Nasterea prematura

Sarcina prelungita
 Nou-născutul prematur

 Frecvenţa = 5-10% din numărul total de naşteri.

 Prematur =copilul născut la mai puţin de 37 de
săptămâni de gestaţie, cu o greutate mai mică
de 2.500 g şi o lungime mai mică de 47 cm.
 După greutate, poate fi
 eutrofic (între 10-90 percentile pentru vârsta
gestaţională)
 hipotrofic (sub 10 percentile)
 mare (peste 90 percentile).
 Definition
 By Mayo Clinic staff Most pregnancies last about 40
weeks. By definition, a premature birth takes place more
than three weeks before the due date.
 A premature birth gives a baby less time to develop and
mature in the womb. The result is an increased risk of
various medical and developmental problems, including
trouble breathing and bleeding in the brain. If you go
into labor too early, your doctor may try to delay your
baby's birth. Even if premature birth is inevitable, a few
extra days in the womb can promote significant
development.
 Although the rate of premature birth seems to be on the
rise, there's good news. A healthy lifestyle can go a long
way toward preventing preterm labor and premature
birth.
 Symptoms
 By Mayo Clinic staff Prompt recognition of preterm labor
may help you prevent premature birth. Even months
before your due date, be on the lookout for:
 Contractions that occur more than six times each hour
(You'll feel a tightening sensation in your abdomen,
often reminiscent of menstrual cramps.)
 Low, dull backache
 Pelvic pressure or pain
 Diarrhea
 Vaginal spotting or bleeding
 Watery vaginal discharge (This may be amniotic fluid,
which surrounds your baby in the uterus.)
 If you're concerned about what you're feeling, contact
your health care provider. Don't worry about mistaking
false labor for the real thing.
 Risk factors
 By Mayo Clinic staff Often, the specific cause of preterm labor or premature
birth isn't clear. Many factors may increase the risk of early labor and
premature birth, however. The most common risk factors include:
 Having a previous preterm labor or premature birth
 Pregnancy with twins, triplets or other multiples
 Problems with the uterus, cervix or placenta
 Smoking cigarettes, drinking alcohol or using illicit drugs
 Some infections, particularly of the amniotic fluid and lower genital tract
 Some chronic conditions, such as high blood pressure and diabetes
 Being underweight or overweight before pregnancy
 Stressful life events, such as the death of a loved one or domestic violence
 Multiple miscarriages or abortions
 For unknown reasons, black women are more than twice as likely to
experience preterm labor and premature birth than are women of other
races. But preterm labor and premature birth can happen to anyone. In
fact, many women who have a premature birth have no known risk factors.
 When to seek medical advice
 By Mayo Clinic staff Proper prenatal care can
help you prevent preterm labor and premature
birth. If you're at risk of preterm labor or
premature birth, your health care provider may
recommend more frequent visits.
 If you develop any signs or symptoms of
preterm labor — such as a watery vaginal
discharge or regular contractions 10 minutes
apart or less — contact your health care provider
or hospital right away. It's a good idea to keep
these phone numbers handy so that you can
find them quickly.
 Tests and diagnosis
 By Mayo Clinic staff If preterm labor seems
likely, your health care provider will check to see
if your cervix has begun to dilate and whether
the fetal membranes have ruptured. The
duration and spacing of your contractions may
be closely monitored. In some cases, your health
care provider may use ultrasound to monitor the
length of your cervix. A swab from the cervical
canal may be tested for the presence of fetal
fibronectin, a glue-like tissue lost during labor.
 If you're in preterm labor, you and your health
care provider will discuss the risks and benefits
of trying to stop your labor.
 Complications
 By Mayo Clinic staff Preterm labor and premature birth may have various complications.
 For mothers
Aside from starting too early, preterm labor typically resembles normal labor. Treatments used to delay delivery
may carry risks, however. Medications that halt uterine contractions may cause fluid to collect in your lungs, which
can make it difficult to breathe. Other side effects depend on the medication used to stop labor. Some
medications can lead to fatigue and muscle weakness. Others may cause a rapid heartbeat, blood sugar
abnormalities, headaches, dizziness or nausea.
 Your health care provider will weigh the potential risks from medications used to stop labor against the risks for
your baby if he or she is born too soon.
 For babies
The risks of premature birth vary depending on how soon a baby is born. Although survival is possible for babies
born as early as 23 to 26 weeks, the risks are greatest for the youngest babies.
 Complications of premature birth may include:
 Difficulty breathing
 Episodes of stopped breathing (apnea)
 Bleeding in the brain (intracranial hemorrhage)
 Fluid accumulation in the brain (hydrocephalus)
 Cerebral palsy and other neurological problems
 Vision problems
 Intestinal problems
 Developmental delays
 Learning disabilities
 Less serious complications may include:
 Yellowing of the skin and whites of the eyes (jaundice)
 Lack of red blood cells (anemia)
 Low blood pressure
 For some premature babies, difficulties may not appear until later in childhood or even adulthood. Not performing
well in school is often a prime concern. Some studies suggest that premature babies may face an increased risk of
type 2 diabetes and cardiovascular disease in adulthood.
 But not all preemies have medical or developmental problems. By 28 to 30 weeks, the risk of serious
complications is much lower. And for babies born between 32 and 36 weeks, most medical problems
 Treatments and drugs
 By Mayo Clinic staff
 CLICK TO ENLARGE
 Intensive care for your premature baby

