Toxi

HIDROCARBURI ALIFATICE. CLASIFICARE. ETIOLOGIA INTOXICATIILOR.
TOXICOCINETICA. TOXICODINAMIE.
Clasificare:
Saturate (alcanii): metan, etan, propan, butan, pentan, hexan, octan.
Nesaturate (alchena, achine, olefine): butadiene, izopren, acetilena
Ciclice nearomatice (naftene): ciclopropan, ciclohexan
Benzinele, petrolul lampant: amestecuri de hidrocarburi alifatice, naftene si
hidrocarburi aromatice.
Etiologia intoxicatiilor:
Acute si cornice(petrolism) profesionale inhalare vapori.
Risc toxic: exploatare (rafinarii, statii de cracare, mine de carbine - metan); manipulare
(statii de benzina); utilizare (carburanti, solvent, in sinteze chimice)
Toxicocinetica.
Patrund respirator; produsele lichide - ingerare, absorbtie digestive redusa, nu implica
toxicitate sistemica grava.
Difuzeaza in tesuturile bogate in lipide (liposolubile)
In general, nu se acumuleaza, nu se biotransforma (ATENTIE hexanul si ciclihexanul)
Se elimina pulmonar.
Toxicodinamie.
Narcotice la concentratii mari, iritante sau convulsivante (uneori).
Metanul si etanul sunt inerti toxicologic, la concentratii mari prezinta risc de asfixie.
C3-C8: narcotici (uneori convulsivanti), iritanti (secundar).
De la C9 prezinta actiune iritanta predominanta.
N-hexanul produce polinevrite motorii si/sau senzitivo-motorii.
Toxicitatea benzinelor si a petrolului lampant este in functie de proportia de alcani,
cicloalcani si arene (risc toxic major).
Alchene C2-C5 sunt narcotice puternice, iar C6-C8 iritanti, convulsivanti.
Alcadienele (butadiene, izopren) sunt iritanti la conc. mici, narcotici la conc. mari.
Alchinele prezinta efect narcotic si iritant, efecte ce cresc cu nr. de atomi de carbon
(redus la acetilena); termenii medii sunt si convulsivanti.
HIDROCARBURI PETROLIERE: HEXANUL SI HEPTANUL
HEXANUL.
Este un lichid incolor, volatile, cu miros particular, nemiscibil cu apa, inflamabil. Este
solvent pentru adezivi in industria de incaltaminte si marochimarie, iar in industria alimentara
se utilizeaza pentru extragerea uleiului din semintele si proteinele de soia.
Toxicocinetica.
Patrunde respirator, dar si digestiv in cazuri accidentale.
Difuzeaza bine in tesuturile bogate in lipide.
Se elimina predominant pulmonar, dar si renal in cantitati mici.
Se biotransforma prin hidroxilare alifatica.
2,5-hexandiona condenseaza cu proteinele formand baze Schiff, care ciclizeaza la

derivati pirolici, iar acestia actioneaza asupra proteinelor neutrofibrilare cu consecinte
patologice ca axonopatie sta la baza polinevritei hexanica si lezarea testiculara.
Actiune toxica.
Hexanul poate produce polinevrita hexanica: senzitiva, senzitivo-motorie sau cu
amiotrofie.
Simptome:
Acut: anestezic moderat; la conc mari produce euforie, somnolenta, cefalee, greturi.
Cronic: parestezie, astenie, oboseala membrelor, mers nesigur, anevoios, atrofie musculara,
dar si afectarea nervului optic cu ingustarea campului visual.
Tratament. Scoaterea din mediu, vitaminoterapie (B), gimnastica recuperatorie, simptomatic.

OBS. Sechele senzitivo-motorii.
HEPTAN.
Este folosit ca solvent in industria cauciucului sau pentru extractii. Poate produce
polinevrite la animale asemenea hexanului.
Ca si simptome produce cefacee, greturi, anorexie si tulburari respiratorii.
BENZINA SI ALTE PRODUSE PETROLIERE
Sunt amestecuri de hidrocarburi alifatice (C5-C8), olefinice, cicloolefinice, alcani cu

lanturi ramificate, hidrocarburi aromatice in proportii variabile.
Toxicocinetica.
Patrunde respirator, mai putin cutanat si, in cazuri accidentale patrund si digestiv
Se absorb usor, difuzeaza bine in tesuturile bogate in lipide.
Nu se acumuleaza.
Se elimina predominant pulmonary in timp relative scurt.
Actiune toxica.
Reprezinta insumarea efectelor nocive ale hidrocarburilor din compozitie (mai ales
alcani si cicloalcani)
Au actiune narcotic, iritanta asupra cailor respiratorii, pielii si conjunctivei.
Pulmonar provoaca edem si hemoragie pulmonara sau pneumonie acuta toxica.
La expuneri prelungite produc modificari in structura lipidelor sangvine, modificari
hematologice citopenice.
La expuneri associate cu xilidina produce risc de methemoglobinemie si lezare
hepatica.
Prezinta sensibilitate crescuta la femeile insarcinate, persoanele hypotensive, bolnavii
de tuberculoza.
Simpomatologie.
Intoxicatia subacuta prin inhalare (mai frecvent) provoaca; ameteli, cefalee, greturi,
iritarea conjunctivei, iritatie faring-laringiana, palpitatii, tulb. prenarcotice cu character
euforic.
Intoxicatia acuta prin inhalare la concentratii mici provoaca iritarea conjunctivei
(lacrimare), stare ebrioasa (betia hidrocarburica: mers ebrios, euforie, tulb. de vorbire si
deglutitie), somn profund si amnezie partiala. In cazuri grave produce delir, coma. In conc.
mari produce pierderea cunostintei, convulsii, coma, moarte prin paralizie respiratorie.
Intoxicatia acuta prin ingerare produce varsaturi cu miros de benzina, tablou clinic de
pneumopatie
Intoxicatia cronica:
sindrom neuropsihic cu astenie, iritabilitate, neliniste, episoade de confuzie mentala si

scaderea memoriei
sindrom digestiv cu tulb. dispeptice, gust de benzina, scaderea apetitului
sindrom pulmonar cu durere si junghi toracic, pneumopatii petrolice cu pleurezie

dreapta
sindrom cutaneo-mucos cu hiperkeratoza, dermatita, conjunctivita, faringita, bronsita
sindrom sanguin cu anemie si leucopenie
sechele nervoase cu cefalee, ameteli si polinevrite.
Tratament. Scoaterea din mediu, respiratie artificiala, oxigenoterapie, spalarea tegumentelor

cu apa si sapun, spalarea globilor aculari cu ser fiziologic, asistenta oftalmologica,
neuroprotectie (vitamine B, piracetam).
HEXANUL SI CICLOHEXANUL
HEXANUL.
Este un lichid incolor, volatile, cu miros particular, nemiscibil cu apa, inflamabil. Este
solvent pentru adezivi in industria de incaltaminte si marochimarie, iar in industria alimentara
se utilizeaza pentru extragerea uleiului din semintele si proteinele de soia.
Toxicocinetica.
Patrunde respirator, dar si digestiv in cazuri accidentale.
Se elimina predominant pulmonar, dar si renal in cantitati mici.
Se biotransforma prin hidroxilare alifatica. - Reactiile mai sus
2,5-hexandiona condenseaza cu proteinele formand baze Schiff, care ciclizeaza la

derivati pirolici, iar acestia actioneaza asupra proteinelor neutrofibrilare cu consecinte
patologice ca axonopatie sta la baza polinevritei hexanica si lezarea testiculara.
Actiune toxica.
Hexanul poate produce polinevrita hexanica: senzitiva, senzitivo-motorie sau cu
amiotrofie.
Simptome:
Acut: anestezic moderat; la conc mari produce euforie, somnolenta, cefalee, greturi.
Cronic: parestezie, astenie, oboseala membrelor, mers nesigur, anevoios, atrofie
musculara, dar si afectarea nervului optic cu ingustarea campului visual.
Tratament. Scoaterea din mediu, vitaminoterapie (B), gimnastica recuperatorie, simptomatic.

