Infrastructura Drumurilor-Curs 3

INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 3 – conf.dr.ing. Carmen RĂCĂNEL
DRUMURI II: INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 3
CARACTERISTICILE PĂMÂNTURILOR DIN TERASAMENTE
generalităţi, clasificarea pământurilor, identificare, indici fizici geotehnici

compresibilitatea pământurilor – indice de capacitate portantă, coeficientul patului, modul de
deformaţie şi elasticitate -, rezistenţa la tăiere
GENERALITĂŢI
Terasamentele reprezintă totalitatea lucrărilor de pământ executate în scopul realizării
infrastructurii drumurilor, inclusiv stratul de formă.
Materialul predominant în execuţia unui drum este pământul. Acesta necesită un studiu
atent deoarece proprietăţile fizico-mecanice ale sale determină forma şi dimensiunile
profilului transversal, sistemul de scurgere şi evacuare al apelor, procesul tehnologic
de execuţie etc.
Studiul pamântului este foarte important având în vedere si faptul ca drumul este o
constructie ce se desfasoara pe zone întinse în ceea ce priveste lungimea sa si de aici
rezulta caracteristici variate ale pamântului care este supus în permanenta variatiilor de
temperatura si umiditate.
Pământul reprezintă o acumulare de particule minerale solide şi este produs prin
dezagregare fizică sau chimică a rocilor care pot conţine sau nu materii organice.
Pământul este un corp complex, alcătuit din fragmente solide de natură mineralogică,
de forme şi mărimi diferite, cuprinzând în golurile rămase apă şi aer sau doar apă. Este
un sistem trifazic, comportarea pământului fiind dată de interacţiunea dintre faze.
Raporturile dintre faze (solidă, lichidă şi gazoasă) sunt influenţate de acţiunea
factorilor externi (solicitări, temperaturi etc.).
Faza solida este alcatuit din scheletul mineral. Faza lichida este reprezentata de apa, iar
faza gazoasa, de aer. Este posibil ca una din faze sa lipseasca. Daca lipseste faza
lichida, pamântul este uscat iar daca toate golurile dintre granule sunt umplute cu apa,
pamântul este saturat.
În funtie de proportia în care intra cele trei faze în compozitia pamnântului, de
marimea granulelor, de modul de asociere a elementelor componente rezulta diverse
tipuri de pamânturi cu diverse caracateristici fizico-mecanice.
1
CARACTERISTICI FIZICO-MECANICE ALE PAMÂNTURILOR
Pentru a putea folosi un pamânt fie ca teren de fundatie, fie ca material de constructie
pentru terasamente sau ca masiv ce trebuie sprijinit si/sau consolidat, trebuie sa se
cunoasca caracteristicile fizico-mecanice ale sale.
Caracteristici fizice
Deoarece pământul este un sistem dispers trifazic, el se caracterizează prin mai mulţi
indici fizici:
Densitatea pamântului:
m
ρ=
V
unde m este masa pamântului umed
V – volumul pamântului umed
Greutate volumica:
G
γ =
V
unde G este greutatea pamântului umed
V – volumul pamântului umed
Putem avea: densitate sau greutate volumica in stare naturala (umiditate normala),
densitate sau greutate volumica in stare saturata (când pamântul este saturat cu apa)
sau densitate sau greutate volumica în stare uscata (când pamântul este uscat).
Valoarea acestora depinde atât de volumul de goluri dintre particule cât şi de
conţinutul în apă al pământului:
o greutatea / masa volumică a pământului în stare normală de
umiditate, w:
Gw n w
γw = = (1 − )γ S (1 + ) [kN/m3]
V 100 100
M n w
ρ w = w = (1 − ) ρ S (1 + ) [t/m3]
V 100 100
γw
Aer
Apa
Solid
Stare parţial saturată (normală)
2
o greutatea / masa volumică a pământului în stare uscată:

n
γ d = (1 − )γ S [kN/m3]
100
n
ρ d = (1 − )ρ S [t/m3]
100
γd
Aer
Solid
Stare uscată
o greutatea / masa volumică a pământului complet saturat:

n n
γ sat = (1 − )γ S + γw [kN/m3]
100 100
n n
ρ sat = (1 − )ρ S + ρw [t/m3]
100 100
γsat
Apa
Solid
Stare saturata
Porozitatea:
V gol
n= 100 (%)
Vtot
unde Vgol este volumul golurilor
Vtot – volumul total al materialului
Indicele porilor:
V gol
e=
VS
unde Vgol este volumul golurilor
3
VS - volumul particulelor solide