 Treatment may focus on women in preterm labor or on newborns after delivery.
 For mothers
If you're experiencing preterm labor, treatment depends on your stage of pregnancy and how far
labor has progressed. Sometimes rest is enough to stop premature contractions.
 If you're not having contractions but your cervix is opening, a surgical procedure known as
cervical cerclage may help prevent premature birth. During this procedure, the cervix is stitched
closed with strong sutures. The sutures are removed in the last month of pregnancy.
 In other cases, your health care provider may recommend medication. Some medications stop
contractions by relaxing smooth muscles, including those of the uterus. Others block the
production of substances that stimulate uterine contractions. These drugs may be given
intravenously or by injection. Unfortunately, these medications typically stop labor only briefly —
perhaps long enough to accomplish other goals, such as transferring you to a facility better
equipped to care for a premature baby.
 If your pregnancy is between weeks 23 and 34, your health care provider may recommend an
injection of potent steroids to speed your baby's lung maturity. After week 34, steroids may not
be needed because fetal lung development is more advanced.
 In a 2007 study, the heart drug nitroglycerin showed promise in stopping preterm labor and
reducing newborn illness. Nitroglycerin, which can be absorbed through the skin, is thought to
prolong pregnancy by relaxing the smooth muscles of the uterus. Researchers suspect that it
might improve blood flow to the uterus and placenta as well. It's important to note that other
drugs to stop labor have had similar early findings, only to be disappointing in practice. Additional
studies are needed before nitroglycerin becomes a routine way to manage preterm labor.
 For newborns
Hospital neonatal intensive care units (NICUs) are designed to
provide round-the-clock care for premature babies and full-term
babies who develop problems after birth. In the NICU, your baby
will probably be kept in an incubator — an enclosed plastic bassinet
that's kept warm to help your baby maintain normal body
temperature. Because preemies have immature skin and very little
body fat, they often need such care to stay warm.
 Sensors may be taped to your baby's body to monitor blood
pressure, heart rate, breathing and temperature. Caregivers may
also use ventilators to help your baby breathe. This high-tech
equipment may seem overwhelming at first, but it's all designed to
help your baby.
 At first your baby may receive fluids and nutrients through an
intravenous tube. Breast milk may be given later through a tube
passed through your baby's nose and into his or her stomach. When
your baby is strong enough to suck, breast-feeding or bottle-feeding
is often possible. The antibodies in breast milk are especially
important for preemies.
 Your baby's caregivers will help you learn how to touch and
eventually hold and feed your baby. Talk or sing softly to your baby,
or simply provide quiet company.
 Taking your baby home
Your baby is ready to go home when he or she:
 Can breathe without support
 Can maintain a stable body temperature
 Can breast- or bottle-feed
 Is gaining weight steadily
 Your baby's health care team will help you learn
how to care for your baby at home. Keep in
mind that preemies are more susceptible than
are other newborns to serious infections, and
their illnesses tend to progress more quickly.
Schedule frequent checkups for your baby.
Routine checkups are a great time to ask
questions about caring for your baby.
 Coping and support
 By Mayo Clinic staff Caring for a premature baby can be physically and
emotionally exhausting. You may be anxious about your baby's health and
the long-term effects of premature birth. You may feel angry, guilty or
overwhelmed. Some of these suggestions may help during this difficult
time:
 Learn everything you can about your baby's condition. In addition to
talking to your baby's doctor and other caregivers, read books on
premature birth and look for information online.
 Take care of yourself. Get as much rest as you can and eat healthy
foods. You'll feel stronger and better able to care for your baby.
 Establish your milk supply. Use a breast pump until your baby is able to
breast-feed. Ask the hospital staff for help, if needed.
 Accept help from others. Allow friends and family to help you. They can
care for your other children, prepare food, clean the house or run errands.
This helps you save your energy for your baby.
 Keep a journal. Record the details of your baby's progress as well as your
own thoughts and feelings. You may want to include pictures of your baby
so that you can see how much he or she changes from week to week.
 Seek good listeners for support. Talk to your partner or spouse, friends,
family or your baby's caregivers. If you're interested, your baby's caregivers
may be able to suggest a support group in your area. Many parents find it
particularly helpful to talk to other parents who are caring for a preemie.
 Remember, caring for a premature baby is a great challenge. Take it one
day at a time.
 Prevention
 By Mayo Clinic staff A healthy lifestyle can go a long way toward preventing preterm labor and
premature birth.
 Seek regular prenatal care. Prenatal visits can help your health care provider monitor your
health and your baby's health. Mention any signs or symptoms that concern you, even if they
seem unimportant.
 Eat healthy foods. During pregnancy, you'll need more folic acid, calcium, iron, protein and
other essential nutrients. A daily prenatal vitamin that contains at least 1 milligram of folic acid —
ideally starting a few months before conception — can help fill any gaps.
 Manage chronic conditions. Remember, uncontrolled diseases such as diabetes and high
blood pressure increase the risk of preterm labor. Work with your health care provider to keep
any chronic conditions under control.
 Follow your health care provider's guidelines for activity. If you develop signs or
symptoms of preterm labor, your health care provider may suggest working fewer hours or
spending less time on your feet. Sometimes it makes sense to scale back other physical activities,
too.
 Avoid risky substances. If you smoke, quit. Smoking may trigger preterm labor. Alcohol and
recreational drugs are off-limits, too. Even over-the-counter supplements and medications
deserve caution. Get your health care provider's OK before taking any medications or
supplements.
 Ask your health care provider about sex. It's not a concern for women who have healthy
pregnancies. But sex may be off-limits if you have certain complications, such as vaginal bleeding
or problems with your cervix or placenta.
 Limit stress. Set reasonable limits — and stick to them. Set aside some quiet time every day.
Ask for help when you need it.
 Take care of your teeth. Brush and floss daily, and visit your dentist for regular cleanings and
dental care. Some studies suggest that gum disease may be associated with preterm labor and
premature birth.
 If you have a history of premature birth or significant risk factors for premature birth, your health
care provider may suggest weekly shots of the hormone progesterone. Although much remains
to be learned about progesterone therapy, initial studies suggest that progesterone may help
prevent preterm labor and premature birth in some women.
 Nou-născutul prematur
Particularităţi morfofuncţionale comparativ cu nou născutul la termen:

