UNIVERSITATEA „TIBISCUS” din TIMIŞOARA

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea Auditul şi Evaluarea Întreprinderii

REFERAT LA AUDIT INTERN

Conducător ştiinţific:
Conf. Dr. Mladin Franca

Masterandă:
Tomuța (Nistor) Claudia Elena

Timişoara
 2018

Cuprins

Capitolul I- Introducere în auditul public intern din România...........................................3

Capitolul II- Obiectivele și atribuțiile auditorului public intern din România...................10
Capitolul III- Auditul public intern internațional ..............................................................22
Bibliografie........................................................................................................................25

2
 Capitolul I

Introducere în auditul public intern din România

Apărută târziu în România, noţiunea de audit intern este încă insuficient explicată
şi înţeleasă. Astfel, atât în legislaţie cât şi la unii autori întâlnim expresia „audit public
intern”. Din punctul de vedere a auditorlor, este vorba de o anomalie de exprimare. Din
acest motiv, am folosit, chiar atunci când am prezentat prevederile legale, noţiunea de
audit intern, menţionând, acolo unde a fost cazul, că e vorba de audit intern la instituţiile
publice.
Începând cu exerciţiul financiar al anului 2001 entităţile ale căror situaţii
financiare sunt supuse auditului financiar sunt obligate să organizeze şi să asigure
exercitarea activităţii profesionale de audit intern, potrivit normelor legale în vigoare1.
Entităţile supuse auditului financiar sunt: companiile şi societăţile naţionale, regiile
autonome, societăţile comerciale, băncile, societăţile de asigurare şi reasigurare,
societăţile de valori mobiliare, alte societăţi care operează pe piaţa de capital.
Potrivit legislaţiei româneşti actuale, auditul intern reprezintă activitatea de
examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii în scopul furnizării unei evaluări
independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a
acesteia.
Auditul intern la instituţiile publice este o activitate relativ recent reglementată.
Cadrul juridic al acestei activităţi a fost reprezentat, în principal, de: Ordonanţa
Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, Ordinul
Ministrului Finanţelor nr. 332/2000 privind aprobarea Normele metodologice generale de
organizare şi funcţionare a auditului intern, Hotărârea Guvernului nr. 362/2000 privind
organizarea inspecţiilor pentru audit intern. În prezent, activitatea de audit intern la
instituţiile publice este organizată în baza Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern.

1
Ordinul nr.1267/21.09.2000 pentru aprobarea Normelor minimale de audit intern, Monitorul Oficial al
României nr.480/02.10.2000

3
 Auditul intern este activitatea funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări
şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice,
perfecţionând activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească
obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte
eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului
şi a proceselor de administrare.

Activitatea
Activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităţii de către persoane din
interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se diferenţiază în funcţie de
scopul, mărimea, structura şi domeniile de activitate ale entităţii.
(2) Sfera auditului public intern cuprinde:
a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publica din
momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de către beneficiarii
finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de
creanta, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităţilor administrativ-
teritoriale;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele
informatice aferente.

Regulile aplicabile în auditul intern sunt grupate în:

 reguli de organizare,

 reguli de exercitare şi

 reguli de implementare.
Regulile de organizare se referă la caracteristicile entităţilor şi persoanelor care
exercită activităţi de audit intern.
Regulile de exercitare descriu natura activităţilor de audit intern şi furnizează criterii
de calitate pe baza cărora exercitarea acestor servicii poate fi evaluată.

4
 Regulile de implementare se elaborează în funcţie de tipurile specifice de angajamente
(de exemplu: un audit de conformitate, investigarea unei fraude sau un proiect de control
pentru propria evaluare).
La fel ca în cazul auditului financiar, în general, organizarea şi desfăşurarea auditului
intern are la bază prevederile Codului de etică. Acesta cuprinde:
 principiile care sunt relevante pentru profesia şi practica de audit intern;
 regulile de conducere care descriu normele de comportament pentru auditorii
interni.
Principiile
Principiile şi regulile aplicabile auditorilor interni sunt similare celor aplicabile
experţilor contabili, pe care le-am prezentat în secţiunea anterioară a lucrării noastre,
fiind reprezentate de: integritate, independenţă şi obiectivitate, confidenţialitate,
competenţă profesională şi neutralitate politică.

Pentru a respecta principiul integrităţii, auditorii interni trebuie să se ghideze, în

activitatea lor, după următoarele reguli:
▪ să exercite profesia cu onestitate, bună-credinţă şi responsabilitate;
▪ să respecte legea şi să acţioneze în conformitate cu prevederile legale şi cu
cerinţele profesiei;
▪ să nu ia parte, cu bună ştiinţă, la nici o activitate ilegală şi să nu se angajeze în
acte care să discrediteze profesia de auditor intern sau entitatea.