Între cei doi indici există următoarele relaţii:
e n
n= sau e=
1+ e 1− n
VS = (1 − n)Vtot
Vtot = VS (1 + e)
Vtot
VS =
1+ e
Capacitatea de îndesare este proprietatea pamânturilor nisipoase de a-si
micsora volumul porilor prin rearanjarea particulelor solide:
emax − emin
Ci =
emin
unde emax este indicele porilor unui pamânt necoeziv în starea cea mai afânata
emin – indicele porilor pamântului în starea cea mai îndesata
Clasificarea nisipurilor dupa capacitatea de indesare:
- nisipuri cu capacitate de îndesare mica:Ci < 0.4
- nisipuri cu capacitate de îndesare mijlocie: Ci = 0.4 … 0.6
- nisipuri cu capacitate de îndesare mare: Ci > 0.6
Umiditatea:
mw
w= 100 (%)
mS
unde mw este masa apei continuta în porii unei cantitati de pamânt
mS – masa particulelor solide
Permeabilitatea este proprietatea unor pamânturi de a permite circulatia apei
libere printre golurile particulelor solide sub actiunea câmpului gravitational.
v
k=
I
unde k este coeficientul de permeabilitate (cm/s)
v – viteza de infiltrare a apei in pamânt (cm/s)
I – gradientul hidraulic (%)
4
Identificarea pământurilor se face baza caracteristicilor sale, în funcţie de două mari

categorii de elemente semnificative:
- granulozitate
- plasticitate
Această caracterizare este una subiectivă deoarece nu ia în considerare şi starea
pământului. În concluzie, pentru aprecierea pământurilor trebuie precizate: natura
pământului şi starea sa fizică (umiditate, îndesare etc.).
Granulozitatea reprezintă repartiţia, în procente din greutatea totală, a
materialului uscat, a diferitelor fracţiuni granulare. Fracţiunea granulară este grupa de
fragmente solide cuprinsă între două limite.
Pământurile se denumesc în funcţie de dimensiunea (fracţiunea) principală, dar se
amintesc şi celelalte caracteristici (de exemplu PNA = praf nisipos argilos).
Clasificarea pământurilor, după mărimea particulelor constituente, este următoarea:

o blocuri.................. peste 200 mm
o bolovăniş ............. 70 – 200 mm
o pietriş ................... 2 – 70 mm
mare ..................... 20 – 70 mm
mic ...................... 2 – 20 mm
o nisip ..................... 0.05 – 2 mm
mare ..................... 0.5 – 2 mm
mijlociu ............... 0.25 – 0.5 mm
fin ........................ 0.05 – 0.25 mm
o praf ...................... 0.005 – 0.05 mm
o argilă .................... sub 0.005 mm
Pentru determinarea granulozităţii pământului, în laborator se face analiza
granulometrică, prin cernere pe ciururi şi site cu ochiuri pătrate sau prin sedimentare.
Astfel rezultă curba granulometrică (reprezentare grafică a compoziţiei
granulometrice).
Reprezentarea grafică a compoziţiei granumoletrice a pământurilor se face şi prin
diagrama ternară. Această reprezentare este avantajoasă pentru compararea
pământurilor.
5
Curba granulometrică
6
Diagrama ternara
0 100
25
Ar
ip
gila
Nis
45
100 0
0 25 100
Praf
Diagrama ternară: Nisip:25%, Praf: 25%, Argilă: 45%
Dupa cum predomina fractiunea argila sau fractiunea nisip avem urmatoarele categorii
de pamanturi:
- argila grasa: contine minim 60% fractiune argila, restul praf si foarte putin
nisip
7
- argila: contine 30% ... 60% fractiune argila, restul praf si foarte putin nisip
- argila nisipoasa: contine 30% ... 50% fractiune argila, restul nisip si foarte
putin praf
- lut: contine 20% ... 30% fractiune argila, restul nisip si foarte putin praf
- nisip argilos: contine 10% ... 20% fractiune argila, restul nisip si foarte putin
praf
- nisip fin: contine sub 10% fractiune argila
Pe baza curbei granulometrice se poate aprecia cât de uniform sau neuniform este un
pământ, cu ajutorul coeficientului sau gradului de neuniformitate, Un:
treceri, %
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0.001 0.005 0.02 0.1 0.2 0.5 1 2 d, mm

d10 d60
Gradul de neuniformitate
d 60
Un =
d10
unde d60 este diametrul particulelor de pământ corespunzător procentului de 60 %;
d10 - diametrul particulelor de pământ corespunzător procentului de 10 %.
Clasificarea pământurilor, din punct de vedere al gradului de neuniformitate, este

următoarea:
- pământuri foarte uniforme .......... Un < 5
- uniforme ..................................... 5 < Un < 15
- neuniforme ................................ Un > 15
Cu cât un pământ este mai uniform cu atât curba sa granulometrică este mai apropiată
de verticală. Un pământ bun pentru lucrările de terasamente trebuie să aibă Un ≥ 7.
8
Pamânturile îsi maresc volumul (se înfoiaza) prin sapare: gradul de porozitate creste
iar greutatea specifica aparenta scade. Cu timpul, sub actiunea greutatii proprii, a
intemperiilor etc., pamânturile se taseaza, se îndeasa, porozitatea scade, iar greutatea
specifica aparenta creste. Astfel, pamânturile sapate se compacteaza în mod natural.
Dar pot fi compactate si în mod artificial într-un timp mult mai scurt. Între gradul de
compactare obtinut pe cale naturala si cel obtinut pe cale artificiala ramâne o diferenta
numita înfoiere remanenta. De aceasta înfoiere se tine seama la asezarea liniei rosii, la
fixarea dimensiunilor initiale ale rambleelor, la transportul pamântului sapat etc.
Înfoierea este inversul fenomenului de tasare.
Categoria pamânturilor Înfoierea initiala % Înfoierea remanenta, %

