Ultima cină ...

M-am tratat azi așa cum am zis, cu ceaiuri de digestie ușoară, cu lămâie și portocală, exact cam ca și la socată, fiindcă, dacă nu știați și socata e tot un ceai, iar dacă-l bei rece din frigider îi poți spune ice-tea. Și spre seară mă cam rodea stomacul, așa că am pregătit rapid ultima cină. Din acest an. 

Am pus în blender 1 cutie de brânză făgăraș, 1 ceapă mică. Peste acest amestec am ras niște cascaval (100g). Am gustat amestecul de brânze și am decis să-i mai dau încă o aromă. Am mai ras și vreo 100 de grame de ementaler. Se dă la frigider pentru 10-15 minute.  Acum compoziția e fermă și poate fi făcută biluțe. Biluțe pe care le-am tăvălit în pătrunjel tocat și în boia de ardei. Iute! Perfecte cu câte-o feliuță de chiflă cu semințe. Oh, yeah!

Chiflă cu semințe de floarea soarelui și biluțe din brânză cu condimente

Iuțeala de piparcă a trebuit calmată cumva. Drept pentru care am degustat și niște chiftele. Și eram curioasă și de chiflele cu măsline de la Billa. 

 

Chiflă cu măsline, chiftele cu mult usturoi, boia iute și pătrunjel, și niște roșioare dulci-dulci

Mi-a plăcut și chifla cu semințe și chifla cu măsline, dar și condimentele care au colorat perfect o ultimă cină.  Le-am pus la microunde la 750W pentru 20 de secunde, erau ca praspăt scoase din cuptor!

Nici nu mai știu de când n-am mai mâncat pâine. Nu i-am simțit lipsa, dar mă gândesc că e o chestie exact așa cum au vegetarienii care nu simt nevoia de carne.

Și-apoi am trecut la leneveală-n pat, cu laptopul pe genunchi și televizorul aprins. Până ne vine moș Ene pe la gene mai savurăm o licuoare digestivă...

Ete, viață banală!

P.S. Înainte de a mânca ultima cină am amușinat una din tăvile de prăjituri pe care le avem în frigider (prăjituri de la cofetărie de pe Mețianu, consătenii mei știu ce spun):

 Rândul al treilea e cu favoritele mele. Foi de cacao, însiropate, și crema de frișcă:

Și Lămâița este din blat însiropat cu sirop de lămâie, și cremă de frișcă și lămâie (parcă și ceva portocală am simțit):

Remarcați că am început ziua cu citrice și am terminat-o tot cu citrice.... :D



Viața are diferite arome, yep, yep, yep!



***********************************


Later edit:

Prăjitură cu blat și cremă de cacao

Prăjitură cu blat de cacao, spumă (mousse) de fructe de pădure, cremă cacao și glazură din gem de fructe de pădure

Prăjitură  blat cacao, cremă mousse de frișcă și ness

 

Prăjitură cu foi și cremă punch

Salată de Crăciun

Gânduri bune fug spre tine,
Sănătate numai bine!

Dragă cititorule,

Aș putea să-ți scriu aici aceleași deja clasice stereotipuri cu lumina, copilul, liniștea, bucuria sfântă pe care eu deja le-am primit prin SMS, mail și facebook. Dar n-am s-o fac. 

În schimb, îți scriu aici salata mea de gânduri bune, că îți doresc ca Moșul să-ți aducă clipe frumoase alături de cei dragi,  fiindcă ar fi mult prea trist să te știu singur în această seară. Îți doresc să te îmbrățișeze un copil cu toată puterea lui. Îți doresc să-ți arate cineva cât de mult te iubește și cât de mult însemni. Iar dacă bătrânul în roșu îți calcă pragul, îți doresc să ai puterea să păstrezi pentru tot anul care va veni toată fericirea pe care o vei simți în acele momente.

P.S. Dacă îți vor pica cam greu la stomac răciturile, salata boeuf, cartaboșii, sarmalele și cârnații, eu te aștept aici cuminte, în pidvor, cu ceainicul pregătit. Și cu o vorbă bună. Hai, te-am lăsat, că am auzit agitație în camera vecină. Cred că a venit cel mai așteptat personaj din această seară. 

