An Car A Lucas As Practical App

Download as pdf or txt
Download as pdf or txt
You are on page 1of 24

+(,121/,1(

Citation:
Anca-Raluca Sas, Practical Applications of the Ne Bis
in Idem Principle in the Case-Law of the European Court
of Justice, 2014 CDP 29 (2014)

Content downloaded/printed from HeinOnline

Wed Nov 28 10:27:11 2018

-- Your use of this HeinOnline PDF indicates your


acceptance of HeinOnline's Terms and Conditions
of the license agreement available at
https://heinonline.org/HOL/License

-- The search text of this PDF is generated from


uncorrected OCR text.

-- To obtain permission to use this article beyond the scope


of your HeinOnline license, please use:

Copyright Information

Use QR Code reader to send PDF


to your smartphone or tablet device
J DOCTRINA

Aplicatii practice ale principiului ne bis in idem in


jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Anca-Raluca SAS

Practical applications of the ne bis in idem principle


in the case-law of the European Court of Justice

[ ABSTRACT

The application of the ne bis in idem principle, regarding the concept of bis, may
raisesome difficulties, when the decisionwhose effects are analyzed isgiven in aprocedure
wbereby prosecuting authoritiesdiscontinue criminalproceedings.
When it comes to the transnationaldimension of tbe principle,we are interestedin
the provision enshrined in the article54 of the Convention Implementing the Scbengen
Agreement (CISA). The CourtofJustice of the European Union (CJEU) became able to give
preliminary rulings on the interpretationof tbis provision with the coming into force of
the Amsterdam Treaty. Since then, the Court has made significant efforts to define the
concept of elements, bis and idem. The concept of bis, which is relevant to the present
study, refers to decisionsgiven by the judicialauthoritieswhich can trigger tbe principle.
The present article analyses the following cases of the CJEU. Gdzatok and Brtigge,
Miragliaand,finally, Turansky. Although it hasn'tsucceed in creating a certainpattern
to befollowed, the CJEUbas broughtnew elements which can be taken into consideration,
when it comes to establishing whether a certain decision, given by the prosecuting
authorities,enables the applicationof the ne bis in idem principleenshrinedin the article
54 CISA.
The Gdzatok and Brigge case is a landmark one, because it is tbe first case where
the ne bis in idem effect is given to a decision of the Public Prosecutordiscontinuing
criminalproceedings, once the accused bas paid a certain sum of money. It is also the
only case where the Court respondedaffirmatively to a question raisedon the applicability
of the article 54 CISA to a decision given by a prosecuting authority. The next two cases,
Miragliaand Turansk, also bring new elements on the interpretationof the bis element,
but both cases were given negative responses regardingthe incidence of the article 54
CISA in the given circumstances.
In Miraglia,the Courtdecided that the article 54 CISA does not apply to a decision of
the judicial authorities declaring a case to be closed, after the Public Prosecutor has
30 Caiete de drept penal Q nr. 2/2014 Doctrina

decided not topursuetheprosecution,on the sole ground that criminalproceedingshave


been started in another member state. In Turansky , the Court held that a decision
discontinuingcriminalproceedings, which does not have the ne bis in idem effect in the
state whosejudicialauthoritiesgave it, can not barfurtherprosecutionin anothermember
state, in respect of the same facts.
Finally, we consider that this problem, whether a decision discontinuing criminal
proceedings given by a prosecuting authority may entail the application of the ne bis in
idem principle, has not yet been given a solution, but it will be, at least, interesting to
watch the activity of the CJEU in this matter, in the future cases.

L] KEYWORDS: ne bis in idem principle, Court ofJustice of the European Union,


preliminary ruling, Convention Implementing the Scbengen Agreement, prosecuting
authorities,finally disposed of Gbzfitok and Brdigge, Miraglia, Turansky.

j rncipiulne bis in idem in contextul Uniunii Europene

I 1. Preliminarii
Principiul exprimat prin maxima latineasca ne bis in idem, care are intelesul ,,nu de
doua ori acelasi lucru", exprima, intr-o maniera foarte generala, faptul ca o persoana nu
poate fi condamnata de doua ori pentru aceeasi fapt 1 . insa, cand vine vorba de continutul
concret al principiului ne bis in idem, pe langd sensul comun si foarte general de mai
sus, acesta este dificil de delimitat, mai ales ca poate varia in mod semnificativ de la un
stat la altul, atat cu privire la elementul bis, cat si in legatura cu elementul idem2 .
in ceea ce priveste notiunea de bis, aceasta acopera stabilirea actelor emise de
autoritatile judiciare care pot permite aplicarea principiului. Se ridica, astfel, problema
daca sfera actelor pe care se poate intemeia aplicarea principiului ne bis in idem se
limiteaza numai la hotararile instantelor judecatoresti sau sunt incluse si deciziile organelor
de urmarire penala, atunci cand acestea pun capat definitiv actiunii penale3 .
Este important sa se determine etapa procesuala care trebuie atinsa pentru ca o
procedura penala sa constituie un impediment pentru declansarea unei alte proceduri
impotriva aceleasi persoane si cu privire la aceleasi fapte. Pe de o parte, din perspectiva
interesului individului, cu cat este mai timpurie etapa procesuala, cu atat protectia acordata
acestuia de principiul ne bis in idem va fi mai extins 4 . Pe de alta parte, din perspectiva
interesului statului si a societtii, in general, de a preveni si combate criminalitatea,
extinderea unei astfel de protectii trebuie sa se realizeze, totusi, cu prudenta.
Concluziile avocatului general (EU:C:2010:501), cauza Mantello C-261/09 (Rep. 2010 1-11477), pct. 26.
2 Concluziile avocatului general, Mantello, pct. 36.
Concluziile avocatului general, Mantello, pct. 37-39. In acelasi sens, C. Tracogna, Ne bis in idern and
conflicts of jurisdiction in the european area of liberty, security and justice, Lex ET Scientia International
Journal nr. XVIII, vol. 2/2011, p. 62, accesat pe site-ul bttp..//lexetscientia.univnt.ro.
4 J. Lelieur, 'Transnationalising'Ne
Bis In Idem: How the Rule ofNe Bis In Idem Reveals the Principleof
PersonalLegal Certainty, Utrecht Law Review, vol. 9, issue 4 (September) 2013, p. 205, accesat pe site-ul
http..//www, utrechtlawreview org.
Doctrind Anca-Raluca SAS 31

in ceea ce priveste dimensiunea transnationala a principiului ne bis in idem, in


cadrul Uniunii Europene, la nivelul relatiilor dintre statele membre, principiul este afirmat
in cuprinsul art. 54 din Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen 5 (in
continuare ,,CAAS"). Se considera ca acest articol reprezinta cea mai cuprinzatoare
dispozitie aflata intr-o conventie prin care se stabileste un principiu ne bis in idem
,,international", ca un drept individual opozabil erga omnest.
Discutia legala cu privire la ,,transnationalizarea" principiului ne bis in idem se bazeaza
pe un mod traditional de gândire cu privire la dreptul penal ,,transnational": la fel cum
infractorii sunt capabili sa treaca frontierele nationale, asa ar trebui si dreptul penal sa fie
capabil sa treaca peste aceste frontiere7
Principiul ne bis in idem este consacrat si in art. 50 din Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene8 (in continuare ,,Carta"), care prevede dreptul de a nu fijudecat sau
condamnat de doua ori pentru aceeasi infractiune 9. in Explicatiile cu privire la Carta' 0 se
precizeaza ca, in ceea ce priveste art. 50, regula ne bis in idem se aplicá nu numai intre
autoritatile judiciare ale aceluiasi stat, ci si intre autoritatile judiciare din state membre
diferite. Asa cum reiese din art. 51 alin. (1) din Carta, dispozitiile acesteia trebuie respectate
de statele membre numai in cazul in care pun in aplicare dreptul Uniunii.

§ 2. Principiulne bis in idem injurisprudentaCurtii deJustitie a Uniunii


Europene
2.1. Acquis-ul Scbengen integratin cadrul UniuniiEuropene. Sediul materiei
Avánd in vedere ca prezenta analiza se refera la dispozitii legale din cadrul dreptului
Uniunii Europene, trebuie amintite câteva prevederi unionale relevante.
in primul rând, Tratatul privind Uniunea Europeana" (in continuare ,,TUE"), astfel
cum a fost amendat de Tratatul de la Lisabona, prevede la art. 3 alin. (2) din Titlul 1
,,Dispozitii comune" ca ,,Uniunea ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si
justitie, fara frontiere interne, in interiorul caruia este asigurata libera circulatie a
persoanelor, in corelare cu masuri adecvate privind ...] prevenirea criminalitatii si
combaterea acestui fenomen".

5 Semnat la Schengen (Luxemburg) in 14 iunie 1985, intre guvernele statelor din Uniunea Economica
Benelux, Republicii Federale Germania si Republicii Franceze, privind eliminarea treptata a controalelor la
frontierele comune ale acestora (JO 2000, L 239, p. 13, Editie speciala, 19/vol. 1, p. 177). Conventia a lost
semnata tot la Schengen, in 19 iunie 1990, de aceleasi 5 state semnatare ale Acordului Schengen (JO 2000,
L 239, p. 19, Editie speciala, 19/vol. 1, p. 183).
6 W.B. van Bockel, 7he ne bis in idem principle in EU law. A conceptual andjurisprudentialanalysis,

Ipskamp Drukkers, Amsterdam, 2009, p. 2, accesat pe site-u https..//openaccess.leidenuniv.n. In acelasi


sens, J.A.E. Vervaele, Ne Bis In Idem: Towards a TransnationalConstitutionalPrinciple in the EU Utrecht
Law Review, vol. 9, issue 4 (September) 2013, p. 218, accesat pe site-ul http..//www.utrechtlawreview.org.
7 J. Lelieur, op. cit., p. 207.
JO 2012, C 326, p. 391.
9Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infractiune pentru care a lost deja achitat sau
condamnat in cadrul Uniunii, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in conformitate cu legea".
10JO 2007, C 303, p. 17.
11 Numit si Tratatul de la Maastricht, semnat in 7 februarie 1992, in vigoare din 1 noiembrie 1993 (JO
2012, C 326, p. 13).
12 Semnat in 13 decembrie 2007, in vigoare din 1 decembrie 2009 (JO 2007, C 306, p. 1).
32 Caiete de drept penal O nr. 2/2014 Doctrina

Tratatul privind functionarea Uniunii Europene 3 (in continuare ,,TFUE"), astfel cum a
fost amendat de Tratatul de la Lisabona, prevede in Partea a 3-a ,,Politicile si actiunile interne
aie Uniuni", Titlul V ,,Spatiul de libertate, securitate si justitie", Capitolul J ,,Dispozitii generale",
art. 67 alin. (1) ca ,,Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea
drepturilor fundamentale si a diferitelor sisteme de drept si traditii juridice aie statelor membre".
Revenind la principiul ne bis in idem, dispozitiile din CAAS referitoare la acesta se
regasesc în Titlul III ,,Politia si securitatea", Capitolul 3 ,,Aplicarea principiului ne bis in
idem", art. 54-58. Astfel:

,Art. 54. O persoana împotriva careia a fost pronuntata o hotarâre definitiva


într un proces pe teritoriul unei parti contractante nu poate face obiectul urmaririi
penale de catre o alta parte contractanta pentru aceleasi fapte, cu conditia ca, in
situatia în care a fost pronuntata o pedeapsa, aceasta sa fi fost executata, sa fie
în curs de executare sau sa nu mai poate fi executata conform legilor partii
contractante care a pronuntat sentinta.
Art. 55. (1) La ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei conventii, o parte
contractanta poate sa declare ca nu se afla sub obligatia impusa de articolul 54
într-unul sau mai multe dintre urmatoarele cazuri:
a) daca faptele la care se refera hotarârea judecatoreasca straina au avut loc
integral sau partial pe propriul sau teritoriu; însa, în al doilea caz, aceasta
exceptare nu se aplica daca faptele au avut loc partial pe teritoriul partii
contractante unde s-a pronuntat hotarârea;
b) daca faptele la care se refera hotarârea judecatoreasca straina constituie o
infractiune la adresa securitatii nationale sau a altor interese tot atât de importante
aie partii contractante respective;
c) daca faptele la care se refera hotarârea judecatoreasca straina au fost comise
de oficialitati aie acelei parti contractante cu încalcarea îndatoririlor lor oficiale.
(2) O parte contractanta care a facut o declaratie cu privire la exceptia mentionata
la alineatul (1) litera (b) trebuie sa specifice categoriile de infractiuni la care se
poate aplica exceptia respectiva.
(3) O parte contractanta poate oricând retrage o declaratie referitoare la una
sau mai multe dintre exceptiile mentionate la alineatul (1).
(4) Exceptiile care au facut obiectul unei declaratii conform alineatului (1) nu se
aplica daca partea contractanta vizata a cerut, în legatura cu aceleasi fapte, celeilalte
parti contractante sa inceapa urmarirea penala sau a acordat extradarea persoanei
în cauza.
Art. 56. Daca o noua actiune de urmarire penala începe pe teritoriul unei parti
contractante împotriva unei persoane împotriva careia a fost pronuntata o hotarâre
definitiva de catre o alta parte contractanta cu privire la aceleasi fapte, orice
perioada de privare de libertate executata pe teritoriul celei de-a doua parti
contractante, pentru aceleasi fapte, se scade din sentinta pronuntata. În masura
în care dreptul intern permite acest lucru, pedepsele care nu implica privarea
de libertate sunt, de asemenea, luate în considerare.

13 Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, cunoscut si ca Tratatul de la Roma, a fost semnat în 25


martie 1957, în vigoare din 1 ianuarie 1958. Acest tratat a fost redenumit, în urma amendarii prin Tratatul de
la Lisabona, în Tratatul privind functionarea Uniunii Europene" (JO 2012, C 326, p. 47).
Doctrina Anca-Raluca SAS 33

Art. 57. (1) Daca o parte contractanta acuza o persoana de comiterea unei
infractiuni si autoritatile competente ale acestei parti contractante au motive sa
creada ca acuzatia are legatura cu aceleasi fapte pentru care s-a pronuntat o
hotarâre definitiva într-un proces desfasurat pe teritoriul altei parti contractante,
autorittile respective, daca considera necesar, solicita informatiile necesare de
la autorittile competente ale partii contractante pe al carei teritoriu s-a pronuntat
deja hotarârea definitiva.
(2) Informatiile solicitate vor fi furnizate cât mai curând posibil si sunt luate în
considerare când se decide actiunea de întreprins în cadrul procedurii în curs
de desfasurare.
(3) La ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei conventii, fiecare parte
contractanta va nominaliza autorittile în drept sa ceara si sa primeasca
informatiile prevazute la acest articol.
Art. 58. Dispozitiile de mai sus nu împiedica aplicarea dispozitiilor de drept
intern mai largi bazate pe principiul ne bis in idem cu privire la hotârârile
judecatoresti pronuntate în strainatate".

Trebuie spus ca aceasta conventie nu a facut parte de la început din legislatia Uniunii
Europene. Prin Tratatul de la Amsterdam"4, Acordul Schengen si CAAS, împreuna cu
acordurile conexe si normele adoptate în temeiul acestora, au fost integrate în cadrul
Uniunii Europene 5 . Toate aceste documente formeaza asa-zisul acquis Schengen.
În acest sens, prin decizia 1999/436/CE 16' s-a stabilit temeiul juridic pentru fiecare
dintre dispozitiile care constituie acquis-ul Schengen. Din art. 2 al acestei decizii, coroborat
cu anexa A la aceasta, reiese ca au fost desemnate art. 34 si 31 din Titlul VI ,,Dispozitii
privind cooperarea politieneasca si judiciara în materie penala" din TUE, ca baze juridice
aie articolelor 54-58 CAAS. Prin urmare, art. 54-58 CAAS au fost încorporate în cadrul
dispozitiilor privitoare la pilonul III1 .
Asa cume reiese din considerentele Protocolului nr. 19 anexat la tratate 8 , partile
urmaresc ,,sa pastreze acquisul Schengen, cu toate modificarile si completarile de la
intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, si sa îldezvolte astfel încât sa contribuie
la îndeplinirea obiectivului de a oferi cetatenilor Uniunii un spatiu de libertate, securitate
si justitie fara frontiere interne". Mai trebuie precizat ca prin Tratatul de la Lisabona s-a
renuntat la structura pe piloni a UE. Cooperarea politieneasca si judiciara în materie
penala (fostul pilon III al UE) nu mai constituie un domeniu de cooperare
interguvernamentala, ci alcatuieste împreuna cu fostul pilon J (Comunitatea Europeana)

14Semnat în 2 octombrie 1997, în vigoare din 1 mai 1999 (JO 1997, C 340, p. 1).
', Primul considerent al Protocolului (nr. 19) privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii
Europene, anexat la TUE si TFUE (JO 2012, C 326, p. 290). Potrivit art. 7 din acest protocol, în vederea
negocierilor pentru aderarea a noi state membre la Uniunea Europeana, acquis-ul Schengen si celelalte
masuri luate de catre institutii în domeniul de aplicare a acestuia sunt considerate ca acquis care trebuie sa
fie acceptat în întregime de catre toate statele candidate la aderare.
16JO 1999, L 176, p. 17.
17J.A.E. Vervaele, The transnationalne bis in idemprinciplein theEU.Mutual recognitionand equivalent

protectionof human rights,Utrecht Law Review, vol. 1, issue 2 (December) 2005, p. 111, accesat pe site-ul
http://www.utrechtlawreview.org.
is Art. 1TUE prevede ca Uniunea se întemeiaza pe TUE si TFUE, care sunt denumite în continuare tratatele".
34 Caiete de drept pena] O nr. 2/2014 Doctrina

un domeniu supranational' 9. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca Titlul vi


,,Dispozitii privind cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala" (art. 29-42)
din TUE a fost abrogat si inlocuit de Partea a 3-a, Titlul V ,,Spatiul de libertate, securitate
si justitie", Capitolul 1 ,,Dispozitii generale", Capitolul 4 ,,Cooperare judiciara in materie
penala" si Capitolul 5 ,,Cooperare politieneasca" din TFUE.

2.2. Hotarareapreliminarasi principiulne bis in idem


Tratatul de la Amsterdam a adus o modificare importanta si in ceea ce priveste
competenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (in continuare ,,CJUE"). Astfel, s-a extins
competenta CJUE si la intrebarile preliminare referitoare la pilonul jjj2o si a deschis calea
Curtii, ca la cererea instantelor nationale, sa dea hotaràri privind validitatea si interpretarea
deciziilor-cadru si a deciziilor, privind interpretarea conventiilor adoptate pe cooperarea
politieneasca si judiciara in materie penala si privind validitatea si interpretarea masurilor
de punere in aplicare a acestora 21 . Prin urmare, CJUE a devenit competenta sa dea
hotaràri preliminare privind interpretarea art. 54-58 CAAS.
Trebuie spus ca, anterior intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, competenta
CJUE in privinta cererilor preliminare in materia cooperarii politienesti si judiciare in
materie penala era conditionata, in baza art. 35 alin. (2) TUE 22, de formularea unei
declaratii a statelor membre, prin care este acceptata competenta CJUE in acest sens.
Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, in materia cooperarii politienesti si
judiciare in materie penala, cererea de pronuntare a unei hotaràri preliminare poate fi
facuta in baza art. 267 TFUE de orice instanta nationala, din orice stat membru, indiferent
daca acesta a formulat sau nu, anterior, o declaratie in temeiul art. 35 alin. (2) TUE 25 .
Cu privire la competenta CJUE, trebuie precizat ca art. 10 din Protocolul nr. 36
privind dispozitiile tranzitorii 24 anexat la tratate prevede: ,,(1) Cu titlul de masura tranzitorie
si in ceea ce priveste actele Uniunii in domeniul cooperarii politienesti si al cooperarii
judiciare in materie penala, adoptate inainte de intrarea in vigoare a Tratatului de la
Lisabona, la data intrarii in vigoare a tratatului mentionat, atributiile institutiilor sunt
urmatoarele: [...] atributiile Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in temeiul titlului VI din
Tratatul privind Uniunea Europeana, in versiunea in vigoare inainte de intrarea in vigoare
a Tratatului de la Lisabona, ramàn neschimbate, inclusiv in cazul in care au fost acceptate

19 A se vedea mai pe larg, Impactul Tratatului de la Lisabona asuprafunctiondrii UE- clemente de


interespentruMinisterulJustitiei, material elaborat de baza studiului Camerei Lorzilor din Parlamentul Marii
Britanii - The Treaty of Lisbon: an impact assessment, accesat pe site-ul http..//wwwjust.ro.
20 Prin Tratatul de la Amsterdam pilonul III (Justitie si afaceri interne) a fost limitat la Cooperare
politieneasca si judiciara in materie penala.
21 Concluziile avocatului general (EU:C:2002:516), cauzele conexate Gòzùtok si Brúgge C-187/01 si

C-385/01 (Rep. 2003 1-01345), pct. 29-30.