Independenţa şi obiectivitatea auditorilor interni presupun respectarea următoarelor

reguli:
▪ neimplicarea în nici o activitate sau relaţie care să afecteze o evaluare obiectivă,
aceasta fiind în conflict cu interesele entităţii;
▪ neacceptarea nici unui fel de avantaje care ar putea afecta raţionamentul lor
profesional;
▪ dezvăluirea oricărei informaţii, care, dacă nu este furnizată, poate denatura
raporturile activităţii entităţii verificate.

Regulile de care trebuie să ţină seama auditorii interni, în respectarea confidenţialităţii,

sunt:

5
 ▪ prudenţă în folosirea şi protejarea informaţiilor acumulate în cursul activităţii
lor;
▪ nefolosirea informaţiilor pentru nici un scop personal sau într-o manieră care
poate fi contrară legii sau în detrimentul obiectivelor legitime şi etice ale
entităţii.

Principiul competenţei profesionale impune ca auditorii interni să respecte regulile

care urmează:
▪ să se comporte într-o manieră profesională în toate activităţile pe care le
desfăşoară, să aplice standarde şi norme profesionale şi să manifeste
imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
▪ să se angajeze numai în acele misiuni pentru care au cunoştinţele, aptitudinile şi
experienţa necesare;
▪ să utilizeze metode şi practici de cea mai bună calitate în activităţile pe care le
realizează; în desfăşurarea auditului şi în elaborarea rapoartelor auditorii interni
au datoria de a adera la postulatele de bază şi la standardele de audit general
acceptate;
▪ să îşi îmbunătăţească în mod continuu cunoştinţele, eficienţa şi calitatea
activităţii lor;
▪ să aibă un nivel corespunzător de studii de specialitate, pregătire şi experienţă
profesionale elocvente;
▪ să cunoască legislaţia de specialitate şi să se preocupe în mod continuu de
creşterea nivelului de pregătire, conform standardelor internaţionale;
▪ să nu îşi depăşească atribuţiile de serviciu.

Principiul neutralităţii politice presupune ca auditorii interni:

▪ să fie neutri din punct de vedere politic, în scopul îndeplinirii în mod imparţial
activităţilor; în acest sens ei trebuie să îşi menţină independenţa faţă de orice
influenţe politice.
▪ să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.

Regulile de organizare ale auditului intern, conţinute în normele minimale de audit

intern, se referă la:

6
  independenţă şi obiectivitate în exercitarea activităţii auditorilor interni;
 competenţă şi răspundere profesională;
 asigurarea calităţii şi îndeplinirea conformităţii.

Regulile de exercitare a activităţii de audit intern sunt structurate pe etape, astfel:

 stabilirea conducerii activităţii de audit intern;
 precizarea naturii activităţii;
 planificarea angajamentelor;
 executarea angajamentelor;
 comunicarea rezultatelor;
 monitorizarea implementării rezultatelor.

Conducerea activităţii de audit intern se efectuează de către şeful executiv al auditului

intern, care va stabili politicile şi procedurile pentru exercitarea activităţii de audit intern..
Acesta trebuie:
 să stabilească planurile de angajament, după evaluarea riscurilor, pentru
realizarea obiectivelor de audit intern, în conformitate cu obiectivele entităţilor;
 să comunice planurile activităţii de audit intern şi resursele necesare, inclusiv
schimbările interimare semnificative, consiliului de administraţie sau
angajatorului (clientului), pentru revizuire şi aprobare;
 să-şi coordoneze activitatea cu auditorul financiar, pentru a asigura îndeplinirea
corespunzătoare a obiectivelor de audit şi pentru a minimiza suprapunerea.

În funcţie de natura activităţii, în sfera de acţiune a auditului intern cuprindem:

 managementul riscurilor, caz în care auditorii interni vor asista entitatea în
gestionarea riscurilor;
 controalele efectuate, care vor fi asistate de către auditorul intern în scopul
eficientizării acestora;
 procesele de conducere, supuse şi ele unei supervizări.
Auditorii interni vor elabora un plan pentru fiecare angajament, care va conţine:
obiectivele angajamentului, resursele alocate, precum şi un program de activitate detaliat.

7
 În continuare, în etapa executării angajamentului, auditorii interni vor identifica,
analiza, evalua şi înregistra informaţii suficiente pentru îndeplinirea obiectivelor
angajamentului.
Comunicarea rezultatelor include obiectivele angajamentului, concluziile,
recomandările, precum şi planurile de măsuri aplicate.
După ce au fost comunicate rezultatele, şeful executiv al auditului va stabili proceduri
de monitorizare a implementării măsurilor luate de către cei în drept.

