Fotogrammetrie-Generalitati

Denumirea discipline provine din limba greaca:

- Fotos = lumina
- Gramma = inregistrare
- Metros = masurare
Scop: elaborarea de harti si planuri topografice sau tematice, pe baza masuratorilor precise ale
obiectelor care apar in imagini si reprezentarii precise a acestora, in format analogic sau in
format digital.

Etapele fotogrammetriei – etape:

- Fotogrammetria planimetrica (1850 - 1900)
o A inceput odata cu descoperirea fotografiei in Franta si cu primele ridicari
fotogrammetrice terestre
- Fotogrammetria analogica (1901 - 1960)
o Incepe cu introducerea stereoscopiei ca principiu de baza in efectuarea
masuratorilor (Cari Pulfrich – Germania)
o Este impulsionata de inventia si perfectionarea avionului, de perfectionarea
echipamentelor de prelucrare si exploatare a fotogramelor
- Fotogrammetria analitica (1961 – 1980)
o Este marcata de perfectionarea calculatorului si sunt construite aparate de
stereorestitutie analitica
- Fotogrammetria digitala (1980 – perezent)
o Apar si se perfectioneaza sistemele opto-electronice de prelucrare a imaginilor
digitale
o Sunt construite si perfectionate statiile fotogrammetrice digitale

Clasificarea fotogrammetriei
A. Mod de preluare a fotogramelor
 Fotogrammetria terestra – geofotogrammetrie
 Fotogrammetria aeriana – aerofotgrammetrie
 Fotogrammetria cosmica
 Fotogrammetria extraterestra – este o ramura a fotogrammetriei ce are ca
obiect cercetarea oricarui corp din spatiul cosmic de din afara Pamantului.
B. Mod de exploatare a fotogramelor
a. Fotogrammetria planimetrica
b. Fotogrammetria stereoscopica (stereofotogrammetria)
C. Mod de prezentare a fotogramelor si a tehnologiilor aplicate in exploatarea
acestora
 a. Fotogrammetria analogica – exploateaza imagini inregistrate sub forma
analogica, pe suport material (sticla, hartie, film)
b. Fotogrammetria digitala – exploateaza imagini digitale

D. Tipuri de aplicatii realizate

a. Fotogrammetria topografica – se utilizeaza la intocmirea hartilor si a
planurilor topografice
b. Fotogrammetria netopografica – se refera la alte aplicatii decat intocmirea
hartilor si planurilor topografice:
i. Fotogrammetria industiala – aplicatiile fotogrammetriei in constructiile
de cladiri, lucari ingineresti, industria miniera, constructii de vehicule
si masini, constructii navale etc.
ii. Fotogrammetria arhitecturala – este o aplicatie a fotogrammetriei cu
privire la intocmirea documentatiilor, pastrarea (stocarea) de informatii
referitoare la marimea, forma si detaliile arhitectonice ale cladirilor si
monumentelor.

Avantaje:
- Acuratete in redarea elementelor de nivelment;
- In cazul in care avem nevoie de o cantitate mai voluminoasa de date, fotogrammetria este
de departe cea mai rapida solutie, dand posibilitatea cercetarii unor zone vaste si/sau greu
accesibile;
- Cheltuielile pe unitate de suprafata sunt mici;
- Evaluarea rapida a amplorii unor alunecari catastrofale si a pagubelor deteminate de
acestea;
- Satisfice toate cererile de precizie.
Dezavantaj:
- Efectuarea lucrarilor poate fi infulentata atat de conditiile atmosferice cat si de
anotimpuri;
- Hardware-ul si software-ul necesar la lucrari au pret ridicat;
- Este nevoie de personal foarte bine pregatit;
- In general sunt necesare si masuratori geodezice terestre pentru a le completa lipsurile.