22 Art. 35 TUE prevedea ,(1) Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene este competenta, sub rezerva

conditiilor definite de prezentul articol, sa hotarasca, cu titlu preliminar, cu privire la validitatea si interpretarea
deciziilor-cadru si a deciziilor, la interpretarea conventiilor stabilite in temeiul prezentului titlu, precum si la
validitatea si interpretarea masurilor de aplicare a acestora. (2) Fiecare stat membru poate, printr-o declaratie
facuta la data semnarii Tratatului de la Amsterdam sau la orice data ulterioara semnarii acestuia, sa accepte
competenta Curtii de Justitie de a hotari cu titlu preliminar in conditiile definite la alineatul (1). [...]".
23 Jmpactul Tratatului de la Lisabona ...
op.cit., p. 14 si 15.
24 JO 2012, C 326, p. 322.
Doctrina Anca-Raluca SAS 35

in temeiul articolului 35 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana mentionat. [...]
(3) În orice caz, masura tranzitorie prevazuta la alineatul (1) înceteaza sa produca efecte
in termen de cinci ani de la data intrarii în vigoare a Tratatului de la Lisabona".
În ceea ce priveste conturarea elementelor principiului ne bis in idem, CJUE a
desfasurat o activitate semnificativa pâna în prezent. Aceasta s-a pronuntat pentru prima
data în legaturâ cu incidenta principiului în materie penal 2 5, mai exact a celui enuntat la
art. 54 CAAS, în cauzele conexate Gôzùtok si Brùigge6 , fiind si prima oara când CJUE
solutioneaza o cerere de pronuntare a unei hotarâri preliminare atât în legatura cu
acquis-ul Schengen, cât si referitor la dispozitiile din cadrul pilonului III. Prin urmare,
acest caz este unul de reper cu privire la dimensiunea transnationala a principiului 27 .
În privinta elementului bis de care depinde aplicarea principiului, mai exact notiunea
de ,,hotarâre definitiva" din cuprinsul art. 54 CAAS, CJUE a dat, pâna în prezent, hotarâri
preliminare în urmatoarele cauze: Gôzùtok si Brigge, Miraglia2 , Gasparini9, Van
Straaten ° , Bourquaint , Turanskr2 , Mantello»ý Si A 34.
Referitor la hotarârile judecatoresti, abilitatea acestora de a atrage aplicarea principiului
ne bis in idem nu ridica prea mari probleme. Aceasta deoarece, in mod normal si de
principiu, acesta este tipul de act care intra sub incidenta textului art. 54 CAAS (având in
vedere si termenii in care este formulat), iar instanta judecâtoreasca este autoritatea
judiciara cea mai in masura sa dea o solutionare, in mod definitiv, unei cauze penale.
Mai interesanta si delicata este, însa, perspectiva atragerii aplicarii principiului ne bis in
idem enuntat la art. 54 CAAS, ca urmare a stingerii actiunii penale in faza de urmarire
penala, printr-o decizie emisa de organele de urmarire penala.
Astfel, mai restrâns, in ceea ce priveste autorul ,,hotarârii definitive" care poate atrage
aplicarea principiului ne bis in idem enuntat la art. 54 CAAS, si mai exact deciziile date
35
de organele de urmarire penala, cauzele incidente sunt Gôzùtok si BrUigge, Miraglia Si
Turansk.
Prin urmare, prezenta analiza se va axa, in principal, pe interpretarile si aprecierile
facute de CJUE in aceste trei cauze. Vor fi prezentate aspectele referitoare la notiunea de

25 M. Gorunescu, Accente europene aieprincipiului ne bis in idem, Analele Universitatii Constantin


Brâncusi din Târgu-Jiu, Seria Stiinte Juridice, nr. 1/2010, p. 106, accesat pe site-ul httpu//Utg/iu.ro.
26 Hotarârea din Il februarie 2003 (EU:C:2003:87).
27J.A.E. Vervaele, The transnationalne bis in idem ... op. cit., p. 110. in acelasi sens, N. Thwaites,
Mutual Trust in CriminalMatters:theEuropeanCourt ofJusticegives afirstintepretationofa provision of the
Convention implementing the Schengen Agreement. Judgment of the EuropeanCourt ofJustice of Il February
2003 inJoinedCasesC-187101 and C-385101, Hùseyin Gôzùtok and Kiaus Br'gge, German Law Journal no. 3,
vol. 4 (2003), p. 254, accesat pe site-ul http://www.germaniawjournai.com.
28 Hotarârea din 10 martie 2005 (EU:C:2005:156), cauza C-469/03 (Rep. 2005 1-02009).
29 Hotarârea din 28 septembrie 2006 (EU:C:2006:610), cauza C-467/04 (Rep. 2006 1-09199).
30 Hotarârea din 28 septembrie 2006 (EU:C:2006:614), cauza C-150/05 (Rep. 2006 1-09327).
31 Hotarârea din Il decembrie 2008 (EU:C:2008:708), cauza C-297/07 (Rep. 2008 1-09425).
32 Hotarârea din 22 decembrie 2008 (EU:C:2008:768), cauza C-491/07 (Rep. 2008 1-11039).
3 Hotarârea din 16 noiembrie 2010 (EU:C:2010:683), cauza C-261/09 (Rep. 2010 1-11477). Chiar daca
întrebarea preliminara a vizat elementul idem (notiunea de ,aceleasi fapte"), CJUE a facut constatari si cu
privire la elementul bis.
34 Hotarârea din 5 iunie 2014 (EU:C:2014:912), cauza C-398/12 (nepublicata înca).
35 Cu precizarea ca întrebarea preliminara priveste o hotarâre de închidere a cazului, dupa ce organele
de urmarire penala au dat o decizie de încetare a urmaririi penale.
36 Caiete de drept penal C nr. 2/2014 Doctrind

,,hotarâre definitiva" si, mai exact, deciziile luate de organele de urmarire penala, din
perspectiva aplicarii principiului ne bis in idem cuprins în art. 54 CAAS. Pentru formarea
unei viziuni de ansamblu în vederea întelegerii corecte a acestor cauze, este relevanta
atât starea de fapt din actiunile principale, în cadrul carora au fost formulate întrebarile
preliminare cu privire la interpretarea dispozitiilor referitoare la principiul ne bis in idem
cuprinse în CAAS, si anume art. 54-58, dar sunt importante, mai ales, constatarile facute
de CJUE si concluziile la care a ajuns aceasta.

I Notiunea
I. de ,,hotârâre definitivâ" în viziunea Curtii
de Justitie a Uniunii Europene

M1. Gozitok si Brigge. Cauzele conexate C-187/01 si C-385101

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat în data de Il februarie 2003 o


hotarâre prin care solutioneaza cauzele conexate C-187/01 si C-385/01. Obiectul acestor
cauze este solutionarea unor cereri adresate Curtii pentru pronuntarea unei hotarâri
preliminare.
În cauza C-187/01, Curtea a fost sesizata în data de 30 aprilie 2001 printr-o ordonanta
emisa în 30 martie 2001 de Curtea de Apel din Kôln (Germania), în cadrul procesului
penal pornit împotriva lui Hùseyin Gôzùtok.
În cauza C-385/01, Curtea a fost sesizata in data de 8 octombrie 2001 printr-o ordonanta
emisa în 4 mai 2001 de Tribunalul de prima instanta din Veurne (Belgia), în cadrul
procesului penal pornit împotriva lui Klaus Brùgge.
În cadrul acestor procese, fiecare din aceste instante nationale a formulat câte o
întrebare preliminara privind interpretarea art. 54 CAAS36 .

1.1. Starea defapt din actiuneaprincipalâsi întrebareapreliminara

1.1.1. Gôziitok. C-187/01


Hùseyin Gôzùtok este un cetatean turc care a locuit mai multi ani în Olanda, perioada
în care a condus, în orasul Heerlen, o cafenea fara autorizatia administrativa obligatorie.
La data de 12 ianuarie, respectiv, Il februarie 1996, politia olandeza a perchezitionat
acest local si a pus sub sechestru o anumita cantitate de hasis si marijuana17 . Investigatiile
începute in legatura cu aceste perchezitii s-au încheiat în 28 mai, respectiv, 18 iunie
1996, dupa ce Gôzùtok a acceptat ofertele de întelegere facute de Ministerul Public
olandez si a platit sumele de 3000, respectiv, 750 NLG (guldeni olandezi) 8 .
Din documentele prezentate în fata CJUE rezulta ca în Olanda s-a renuntat la urmarirea
penala împotriva lui Gôzùtok în cadrul unei proceduri de stingere a actiunii penale.

36 Hotârâr, G6zùtok si Brügge, pct. 1 si 2.


17 1 kg de hasis, 41 de tigari din hasis (jointuri) si 1,5 kg de marijuana la prima perchezitie, respectiv,
56 de grame de hasis, 10 jointuli si 200 de grame de marijuana la cea de-a doua.
1' Concluziile avocatului general, Gôzùtok si Brùgge, pct. 15 si 16.
Doctrina Anca-Raluca SAS 37

Procurorul a procedat astfel in temeiul art. 74 alin. (1) din Codul penal olandez, care
prevede ca: ,,inainte de inceperea procedurii in fata instantei, procurorul poate stabili
una sau mai multe conditii pentru a evita procedurile penale in legatura cu orice infractiuni,
cu exceptia celor pe care legea le sanctioneaza cu o pedeapsa cu inchisoarea de peste
sase ani, sau in legatura cu orice contraventii. Dreptul de a urmari penal se stinge odata
ce aceste conditii sunt indeplinite"3 9.
in Germania (RFG), la data de 31 ianuarie 1996, o banca germana la care GÉ5ztitok
avea un cont, a alertat autoritatile de urmarire penala cu privire la faptul ca el manipula
sume mari de bani. Dupa ce a obtinut de la autoritatile olandeze informatii cu privire
la actiunile lui G5ztitok, politia germana 1-a arestat pe acesta in Germania in 15 martie
19964°. in legatura cu aceasta sesizare, la data de i iulie 1996, Ministerul Public din
Aachen (Germania) a formulat o acuzatie penala impotriva lui G5ztitok pe motiv ca a
traficat in Olanda droguri in cantitåti semnificative, cu cel putin douå ocazii in perioada
12 ianuarie 11 februarie 1996. Procesul s-a finalizat in 13 ianuarie 1997, cånd Tribunalul
Districtual din Aachen 1-a condamnat pe GÉ5ztitok pentru trafic de droguri la o pedeapsa
cu inchisoarea de i an si 5 luni, cu suspendarea executarii. Aceasta hotaråre a fost
atacata atåt de GÉ5ztitok, cåt si de procuror, iar prin decizia din 27 august 1997, Tribunalul
Regional din Aachen a stins actiunea penala pornita impotriva lui GÉ5ztitok. Solutia a
fost adoptata in special pentru motivul ca, in sensul art. 54 CAAS, decizia definitiva a
autoritatilor olandeze de renuntare la urmarirea penala are caracter obligatoriu si prezinta
un obstacol pentru autoritatile de urmarire penala din Germania 41.
in motivare, instanta a sustinut ca procedurile penale s-au stins printr-o tranzactie
incheiata intre procurorul olandez si GÉ5ztitok, procedura a dreptului olandez care poate fi
asimilata pronuntarii unei ,,hotaråri definitive", in sensul versiunii germane a art. 54 CAAS,
desi o astfel de tranzactie nu presupune participarea unei instante si nu ia forma unei
hotaråri judecatoresti 42. Procurorul a atacat aceasta decizie la Curtea de apel din KÉ51n, pe
motiv ca art. 54 CAAS se refera doar la hotarårile definitive pronuntate de o parte
contractant 43 .
Aceasta instanta (instanta de trimitere), considerånd ca solutionarea litigiului necesita
interpretarea art. 54 CAAS, a hotaråt sa suspende judecata si sa sesizeze CJUE cu
urmatoarea intrebare preliminara: ,,Art. 54 CAAS atrage stingerea actiunii penale in
Republica Federala Germania daca, potrivit legii olandeze, aceasta este stinsa in Olanda
pentru aceleasi fapte? in special, acest lucru este valabil si in cazul in care o decizie a
Ministerului Public pune capat procedurilor, odata ce anumite conditii sunt indeplinite
(transactieindreptul olandez), fapt care interzice aducerea cauzei in fata unei instante
olandeze, in timp ce ordinile juridice ale altor parti contractante prevad ca o astfel de
decizie necesita aprobarea unui judector?'' 44.