În România problematica auditului intern a fost abordata începând cu anul 2000, aceasta
ca urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului comunitar in domeniului
controlului intern care este alcătuit, în mare măsură, de principii generale de bună
practică acceptate pe plan internaţional şi naţional în Uniunea Europeana.
Pentru implementarea, organizarea, funcţionare, exercitarea şi evaluarea auditului
intern s-au înfiinţat o serie de organisme care răspund de această activitate.
Auditul public intern este organizat astfel:
 Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul public intern(UCAAPI);
 Comitetul pentru audit public intern(CAPI);
 Compartimentele de Audit public intern.
Pentru a înţelege mai bine cum este organizat auditul public intern la nivel
naţional trebuie să vedem cu ce se ocupă aceste trei organisme.

Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI).2

Este o structura constituit în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, fiind

constituită din compartimente de specialitate, în subordinea directă a Ministrului
Finanţelor Publice având atribuţii de coordonare, evaluare, sinteza în domeniul activităţii
de audit public intern la nivel naţional, care efectuează şi misiuni de audit public intern de
interes naţional cu implicaţii multisectoriale .Structurile teritoriale cuprind auditorii
interni din cadrul birourilor teritoriale de audit ale Ministerului Finanţelor Publice,care
exercită competenţe delegate de UCAAPI.
2
Ordin M.F.P. nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern, Anexa Partea I, pct.B, M.Of. 130/2003

8
 UCAAPI este condusă de un director general numit de ministrul finanţelor
publice,cu avizul favorabil al CAPI.

Capitolul II
Obiectivele și atribuțiile auditorului public intern din România

9
 Conform legilor ce reglementează auditul public intern, pentru realizarea
obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuţii principale:
1. elaborează,conduce şi aplică o strategie unitară în domeniul auditului
public intern şi monitorizează la nivel naţional această activitate;
2. dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;
3. dezvoltă şi implementează proceduri şi metodologii uniforme,bazate pe
standardele internaţionale,inclusiv manualele de audit intern;
4. dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;
5. elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;
6. avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate
în domeniul auditului public intern;
7. dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activităţii de audit public
intern şi elaborează raportul anual,precum şi sinteze,pe baza rapoartelor
primite;
8. efectuează misiuni de audit public intern de interes naţional cu implicaţii
multisectoriale;
9. verifică respectarea normelor,instrucţiunilor,precum şi a Codului privind
conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit
public intern şi poate iniţia măsurile corective necesare,în cooperare cu
conducătorul entităţii publice în cauză;
10. avizează numirea/destituirea şefilor compartimentelor de audit public
intern din entităţile publice;
11. cooperează,Curtea de Conturi şi cu alte instituţii şi autorităţi publice din
România;
12. cooperează cu autorităţile şi organizaţiile de control financiar public din
alte state, inclusiv din Comisia Europeană.
Directorul general al UCAAPI este funcţionar public,acesta trebuie să aibă o
înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil şi/sau al auditului,cu o
competenţă profesională corespunzătoare.

10
 Comitetul pentru Audit public intern
Comitetul pentru audit public intern este un organism cu caracter consultativ care
sprijină UCAAPI din Ministerul Finanţelor Publice pentru definirea strategiei şi
îmbunătăţirii activităţii de audit intern în sectorul public. Comitetul pentru audit public
intern cuprinde 11 membri, specialişti din afara Ministerului Finanţelor Publice conduşi
de un preşedinte.
Din componenţa Comitetului fac parte3:
 preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România.
 doi profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern.
 trei specialişti cu înalta calificare în domeniul auditului public intern.

 doi experţi în contabilitate publică.

 un expert în domeniul juridic.
 un expert în sisteme informatice.
 directorul general al UCAAPI.
Membrii CAPI, cu excepţia directorului general al UCAAPI,nu pot face parte din
structurile Ministerului Finanţelor Publice,iar modul de nominalizare a lor se va stabili
prin norme aprobate prin hotărâre de Guvern.

CAPI este condus de un preşedinte ales cu majoritate simplă de voturi dintre

membrii comitetului,pentru o perioadă de 3 ani. În atribuţiile preşedintelui CAPI intră şi
convocarea întâlnirilor comitetului. Membrii CAPI cu excepţia preşedintelui Camerei
Auditorilor Financiari din România şi a directorului general al UCAAPI,se selectează în
baza propunerilor formulate de ministere şi instituţiile publice ca urmare a scrisorilor de
intenţie adresate în acest scop de către Ministerul Finanţelor Publice.

Persoanele desemnate depun la secretariatul tehnic al UCAAPI câte un

curriculum vitae detaliat,precum şi alte materiale reprezentative privind activitatea lor.
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza analizei documentaţiei prezentate şi a
consultaţiilor directe cu personalul nominalizat, aprobă prin ordin lista membrilor
CAPI,care se publică în Monitorul Oficial al României.
3
O.M.F.P. nr. 939/2004 - privind aprobarea membrilor comitetului pentru audit public intern,M.Of. nr.
234/31.12.2004.