Carac teristicile aerofotogramelor

1.Caracteristici de construcție
2. Caracteristici fotografice
 Culoarea sau tonul de gri
 Claritatea imaginilor
- Se exprimă prin contururile nete ale obictelor și detaliilor
 - Neclaritatea se poate datora trenării imaginii atunci când timpul de expunere este
prea lung în raport cu viteza de zbor.
- Trenarea se manifestă printr-o deplasare a detaliilor și a marginii obiectelor în
sensul direcției de zbor. Mărimea sa este dată de valoarea deplasării camerei, la
scara fotogramei, în timpul expunerii (claritate bună = trenare sub 0,05mm).
- Ex. Expunere de o sutime de secundă, pentru scara de 1:50 000, viteza avionului
trebuie să nu depășească 900 km/h.

 Puterea de rezoluție
3. Caracteristici geometrice
- Din punct de vedere geometric fotograma este o proiceție centrală (perspectivă centrală)
a. Proiectantele (razele de proiecție) – pornesc de la punctele reale ale obiectelor din teren
b. Centrul de proiecție – punctul în care converg dreptele proiectante (obicetivul aparatului de
fotografiat)
c. Planul de proiecție – fotograma
Deoarece este o proiecție centrală, pe aerofotograma verticală apare o deplasare a punctelor mai înalte
față de cele mai joase = deplasare de relief ( deplasare radială)
Factori ce influențează deplasarea radială:

 Înălțimea obiectului fotografiat – proporționalitate directă

 Distanța vârfului obiectului față de centrul fotogramei – proporționalitate directă
 Înălțimea de zbor – inversă proporționalitate
Eliminarea deplasării radiale oferă o reprezentare planimetrică corectă a tuturor detaliilor, practic
proiecția centrală este înlocuită cu o proiecție ortografică (ortogonală) = ortorectificare (ortocorecție,
fotoredresare)
Rezultatul ortorectificării – ortofotograme, ortofotoplanuri sau ortofotohărți

Curs 4

Fotointrerpretare
Fotointerpreatrea reprezină procesul de examinare a imaginilor fotografice în scopul identificării
obiectelor și evaluării semnificației lor.
În procesul fotointerpretării se disting o serie de operații:
 Citirea fotografică constă în identificarea și descrierea obiectelor materializate pe
imaginea foto.
 identificarea directă (în teren) constă în citirea fotografică verificată sau completată în
teren.
  Identificatea indirectă are ca scop plasarea pe fotografii a unor obicete din teren, care
pot fi identificate, însă ale căror imagini nu se pot distinge pe fotografie datorită faptului
că se găsesc în umbra altor obiecte.
 Fotointerpretarea este operația de determinare calitativ-cantitativă mai aprofundată, ce
constă în observarea, cercetarea și analiza fotografiilor în mod sistematic, pentru a se
extrage informații detaliate în legătură cu situația și fenomenele naturale, respectiv
detaliile create de activitatea umană.

Clasificarea fotointerpretărilor
1. După dimensiunile limitelor la care se referă:
- Fotointerpretări generale (extensive)
- Fotointerpretări speciale (intensive)
2. După domeniul de utilizare:
- Fotointerpretări civile
- Fotointerpretări militare
3. După natura materialului fotografic utilizat:
- Fotointerpretări terestre
- Aerofotointerpertări
- Cosmofotointerpretări

Factori care influențează fotointerpretarea

Caractreristicile obiectelor și condițiile de fotografiere
- Forma și dimensiunea obiectelor
- Iluminarea obiectelor și contrastul lor
- Difuzia luminii în atmosferă
- Momentul fotografierii
- Tipul de fotografiere

