Page |1

Sintaxă
Atributul

Def. Atributul determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia:

În zilele calde,... noi copiii ne duceam la scăldat. / (M. Sadoveanu,”Orbul”)

...erau trei ”monitori generali”: doi de învățătură și unul de ordine./ (B.Șt. Delavrancea,
”Domnul Vucea”)

Atributul răspunde la una din trebările: care?, ce fel de?, al (a, ai, ale) cui?, cât (câtă),
câți?(câte)? puse pe lângă cuvântul determinat:
În zilele calde ne duceam la scăldat./ Care zile? – calde.
Peste apă era un pod de lemn./ Ce fel de pod? – de lemn.
Apa râului era caldă./ A cui apă? – a râului
Acolo se întâlnesc două râuri./ Câte râuri? – două.

Model de lucru:
S A1 P A2
Fumuri albastre se despleteau peste ramuri singuratice. (E. Camilar, ”Povestiri eroice”)
Fumuri se despleteau peste ramuri
A1 A2
albastre singuratice
Substantivul cu funcția de atribut poate fi determinat la rândul lui de un atribut, așa încât
în unele propoziții avem o înlănțuire de atribute:

Mireasma pomilor din livezile satului îmbălsămează aerul.

Mireasma îmbălsămează aerul.
A1
pomilor
A2
din livezile
A3
satului
 Page |2

Un atribut poate avea două sau mai multe atribute, așezate toate după substantivul determinat,
sau unele după substantiv, iar altele înaintea acestuia.

A1 A2 A3
Căzuse peste țară iarnă grea, aspră, crâncenă. (Z. Stancu, ”Desculț”)

Căzuse peste țară iarnă

A1 A2 A3

grea + aspră + crâncenă

Albia pârâului este o lungă scară de lespezi late și netede.

Albia este o scară

A1 A2 A3

pârâului lungă de lespezi

A4 A5
late + netede

Un atribut poate determina două sau mai multe substantive:

A
Grădinarul cercetează caișii, vișinii și cireșii altoiți.
Grădinarul cercetează caișii, vișinii și cireșii

A
altoiți
Clasificarea atributului
După partea de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi: adjectival, substantival,
apozițional, pronominal, verbal, adverbial, interjecțional.
 Page |3

Atributul adjectival
Atributul adjectival se exprimă prin adjective propriu-zise (casă înaltă), adjective
provenite din verbe la participiu (pomi înfloriți) sau la gerunziu (coșuri fumegânde); numerale cu
valoare adjectivală (doi copii, locul al treilea); adjective pronominale (casa noastră, această
câmpie, celălalt drum, care (ce) floare, câți elevi, fiecare om, niciun om etc.)
Atributul adjectival se acordă cu substantivul determinat în gen, număr și caz: frumoasa
câmpie, al bătrânului copac.

Cărțile noi sunt așezate pe bănci. adjectiv propriu-zis

Florile uscate sunt frumoase. adjectiv provenit din verb la participiu
Ochii ei lăcrimânzi mă fascinau. adjectiv provenit din verb la gerunziu
Doi copii au ieșit din clasă. numeral cardinal cu valoare adj.
Al treilea concurent s-a prezentat prea târziu. numeral ordinal cu val. adj.
Amândoi frații sunt înalți. numeral colectiv cu valoare adj.
Suma întreită a fost depusă pe card. numeral multiplicativ cu valoare adj.
Câte doi elevi s-au încolonat spre ieșire. numeral distributiv cu valoare adj.
Casa noastră este aproape. adjectiv pronominal posesiv
Acest băiat este prietenul meu. adjectiv pronominal demonstrativ
Acea colegă îmi este simpatică. adjectiv pronominal demonstrativ
Același rezultat a fost obținut. adjectiv pronominal demonstrativ
Câți pomi sunt în grădină? adjectiv pronominal interogativ
Nu știu ce culoare ți se potrivește. adjectiv pronominal relativ
Fiecare om are un vis. adjectiv pronominal nehotărât
Însuși Mircea s-a prezentat la întâlnire. adjectiv pronominal de întărire
Niciun nor nu se zărea pe cer. adjectiv pronominal negativ