11
 Comitetul pentru audit public intern, în vederea îndeplinirii misiunii pentru care a
fost creat are următoarele atribuţii4:

1. dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern şi

emite o opinie asupra direcţiilor de dezvoltare a acestuia.
2. dezbate şi emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în
domeniul auditului public intern.
3. dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi-l
prezintă guvernului.
4. avizează planurile misiunilor de audit public intern de interes naţional cu
implicaţii multisectoriale.
5. dezbate şi emite o opinie asupra raporturilor de audit public intern de interes
naţional cu implicaţii multisectoriale.
6. analizează importanţa recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul
divergentelor de opinii dintre conducătorul entităţii publice şi auditorii interni, emiţând o
opinie asupra consecinţelor neimplementării recomandărilor formulate de aceştia.
7. analizează acordurile de colaborare între auditorul intern şi cel extern
referitoare la definirea conceptelor în domeniu,schimbul de rezultate din activitatea de
audit,precum şi pregătirea profesională comună a auditorilor.
8. avizează numirea şi revocarea directorului general al UCAAPI.
Calitatea de membri al comitetului poate înceta în următoarele situaţii:la cerere,în
cazul incapacităţii de a-şi exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de 6 luni,în cazul
unei condamnări penale aplicate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive sau
deces.

Pe lângă CAPI şi UCAAPI este organizat Departamentului de audit intern 5, care

face parte din aparatul executiv al Camerei Auditorilor Financiari din România

4
O.M.F.P. nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern M.Of. nr .130/2003
5
Art. 26, alin. (1),lit.f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din
România,aprobat prin H.G. nr. 983/2004, publicat în M.Of. nr. 634 din 13 iulie 2004

12
 Departamentul de audit intern are, în principal, următoarele atribuţii:
 asimilarea,actualizarea şi publicarea Standardelor Internaţionale de Audit
Intern, denumite Standarde de Audit Intern;
 asimilarea,actualizarea şi publicarea Cadrului General al Standardelor
Internaţionale de Audit Intern,denumit Cadrul General al Standardelor de Audit
Intern;
 elaborarea şi publicarea Normelor Profesionale de Audit Intern;
 coordonarea şi monitorizarea activităţii de Audit Intern;
 colaborarea cu celelalte departamente ale Camerei Auditorilor Financiari din
România în ceea ce priveşte pregătirea
 asigurarea dezvoltării relaţiilor internaţionale şi consolidarea acestora în
domeniul Auditului Intern;
 colaborarea cu societăţile interne şi internaţionale de audit financiar şi audit
intern în vederea perfecţionării cadrului de lucru din domeniul Auditului Intern;
 respectarea Standardelor şi Normelor Profesionale de Audit Intern;
 alte atribuţii stabilite de Consiliul şi Biroul Permanent ale Camerei Auditorilor
Financiari din România.
Compartimentul de audit public intern
Noţiunea de compartiment este utilizată de lege în sens generic. Structura
funcţională de baza în domeniul auditului public intern se stabileşte după parcurgerea
următoarelor etape:
 identificarea tuturor activităţilor desfăşurate atât în cadrul entităţii publice cât şi
în structurile subordonate în care aceasta exercită în mod direct misiuni de
audit.
 identificarea riscurilor asociate activităţilor.
 identificarea formelor de control intern ataşate fiecărei activităţi.
 stabilirea riscurilor reziduale ca urmare a exercitării formelor de control.
 stabilirea fondului de timp necesar efectuării misiunilor de audit public intern
care să acopere activităţile la care se menţine un risc rezidual mare sau mediu.

13
 După determinarea volumului de activităţi de audit şi a numărului de posturi
necesare,se stabilesc,prin legătură cu cadrul legal care reglementează organizarea
instituţiilor publice,tipul concret şi structura de organizare.

Organizarea compartimentului de audit public intern.

Compartimentul de audit intern se organizează de către conducătorul instituţiei
publice sau,în cazul altor entităţi publice,organul de conducere colectiv,care are obligaţia
instituirii cadrului organizatoric şi funcţional necesar desfăşurării activităţii de audit
intern. Un caz aparte de organizare este la instituţiile publice mici care nu sunt
subordonate altor entităţi,aici auditul public intern se limitează la auditul de regularitate şi
se efectuează de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanţelor
Publice. La entităţile subordonate, respective aflate sub autoritatea altei entităţi publice,
conducătorul, stabileşte şi menţine un compartiment funcţional de audit intern,cu acordul
entităţii publice superioare. Dacă acest acord nu se dă,auditul entităţii respective se
efectuează de către compartimentul de audit public intern care a decis aceasta. Putem
spune că organizarea activităţii de audit la entităţile publice depinde de modul de
organizare,mărime şi cadrul de reglementare al acesteia.

