Intoxicatia cu Mercur

Student: Stricescu Andrei

Coordonator: S.L. Dr. Cimpineanu Bogdan
 Cuprins

1. Date generale ( caracteristici, forme, domenii de utilizare ) pag. 3

2. Mod de actiune. Semne si Simptome pag. 4
3. Diagnostic pag. 6
4. Tratament pag. 6
5. Profilaxie pag. 7
 Notiuni generale

Mercurul este un metal cu o raspandire larga in natura si cu o utilizare variata in

idustrie. Cu toate acestea constituie un toxic pentru organismul uman, in care nu se
gaseste in mod normal. Acesta se gaseste sub 3 forme:
– compus elementar (lichid si argintiu)
– saruri anorganice de mercur
– mercur organic (gasit in carnea de peste contaminata)

Este utilizat in fabricarea termometrelor, barometrelor, manometrelor,

sfigmomanometrelor, robinetelor cu cisterna, intrerupatoarelor din mercur, releurilor de
mercur, lampilor fluorescente, bateriilor dar si in medicina dentara sub forma de
amalgam pentru confectionarea protezelor dentare. Interactiunea cu mercurul este
intalnita si in industria carbunelor (in cadrul proceselor de ardere) si in minele de aur.

Mercurul elementar prezent in stare lichida, insipid si de culoare argintie, ce se

transforma in vapori la temperatura camerei si patrunde in organism prin inhalatie.
Fiind solubil in lichide, trece din alveolele pulmonare in sange, si este convertit intr-o
forma anorganica in interiorul eritrocitelor. Aceste forma are solubilitate si permeabi-
litate scazuta in corpul uman, dar o mica fractiune persista si cauzeaza simptome la
nivelul SNC. Se intalneste termometre clasice, materiale folosite pentru plombele
dentare (amalgam), becuri cu fluorescenta, intrerupatoare de curent.

Mercur anorganic se gaseste sub mai mult eforme, mai comune fiind sarurile de
mercur ce includ mercur elementar, mercur mercuric (Hg2+) sau mercuros (Hg1+).
Patrunde in organism in principal pe cale orala, dar o parte mica poate fi absorbita prin
contactul cu epidermul. La locul de contact are efect coroziv. Circa 10% din mercurul
organic ingerat este absorbit si se distribuie in organism intr-un mod inegal, din cauza
solubilitatii reduse in lipide. Afecteaza in principal rinichii pe unde se elimina
insuficient. Majoritatea mercurului anorganic se elimina pe cale digestiva. In
expunerile cronice, ionul de mercur se poate acumula si in SNC, dand semne
neurologice. Se intalneste in baterii, medicmente antiseptice, fungicide, diuretice ( mai
putin disponibile in prezent), produse cosmetice.
 Mod de actiune. Semne si Simptome.

Mecanismul de actiune al toxicului este reprezentat de inhibarea ireversibila a

selenoenzimelor, precum tioredoxin reductaza, ce au rolul de a readuce moleculele de
antioxidanti (d.e. Vitamina E, Vitamina A) in forma lor redusa pentru a le permite
contracararea efectelor reactantilor oxigenati. Intrucat la nivelul tesutului cerebral
remarca un procent crescut in rata consumului de oxigen, la acest nivel se inregistrare o
sinteza substantiala a acestor reactanti oxigenati, lasand tesutul vulnerabil la actiunea
acestora in lipsa actiunii protectoare a selenoenzimelor. Astfel o expunere cronica la
mercur sa o expunere acuta la o cantitate mare de mercur, determina depletia
seleniumului molecular necesat sintezei tioredoxn reductazei si ale altor selenoenzime,
ceea ce va determina aparitia disfunctiilor neuronale care in cele din urma pot cauza
decesul persoanele intoxicate, mai ales daca aceasta depletie este substantiala si de
lunga durata.
In trecut aceasta intoxicatie purta denumirea de "boala palarielului nebun",
intrucat aceasta profesie utiliza mercurul topit in procesul tehnologic, iar muncitorii
prezentau simptome neurologice, deoarece inhalau cantitati mari de mercur.
Semne si simptomele intoxicatie cu mercur pot nespecifice si este necesara
interpretarea lor in contextul unui istoric de expunere profesionala la toxic,
Intoxicatia acuta (expunerea la o doza mare intr-o perioada scurta) in urma
expunerii la vaporii de mercur prezinta manifesteri generale, respiratorii, cardiovas-
culare si sistemice
Generale:
– oboseala
– febra
– cefalee
– dureri abdominale, varsaturi
Respiratorii:
– dispnee
– senzatie de constrictie si durere in piept
– detresa respiratorie acuta
Cardiovasculare: palpitatii si cresterea tensiunii arteriale
Dupa cateva zile apar si manifestari sistemice:
– tremor
– gust metalic
– stomatita, gingivita
– pierderea dintilor
– oligoanurie
– hematurie + proteinurie
Expunerea cronica produce efecte neurologice. Acestea pot fi prezente si in
cazul intoxicatiei acute, dar dupa expunerea pe termen lung se intensifica si pot deveni
ireversibile. Pot fii prezente:
– ataxie (incapacitate de a coordona miscarile)
– tulburari vizuale (ingustarea campurilor vizuale, aparitie
de pete)
– tremor
– parestezii in special la nivelul fetei si extremitatilor
– pierderea auzului
– disartrie (incapacitatea de a vorbi, de cauza neurologica)
– tulburari cognitive, ale memoriei
– labilitate emotionala

Exista insa si sindroame tipice pentru expunerea la mercur, dar rar pot fi
identificate ca atare:

Febra fumului de metal sindrom ce apare in urma intoxicatiei acute cu vapori de

mercur care include febra, fatigabilitate, dispnee, cefalee, crampe abdominale si
varsaturi, tulburari urinare si durere la ejaculare.