Obs. În toate exemplele date mai sus adjectivul determină un substantiv și se acordă cu
acesta în gen, număr și caz. În aceste exemple substantivul determinat are funcția de subiect și
stă în cazul nominativ, deci și adjectivul cu funcție de atribut adjectival stă tot în cazul nominativ.
Substantivul determinat poate sta la toate cazurile, deci și adjectivul cu funcție de atribut
adjectival care-l determină poate sta în toate cazurile.

Atributul substantival

Atributul substantival se exprimă prin substantive la nominativ, acuzativ, dativ, genitiv și

vocativ. Atributul substantival este de patru feluri: atribut substantival genitival, atribut
substantival prepozițional, atribut substantival în dativ, și atribut substantival apozițional.

Atributul substantival genitival

Atributul substantival genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv sau genitival
al, a, ai, ale sau de articolul hotărât lui: o carte a colegului meu, cartea lui Mihai, un coleg al lui
Mihai.
Locul obișnuit al atributului substantival genitival este după substantivul determinat. El
poate sta imediat după substantivul determinat sau poate fi despărțit de acesta prin alte atribute:
 Page |4

- crestele munților creste ale munților

- pe aceste creste înalte ale munților
- prietenul bun și neprețuit al lui Mihai.

Uneori, în operele literare și mai ales în poezie, atributul genitival apare înaintea
substantivului determinat:

Și-ale valurilor mândre generații spumegate.... (Gr. Alexandrescu, ”Umbra lui Mircea la
Cozia”)

Atributul substantival genitival răspunde la întrebarea al (a, ai ale) cui?, pusă pe lângă
substantivul determinat: ale cui creste? – ale munților.

Atributul substantival prepozițional

Atributul substantival prepozițional este exprimat de cele mai multe ori printr-un
substantiv la acuzativ precedat de diferite prepoziții – de, către, spre, cu, fără (de), la, în, între,
pentru, din, dintre, prin, printre etc. – ori de adverbele de comparație ca sau cât cu valoare de
prepoziție:

- livadă de pruni
- drumul spre sat
- o apă ca oglinda
- un om cât un brad
- mersul la vânătoare
- cutia din tablă
- drumul printre brazi
- cărarea prin zăpadă
- casa dintre livezi
- o ceașcă cu ceai
- sarea în supă
- cărarea în codru
- fișa de înscriere
- cadoul pentru mama
- virgulele între cuvinte etc.

Obs. Prepoziția sau adverbul de comparație cu valoare de prepoziție se ia împreună cu

atributul substantival. Fii atent la cazurile în care între prepoziție și substantivul cu funcția de
atribut substantival prepozițional sunt intercalate alte cuvinte: lanurile de pe întinsele și
mănoasele câmpii.
Atributul substantival prepozițional se poate exprima și printr-un substantiv la genitiv
precedat de o prepoziție sau locuțiune prepozițională (care cere cazul genitiv): o privire asupra
rezultatelor, lupta contra tiraniei, lupta împotriva nedreptății, locul din fața casei, băiatul
 Page |5

din spatele mașinii, numele de la sfârșitul catalogului, gazele de eșapament din urma mașinii
etc.
Aceste atribute prepoziționale, exprimate prin substantive la cazul genitiv, se deosebesc
de atributele substativale genitivale prin faptul că substantivele la genitiv sunt precedate de o
prepoziție sau de o locuțiune prepozițională și răspund de obicei la întrebarea care?: care loc? –
din fața casei.
Uneori, când un substantiv are două sau mai multe atribute prepoziționale,prepoziția este
pusă numai înaintea primului atribut, iar înaintea celorlalte atribute prepoziționale ea se
subînțelege:
- stofă șesută cu fire de aur și argint (și de argint).