Compartimentul de audit intern se organizează obligatoriu la nivelul fiecărei

entităţi publice,prin decizia persoanelor responsabile. Persoanele responsabile sunt fie
conducătorul instituţiei publice fie conducătorul entităţii publice subordonate. Fac
excepţie instituţiile publice mici, cele care derulează un buget anual de până la
echivalentul în lei de 100.000 de Euro pe o perioadă de trei ani consecutivi. Mai fac
excepţie şi acele entităţi publice subordonate pentru care conducerea de la nivelul ierarhic
imediat superior a emis decizia de neînfiinţare a compartimentelor de audit public intern.
Sarcina urmăririi condiţiilor de instituţie publică mică se face de către conducătorul
instituţiei în cauză,care are obligaţia să înştiinţeze compartimentul de audit public intern
din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice teritoriale.
Conform reglementărilor,compartimentul de audit public intern se constituie şi
funcţionează în subordinea directă a conducerii entităţii publice, şi exercită o funcţie
distinctă şi independentă de activităţile entităţii publice. Prin atribuţiile sale
compartimentul de audit public intern nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor
de control intern şi în desfăşurarea activităţilor supuse auditului public intern. Activitatea

14
de audit public intern nu trebuie să fie supusă ingerinţelor externe începând de la
stabilirea obiectivelor auditabile, realizarea efectivă a lucrărilor şi până la comunicarea
rezultatelor.

Compartimentul de audit public intern trebuie să aibă la dispoziţie metodologii şi

sisteme moderne de tehnologie a informaţiei, metode de analiză,eşantionare statistică şi
instrumente de control al sistemelor informatice. În scopul auditării unor proceduri
specifice pot fi contractate servicii de expertiză sau consultantă din afara entităţii publice.
Competenţa şi capacitatea acestor servicii se verifică,şi lucrările se supervizează de către
structura audit public intern solicitantă(compartimentul de audit public contractant).

Obiectivele şi misiunea compartimentelor de audit public intern.

Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea unei culturi

privind realizarea managementului eficient în cadrul entităţii publice.

Compartimentul de audit public intern are ca obiectiv să ajute entitatea publică în

ansamblu şi structurile sale prin intermediul opiniilor şi recomandărilor:

 să gestioneze mai bine riscurile;

 să asigure o mai bună administrare şi păstrare a patrimoniului;

 să asigure o mai bună monitorizare a conformităţii cu regulile şi

procedurile existente;

 să asigure o evidenţă contabilă şi un management informatic fiabil şi

corect;

 să îmbunătăţească calitatea managementului, a controlului şi auditului

intern;

 să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea operaţiilor.

Misiunea compartimentului de audit public intern este aceea de a audita sistemele

de control din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa

15
structurilor funcţionale în implementarea politicilor,programelor şi acţiunilor în vederea
îmbunătăţirii continue a acestora.

Misiunea de audit public intern are ca obiective principale asigurarea

conformităţii procedurilor şi operaţiunilor cu normele juridice ceea ce reprezintă auditul
de regularitate sau evaluarea rezultatelor privind obiectivele urmărite şi examinarea
impactului efectiv-auditul de performanţă. Prin obiective ale misiunii de audit se înţeleg
enunţuri generale elaborate de către auditorii interni prin care definesc ceea ce este
prevăzut a se realiza în timpul misiunii.

Atribuţiile compartimentului de audit public intern

Atribuţiile compartimentului de audit sunt:
1. certificarea trimestrială şi anuală,însoţită de raport de audit,a bilanţului contabil
şi contului de execuţie bugetară la instituţiile publice.

2. examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identificarea

erorilor, risipei gestiunii defectuoase şi fraudelor, precum şi propunerea de măsuri şi
soluţii de remediere.
3. supravegherea regularităţii sistemelor de funcţionare a deciziilor, planificare,
programarea, organizarea, coordonarea, urmărirea şi controlul îndeplinirii deciziilor.
4. evaluarea economicităţii,eficacităţii şi eficienţei utilizării resurselor financiare
umane şi materiale.
5. identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere şi de control,precum şi a
resurselor asociate.
Alături de aceste atribuţii,compartimentul de audit public intern,pentru a-şi atinge
obiectivele trebuie să elaboreze şi norme metodologice specifice entităţii publice în care
îşi desfăşoară activitatea,cu avizul UCAAPI,iar în cazul entităţilor subordonate,respectiv
aflate în coordonarea sau sub autoritatea altei entităţi,cu avizul acesteia. Normele
metodologice proprii se elaborează în conformitate cu Normele metodologice generale
referitoare la exercitarea auditului public intern.

Organul ierarhic superior poate decide elaborarea de norme proprii pentru fiecare
unitate subordonată,dacă specificul activităţii acesteia o impune.

16
 Entităţile publice subordonate transmit normele proprii spre avizare la organul
ierarhic superior care a decis obligativitatea elaborării acestora.

Există cazuri în care entităţile publice nu elaborează norme proprii şi anume:

 Instituţiile publice mici care nu sunt subordonate altor entităţi publice.

În această situaţie misiunile de audit public intern efectuate la nivelul
acestora se efectuează în conformitate cu normele proprii Ministerului
Finanţelor Publice.