OBS. Sechele senzitivo-motorii.
CICLOHEXAN
Este un lichid incolor, volatile, miros asemanator benzenului, solubil in solvent
organici si grasimi, inflamabil.
Toxicocinetica.
Patrunde respirator, dar si cutanat si digestiv in cazuri accidentale.
Se elimina respirator (ca atare 35%), dar si renal (sub forma de solfo si
glucuronocinjugati).
Se absoarbe lent.
Se biotransforma oxidativ.
Actiune toxica.
Prezinta actiune narcotica si hematica cu leucopenie, trombocitopenie si anemie
hipercroma.
Simptome necaracteristice, actiunea toxica si manifestarile depinzand mai mult de

conc. toxicului decat de durata de actiune.
Intoxicatia acuta prin inhalare se manifesta prin cefalee, ameteli, inrosirea ochilor,
greturi si anorexie.
Intoxicatia cronica se manifesta prin actiune iritanta la nivelul ochilor si dermatoze.
Tratament. Scoaterea din mediu, simptomatic.
BENZENUL. ETIOLOGIA INTOXICATIILOR. TOXICOCINETICA.
Benzenul este un solvent folosit in industria chimica si farmaceutica, fiind un lichid

incolor, cu miros characteristic, mai usor decat apa, insolobil in apa, volatile, inflamabil.
Produsul comercial este numit benzol si contine un amestec de benzen, toluen si xilen
in diferite proportii.
Etiologia intoxicatiilor
Intoxicatii acute accidentale propriu-zise (din confuzie sai in industrie, in caz de
avarii).
Intoxicatii cronice (Benzenism) profesionale in 60% din cazuri sau voluntare
(toxicomanie stare de betie)
Din cauza toxicitatii, normele actuale de protectia muncii limiteaza utilizarea
benzenului.
Sursele de expunere la benzen pot fi aerul, fumatul, fumatul pasiv, dieta si apa
potabila, dar si bauturile racoritoare (are loc decarboxilarea acidului benzoic conservant, in
prezenta acidului ascorbic, in special la caldura si lumina).
Toxicocinetica.
Patrunde respirator, mai rar cutanat, exceptional digestiv.
50% din benzenul inhalat este absorbit, iar in circulatie este vehiculat de lipoproteine si
distribuit in tesuturi si organe.
Se elimina respirator ca atare, dar si renal sub forma de conjugate; o parte este eliminate prin
respiratie, o parte se depoziteaza in maduva osoasa, o parte in tesutul adipos si o mica parte in
ficat.
Se biotransforma pe 2 cai.
Calea majora in hepatocit - prin hidroxilare cand rezulta metabolite hidroxilati ce se

elimina pe cale renala sub forma de conjugate si prin epoxidare
Calea minora prin conjugare mercapturica cu cisteina sau glutation la nivelul
rinichilor cand rezulta metabolite mai toxici ce se elimina rapid.
Actiunea toxica asupra maduvei osoase produsa de benzenism poate fi explicate printr-o
conlucrare nedorita a PHS cu CYP450.
BENZENUL. MECANISME DE ACTIUNE TOXICA.

Mecanismul de actiune al benzenului este diferit in intoxicatia acuta fata de cea
cronica.
Intoxicatia acuta:
-
actiune neurotropa (narcotica) nespecifica similara solventilor organici, prezentand

afinitate pentru lipidele cerebrale;
efect irritant pe tegumente si mucosae prin actiune degresanta si deshidratanta
Intoxicatia cronica (benzinismul)

-
actiune toxica specifica, directa si indirecta asupra maduvei hematogene:

o actiune directa stocarea benzenului si metabolitilor in maduva osoasa cu
efect inhibitor sau stimulator asupra mecanismului de producer a
hematiilor, leucocitelor si trombocitelor rezultand hipo sau aplazie la femei
si hiperplazie la barbate; hipoplazia medulara duce la anemie aplastica sau
sindrom de pancitopenie cu anemie, leucopenie si trombocitopenie.
o actiune indirecta prin spolierea organismului cu sulf (prin sulfoconjugare si
conjugare mercapturica) ce duce la scaderea activitatii glutationului,
perturbarea reducerii acidului ascorbic, diminuarea proceselor redox in

celulele mielopoietice.
-
actiune imunosupresoare
deprimarea functiei hematogene se poate manifesta in sangele periferic prin

o pancitopenie (afectarea celor 3 serii)
o bicitopenie (afectare a 2 serii)
o monocitopenie (afectarea unei serii: anemie, leucopenie sau
trombocitopenie)
o scaderea acidului folic si a vitaminelor B(2,6,12), P
factori care intervin in declansarea hemopatiei cornice:

o sensibilizarea individuala influentata de starea hormonala, alimentatie,
carenta de vit. C, varsta, sex, viteza mare de biotransformare la barbate,
retentia mai lunga a benzenului in tesutul adipos la femei.
o grupa sanguine (mai afectate persoanelor cu grupa O)
o microclimatul (temperature, umiditatea, presiunea)
o unii factori fizico-chimici
o consumarea unor medicamente(sulfamide, antimalarice de sinteza)
BENZEN. SIMPTOMATOLOGIE. DIAGNOSTIC. TRATAMENT.
Simptomatologie.
intoxicatia acuta inhalare:
o stare de excitatie euforica (betia benzenica), ameteli, cefalee
o palpitatii, transpiratii,
o greata, varsaturi, dureri epigastrice, hemoragii ale mucoaselor
o delir, somnolenta, pierderea cunostintei, convulsii tonico-clonice
o moarte prin deprimare respiratory sau colapt cardio-vascular
o sechele psihice si sensibilizare la benzene
intoxicatia acuta ingerare:
o tulburari digestive cu greata, varsaturi, arsuri epigastrice
o cefalee, ameteli, mers ebrios, somnolenta progresiva, coma.
intoxicatia cronica(benzenism):
o tulb. hematologice (medulotoxice)
o hipolazie la femei cu anemie aplastica, leucopenie, trombocitopenie
o hiperplazie, predominant la barbate cu hiperfunctie, macrocitoza si

hipercromie, hiperplazia globulelor albe, leucemie si limfosarcom (persoanele
cu grupa O mai sensibile)
Tulburari commune cum ar fi: scaderea nr total de cellule albe, anemie macrocitara,
normocroma sau usor hipercroma, mielotoxicitate ce se manifesta initial ca stimulare a tuturor
celor 3 serii de elem fig, urmata la scurt timp de anemie progresiva si trombocitopenie.
o examen hematologic
o anemie internsa
o leucopenie avansata
o trombocitopenie
o prognostic foarte grav: hematii sub 1.000.000, leucocite sub 1.000.
Totusi pe masura ce boala progreseaza, maduva poate devein aplastica sau hiperplastica de
asa maniera ca nu exista intotdeauna corelatie cu tabloul sanguin periferic.
Diagnostic.
o istoricul expunerii
o semnele clinice tipice, cum ar fi initial cresterea nr. de elemente figurate, apoi
scaderea, la debutul anemiei aplastice;
o formarea conjugatilor in cursul biotransformarii ce determina cresterea raportului sulf
conjugat/sulf total si scaderea raportului sulf anorganic/sulf total(sulfat index),
modificarea acestor rapoarte fiind un semn de impregnare cu benzen
o sulfat index poate scadea si in intoxicatii cu compusi care se detoxifica prin
sulfoconjugare
o acidul S-fenilmercapturic in urina biomarker specific al expunerii la nivele joase de
benzene
Tratament.
Inhalare scoaterea din mediu toxic, oxigenoterapie
Ingerare decontaminare gastrica, purgative saline
Cutanat indepartarea vestimentatiei, spalarea abundenta a tegumentelor, spalarea si a
ochilor cu apa distilata
Protejarea cailor respiratorii de aspiratie digestive
Tratarea comei, sritmiei si convulsiilor
Vitaminoterapie, antibioterapie
Examinari radiologie pulmonara, profil hepatic, analiza de urina, tablou hematologic
complet, creatinina serica, urea serica, electroliti, fenoli urinar.
C.I. provocarea de varsaturi (pericol de aspirare a benzenului in cailor respiratorii),
administrarea de subs. grase si alcool, adm de SM (risc de fibrilatie ventriculara)
Profilactic inlocuirea benzenului acolo unde este posibil, respectarea conc maxime admise,
control medical periodic (tablou hematologic, coagulograma).
BENZENISM
Intoxicatii cronice (Benzenism) profesionale in 60% din cazuri sau voluntare
(toxicomanie stare de betie)
Intoxicatia cronica (benzinismul)

actiune toxica specifica, directa si indirecta asupra maduvei hematogene:
o actiune directa stocarea benzenului si metabolitilor in maduva osoasa cu efect
inhibitor sau stimulator asupra mecanismului de producer a hematiilor,
leucocitelor si trombocitelor rezultand hipo sau aplazie la femei si hiperplazie la
barbate; hipoplazia medulara duce la anemie aplastica sau sindrom de pancitopenie
cu anemie, leucopenie si trombocitopenie.
o actiune indirecta prin spolierea organismului cu sulf (prin sulfoconjugare si
conjugare mercapturica) ce duce la scaderea activitatii glutationului, perturbarea
reducerii acidului ascorbic, diminuarea proceselor redox in celulele mielopoietice.
actiune imunosupresoare
deprimarea functiei hematogene se poate manifesta in sangele periferic prin
o pancitopenie (afectarea celor 3 serii)
o bicitopenie (afectare a 2 serii)
o monocitopenie (afectarea unei serii: anemie, leucopenie sau trombocitopenie)
o scaderea acidului folic si a vitaminelor B(2,6,12), P
factori care intervin in declansarea hemopatiei cornice:
o sensibilizarea individuala influentata de starea hormonala, alimentatie, carenta de
vit. C, varsta, sex, viteza mare de biotransformare la barbate, retentia mai lunga a
benzenului in tesutul adipos la femei.
o grupa sanguine (mai afectate persoanelor cu grupa O)
o microclimatul (temperature, umiditatea, presiunea)

o unii factori fizico-chimici
o consumarea unor medicamente(sulfamide, antimalarice de sinteza)
Simptome
tulb. hematologice (medulotoxice)
hipolazie la femei cu anemie aplastica, leucopenie, trombocitopenie
hiperplazie, predominant la barbate cu hiperfunctie, macrocitoza si hipercromie,
hiperplazia globulelor albe, leucemie si limfosarcom (persoanele cu grupa O mai
sensibile)
Tulburari commune cum ar fi: scaderea nr total de cellule albe, anemie macrocitara,
normocroma sau usor hipercroma, mielotoxicitate ce se manifesta initial ca stimulare a tuturor
celor 3 serii de elem fig, urmata la scurt timp de anemie progresiva si trombocitopenie.
-
examen hematologic
anemie internsa
leucopenie avansata
trombocitopenie
prognostic foarte grav: hematii sub 1.000.000, leucocite sub 1.000.
Totusi pe masura ce boala progreseaza, maduva poate devein aplastica sau