39Hotarare, Gåzfitok si Brfigge, pct. 11 si 12.


40 Hotarare, Gåzfitok si Brfigge, pct. 15.
41Concluziile avocatului general, GÉzfitok si BrUgge, pct. 17-20.
42 Hotarare, Gåzfitok si Brfigge, pct. 17.
4 Concluziile avocatului general, Gåzfitok si BrUgge, pct. 21.
Hotarare, Gåzfitok si Brfigge, pct. 18.
38 Caiete de drept renal 0 nr. 2/2014 Doctrinä

1.1.2. Brägge. C-385/01


Klaus Brtgge, cetätean german cu resedinta in Rheinbach (Germania), este acuzat
de Ministerul Public belgian cä la data de 9 octombrie 1997, in orasul Oostuinkerke
(Belgia), a atacat o femeie, determinånd astfel imbolnävirea acesteia si pierderea capacitätii
de a lucra. in legäturä cu aceastä acuzatie, Brtgge a fost citat sa se prezinte in fata
Tribunalului de primä instantä din Veurne (Belgia), reunitä ca instantä penalä. in fata
acestei instante, victima s-a constituit parte civilä si a solicitat daune morale in valoare de
20000 BEF (franci belgieni), cu dobåndä din data comiterii faptei 45.
in Germania, in urma unor cercetäri efectuate in legäturä cu faptele pentru care Brtgge
a fost citat in fata instantei belgiene, Ministerul Public din Bonn i-a propus, printr-o scrisoare
din data de 22 iulie 1998, o solutionare amiabilä care sa punä capät procedurii, cu conditia
sa pläteascä o sumä de 1000 DEM (märci germane). Avånd in vedere cä, in 13 august 1998,
Brtgge a plätit amenda, procurorul a pus capät urmäririi penale in temeiul art. 153a,
coroborat cu art. 153 alin. (1) teza a II-a din Codul german de procedurä penalä. in virtutea
acestor dispozitii, Ministerul Public poate, in anumite conditii, sa puna capät procedurilor
penale färä aprobarea instantei competente, in special dupä ce persoana acuzatä a plätit o
anumitä sumä de bani unei institutii de interes general sau Trezoreriei publice 4 .
Instanta de trimitere (Tribunalul de primä instantä din Veurne), considerånd cä este
necesarä o interpretare a art. 54 CAAS pentru a putea decide in cazul adus in fata ei, a
hotäråt sa suspende judecata si sa sesizeze CJUE cu urmätoarea intrebare preliminarä:
,,Art. 54 ii mai permite Ministerului Public belgian sa citeze un cetätean german pentru a
se prezenta in fata unei instante penale din Belgia si pentru a fi condamnat, atunci cånd
acestui cetätean german i s-a oferit, pentru aceleasi fapte, o solutionare amiabilä de cätre
Ministerul Public german si acesta a plätit suma care i se propusese astfel?''47 .

1.2. ConstatärileCurtii si concluzia4


in primul ränd, o procedurä de stingere a actiunii penale, precum cea in cauzä in
actiunile principale, este o procedurä prin care Ministerul Public, abilitat in acest scop de
ordinea juridicä nationalä, hotäräste sa inceteze urmarirea penalä impotriva unui acuzat,
dupä ce acesta a indeplinit anumite obligatii si, in special, a achitat o anumitä sumä de
bani stabilitä in acest scop. Prin urmare, in cadrul unei astfel de proceduri, actiunea
penalä este stinsä prin intermediul deciziei unei autoritäti cäreia i se solicitä sa participe
la administrarea justitiei penale in cadrul ordinii juridice nationale in cauzä 49 .
in al doilea ränd, o procedurä de acest tip, ale cärei efecte, astfel cum sunt preväzute
de legea nationalä aplicabilä, sunt subordonate angajamentului pe care si-1 asumä acuzatul
de a executa anumite obligatii stabilite de Ministerul Public, sanctioneaza comportamentul
ilicit care i se reproseaza acestuia. Astfel, in cazul in care, ca urmare a unei astfel de
proceduri, actiunea penalä este stinsä definitiv, trebuie sa se considere cä s-a pronuntat

45 Hotäråre, Gözttok si Brfgge, pct. 19 si 20.


46 Hotäråre, Gözttok si Brfgge, pct. 21 si 22.
17 Hotäråre, Gözttok si Brfgge, pct. 23.
Curtea a decis sa conexeze cele douä cauze, avånd in vedere legätura strånsä care existä intre ele, si
sa dea in acest scop o hotäråre preliminarä comunä.
49 Hotäråre, Gözfitok si Brägge, pct. 27 si 28.
Doctrind Anca-Raluca SAS 39

o ,,hotarâre definitiva", in sensul art. 54 CAAS. In plus, odata ce acuzatul si-a indeplinit
obligatiile, trebuie sa se considere ca pedeapsa presupusa de procedura de stingere a
actiunii penale a fost ,,executata", in sensul aceleasi dispozitii 5° .
in acest sens, faptul ca nicio instanta nu intervine in cadrul unei astfel de proceduri
si ca decizia adoptata la finalul acesteia nu ia forma unei hotarâri judecatoresti, nu este
de natura sa infirme interpretarea de mai sus, din moment ce astfel de elemente de
procedura si de forma nu influenteaza efectele pe care aceasta procedura le are in
dreptul national in cauza (de a stinge definitiv actiunea penala si de a sanctiona
comportamentul ilicit) 51 . Mai mult, nicio dispozitie din Titlul VI al Tratatului privind
Uniunea European 52 , nici Acordul Schengen sau insasi CAAS nu subordoneaza aplicarea
art. 54 CAAS armonizarii sau, cel putin, apropierii legislatiilor penale ale statelor membre
in domeniul procedurilor de stingere a actiunii penale 53 .
in aceste conditii, indiferent daca principiul ne bis in idem, stabilit prin art. 54 CAAS,
se aplica unor proceduri de stingere a actiunii penale (care implica interventia unei
instante sau nu) sau unor hotarâri judecatoresti, acesta (principiul) presupune, in mod
necesar, existenta unei încrederi reciproce a statelor membre in sistemele lor de justitie
penala si faptul ca fjecare din acestea recunoaste dreptul penal in vigoare in celelalte
state membre, chiar si in cazurile in care punerea in aplicare a propriului drept national
ar conduce la o solutie diferita. Astfel, aplicarea art. 54 CAAS nu poate f1 subordonata
conditiei ca nici ordinea juridica din statul care face aplicarea acestei dispozitii sa nu
impuna interventia judecatoreasca in cadrul unei astfel de proceduri. Aspectele de
procedura sau pur formale variaza, de altfel, in functie de statul in cauza 54 .
0 astfel de interpretare garanteaza si o aplicare eficienta a principiului. Astfel, art. 54
face parte din acquis-ul Schengen care vine sa faciliteze realizarea obiectivului urmarit
de Uniunea Europeana de a se mentine si dezvolta ca un spatiu de libertate, securitate si
justitie in cadrul caruia este asigurata libera circulatie a persoanelor. Mai mult, obiectivul
art. 54 CAAS este acela de a asigura ca o persoana, prin exercitarea dreptului sau la
libera circulatie, nu este urmarita penal in mai multe state membre pentru aceleasi fapte.
Prin urmare, aceasta dispozitie poate contribui eficient la realizarea completa a acestui
obiectiv doar in cazul in care se aplica si deciziilor prin care se stinge definitiv actiunea
penala într-un stat membru, chiar si in cazul in care acestea sunt adoptate fara interventia
unei instante si nu iau forma unei hotrâri55.
Pe de alta parte, ordinile juridice nationale prevad recurgerea la astfel de proceduri
de stingere a actiunii penale doar in anumite conditii sau pentru anumite infractiuni

50 Hotarare, Gözütok si Br'gge, pct. 29 si 30.


1 In lipsa unei indicatii exprese, in sens contrar, in art. 54 CAAS, CJUE apreciaza ca aceste efecte
trebuie sa fie considerate ca fiind suficiente pentru a permite aplicarea principiului ne bis in idem, prevazut
de aceasta dispozitie.
12Titlul referitor la cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala (forma anterioara intrarii in
vigoare a Tratatului de la Lisabona), ale carui art. 31 si 34 au fost desemnate ca reprezentand bazele juridice
ale articolelor 54-58 CAAS.
53Hotarare, Gözütok si Brügge, pct. 31-32.
54Hotarare, Gözütok si Br'gge, pct. 33-35.
55Hotarare, GözütoklsiBr'gge,pct. 36-38.
40 Caiete de drept pena] O nr. 2/2014 Doctrina

care, de regula, nu figureaza in ràndul celor mai grave si sunt pasibile doar de sanctiuni
care nu depasesc un anumit grad de severitate. Prin urmare, daca aplicarea art. 54 CAAS
ar fi limitata doar la deciziile care sting actiunea penala, care sunt adoptate de o instanta
sau iau forma unei hotàrári judecatoresti, principiul ne bis in idem prevazut de aceasta
dispozitie 56 s-ar aplica numai celor care se fac vinovati de infractiuni pentru care, datorita
gravitatii lor sau a sanctiunilor de care sunt pasibile, nu este posibila recurgerea la o
astfel de metoda simplificata de solutionare a anumitor cauze penale 57.
in concluzie, principiul ne bis in idem, stabilit prin art. 54 CAAS, se aplica, de asemenea,
unor proceduri de stingere a actiunii penale, precum cele din actiunile principale, prin
care Ministerul Public al unui stat membru pune capat, fara interventia unei instante,
actiunii penale pornite in statul respectiv, dupa ce acuzatul a indeplinit anumite conditii si,
in special, a achitat o anumita suma de bani stabilita de Ministerul Public58 .

1.3. Observatii
Din maniera in care CJUE a solutionat cauzele conexate Gòzitok si Brigge pot fi
trase concluzii importante cu privire la modul in care trebuie privit si interpretat art. 54
CAAS.
in primul rànd, se poate observa ca s-a realizat o extindere a interpretarii stricte a
principiului ne bis in idem de la deciziile luate de o instanta la alte decizii ale unor
organe judiciare 59. Astfel, CJUE a stabilit ca deciziile luate de Ministerul Public in vederea
stingerii actiunii penale, sunt deciziile unei autoritati abilitate de ordinea juridica nationala
sa ia parte la administrarea justitiei penale.
Totusi, interpretarea data in aceasta cauza notiunii de ,,hotarare definitiva" trebuie
apreciata din perspectiva specificului si elementelor caracteristice procedurii de stingere
a actiunii penale in cauzà si, mai ales, a efectelor pe care aceasta procedura le are in
sistemul national al statului in care a avut loc.
Astfel, procedura in cauza implica urmarirea unor infractiuni considerate a fi de
gravitate mai redusa, prin raportare la sanctiunea prevazuta de norma de incriminare.
Mai mult, implica impunerea unor obligatii (in spet, plata unei sume de bani) care,
pentru a se realiza efectul de stingere a actiunii penale, trebuie sa fie indeplinite de
acuzat. O astfel de finalizare a actiunii penale este considerata, in sistemul national
respectiv, ca fiind o modalitate de stingere a actiunii penale in cazul unor infractiuni si
fata de anumiti infractori, pentru care se considera ca sanctionarea se poate realiza si
fara a se ajunge in fata unei instante judecatoresti. Se poate observa ca accentul este pus
de CJUE si pe trasatura sanctionatorie a unei astfel de proceduri6 °.
Astfel, consideram ca extinderea acestei interpretari la orice alte decizii luate de
autoritatile de urmarire penala trebuie facuta cu prudent sau redusa la tipuri de proceduri
asem toare sau apropiate ca efecte celei din prezenta cauza.