Pamânturi nisipoase 15 3
Nisipuri argiloase 20 4
Argile nisipoase 25 5
Argile compacte 30 7
Roci masive moi 40 15
Roci masive compacte tari 50 25
Plasticitatea este proprietatea pământului de a se comporta, într-un anumit

domeniu de umidităţi, ca un corp plastic.
Pentru umidităţi reduse pământurile au proprietăţile unui corp tare. Pe măsură ce
umiditatea creşte, ele devin plastice, adică suferă deformaţii permanente sub sarcini
constante fără modificarea volumului, apoi curgătoare, adică se deformează sub
propria lor greutate, tinzând să capete o suprafaţă superioară apropiată de un plan
orizontal.
Umidităţile care definesc domeniul în care pământul se comportă ca un corp plastic se
numesc limite de plasticitate.
Limita inferioară de plasticitate sau limita de frământare, wP, este umiditatea care
corespunde trecerii pământului din stare solidă în stare plastică.
Limita superioară de plasticitate sau limita de curgere, wL, este umiditatea care
corespunde trecerii pământului din stare plastică în stare curgătoare.
Caracterizarea unui pământ din punct de vedere al plasticităţii se face prin indicele de
plasticitate, IP, care reprezintă intervalul de umiditate în care pământul se află în stare
plastică :
I P = wL − wP [%]
9
wP wL w, %
IP
Indicele de plasticitate
Pământurile se clasifică din punct de vedere al plasticităţii, după cum urmează:

- neplastice, IP = 0 %;
- cu plasticitate redusă, IP ≤ 10 %;
- cu plasticitate mijlocie, IP = 11 % ... 20 %;
- cu plasticitate mare, IP = 21 % ... 35 %;
- cu plasticitate foarte mare, IP > 35 %.
Pentru lucrările de terasamente se recomandă pământuri cu IP ≤ 30% şi wL ≤ 60%.
În funcţie de granulozitate şi plasticitate, pământurile coezive se clasifică conform
tabelului de mai jos.
Tabelul 4.1
Fracţiunea granulară
Indice de Argilă Praf Nisip
Nr.
Pământuri coezive plasticitate (< 0.005 (0.005 ... 0.05 (0.05 ... 2 mm)
crt.
Ip mm) mm)
Conţinut procentual
1 Argilă grasă >35 > 60 Variabil
Mai puţin
2 Argilă 25..60 35..60 < 30
decât argilă
Mai mult decât Mai puţin
3 Argilă prăfoasă 15..35 30..50
argilă decât praf
Mai puţin
4 Argilă nisipoasă 15..35 30..60 > 30
decât argilă
Argilă prăfoasă Mai mult decât
5 15..25 30..35 > 30
nisipoasă argilă
Mai mult decât
6 Praf argilos 10..25 15..30 < 30
nisip
Mai mult decât
7 Praf nisipos argilos 5..20 15..30 > 30
nisip
Mai mult decât
8 Praf 5..15 0..15 < 30
argilă
Mai mult decât
9 Praf nisipos 0..10 0..15 > 30
nisip
Mai puţin Mai mult decât
10 Nisip argilos 5..20 15..30
decât nisip praf
Mai puţin Mai mult decât
11 Nisip prăfos 0..10 0..15
decât nisip praf
10
Starea de consistenţă a pământurilor

Starea fizică a pământurilor coezive depinde de conţinutul lor în apă. Aceasta se
numeşte stare de consistenţă şi se exprimă cantitativ prin indicele de consistenţă, Ic:
wL − w
Ic = [%]
IP
unde: wL este limita de curgere, %;
w – umiditatea naturală, %;
Ip – indicele de plasticitate, %.
Conform STAS 1243, clasificarea pământurilor după indicele de consistenţă este
următoarea:
- curgătoare, Ic = 0 %;
- plastic curgătoare, Ic = 0.1 % ... 0.25 %;
- plastic moale, Ic = 0.26 % ... 0.50 %;
- plastic consistentă, Ic = 0.51 % ... 0.75 %;
- plastic vârtoasă, Ic = 0.76 ... 0.99 %;
- tare, Ic = 1 % (aceasta se întâmplă pentru w = wL).
Pentru lucrările de terasamente se recomandă pământuri cu Ic > 0.50 %.
Aprecierea stării de consistenţă a pământurilor coezive pe baza indicelui de consistenţă Ic
poate fi uneori eronată (când se frământă pamântul pentru determinarea limitelor de
plasticitate se pot distruge legăturile de cimentare dintre particule). Pentru a preveni
această situaţie este indicată aprecierea stării de consistenţă şi cu metode nedistructive (de
exemplu, penetrarea).
PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE PĂMÂNTURILOR
Compresibilitatea pământurilor este proprietatea pământurilor de a se deforma sub