 Capul = mare şi reprezintă 1/3 din talie ; suturile craniene = dehiscente, fontanelele largi, oasele parietale
pergamentoase.
 Faţa = mică, triunghiulară, gura mare, bărbia ascuţită.
 Urechile = jos inserate, pavilioanele sunt fără pliuri şi schelet cartilaginos. Gâtul este subţire şi pare mai lung.
Eritemul fiziologic este mai accentuat 3-4 zile, apoi este înlocuit de icterul neonatal şi de o tentă mai palidă a
tegumentelor. Pliurile plantare sunt reduse numeric şi superficiale.
 Ţesutul celular subcutanat este slab reprezentat sau absent pe tot corpul. Cordonul ombilical este mai jos
implantat şi mai subţire.- risc crescut de infectii
 Toracele este mai îngust şi contrastează cu abdomenul mai voluminos.
 Unghiile nu ating pulpa degetului.
 Oasele = slab mineralizate.
 Organele genitale externe sunt incomplet formate:
• la băieţi, testiculii nu sunt coborâţi în scrot, iar scrotul este puţin plicaturat şi pigmentat ;
• la fetiţe, labiile mari nu acoperă labiile mici şi clitorisul.
 Activitatea motorie este slabă şi de scurtă durată.
 Prezintă o hipotonie generalizată care interesează atât musculatura striată, cât şi pe cea netedă.
 Respiraţia este de tip abdominal, neregulată, cu apariţia uneori a crizelor de apnee. Schimburile gazoase la nivelul
plămânilor sunt limitate de incompleta capilarizare alveolară.
 Mecanica ventilatorie şi schimburile gazoase mai suferă, datorită:
• hipotoniei musculaturii toracice;
• osificării slabe a cuştii toracice;
• deficitului de surfactant alveolar (cantitativ şi calitativ), care imprimă o accentuată tendinţă de colabare
a alveolelor în expir.
 Prezintă o imaturitate a reflexelor de tuse şi deglutiţie, care face posibilă aspirarea lichidelor alimentare şi
secreţiilor nazo-faringiene («cale falsă»).
 Nou-născutul prematur
 Termoreglarea prezintă defecţiuni majore, datorate:
• termogenezei limitate (rezerve energetice mici);
• termolizei crescute (suprafaţă cutanată mare în raport cu greutatea);
• imaturităţii «termostatului» hipotalamic;
• absenţei ţesutului grăsos subcutanat (izolator termic).
 Icterul neonatal este prezent constant şi este prelungit (10-15 zile).
 Zgomotele cardiace sunt mai slabe.
 Şuntul prin orificiile fetale este mai frecvent, mai persistent şi poate prejudicia
circulaţia viscerală.
 Capacităţile digestive sunt mai mici, atât morfologic, cât şi funcţional
 Absenţa sau imaturitatea reflexelor de supt şi deglutiţie = alimentaţia prin sondă la
prematurii foarte mici.
 Funcţiile renale sunt net diminuate faţă de ale nou-născutului la termen.
 Marile deficienţe imunitare (umorale şi celulare) = vulnerabilitate în faţa infecţiei.
 Imaturitatea morfo-funcţională pluriviscerală cauzează :
 boala membranelor hialine,
 hemoragia peri- şi intraventriculară,
 crizele de apnee,
 persistenţa canalului arterial,
 enterocolita ulcero-necrotică şi infecţiile; acestea fac din prematur un nou-născut cu foarte
mare risc.
 Nou-născutul prematur
Definiţie. Prematurul = nou-născutul cu o vârstă gestaţională sub 37 de
săptămâni în momentul naşterii (< 256-260 zile).