56 Si, prin urmare, libera circulatie pe care aceasta dispozitie vizeaza sa o faciliteze.
57Hotarare, Gòzùtok si Brúgge, pct. 39 si 40.
5' Hotarare, Gòzùtok si Brùgge, pct. 48.
19N. Neagu, JurisprudentaCurtiideJustitie a UniuniiEuropene si influenta acesteiaasupra dreptului
national,Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2014, p. 159, accesat pe site-n bttp..//www.becksbop.ro.
6 N. Thwaites, op. cit., p. 259.
Doctrind Anca-Raluca SAS 41

Intr-adevar, CJUE statueaza, cu titlu de principiu, ca aplicarea principiului ne bis in


idem cuprins in art. 54 CAAS nu este limitata la hotarårile judecatoresti, ci se aplica si
procedurilor de stingere a actiunii publice in faza urmaririi penale, cu sau fara implicarea
unei instantei judecatoresti. Faptul ca nicio instanta nu a luat parte la o astfel de procedura
sau ca decizia prin care o astfel de procedura se finalizeaza nu ia forma unei hotaråri
judecatoresti nu este de natura, in viziunea CJUE, sa inlature aplicarea art. 54 CAAS.
Aceasta deoarece, la nivel national, efectele unei astfel de proceduri sunt de a stinge
definitiv actiunea penala (dar si de a sanctiona fapta ilicita), efecte considerate suficiente
pentru a atrage aplicarea principiului ne bis in idem.
Prin urmare, avånd in vedere ca aplicarea art. 54 CAAS nu este conditionata de
armonizarea/apropierea legislatiilor penale ale statelor membre in domeniul procedurilor
de stingere a actiunii penale, este necesar ca statele membre sa aiba incredere in sistemele
de justitie penala ale celorlalte state si sa recunoasca modul in care acestea aplica dreptul
penal, chiar daca propriul sistem juridic ar duce la un alt rezultat61 .
in acest mod, se poate da prevalenta scopului art. 54 CAAS, care enunta un principiu
ne bis in idem transnational ca drept individual erga omnes, si anume acela de a garanta
ca prin exercitarea dreptului sau la libera circulatie in spatiul european, persoana fata de
care s-a luat o decizie definitiva intr-un stat membru cu privire la comportamentul ilicit
al acesteia, nu va mai fi urmarita penal in alt stat membru pentru aceleasi fapte, doar
pentru ca situatia acesteia prezinta si elemente de extraneitate, care atrag competenta
organelor judiciare din mai multe state membre62 .
Curtea acorda, in aceasta cauza, o importanta deosebita faptului ca recunoasterea
reciproca a deciziilor straine nu este conditionata de armonizare. Este esential in conceptul
de recunoastere si incredere reciproca, ca un stat membru sa respecte modul in care un
alt stat aplica dreptul penal, chiar daca rezultatul aplicarii propriului drept national ar fi
diferit. Astfel, faptul de a nu conditiona recunoasterea de armonizare este logic, din
moment ce recunoasterea reciproca, in sine, implica existenta unor diferente63 .
Asa cum se poate observa, CJUE nu interpreteaza principiul ne bis in idem din art.
54 CAAS in mod izolat, ci in lumina dreptului la libera circulatie6 4 si a demersurilor facute
la nivelul Uniunii Europene in vederea crearii unui spatiu de libertate, securitate si
justitie in care acest drept sa fie respectat.

1 2. Miraglia. Cauza C-469103


Curtea de Justitie a Uniunii Europene (Camera a Cincea) a pronuntat in data de 10
martie 2005 o hotaråre prin care solutioneaza o cerere de pronuntare a unei hotaråri preliminare.
Curtea a fost sesizata de Tribunalul din Bologna (Italia) prin decizia din data de 22
septembrie 2003, inregistrata la Curte in 10 noiembrie 2003. Actiunea principala in cadrul
careia a fost formulata aceasta cerere il priveste pe Filomeno Mario Miraglia.

61Pentru o analiza mai detaliata a conceptului de incredere si recunoastere reciproca in materie penala,
N. Thwaites, op. cit., p. 253-262.
62 in acelasi sens, J. Lelieur, op. cit., p. 209.
63 A. Klip, European Criminal Law. An Integrative Approach, 2nd edition, Jus Communitatis Series,
Intersentia Publishing Ltd., Cambridge, 2012, p. 253.
64 Idem, p. 252.
42 Caiete de drept penal 0 nr. 2/2014 Doctrinå

intrebarea preliminara formulata de instanta de trimitere priveste interpretarea art. 54


CAAS.
Curtea a decis, dupa audierea avocatului general, sa continue solutionarea cauzei
fara concluziile acestuia 5.

2.1. Starea defapt din actiuneaprincipalåsi ?ntrebareapreliminarå


Miraglia a fost arestat in Italia in data de I februarie 2001, in baza unui mandat de
arestare emis de un judecator din cadrul Tribunalului din Bologna, fiind acuzat ca a
organizat, impreuna cu alte persoane, un transport de heroina in cantitate de aproximativ
20 kg, cu destinatia Bologna. in data de 22 ianuarie 2002, acesta a fost trimis in judecata
pentru aceste fapte. Judecatorul de camera preliminara a inlocuit arestul preventiv cu
arestul la domiciliu. intr-un final, Miraglia a fost pus in libertate de Tribunal66 .
in Olanda s-a desfasurat o urmarire penala pentru transportarea unei cantitati de 30
kg de heroina din Olanda in Italia. Mai exact, Miraglia a fost arestat de autoritatile
olandeze in data de 18 decembrie 2000, dar a fost pus in libertate ulterior, in 28 decembrie
2000. Aceasta urmarire penala s-a incheiat in data de 13 februarie 2001, fara a fi aplicata
o pedeapsa sau alt tip de sanctiune. Procurorul olandez a decis sa nu continue actiunea
penala pentru simplul motiv ca a fost initiata urmarirea penala pentru comiterea acelorasi
fapte in Italia (Miraglia a fost arestat la I februarie 2001 in Italia). Ulterior, prin decizia
din 9 noiembrie 2001, Judecatoria din Amsterdam i-a acordat despagubiri lui Miraglia
pentru daunele suferite pe perioada cåt a fost in detentie preventiva si, de asemenea,
pentru acoperirea cheltuielilor facute cu avocatii angajati6 . Cazul a fost inchis.
Instanta a procedat astfel in conformitate cu art. 36 din Codul de procedura penala
al Olandei care prevede ca: ,1. Atunci cånd actiunea penala nu este continuata, instanta
in fata careia a fost adus ultima data cazul respectiv poate declara cazul inchis, la cererea
acuzatului. [..] 4. Decizia va fi comunicata acuzatului."
La data de 7 noiembrie 2002, Parchetul de pe långaJudecatoria Amsterdam a respins,
in baza rezervei formulate de Olanda cu privire la art. 2 lit. b) din Conventia europeana
de asistenta judiciara in materie penal 68, cererea de asistenta judiciara inaintata de
Parchetul de pe långa Tribunalul Bologna, pe motiv ca Judecatoria Amsterdam ,,a inchis
cazul fara a impune vreo pedeapsa". A urmat un schimb de adrese intre procurorul
italian si omologul sau din Olanda. in esenta, procurorul din Italia a cerut informatii cu
privire la rezultatul si modul de solutionare a procedurilor desfasurate in Olanda, pentru
a evalua semnificatia acestora in sensul art. 54 CAAS. Omologul olandez 1-a informat in
18 aprilie 2003, fara a da prea multe detalii, ca urmarirea penala a incetat si ca a fost o
,,decizie definitiva a unei instante", iar in virtutea art. 255 din Codul de procedura penala
olandez, aceasta decizie impiedica orice urmarire penala pentru aceleasi fapte si orice
cooperare judiciara cu autoritatile straine, cu exceptia cazului in care sunt aduse noi

65 Art. 20 din Protocolul nr. 3 privind statutul CJUE, anexat la tratate - este situatia in care se considera
ca respectiva cauza nu pune o problema noua de drept.
66 Hotarare, Miraglia, pct. 13-15.
67 Hotarare, Miraglia, pct. 16-19.

61 Seria Tratate Europene nr. 30. Conventia a fost adoptata sub egida Consiliului Europei la data de 20

aprilie 1949, in vigoare din 12 iunie 1962.


Doctrina Anca-Raluca SAS 43

dovezi impotriva lui Miraglia. Autoritatile judiciare din Olanda au adaugat ca orice cerere
de asistenta inaintata de catre statul italian va fi respinsa din cauza art. 54 CAAS6 9.
Cu privire la cele sustinute de procurorul olandez, trebuie amintit cadrul juridic care
a stat la baza acestora.
Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala prevede la art. 2 ca
,,Asistenta judiciara va putea fi refuzata daca: [I.] b) partea solicitata considera ca
indeplinirea cererii este de natura sa aduca atingere suveranitatii, securitatii, ordinii publice
sau altor interese esentiale ale tarii sale".
Olanda a formulat o declaratie cu privire la art. 2 lit. b) din Conventie in sensul ca
,,Guvernul Olandei isi rezerva dreptul de a nu admite o cerere de asistenta: [I.] b) in
masura in care cererea are in vedere o urmarire penala sau proceduri incompatibile cu
principiul ne bis in idem; [...]".
Art. 255 din Codul de procedura penala al Olandei prevede ca: 1. Atunci cånd o
cauza nu ajunge in etapa de judecata sau dupa ce decizia prin care se declara cazul ca
fiind inchis a fost comunicata acuzatului [...] nu mai poate fi initiata urmarirea penala
impotriva acuzatului pentru comiterea acelorasi fapte, decåt daca sunt aduse noi dovezi
in sprijinul acestei actiuni [...]".
in final, in ceea ce priveste cererile de asistenta judiciara in materie penala, articolul
552-1 din acelasi Cod prevede ca: ,1. Cererea nu va fi admisa: [...] (b) in masura in care,
daca este admisa, ar servi la colaborari in cadrul unor proceduri sau la judecarea unei cauze,
incompatibil cu principiul care sta la baza articolului 255 alin. (1) din prezentul Cod; [..]".
Revenind la cauza, instanta de trimitere sustine ca o astfel de aplicare ,,cu titlu
preventiv" a principiului ne bis in idem, in sensul de a inceta urmarirea penala pentru
simplul motiv ca a fost initiata o urmarire penala pentru aceleasi fapte in paralel in alt
stat, este facuta printr-o interpretare gresita a art. 54 CAAS. Daca aceasta dispozitie s-ar
interpreta astfel, ar fi impiedicata posibilitatea reala a ambelor state implicate sa actioneze
astfel incåt sa poata fi examinata efectiv raspunderea penala a acuzatului °.
in aceste conditii, Tribunalul din Bologna a decis sa suspende judecarea cauzei si sa
adreseze CJUE urmatoarea intrebare preliminara: ,,Este necesara aplicarea art. 54 CAAS
atunci cånd decizia unei instante din primul stat are la baza incetarea urmaririi penale
fara evaluarea in fond a cauzei si numai in baza faptului ca a fost initiata in acelasi timp
actiunea penala intr-un alt stat?",7.

