Modalitati de prehensiune

Anatomia mainii
Introducere
Sus

Anatomia mainii este complexa, intriganta si fascinanta. Integritatea sa este absolut

esentiala pentru functionarea zilnica. Mana poate fi afectata de mai multe boli, in mod
special leziuni traumatice. Pentru orice medic sau fizioterapeut care trateaza leziunile
mainii, cunoasterea aprofundata a anatomiei este fundamentala pentru o ingrijire
medicala de calitate.

Cuprins articol
1. Introducere
2. Structurile osoase
3. Pielea si unghiile
4. Fascia palmara si compartimentele profunde
5. Nervii
6. Musculatura si tendoanele
7. Articulatiile
8. Vascularizatia mainii
9. Facilitati de tratament
10. Articole similare

Structurile osoase
Sus

Un numar de 27 de oase constituie scheletul de baza al pumnului si mainii. Aceste

oase sunt grupate in carpiene, metacarpiene si falange.
Articulatia pumnului, cea mai complexa articulatie a corpului, este formata din 8
oase carpiene grupate in doua randuri, avand miscari foarte limitate intre ele. De
la radius spre ulna, randul proximal consta din osul scafoid, semilunar, piramidal si
pisiform. In aceeasi directie, randul distal consta in oasele trapez, trapezoid, capitat si
osul cu carlig.
Toate oasele carpiene participa la functionarea incheieturii mainii cu exceptia osului
pisiform, care este un os sesamoid prin care trece tendonul muschiului flexor ulnar al
carpienelor. Osul scafoid serveste ca legatura intre cele doua randuri si de aceea este

mai vulnerabil la fracturi. Randul distal al oaselor carpiene este foarte puternic atasat
de baza celui de-al doilea si al treilea metacarpian, formand o unitate fixa. Toate
celelalte structuri (unitati mobile) se misca in relatie cu unitatea stabila.
Mana contine 5 oase metacarpiene. Fiecare metacarpian prezinta o baza, trunchi, gat
si un cap. Primul os metacarpian (al policelui) este cel mai scurt si mai mobil. Se
articuleaza proximal cu osul trapez. Celelalte 4 metacarpiene se articuleaza cu
trapezoidul, capitatul si osul cu carlig, la nivelul bazei. Fiecare cap metacarpian se
articuleaza distal cu falanga proximala a fiecarui deget.
Mana contine 14 falange. Fiecare deget contine 3 falange (proximala, mijlocie si
distala) cu exceptia policelui care are doar doua falanage. Pentru evitarea confuziilor,
fiecarui deget i se va spune dupa nume (police, index, mediu, inelar si mic).

Pielea si unghiile
Sus

Pielea care acopera fata dorsala a mainii este diferita de cea care acopera palma.
Pielea de pe fata dorsala a mainii este subtire si pliabila. Ea este atasata scheletului
mainii prin tesut areolar larg in care se gasesc vene si vase limfatice. Acest fapt
explica de ce edemul mainii se manifesta predominant pe fata dorsala. In plus,
aceasta prindere larga a pielii o face mai vulnerabila la traumatisme si permite crearea
unor bule locale.
Pielea suprafetei palmare a mainii este unica, avand functii speciale. Pielea palmara
este groasa si nu la fel de pliabila ca cea de pe fata dorsala. Este atasata puternic de
fascia subcutanata prin numeroase fibre verticale. Aceste caracteristici cresc
stabilitatea pielii pentru ca functia de apucare sa fie realizata adecvat. Pielea este mai
ferm ancorata de structurile profunde la nivelul crestelor palmare; acest lucru are
importanta clinica, cand se planifica incizia chirurgicala pentru a minimaliza
contracturile pielii.
In contrast fata de pielea fetei dorsale, pielea fetei palmare este vascularizata prin
numeroase ramuri verticale mici, pornite din vasele digitale comune. De aceea,
formarea bulelor palmare este limitata. In plus, pielea suprafetei palmare a mainii
contine un numar foarte mare de receptori senzitivi, esentiali pentru functionarea
normala a mainii.
Unghiile reprezinta apendici speciali ai pielii derivati din epiderm. Acestea cresc
dintr-o matrice germinala localizata la baza falangei distale. Matricea unghiala situata
distal fata de lunula, poarta numele de matrice sterila; este foarte bine vascularizata,
lucru care ii confera culoarea roz. Intreaga matrice unghiala este in contact foarte
strans cu periostul falangei distale; de aceea, este vulnerabila la leziuni in cazul
unei fracturi a falangei.

