Atributul

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 10

Atributul

Atributul este o parte secundară de propoziție, care determină un substantiv,


o locuțiune substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral.

Atributul răspunde la care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)?

întrebările: câți (câte)? al câtelea? a câta?

 Hainele colorate sunt în dulap. (care haine? colorate)


 Se apropie de noi o mașină de pompieri. (ce fel de mașină? de
pompieri)
 Mașina mamei are pană. (a cui mașină? a mamei)
 În sală au rămas doi colegi. (câți colegi? doi)

Contents [show]

Clasificarea atributelor

În funcție de partea de vorbire prin care este exprimat, atributul


poate fi: atribut adjectival, atributul substantival, atribut
pronominal, atribut verbal, atribut adverbial,atribut interjecțional.

Mijloace de exprimare

Locul atributului

Un substantiv poate avea două sau mai multe atribute. Ele pot fi
așezate după substantivul determinat sau înainte și după
substantiv. Atunci când propoziția are mai multe atribute,
atributele pot fi determinate de alte atribute.

 Anul trecut a fost o vară secetoasă, caniculară, cu


temperaturi ridicate.

Atributul poate determina două sau mai multe atribute.

 Am admirat cărțile și caietele îngrijite.


Punctuația atributului

Nu se despart prin virgulă atributule așezate lângă substantivul


determinat, atunci când atributele sunt folosite pentru a
identifica sau califica obiectul exprimat prin substantiv. Aceste
atribute sunt numite necesare și fără ele textul nu ar avea sens.
În categoria atributelor necesare intră și atributele care exprimă
cantitea obiectelor:mulți, câțiva, doi (mulți copii, doi copii).

 În ziua de astăzi, viața la țară nu mai este ca altădată.

În cazul în care atributul, împreună cu determinările lui, apare ca


o construcție explicativă, prin care se urmărește descrierea
obiectului denumit de substantivul determinat, acesta este izolat
prin virgule sau linii de pauză.

 Liniștit, băiatul s-a îndreptat spre casă.


 Oamenii aceia, cei din față, sunt părinții mei.

În general sunt izolatele prin virgule atributele care determin ă un


pronume personal sau un substantiv propriu.

 Mihai, fratele meu, este student.


 Noi, oamenii, suntem toleranți.

Atributele de același fel, care determină același substantiv, se


despart prin virgulă sau prin conjuncții coordonatoare. Dacă
atributele nu sunt de același fel, nu se despart prin virgul ă.

 Mașina mare și frumoasă este scumpă.


 Mașina mare a fratelui meu este scumpă.

Valoarea stilistică a atributului

 epitete
 comparații
 metafore
Atributul adjectival
Atributul adjectival este atributul care determină un substantiv,
pronume sau numeral și care poate fi exprimat prin: adjectiv
propriu-zis (mașină mare), adjectiv pronominal (țara noastră),
numeral cu valoare adjectivală (treicolegi), adjective provenite
din verbe (câmpii înverzite). Se acordă cu substantivul determinat
în gen, număr și caz.

 Păsări vesele zboară peste câmpia înverzită.


(adjectivele vesele și înverzite determină
substantivele păsări și câmpia)
 Noi toți suntem vinovați. (adjectivul toți determină
pronumele noi)
 Doi leneși nu fac cât un om harnic.
(adjectivul leneși determină numeralul doi)

Contents [show]

Mijloace de exprimare

Atribut adjectival exprimat prin adjective propriu-


zise

Adjectivul propriu-zis prin care se exprimă atributul adjectival


poate avea grade de comparație diferite.

 La televizor rulează un film amuzant. (amuzant – atribut


adjectival exprimat prin adjectiv la gradul pozitiv)
 Am văzut o piesă de teatru foarte amuzantă. (foarte amuzantă –
atribut adjectival exprimat prin adjectiv la gradul superlativ
absolut)
Atribut adjectival exprimat prin adjective
pronominale

 Ea însăși a văzut-o. (însăși – atribut adjectival exprimat prin


adjectiv pronominal de întărire)
 Mașina mea este frumoasă. (mea – atribut adjectival exprimat
prin adjectiv pronominal posesiv)
 Ce film ai văzut? (ce – atribut adjectival exprimat prin
adjectiv pronominal interogativ)
 Am văzut câte năzbâtii ai făcut. (câte – atribut adjectival
exprimat prin adjectiv pronominal relativ)
 Cartea aceasta merită citită. (aceasta – atribut adjectival
exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ)
 Mulți oameni își petrec concediile pe litoral. (mulți – atribut
adjectival exprimat prin adjectiv pronominal nehotărât)
 N-am avut în concediu nicio zi însorită. (nicio – atribut
adjectival exprimat prin adjectiv pronominal negativ)