2.2. ConstatårileCurtii si concluzia


O decizie a autoritatilor judiciare, precum cea in cauza in actiunea principala, care a
fost luata dupa ce procurorul a decis sa nu continue actiunea penala doar pentru ca a
fost initiata urmarirea penala in alt stat membru impotriva aceluiasi acuzat si pentru
aceleasi fapte, fara vreo apreciere a fondului, nu poate semnifica o ,,hotaråre definitiva"
in sensul art. 54 CAAS. Daca s-ar interpreta altfel, aplicarea acestui articol ar face, intr-adevar,
mai dificila sau chiar ar impiedica orice posibilitate reala de sanctionare in statele membre
in cauza a comportamentului ilicit care i se reproseaza acuzatului72 .

69 Hotarare, Miraglia,pct. 20-22.


o Hotarare, Miraglia, pct. 23-25.
7' Hotarare, Miraglia, pct. 27.
2aHotarare, Miraglia, pct. 30-33.
44 Caiete de drept renal 0 nr. 2/2014 Doctrinä

in primul ränd, acea decizie a fost adoptatä de cätre autoritätile judiciare ale unui
stat membru färä sa se fi fäcut o evaluare a comportamentului ilicit reprosat acuzatului.
Apoi, continuarea procedurii penale intr-un alt stat membru cu privire la aceleasi fapte
ar fi compromisä (intr-o astfel de interpretare), desi este vorba de aceeasi procedurä care
a justificat in primul ränd decizia luatä de cätre procurorul din primul stat membru cu
privire la incetarea urmäririi penale. 0 astfel de consecintä ar fi in mod clar contrarä
scopului dispozitiilor cuprinse in Titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeanä, asa
cum reiese din art. 2 alin. (1) liniuta a 4-a 7, ,,de a mentine si de a dezvolta Uniunea ca un
spatiu de libertate, securitate si justitie, in care sa fie asiguratä libera circulatie a persoanelor,
in corelare cu mäsuri adecvate in ceea ce priveste [..] prevenirea si combaterea
criminalitätii"' 4 .
in concluzie, principiul ne bis in idem, cuprins in art. 54 CAAS, nu poate fi aplicat cu
privire la o decizie a autoritätilor judiciare dintr-un stat membru prin care se declarä
inchiderea unui caz, dupä ce procurorul a decis sa nu continue actiunea penalä pentru
singurul motiv cä a fost initiatä urmärirea penalä intr-un alt stat membru impotriva aceluiasi
acuzat si pentru aceleasi fapte, in absenta oricärei aprecieri pe fond 5.

2.3. Observatii
Aceastä cauzä aduce elemente noi in ceea ce priveste interpretarea principiului ne
bis in idem cuprins in art. 54 CAAS.
Astfel, CJUE stabileste cä existenta unei proceduri penale care se efectueazä in
paralel in alt stat, nu este un motiv de incetare a urmärii penale care sa stingä definitiv
actiunea penalä in sensul de a atrage, astfel, aplicarea si protectia oferitä de art. 54 CAAS.
Faptul cä procurorul hotäräste sa intrerupä in mod voluntar urmärirea penalä pentru
simplul motiv de procedurä ca persoana in cauzä este urmäritä penal in acelasi timp in
alt stat, nu poate atrage dupä sine calificarea ca ,,hotäråre definitivä" a deciziei prin care
instanta, in conformitate cu legea nationalä, claseazä cazul, aceasta deoarece procesul
nu s-a finalizat ca urmare a unei aprecieri asupra fondului. Mai exact, procurorul/instanta
nu a fäcut nicio apreciere cu privire la comportamentul ilicit al persoanei respective 6.
Art. 54 CAAS nu este un impediment in calea desfäsurärii in state diferite, in paralel,
a douä actiuni penale cu privire la aceeasi persoanä si in legäturä cu aceleasi fapte. Doar
atunci cånd intr-unul din state procesul s-a finalizat prin pronuntarea unei ,hotäråri
definitive" in sensul art. 54 CAAS, persoana in cauzä inträ sub protectia principiului ne
bis in idem.
Dacä, totusi, intr-unul dintre state este incetatä actiunea penalä pentru singurul
motiv cä existä o procedurä penalä paralelä in alt stat, nu in urma unei evaluäri in fond
a faptelor, decizia prin care, potrivit specificului dreptului national, cazul este inchis, nu
poate atrage incidenta art. 54 CAAS, deoarece nu este consideratä a fi ,,hotäråre definitivä"
in sensul acestei dispozitii. Decizia datä in al doilea stat, cel care rämåne sa instrumenteze
cazul, va putea determina aplicarea principiului ne bis in idem, in situatia in care aceasta

73in varianta anterioarä inträrii in vigoare a Tratatului de la Lisabona [in prezent art. 3 alin. (2) TUEL].
74Hotäråre, Miraglia, pct. 34.
75 Hotäråre, Miraglia, pct. 35.
76 in acelasi sens, A. Klip, op. cit.,
p. 255.
Doctrina Anca-Raluca SAS 45

poate fi considerata ca fiind o ,,hotarâre definitiva" in sensul art. 54 CAAS.


Din constatarile Curtii in aceasta cauza, se poate deduce ca trebuie sa se faca o
oarecare apreciere a cauzel in substanta acesteia, pentru ca rezultatul la care se ajunge
7
sa fie considerat definitiv in sensul principiului ne bis in idem afirmat in dreptul european

* 3. Turanskj. Cauza C-491/07


Curtea de Justitie a Uniunii Europene (Camera a Sasea) a pronuntat la data de 22
decembrie 2008 o hotarâre prin care solutioneaza o cerere de pronuntare a unei hotarâri
preliminare. Aceasta cerere a fost formulata de Tribunalul regional pentru cauze in materie
penala din Viena (Austria) prin decizia emisa in 8 octombrie 2007 si primita de Curte la
31 octombrie 2007.
Actiunea principala in cadrul careia a fost formulata aceasta cerere Ilpriveste pe
Vladimir Turansky.
intrebarea preliminara adresata de instanta de trimitere vizeaza interpretarea art. 54
CAAS.

3.1. Starea defapt din actiuneaprincipalasi intrebareapreliminara


Turansky, cetatean slovac, este suspectat ca la data de 5 octombrie 2000, împreuna
cu doi cetateni polonezi, care fac obiectul unor urmariri penale separate, ar fitâlharit un
cetatean austriac in propria locuinta din Viena, prin sustragerea unei sume de bani si
cauzarea unel vatamari corporale. Având serioase banuieli cu privire la comiterea acestei
infractiuni, la data de 23 noiembrie 2000, Parchetul din Viena a cerut judecatorului de
instructie din cadrul instantei de trimitere initierea unei investigatii preliminare cu privire
la Turansky. De asemenea, s-a cerut emiterea unui mandat de arestare pe numele lui
Turansky si darea in urmarire a acestuia in vederea arestarii8 .
in 15 aprilie 2003, autoritatile austriece au fost informate ca Turansky s-ar putea gasi
in Slovacia. in acest sens, in conformitate cu art. 21 din Conventia europeana de asistenta
judiciara in materie penal, Austria a cerut Slovaciei sa preia urmarirea penal impotriva
lui Turansky, solicitare la care autoritatile slovace au dat curs. Drept urmare, judecatorul
de instructie din cadrul instantei de trimitere a dispus suspendarea provizorie a procedurii
penale pâna la adoptarea unei decizii definitive in Slovacia 9.
in 26 iulie 2004, autoritatile de politie din Prievidza (Slovacia) au inceput urmarirea
penal pentru faptele denuntate de autoritatile austriece, fara a fi pusa sub acuzare o
anumita persoana, Turansky fiind audiat in caJitate de martor. Urmarirea penal cu privire
la presupusa tâlharie a fost incetata in data de 14 septembrie 2006, in conformitate cu art.
215 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penal al Slovaciei80 (,,fapta nu constituie
infractiune si nu exista motive pentru efectuarea de cercetri"). Decizia de incetare a

77W.B. van Bockel, op. cit., p. 169.


7'Hotarare, Turansky, pct. 17 si 18.
79Hotarare, Turansk, pct. 19 si20.
Alineatul (4)din acelasi articol prevede ca o astfel de masura poate fidispusa side politie daca ~nu
a fost pusa in miscare actiunea penala". Vom folosi aceasta expresie pentru a ilustra faptul ca nu a fost
formulata o acuzatie de natura penala.
Aceasta împrejurare a fost dovedita atat prin declaratiile victimei, cat siprin declaratiile martorului
Turansky.
46 Caiete de drept renal 0 nr. 2/2014 Doctrinä

urmäririi penale 2 a fost comunicatä de Parchetul General din Slovacia autoritätilor


austriece, in data de 20 decembrie 2006. in decizia datä, ofiterul de politie insärcinat cu
efectuarea cercetärilor sustine cä ,,fapta domnului Turansky nu constituie o infractiune
de tålhärie"83 .
inceea ce priveste legislatia din Slovacia, art. 9 alin. (1) lit. e) din Codul de procedurä
penalä8 4, in versiunea aflatä in vigoare la data deciziei luate de politia slovacä de incetare
a urmäririi penale, prevede cä urmärirea penalä nu poate fi inceputä, iar dacä a fost
inceputä, nu poate fi continuatä, ,,dacä este vorba de o persoanä impotriva cäreia fost
initiatä anterior urmärirea penalä pentru aceleasi fapte, iar aceasta s-a finalizat prin
pronuntarea unei hotäråri definitive sau s-a dispus in mod definitiv incetarea acesteia 85.
Mai mult, din jurisprudenta Curtii Supreme a Slovaciei, in special din hotärårea datä
in 10 iulie 1980 in cauza Tz 64/80, reiese cä art. 9 alin. (1) lit. e) din Codul de procedurä
penalä nu se opune redeschiderii urmäririi penale pentru aceleasi acte, in cazul in aceasta
a fost incetatä in temeiul art. 215 alin. (1) lit. b) din Codul de procedurä penalä, dacä
procedura anterioarä nu s-a finalizat prin pronuntarea unei hotäråri care a devenit
definitivä 8 6.
Revenind la starea de fapt, instanta de trimitere are rezerve cu privire la faptul dacä
o astfel de decizie datä de politia slovacä poate atrage aplicarea art. 54 CAAS si, prin
urmare, poate constitui un impediment in continuarea procedurii suspendate de
judecätorul de instructie din Austria. in aceste conditii, aceasta a sesizat CJUE cu urmätoarea
intrebare preliminarä: ,,Principiul ne bis in idem preväzut la art. 54 CAAS trebuie interpretat
in sensul cä se opune urmäririi penale a unui suspect in Austria, in cazul in care, pentru
aceleasi fapte, urmärirea penalä inceputä in Slovacia a fost intreruptä de organele de
politie prin adoptarea unei decizii executorii, dupä examinarea pe fond si färä aplicarea
vreunei sanctiuni?''87.