Fascia palmara si compartimentele

profunde
Sus

Fascia palmara consta intr-un tesut fibros rezistent aranjat in fibre longitudinale,
transverse, oblice si verticale. Fibrele longitudinale isi au originea la nivelul articulatiei
pumnului din tendonul longitudinal palmar, cand acesta exista. Aceste fibre se extind
pana la baza fiecarul deget, unde fibre mai mici se extind distal si se ataseaza la
tesuturi.

Acest aranjament de fibre formeaza flexorul fibros si sistemul de flexie al fiecarui

deget. Fibrele transverse sunt concentrate in mijlocul palmei. Ele sunt asociate cu
fibrele longitudinale si ajuta la flexia degetelor. Fibrele verticale ale fasciei palmare se
ataseaza la dermul pielii palmare. Profund, la nivelul fibrelor longitudinale si
transverse, fibrele verticale se unesc intr-un sept si se ataseazametacarpienelor,
formand 8 compartimente diferite pentru tendoanele flexorilor si pachetul
neurovascular al fiecarui deget.
Un compartiment comun central este localizat proximal la nivelul palmei. Degetele
contin doua benzi fasciale de importanta clinica. Acestea sunt ligamentul Grayson si
ligamentul Cleland, care sunt localizate ventral si dorsal de pachetul neurovascular al
fiecarui deget. Cunostintele despre anatomia fibrelor fasciei palmare si a
compartimentelor profunde sunt cruciale pentru identificarea structurilor in timpul
procedurilor precum fasciectomia palmara pentru boala Dupuytren.

Nervii
Sus

Mana este inervata de 3 nervi: nervul median, ulnar si radial. Fiecare dintre acestia
prezinta componente senzitive si motorii. Variatii ale distributiei clasice a nervilor sunt
mai degraba o regula decat o exceptie. Pielea antebratului este inervata median - de
nervul medial antebrahial cutanat si lateral - de nervul lateral antebrahial cutanat.
Nervul median este responsabil pentru inervarea musculaturii implicate in miscarile
fine si functia de prindere a mainii. Acesta isi are originea in fibrele laterale si mediale
ale plexului brahial (C5-T1). La nivelul antebratului, ramurile motorii inerveaza
muschii pronatori si flexori ai mainii. Ramura anterioara interosoasa inerveaza, de
asemeni, muschii flexori si pronatori. Proximal fata de articulartia pumnului, ramura
palmara cutanata ofera senzatii eminentei tenare. Pe masura ce nervul median trece
prin canalul carpian, ramurile motorii recurente inerveaza musculatura tenara. De
asemeni, inerveaza musculatura indexului si a degetelui mediu. Ramurile digitale
senzoriale inerveaza policele, indexul, degetul mediu si maginea radiala a inelarului.
Nervul ulnar este responsabil pentru inervarea musculaturii implicate in functia de
apucare a mainii. Isi are originea in fibrele mediale ale plexului brahial (C8-T1).
Ramurile motorii inerveaza muschi flexori ai inelarului si degetului mic. Proximal fata
de articulatia pumnului, ramura cutanata palmara ofera inervatie eminentei
hipotenare. Ramura dorsala, care trimite ramuri spre antebratul distal, si trunchiul
principal, inerveaza portiunea ulnara a fetei dorsale a mainii si degetului mic si o parte
a inelarului. La nivelul mainii, ramurile superficiale formeaza nervii digitali, care
inerveaza degetul mic si latura ulnara a inelarului. Ramurile motorii profunde trec prin
canalul Guyon alaturi de artera ulnara. Inerveaza musculatura hipotenara, toti muschii
interososi, muschii adductori si flexori.
Nervul radial este responsabil pentru inervarea extensorilor pumnului, care
controleaza pozitia mainii si o stabilizeaza. Isi are originea in fibrele posterioare
ale plexului brahial (C6-C8). La nivelul cotului, ramurile motorii inerveaza muschii
brahiradiali si extensorul brahial al carpului. La nivelulantebratului proximal, nervul
radial se divide in ramuri superficiale si profunde. Ramurile posterioare profunde
interosoase inerveaza toata musculatura compartimentului extensor. Ramurile
superficiale inerveaza senzitiv portiunea radiala a fetei dorsale a mainii, fata dorsala a
policelui si cea a indexului, degetului mediu, jumatatea radiala a inelarului proximal
fata de articulatia distala interfalangiana.