Seară faină să ai și tu, și nu uita să-mi scrii cum a fost, ce ai primit, alea-alea!


Later edit

Revin, fiindcă văd că mai sunt niște gospodine și niște gospodini care încă nu știu cum să orneze salata boeuf (beuf, biof, bef, sau cum se mai nimerește-n taste). Uite-le pe-ale mele din acest an:

Lângă acel "glob" de salată boeuf voi mai pune niște "porcării" (tobă, lebăr, cartaboș, jumări, șoric etc) pe care le aduc neamurile de țară -imediat vin și ei- dar nu promit că voi mai avea vreme să pozez. Vom vedea, vom vedea.

 

Ultima salată e pusă direct în caserolă, o fac cadou lui Moș Crăciun.







Later-later edit:

Sandibelă, am dat un ocol pe la rusoaice, și am găsit o grămadă de idei, mă, nu știu, dar alea mă dau întotdeauna pe spate! Ia o mostră:

Și a mea, făcută la repezeală:

Am mai făcut și un cadou, cu o floare din morcov fiert, umplută cu puțină maioneză și cu un bob de mazăre:

Mi-am dat jos pălăria în fața talentalor rusoaice:

Știu, mai am de exersat! Am remarcat asta când am făcut buburuzele pe salata de vinete:

Detaliu cu gângăniile:

Corpul era din jumătăți de roșioare cherry, bulinuțele de pe spate sunt din maioneză pusă cu scobitoarea, capul e din cașcaval ținut la temperatura camerei modelat ca plastilina, între palme, ochii și gura (cam dințoasă, cei drept!) le-am făcut cu scobitoarea înmuiată pe rând în maioneză și în piper măcinat, iar cornițele sunt 2 semițe de chimen. Vă rog să apreciați greutatea cu care am manevrat semințele de chimen, eu având la ora actuală o manichiură cu unghii destul de lungi. M-ar fi ajutat o pensetă, dar n-am decât penseta mea cosmetică, și nu mi s-a părut tocmai igienic să o manevrez în bucătărie... deci până am reușit să pun cornițele  a durat (aproape) o veșnicie!


*************************************

Mai editez încă o dată, că am mai făcut o salată boeuf din verdețurile din supa de găină, ia:

Korozot - cremă de brânză cu smântână și diferite condimente

E atât de cald, încât am impresia că locuiesc în cuptorul aragazului... Nopțile-mi sunt transformate în lungi sesiuni de saună...în nopțile acestea atât de fierbinți ...c'mon, nu vă gândiți la prostii... e prea cald pentru atingeri fierbinți... ah! da! voiam să vă zic despre gaia sau cucuveaua aia care s-a aciuiat în parcul de vis a vis... doamne! cât poa' să urle, chirăie, chițăie... de azi noapte cred că are și neamurile-n vizită sau nuș' ce s-a-ntâmplat, dar chițăie pe 4-5 voci ... delirez de la căldură, de la nesomn. La noapte am să chițăi și eu. Cred. Ca să enervez la rându-mi corul de zburători. Sau zburătoare.

Ca să-mi mai treacă amorțeala am decis să o tratez cu o sesiune scurtă de bucătărit.

Mai aveam o ceapă, 2 ardei, 2 cutii de brânză Făgăraș și o cutie de perle de brânză de la Tnuva (cică pentru dietă). Așa că următorul pas e ușor de anticipat. Am tocat fin-fin ceapa, am condimentat-o cu boia, niște piper și-un praf de sare. Și i-am dat și-un damf de chimen proaspăt râșnit. Apoi am adăugat brânzele. Am omogenizat totul, și-am obținut o cremă fină, aromată și răcoroasă. Am ascuns-o-n cei doi ardei, să stea la răcoarea frigiderului. Apoi am savurat-o. (Ia uitați-vă cum a transpirat și ardeiul când l-am scos din frigider :) ) Mi-ar fi plăcut să înmoi niște saleuri/grisine în crema aceasta, să o tratez ca pe un dip, mi se pare că se potrivesc de minune. Dar am zis că avem dezlegare la grisine carbohidratoase abia peste vreo 3 kg. Deci se va reface.

Nu-mi rămâne decât să vă urez s-aveti multă poftă! Și răcoare!