3.2. ConstatärileCurtii si concluzia


in primul ränd, art. 21 din Conventia europeanä de asistentä judiciarä in materie
penalä, in temeiul cäruia Austria a cerut Slovaciei sa inceapa urmarirea penalä, nu rezolvä
problema efectului pe care il are in statul solicitant (Austria) preluarea urmäririi penale
de cätre statul solicitat (Slovacia). Acest articol referitor la denuntul in scopul urmäririi
prevede cä: 1. Orice denunt adresat de o parte contractantä in scopul urmäririi in fata
tribunalelor unei alte pärti contractante va face obiectul comunicärilor intre ministerele
de justitie. [...]
2. Partea solicitatä va face cunoscutä urmarea datä acestui denunt si va
transmite, dacä este cazul, o copie de pe hotärårea intervenitä." Astfel, problema efectului
ne bis in idem al deciziei de incetare a urmäririi penale adoptate de organele de politie

82 Impotriva acestei decizii se putea formula o plångere cu caracter suspensiv in 3 zile de la pronuntare,
dar acest lucru nu s-a intåmplat.
3 Hotäråre, Turansky, pct. 21 si 22.
4 Dispozitia mentionatä reprezintä transpunerea art. 50 alin. (5) din Constitutia Republicii Slovace,
potrivit cäruia nimeni nu poate fi urmärit penal pentru o faptä pentru care a fost deja condamnat definitiv
sau achitat.
Hotäråre, Turansky, pct. 13.
Hotäråre, Turansky, pct. 16.
17 Hotäråre, Turansky, pct. 24 si 25.
Doctrinä Anca-Raluca SAS 47

slovace trebuie examinatä in conformitate cu art. 54-58 CAAS care preväd aplicarea
principiului ne bis in ident".
Mai trebuie precizat cä, in temeiul art. 55 CAAS, o parte contractantä poate sa formuleze,
la ratificarea, acceptarea sau aprobarea conventiei, o declaratie cä nu este tinutä de obligatia
impusä de art. 54 atunci cånd faptele preväzute de hotaärea judecätoreascä sträinä au
avut loc in parte sau in intregime pe propriul säu teritoriu [alin. (1) lit. a)]. insa, in cuprinsul
alin. (4) al aceluiasi articol se prevede cä o astfel de exceptie nu se aplicä (adicä trebuie
respectat art. 54) atunci cånd partea contractantä care a formulat respectiva declaratie a
cerut celeilalte pärti contractante (statul in care a fost pronuntatä hotärårea judecätoreascä)
sa inceapä urmärirea penalä. in spetä, Austria a formulat o astfel de declaratie, in temeiul
art. 55 alin. (1) lit. a)-c). insa, in temeiul alin. (4) al art. 55 CAAS, exceptia de la lit. a) nu se
poate aplica, deoarece Austria a cerut Slovaciei, in temeiul art. 21 din Conventia europeana
de asistentä judiciarä in materie penalä, sa preia urmärirea penalä cu privire la fapta de
care este suspectat Turansk 8 9. Prin urmare, in situatia in care decizia datä in Slovacia
determinä aplicarea art. 54 CAAS, autoritätile din Austria sunt tinute de interdictia preväzutä
in aceastä dispozitie de a nu mai urmari persoana in cauza.
Revenind la intrebarea preliminarä, instanta de trimitere doreste practic sa afle dacä
o decizie prin care politia, dupä examinarea pe fond a cauzei, dispune incetarea urmäririi
penale intr-un stadiu prealabil punerii in miscare a actiunii penale impotriva unei persoane
suspectate cä ar fi comis o infractiune, este consideratä, in temeiul art. 54 CAAS, o
,,hotäråre definitivä 90 .
in principiu, pentru a putea fi calificatä ca hotäråre definitivä, o decizie trebuie sa
punä capät urmäririi penale si sa stingä definitiv actiunea penalä. Totusi, pentru a aprecia
caracterul definitiv al unei astfel de decizii, trebuie sa se verifice dacä in statul membru
in care s-a pronuntat decizia, aceasta este consideratä ca fiind definitivä si obligatorie in
sensul legii nationale si sa se asigure cä decizia respectivä conferä, in acest stat, protectia
acordatä de principiul ne bis in idem. Prin urmare, o decizie care, potrivit dreptului
primului stat membru care a initiat urmärirea penalä impotriva unei persoane, nu stinge
definitiv actiunea penalä la nivel national, nu poate constitui, in principiu, un impediment
procedural in calea inceperii sau a continuärii urmäririi penale, pentru aceleasi fapte,
impotriva acestei persoane intrun alt stat membru 91.
Guvernul slovac, in procedura desfäsuratä in fata CJUE, a depus observatii scrise in
care precizeazä cä o decizie prin care se pune capät urmäririi penale, inainte de a se
pune in miscare actiunea penalä impotriva unei anumite persoane, nu constituie, potrivit
dreptului national, un impediment in calea unei noi urmariri penale, pentru aceleasi
fapte, pe teritoriul Slovaciei. Prin urmare, o decizie, precum cea in discutie, prin care se
dispune incetarea urmäririi penale, dar nu se pune capät definitiv actiunii penale potrivit
dreptului national, nu poate constitui o decizie care sa permitä sa se considere cä in
privinta persoanei implicate a fost pronuntatä o ,,hotäråre definitivä" in sensul art. 54
CAAS92.
88 Hotäråre, Turansky, pct. 28.
19Hotäråre, Turansky, pct. 29.
90 Hotäråre, Turansky, pct. 30.
91Hotäråre, Turansky, pct. 34-36.
92Hotäråre, Turansky, pct. 39 si 40.
48 Caiete de drept renal 0 nr. 2/2014 Doctrinä

Mai mult, aplicarea acestui articol in privinta unei decizii de incetare a urmäririi
penale, precum cea in discutie in actiunea principalä, ar avea ca efect impiedicarea,
intrun alt stat membru, in care ar putea fi disponibile maj multe probe, a oricäror posibilitäti
concrete de urmärire si, eventual, de sanctionare a unei persoane in considerarea
comportamentului säu ilicit. Totusi, asemenea posibilitäti nu ar fi excluse in primul stat,
in considerarea dispozitiilor din dreptul national al acestui din urmä stat. Prin urmare, o
asemenea consecintä ar contraveni dezvoltärii Uniunii Europene ca spatiu de libertate,
securitate si justitie in care sa fie asiguratä libera circulatie a persoanelor, in corelare cu
mäsuri adecvate privind prevenirea criminalitätii si combaterea acesteia. in plus, art. 54
nu are scopul de a proteja un suspect impotriva eventualitätii de a trebui sa se supuna
unor cercetäri ulterioare, pentru aceleasi fapte, in mai multe state contractante 93.
in concluzie, principiul ne bis in idem consacrat de art. 54 CAAS nu este aplicabil
unei decizii prin care, dupä examinarea pe fond a cauzei cu care este sesizatä, o autoritate
a unui stat membru dispune incetarea urmäririi penale, intrun stadiu prealabil punerii in
miscare a actiunii penale impotriva unei persoane suspectate cä ar f comis o infractiune,
in cazul in care aceastä decizie de incetare, potrivit dreptului national al acestui stat, nu
stinge definitiv actiunea penalä si nu constituie astfel un impediment in calea unei noi
urmäriri penale, pentru aceleasi fapte, in acest stat 94 .

3.3. Observatii
CJUE stabileste, in principiu, cä pentru a putea califica o decizie a unei autoritäti
judiciare ca fiind ,,hotäråre definitiva" in sensul art. 54 CAAS, trebuie väzut dacä in statul
in care a fost datä aceastä decizie, ea are un caracter obligatoriu si definitiv potrivit legii
nationale, in sensul cä in acest stat este conferitä persoanei implicate protectia acordatä
de principiul ne bis in idem. Dacä, in primul ränd, in acest stat, nu se considera ca
actiunea penalä a fost stinsä in mod definitiv si, deci, se considerä cä persoana respectivä
poate sa mai fje urmäritä penal pentru aceleasi fapte cu privire la care s-a dat decizia in
cauzä, atunci nu se poate considera cä nici in alt stat aceasta nu poate f urmäritä penal.
Mai mult, se poate observa cä, pentru a se putea face o astfel de apreciere cu privire
la caracterul de ,,hotäråre definitivä", va conta foarte mult specificul sistemului de justitie
penalä din statul care a dat primul o solutionare cauzei penale. CJUE supune efectul
transnational ne bis in idem al unei decizii judiciare, efectului ne bis in idem pe care
aceasta il are in interiorul statului in care a fost datä. Dacä in primul stat, decizia judiciarä
nu are un astfel de efect, din cauza faptului cä procedurile penale pot fj reluate fatä de
persoana respectivä, pentru aceleasi fapte, se considerä cä persoana in cauzä nu poate fi
protejatä de art. 54 CAAS in fata organelor din alt stat.
Totusi, nu se face precizare in ce conditii poate fj redeschisä urmärirea penalä in
primul stat. Simplul fapt cä este posibil, in viitor, sa se reia urmärirea penalä este suficient
sa atragä consecinta cä actiunea penalä nu este stinsä in mod definitiv si, deci, cä impotriva
persoanei respective nu s-a pronuntat o ,,hotäråre definitivä", in sensul art. 54 CAAS? in
primul stat s-a fäcut o apreciere in fond a faptelor si s-a ajuns la concluzia cä nu sunt
intrunite elementele constitutive ale infractiuni care se presupune ca a fost comisä. Este