Atribut adjectival exprimat prin numerale

 Doi colegi de clasă au mers la olimpiadă. (trei – atribut


adjectival exprimat prin numeral cardinal)
 Ambii părinți sunt medici. (ambii – atribut adjectival exprimat
prin numeral colectiv)
 Consumul dublu de carburant este punctul negativ al acestei
mașini. (dublu – atribut adjectival exprimat prin numeral
multiplicativ)
 S-au așezat câte doi elevi pe un rând. (câte doi – atribut
adjectival exprimat prin numeral distributiv)
 Al treilea elev a răspuns corect. (al treilea – atribut
adjectival exprimat prin numeral ordinal)

Atribut adjectival exprimat prin adjective provenite


din verbe

 Plante cu tulpini atârnânde împrejmuiesc grădina. (atârnânde –


atribut adjectival exprimat prin adjectiv provenit din verb la
gerunziu)
 O barcă alunecă lin pe râul amenajat. (amenajat – atribut
adjectival exprimat prin adjectiv provenit din verb la participiu)

Atributul substantival
Atributul substantival este atributul care determină un
substantiv, pronume sau numeral și care poate fi exprimat prin
substantive la genitiv, acuzativ cu prepoziție, nominativ sau
vocativ.

 Mașina fratelui meu este roșie. (atributul fratelui determină


substantivul mașina)
 Unele dintre colegele mele au absentat. (atributul dintre
colegele determină pronumele nehotărât unele)
 Două dintre colegele mele au absentat. (atributul dintre
colegele determină numeralul cardinal două)

Atributul substantival este de trei feluri: atribut genitival, atribut


prepozițional, apoziție.

Contents [show]

Atributul substantival genitival

Atribut substantival genitival poate fi precedat sau nu


de articolul posesiv al, a, ai, ale sau de articolul hotărât lui. (un
caiet al prietenului meu, un vecin al lui Vasile, caietul lui Vasile)
Răspunde la întrebarea al (a, ai, ale) cui? și este adresată
substantivului determinat. (al cui caiet? – al prietenului)

De obicei atributul substantival genitival stă după substantivul


determinat. Poate fi amplasat imediat după substantiv sau poate
fi despărțit de acesta prin alte atribute.

 Aripile păsărilor au pene frumos colorate.


 Unele aripi ale păsărilor au un penaj multicolor.
 Aripile lungi și subțiri ale păsărilor au pene colorate.
! Există situații în care între articolul posesiv al atributului
genitival și atributul genitival se intercalează anumite atribute
adjectivale. Analizarea acestor cazuri impune o atenție sporită.

 Priveam îngândurat pe geamul


mare al frumoasei mele camere. (al camere(i) – atribut
genitival, frumoasei și mele atribute adjectivale, determină
atributul genitival)
 Priveam îngândurat pe geamul mare al
camerei mele frumoase. (rescrierea propoziției anteriore din care
se observă că articolul posesiv este al adjectivului gentival)

! ! Articolul posesiv care stă înaintea atributului genitival se


acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină
atributul.

 Fazele frumoase ale meciului de fotbal m-au încântat.


(substantivul fazele și articolul posesiv ale sunt la feminin plural,
iar atributul genitival meciului este la masculin singular)

Atributul substantival prepozițional

Atributul substantival prepozițional este exprimat în general prin


substantiv la acuzativ, precedat de diferite prepoziții (de, către,
spre, cu, fără, fără de, în, pentru) sau de adverbele de
comparație (ca, cât).

 Drumul trece printr-o livadă de meri.


 Casa în care locuiesc e mare cât un munte.

! Există situații în care între prepoziție și substantivul cu funcția


sintactică de atribut substantival prepozițional sunt intercalate
alte cuvinte.

 Păsările de pe coloratele acoperișuri au plecat în țările calde.

Atributul substantival prepozițional poate fi exprimat și prin


printr-un substantiv la genitiv precedat de o prepoziție (asupra,
contra, împotriva) sau de o locuțiune prepozițională (din jurul).
 Lupta împotriva corupției a luat amploare la îndemnul
forurilor europene.
 Monumentul din fața primăriei a fost recondiționat.

! ! De multe ori, atunci când un substantiv are două sau mai multe
atribute substantivale prepoziționale, prepozția este pusă doar
înaintea primului atribut. Omisiunea prepoziției poate fi făcută
doar atunci când nu este schimbat sensul comunicării.