Curs 5

Caracteristicile operației de fotografiere

- Combinația film-filtru
- Tipul de expunere și modul de prelucrare în laborator
- Pierderea de calitate prin copiere
Calitățile fotointerpretatorului
- Acuitatea și caracteristicile vizuale
- Pregătirea și experiența profesională
- Puterea și capacitatea de analiză și generalizare
- Cunoașterea si utilizarea corectă a aparaturii de observatie
Procedee de fotointerpretare
 Procedeul căutării globale
- Constă în examinarea atentă a întregii fotograme sau a modelului stereoscopic
, in mod sistematic , fără a omite nicio portiune.
- Aplicarea acestui procedeu necesită mult timp si oboseală , deoarece vor fi
observate amănuntit si intinderi mari care nu contin informatiile cautate.
 Procedeul căutării selective(logice)
- Presupune examinarea atenta doar a acelor părti din fotogramă sau model
stereoscopic in care este cel mai probabil să se găsească obiectele sau
procesele căutate.
- Aplicarea acestui procedeu necesită bună pregătire de specialitate
- Duce la economie de timp și energie

Etapele fotointerpretării
 Documentarea bibliografică și cartografică asupra regiunii supusă fotointerpretării ,
cât si asupra bazelor teoretice si metodologice ale problemelor de care țin informațiile
căutate prin fotointerpretare
 Efectuarea propriu-zisă a fotointrepretării
 Verificarea rezultatelor fotointerpretării pe baza cunostiintelor de specialitate și prin
confruntarea cu terenul.
 Sintetizarea datelor obtinute in laborator si teren , definitivarea informațiilor și
întocmirea raportului (protocolului) de fotointerpretare , cu părțile lui scrise ,
documente cartografice , tabele , clasificări , etc.

Criteriile de fotointerpretare
Imaginile redau însușirile obiectelor , însușiri care ne ajută să identificăm , fie în teren ,
fie in birou de fotografie . Ele devin criterii de fotointerpretare pentru ca sunt intim legate
de obiecte, acestora li se spun și criterii directe .
A. Criteriile directe
Forma se referă la aspectul imaginii obiectului reprezentat pe aerofotogramă , fiind
printre cele mai importante criterii .Trebuie o pregătire specială a fotointerpretatorului ,
deoarece forma obiectelor văzute de sus diferă de forma văzută la sol .Un copac , văzut
de sus , diferă net de forma pe care o vedem la sol.
Un rol important în recunoașterea obiectelor după formă îl are scara aerofotagramei și
puterea de rezoluție .
Dacă scara aerfotogramei este mică , unele obiecte devin punctiforme sau chiar discpar
din imagine. În funcție de scara aerofotogramei , doar la obiectele suficient de mari poate
fi aplicat criteriul formei .
Forma se recunoaște mai ușor pe modelele stereoscopice , întrucât obiectele apar
tridimensionale . Chiar dacă ele sunt deformate în înăltime , suferă o alungire pe verticală
, obiectele sunt ușor de identificat .În ceea ce privește identificarea formelor de relief ,
 datorită efectului exagerării verticale , adâncimea și înclinarea versanților apar mult mai
accentuate decât în realitate , dar, cu o bună pregătire geomorfologică și de
fotointerpretare , se poate aprecia corect tipul de formă de relief și gradul de exagerare a
dimensiunilor formei .

Mărimea obiectelor și implicit a imaginilor lor constituie un alt criteriu important.

Întrucât aerofotogramele oferă imgini reduse la scară ,impotantă este mai ales
dimensiunea relativă a obiectelor ,adică, dimensiunea unui obiect în raport cu
dimensiunile altor obiecte .
Deși mărimea imaginii obiectelor nu permite , singură, identificarea obiectelor, împreună
cu forma poate duce la identificare.
Criteriul mărimii se poate aplica corect in functie de scara aerofotogramei , căci dacă
scara devine prea mică , unele obiecte dispar din imagine.