Atributul substantival prepozițional poate fi exprimat și prin substantive în cazul dativ, cu

prepoziție:

- rezultatul grație eforturilor

- nota conform așteptărilor
- progresul datorită dezvoltării
- profesia mulțumită pregătirii
- știrea contrar realității
- rezultatul contrar așteptărilor
- imaginile asemenea picturilor
- chipul tău aidoma unei mame
- legea potrivit unui cod moral
- procedeul asemănător analizei

Atributul substantival în dativ

Acesta tocmai a fost discutat mai sus. El trebuie să stea la cazul D și este însoțit aproape
întotdeauna de una dintre prepozițiile care cer cazul D. : grație, mulțumită, datorită, contrar,
conform, potrivit, asemenea, aidoma, asemănător. Aceste prepoziții se iau împreună cu
substantivul pe care îl însoțesc:

Una dintre reușitele mele conform speranțelor a fost promovarea cu o notă mare a
Examenului de Evaluare Națională.
Statistica potrivit datelor furnizate de Biroul Electoral Central a avut o marjă mică de
eroare.

Obs. Există și o situație în care atributul pronominal în dativ nu este însoțit de prepoziție:
Mihai este nepot cumnatului ei.

Apoziția

Apoziția este atributul substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul cuvântului
determinat, sau în același caz cu acesta:

Ion Bughea, ciobanul, venea nepăsător...

 Page |6

Ion Bughea – subiect, exprimat prin substantiv propriu compus, stă în cazul N.
ciobanul – apoziție simplă, exprimată prin sbstantiv comun, caz N (element regent ”Ion
Bughea”).

... aducea un caș pentru cumătru-său, popa Eftimie.

cumătru – complement indirect, exprimat prin substantiv comun, caz Ac.

popa – apoziție simplă, exprimată prin substantiv comun, caz N (element regent ”cumătru”)
Eftimie – apoziție simplă, exprimată prin substantiv propriu, caz N. (element regent ”popa”)

... un grec ce ținea pe fata unui fost domn, Alexandru Bogdan...

(N. Bălcescu, ”Românii supt Mihai-Voievod Viteazul)
unui domn – atribut substantival genitival, exprimat prin substantiv comun, caz G.
Alexandru Bogdan – apoziție simplă, exprimată prin substantiv propriu compus, caz N.(element
regent ”unui domn”)

Ca orice substantiv, apoziția determină un substantiv, ca în exemplele de mai sus, un

pronume sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv:
Îl cunoșteam bine pe el, pe Iacob Onisia. (Geo Bogza, ”Moartea lui Iacob Onisia”).

pe el – complement direct, exprimat prin pronume personal, caz Ac.

pe Iacob Onisia – apoziție simplă, exprimată prin substantiv propriu compus, caz Ac. (element
regent ”pe el”)

Frați... am avut trei: Dimitrie, Vasile și Andrei... (M. Sadoveanu, ”Evocări”)

trei – complement direct, exprimat prin numeral cardinal cu valoare substantivală, caz Ac.
Dimitrie, Vasile și Andrei – apoziție multiplă (formată din trei apoziții simple), exprimată prin
substantive proprii, caz N.

Obs. Uneori apoziția este precedată de un adverb explicativ – adică sau anume: fratele lui,
adică Ion; fratele lui, anume Ion.
Majoritatea apozițiilor exprimă o identitate a obiectului denumit prin apoziție cu acela
indicat prin cuvântul determinat:
Iacob Onisia și el, Ion și fratele se referă la una și aceeași persoană.
Apoziția (atributul substantival apozițional) poate fi exprimată și prin substantiv în cazul
vocativ:
Apoi dă, bade Ipate, unde-i vorbă, nu-i mânie. (Ion Creangă, Povestea lui ”Stan Pățitul”)
bade – substantiv în cazul V., fără funcție sintactică
Ipate – apoziție simplă, exprimată prin substantiv propriu, caz V.