Clasificare. Prematurii pot fi împărţiţi, în funcţie de maturitate şi de

concordanţa cu vârsta gestaţională, în:
• prematur cu greutate la naştere corespunzătoare cu vârstă gestaţională
(prematur AGA - appro-priate size for gestational age);
• prematur cu greutate la naştere mai mare decât cea corespunzătoare
vârstei gestaţionale (prematur LGA - large for gestational age);
• prematur cu greutate la naştere mai mică decât cea corespunzătoare
vârstei gestaţionale (prematur SGA - smallforgestational age).

 O clasificare arbitrară a prematurităţii, în funcţie de greutatea la naştere,

împarte aceşti nou-născuţi în:
• prematur gr. I: GN = 2.500-2.000 g;
• prematur gr. II: GN = 1.999-1.500 g;
• prematur gr. III: GN = 1.499-1.000 g;
• prematur cu greutate foarte mică la naştere: GN < 1.000 g.
 Nou-născutul prematur
Elemente morfologice.
La naştere,
pielea-acoperită de vernix caseosa,

Marii prematuri - aspect asemănător cu cel al malnutriţilor, cu ţesut

celular subcutanat absent, tegumente subţiri, uscate, largi şi un
craniu ceva mai voluminos faţă de talie.

 Craniul = aproximativ 1/3 din talie, suturile sunt dehiscente şi

oasele parietale pergamentoase. Pavilionul urechii este moale şi
inform, cartilajul nefiind încă dezvoltat.
 Toracele este mai îngust, cu baza mai largă şi abdomenul mai
voluminos.
 Organele genitale externe - dezvoltate incomplet: la sexul feminin,
labiile mari nu acoperă labiile mici; la sexul masculin, testiculii nu
sunt coborâţi în scrot
 Sistemul nervos = mai puţin dezvoltat, activitatea motorie este mai
slabă şi de scurtă durată.
 Tonusul muscular şi reflexele se perfectează în timp.
Probleme ale prematurităţii.
Dificultăţile de adaptare la viaţa extrauterină sunt explicate prin imaturitatea organică şi
funcţională a prematurului.

