Ecfonis

Ecfonisul (gr. Εκφωνησις - „exclamare”) sau vozglasul (slv. Возглас) este încheierea, rostită cu voce tare, a unei rugăciuni sau a unei ectenii spuse de către preot (uneori în taină), în timpul slujbelor. Este întotdeauna urmat de „Amin” al credincioșilor.

Exemple de ecfonise

• ecfonisul de la sfârșitul rugăciunii Tatăl nostru: „Că a ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”
• ecfonisul după Ectenia Mare (la Sfânta Liturghie, vecernie, utrenie etc.): „Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea. Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”