Obs. Apoziția poate sta, la fel ca substantivul sau înlocuitorul acestuia, la toate cazurile.

1. Fratele lui, Andrei Marinescu, a promovat examenul în mod strălucit.

Andrei Marinescu – apoziție simplă exprimată prin substantiv propriu compus, caz N. (element
regent ”fratele”)
 Page |7

2. Nu l-ai văzut pe Marius, pe prietenul meu?

pe prietenul – apoziție simplă, exprimată prin substantiv comun, caz Ac. (element regent ”pe
Marius”)
3. I-ai dai florile Mariei, colegei tale de bancă?...
colegei – apoziție simplă, exprimată prin substantiv comun, caz D (element regent ”Mariei”)
Obs. colegei tale de bancă ese apoziție dezvoltată, analizabilă, formată din 4 elemente:
colegei – apoziție simplă (atribut substantival apozițional), caz N
tale – atribut adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal posesiv, caz G
de – prepoziție simplă, se analizează împreună cu cuvântul pe care îl însoțește
(de) bancă – atribut substantival prepozițional, exprimat prin substantiv comun, caz Ac.
4. Cărțile Mariei, ale fetei din banca a doua, sunt deschise.
ale fetei – apoziție simplă, exprimată prin substantiv comun, caz G (element regent ”Mariei”)
Obs. ale fetei din banca a doua este apoziție dezvoltată analizabilă, formată din 6
elemente:
ale fetei – apoziție simplă (atribut substantival apozițional), caz G, însoțit de articolul genitival
”ale”
din banca – atribut substantival prepozițional, exprimat prin substantiv comun, caz Ac., însoțit de
prepoziție
a doua – atribut adjectival, exprimat prin numeral ordinal cu valoare adjectivală, caz Ac. (se
acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină, ”banca”), însoțit de articolul
posesiv sau genitival ”a”.
5. Frate Ioane, nu mă lăsa la greu!...
Ioane – apoziție simplă, exprimată prin substantiv propriu, caz V. (elemet regent ”frate”)

Apoziția este de trei feluri: simplă, dezvoltată și multiplă.

1. Apoziția simplă se exprimă printr-un substantiv propriu sau comun și, mai rar, printr-un
pronume:
Coana Luța... ieși de două ori / să scuture lăvicerele. / (M. Sadoveanu ”O zi ca altele”)
Tata era pescar, în veci sărac, / noi, copiii, eram mulți. / (Gala Galaction, ”Soleima”)
2. Apoziția dezvoltată se exprimă printr-o îmbinare de cuvinte formată dintr-un substantiv și
unul sau mai multe atribute:
Sergentul nostru, pui de zmeu, / Ne zise-aste cuvinte... (Vasile Alecandri, Peneș Curcanul)
pui de zmeu – apoziție dezvoltată; apoziția propriu-zisă este ”pui” (”de zmeu” este atributul
acestui substantiv)
Îndată apoi porunci... ca să prinză... pe Radu, feciorul vornicului Socol../ (Al. Odobescu,
”Doamna Chiajna”)
feciorul vornicului Socol – apoziție dezvoltată; apozițiile propriu-zise sunt ”feciorul” și ”Socol”
- feciorul are ca element regent ”pe Radu”
- Socol are ca element regent ”vornicului”
- vornicului este atributul substantivului determinat, ”feciorul”
Obs. În analiza sintactică a propoziției întreaga îmbinare de cuvinte care formează o apoziție
dezvoltată se consideră ca un tot, ca o unitate sintactiică: apoziție dezvoltată. Părțile din care
este alcătuită sunt însă analizabile.
3. Apoziția multiplă este formată din mai multe apoziții simple sau atribute substantivale
apoziționale:
Regele Sobieski, însoțit de hatmanii Iablonovski și Potoțki se îndrepta spre cetatea Neamțului.
 Page |8

S-au copt pomii roditori, cireșii, vișinii și duzii.