Aparatul respirator
 Prematurii - mari dificultăţi în adaptarea respiratorie şi pot prezenta depresie respiratorie în sala
de naştere. Apneea datorată insuficienţei respiratorii este mai frecventă la vârste gestaţionale
mici, fiind necesar tratamentul de susţinere.
 Pulmonii - deficit de surfactant, au o complianţă redusă, iar ventilaţia la presiuni ridicate poate fi
necesară -Sindromul de detresă respiratorie
 apneea - datorită imaturităţii mecanismelor de control a respiraţiei. Oxigenarea deficitară poate
duce la întârzierea în dezvoltarea neuropsihomotorie ulterioară.
 Alte cauze ale afectării respiratorii : dezvolarea insuficientă a reţelei capilaro-alveolare, forţa
scăzută a musculaturii toracice, osificarea mai slabă a cutiei toracice, atelectazia secundară prin
aspiraţia secreţiilor nazofaringiene sau a lichidelor alimentare.
 Analgezicele şi anestezicele care trec prin placentă inhibă respiraţia mai mult la prematuri decât
la maturi.
 Nou-născutul prematur are un risc crescut pentru bronhodispalzie pulmonară, afecţiunea Wilson-
Mikity sau insuficienţă pulmonară cronică.
Neurologic
 risc crescut pentru afecţiunile neurologice acute, cum sunt:
hemoragia intracraniană şi depresia perinatală. Caracteristică pentru
prematur este hemoragia intraventriculară şi subarahnoidiană, care
este precedată frecvent de hipoxie şi manifestată prin semne de şoc
circulator cu tulburări neurologice
Cardiovascular
 poate fi hipotensiv prin hipovolemie (pierderile sunt exagerate
datorită dimensiunilor reduse ale prematurului) sau prin disfuncţii
cardiace şi/sau vasodilataţie produsă de sepsis.

 Persistenţa canalului arterial este frecventă şi poate determina

insuficienţă cardiacă congestiva.
Hematologic
 Este vorba în special de anemia de diferite etiologii. La prematuri
apare frecvent hiperbilirubinemia.
Nutriţional
 Prematurul necesită îngrijiri speciale - absenţa reflexului de supt şi
capacitatea gastrică limitată impune alimentaţia în gavaj,
completată în primele zile cu alimentaţia parenterală.
Gastrointestinal
 Prematuritatea este cel mai important factor de risc pentru
enterocolita necrozantă.
Metabolism
 Sunt afectate metabolismele calciului şi ale glucozei
 Nou-născutul prematur
Renal
 Imaturitatea renală=filtrare glomerulară scăzută şi instabilitate în
economisirea apei şi în menţinerea echilibrului acido-bazic.
 Se produce încărcare cu radicali acizi prin alterarea eliminărilor de
uree, cloruri şi fosfaţi.
Imunologic
 deficit în răspunsul umoral şi celular -risc crescut la infecţie
 La acesta se adaugă:
 dificultăţi în alimentaţie cu risc de aspiraţie,
 manevre şi explorări multiple,
 cateterizări şi perfuzii prelungite,
 apa din incubatoare. Toate acestea cresc riscul apariţiei meningitei şi
septicemiei.
Oftalmologie
 Retinopatia prematurilor poate apărea prin imaturitatea retiniana.
Examinarea vaselor capsulei anterioare a cristalinului arată dispariţia
lor, progresiv, în săptămânile 27-34.
 Nou-născutul prematur

Ingrijirea prematurului

îngrijirea postnatală imediată în sala de naştere:

 Este foarte important ca naşterea să aibă loc în
prezenţa medicului specialist de obstetrică, a
medicului specialist neonatolog

 Resuscitarea şi echilibrarea nou-născutului

prematur

 Aportul adecvat de oxigen la naştere, aspirarea

secreţiilor nazofaringiene şi menţinerea unei temperaturi
constante sunt principalele măsuri ce se instituie imediat
postnatal.
 Ingrijirea neonatală în secţia
de nou-născuţi:
 Menţinerea unei temperaturi constante urmăreşte respectarea zonei de neutralitate termică,
care se defineşte prin temperatura mediului în care este plasat nou-născutul, la care consumul de
oxigen este minim, dar suficient pentru menţinerea temperaturii coporale la un nivel constant.

 Pentru marii prematuri- adăugarea unui radiant (incubator deschis) deasupra nou-născutului sau
utilizarea unui incubator închis.