hiperplastica de asa maniera ca nu exista intotdeauna corelatie cu tabloul sanguin periferic.
Diagnostic.
istoricul expunerii
semnele clinice tipice, cum ar fi initial cresterea nr. de elemente figurate, apoi
scaderea, la debutul anemiei aplastice;
formarea conjugatilor in cursul biotransformarii ce determina cresterea raportului sulf
conjugat/sulf total si scaderea raportului sulf anorganic/sulf total(sulfat index),
modificarea acestor rapoarte fiind un semn de impregnare cu benzen
sulfat index poate scadea si in intoxicatii cu compusi care se detoxifica prin
sulfoconjugare
acidul S-fenilmercapturic in urina biomarker specific al expunerii la nivele joase de
benzene
Tratament.
Inhalare scoaterea din mediu toxic, oxigenoterapie
Ingerare decontaminare gastrica, purgative saline
Cutanat indepartarea vestimentatiei, spalarea abundenta a tegumentelor, spalarea si a
ochilor cu apa distilata
Protejarea cailor respiratorii de aspiratie digestive
Tratarea comei, sritmiei si convulsiilor
Vitaminoterapie, antibioterapie
Examinari radiologie pulmonara, profil hepatic, analiza de urina, tablou hematologic
complet, creatinina serica, urea serica, electroliti, fenoli urinar.
C.I. provocarea de varsaturi (pericol de aspirare a benzenului in cailor respiratorii),
administrarea de subs. grase si alcool, adm de SM (risc de fibrilatie ventriculara)
Profilactic inlocuirea benzenului acolo unde este posibil, respectarea conc maxime admise,
control medical periodic (tablou hematologic, coagulograma).
TOLUEN
Este solvent cu volatilitate mai mica decat benzenul deci prezinta un risc mai scazut de
intoxicatie.
Este lichid incolor, miros asemanator benzenului, putin solubil in apa.
Acestea pot fi profesionale, acute si cornice.
Intoxicatii voluntare (toxicomanie, inhalare voluntara de adezivi si solventi)
inhalant abuse euforie, relaxare, halucinatii vizuale si auditive, toleranta la efecte acute,
sindrom de retragere similar cu alcoolul, moarte subita cu vomitare, aspirare, sufocare, aritmii
cardiace.
Abuz cronic prelungit (ani) disfunctii renale cu acidoza tubulara renala si perturbare
grava a echilibrului electrolitic.
Toxicocinetica
Patrunde respirator si se absoarbe pulmonar.
Absorbtie cutanata(poate aparea, dar este mai putin eficienta)
Se acumuleaza rapid in creier.
Se elimina predominant respirator ca atare, dar si renal sub forma de conjugati.

Se biotransforma prin oxidare la nivelul hepatocitului cand rezulta acid hipuric
(identificat in urina) dar si prin hidroxilare la nucleu cand se formeaza sulfo si
glucuronoconjugati.
Toxicodinamie.
Prezinta actiune narcotic mai intense decat a benzenului, dar risc toxic mai scazut.
Este moderat irritant pe mucosae, tegumente si ochi. SNC - principalul organ tinta al
toluenului si alchilbenzenilor.
Produce nefrotoxicitate si teratogen la om si in experimente pe animale.
Simptomatologie.
Intoxicatia acuta
fenomene prenarcotice si narcotice correlate cu conc toxicului in aer cu somnolenta,
cefalee, oboseala, vertij, ataxie, parestezie, confuzie, mers ebrios, pierderea
autocontrolului, iar la conc mari duce pana la confuzie si coma
risc de intoxicatie grava este redus datorita volatilitatii scazute si actiunii iritante
moderate produce iritarea cailor aeriene cu traheo-bronsita acuta, iar la contact
cutanat produce dermatita, fisuri si infectii secundare
Intoxicatia cronica
fenomene iritative pe tegumente si mucoase
oboseala, cefalee, ameteli, tuse, iritatia gatului, greturi, modificari psihice si desfunctii
cognitive moderate, miopatie
hipokaliemie si acidoza tubulara renala
tulb hematologice formula leucocitara revine la normal dupa incetarea expunerii
Tratament.
Scoaterea din mediu, oxigenoterapie, neuroprotectoare, tratament symptomatic
Date de labolator
Acid hipuric in urina biomarker al expunerii profesionale
O-crezol in urina
Nivelul de toluen in sangele venos
TOXICOCINETICA OMOLOGILOR BENZENULUI

Patrund pe cale respirator, mai rar cutanat sau digestive.
Toluenul se acumuleaza rapid in creier.
Stirenul se distribuie in toate organele.
Eliminarea se realizeaza respirator ca atare, dar si renal sub forma de conjugati.
Biotransformare toluen. Se biotransforma prin oxidare la nivelul hepatocitului cand rezulta
acid hipuric (identificat in urina) dar si prin hidroxilare la nucleu cand se formeaza sulfo si
glucuronoconjugati.
Biotransformare m-xilenul. Se realizeaza oxidativ cand rezulta acizi toluici ce se conjuga cu

glicocolul la metilhipurici, dar si prin hidroxilare pe nucleu cu formare de xilinoli care sufera
sulfo si glucuronoconjugare.
Biotransformare mesitilen. Se realizeaza oxidative si prin hidroxilare.
Biotransformare etilbenzen. Se realizeaza oxidative la catena laterala.
Biotransformare stiren. Se realizeaza oxidativ.
ETILBENZEN SI STIREN
ETILBENZEN
Lichid incolor, miros usturator, insolubil in apa, mai putin volatil decat benzenul.
Etiologia intoxicatia: acute si cornice profesionale, risc toxic in industrie.
Toxicocinetica:
Patrunde respirator si cutanat, dar si digestiv in mod accidental.
Difuzeaza in tesuturile bogate in lipide.
Eliminare: majoritar urinar sub forma de acid fenilacetic, acid benzoic, acid mandelic.
Biotransformare: oxidative la catena laterala
Toxicodinamie.
Iritant pe mucoase, respirator, ocular, cutanat
Intoxicatia acuta iritare ocular (lacrimare), la concentratii mari produce efecte hemoragice la
nivelul plamanilor.
Intoxicatia cronica iritatia cailor aeriene superioare, tulb. hematologice (leucopenie),
tulb. hepato-biliare.
Date de labolator: acid mandelic in urina

Tratament: similar hidrocarburilor aromatice.
STIREN
Solvent, materie prima la fabricarea cauciucului, maselor plastic, lichid volatil, miros
characteristic, patrunzator.
Etiologia intoxicatiilor intoxicatii cornice, rar acute, profesionale; risc toxic in industria de
mase plastic.
Toxicocinetica
Patrunde respirator, cutanat.
Se distribuie in toate organelle.
Eliminare pe cale respiratory ca atare si renal sub forma de metaboliti.
Biotransformare pe cale oxidative cand rezulta acid hipuric, adic mandelic, acid
fenilglioxalic (indexuri clinice).
Toxicodinamie.
Expunerea la vapori produce iritatia mucoaselor conjunctivala si bucala, iritarea cailor
aeriene superioare.
Prezinta actiune narcotic slaba.
Neurotoxic, mutagen in vitro, cancerigen la animale.
La contact indelungat produce dermita stirenica.
Expunerea cronica profesionala duce la tulb de vedere
Simptomatologie
Intoxicatia acuta produce efecte iritante, iar cea cronica astenie, dermite, astm
NAFTALEN
Este solid sub forma de cristale, miros patrunzator, sublimeaza usor
intoxicatiile acute accidentale propriu-zise, profesionale
intoxicatiile cornice profesionale, casnice
Risc toxic in industre deoarece se foloseste la fab colorantilor, lacurilor, vopselelor.
Toxicocinetica.
Patrunde respirator, transcutanat, digestive.
Se biotransforma la alfa sau beta naftol si apoi sufera conjugare, sufera conjugare
mercapturica producand carenta in tioaminoaciza = cataracta
Traverseaza bariera placentara.
Toxicodinamie.
Actiune citotoxica neurotoxica, hepatotoxica, nefrotoxica.
Actiune hemolitica hemoliza, icter hemolitic.
Actiune toxica asupra cristalinului producand cataracta.
Simptomatologie.
Intoxicatia acuta:
inhalare greturi, varsaturi, transpiratii, cefalee, confuzie, anemie hemolitica,
hematurie, leziuni iritative ale globilor ocular, dermatite
ingerare tulb digestive (greturi, varsaturi, diaree, durere abdominale), transpiratii
profunde, apatie, convulsii, coma
Intoxicatia cronica
cefalee, nevrita optica, dermatita, anemie hemolitica, lezare renala.
Tratament similar hidrocarburilor aromatice, dar sunt contraindicate laptele sau purgativele
uleioase deoarece solubilizeaza naftalenul
HIDROCARBURI AROMATICE CANCERIGENE