Sobieski – apoziție simplă, caz N (element regent ”regele”, substantiv în cazul N.)
Iablonovski și Potoțki – apoziție multiplă, formată din două apoziții simple, caz N (element
regent ”hatmanii”, substantiv în cazul Ac)
cireșii, vișinii și duzii – apoziție multiplă, formată din trei apoziții simple, caz N (element regent
”pomii”, substantiv în cazul N, cu funcție de subiect)

Obs. O apoziție poate constitui baza unei alte apoziții:

D-apoi cu moș Chiorpec, ciubotarul, megieșul nostru, ce năcaz aveam! / (Ion Creangă, Amintiri
din copilărie)
Chiorpec – apoziție simplă, element regent ”moș”
ciubotarul – apoziție simplă, element regent ”Chiorpec”
megieșul – apoziție simplă, element regent ”ciubotarul”
megieșul nostru –apoziție dezvoltată

Din cele de mai sus rezultă că și apoziția poate deveni element regent, pentru o altă apoziție,
simplă, dezvoltată sau multiplă.

Obs. Apoziția simplă poate exprima ceva necesar pentru cunoașterea obiectului denumit
de substantivul determinat sau ceva suplimentar, un adaos, ca o precizare sau o explicație pe
care vorbitorul consideră că e bine să o dea. În vorbire apozițiile simple sau multiple care apar
ca o precizare sau ca o explicație suplimentară se numesc apoziții explicative și se izolează de
restul propoziției printr-o pauză, care în scris se notează prin virgulă (virgule). Celelalte apoziții,
considerate necesare pentru înțelegerea sensului propoziției se numesc apoziții determinative și
nu se despart prin virgulă.

Elevul Ion Popescu iese la tablă.

Ion Popescu – apoziție determinativă
Averea lui, adică pământurile și livezile, erau rațiunea lui de a trăi.
adică pământurile și livezile – apoziție explicativă
Tot izolate prin pauză de restul propoziției sunt și apozițiile dezvoltate, care se despart
totdeauna prin virgulă (virgule):
El, Sobieski, fala leșilor, eroul creștinătății, mântuitorul Vienei, să fie nevoit pentru a
doua oară a da pas turcilor.
fala leșilor, eroul creștinătății, mântuitorul Vienei – apoziții dezvoltate
Apozițiile care urmează după nume proprii sau după pronume personale sunt de obicei
izolate, pentru că atunci când se folosește numele propriu sau pronumele personal ascultătorul
știe despre cine este vorba.

Atributul pronominal

Atributul pronominal se exprimă prin pronume personale, reflexive, posesive,

demonstrative, relative, interogative, nehotărâte și negative.

 M-au interesat poveștile lor. lor –atribut pronominal exprimat prin pronume personal
 Page |9

 Cunoașterea sinelui este necesară. sinelui – atribut pronominal exprimat prin pronume
reflexiv
 Situația alor tăi este mai bună. alor tăi – atribut pronominal exprimat prin pronume
posesiv
 Veștile acestuia nu aduc nimic bun. acestuia – atribut pronominal exprimat prin pronume
demonstrativ
 Problemele / a căror rezolvare este grea / sunt în Gazeta Matematică. / a căror – atribut
pronominal exprimat prin pronume relativ
 A cui floare este mai frumoasă?... a cui – atribut pronominal exprimat prin pronume
interogativ
 Dorințele tuturor sunt să reușească. tuturor – atribut pronominal exprimat prin pronume
nehotărât
 Propunerea nici unuia nu a fost interesantă. nici unuia – atribut pronominal exprimat prin
pronume negativ