 Temperatura în incubator este de 32,5-35,5°C. Se controlează repetat temperatura incubatorului

şi a prematurului până la stabilizarea ei la 36,7°C. Se controlează şi umiditatea (50-65%).

 Oxigenoterapia şi ventilaţia asistată (menţinerea respiraţiei) se realizează prin utilizarea

echipamentului de reanimare adecvat în sala de travaliu şi în secţia de nou-născuţi;

 reanimare în caz de hipoxie; oxigenoterapia în caz de cianoză;

 observarea atentă a prematurului în primele zile, pentru depistarea sindromului de detresă

respiratorie, a crizelor de apnee, a cianozei, stridorului şi convulsiilor.
 Nou-născutul prematur
Terapia hidroelectrolitică
contracareaza potenţialul crescut de pierderi sensibile de apă, cu
menţinerea unei hidratări corespunzătoare şi o concentraţie normală de
glucoza şi electroliţi plasmatici.

Scăderea fiziologică permisă la prematuri este de 5-15% în primele 5-6 zile.

Răspunsul la terapia hidroelectrolitică trebuie evaluat frecvent în primele

două zile de viaţă.

 Pierderile de apă prin urină şi piele ajung până la 200 ml/kg/zi, ceea ce
reprezintă 1/313 din apa totală din organism.

 pierderile de lichide prin urină şi piele - hipernatremie, necesitând

determinări frecvente ale electroliţilor serici şi o creştere a ratei de fluide
parenterale administrate. De asemenea, toleranţa scăzută la glucoza poate
duce la hiperglicemie, cu scăderea perfuziei de glucoza - se administrează
glucoza 5%.

 Folosirea perfuziei de insulina pentru tratarea hiperpotasemiei poate fi

necesară, dar există risc de hipoglicemie iatrogenă.
Nutriţia - limitată prin inabilitatea multor prematuri de a avea reflex eficient de supt şi de înghiţire sau de a tolera
alimentaţia enterală, astfel încât să fie necesar gavajul sau alimentaţia parenterală.

Alimentaţia precoce la 4-8 ore de la naştere scade riscul de hipoglicemie, hiperbiliru-binemie şi catabolismul
excesiv.

 Prematurii cu greutate >2.250 g, care nu au dificultăţi respiratorii, se pot alimenta la sân.

Infecţiile sunt frecvente după naşterile premature.

Antibiotice cu spectru larg se administrează când suspiciunea de infecţie este evidentă.

antistafilococice la nou-născuţii cu greutate foarte mică la naştere, când s-au făcut manevre multiple, sau
care necesită o perioadă mai lungă de spitalizare

Pentru prevenirea infecţiilor trebuie respectate următoarele reguli:

secţie separată, cu spaţii largi pentru fiecare pematur;
personal separat;
spălarea frecventă a mâinilor (înainte şi după manevrarea prematurului);
posibilităţi de izolare în cadrul secţiei;
dezinfecţie regulată.

 îngrijiri speciale ale nou-născuţilor prematuri amintim:

Persistenţa canalului arterial, de obicei, necesită tratament conservator: oxigenarea adecvată, restricţii de fluide şi,
posibil, intermitent, diuretice, în majoritatea cazurilor simptomatice poate fi necesară utilizarea unui antagonist de
prostaglandine, cum ar fi indometacinul. De asemenea, poate fi necesară ligatura chirurgicală.

Hiperbilirubinemia este inevitabilă de cele mai multe ori la prematuri, dar ea poate fi, de obicei, bine controlată prin
monitorizarea atentă a nivelului bilirubinei. Pentru icter este indicată fototerapia, iar în cazurile severe este
necesară exanguinotransfuzia.
 Pentru tratarea icterului la prematuri:

1. < 1.000 g: fototerapie în primele 24 ore; exanguinotransfuzie pentru

valori ale bilirubinei de 10-12 mg/dl;

2. 1.000-1.500 g: fototerapie pentru o bilirubina de 7-9 mg/dl;

exanguinotransfuzie pentru o bilirubina de 12-15 mg/dl;

3. 1.500-200 g: fototerapie pentru o bilirubina de 10-12 mg/dl;

exanguinotransfuzie pentru o bilirubina de 15-18 mg/dl;

4. 2.000-2.500 g: fototerapie pentru o bilirubina de 13-15 mg/dl;

exanguinotransfuzie pentru o bilirubina de 18-20 mg/dl.