acţiunea unor solicitări de compresiune, devenind mai îndesate.
Un pământ, chiar dacă este saturat, nu este caracterizat numai prin umiditate. La o
umiditate dată, există o infinitate de stări posibile în funcţie de volumul de aer conţinut în
pământ, fiecare stare fiind definită de densitatea în stare uscată (ρd).
Se consideră că un pământ nesaturat poate fi compactat dacă se poate elimina aerul
(umiditatea rămâne constantă, dar creşte ρd).
Dacă există posibilitatea de a se elimina şi apa, procesul se numeşte consolidare (creşte ρd
şi se micşorează umiditatea). Consolidarea este un proces de desfăşurare în timp, sub
încărcare constantă, a deformaţiilor pământului.
Consolidarea reprezintă un proces caracteristic argilelor care au o permeabilitate foarte
scăzută. La nisipuri nu se pune problema consolidării deoarece, datorită permeabilităţii lor
11
mari, apa este expulzată din pori, practic odată cu aplicarea încărcării, dând posibilitatea
particulelor să ocupe poziţia corespunzătoare noii stări de îndesare.
În problemele de construcţii interesează în general deformarea pe verticală, numită tasare.
Compresibilitatea se studiază în laborator cu ajutorul edometrului prin urmărirea tasărilor
şi evoluţia acestora în timp sub efectul unor încărcări axiale aplicate în trepte, în condiţiile
deformărilor laterale împiedicate.
microcomparator
dispozitiv de
incarcare
placa rigida
proba de pamant
cilindrica
pietre poroase
Edometru pentru studiul compresibilităţii pământurilor
Încercarea de laborator cu edometrul se face pe probe cilindrice de pământ cu diametrul

7-10 cm şi înălţimea 2-4 cm, aplicându-se încărcarea pe faţa superioară a probei şi
măsurându-se tasarea (deformaţia pe varticală a probei) la microcomparator. Sub
încărcarea aplicată se observă modul de consolidare al probelor de pământ:
- la început tasarea se produce repede
- cu timpul tasarea este din ce în ce mai mică până se opreşte.
Se pot realiza două tipuri de încercări:
- încercarea de compresiune – tasare: se stabilişte relaţia tensiune –
tasare şi se determină modulul de deformaţie edometric (modul de
compresibilitate), M, pentru intervalul de presiuni 2 ... 3 daN/cm2:
Δp 100
M= = [daN/cm2]
Δε ε p =3 − ε p = 2
sau se exprimă prin curba de compresiune – porozitate, stabilindu-se
coeficientul de compresibilitate, av (raport între variaţia indicelui porilor
şi variaţia corespunzătoare a tensiunii de compresiune) pentru acelaşi
interval al presiunilor 2 ... 3 daN/cm2:
12
Δe e2 − e1
av = = [cm2/daN]
Δp p 2 − p1
Curba compresiune – tasare se execută pentru construcţiile la care este necesară stabilirea
tasărilor probabile.
Deformabilitatea pământului se mai poate exprima şi prin modulul de tasare (εΔp [cm/m]),
care este valoarea deformaţiei specifice corespunzătoare unui spor de compresiune dat.
Pentru o încărcare de 2daN/cm2 pământurile se împart din punct de vedere al
compresibilităţii, după cum urmează:
- pământuri foarte compresibile, εΔp > 10cm/m
- pământuri compresibile, εΔp = 10 ... 1 cm/m
- pământuri puţin compresibile, εΔp = 1 ... 0,1 cm/m
- pământuri necompresibile, εΔp < 0,1 cm/m
p1 p2 presiunea, p
2 3
εp1
εp2 încărcare
descărcare
tasarea ε,%
Curba de compresiune - tasare

porozitatea, e
e1
e2
încărcare
descărcare
p1 p2 presiunea, p
Curba de compresiune – porozitate
13
- încercarea de compresiune – consolidare: constă în stabilirea relaţiei

tensiune – tasare – timp şi se execută pe pământuri argiloase saturate,
pentru acele construcţii la care interesează precizarea duratei de
stabilizare a tasărilor.
Pentru studiul consolidării cu ajutorul edometrului se procedează astfel: pentru
aceeaşi treaptă de încărcare se înregistrează deformaţiile la diferite intervale de timp
[(ΔH)t1; [(ΔH)t2; ...; [(ΔH)tfinal].
Gradul de consolidare corespunzător timpul t se determină astfel:
(ΔH ) t
U= 100
(ΔH ) final
Se desenează curba de consolidare ca variaţie în timp a gradului de consolidare.
24 48 timp, ore
0.6
1.0
nisip praf Argilă prafoasa argilă
(pământ)
grad de consolidare, U
Curba de consolidare a pământurilor prin tasare
Se observa în figura de mai sus ca la nisipuri timpul de consolidare este foarte mic,
deoarece evacuarea apei din pori este rapida. În prafuri si argile, din cauza permeabilitatii
lor reduse, timpul de consolidare este mult mai mare, tasarile producându-se în timp
îndelungat.
Parametri de calcul
În practică, relaţia dintre încărcări şi deformaţiile corespunzătoare ale pământului se
apreciează pe baza unor parametrii care stau la baza dimensionării elementelor de
construcţie (de exemplu, suprastructura drumurilor). Aceşti parametri sunt prezentaţi în
cele ce urmează.
14
a) Indicele de capacitate portantă, ICP sau CBR (Californian Bearing Ratio)