P.S. Și uite cum am reușit să adaug la indexul rețetelor de mâncăruri un fel de mâncare care începe cu K. :)

Un alt post cu buchete pentru fetele cochete!

Păi, da! Sunt în verva de dinainte de weekend! Weekend care se anunță cu doar 35 de grade Celsius, ah ce "plăcere"!

Cum mai aveam în frigider o jumătate din conopida cumpărată ieri, și cum din partea casei aveam cereri de genul "aș mânca un pane-u' ", combinând cele două premise de mai sus, am obținut nici mai mult nici mai puțin decât încă un alt meniu rapid și gustos:

GOGOȘELE DE CONOPIDĂ

Am fiert conopida în apă cu sare, apoi am scurs-o într-o sită, timp în care s-a răcit. Am pregătit o pastella din 2 ouă, condimente (sare, boia, piper), 2-3 linguri de făină și vreo 2-3 linguri bune de sana. Am lăsat buchețelele de conopidă să se scufunde în pastella aceasta, lăsându-le să absoarbă cât mai multă compoziție de ou. Le-am pus la prăjit în ulei foarte bine încins. În final le-am scurs de surplusul de ulei pe hârtie absorbantă. Le-am servit cu un sos de usturoi făcut în casă (combinația e arhicunoscută: iaurt-eu am pus sana-, condimente de care doriți  + 2-3 căței de usturoi pisați mărunt). 

În secțiune se vede efectul scufundărilor buchețelelor de conopidă în pastella. Acestea s-au transformat în veritabile gogoșele, aduc oarecum cu friganele, doar că au inimă de conopidă. Și ca să fie și mai electrizantă combinația, câteva gogoșele de conopidă le-am degustat cu un faimos "eros Pista", adică o pastă de ardei iute și roșie ca focul, să ne surâdă norocul!

S-aveți poftă! 

Coșulețe cu conopidă

Dragi cititori prieteni, nu v-am uitat, drept dovadă, pentru voi, azi am pregătit ceva bunuț, aromat, ușor și rapid de făcut: o salată de conopidă. Cum se prepară? Se pune la fiert, în apă cu sare, o conopidă mică. Lângă conopidă eu am mai adăugat și doi morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel, și vreo câteva felii dintr-o căpâțănă de țelină, o roșie și-un ardei gras, astfel că, la ora amiazului mai trebuie să pun doar niște tăiței la fiert în zeama aceasta și avem și supa gata. 

Până a fiert conopida, am pus la fiert două ouă. Apoi am pregătit o maioneză dintr-un gălbenuș și 100 ml de ulei, pe care am aromat-o cu doi căței mari de usturoi dați pe răzătoarea mică. Am răcit buchețelele de conopidă și ouăle fierte, le-am tocat mărunt și le-am adăugat peste sosul de maioneză. Ar mai fi mers adăugate și vreo 2 fire de mărar tocat fin, dar din pacate n-am mai avut. Sărăm, piperăm, decorăm, mâncăm. Cu pâine prăjită. 

Gust puternic și deosebit.

S-aveți poftă!

Chiftele cu ou

Habar n-am cum se cheamă mâncarea aceasta, numele ce l-am pus în titlu e doar un nume descriptiv. Dacă vreți să botezați chifteaua, vă rugăm să nu ezitați să ne scrieți pe adresa redacției.

Pozele nu sunt deloc îngrijite, că am stat cu foamea-n gât și cu Sandi pe mess până am izbutit să duc la bun sfârșit rețeta. 

Avem nevoie de un castron. Și de o ceapă și-un morcovel (scuză-ma Sandi, dar nu pot scrie morcov, fiindcă atunci nu ar mai fi low carb), pe care îi călim scurt (dadadada, sfârr, sfââârrrr, sfâââââârrrrr!). Punem în castron călitura, carnea tocată, condimentele (sare, piper cu lămâie, un praf de paprica), un ou crud  și eventual un cățel de usturoi tocat mărunt. Omogenizăm și acoperim castronul cu film alimentar; dăm la frigider, fiindcă am uitat să fierbem 2 ouă. După ce s-au fiert, le decojim și îmbrăcăm fiecare ou în carne. Cu mâinile ude, îi dăm formă rotundă, eu aș spune de gomboți, dacă îmi dați voie.  Așezăm chiftelele în tavă și le coacem cam 25 de minute în cuptor preîncălzit la 180 de grade.