93 Hotäråre, Turansky, pct. 42-44.


94 Hotäråre, Turansky, pct. 45.
Doctrinä Anca-Raluca SAS 49

adevärat, suspectul (calitatea din cel de-al doilea stat) nu a fost pus sub acuzare in
primul stat. Poate de aici ar trebui trasä, in primul ränd, concluzia cä nu avem o solutionare
definitivä a unui proces impotriva unei persoane, pentru cä nu a fost formulatä o acuzatie
de naturä penalä (persoana a fost audiatä ca martor in primul stat). Oricum, tocmai
acestui fapt (sau, mai bine spus, si acestui fapt) se datoreazä, in sistemul respectiv,
posibilitatea ca urmärirea penalä sa fie redeschisä ulterior.
Prin aceastä cauzä, CJUE a adus un element semnificativ in conturarea elementului
bis, definind ,,criteriul Turansky" pentru a stabili dacä existä o ,,hotäråre definitivä"
pronuntatä intr o cauzä 95. Decizia trebuie sa puna capät urmäririi penale si sa stingä
definitiv actiunea penalä si trebuie sa se verifice dacä aceasta este consideratä definitivä
si obligatorie in sensul dreptului national din statul membru ale cärui autoritäti au adoptato
si sa se asigure cä decizia respectivä conferä, in acest stat, protectia acordatä in temeiul
principiului ne bis in idem.
Un alt aspect interesant este cä, pentru a face o apreciere cu privire la efectul ne bis
in idem al deciziei respective in sistemul national, CJUE s-a bazat foarte mult pe observatiile
scrise depuse de Guvernul slovac, in cadrul procedurii desfäsurate in fata ei, si pe
jurisprudenta Curtii Supreme a Slovaciei (desi e citatä o singurä hotäråre datä de aceasta).
Totusi, care este temeiul legal din dreptul slovac care prevede cä urmärirea penalä se
poate relua in cazul in care a fost incetatä pe motiv cä fapta nu constituie infractiune,
intr-un stadiu anterior punerii in miscare a actiunii penale? Sunt suficiente informatiile
date de Guvernul tärii in care s-a dispus o astfel de solutie si jurisprudenta instantei
supreme (,,in special o hotäråre") pentru a se ajunge la concluzia cä actiunea penalä nu
a fost stinsä in mod definitiv in dreptul intern? Hotärårea preliminarä contine, oricum,
prea putine informatii in acest sens.
Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere faptul cä rolul unei hotäråri preliminare
este, asa cum reiese din art. 267 TFUE, acela de a da o interpretare dispozitiei de drept
european invocate in intrebarea preliminarä adresatä de instanta nationalä, si nu acela
de a da o solutie litigiului principal in care aceasta a fost formulat 6 . Hotärårea preliminarä
cuprinde, in dispozitiv, interpretarea dreptului Uniunii, iar in considerente oferä principiile
pe care aceasta se bazeazä 97 .
Prin urmare, instanta nationalä care a sesizat CJUE cu o cerere de pronuntare a unei
hotäråri preliminare va solutiona cauza dedusä judecätii, tinånd cont de indicatiile continute
in hotärårea preliminarä in ceea ce priveste modul in care Curtea interpreteazä dispozitiile
dreptului Uniunii 98 .

95 Concluziile avocatului general (EU:C:2014:743), cauza M C-398/12 (nepublicatä incä), pct. 34.
9 in acelasi sens, C. Titiriscä, M.V. Dumitrescu, L.T. Pascariu, Drepturile si libertatilefundamentale in

jurisprudentaCutii dejustitie a UniuniiEuropene.Principiulegalitatiisi nediscriminarii,Ed. Hamangiu, Bucuresti,


2010, p. 1; D.R. Räducanu, S. Dinescu, Legea nr.340/2009privindformulareade cätreRomåniaa une! declaratii
in baza art.35parag.2 din Tratatulprivind Uniunca Europeana, Curierul Judiciar, nr. 12/2009, p. 719.
97 A. Cotutiu, Intrebareapreliminar, Curierul Judiciar, nr. 2/2013, p. 111.
98R.M. Popescu, A. Dumitrascu, Dreptul Uniunii Europene. Sinteze si aplicatii,Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2011, p. 130, apudM. Vrabie, Domeniulde aplicarea Carteidrepturilorfundamentale a Uniunii
Europene, Revista Romånä de Drept European, nr. 4/2013, p. 44. in acelasi sens, B. Kåroly, Competenta
instantelor constitutionale in raport cu aceea a Curtii de Justitie a ComunitatilorEuropene in lumina
jurisprudenteiacestora, Dreptul, nr. 11/2008, p. 102-103; A. Cotutiu, op. cit., p. 111; D.R. Räducanu,
S. Dinescu, op. cit., p. 719.
50 Caiete de drept penal O nr. 2/2014 Doctrind

In. Concluzii

Asa cum se poate observa, activitatea depusa de CJUE în încercarea de contura


continutul elementului bis de care depinde aplicarea principiului ne bis in idem, si mai
exact cu privire la sfera deciziilor luate de organele de urmarire penala care pot permite
aplicarea acestui principiu, este destul de redusa.
Într-adevar, contributia instantei europene la interpretarea notiunii de ,,hotarâre
definitiva", regasita in cuprinsul principiului ne bis in idem transnational enuntat in art. 54
CAAS, adusa prin intermediul hotarârilor preliminare date în acest sens, este semnificativa.
Totusi, problema aptitudinii unui act emis de un organ de urmarire penala de a atrage
aplicarea acestei dispozitii s-a pus, pâna in prezent, doar în cele trei cauze prezentate
anterior, si anume cauzele Gôzùtok si Brùgge, Miraglia si Turanskyý.
Astfel, s-a stabilit ca principiul ne bis in idem, cuprins în art. 54 CAAS, este incident
si atunci când Ministerul Public al unui stat membru stinge actiunea penala, chiar fara
interventia unei instante, dupa ce acuzatul a îndeplinit anumite obligatii si, in special, a
achitat o suma de bani stabilita în acest scop 99 .
În schimb, acest principiu nu se aplica atunci când autoritatile judiciare dintr-un stat
membru declara un caz închis, dupa ce procurorul, în absenta oricarei aprecieri pe fond,
a decis sa nu continue actiunea penala pe motiv ca, într-un ait stat membru, a fost initiata
urmarirea penala împotriva aceluiasi acuzat si pentru aceleasi fapte'0 ° .
De asemenea, CJUE a stabilit ca atunci când, dupa examinarea pe fond a unei cauze,
se dispune încetarea urmaririi penale întrun stadiu prealabil punerii in miscare a actiunii
penale, dar decizia data de autoritatea judiciara in acest sens nu constituie, potrivit dreptului
intern, un impediment în calea unei noi urmariri penale, pentru aceleasi fapte, nu se poate
spune ca actiunea penala a fost stinsa in mod definitiv cu privire la persoana in cauza. Prin
urmare, principiul ne bis in idem enuntat in art. 54 CAAS nu poate fi aplicat"'.
Prin urmare, se poate spune ca, in ceea ce priveste notiunea de ,,hotarâre definitiva",
in jurisprudenta CJUE se regaseste o interpretare extensiv' 0 2 . În cauza Gôzùttok si Brügge
s-a realizat o extindere a interpretarii stricte a principiului de la deciziile luate de catre o
instanta la alte decizii ale unor organe judiciare' °3 .
CJUE a realizat, însa, o interpretare a notiunii de ,,hotarâre definitiva" de la caz la
caz, fara a stabili o regula generala pentru a determina caracterul definitiv al deciziei. În
cele din urma, în cauza Turanskyý, a fost adoptat criteriul national. Astfel, in viziunea
CJUE, o decizie data de autoritatile judiciare are acest caracter de ,,hotarâre definitiva"
atunci când, în conformitate cu legislatia nationala, nu pot fi demarate proceduri noi
împotriva persoanei in cauza pentru aceleasi fapte °4 . Aceasta definitie poate genera,
însa, interpretari diferite în functie de fiecare sistem national implicat °5.
Cu toate acestea, cât timp legislatiile procesual-penale din statele membre, în special
in materia stingerii actiunii penale, nu sunt armonizate sau cât timp nu sunt instituite
99 Hotarâre, G(zütok si Br'gge, pct. 48.
100Hotarâre, Miraglia,pct. 35.
0 Hotarâre, Turansky, pct. 45.
102 n acelasi sens, J.A.E. Vervaele, Ne Bis In Idem... op. cit., p. 221; N. Thwaites, op. cit., p. 259.
103N. Neagu, op. cit., p. 159 si 160.
104În acelasi sens, C. Tracogna, op. cit., p. 66.
105N. Neagu, op. cit., p. 179-181.
Doctrina Anca-Raluca SAS 51

reguli europene autonome de aplicare a principiului ne bis in idem, acesta se va interpreta


de la caz la caz si se va aplica in functie de specificul cauzelor in care este invocat si
raportat la particularittile legislatiei si sistemului juridic din ,,primul stat".
De aceea, in realizarea scopului principiul ne bis in idem, astfel cum este stipulat in
art. 54 CAAS, dispozitie care serveste, in principal, interesele individului 6 , ar trebui sa
functioneze efectiv increderea reciproca a statelor membre in sistemele lor de justitie
penala si recunoasterea de catre acestea a modului in care este aplicat dreptul penal in
vigoare in celelalte state membre, chiar si in cazurile in care punerea in aplicare a propriului
drept national ar conduce la o solutie diferita' 01 .
Bineinteles, ideal ar fi sa existe un echilibru intre interesele statelor membre de a
preveni si combate fenomenul criminalita ji, dreptul individului la ne bis in idem si obiectivul
Uniunii Europene de a se mentine si dezvolta ca un spatiu de libertate, securitate si justitie
in care este asigurata libera circulatie a persoanelor. Problema stingerii definitive a actiunii
penale in faza de urmárire penala, privita din perspectiva interdictiei de a mai fi demarate
proceduri penale noi cu privire la aceeasi persoana si pentru aceleasi fapte este, intr-
adevar, una delicata. Cu toate ca autoritatea de lucru judecat este un efect produs, cu
prevalenta, de hotarárile pronuntate de instantele judecatorest, ramase definitive, nu putem
ignora faptul ca o procedura penala se poate finaliza chiar in fata organelor de urmarire
penala. Urmánd aceeasi ratiune, nu trebuie ignorat nici potentialul efect de autoritate de
lucru judecat pe care anumite decizii ale organelor de urmarire penala i pot produce.
Marea dificultate apare, insa, atunci cánd trebuie sa evaluam, in concret, semnificatia
pe care un anumit mod de solutionare a unei cauzei de catre organul de urmárire penala
o are din perspectiva interdictiei instituite sub egida principiului ne bis in idem. Aceasta
deoarece, extinderea sferei de aplicare a acestui principiu si cu privire la procedurile prin
care actiunea penala se stinge chiar din faza de urmarire penala este, in opinia noastra, o
derogare, o exceptie de la regula general acceptata ca ,,lucrul judecat" are autoritate ca
urmare a controlului jurisdictional, a aprecierii date de instantele judecatoresti.
Chiar daca hotarárile preliminare date de CJUE vizeaza atingerea unui nivel de
interpretare uniforma a unei anumite dispozitii de drept european, in cazul de fata principiul
ne bis in idem cuprins in art. 54 CAAS, activitatea acestei instante raáne totusi o practica
judiciara, activitate de speta, de la caz la caz, puternic impregnata de implicatiile specifice
ale cauzei in care se recurge la procedeul interpretrii. in ce grad ar fi pertinentá utilizarea
interpretarii data intr-o cauza anume cu privire la situatii care nu se suprapun, cel putin
intr-o m sura semnificativa, situatiilor juridice care au generat intrebarea preliminar?
Raspunsul cuprins in dispozitivul hotarárii preliminare trebuie privit din perspectiva
considerentelor continute de aceasta, care la rándul lor au rolul de a justifica pertinenta si
de a consolida justetea concluziei.
Consideram ca subiectul nu este nici pe departe epuizat, cum aptitudinea unui act
emis de organele de urmarire penala de a oferi protectie ne bis in idem nu este nici pe
departe clarificata. Aceasta cu atát mai mult cu cát insasi instanta europeana, autoritate de
reper in aceasta materie, nu a avut la dispozitie suficiente ocazii de a-si impartasi viziunea,
pentru a putea emite pretentia ca a instituit o regula sau un tipar de luat in considerare in
acest sens. Subiectul ramine, prin urmare, deschis eforturilor continue de perfectionare.

106 A. Klip, op. cit., p. 262.


10 Hotarare, Gózütok si Brúgge, pct. 33.

You might also like