 Entităţile publice subordonate pentru care entitatea publică de la nivelul

ierarhic imediat superior a decis că organizarea compartimentului de
audit public intern fără obligaţia elaborării de norme proprii.

 În cazul în care la entităţile subordonate s-a hotărât neînfiinţarea

compartimentului de audit public intern. Misiunile de audit public intern
desfăşurate la nivelul entităţilor publice se efectuează în conformitate cu
normele proprii Ministerului Finanţelor Publice.

O altă atribuţie importantă a compartimentului de audit public intern din cadrul

entităţilor publice este elaborarea proiectul planului de audit public intern. Planificarea
sau programarea controalelor şi auditurilor înseamnă definirea obiectivelor,stabilirea
politicilor,a naturii acestora,a calendarului de proceduri şi testări destinate să
îndeplinească obiectivele controlului sau a misiunilor de audit.

Planificarea activităţii de audit public intern bazată pe analiza riscurilor are în

vedere,elaborarea planului de audit public intern,referatul de justificare,structura planului
de audit public intern şi actualizarea planului de audit public intern. Proiectarea planului
de audit public intern se întocmeşte de către compartimentul de audit public intern până
la data da 30 noiembrie a anului precedent anului pentru care se elaborează. Selectarea
misiunilor de public intern se face în funcţie de următoarele elemente de fundamentale:

 evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activităţi, programe,

proiecte sau operaţiuni;

17
  criteriile-semnal sau sugestiile conducătorului entităţii publice
respective;
 temele defalcate din planul anual al UCAAPI;
 numărul entităţilor publice subordonate;
 respectarea periodicităţii în auditare,cel puţin odată la trei ani;
 tipurile de audit convenabile pentru fiecare unitate subordonată;
 recomandările Curţii de Conturi.
Compartimentul de audit public intern are sarcină să efectueze activităţi de
audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar şi control al
entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de
legalitate,regularitate,economicitate,eficienţa şi eficacitate. Compartimentul de audit
public intern auditează cel puţin odată la trei ani,toate activităţile desfăşurate de entitatea
publică,inclusiv din entităţile subordonate,cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor
publice precum şi la administrarea patrimoniului public. Potrivit legii privind auditul
intern compartimentul de audit auditează cel puţin odată la trei ani,fără a se limita la
acestea,următoarele:6
1. angajamentele bugetare şi legale din care derivă,direct sau
indirect,obligaţii de plată,inclusiv din fondurile comunitare.
2. plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale,inclusiv din
fondurile comunitare.
3. vânzarea,gajarea,concesionarea sau închirierea de bunuri din
domeniul privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale.
4. concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
5. constituirea veniturilor,respectiv modul de autorizare şi de stabilire
a titlurilor de creanţă,precum şi a facilităţilor acordate la încasarea
acestora.
6. alocarea creditelor bugetare.
sistemul contabil,fiabilitatea acestuia şi sistemul de luare a deciziilor.

6
O.M.F.P nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern, Cap. B art.4.pct .c, M.Of. nr.130/2003

18
 7. sistemele de conducere şi control,precum şi riscurile asociate unor
astfel de sisteme şi sistemele informatice.

Compartimentul de audit public intern raportează asupra constatărilor,

concluziilor şi recomandărilor rezultate din activitatea de audit. Compartimentul de audit
transmite la Unitate Centrală privind armonizarea auditului intern,structurile teritoriale
ale acesteia sau organul ierarhic imediat superior,la cererea acestora, rapoarte periodice
privind constatările,concluziile şi recomandările rezultate din activităţile lor de audit. Tot
în sarcina compartimentului cade şi elaborarea raportului anual al activităţii de audit
intern. Rapoartele anuale de audit cuprind principalele constatări,concluzii şi recomandări
rezultate din activitatea de audit,progresele înregistrate prin implementarea
recomandărilor,eventualele iregularităţi sau prejudicii constatate în timpul misiunilor de
audit public intern,precum şi informaţii referitoare la pregătirea profesională.
Compartimentele de audit au atribuţia ca în cazul în care identifică iregularităţi
semnificative sau posibile prejudicii,anunţă imediat conducătorul entităţii publice şi
unităţilor de control intern abilitate.
Structura de audit din cadrul entităţii publice are în vedere verificarea respectării
normelor,instrucţiunilor,precum şi a Codului privind conduita etică şi profesională din
cadrul compartimentului de audit din entităţile subordonate,aflate în coordonare sau sub
autoritate. Totodată acesta poate iniţia măsuri corective necesare,în cooperare cu
conducătorul entităţii publice în cauză.