Complicaţiile prematurităţii
• Sindrom de detresă respiratorie idiopatica (boala membranelor hialine);
• Hemoragia intraventriculară;
• Retinopatia prematurităţii (fibroplazia retro-lentală);
• Hiperbilirubinemia;
• Anemia precoce a prematurului.
 Nou-născutul prematur
Prognostic şi supravieţuire
Sunt în funcţie de gradul prematurităţii (vârstă gestaţională şi
greutate la naştere), de afecţiunile respiratorii, malformaţii
congenitale majore şi de prezenţa depresiei perinatale, a infecţiilor,
hemoragiei intracraniene, displaziilor sanguine.

Cei mai afectaţi sunt nou-născuţii care sunt şi prematuri şi dismaturi.

Prematuritatea reprezintă cauza principală de deces neonatal:

prematuri gr. I -5-10% mortalitate;
prematuri gr. II - 10-40%;
prematuri gr. III-IV -30-100%.

Sunt cunoscute trei vârfuri de mortalitate:

• Primele 24 h (cel mai mare), prin insuficienţă respiratorie;
• Următoarele 24 h (mai redus), prin boli pulmonare şi hemoragie
ventriculară;
• Al treilea vârf, mai mic şi mai tardiv, prin infecţie.
 Nou-născutul prematur
Criterii de externare

 Iniţial, s-a considerat că greutatea este cel mai important criteriu de externare. La început se
vorbea de 2.500 g, mai târziu de 2.250 g, iar mai nou, în majoritatea serviciilor, greutatea nu mai
este considerată un element determinant de externare. Mult mai importantă decât greutatea
specifică este considerată acum starea generală a nou-născutului.

 în general, un nou-născut care nu este dependent de oxigen, care poate fi alimentat la sân, care
poate tolera temperatura normală din încăpere şi care prezintă o creştere ponderală progresivă,
fără apnee, este, din punct de vedere medical, pregătit pentru externare.

 Este, de asemenea, important ca părinţii să fie responsabili şi să se simtă apropiaţi afectiv de

aceşti nou-născuţi (majoritatea părinţilor cu prematuri sunt stresaţi de luarea nou-născutului
acasă). Câteva zile de contact cu nou-născutul în sistemul rooming-in sunt foarte indicate înainte
de externare, pentru ca ei să înveţe regulile de alimentaţie şi îngrijire a acestor nou-născuţi.

 Majoritatea nou-născuţilor cu greutate foarte mică la naştere pot fi mutaţi din incubator la 1.750-
1.800 g, iar unii, care sunt mici pentru vârsta gestaţională, dar cu aproximativ 36 de săptămâni
de gestaţie, pot fi mutaţi din incubator la greutăţi chiar mai mici.

 Sunt unele circumstanţe în care nu toate criteriile de externare sunt îndeplinite, dar externarea
este posibilă. De exemplu, unii nou-născuţi cu bronho-displazie pulmonară, care sunt
oxigenodependenţi, dar care au în rest o adaptare normală. Externarea cu administrare de oxigen
acasă are multe beneficii (nu în ultimul rând reducerea costului îngrijirii medicale spitaliceşti).

 Un factor deosebit de important, de care depinde externarea prematurului, este reprezentat de

existenţa, acasă, a unor condiţii satisfăcătoare socio-economice.
 Nou-născutul prematur

Probleme, acasă, după externare

 îngrijirea şi urmărirea nou-născutului la domiciliu se face de către medicul de familie

şi soră.

 Este important de ştiut că nou-născutul cu bronhodisplazie pulmonară, afecţiune

foarte frecventă la nou-născuţii cu greutate foarte mică la naştere, poate necesita
oxigenoterapie acasă.
Aceşti nou născuţi au o susceptibilitate aparte la infecţii cu virus sinciţial respirator.

 Retinopatia prematurităţii trebuie rezolvată înainte de externare .

Alte probleme oftalmologice, de exemplu strabismul, sunt frecvente la prematuri.

 Scăderea sensibilităţii auditive, care poate determina o întârziere în articulare şi

vorbire, trebuie urmărită la toţi nou-născuţii cu greutăţi sub 1.500 g. Sunt necesare
suplimentări de fier şi multivitamine. în ciuda acestor suplimentări, mulţi prematuri au
o creştere întârziată în greutate, cu frecvente afecţiuni medicale şi intervenţii
chirurgicale.