Musculatura si tendoanele
Sus

Musculatura manii este impartita in doua grupe: intrinseca si extrinseca. Muschii

intrinseci sunt localizati in interiorul mainii, iar cei extrinseci sunt localizati proximal la
nivelul antebratului si se insereaza la nivelul scheletului mainii prin tendoane lungi.
Extensorii extrinseci
Muschii extensori sunt toti extrinseci, cu exceptia unuia singur care este implicat in
extensia articulatiei interfalangiene. Toti muschii extensori extrinseci sunt inervati de
nervul radial. Acest grup de muschi consta in trei extensori ai articulatiei
pumnului si un grup mare de extensori ai policelui si degetelor.
Muschiul extensor scurt radial al carpului este principalul extensor al articulatiei
pumnului, alaturi de extensorul lung radial al carpului si extensorul ulnar al carpului
care realizeaza deviatia radiala si respectiv ulnara. Primul isi are insertia la baza
metacarpianului III, iar ultimii doi se insereaza la baza celui de-al doilea si al cincilea
metacarpian.
Extensorul comun al degetelor, extensorul propriu indexului si extensorul degetului
mic, efectueaza extensia degetelor. Ei isi au insertia la baza falangei mijlocii si la baza
falangei distale. Abductorul policelui, extensorul scurt al policelui si extensorul lung al
policelui determina extensia acestuia. Insertia lor se gaseste la
baza metacarpianului I, falanga proximala si, respectiv, falanga distala a policelui.
Retinaculul extensorilor previne supraintinderea tendoanelor de la nivelul incheieturii
si separa tendoanele in 6 compartimente. Extensorii comuni ai degetelor prezinta o
serie de tendoane pentru fiecare deget in parte, avand un corp muscular comun si cu
punti intertendinoase intre ele. Indexul si degetul mic au fiecare functii de extensii
independente prin extensorul propriu al indexului si extensorul degetului mic.
Flexorii extrinseci
Flexorii extrinseci constau in 3 flexori ai incheieturii si un grup mare de flexori ai
policelui si degetelor. Acestia sunt inervati de nervul median, cu exceptia flexorului
ulnar al carpului si a flexorului digital profund al inelarului si degetului mic care sunt
inervati de nervul ulnar.
Muschiul flexor radial al carpului este principalul flexor al incheieturii, alaturi de flexorul
ulnar al carpului si lungul palmar, care lipseste la 15% din populatie. Insertia lor se afla
la baza metacarpianului III, baza metacarpianului V si, respectiv, fascia palmara.
Flexorul ulnar al carpului este in primul rand un deviator ulnar. Cei 8 flexori digitali sunt
impartiti in grupe superficiale si profunde. Alaturi de flexorul lung al policelui, care se
insereaza la nivelul falangei distale a policelui, acestia trec prin canalul carpian pentru
a asigua flexia articulatiilor interfalangiene.
La nivelul palmei, tendonul flexorului superficial al degetelor se gaseste alaturi
de tendonul profund. Apoi se divide la nivelul falangei proximale si se reuneste
dorsal cu tendonul profund pentru a se insera la nivelul falangei mijlocii. Flexorul
digital profund perforeaza tendonul superficial pentru a se insera la nivelul falangei
distale. Relatia dintre tendoanele flexorilor si articulatia pumnului, articulatia
metacarpofalangiana si cea interfalangiana este mentinuta printr-un sistem reticulat
care previne efectul de supraintindere.
Muschii intrinseci
Muschii intrinseci se gasesc in totalitate la nivelul mainii. Ei sunt impartiti in 4 grupe:

tenara, hipotenara, lumbricala si muschii interososi.

Grupul tenar consta in adductorul scurt al policelui, flexorul scurt al policelui,
opozantul policelui si muschii adductori ai policelui. Toti sunt inervati de ramuri ale
nervului median, cu exceptia adductorilor policelui si capatului profund al flexorului
scurt, care sunt inervati de nervul ulnar. Acestia isi au originea la nivelul retinaculului
flexorilor si oaselor carpiene, si se insera la nivelulfalangei proximale a policelui.
Grupul hipotenar consta in: palmarul scurt, abductorul degetului mic, flexorul degetului
mic, opozantul degetului mic. Toti acesti muschi sunt inervati de nervul ulnar. Acest
grup de muschi isi are originea in retinaculul flexorilor si oasele carpiene, si se insera
la baza falangei proximale a degetului mic.
Muschii lumbricali contribuie la flexia articulatiilor metacarpofalangiene si la extensia
articulatiile interfalangiene. Ei isi au originea in tendoanele flexorilor digitali profunzi la
nivelul palmei si se insera la nivelul aspectului radial al tendoanelor extensorilor la
nivelul degetelor. Lumbricalii indexului si ai degetului III sunt inervati de ramuri din
nervul median, iar ai inelarului si degetului mic sunt inervati de ramuri din nervul
ulnar.
Grupul interosos consta in 3 muschi ventrali si 4 dorsali, care sunt inervati de nervul
ulnar. Ei isi au originea la nivelul metacarpienelor si formeaza niste benzi laterale
impreuna cu lumbricalii. Interososii dorsali realizeaza adductia degetelor, in timp ce
interososii ventrali realizeaza adductia degetelor spre axul mainii.

Articulatiile
Sus

Articulatia pumnului este una complexa, multiarticulara, care permite o gama larga
de miscari in flexie, extensie, circumductie, deviere radiala si deviere ulnara.
Articulatia radioulnara distala permite pronatia si supinatia mainii prin rotatia radiusului
in jurul ulnei. Articulatia radiocarpiana include capetele proximale osoase ale
carpienelor si capatul distal al radiusului. Randul proximal al carpienelor se articuleaza
cu radiusul si ulna permitand astfel miscari de extensie, flexie, deviere ulnara si
deviere radiala. Aceasta articulatie este sustinuta de un set extrinsec
de ligamentepalmare puternice, care pornesc de la radius si ulna. Pe fata dorsala,
este sustinuta de un ligament intercarpian dorsal, aflat intre scafoid si osul
triunghiular, si de ligamentul radiocarpian dorsal.
La nivelul articulatiilor intercarpiene, miscarea intre oasele carpiene este foarte
limitata; aceste articulatii sunt sustinute de ligamente intrinseci puternice. Cele mai
importante doua sunt ligamentul scafolunat si ligamentul triangular. Lezarea oricaruia
dintre aceste doua ligamente va determina instabilitatea articulatiei pumnului. Linia
Gilula a fost descrisa ca reprezentand conturul neted al unui mare arc format de
oasele carpiene proximale si un arc mai mic format de oasele carpiene distale in
anatomia normala. Toate cele 4 oase carpiene distale se articuleaza cu
metacarpienele la nivelul articulatiilor carpometacarpiene. A doua si a treia articulatie
carpometacarpiana formeaza o unitate fixa in timp ce prima formeaza cea mai mobila
articulatie.
La nivelul articulatiilor metacarpofalangiene, miscarea laterala este limitata de
ligamente colaterale, care au de fapt o pozitie lateral oblica. Acest aranjament permite
ligamentelor sa fie stranse cand articulatia este flectata si relaxate cand articulatia
este in extensie. Pe fata ventrala exista o capsula articulara atasata doar la falangele