Conducătorul compartimentului de audit.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este responsabil pentru
auditul intern, respectiv ocupă postul de nivelul cel mai înalt în cadrul unei entităţi. În
cazul în care activităţile de audit intern sunt încredinţate unor prestatori de servicii
externe, responsabilul cu auditul intern şi persoana însărcinată cu supravegherea
executării contractului de servicii şi de asigurare a calităţii ansamblului acestor activităţi
răspund de auditul intern şi de urmărirea rezultatelor misiunii.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit sau destituit de

conducătorul entităţii publice,cu avizul UCAAPI. Pentru entităţile publice

19
subordonate,respectiv aflate în coordonare sau sub autoritatea altei entităţi,numirea sau
destituirea se face cu avizul entităţii publice superioare.

Entitatea publică subordonată solicită avizul de la organul ierarhic superior. Pentru a

obţine calitatea de conducător al compartimentului de audit intern 7 candidaţii pentru
funcţia de şef al compartimentului de audit depun la compartimentul de audit intern
următoarele documente:curriculum vitae, minim două scrisori de recomandare de la
persoane calificate,prin care li se atestă calităţile profesionale,manageriale şi
morale,lucrare de concepţie privind organizarea şi exercitarea auditului intern într-o
entitate publică din domeniul căreia îi aparţine entitatea unde concurează,o declaraţie
privind respectarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţile auditorilor interni.
În situaţia destituirii, conducătorul entităţii publice subordonate notifică
conducătorului de la organul ierarhic superior intenţia de destituire,precum şi motivele
destituirii. Conducătorul de la nivelul ierarhic superior analizează motivele,efectuează
investigaţii,are consultări directe cu şeful compartimentului de audit public intern care
este propus pentru destituire şi,în termen de zece zile,prezintă în scris avizul favorabil sau
nefavorabil privind destituire .
Conducătorul compartimentului de audit este responsabil pentru organizarea şi
desfăşurarea activităţilor de audit public intern şi pentru supervizarea tuturor etapelor de
desfăşurare a misiunii de audit public intern. El asigură resursele necesare îndeplinirii
planului de audit public intern în mod eficient. Tot în responsabilitatea conducătorului
compartimentului cade şi elaborarea Cartei auditorului intern, care defineşte obiectivele,
drepturile şi obligaţiile auditorului intern, informează despre obiectivele şi metodele de
audit , clarifică misiunea de audit, fixează regulile de lucru între auditor şi audit şi
promovează regulile de conduită.8
Conducătorul entităţii are obligaţia să ia toate măsurile organizatorice pentru ca
tematicile ordonate de UCAAPI să fie introduse în planul anual de audit public intern al
entităţilor publice, realizate în bune condiţii şi raportate în termenul fixat.

7
O.M.F.P. nr.769 din 13/06/2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a numirii/destituirii şefilor
compartimentelor de audit public intern.M.Of. 380/2.06.2003
8
O.M.F.P..nr.38/2003 pt. aprobarea Normelor generale de exercitare a activităţii de audit public intern,
Cap.c. pct.5.1.1, M.Of. 130/2003

20
 Şeful compartimentului de audit intern elaborează un program de asigurare şi
îmbunătăţire a calităţii sub toate aspectele activităţii de audit public intern. Programul
asigură respectarea de către auditorii interni a normelor, instrucţiunilor şi codului etic.

Conducătorul compartimentului de audit intern desemnează,pentru fiecare misiune

de audit intern, auditori care posedă cunostinţele, aptitudinile şi competenţele necesare
pentru desfăşurarea corectă a misiunii.

Conducătorul compartimentului de audit intern comunică şi trimite

conducătorului entităţii raportul de audit finalizat, pentru analiză şi avizare, împreună cu
rezultatele consilierii şi punctul de vedere al structurii de audit intern. După avizare,
recomandările cuprinse în raport se comunică structurii auditate.

Capitolul III
Auditul public intern internațional

Exponentul pe plan internaţional al auditorilor interni şi al structurilor

organizatorice şi funcţionale ale auditului intern este Institutul Auditorilor Interni, care,
aşa cum se autointitulează, este o organizaţie internaţională dinamică, ce vine în

21
întâmpinarea cerinţelor şi nevoilor unui astfel de organism, la nivel mondial, al
auditorilor interni, apreciindu-se totodată că istoria auditului intern este sinonimă cu cea a
Institutului Auditorilor Interni, care are drept deviză: ”progres prin împărtăşirea
cunoştinţelor”.

Institutul Auditorilor Interni, care-şi are sediul în Statele Unite ale Americii, a fost
înfiinţat în anul 1941 şi are aproximativ 85000 de membri din mai mult de 120 de ţări şi
teritorii.