Culoarea și tonul reprezintă criterii de identificare , dar capătă valoare doar în

conbinație cu forma și mărimea obiectelor.
Culoarea este un criteriu mai sigur și mai ușor de utilizat , dar trebuie cunoscută data
aerofotografierii .In cazul fotogramelor fals-color , fotointerpretatorul trebuie să stie bine
corespondența reală a culorilor( verdele este redat prin roșu , albastrul prin galben , rosu
prin verde , iar galbenul prin albastru)
Tonul are o valoare relativă, căci depinde de mai multe variabile , nu numai de
proprietatile obiectelor , ci și de gradul de iluminare sau de directia în care reflectă
lumina.
De exemplu, fețele unui acoperiș apar cu tonuri diferite deoarece au un grad diferit de
iluminare .Acest fapt are importanță , pentru că tocmai diferențele de ton sugerează forma
obiectului . Diferențele de ton sunt criterii imporatante pt identificarea vegetatiei , a
modului de utilizare a terenului , a solurilor , a suprafetelor acvatice , etc
Cu ochiul liber se separă de obicei 6-7 nuante de ton , si mai rar 10-11 , dar folosind scări
de ton .Utilizându-se pt măsurători densimetrice o aparatură cu elemente fotosensibile, se
pot separa 100-200 de tonuri de gri.

B.Criteriile indirecte
Adeseori , unele caracteristici ale obiectelor si fenomenelor sunt observate prin alte
reprezentari decat insusirile directe.
Umbra -redă destul de bine forma obiectelor izolate, după forma ei se pot identifica
unele genuri sau specii de arbori , conifere față de foioase , molidul de pin sau brad, fagul
de stejar , etc.Lungimea umbrei ajută la stabilirea înălțimii obiectului , iar orientarea ei
permite stabilirea punctelor cardinale sau a orei de fotografiere.
Pozitia imginii obiectului(localizarea) în raport cu imaginile altor obiecte , ne poate
sugera ce reprezintă acel obiect.
-imaginea unei clădiri mari lângă o cale ferată și un drum de la o localitate până la ea ,
sugerează că acea clădire este o gară.
Densitatea imaginilor unei categorii de obiecte poate constitui drept criteriu de
identificare si interpretare.
-densitatea arborilor dintr-o plantatie este mai mică decât într-o padure naturala;
-densitatea retelei hidrografice poate exprima gradul de permeabilitate al rocilor , dar si
unele aspecte climatice.
Dispersia obiectelor -adică gradul sau modul de împrăștiere a obiectelor pe o anumită
suprafață .
-prezența unor bolovani mari dispersați pe un relief slab ondulat ne duce la concluzia ca
sunt blocuri eratice;
-arbori dispersati pe o pășune sau pe terenuri cultivate ne arată cât de extinsă era anterior
pădurea;
-un relief ondulat in care sunt dispersate forme de relief pozitive identice , orientate in
aceasi directie , separate de lacuri , exprimă un relief rezultat din actiunea anterioară a
ghețarilor de calotă.
Textura fotogramei reprezintă mărimea punctelor care redau obiectele prea mici pentru
a apărea ca imagini distincte la scara fotogramei .
O scară de textură cuprinde următoarele trepte de mărime a punctelor :foarte fine , fine ,
mijlocii , grosiere și foarte grosiere.
Textura permite să se stabilească tipurile de culturi , culturile păioase și furajere apar ca
textură fină sau foarte fină , pe când cele prășitoare apar cu textură mijlocie , cartofii și
sfecla de zahar apar cu textură grosieră .
La alcătuirea litologică , luturile , nisipurile , argilele sau marnele au textură foarte fină ,
pe când bolovănișurile sau grohotisurile au textură mijlocie sau grosieră.
Structura reprezintă modul de aranjare spațială a imaginilor obiectelor și proceselor de
pe fotogramă .Structura poate servi la identificarea unor categorii de procese sau obiecte
(identificarea formelor de relief ).
-structura divergentă a retelei hidrografice poate indica o miscare de ridicare a scoartei
terestre ;o structură radială , centrifugă , poate trăda existenta unui con vulcanic ,
structura liniară dintr-o padure poate arata ca este vorba despre o plantatie , sau de
prezenta unor strate de roci ce permit dezvoltarea numai a anumitor arbori .