Eretism este un sindrom ce apare la expunerea cronica la mercur anorganic si cuprinde

insomnie, excitabilitate, anxietate, iritabilitate, labilitate emotionale si retragere emotio-
nala.

Acrodinie poate aparea in cazurile severe de intoxicatie cu mercur anorganic. Cuprinde

eritem palmar si plantar, pierderea parului, eruptie cutanata cu descuamare si prurit,
tahicardie, hipertensiune arteriala, diaforeza, insomnie, anorexie, fotofobie, reducerea
tonusului muscular, diaree/ constipatie.
 Diagnostic

1. Stabilirea expunerii profesionale la mercur:

* subiectiv: anamneza profesionala
* obiectiv: - determinari de Hg la locul de munca ce releva concentratii ce
depasesc limita admisa (0.05 – 1mg/m³)
- documente oficiale privind vechimea profesinoala
* vizitarea locului de munca
2. Tablou clinic ce trebuie sa prezinte unul sau mai multe sindroame din cele
amin-tite mai sus.
3. Examene de laborator sau paraclinice
Mercurul sangvin are o valoare de sub 2-7 mcg/dL in conditii normale, dar poate fi
mai crescut la consumatorii de peste. La concentratii de 20 mcg/dL apar manifesari
neurologice.
Mercurul urinar la o concentratie de de peste 10-20 mcg/dL sugereaza intoxicatia
cu mercur. Este o investigatie destul de fiabila pentru diagnosticul intoxicatiei cu
mtaercur anorganic si elemental, Concentratia urinara a mercurului poate fi utilizata si
pentru a evalua eficienta terapiei.
Imagistica prin rezonanta magnetica nucleara evidentiaza modificarile cerebrale
semnificative pentru intoxicatia cu mercur. Cel mai frecvent este prezenta atrofia
corticala, in regiunile calcarine, parietale si cerebel. La pacientii cu prezentare
neurologica, RMN-ul este util pentru excluderea altor afectiuni.

Tratament

Tratamentul intoxicatiei acute

Atunci cand s-a produs expunerea la o cantitate mare de mercur intr-o perioada
scurta, starea pacientului poate fi grava. Dupa asigurarea patentei cailor respiratorii, se
impune inlaturarea toxicului de pe haine sau tegumente si rehidratarea agresiva.
Hemodializa poate fi indicata atunci cand functia renala este sever afectata.
Tratamentul chelator
Agentii chelatori se administreaza imediat dupa diagnisticul intoxicatiei cu
mercur. Acestia contin grupari tiol care leaga mercurul. Medicamentele care pot fi
utilizate includ:
Dimercaprol, agent clasic utilizat in intoxicatia acuta cu mercur anorganic, se
administreaz intramuscular sau topic.
Acid dimercaptosuccinic (DMSA, succimer) pentru intoxicatia acuta in care pacienti
au inhalat vapori de mercur, sau in cazul expunerii cronice. Se administreaza orala
Terapia chelatoare nu elimina tot mercurul din organism si este esentiala identificarea
sursei de toxicitate si prevenirea expunerii ulterioare.
 Profilaxia

1. Măsuri tehnico organizatorice

– eliminarea mercurului din procesul tehnologic
– automatizarea unor procese tehnologice care să îndepărteze pe muncitori de
sursele de emisie a vaporilor de mercur;
– izolarea aparaturii şi a proceselor tehnologice generatoare de vapori de mercur
de la locul unde lucrează muncitorul;
– împiedicarea pătrunderii vaporilor de mercur în aerul locului de muncă prin:
- etanşeizarea proceselor de topire, rafinare, măcinare;
- ventilaţie locală;
- utilizarea de procese umede;
- ventilaţie generală.
- împiedicarea sau diminuarea acţiunii mercurului asupra muncitorilor prin:
- reducerea efortului fizic;
- folosirea echipamentului de protecţie individuală;
- regim corespunzător→ succesiunea perioadelor de muncă şi a celor de
repaus;
- reducerea zilei de muncă în anumite cazuri→6ore/schimb
- instructaj eficient de protecţie a muncii şi respectarea disciplinei
tehnologice.
Masurile tehnice au ca scop principal realizarea unei concentratii atmosferice
de Hg la locul de munca sub valorile limita (0.05-1mg/m³)
2. Măsuri medicale
- Recunoaşterea riscului profesional de intoxicatie cu Hg pe teritoriul
intreprinderii
- →cunoaşterea procesului tehnologic, precizarea formei chimice, a stării de
agregare (vapori, pulberi)
- Această recunoştere a riscului de intoxicaţie este necesară pentru a face:
- catagrafia muncitorilor expuşi
- catagrafia profesiunilor expuse
- catagrafia locurilor de muncă expuse
- catagrafia proceselor tehnologice cu risc
Controlul periodic:
- examen clinic general - semestrial
- Hg sangvin/urinar
- hemogramă- anual
- RMN
 Bibliografie

1. Wikipedia
2. Romedic.ro