Principalele direcţii de acţiune ale Institutului Auditorilor Interni se cuvin a fi

sintetizate astfel9:
1. lider mondial în certificare,învăţământ,cercetare şi îndrumare
tehnologică a profesiei;
2. serveşte pe membrii săi în auditul intern,conducere şi
control,auditul sistemelor informatice, învăţământ şi securitate;

3. serveşte ca apărător al intereselor membrilor săi;

4. organizează conferinţe şi seminarii pentru dezvoltarea profesională
şi realizarea de produse la vârf în domeniul educaţional;
5. certificarea profesioniştilor în audit care au îndeplinit condiţiile
cerute;
6. efectuarea de verificări asupra calităţii de audit intern;
7. realizarea de proiecte de cercetare în domeniu prin Fundaţia de
Cercetare a Institutului Auditorilor Interni;

8. elaborează standardele de audit intern,îndrumări şi informaţii

referitoare la cele mai bune practici în domeniul auditului intern
pentru practicienii în audit,managementul executiv,consiliile de
administraţie,precum şi comitetelor de audit intern.
Afilierea la Institutul Auditorilor Interni se realizează prin organizarea de filiale în
ţări care solicită înscrierea în Institutul de Audit Intern, prin organizarea de institute
naţionale sau prin înscrierea individuală directă ca membru al institutului de către
auditorii interni. Filialele afiliate la institut organizează întruniri,reuniuni,conferinţe
9
M. Ghiţă-Auditul Intern-Capitolul 6-Standardizarea auditului intern,pag.101Bucureşti
2004,Ed.Economică 2004-pag.121.

22
regionale şi districtuale,îi încurajează pe membrii săi să-i cunoască ceilalţi membri,să
dezvolte contacte profesionale şi să fie la curent cu problemele şi practicile curente.
Calitatea de membru poate fi membru individual,obişnuit,formator educator sau membru
pe viaţă. Scopul iniţial al Institutului Auditorilor Interni-IIA a fost acela de standardizare
a activităţii de audit intern,plecând de la definirea conceptelor,stabilirea obiectivelor şi
continuând cu organizarea şi exercitarea acestuia.
Începând din 1950, Institutul a emis norme proprii de audit intern,diferite de cele
ale auditului extern. În timp acestea s-au generalizat şi din 1970 au devenit standarde de
audit intern,care sunt într-o permanentă transformare datorită evoluţiei societăţii ce se
confruntă cu noi provocări. Institutul Auditorilor Interni elaborează Standardele
internaţionale de audit intern care fac parte din Cadrul general pentru practica
profesional. Acest cadru a fost propus pentru prima data în 1993 de către Grupul de Lucru
pentru Îndrumări şi aprobat de consiliul director al Institutului Auditorilor Interni.
Standardele internaţionale de audit intern sunt elaborate de Institutul Auditorilor
Interni,care a fost înfiinţat în Statele Unite ale Americii,în anul 1941 şi are aproximativ
8500 de membri,cu filiale în toată lumea. Institutul are drept obiective să ajute membrii
săi pentru a îndeplini şi realiza un audit intern la cel mai înalt nivel al calităţii. În sarcina
acestui institut intră şi certificarea,învăţământ şi cercetare a profesiei de audit intern.

Cea mai importantă sarcină a Institutului Auditorilor Interni a fost să elaboreze

Cadrul General pentru practica profesională. Acest Cadru a fost propus pentru prima dată
în iunie 1993 de către Grupul de Lucru pentru Îndrumări şi aprobate de consiliul director
al Institutului Auditorilor Interni.
Un alt aspect al Cadrului general este prezentarea Standardelor Internaţionale de
Audit Intern. Scopul acestor standarde internaţionale de audit intern este:

 de a delimita principiile de bază care reprezintă practica de audit intern;

 de a oferi un cadru general pentru realizarea şi promovarea unei game

largi - de activităţi de audit intern care contribuie la dezvoltarea entităţii;
 de a stabili bazele pentru evaluarea exercitării auditului intern;
 de a asigura realizarea unor operaţii şi procese operaţionale
îmbunătăţite.

23
 Standardele internaţionale de audit intern sunt structurate astfel:

 standarde de atribuţii(seria 1000);

 standardele de performanţă(seria 2000);
 standardele de implementare.
Standardele de atribuţii abordează caracteristicile organizaţiilor şi persoanelor
care desfăşoară activităţi de audit intern.

Acest cadru general cuprinde10:

1. definiţia auditului intern;
2. CODUL DE ETICĂ;
3. STANDARDELE şi alte îndrumări.

Bibliografie

1. Ordinul nr.1267/21.09.2000 pentru aprobarea Normelor minimale de audit intern,

Monitorul Oficial al României nr.480/02.10.2000
2. Ordin M.F.P. nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea
activităţii de audit public intern

10
S. Crăciun, Op. Cit. – Cap. 5, pag.156

24
3. O.M.F.P. nr. 939/2004 - privind aprobarea membrilor comitetului pentru audit
public intern,
4. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din
România,aprobat prin H.G. nr. 983/2004
5. O.M.F.P. nr.769 din 13/06/2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a
numirii/destituirii şefilor compartimentelor de audit public intern.
6. M. Ghiţă-Auditul Intern- Bucureşti 2004,Ed.Economică 2004
7. S. Crăciun, AMMII nr 038824 din 2012-2017. „Deukalion” SRL, Chisinau

25