Au fost bune cu castraveți acri. Mergea și-un gogoșar sau un buchet de conopidă. Dar s-au isprăvit, așa că ne mulțumim cu ce avem.

Și fiindcă am auzit că avem cititori care nu mai mănâncă, din partea redacției le oferim hrană pentru suflet - expoziția de artă etnografică "Iată ce pot face două mâini dibace":

Peisaj de iarnă sau Horincă de Maramureș

Așteptând primăvara

S-aveți poftă!

P.S. Rog (și) pe această cale un om de bine să binevoiască să mai treacă pe la bucatărie și să mai ascută cuțitele. Mulțumim anticipat. (Vezi că mai sunt cuțite și în primul sertar lângă chiuvetă).

Ficăței de pui la cuptor

English

De regulă nu-mi plac cărnurile care au un gust și un miros prea pronunțat. De fapt cred că mănânc chiar puține animale - mă rezum la porc, uneori la vițel - iar dintre păsăreturi - mă rezum la pui/găini/cocoși, rareori rațe, gâște, curcă/curcan. De fapt, sunt sucită și la ceea ce mănânc din ceea ce am scris mai sus. Fiindcă nu-mi place decât carne moale (cui nu-i place?), păsările de-ar avea doar piept și pulpe și cam atât. Dintre organe, nu mă ating decât ocazional de ficat - deja știți, are și el un miros/gust pronunțat, dar e bun din când în când. N-am însă nici o problemă cu ficatul din conservă - ăla de-i spune pateu (dap, știu, E-uri, coloranți, dezgustător, dar îmi place să mă otravesc cu așa ceva din an în paști).

Deci da, am păcate mari, deoarece azi a fost o zi din aia în care am poftit la "otravă" (la pateu de ăla la conservă), dar n-am mai găsit nici o cutie în frigider, drept pentru care m-am orientat spre o tăviță cu ficat de pui pe care o găsisem în congelator. Mi-am zis că nu e chiar ca pateul ăla roz (și nesănătos de la Scandia, ăl de mă unge pe mine uneori la inimă), dar hai că se face repede.

L-am decongelat și l-am curățat de niște pielițe și niște urme de grăsime și l-am scufundat într-un castron cu lapte. Am tăiat solzișori o ceapă mică, și-un ardei (nici ăsta nu e sănătos, e prea roșu și prea gras pentru luna ianuarie, dar e bun la gust, e dulceag, o dată nu se pune). Și-am mai dat pe răzătoarea mică un morcov (ăsta e ok, e din grădină de la țară). Am scurs ficații de lapte și  i-am pus într-un vas de jena. Peste ei am pus legumele, și apoi am stropit cu ulei (nu foarte mult), nu e din ăla presat la rece, e un ulei de la Scotti, din orez). Am presărat niște piper cu lămâie (că tocmai am cumpărat râșnița asta de la Billa și trebuia să o inaugurez cumva). Iar sare nu mai punem, fiindcă toată lumea știe că sarea întărește ficatul. Din tigaie.

Apoi am dat vasul la cuptorul preîncălzit, pentru 20-25 de minute la 200 de grade. Până s-au făcut am pregătit și un mujdei de usturoi cu smântână: dăm prin presa de usturoi  o măciulie de usturoi; adăugăm 1 linguriță de sare și 2-3 linguri de smântână, și apoi omogenizăm. Îl păstrăm în vas cu capac, să nu-i dispară "usturoaia", vorba Coanei Preotese.

Merge de minune cu o mămăliguță pripită. Să vă zic? Am pus apă de mămăliguță, dar am constatat că nu mai aveam făină de mălai. Drept pentru care, apa de mămăliguță a devenit un ceai. Asta este!

Poftă mare!

P.S. Mâine voi face ceva cu faimosul pui oșenesc. Nu știu exact ce. Facem o ședință și vom afla. Puiul nostru are doar pulpe și piept. E un monstru galben, care face "zamă" bună. Ia, BDano, tu ziceai că n-ai văzut decât pui întreg. În satul meu, aduc ăștia de la Real și întreg, dar și pentru sclifosiți:

Sărățele din foietaj. Cu telemea.