Acestea se gasesc in gudroanele de carbine, in funingine, in unele produse prajite sau
afumate, in fumul de tigara, prin arderea combustibililor
Prezinta structura antracenica, fenantrenica, colantrenica, iar prototipul clasei este 3, 4
benzpirenul.
Actiunea cancerigena:
minimum 4 nuclee benzenice condensate
regiune K active
regiune L putin active
Pullman a aplicat metoda orbitalilor moleculari pentru a explica distributia densitatii
electronilor in molecula HPA
Regiunea k zona mezofenantrenica (poz 9 si 10 cele mai active din fenantren) aceasta
conditioneaza apartitia actiunii cancerigene
Regiunea L zona mezoantracenica
Antracenul + nucleul aromatic = 1,2 benzantracen in care reg K este activa si reg. L
slaba, dar daca adaugam un nucleu aromatic in 7,8 se formeaza 1,2,7,8 dibenzantracen in care
reg K se nodifica putin si reg L se dezactiveaza aparand astfel act cancerigena (slaba)
1,2,5,6 dibenzantracen este moderat cancerigen
3,4, benzpiren are act cancerigena intense
Cand un nucleu suplimentar ceeaza un monobloc complact de 4 nuclee, ca in benzopiren

activitatea reg K isi pierde din importanta devenind mai importante poz 7,8 si apoi 9,10 intr-o
etapa ulterioara de biotransformare
Toxicocinetica
Patrund respirator si cutanat.
Au actiune toxica cancerigena.
Sensibilizeaza pielea.
Pot produce cancer pulmonary, laringian, cutanat, digestive, hepatic
Biotransformare epoxidare in 4,5 cu sanse de corectare a toxicitatii prin hidroliza cu
ajutorul epoxid-hidrolazei urmata de conjugare. favorizanta a eliminarii.
Localizarea tumorilor 9,10 epoxidarea poate fi catalizata si de 15-lipoxigenaza sau poate fi

efectuata direct de radicalii peroxil formati in timpul peroxidarii lipidice in piele.
Mecanismul de actiune
formarea 7,8, diol, 9,10 epoxid endo catalizata mai ales de PHS conlucrarea
nedorita intre CYP 450 si PHS duce la activarea toxica a benzopirenului prin
cooxidare; acest lucru se intampla in regiunea din tes extrahepatice.
formarea epoxidului in asa numita reg K are loc di in cazul altor hidrocarburi
aromatice cu minim 4 nuclee condensate; epoxidul format este relative putin periculos
putand fi hidrolizat destul de usor de catre epoxidhidrolaza la diolul corespunzator
care apoi se conjuga
METABOLITI INDEXURI CLINICE IN INTOXICATIA CU HIDROCARBURI
In cazul BENZENULUI principalele semnele clinice tipice pot fi initial cresterea nr. de
elemente figurate, apoi scaderea, la debutul anemiei aplastice;
Formarea conjugatilor in cursul biotransformarii ce determina cresterea raportului sulf
conjugat/sulf total si scaderea raportului sulf anorganic/sulf total(sulfat index), modificarea
acestor rapoarte fiind un semn de impregnare cu benzen
Sulfat index poate scadea si in intoxicatii cu compusi care se detoxifica prin sulfoconjugare
Acidul S-fenilmercapturic in urina biomarker specific al expunerii la nivele joase de benzen.
In cazul TOLENULUI la datele de laborator se verifica:

Acid hipuric in urina biomarker al expunerii profesionale
O-crezol in urina
Nivelul de toluen in sangele venos
In cazul intoxicatiilor cu XILENI datele de laborator pot identifica in urina acid metilhipuric
in urma biotransformarii acestora.
In cazul intoxicatiilor cu ETILBENZEN datele de laborator pot identifica in urina acid

mandelic 1,5g/g creatinina in urma biotransformarii acestora.
CLOROFORM
Este un solvent, anestezic (accidente grave). Au fost inregistrate multe tentative de

sinucidere si crime cu cloroform. In contact cu flacara sau cu suprafete incalzite se
descompune in fosgen si acid clorhidric.
Toxicocinetica
Patrunde respirator, digestive (accidental).
Se absoarbe si difuzeaza lent in tesuturile bogate in lipide.
Eliminarea se realizeaza predominant renal, dar si urinar sub forma de metaboliti.
Trece prin bariera placentara.
Se biotransforma partial prin dehalogenare oxidativa.
Actiune toxica
Iritant pentru mucoase si tegumente, deprimant SNC narcotic.
Produce paralizie bulbara si moarte prin inhibarea centrilor respiratori.
Toxic cardiac producand aritmii si fibrilatie ventriculara.
Citotoxicitate produce degenerescenta grasa a ficatuluisi nefrita la nivel renal.
Cancerigen.
intoxicatia acuta
iritarea mucoaselor, lacrimare, stare ebrioasa, cefalee, ameteli, tulb digestive
la doze mari produce deprimare SNC cu paralizia centrilor respiratori si circulari
intoxicatia cronica
catar nazal
cefalee, ameteli, somnolenta, vertij
dermatoze
afectare hepato-renala
Tratament
Scoaterea din mediu, oxigenoterapie, lavaj gastric si suspensie de carbune activat.
Combaterea insuficientei cardiace congestive, a fibrilatiei ventriculare, protectie
hepatica si antibioterapie.
DERIVATI CLORURATI AI ETANULUI.

o
dicloretan
tricloretan
tetracloretan
pentacloretan
Sunt solventi, lichide incolore, volatile, miros de cloroform sau tetraclorura de carbon,
pentacloretanul are miros de camfor, putin solubile in apa, solubile in solventi organici.
Toxicocinetica
Patrund respirator, cutanat.
Se absorb lent.
Localizate in tesuturi si organe grase.
Se biotransforma prin hidroliza si prin oxidare.
Tricloretanul are toxicitatea cea mai mare.

Local sunt iritanti, general sunt narcotici, hepato si nefrotoxici.
-
intoxicatia acuta se manifesta prin tulb iritaative ale cailor respiratorii, tulb narcotice,
hepatotoxicitate, nefrotoxicitate
DERIVATI CLORURATI AI ETENEI

-
monoclortena/clorura de vinil
dicloretena
tricloretena
tetracloretena
Sunt solventi, degresanti, se utilizeaza in industria maselor plastice, anestezic (tricloretena

microchirurgie, stomatologie).
Toxicocinetica
Patrund respirator, iar secundar cutanat si digestiv.
CLORURA DE VINIL
Este un gaz incolor, inflamabil cu miros dulceag.
Toxicocinetica
Prezinta absorbtie repida prin inhalare.
Biotransformarea se realizeaza oxidativ prin formarea oxidului de cloretilena foarte activ ce
se transforma rapid in cloracetaldehida, iar aceasta se oxideaza la acid monocloracetic.
Actiunea toxica
Se fixeaza electiv la nivel SNC, iar la conc mari prezinta actiune narcotica.
La expunerea indelungata produce boala cloruri de vinil cu otalgii, vertij, vedere
incetosata, oboseala, anorexie, scaderea ponderala, greata, insomnii, epigastralgii, dureri,
senzatie de racire a extremitatilor.
Creste incidenta cancerelor la nivel hepatic si cerebral.
Mutagen.
TRICLORETILENA
Utilizata in industrie ca solvent si in curatatoriile chimice ca eluant.
Este un lichid limpede, neinflamabil, cu miros dulceag.
Toxicocinetica
Patrunde respirator, transcutanat si digestiv in cazuri accidentare.
Se biotransforma in microzomii hepatici si in hematii cu formarea finala de
tricloretanol si acid tricloracetic ce se elimina pe cale renala sub forma de glucuronoconjugati.
Se elimina pe cale respiratorie ca atare sau pe cale urinara sub forma de conjugati.
Actiune toxica
Toxic SNC producand initial excitatie apoi depresie/narcoza
Produce lezare hepati, renala, miocardica.
Iritant pe tegumente si mucoase.
Intoxicatia acuta
-
inhalarea tricloretilenei poate atenua simtul mirosului asa incat este posibila inhalarea
unor cantitati nocive sau chiar letale de vapori.
Daca intoxicatia se realizeaza prin ingestie, starea de ebrietate poate atinge

adesea coma, ea fiind insotita de: iritare gastrica
hemoragica, greata, varsaturi, epigastralgii, diaree si uneori melena.
Leziunile si arsurile peribucale sunt la fel de frecvente ca si cele de la nivelul
esofagului si stomacului.
Semne ale intoxicatiei acute:

- manifestari cutaneo-mucoase si ORL,
- tulburari digestive (anorexie, varsaturi, stare de nutritie deficitara, alterarea starii
generale),
- tulburari neuropsihice.
Intoxicatia cronica
-
tulburari neurovegetative (transpiratii, tahicardie, extrasistole),

tulburari neurologice (ameteli, cefalee, astenie, insomnie, tremor, parestezii, tulburari
de mers, tulburari de vedere,nevrite ale trigemenului),
afectiuni psihice (lipsa de concentrare, scaderea memoriei),
tulburari hepato-renale.
Tricloretilenomania prin inhalare se caracterizeaza printr-o faza de excitatie, iar la doze mai
ridicate, o faza de depresie a SNC, urmata de o faza de trezire.
I. Faza de excitatie se caracterizeaza printr-o stare de ebrietate, comparabila cu betia eterica:

- euforie,
- somnolenta,
- alterarea constientei,
- confuzie mentala,
- halucinatii auditive si vizuale colorate.
Dupa oprirea inhalarii, starea de constienta revine rapid la normal.
II. Faza de deprimare: la doze crescute, deprimarea SNC poate lua forma unei stari de
somnolenta ce poate merge pana la coma, aceasta stare fiind precedata de cefalee, vertij,
greata, voma si tinitus.
III. Faza de trezire: dupa iesirea din intoxicatie, persoana se simte deprimata, senzatiile sale
fiind "tocite".
Diagnosticul se stabileste pe baza examenului clinic si a celui toxicologic.
Dependenta psihica este de intensitate variabila, fiind diferita de la un consumator la altul. La

toxicomanii tineri dependenta apare rapid, desi la inceput inhalatiile sunt discontinue, pe
perioade de mai multe saptamani.
Dependenta fizica este inconstanta.