 în unele familii, naşterea unui prematur exagerează conflictele interfamiliale înainte şi

după externarea nou-născutului. De asemenea, poate apărea şi sindromul copilului
vulnerabil, cu părinţi care creează un mediu hiperprotectiv. Acest fenomen poate fi
prevenit prin intervenţia medicului de familie.
 Nou-născutul mic pentru vârsta gestaţională (cu
malnutriţie fetală, dismatur etc.)
 Se defineşte ca nou-născutul cu greutate la naştere sub 10
percentile faţă de vârsta gestaţională.
 Reprezintă 3% din totalul naşterilor şi 33% din totalul nou-
născuţilor cu greutate la naştere mai mică de 2.500 g.
 După criterii anatomo-clinice, se desting două tipuri de malnutriţie
fetală: forma hipotrofică sau tipul disarmonic şi forma hipoplazică
sau tipul armonic.
Tipul disarmonic (asimetric) reprezintă forma cea mai frecvent
întâlnită şi pare a fi consecinţa unei disfuncţii placentare de ultim
trimestru. Nou-născuţii prezintă aspect de copii slabi, subţiri şi lungi,
cu craniu aparent voluminos, faţa triunghiulară, fruntea încreţită,
tegumente subţiri, pliu cutanat adesea persistent, mase musculare
reduse. Comparativ cu prematurul, au un comportament «vioi»,
privirea vie, reflexele arhaice exagerate, musculatura hipertonă,
tremurături ale extremităţilor, apetitul în general bun.
Tipul disarmonic (asimetric) reprezintă forma cea
mai frecvent întâlnită şi pare a fi consecinţa unei
disfuncţii placentare de ultim trimestru. Nou-
născuţii prezintă aspect de copii slabi, subţiri şi
lungi, cu craniu aparent voluminos, faţa
triunghiulară, fruntea încreţită, tegumente
subţiri, pliu cutanat adesea persistent, mase
musculare reduse. Comparativ cu prematurul, au
un comportament «vioi», privirea vie, reflexele
arhaice exagerate, musculatura hipertonă,
tremurături ale extremităţilor, apetitul în general
bun.
Tipul armonic (simetric) nu se poate diferenţia uşor de prematuritate,
deoarece întârzierea în creştere interesează în mod egal greutatea,
talia, perimetrul toracic şi organele interne. Această formă se
instalează în prima parte a sarcinii şi este determinată de factori
infecţioşi, aberaţii cromozomiale, malformaţii congenitale. Dacă
hipotrofia este asociată cu unul din semnele: purpură, icter,
hepatosplenomegalie, microcefalie, anomalii oculare, este foarte
evocatoare pentru o infecţie fetală.
 Stările morbide pe care le antrenează malnutriţia fetală sunt precoce
şi tardive. Intre cele precoce enumerăm: inhalaţia meconială,
acidoza, anoxia cerebrală, hipoglicemia, hipocalcemia, poliglobulia,
hipotermia şi hemoragia pulmonară. Dintre complicaţiile tardive,
menţionăm alterarea ritmului de creştere corporală şi microsechelele
cerebrale.
 Cele mai grave sechele neurologice apar la cazurile la care
malnutriţia a debutat în primele 20 de săptămâni de gestaţie, când
multiplicarea nuronală este mai activă (microcefalie).
 Disfuncţii cerebrale se întâlnesc la aproximativ 25% din totalul
malnutriţilor; adesea se semnalează, la distanţă, comiţialitatea.
 Nou-născutul postmatur

 Postmaturul este copilul născut după 42 de săptămâni de amenoree.

 La postmatur lipseşte vernix caseosa, pielea este palidă, fisurată,
pergamentoasă, uneori verzuie, datorită impregnării cu meconiu (la fel
cordonul ombilical).
 Paniculul adipos subcutanat este redus, ca şi greutatea corporală, datorită
prelungirii anormale a gestaţiei. Postmaturul are unghii lungi, păr abundent,
craniu aparent mai dur, ochii larg deschişi şi facies «vioi».
 Postmaturul este un copil cu mare risc, are scorul APGAR sub 5 la 1 minut
la 50% din cazuri şi poate prezenta în primele ore (zile):
 acidoză metabolică majoră,
 detresă respiratorie prin inhalaţie amniotică,
 semne de suferinţă cerebrală,
 hipoglicemie.
 Prognosticul imediat şi tardiv sunt rezervate şi mortalitatea este de 2-4 ori
mai crescută faţă de celelalte categorii de nou-născuţi.