reprezintă rezistenţa pe care o opune un pământ la pătrunderea unui dorn standardizat. Se
calculează ca raport între presiunea, p necesară pătrunderii unui dorn cu diametrul de 50
mm pe o anumită adâncime în materialul care se studiază şi presiunea, p0 necesară
pătrunderii dornului în aceleaşi condiţii, într-un material etalon (piatră spartă, p0 = 70
daN/cm2):
p
CBR = ICP = 100 [%]
p0
p p0 presiunea, p
h
material standard
material analizat
adâncimea h, mm
Curba C.B.R.
Valori C.B.R. determinate în laborator pe diverse materiale sunt după cum urmează:
- macadam ................................. 90 – 150%
- piatră spartă nesorată .............. 80 – 120 %
- pietriş ....................................... 40 – 80 %
- nisip argilos .............................. 25 – 40 %
- argilă nisipoasă ........................ 5 – 15 %
- argilă plastică ........................... 1 – 5 %
Pentru a fi bun de utilizat în lucrări de terasamente, un pământ trebuie să aibă
C.B.R.min = 20 ... 40 %.
b) Modulul de reacţie sau coeficientul patului, K, este raportul între presiunea „p”
exercitată pe suprafaţa pământului prin intermediul unei plăci rigide cu diametrul D = 75
cm şi tasarea corespunzătoare „t”:
15
p
K= [daN/cm3]
t
Schema de determinare a modulului de reactie
Se determină fie direct pe teren (cu placa de încărcare), fie indirect, prin relaţii de legătură
cu alţi parametri ce caracterizează deformabilitatea pământurilor.
- pentru placa cu D = 75 cm: p = 0.7 daN/cm2. Se mentine aceasta
presiune pâna când deformatia înceteaza sa mai creasca sau creste cu
mai putin de 5/100 mm/min:
0.7(daN / cm 2 )
k= (daN/cm3)
t (cm)
- pentru placa cu D = 75 cm: se aplica presiunea p uniform distribuita
pâna când se atinge tasarea admisibila sub placa de 1.27 cm:
p
k= (daN/cm3)
1.27
Valoarea lui „K” depinde de calităţile elastice ale pământului, de dimensiunile şi de forma
suprafeţei de încărcare, de structura şi starea de compactare a pământului.
CBR
k= +3
5
c) Modulul de deformaţie, Ed este raportul între presiunea „p” transmisă pe teren de

placa de încărcare şi tasarea relativă „λ” a suprafeţei încărcate, multiplicat cu un coeficient
„α” care variază în funcţie de forma în plan, rigiditatea plăcii de încărcare şi natura
pământului cercetat:
p p
Ed = α =α [daN/cm2]
λ l
D
unde: D este diametrul plăcii de încărcare, [cm]
l – tasarea reală, [cm]
16
p1 p2 p
(presiunea)
λ1
λ2
λ
(tasarea relativă)
Modulul de deformaţie
Modulul de deformaţie se determină pe teren sau în laborator.

Încercarea pe teren consta în aplicarea unor încarcari verticale în trepte, pe o placa
rigida (din metal sau beton armat) asezata pe suprafata de încercat şi masurarea
tasarilor dupa fiecare treapta. Fiecare treapta se mentine pâna la stabilizarea tasarii (Δs
< 0.05 mm în 5 minute).
Încercarea se opreste dupa obtinerea unei deformatii relative efective s’ > s relativ de
calcul:
s
s' =
d
unde s este tasarea medie
d – diametrul placii de încarcare
Deformatia relativa de calcul se adopta diferit daca încercarea se face la nivelul patului
drumului sau la suprafata îmbracamintii, pentru drumuri; pentru cai ferate aceasta
valoare se precizeaza în tema de cercetare.
Se construieste diagrama presiune – deformatie relativa efectiva:
17
p
Ed = în mediu semiinfinit, omogen si izotrop
s'
α⋅p
Ed = în mediu stratificat sau complex rutier
s'
α = 1.20 pentru un mediu alcatuit din doua straturi
α = 1.57 pentru un mediu alcatuit din mai multe straturi
s’ sunt valorile deformatiei relative de calcul:
Tipul de sistem rutier Deformatia relativa de calcul

S.R.Nerigide cu îmbracaminti permanente 0.010
S.R.Nerigide cu îmbracaminti semipermanente sau grosimea
totala mai mica decât diametrul cercului echivalent de contact al 0.020
suprafetei pneurilor autovehiculului de calcul
S.R.Nerigide cu îmbracaminti provizorii 0.030
S.R.Rigide 0.001
Tipul îmbracamintii Deformatia relativa de calcul