Sindromul de retragere apare la trei zile dupa incetarea folosirii drogului si consta in:
- tulburari neurovegetative (hipertermie),
- tulburari psihice traduse prin anxietate, stare confuzo-deliranta, halucinatii vizuale (cu figuri
geometrice) si auditive.
Complicatiile tricloretilenomaniei:
- nervoase (pierderea cunostintei, coma, accident vascular cerebral, anomalii ale EEG-uIui),
- psihice (sindrom depresiv sau acces maniacal, declansat de o inhalare masiva),
- cardiace (aritmii, fibrilatie ventriculara, soc si deces),
- pulmonare (polipnee datorita comei, infectii bronsice, uneori edem pulmonar acut),
- hepato-renale (hepatita si nefrita tubulara).
Aceste complicatii se pot instala la cativa ani de la debutul acestei toxicomanii.
Tratamentul intoxicatiei acute

In cazul inhalarii persoana va fi scoasa din atmosfera toxica si poate fi ventilata mecanic.
In cazul ingerarii este indicata:

- spalatura gastrica cu suspensie de carbune activat,
- administrarea de ulei de parafina.
Se indica diureza fortata, combaterea tulburarilor de ritm, combaterea agitatiei si
administrarea de inhibitori ai metabolizarii tricloretilenei.

Expunerea la locul de munca a fost asociata cu efecte toxice la nivelul ficatului si rinichilor.
Expunerea acuta la concentratii mari duce la sensibilizarea inimii la efectele adrenalinei, fapt
care poate declansa un infarct miocardic acut. Contactul repetat cu compusul in forma sa
lichida provoaca iritatii ale pielii si ochilor.
TETRACLORETILENA
Lichid incolor, cu miros de eter, neinflamabil la temperatura camerei, usor volatil, ce
se foloseste pe scara larga in curatatoriile pe cale uscata, cat si la degresarea metalelor.
Este si un poluant relativ frecvent al solului.
Toxicinetica
Actiune toxica
Deprimant SNC
Actiune la nivelul lipidelor (dizolvarea grasimilor), la nivelul tractului respirator.
Intoxicatia acuta
Inhalarea vaporilor, in special in incaperile inchise, lab aerisite, ameteli, cefalee,
somnolenta, confuzie mentala, greata, dificultate de vorbire, pierderea cunostintei, moarte
Tuse si tulb respiratorii, iritare la nivelul cailor respiratorii, chiar edem pulmonar acut
la cantitati mari.
Efectele se instaleaza imediat sau la scurt timp dupa expunerea la tetracloretilena.
La expunerea de lunga durata apar: vertij, cefalee, lipotimie, tulb. De ritm sau chiar
stop cardiac, disfunctii hepatice sau renale (risc de deces).
Intoxicatia cronica
Predominant apar semne clinice digestive, tulb. Neuropsihice (vertij, astenie, tulb de
memorie, de mers, de vorbire) si hepatita.
La nivel cutanat se produc prin contact, dermatite, eczeme, urticarii.
TETRACLORURA DE CARBON
Solvent, insecticid, antihelmintic, curatarea parchetului, haine, sampoane pentru

degresarea parului, lichid incolor, cu miros caracteristic.
Toxicocinetica
Patrunde respirator, cutanat, exceptionl digestiv.
Absorbtie digestiva lenta, favorivata de alcool si grasimi.
Localizare in ficat, rinichi, pancreas, creier, grasimi.
Eliminarea se face respirator ca atare si renal sub forma de metaboliti.
Biotransformarea tetraclorurii de carbon.
Actiune toxica
Iritant pentru mucoase si tegumente,
SNC narcotic dar mai slab decat clororformul.
Lezare ficat dizolvarea componentelor lipidice a membranelor, patrundere in
hepatocit, generare de radical liber triclormetil inhibarea sintezei proteice, acumularea de
TG, atacarea lizozomilor cu elib enzimelor hidrolitice; haos biochimic cu necroza hepatica,
degenerescenta grasa a ficatului.
Nefrotoxicitate, insuficienta renala.
Cancerigen.
Intoxicatia acuta prin inhalare

Faza initiala se manifesta cu forme usoare: iritatie oculara, cefalee, vertij sau
forme severe cu narcoza si deces prin fibrilatie ventriculara.
Faza de latenta cateva zile.
Faza de atingere hepato-renala debuteaza prin astenie si tulb digestive, apoi
sindrom hepatic si nefropatia tululointerstitiala
Intoxicatia cronica
Se manifesta cu tulb neurologice, digestive si hepato-renale; bronsita si iritatie
conjunctivala cronica; ciroza hepatica.
Leziuni anatomo-patologice, degenerescenta grasa a ficatului, leziuni renale, edem
cerebral.
Tratament: Hepatoprotectoare, antidot N-acetilcisteina.

Contraindicatii: lapte, alcool, grasimi.
TOXICOCINETICA DERIVATILOR CLORURATI AI ETANULUI SI ETENEI
Toxicocinetica derivatilor clorurati ai etanului.

Patrund respirator, cutanat.
Se absorb lent.
Localizate in tesuturi si organe grase.
Se biotransforma prin hidroliza si prin oxidare.
Tricloretanul are toxicitatea cea mai mare.
Local sunt iritanti, general sunt narcotici, hepato si nefrotoxici.
Toxicocinetica = vezi derivati clorurari ai etenei mai sus
INTOXICATII DIAGNOSTICABILE PRIN ACID TRICLORACETIC SI

TRICLORETANOL
-
Tricloretilena si tetracloretilena se biotransforma la ac tricloracetic si tricloretanol

(vezi sub anterior)
TOXICOCINETICA SI ACTIUNEA TOXICA A ALCOOLULUI METILIC
Toxicocinetica
Patrunde respirator, digestiv si cutanat
Se absoarbe rapid, difuzeaza si se localizeaza in toate tesuturile si organele cu continut
mare de apa (in LCR mai mult decat in sange, in umoarea apoasa si sticloasa a globului ocular
localizare preferentiala)
Biotransformarea metanolului.
Eliminmarea se realizeaza pe cale respiratorie ca atare dar si renal ca atare in procente mici
sau sub forma de metaboliti; aproxinativ 20 din metanolul ingerat se elimina in primele 4 ore
de la intoxicatie.
Este un toxic cumulativ = biotransformarea si eliminarea se realizeaza lent.
Actiunea toxica
Este un toxic narcotic cu actiune specifica asupra retinei si nervului optic.
Metabolitii sau sunt mai toxici.
Formaldehida blocheaza grupele amino ale sistemelor enzimatice, inhiba foforilarea in
retina ceea ce duce la tulb de vedere.
Acidul formic complexeaza fierul trivalent din metaloenzimele lantului respirator,
inhiba oxido-reducerile celulare ceea ce duce la anooxie la nivelul tes nervos si retinian.
Actiunea specifica a metabolitilor asupra nervului optic si functiei vizuale .
Are loc orpirea respiratiei celulare cu degenerescenta grasa a ficatului, hemoragii
renale, retiniene, lezarea centrilor nervosi (SNC).
Formaldehida si acidul formic sunt izolate din lichidele oculare; prezenta acestor
inhibitori ai respiratiei celulare explica lezarea retinei (tes cu mare necesitate de oxigen) si a
nervului optic, caracteristica in intoxicatiile cu metanol.
Provoaca acidoza metabolica prin acidul formic si ca rezultat al anoxiei prin scaderea
respiratiei celulare.
Metilformiatul este mai toxic, fiind liposolubil.
Argumentele pentru toxicitatea metabolitilor (in special acid formic)

o susceptibilitatea individuala (capacitatea oxido-reducatoare a fiecarui
organism)
o absenta biotransformarii metanolului in cazul amestecului metanol
etanol
o declansarea brusca a manifestatiilor
o lezarea pancreasului, dureri epigastrice, cresterea amilazemiei, lezarea
rinichiului
o actiune teratogena la animale
o doza toxica este de 5 10 ml
o doza letala este de 30 60 ml
ALCOOLUL METILIC: MECANISM DE ACTIUNE SI TRATAMENTUL