După mijloacele de exprimare, atributul pronominal poate fi:

 atribut pronominal genitival: casa lui, casa acestuia, copiii dumneavoastră, plăcerea
fiecăruia etc.:
 atribut pronominal cu prepoziție (prepozițional) în Ac. sau D. : flori pentru tine, dorul
de ea, lauda de sine, oameni ca noi, oameni de-ai noștri, lupta împotriva ei, locul din
fața lor, rezultatul mulțumită mie, dorința potrivit căreia, cărți asemenea acestora etc.
 Atribut pronominal în dativ, exprimat de obicei prin dativul posesiv. Aceste atribute
speciale însoțesc adjective, verbe sau substantive, dar determină în mod real numai
substantive.
 pe față-i plâng gândiri
 mâna-ți albă
 glasu-ți cald
 pe frumoasa-ți mână (pe mâna-ți frumoasă)
 pe caldu-ți braț (pe brațu-ți cald)
 în dulcea-i privire (în privirea-i dulce)
 îmi fac tema (fac tema mea)
 își pregătește lecțiile (pregătește lecțiile sale)
 luându-și calul (calul său)

Obs. Atributul pronominal genitival sau prepozițional stă de obicei după substantivul
determinat. Uneori, în operele literare și mai ales în poezie, întâlnim și atribute pronominale
așezate înaintea substantivului determinat:

Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate... / (Mihai Eminescu, ”Scrisoarea I”).

Atributul verbal

 Atributul verbal se exprimă prin verb la infinitiv: dorința de a citi, speranța de a merge,
bucuria de a trăi, fericirea de a scrie, dorința de a promova, mulțumirea de a exista etc.;
 P a g e | 10

 verb la supin: problema de rezolvat, mașina de reparat, mașina de scris, mașina de cusut,
mersul la vânat, mașina de calculat, foile pentru scris/ de scris etc.;
 verb la gerunziu (neacordat cu substantivul determinat): corbii croncănind, aripile
fâlfâind, draperiile unduindu-se, frunzele foșnind, filele cărții clămpănind, ceasul ticăind,
apa susurând, vântul foșnind etc.
 Atributul verbal exprimat printr-un verb la infinitiv sau la supin este precedat de
prepoziția ”de” și mai rar de prepozițiile ”la” sau ”pentru”. De altfel, în structura
supinului intră aceste prepoziții.

Atributul adverbial

 Atributul adverbial se exprimă prin adverbe precedate de obicei prepoziția ”de” sau ”din”
ori prin locuțiuni adverbiale:
 Deodată mitralierele de sus au pornit toate. / (Eusebiu Camilar, ”Negura”)
 Boierii călări au alergat la sania din față... / (Camil Petrescu, ”Un om între oameni”)
 Locurile de jos erau de o deosebită frumusețe.
 Norii de sus treceau ca vântul.
 Ziua de azi e senină.
 Ziua de ieri a fost mohorâtă.
 Casele de acolo nu se văd bine.
 Băncile de aici sunt vopsite.
 Corăbile din larg se vedeau ca niște puncte mișcătoare.
 Locurile din față erau mai bune.
 Oamenii din urmă mergeau râzând.
 Mașina din spate era roșie.
 Punctul din mijloc era strălucitor.

Atributul interjecțional

 Atributul interjecțional determină un substantiv și se exprimă de obicei prin interjecții

care imită sunete sau zgomote ori redau diferite strigăte:
 Din lăstar i-a răspuns un glas stins ”piu! piu!”
 Auzeam... strigăte de chemare: ”hăp-hăăp! hăp-hăăp!” (I.Al. Brătescu-Voinești,
”Puiul”)
 Sunetul de tic-tac se auzea clar.
 Zgomotul de ”trosc!” l-a speriat.
 Zgomotul de ”bâldâbâc” venea dinspre lac.
 Pașii ”pâș- pâș” se auzeau limpede.
 Sunetul de lipa-lipa venea dinspre gârlă.
 Bătaia de cioc-cioc venea dinspre tei.
 P a g e | 11

Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983

Felurile atributului
Atr. adj.
Atr.
subst.
gen.
Atr.
Atr.
subst.
interj.
prep.

Atribu
tul Atr.
Atr. subst.
adverbi în D.
al

Apoziție
Atr.
verbal
Atr.
pron.