Fotointerpretarea reliefului
Pentru a realiza o fotointerpretare cat mai corespunzătoare a reliefului este necesara
respectarea unor masuri si operatii de lucru .În primul rand se realizeaza :
 Alegerea materialului fotogrammetric -aici avandu-se in vedere unele caracteristici
tehnice specifice , cum sunt : tipul aerofotogramelor (nadirale,oblice
,panoramice),scara ,tonul sau culoarea aerofotogramelor
 Alegerea instrumentelor sau aparatelor pt fotointerpretare se stabilește în funcție de
scopul urmărit.
Fotointerpretarea caracterelor morfometrice
Pentru morfografie un rol important il au :
- liniile de contur care definesc forma de relief ;
Liniile de contur pot prezenta intensitati diferite ,continuitate sau
discontinuitate,aspect dublu sau simplu ,subtire sau gros etc.
- Pozitia spatiala si dimensiunile sale
În procesul fotointerpretării se recomandă urmărirea ,mai intai , a trasaturilor
morfografice generale , sau de ansamblu si ulterior ,dar comparativ cu primele ,a
particularitatilor de un anumit detaliu . Prin fotointerpretare se pot elabora harti
morfografice , profile sau sectiuni geoformologice ,schite panoramice sau
blocdiagrame.
Fotointerpretarea caracterelor morfometrice
Metofologia generală constă în folosirea :
- Morfometriei comparate,în măsura sa ne orienteze cu aproximație in privinta
dimensiunii formelor .
Aceasta este o fotointerpretare orientativă bazată pe indicii directe si indirecte
,dimensiunile unei forme sunt comparate cu dimensiunile altor forme de relief .
Ex: lungimea umbrei -aprecieri asupra înălțimilor absolute si relative ale formelor de
relief
Intensitatea umbrelor ori a luminiozitatii supr. Indicatii asupra marimii inclinarii
versantilor ,fronturilor de cuestă ,fruntilor de terase.
- Morfometriei de precizie rezultă printr-o fotointerpretare bazata pe masuratori
instrumentale.
(------------------------------)
Fotointerpretarea varstei reliefului
Varsta reliefului se poate aprecia doar in sens relativ ,raportand pozitia unei forme de
relief la alta .

Ex : -terasele unei văi : o terasa mai veche se vede situata mai sus in comparatie cu
una mai noua

- Stadiul de degradare al formelor de relief :suprapunerea sau includerea unei forme

de relief în alta forma de relief (o alunecare pe fruntea unei terase sau un martor
de eroziune decupat dintr-o suprafata de nivelare)
Fotointerpretarea aspectelor climatice si meteorologice

Analiza factorilor climatogeni

Factori climatogeni :
 relieful :forma , altitudine , orientare , inclinare
 Relieful permite calcularea unui alt factor climatogen de baza , respectiv
radiatia solara .
 caracterul suprafetei active :suprafetele acvatice , drumuri , clădiri , suprafete
ocupate de vegetatie ,etc.
Analiza elementelor climatice si meteorologice
Prin aerofotointerpretare nu se poate face o analiza cantitativă a elementelor climatice și
meteorologice ,ci doar unele aprecieri
Indicatori:
 vegetația spontană sau cultivată;
 rețeaua hidrografică , care prin densitate si debitul râurilor ne dau indicații privind
cantitatea și regimul precipitațiilor.
 indicatorii activităților umane:
 acoperișurile cu înclinare mare ne indică precipitații bogate
și îndeseori sub formă de zăpadă;
 coșurile numeroase și clădirile industriale bine închise arată
că în zona respectivă sunt ierni geroase;
 prezența sistemelor de irigații arată că verile sunt secetoase
si precipitațiile insuficiente.
Elementele metorologice pot fi identificate pe înregistrarile spațiale efectuate de sateliții
meteorologici .Pe astfel de înregistrări se poate observa imaginea sistemelor noroase , a
fronturilor atmosferice și direcția vânturilor .Unii senzori special instalați pe platformele
satelitare ne pot da indicații asupra temperaturilor ,umiditatii aerului și vitezei vântului.