INTOXICATIILOR

Metilformiatul este mai toxic, fiind liposolubil.
Tratament
Antidoturi (scad activitatea alcooldehidrogenazei prin inhibarea competitiva):
o etanol in perfuzie sau pe cale orala, iar in paralel se adm glucoza pentru
a evita hipoglicemia data de etanol
o fomepizol deoarece blocheaza ADH-ul si formarea metabolitilor
metanolului.
o Acidul folic sau leucovorin - cofactor ptr oxidarea completa a acidului
formic la dioxid de carbon
Decontaminarea
lavaj gastric cu suspensie de carbune, urmata de adm unui purgativ salin
provocarea emezei cu sirop de ipeca
irigarea oculara cu ser fiziologic
spalarea tegumentelor cu apa si sapun
Tratament simptomatic
o combaterea hipoglicemie
o protectia ochilor de lumina
o administrarea de votamina B6,
o combaterea insuficientei respiratorii (oxigenoterapie), calmarea durerilor si
combaterea convulsiilor
Terapie alcalina cand se adm carbonat acid de sodiu pentru corectarea acidozei metabolice
pana la urina alcalina.
INTOXICATIA ACUTA CU ALCOOL METILIC
Prin ingerare
o dupa o perioasa de latente de cateva ore pot aparea simptome ca stare ebrioasa,
tulb digestive, nervoase (cefalee, vertij, parestezii), tulb circulatorii cu scaderea
TA
o Tulb. Oculare caracterizate prin midriaza, abolirea refluxului foto-pupilar,
scaderea acuitatii vizuale, dureri in globul ocular
o sechele: lezarea retinei si a nervului optic
o intoxicatii severe cu acidoza, cianoza, coma cu contracturi musculare,
hipotermie, moarte prin stop respirator sau colaps cardio-vascular.
Prin inhalare
o se manifesta prin iritarea conjunctivei si a cailor respiratorii
o manifestari oculare asemenea celor de la ingerarea de metanol
o manifestari neuropsihice cum ar fi excitatie, apoi apatie si somnolenta.
BIOTRANSFORMARILE PARTICULARE ALE ALCOOLULUI ETILIC
Exista cai minore de biotransformare a etanolului

o Calea sistemului oxidativ microzomiala cunoscut si ca oxidaze microzomale cu functii
mixte, are drept constituent principal CYP450 si este dependent de NADH.
Se biotransforma 20% din alcoolul ingerat.
o Calea catalazica este dependenta de xantinoxidaza, necesita h2o2, citosol si
biotransforma 2% din alcoolul ingerat.
o Alcooliza pe acesta cale etanolul se comporta analog apei, pe care o poate substitui
in reactiile catalizate de enzimele hidrolitice.
TOXICOCINETICA ALCOOLULUI ETILIC
Patrunde digestiv, respirator si transcutanat.

Resorbit digestiv functie de:
o tipul de bauturi si cantitatea consumata
o factori individuale (greutatea corporala, starea de sanatate, natura si cantitatea
alimentelor sin stomac, grasimile si proteinele intarzie absorbtia)
o repartitia in orgame este direct proportionala cu continutul de apa
Biotrnsformarea are loc in hepatocit.
Calea majoca este prin intermediul alcooldehidrogenazei cand se biotransforma 90
95% din alcoolul ingerat
Aceasta este o enzima parametabolica, cu un nivel constant in ficat

Femeile au mai putin ADH, avand astfel o susceptibilitate mai mare decat barbatii fata
de alcool.
Reactiile succesive din calea ADH asigura oxidarea etanolului fara cumulare de
NADH, numai daca nu este depasita capacitatea de oxidare a lantului respirator microzomal.
In caz contrar, se acumuleaza NADH, creste raportul NADH/NAD+ si implicit, potentialul
redox citoplasmatic si mitocondrial.
Posibilitatea de refacere a NAD+ este in mitocondrii prin naveta malat-aspartat.
Spre deosebire de metanol, etanolul nu se acumuleaza.

Eliminare se realizeaza ca atare prin urina, respirator, prin saliva, transpiratie, laptele
matern poate atinge conc. Mari in plama ca metabolit pe cale renala.
Eliminarea dureaza intre 2 si 24 de ore.
Traverseaza bariera placentara.
TOXICODINAMIA ALCOOLULUI ETILIC
I. La nivelul aparatului digestiv, alcoolul etilic determina:
Tract gastrointestinal
Aproximativ 30% din alcoolul ingerat stagneaza o ora la nivelul tubului digestiv. La mai mult
de 10% dintre consumatori are un efect iritant la locul de stagnare cu aparitia unui edem. Se
produce turgescenta vaselor si apar hemoragii, iar tesutul muscular devine lax. 15-20% dintre
consumatori prezinta inhibarea secretiei gastrice, cu evidentierea gastriteialcoolice (prin
precipitarea mucusului protector) care in timp se cronicizeaza. La consumatorii cronici este
afectat transportul intestinal cu instalarea malabsorbtiei, ce va determina la randul
ei denutritie si hipovitaminoze.
2. Ficat
Contactul dintre etanol si ficat dureaza intre 30 secunde si 6 minute. Este afectat
metabolismului lipidic cu acumulare de lipide si degenerescenta grasa a ficatului. Clinic, in
afara de steatoza, mai poate apare hepatita, ciroza si necroza hepatica.
Hepatita alcoolica subacuta reprezinta forma anatomo-clinica tipica pentru alcoolism. Din
punct de vedere clinic, simptomatologia este saraca si necaracteristica:
- inapetenta,
- greata, varsaturi,
- scadere ponderala,
- apare hepatomegalia si, consecutiv, dureri in loja hepatica.
Ciroza hepatica de etiologie etanolica poate fi considerata ultima etapa in evolutia acestui
proces indelungat ce se poate intinde pe perioade intre 10 si 40 de ani, in functie de diversi
factori constitutionali, de frecventa consumului, felul bauturilor si cantitatile ingerate. Clinic
se manifesta prin:
- anorexie marcata,
- sindrom hipovitaminozic,
- dureri abdominale difuze sau colici violente,
- probele hepatice sunt profund alterate,
- in final poate sa apara ascita si icterul.
3. Pancreas
Afectarea pancreatica se manifesta prin:
- hipersecretie pancreatica,
- pancreatita (prin precipitarea proteinelor in canalele pancreatice),
- cancer de cap de pancreas, cu evolutie rapida spre deces.
II. La nivelul sistemului nervos central si periferic

Deprimarea incepe cu scoarta cerebrala si se continua pana la bulb. Inhibarea centrilor
superiori cu functii de coordonare si control (sistemul reticulat activator) antreneaza si
relaxarea centrilor inferiori ce determina efectul stimulator (aparent) al bauturilor alcoolice
(neuronii inhibitori prezinta o sensibilitate mai mare la efectul deprimant al alcoolului).
La nivelul celulei neuronale apar:
- modificarea stratului lipidic membranar, cu fluidizarea membranei neuronale si efect
deshidratant (mecanism implicat in instalarea dependentei alcoolice),
- perturbarea biosintezei neurotransmitatorilor (GABA, catecolamine) - explica de asemenea
dependenta alcoolica,
- aparitia de falsi neurotransmitatori cu aparitia dependentei alcoolice,
- carente vitaminice (B1, B6, B12, PP, acid folic),
- polinevrite (polineuropatii).
III. La nivelul aparatului cardiovascular:

Consumul cronic de etanol poate sa determine:
- insuficienta cardiaca,
- hipertensiune arteriala,
- tahicardie,
- tulburari de ritm,
- cardiomiopatie alcoolica.
Consumul de cantitati mici, repetate, de alcool reduce riscul de boli coronariene prin efect
antiagregant si antiaterogen, efect supranumit "paradoxul francez".
IV. La nivelul sangelui si organelor hematoformatoare:

Alcoolul etilic poate determina:
- anemii de tip megaloblastic sau sideroblastic (este slab antagonist al acidului folic),
- hemoliza prin acidoza,

- trombocitopenie,
- leucocitoza,
- scaderea migratiei leucocitelor in zonele inflamatorii si inhibarea formarii pseudopodelor
care duce la o slaba rezistenta la infectii (aceasta fiind insa doar o explicatie partiala).
V. La nivelul aparatului renal:

Rinichiul consumatorilor sanatosi nu este afectat: se spune ca rinichiul ignora alcoolul".
VI. Metabolismul electrolitilor este influentat astfel:

- scaderea nivelului de Mg creste riscul aparitiei cancerului,
- scaderea concentratiei de Zn duce la eliminarea protectiei antioxidante a organismului,
- cresterea nivelului de Fe favorizeaza aparitia stresului oxidativ indus de alcool.
VII. La nivelul musculaturii striate:

La doze mici totalul lucrului mecanic este crescut, in special ca urmare a scaderii senzatiei
de oboseala. Consumatorii fac febra musculara la efort mic datorita acumularii acidului lactic.
VIII. La nivelul ochilor:

- implicarea ADH-ului in biotransformarea etanolului explica amauroza etilica (prin deficit de
vitamina A, deoarece ADH-ul transforma printre altele si retinolul in retinal) cu reducerea
partiala sau totala a vederii,
- poate produce midriaza, nistagmus, nevrita optica bulbara.
IX. La nivelul urechilor:

Alcoolul are efect ototoxic.
X. Imunitate.
Alcoolul are o actiune imunosupresoare.
XI. La nivel endocrin.