Îmbracaminti bituminoase în doua straturi
Straturi de uzura asfaltice pe binder,
executate la cald cu bitumuri de petrol cu 0.035
penetratie de 80..120 (1/10 mm) si mai
scazute
Permanente
Straturi de uzura asfaltice pe binder,
executate la cald cu nisipuri bituminoase, cu
bitumuri de petrol cu penetratia peste 120
0.038
(1/10 mm) sau cu bitumuri taiate, precum si
pavaje cu pavele normale, abnorme sau din
calupuri
Covoare bituminoase executate la rece,
0.040
mortare asfaltice, macadamuri asfaltice
Semipermanente
Covoare bituminoase executate din mixturi
0.045
bituminoase
Macadam protejat cu tratamente
superficiale precum si pavaje de bitum sau 0.050
din piatra bruta
Provizorii
Macadam simplu 0.050
Impietruiri din balast sau pietris 0.060
18
Încercarea în laborator este asemanatoare celei pe teren cu deosebirea ca încarcarea în

trepte se aplica prin intermediul unei stampe de anumite dimensiuni, pe probe
netulburate sau tulburate.
1a – forma metalica
2 – stampa de încarcare
3 – comparatoare
4 – placute metalice si pârghii
5 – presa pârghie
Se compacteazala acelasi grad de compactare (98%), trei probe cilindrice din pamânt
pregatit conform STAS 2914/4-89.
Se aplica stampa pe suprafata libera, nivelata, a probei din forma cilindrica a
aparatului. Se fixeaza microcomparatoarele pentru masurarea deplasarilor pe verticala
a stampei. Se încarca stampa cu presa-pârghie prin adaugarea treptata de greutati pe
platanul pârghiei tinând seama ca raportul dintre acestea si încarcarea transmisa este de
1/10. Se mentine fiecare treapta de încarcare pâna când deplasarea verticala a stampei
practic înceteaza (comparatoarele înregistreaza maximum 0.03 mm în 5 minute).
Se înregistreaza deplasarile pe verticala, s1, s2 într-un tabel:
19
Dupa stabilizarea deformatiei sub încarcarea anterioara se incarca platanul pârghiei cu

treapta urmatoare astfel încât sa se asigure sporul de presiune de:
- 25 ... 50 kPa pentru pamânturi argiloase în stare de consistenta tare,
plastic vârtoasa sau plastic consistenta si nisipuri îndesate sau cu
îndesare mijlocie
- 5 ... 10 kPa pentru pamânturi argiloase în stare de consistenta plastic
moale sau plastic curgatoare si nisipuri afânate
La încercarea pamânturilor necoezive pe suprafata probei se pun greutati inelare care
sa asigure o presiune suplimentara în jurul stampei de 5 kPa.
20
Sporurile de presiune se aleg astfel încât sa se atinga deformatia relativa s’ de 0.03

dupa 3 – 4 trepte de încarcare.
La atingerea deformatiei relative s’ = 0.03 încarcarea se opreste. Încercarea continua
pe suprafata interioara a probei.
Dupa efectuarea încercarilor se determina umiditatea reala a pamântului încercat luând
câte o proba de pamânt din dreptul stampei, de la adâncimea de 4 cm fata de ultima
suprafata încercata.
Se calculeaza deformatiile efective s’ corespunzatoare fiecarei trepte de încarcare.
Cu datele obtinute se construieste diagrama presiune-deformatii relative efective si se
calculeaza modulele de deformatie liniara corespunzatoare umiditatii cerute si gradului
de compactare de 98%.
Modulul de deformaţie Ed prin încercări directe pe teren se determină pentru:
21
- stabilirea sau precizarea valorilor de calcul ale Ed pe terenul de

fundaţie
- verificarea prin încercări directe în timpul execuţiei, a Ed pentru
terenul de fundaţie
- verificarea capacităţii portante a unei structuri rutiere
- verificarea în timpul execuţiei a lui Ed echivalent la nivelul unui strat
rutier sau pentru întregul complex rutier
Modulul de deformaţie prin încercări de laborator se determină pentru:
- precizarea valorilor de calcul ale Ed când se cunosc valorile de calcul
ale umidităţii şi gradul de compactare
- compararea deformabilităţii diferitelor tipuri de pământuri şi
materiale
- stabilirea variaţiei Ed în funcţie de grad de compactare, umiditate,
temperatură, viteză de încărcare
E d ≅ 14 CBR
d) Modulul de elasticitate, E este limita raportului dintre variaţia presiunii aplicate

pe placa de diametru D şi deformaţia elastică corespunzătoare, Δl:
Δp
E = lim D [daN/cm2]
Δl
Deformaţia elastică se determină pe baza curbei de revenire a diagramei compresiune-
tasare, la cicluri de încărcare-descărcare.
Tasarea p1 p2 p3
p, daN/cm2
l1
(presiunea)
s1
l2
s2
l3
s3
s, cm
(tasarea)
Modulul de elasticitate
22
Rezistenţa la tăiere condiţionează stabilitatea pământurilor sub acţiunea diferitelor