Fotointerpretarea elementelor biogeografice

 imaginile se înregistrează mai ales primavara si toamna - se pot identifica diferitele
specii de arbori si starea lor fenologică(ciclul de dezvoltare al plantei);
 imginile in infrarosu sunt foarte utile in diferentierea asociatiilor ierboase de cele
arbustive sau arborescente , a foioaselor sau a coniferelor , detectarea atacurilor de
dăunători , incendiile ;
 imaginile radar sunt întrebuințate pentru identificarea limitelor asociațiilor vegetale ,
ele ajută la identificarea speciilor de plante , la determinarea vârstei , densității și
mărimii arboretelor.

Indici de identificare a vegetației

 Configurația(forma) și umbra
 Culoarea și tonul
 Textura și structura (modelul)
Forma coroanei și umbra
molidul are aspect stelar , bradul are formă rotundă cu margini crestate , gorunul are
coroana rotundă

Culoarea și tonul
nuanța de culori este rezultatul mai multor factori :culoarea diferită a speciilor , densitatea
diferită a plantelor ,a frunzișului , gradul diferit de dezvoltare etc.
Pe fotogramele alb-negru culoarea este înlocuită prin tonul de gri ,.Bradul apare în tonuri
închise , opacce , molidul în tonuri deschise , fagul in ton deschis , strălucitor , gorunul în
nuante deschise , mate

Textura
reprezintă gradul de asperitate sau de netezime a fotogramelor cu paduri . Plafonul
padurilor apare diferit in functie de speciile constitutive .Astfel goruntele au o textură
vălurită ,făgetele apar cu textură clară , cu mici denivelări , rășinoasele se imprimă cu
textura dură , rugoasă , cu asperități mari .

Structura
organizarea spatiala ,respectiv , structura poate fi un indice cheie în identificarea speciilor
vegetale , deoarece unele specii sunt legate de cursurile de apa , altele de versantii sudici
sau nordici , altele cresc mai ales pe culmi .De asemenea , relieful pe care se gasesc
arbori ne dă indicatii importante privind natura acestora . In regiunile muntoase, fagul
prefera versantii umbriti , pe fundul văilor vom găsi molidul , iar în regiunile deluroase ,
pe lunci găsim carpenul .

Analiza vegetației pe imagini satelitare -indicii de vegetatie

 se folosesc in mai multe contexte ,în special pentru detecția biomasei vegetale ,
dar și pentru analiza schimbărilor de mediu în zonele afectate de secetă (mai ales
zonele aride)și aprecierea riscului de degradare a terenurilor .
NDVI(Normalized Difference Vegetation Index) a fost introdus pentru a realiza un
indice spectral de vegetatie care sa poata separa vegetatia de solul neacoperit de
vegetatie pe baza unor imagini satelitare Landsat .Este definit ca raportul dintre diferenta
benzilor infra-roșu (banda 4 -banda3) și respectiv suma acestora.

NDVI=NIR -RED/NIR+RED

Acesta este un indice foarte frecvent utilizat ,scara valorilor fiind cuprinsă între -1 și 1
 Fotointerpretarea solului
Criterii directe
Nuantele de gri si culorile
 Solurile intens umezite se identifică pe fotogramele alb-negru prin nuante cenusiu
inchise pana la negru
 Cele un grad ridicat de humus se identifica prin nuante inchise ,iar cele sarace in
humus prin tonurile de nuanta deschisa
 Prin nuante deschise apar si solurile afectate de procesele de
levigare(spălare/precipitații) intensă a argilei sau de eroziune(alunecări de teren).

Criterii indirecte
Relieful are un rol important în fotointepretarea solurilor prin raporturile care există
intre tipurile genetice de soluri și morfologia corespunzătoare interfluviilor ,teraselor ,
luncilor ,versanților.

Vegetatia are un rol important în geneza solurilor si in acelasi timp constituie un criteriu
indirect însemnat in identificarea acestora . Asa unt vegetatiile de mlastina ,cele de
turbării zăvoaiele ,vegetatia halofilă ,vegetatia de pe grohotișuri ,cea de pe depozitelle de
pantă , etc.