Sărățele din foietaj. Cu telemea

Azi, de sfântul Vasile, ne dregem cu ceva sărat și-un pahar, două de bere. Berea nu e făcută-n casă, iar sărățelele sunt din aluat de foietaj - Bella am avut de data aceasta - presărat cu telemea* rasă și semințe de chimen.

Sărățele din foietaj. Cu telemea

_____________
*telemeaua e făcută de mătușica de la țara din Banat. O bunătate!

Omleta

Banaaaal... dar e atât de cald încât nu se mai poate sta nici la umbră, nici în apă...nici în viață. Amin!

Așa că am meșterit rapid o omletă, că să nu decedăm de inaniție, ci doar de caniculă. Rețeta e mai mult decât simplă, clasică, conformă cu obiceiul fiecărei bucătării sau gospodine/gospodin în parte. 

De ce avem nevoie pentru a prepara minunăția? (De ce nu? ar spune cârcotașii) :d  De 2-3 ouă și ce mai vreti voi să ascundeți prin omletă. În tigaia de teflon bine încinsă radem puțină telemea. Când începe să se topească și să-și lase grăsimea, turnăm ouăle bătute bine peste telemeaua topită și mișcăm tigaia ca atunci când facem clătite. Când a prins crustă în partea de jos, se desprinde omleta de tigaie folosind o paletă de lemn. Se mai presară telemea rasă, și se rulează omleta. Deci se coace doar pe o parte, da? Se lasă să se închege bine rulada (de exemplu eu am lasăt-o până am pregătit farfuria cu aranjamentul "artistic" - adica până am feliat o roșie și am stropit-o cu putin ulei aromat). Am feliat omleta și ia-tă ce mi-a ieșit: 

Salată rapidă de pui și ciuperci

E chiar bunuță, și se face repejor.

Avem nevoie de următoarele

INGREDIENTE:

-1 piept de pui
-1 cutie de ciuperci
-1 ceapă potrivit de mare
-1 pahar de iaurt
-4 ouă
-2-3 castraveti murați
-ulei
-sare, piper, mirodenii după gust

Se pun ouăle la fiert si ceapa la călit în puțin ulei



Peste ceapa călită adăugăm carnea de pui tăiată cubulețe și ciupercile tăiate mai mărunt

Se adaugă și condimentele si se lasă la prajit/distuit (nu se mai pune ulei).

Când s-a evaporat apa se stinge focul și se adaugă ouăle fierte. Dintr-un gălbenuș fiert se prepară vreo 2-3 linguri de maioneză.

În maioneză se adaugă iaurtul scurs de zer și castraveții tăiați cubulețe

Apoi se adaugă și amestecul de carne, ceapă ciuperci din tigaie

Se omogenizează și se dă la rece. Nu este deloc grețoasă, tocmai fiindcă maioneza este diluată cu iaurt și castraveții acri o transformă într-un sos demențial. De altfel, sosul ăsta nu e o noutate aici pe blog, această combinație am mai folosit-o și la ouăle umplute.

Eu am mâncat cu niște pâine prăjită, dah! stiu nu e sănătoasă mai ales fiindcă e din aia din comerț de la raionul de chipsuri ... mea culpa! Voi să nu faceți ca mine.

Ochiuri muffins

(ca să nu le zic ochiuri de ou simple)

~idee de la Dan@~

INGREDIENTE:

-2 ouă
-30 g telemea de oaie
-piper, boia
-felii de roșii și inele de ardei pentru ornat

Se sparg ouăle și se pune fiecare în câte o formă mică de silicon (de muffin sau de care aveți voi). Se piperează, se presară și un praf de paprika.


Deasupra se rade pe răzătoarea mică telemeaua


Se dă la cuptor, la foc iute, pentru 10 minute


Se pregătește un fund de lemn (- de parchet laminat -home made- am pregătit eu :P )


Și se lasă puțin la răcit acești muffinși:


Apoi se scot cu grijă din forme și se așează pe câte o felie de roșie:


Voila:

Simplu si funny!