tipuri de solicitări. Când aceasta se depăşeşte, se produce ruperea, formându-se o
suprafaţă de rupere.
Cunoaşterea rezistenţei la tăiere a pământurilor este necesară pentru studiul stabilităţii
taluzurilor, a împingerii pământului asupra lucrărilor de sprijinire etc.
Rezistenţa la tăiere a pământului se exprimă prin relaţia:
τ = σ tgϕ + c (dreapta caracteristică sau intrinsecă) LEGEA lui COULOMB
unde: τ este rezistenţa pământului la tăiere [daN/cm2]
σ – presiunea normală pe planul de tăiere [daN/cm2]
ϕ – unghiul de frecare internă
c – coeziunea tăiere [daN/cm2]
Pentru pământurile argiloase ϕ = 0 ... 15o iar pentru pământurile nisipoase ϕ = 30 ...
40o.
În cazul pamânturilor necoezive, rezistenta la taiere depinde de frecarea dintre
particulele solide, iar unghiul de frecare interioara depinde de caracteristicile
particulelor. În cazul pamânturilor coezive, rezistenta la taiere depinde de
caracteristicile particulelor, de coeziune si de umiditate.
Unghiul de frecare interioara depinde de marimea si forma particulelor solide, gradul
de îndesare, umiditate.
Coeziunea se datoreaza unor forte de legatura interioare dintre particulele pamântului
exercitate prin intermediul apei adsorbite. Coeziunea argilelor variaza cu umiditatea si
cu starea de îndesare.
τf
τ = σ tgϕ + c
Dreapta intrinsecă
23
Se studiază în laborator cu ajutorul aparatului pentru tăiere directă (forfecare

directă).
piston
proba de pamant
caseta metalica
pietre poroase
placi dintate
Aparat pentru tăiere directă
Rezistenţa la tăiere rezultă şi din compresiune monoaxială (pentru pământurile

argiloase) şi compresiune triaxială.
Felul pamântului Φ (grade) c (daN/cm2)

Nisipuri prafoase 22 .. 30 0
Nisipuri fine si mijlocii 23 .. 33 0
Nisipuri mari 31 .. 36 0
Prafuri si prafuri argiloase 18 .. 25 0.012 .. 0.060
Argile prafoase 12 .. 22 0.055 .. 0.180
Argile 6 .. 18 0.115 .. 0.325
24
Identificarea pământurilor
a. Blocuri – bucăţi mari de stâncă, cu diametre peste 20 cm. îngrămădite
prin acţiunea torenţilor sau gheţarilor.
b. Bolovănişuri sau pietrişuri – fragmente necimentate, cu dimensiuni peste
2 mm; uneori golurile pot fi umplute cu nisip sau argilă (aceasta influenţează
rezistenţa stratului).
c. Nisipuri – granule colţuroase sau rotunjite cu diametrul cuprins între 0.05
mm şi 2 mm; porozitate redusă, fără coeziune, frecare internă mare;
- la solicitări statice au deformaţii mici;
- la solicitări dinamice au deformaţii mari şi bruşte;
- nisipurile mari şi mijlocii sunt foarte bune pentru fundare (nu
sunt influenţate de poziţia faţă de pânza de apă);
- nisipurile fine pot fi antrenate de apă şi se transformă în
nisipuri curgătoare.
d. Prafuri – cu diametrul cuprins între 0.005 şi 0.05 mm, prezintă oarecare
plasticitate şi coeziune (se comportă ca şi chitul);
- amestecate cu apă se depun în aproximativ 30 minute;
- au rezistenţe scăzute;
- trebuie utilizate cu precauţii.
e. Argila – pământ cu un bogat conţinut de minerale secundare;
- unsuroasă la pipăit, aderă de corpurile umede;
- se frământă ca ceara iar uscată formează bulgări care se
sfărâmă greu;
- are porozitate mare şi frecare internă mică;
- calitătile mecanice sunt mult influenţate de apă.
f. Loessul – majoritatea particulelor sunt din fracţiunea „praf”;
- prezintă pori foarte mari (vizibili cu ochiul liber =
macropori);
- comportare foarte mult influenţată de apă. Când este uscat
este foarte bun dar când se umezeşte devine foarte rău,
prezentând deformaţii mari.
g. Marna – pământ argilos, cu calcar uniform răspândit în masa de argilă;
- reprezintă o trecere de la argilă la calcar;
- denumirea este în funcţie de procentul de CaCO3 (argilă
marnoasă, marnă calcaroasă).
h. Mâluri – argile prăfoase provenite din depuneri neconsolidate ale apelor
curgătoare sau lacurilor;
25
- uneori conţin nisip sau pietriş;