La acest nivel au loc urmatoarele modificari:
- sindrom pseudo-Cushing,
- inhibarea MAO care explica sinergismul alcool-tranchilizante (clorpromazina), alcool-
hipnotice,
- infertilitate prin inhibarea spermatogenezei si deficit de Zn,
- hipogonadism,
- ginecomastie,
- cancer de san,
- deshidratare datorata faptului ca alcoolul este un inhibitor al AVP (arginin-vasopresina),
- cetoacidoza metabolica,
- osteoporoza.
XII. La nivelul embrionului.

Alcoolul si CH3CHO traverseaza bariera placentara si prezinta efecte teratogene. Pot sa
apara:
- "sindromul alcoolic fetal",
- "embriopatie alcoolica",
- "embrio-fetopatie alcoolica" (EFA) care se caracterizeaza prin: retardarea dezvoltarii pre si
postnatale (lungime, greutate si circumferinta capului), dismorfism cranio-facial, anomalii ale
membrelor si articulatiilor, anomalii cardiace, deficit psihic si retardarea dezvoltarii motorii).
Toxicitatea alcoolului este potentata de:

- barbiturice,
- hipnotice,
- tranchilizante,
- fenacetina,
- compusi ai Hg, Pb, As,
- CS2, anilina, benzen, CHCl3, nitroderivati,
- ciuperca Coprinusatramentarius, unele sulfoniluree, disulfiram.
INTOXICATIA ACUTA CU ALCOOL ETILIC
Doza toxica letala in cazul intoxicatiei acute cu etanol, este de 5-8g/kg, iar in cazul
copiilor de 3g/kg.
Alcoolul etilic are actiune deprimanta asupra sistemului nervos central si in prima faza
asupra sistemului reticulat activator ascendent.
Primele afectate de etanol sunt gandirea si dispozitia, apoi apar tulburarile de vedere,
de echilibru si coordonare motorie.
1. Faza de excitatie (betie usoara) - corespunzatoare unei alcoolemii de 0.5-1 g la mie.

Este caracterizata de:
- scaderea inhibitiilor,
- tulburari vizuale usoare,
- scaderea vitezei de reactie,
- cresterea increderii in propria persoana.
2. Faza medico-legala (betia propriu-zisa) - corespunzatoare unei alcoolemii de 1.53g

la mie, caracterizata de:
- ataxie,
- tulburari de vorbire,
- scaderea performantelor motorii,
- scaderea atentiei,
- diplopie,
- alterarea perceptiei,
- tulb de echilibru.
3. Faza comatoasa (betia comatoasa) - alcoolemie de 3-5g la mie. Prezinta:

- alterarea vederii,
- tulburari grave de echilibru,
- stupor.
Coma - se instaleaza la o alcoolemie mai mare de 5 g la mie
Predomina insuficienta respiratorie si circulatorie, hipotermia grava (35 C), cu instalarea
colapsului si deces.
ALCOOLISM
Consumul cronic sau periodic de alcool; stare de intoxicatie cronica caracterizata prin
afectarea controlului in ceea ce priveste consumul de alcool, episoadele frecvente de
intoxicatie si preocuparea pentru consumul de alcool, in pofida consecintekir adverse.
Sindromul este caracterizat prin
o nevoia irezistibila de a ingera mari cant de bauturi alcoolice
o dificultatea sau imposibilitatea de a limita consumul de alcool

o cand aceasta nevoie nu este satisfacuta, survin simptomele de sevraj
Clasificarea care corespunde fazelor prin care trec alcoolicii
o alcoolismul latent tulb moderate de caracter si ale activitatii sociale
o etilismul constituit cu leziuni viscerale
o etilismul grav cu leziuni viscerale si lezarea profunda a sistemului nervos
o psihozele alcoolice
Tulburari neuropsihice si neurologice

encefalopatiile carentiale ale alcoolicilor caracterizate prin tulb psihice si tulb
neurologice ca tulb de echilibru si tulb de vedere
psihozele alcoolicelor
delirurile alcoolice cronice ce reprezinta tulb psihice permanente pe fondul
impregnarii etilice, fiind clasificate astfel:
o delirul alcoolic de interpretare cu manifestari de gelozie, caracter absurd,
ducand la reactii agresive
o delirul halucinatoriu cronic
o sindroamele schizofrenice de tip paranoic
dementa alcoolica se caracterizeaza printr-o deterioarare globala si progresiva a
functiilor psihice
Fazele alcoolismului
o faza prealcoolica cu o duparat intre 2-3 luni pana la 3 ani atunci cand subiectul
cauta diverse pretexte pentru a putea consuma alcool si creste toleranta pentru
alcool
o faza de alcoolizare cu o durata de la 6 luni pana la 4 ani caracterizata prin
consumul in secret atunci cand apar si tulb de memorie si situatiile conflictuale
o faza de alcoolism cronic caracterizata prin necesitatea fizica de a bea, apar
modificari de caracter si comportament, apare tremurul mainilor si hepatomegalia
o faza de alcoolomanie caracterizata prin consumarea motivata a bauturii, stare de
ebrietate in timpul zilei si perioada de betie prelungita, apare lezarea hepatica, se
accentueaza tremurul mainilor, iar modificarile psihice evolueaza spre psihoza
alcooloca
Caracteristicile dependentei de alcool

alcoolismul prezinta 4 simptome
o craving
o pierderea controlului
o dependenta fizica
o toleranta
Toleranta acuta si toleranta cronica pot fi:
-
comportamentala
metabolica
Dependenta poate fi atat fizica cat si psihica impulsul psihic irezistibil de a consuma alcool
Tratamentul dependentei de alcool

detoxificarea
reabilitarea combaterea dependentei de alcool
Terapia medicamentoasa a sevrajului alcoolic prevenirea delirului si a aritmiilor
detoxifiere cu benzodiazepide
anticonvulsivante carbamazepina
combaterea dependentei alcoolice cu disulfiram,antidepresive si antimaniacale (saruri
de litiu)
ALCOOL ETILIC: TRATAMENTUL INTOXICATIILOR
Tratamentul dependentei de alcool

-
Detoxifierea (realizarea sevrajului): se face apel la trat medicamentos pt diminuarea

simptomelor de abstinenta
Reabilitarea (combaterea dependentei): trat medicamentos is psihosocial pt a ajuta

pacientii sa ramana abstinenti
Terapia medicamentoasa:
-
Detoxifiere:
bzd (reduc simptomele sdr de retragere):

o Oxazepam de electie la alcoolici cu atingere hepatica
o Diazepam stari confuzionale acute sau subacute, are si prop

anticomitiale
Anticonvulsivante carbamazepina previne convulsiile si instabilitatea

nervoasa asociate sdr de retragere
Combaterea dependentei de alcool:
Disulfiram eficient doar pt pacientii puternic motivati sa renunte la alcool
disulfiram + alcool inhiba biotransf alcoolului la acetaldehida -> se acumuleaza si

produce RA: respiratorii (dispnee, tuse), digestive (greturi, varsaturi), circulatorii
(hiperemia tegumentelor, senzatia de caldura, tahicardie, HTA), nervoase (cefalee
pulsatila).
Asociere repetata (zilnic sau la 2-4 zile) - reflex conditionat negativ, util in trat
alcoolismului
Antidepresive si antimaniacale (saruri de litiu) eficienta moderata; sunt

indicate ca terapie adjuvanta la pacienti cu simptome din gama anxiosdepresiva, subadiacente adictiei
Naltrexon: terapie adjuvanta in trat alcoolismului (reduce efectele pozitive ale

alcoolzarii)
Acamprosatul (med de sinteza cu struct similara aa naturali) act la nivel central, restaurand
activitatea neuronilor glutamatergici
COMPARATI ACTIUNEA TOXICA A ALCOOLULUI METILIC,

FORMALDEHIDEI SI ACIDULUI FORMIC
Metanolul este un toxic narcotic cu actiune specifica asupra retinei si nervului optic.
Formaldehida si acidul formic sunt izolate din lichidele oculare; prezenta

acestor inhibitori ai respiratiei celulare explica lezarea retinei (tes cu mare necesitate de
oxigen) si a nervului optic, caracteristica in intoxicatiile cu metanol.
COMPARATI BIOTRANSFORMAREA ALCOOLILOR
Biotransformarea metanolului:

Biotransformarea etanolului:
Calea majora de biotransformarea are loc in hepatocit.