proximale care permite hiperextensia. Aceasta reprezinta si locul de insertie al

ligamentelor intermetacarpiene. Aceste ligamente restrictioneaza separarea
capetelor metacarpiene.
La nivelul articulatiei interfalangiene, extensia este limitata de aceasta capsula
articulara, care se ataseaza falangelor de fiecare parte a articulatiei. Miscarea radiala
si ulnara este restrictionata de ligamentele colaterale, care raman stranse pe toata
amplitudinea miscarii. Cunostintele despre aceste configuratii au o importanta
deosebita in cazul traumatismelor mainii, pentru evitarea contracturilor articulare.

Vascularizatia mainii
Sus

Mana are o retea vasculara complexa si bogata. Arterele radiala si ulnara, care sunt
ramuri din artera brahiala, ofera vascularizatie mainii. Arterele suplimentare de la
nivelul antebratului includ: artera interosoasa anterioara, artera interosoasa
posterioara si artera mediana, care sunt ramuri ale arterei ulnare.
Artera radiala are un traseu distal la nivelul antebratului intre muschiul brahioradial si
flexorul ulnar al carpului. La nivelul inchieturii, are un traseu dorsal profund
spre tendoanele "tabacherei anatomice pentru a intra in palma si a forma arcul
palmar profund. Un ram superficial apare la nivelul articulatiei pumnului si
contribuie la formarea arcului palmar superficial.
Artera ulnara are un traseu distal la nivelul antebratului sub muschiul flexor ulnar al
carpului. La nivelul articulatiei pumnului trece prin canalul Guyon unde se divide in
ramura palmara profunda si ramura palmara superficiala. Ramura superficiala
formeaza arcul palmar superficial, iar ramura profunda contribuie la formarea arcului
palmar profund. Arcul palmar superficial se gaseste la nivelul fasciei palmare. Da
nastere arterelor digitale comune si unei multitudini de ramuri pentru muschii intrinseci
si piele. Distal la nivelul palmei, arterele digitale comune se bifurca in arterele
digitale.
In palma, arterele se gasesc alaturi de nervii corespunzatori, relatie care se gaseste si
la nivelul degetelor. La nivelul degetelor, pachetul neurovascular se gaseste
intotdeauna alaturi de ligamentul Cleland. Acest model ofera protectie pachetului si
poate servi ca ghid pentru disectia chirurgicala. Arcul profund palmar se afla la baza
metacarpienelor, profund pana la tendoanele flexorilor. Este principala sursa
vasculara a policelui si jumatatii radiale a indexului, din prima artera metacarpiana.
Dupa aparitia ramurii pentru index, artera poarta numele de artera principala a
policelui. Arterele dorsale isi au originea proximal din artera interosoasa posterioara si
ramura perforanta dorsala a arterei interosoase anterioare. Arterele metacarpiene
dorsale pornesc din arcul carpian dorsal format din arterele mentionate anterior si fiind
sursa a numeroase anastomoze locale.
In general venele urmeaza sistemul arterial profund. Un sistem venos superficial este,
de asemeni, prezent pe fata dorsala a mainii si se varsa in venele cefalica si basilica,
la nivelul extremitatii superioare.