- uscate, sunt tari şi cu crăpături;
- au plasticitate mare.
i. Nămoluri – mâluri cu un conţinut de substanţe organice mai mare de
10%;
- au o structură spongioasă datorită gazelor care se degajă
din descompunerea materiilor organice;
- se desfac uşor în apă;
- prin uscare crapă în bucăţi poligonale.
În funcţie de forţa de atracţie dintre particulele solide, pământurile pot fi coezive şi

necoezive.
Dupa rezistenta opusa la sapare (de care trebuie sa tina seama la executarea lucrarilor
de tersamente) pamânturile pot fi:
- pamânturi slabe: pot fi sapate cu orice utilaj terasier iar manual se sapa cu
lopata si cazmaua; sunt argilele nisipoase, prafoase, nisipul argilos, zgura
afânata, loessul (praf argilos, nisipos), pamântul vegetal pâna la adâncimea
de 30 cm, turba, terenurile saraturoase si cele cu saratura de consistenta
moale
- pamânturi mijlocii: pot fi sapate cu orice utilaj terasier iar manual se sapa
cu cazmaua si partial cu tarnacopul; sunt argile marnoase, pietris, argila
grasa amestecata cu piatra sparta sau pietris, balast marunt, pamânt vegetal
cu radacini
- pamânturi tari: se pot sapa cu excavatorul, grederul elevator, draglina iar
manual cu târnacopul si cu cazmaua; fac parte argila grasa compacta, argila
grasa amestecat cu piatra sparta sau pietris, argila marnoasa compacta,
pietris cu bolovanis, zgura de furnal nesfarâmata, pamânt amestecat cu
bolovani
- pamânturi foarte tari: se pot sapa cu excavatorul si grederul elevator iar
manual cu ranga, târnacopul, şpiţul, barosul (fara explozivi); fac parte argila
grea compacta umeda, argila grasa sau argila nisipoasa grea si cu amestec
de piatra sfarâmata, pietris, moloz îndesat, bolovani, pietris, balast compact,
argila tare, pamânturi înghetate
26

Infrastructura Drumurilor-Curs 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infrastructura Drumurilor-Curs 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infrastructura Drumurilor-Curs 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFRASTRUCTURA DRUMURILOR

CURS 3 – conf.dr.ing. Carmen RĂCĂNEL

DRUMURI II: INFRASTRUCTURA DRUMURILOR

CARACTERISTICILE PĂMÂNTURILOR DIN TERASAMENTE

generalităţi, clasificarea pământurilor, identificare, indici fizici geotehnici

CARACTERISTICI FIZICO-MECANICE ALE PAMÂNTURILOR

Stare parţial saturată (normală)

o greutatea / masa volumică a pământului în stare uscată:

o greutatea / masa volumică a pământului complet saturat:

VS - volumul particulelor solide

Identificarea pământurilor se face baza caracteristicilor sale, în funcţie de două mari

Clasificarea pământurilor, după mărimea particulelor constituente, este următoarea:

Diagrama ternară: Nisip:25%, Praf: 25%, Argilă: 45%

0.001 0.005 0.02 0.1 0.2 0.5 1 2 d, mm

Clasificarea pământurilor, din punct de vedere al gradului de neuniformitate, este

Categoria pamânturilor Înfoierea initiala % Înfoierea remanenta, %

 Plasticitatea este proprietatea pământului de a se comporta, într-un anumit

Pământurile se clasifică din punct de vedere al plasticităţii, după cum urmează:

 Starea de consistenţă a pământurilor

PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE PĂMÂNTURILOR

Compresibilitatea pământurilor este proprietatea pământurilor de a se deforma sub

Edometru pentru studiul compresibilităţii pământurilor

Încercarea de laborator cu edometrul se face pe probe cilindrice de pământ cu diametrul

Curba de compresiune - tasare

Curba de compresiune – porozitate

- încercarea de compresiune – consolidare: constă în stabilirea relaţiei

Curba de consolidare a pământurilor prin tasare

a) Indicele de capacitate portantă, ICP sau CBR (Californian Bearing Ratio)

Schema de determinare a modulului de reactie

c) Modulul de deformaţie, Ed este raportul între presiunea „p” transmisă pe teren de

Modulul de deformaţie se determină pe teren sau în laborator.

Tipul de sistem rutier Deformatia relativa de calcul

Tipul îmbracamintii Deformatia relativa de calcul

Încercarea în laborator este asemanatoare celei pe teren cu deosebirea ca încarcarea în

Dupa stabilizarea deformatiei sub încarcarea anterioara se incarca platanul pârghiei cu

Sporurile de presiune se aleg astfel încât sa se atinga deformatia relativa s’ de 0.03

Modulul de deformaţie Ed prin încercări directe pe teren se determină pentru:

- stabilirea sau precizarea valorilor de calcul ale Ed pe terenul de

d) Modulul de elasticitate, E este limita raportului dintre variaţia presiunii aplicate

Rezistenţa la tăiere condiţionează stabilitatea pământurilor sub acţiunea diferitelor

Se studiază în laborator cu ajutorul aparatului pentru tăiere directă (forfecare

Aparat pentru tăiere directă

Rezistenţa la tăiere rezultă şi din compresiune monoaxială (pentru pământurile

Felul pamântului Φ (grade) c (daN/cm2)

- uneori conţin nisip sau pietriş;

În funcţie de forţa de atracţie dintre particulele solide, pământurile pot fi coezive şi

S-ar putea să vă placă și

Plasticitatea este proprietatea pământului de a se comporta, într-un anumit

Starea de consistenţă a pământurilor