 Hainele sunt țesute cu fir de aur și argint. / Hainele sunt


țesute cu fir de aur și de argint. (în ambele situații sensul
comunicării nu este schimbat)
 Am cumpărat căni de ceai și de cafea. / Am cumpărat căni
de ceai și cafea. (sensul comunicării este schimbat în a doua
propoziție; în prima propoziție au fost cumpărate doar căni, iar în
a doua căni și cafea)

Apoziția

Apoziția este atributul substantival al cărei funcție semantică


este de a explica, identifica sau califica un antecedent.

 Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, a domnit în secolul al XV-


lea.

Apoziția este de două feluri: simplă sau dezvoltată. Cea simplă


este exprimată printr-un substantiv propriu sau comun, simplu
sau compus. Apoziția dezvoltată este formată dintr-un substantiv
(termenul de bază) și alți termeni sintactici (atribute,
complemente).

 Noi, elevii, am fost foarte speriați. (apoziție simplă)


 Maria, vecina mea de bloc, este studentă. (apoziție dezvoltată)

Apoziția se află cu antecedentul într-o relație de egalitate, motiv


pentru care locurile acestora sunt interschimbabile.

 L-am văzut pe fratele meu, pe Vasile. / L-am văzut pe


Vasile, pe fratele meu.
Mijloace de exprimare

 substantive, pronume, numerale, adjective, verbe, adverbe,


interjecții

Punctuația

Apoziția se izolează prin virgulă de restul propoziției când se afl ă


la sfârșitul propoziției, iar prin virgule când se afl ă între părți de
propoziție.

Sunt situații când pentru a izola apoziția de restul propoziției se


folosesc linii de pauză (–) sau paranteze pătrate ([ ]).

Atributul pronominal
Atributul pronominal este atributul care determină un substantiv,
pronume și numeral și se exprimă prin pronume personale, de
politețe, reflexive, posesive, interogative, relative, demonstrative,
nehotărâte, negative.

Atributele pronominale se împart în: atribute pronominale


genitivale, atribute pronominale cu prepoziție (prepozițional),
atribute pronominale în dativ, atribut pronominal apozitiv
(apoziție pronominală).

Contents [show]

Atributul pronominal genitival

Atributul pronominal genitival se exprimă prin pronume (mai puțin


cel reflexiv și cel de întărire) și se află în cazul genitiv.

 Cărțile lui (dumnealui, aceluia) sunt curate.

Atributul pronominal prepozițional


Atributul pronominal prepozițional se exprimă prin pronume de
diferite feluri, care stau în cazurile acuzativ, genitiv, dativ,
precedate de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale.

 Cartea de la tine a fost captivantă.

Atributul pronominal în dativ

Atributul pronominal în dativ este exprimat de regulă prin dativul


posesiv (pronume personal și pronume reflexiv care arată
posesia).

 Mașina-i roșie a făcut furori în oraș. (mașina sa – pronume


personal)
 Și-a vândut mașina. (mașina sa – pronume reflexiv)

Atribut pronominal apozitiv

Atribut pronominal apozitiv sau apoziție pronominală se exprimă


prin pronume în cazul nominativ. Poate fi simplă sau dezvoltată.

 Oamenii, aceștia, sunt vecinii mei. (aceștia – apoziție


pronominală simplă)
 Oamenii aceștia, adică cei de acolo, sunt vecinii mei. (adică
cei de acolo – apoziție pronominală dezvoltată)

Atributul verbal
Atributul verbal este atributul care se exprimă prin verb la
modurile infinitiv, supin sau gerunziu.

 Nevoia de a mânca este o nevoie de bază. (de a mânca – verb la


infinitiv)
 Tema de rezolvat pentru acasă a fost imposibilă. (de
rezolvat – verb la supin)
 Am văzut un copil dormind în brațele mamei lui. (dormind – verb
la gerunziu)
Atributul adverbial
Atributul adverbial este atributul care se exprimă prin adverbe.
De obicei, adverbele sunt precedate de prepozițiile de, din sau
de locuțiuni adverbiale.

 Casa de acolo este a bunicilor mei.


 Mașina din față este a părinților mei.

Atributul interjecțional
Atributul interjecțional este atributul care se exprimă
prin interjecții sau o locuțiuni interjecționale.

 Ultimul cuvânt Adio! m-a întristat.


 Cuvintele Slavă Domnului! le-a rostit cu multă umilință.

S-ar putea să vă placă și