Calea majoca este prin intermediul alcooldehidrogenazei cand se biotransforma 90
95% din alcoolul ingerat
Aceasta este o enzima parametabolica, cu un nivel constant in ficat
Femeile au mai putin ADH, avand astfel o susceptibilitate mai mare decat barbatii fata
de alcool.
Reactiile succesive din calea ADH asigura oxidarea etanolului fara cumulare de
NADH, numai daca nu este depasita capacitatea de oxidare a lantului respirator microzomal.
In caz contrar, se acumuleaza NADH, creste raportul NADH/NAD+ si implicit, potentialul

redox citoplasmatic si mitocondrial.
Posibilitatea de refacere a NAD+ este in mitocondrii prin naveta malat-aspartat.
Exista cai minore de biotransformare a etanolului

o Calea sistemului oxidativ microzomiala cunoscut si ca oxidaze microzomale cu functii
mixte, are drept constituent principal CYP450 si este dependent de NADH.
Se biotransforma 20% din alcoolul ingerat.
o Calea catalazica este dependenta de xantinoxidaza, necesita h2o2, citosol si
biotransforma 2% din alcoolul ingerat.
o Alcooliza pe acesta cale etanolul se comporta analog apei, pe care o poate substitui
in reactiile catalizate de enzimele hidrolitice.
POLIALCOOLII
Etilenglicolul
Lichid incolor, siropos, slab volatil, gust dulce, solubil in apa, alcool si acetona
Toxicocinetica
Calea de patrundere este cea digestiva, foarte rar cea respiratorie.
Absorbtia se realizeaza rapid, atingand concentratia maxima in sange la 4 ore de la
ingestie.
Se distribuie la toate tesuturile, mai ales in creier
Se elimina - 40% se elimina prin urina si 60% este biotransformat cu ajutorul alcooldehidrogenazei (ADH).
Biotransformarea se realizeaza pe cale oxidativa, in cea mai mare parte in ficat si la nivel
renal.
Toxicodinamie
nefrotoxic prin acidul oxalic si acidul glioxilic
acidoza metabolica toxica inhibitia ciclului Krebs , formare de acod oxalic
toxic de tip narcotic
actiune asupra SNC deprimare, edem cerebral, crize convulsive
actiune iritanta asupra mucoaselor
Simptomatologie
Faza I se instaleaza o stare de betie, tulb digestive, tulb oculare
Faza II perioada cardio-pulmonara caracterizata prin tahicardie si tahipnee, tuse,
poate ajunge pana la edem pulmonar si acidoza metabolica
Faza III afectare renala, iar la conc mari duce la obstructia tubilor renali, anurie
uremica, moarte
Intoxicatia cronica - mai rar este intalnita in mediile industriale si se manifesta prin
conjunctivita, tulb renale, tulb nervoase, iar in unele cazuri apar modificari hematologice si
hepatice.
Tratament
in caz de ingerare se realizeaza lavaj gastric
simptomatic si de sustinere respiratie artificiala si oxigenoterapie, adm de gluconat
de calciu 10% pentru corectarea hipocalcemiei, carbonat acid de sodiu pentri
combaterea acidozei
antidoturi
o etanol oral
o fomepizol blocheaza biotransformarea prin blocarea ADD-ului
o cofactori de tip pirodoxina si tiamina
1,4 butantiol
Solvent sau intermediar in fabricarea plastifiantilor si rasinilor
Produce intoxicatii profesionale.
Toxicocinetica
Se biotransforma in ficat si rinichi.
Actiune toxica
Actiune narcotica redusa.
Actiune iritanta slaba la nivelul mucoaselor si aparatului respirator.
Intoxicatia acuta deprimare SNC
Intoxicatia cronica folosit ca drog, poate produce euforie, cresterea apetitului sexual,
efecte psihice
Tratatment
Fomepizol in perfuzie diluat cu solutie salina sau dextrona iar ca RA pot aparea cefalee,
voma, ameteala, somnolenta si gut metalic
FENOL
-solid,cristalin sau cristale aciculare traslucide , miros patrunzator, gust caustic, putin solubil
in apa, solubil in solventi organici si solutii alcaline; antrenabil cu vapori de apa;
Intoxicatii acute:
- accidentale propriu-zise(confuzie)
- profesionale- in industrie, la inhalarea vaporilor de fenol sau prin absorbtia transcutanata
- terapeutice(rar) - folosirea ca antiseptic
Intoxicatii cronice :
-
Profesionale; risc toxic: fabricare fenol si compusi; obtinere mese plastice , explozivi,
coloranti, sinteze de medicamente
Toxicocinetica
- patrunde respirator, transcutanat, digestiv (rar)
- absorbtie rapida, difuziune in toate oragnele
- biotransformare : oxidativ hidroxilare se obtina pirocatechina si hidrochinona
- conjugare : sulfo- si glucuronoconjugare
- eliminare : aer expirat , fecale
Toxicodinamie
-
Local : actiune caustica pe tegumente si mucoase (conc. 1-2%)
Actiune anestezica- absenta senzatiei dureroase la inceputul expunerii creste riscul de

producere a intoxicatiei prin absorbtie cutanata
Denatureaza proteinele (precipita si coaguleaza)
Leziuni greu vindecabile : gangrene fenicate
Actiune generala :
-
Stimulare , apoi deprimare SNC
Toxic direct pe miocard ( blocheaza canalele de sodiu) si rinichi
Actiune methemoglobinizanta ( prin metaboliti)
Simptomatologie
Intoxicatia acuta
-
Contact cu tegumentele ( in functie de concentratie si timpul de contact) : colorarea

pielii (alb, rosu sau brun), iritatie, eritem, vezicule, ulceratii, pielea se desprinde ca o
manusa ; dupa absorbtie apar manifestari nervoase si renale
Inhalare de vapori: tuse, dispnee ( cu respiratie zgomotoasa), edem laringian,

pneumonie
Intoxicatia cronica
-
Tulburari iritative la nivelul conjuctivei si cailor respiratorii (keratoconjuctivita, tuse)
Tulburari nervoase: cefalee, ameteli
Tulburari digestive: sialoree, varsaturi
Fenomene cutanate: prurit, eruptie, dermatita de contact
Fenomene sangvine: hemoliza
Tratament
-
Albastru de metilen 0,1 %
Contact cutanat
Indepartarea vestimentatiei
Spalarea portiunilor contaminate cu multa apa si sapun, alcool
Excitarea tesuturilor necrozate
Aplicarea de emoliente
Contact ocular
Administrare de lichide
Administrare de carbune activat
Nu emeza
Tratament simptomatic:
-
Combaterea acidozei , antibiotice de protectie si vitaminoterapie ; tonic cardiace
Contraindicatii:
-
Lavaj gastric ( daca exista leziuni hemoragice pe tractul digestiv)
Administrare de ulei mineral (ulei de parafina)
Administrare de alcool( dizolva fenolul)
FORMALDEHIDA
-
Gaz incolor ,miros caracteristic, patrunzator, iritant, antiseptic, agent de conservare
Emite vapori chiar la temperatura ordinara
Poate contine metanol 6 % de la preparare
Toxicocinetica
- patrunde respirator , digestiv ( confuzie, sinucideri), cutanat
- biotransformare rapida oxidativ, in ficat ,la ac.formic
- eliminare pulmonar, renal
Toxicodinamie
-
Local ( tegumente si mucoase)
Iritanta
Sensibilizare cutanata( dermatite) si respiratorie
Sistemic:
-
Deprimant SNC
Acidoza metabolica
Leziuni degenerative in ficat, rinichi, inima, creier
Carcinogen
Mecanism
-
Toxic celular (afinitate pt.grupele amino ale aa si proteine, inhiba sisteme enzimatice
fundamentale)
Coaguleaza proteinele
Bactericida
Simptomatologie
-
Inhalare in concentratii mici: iritatia mucoasei oculare (lacrimare)
Inhalarea in concentratii mari: iritatie cai respiratorii (tuse, tahipnee, bronhospasm);

enfizem pulmonar, edem glotic
Contact cutanat: piele dura si uscata (fisuri)
Ingerare : iritatie tract digestiv- arsuri in cavitatea bucala, esofag, stomac, vomismente,
diaree, dureri epigastrice, violente, fecale inchise la culoare; sechele: tubulonefrita
leziuni cutanate (piele uscata, eczeme, sensibilitate cu urticarie, unghii casante)
inhalare : hiposomnie, astm
in timp cancer sinonazal
Tratament
Ingerare:
-
spalatura stomacala ( cu amoniac diluat, acetat de amoniu, carbonat de amoniu in

primele 15 min.)
nu emeza
hemodializa (la acidoza)
Contact cutanat: spalare cu apa si sapun

Inhalare: scoatere din mediu, administrare de oxigen, AS cu carbonat de amoniu
ACETALDEHIDA SI POLIMERII SAI

-
lichid incolor, volatil, miros caracteristic (mere putrede), inflamabil
noxa chimica la distilarea uscata a lemnului, sinteza ac.ascorbic, a etanolului, coloranti

alimentari, medicamente, mase plastice; in fum de tigara
intoxicatii acute si cronice profesionale, rar accidentale
patrunde digestive, respirator, biotransformarea oxidativ la ac. Acetic; condensare cu

acid piruvic cu formare de acetona
actiune toxica similara cu formaldehida, dar mai redusa
iritanta pe tegumente si mucoase
precipita proteinele
Polimerii acetaldehidei
-
cloralhidrat
paraacetaldehida si metaacetaldehida
Paraacetaldehida si metaacetaldehida
-
polimeri ai acetaldehidei ( condensare a 3 sau 4 molecule)
Paraacetaldehida- lichid, hipnotica, iritanta, metHb
Metaacetaldehida- cristalizate cu actiune convulsivanta si hemolitica
CLORALHIDRAT
Aldehida alfahalogenate, sedativ medular, hipnotiv
Cristalina, gust neplacut, miros patrunzator, solub. In apa, volatila
Biotransformare:
-
Tricloroetanol ( hipnotic) conjugare cu acidul glucoronic acid urocloralic; ac.

Tricloracetic
Toxicodinamie:
-
Piele: sol. Conc: iritant, vezicant
General: deprimant SNC, sedativ medular, hipnotic
Intoxicatia cronica
-
Tulb. Digestive (ulceratii gingivale)
Tulb. Nervoase
Tulb. Vasculare ( congestia tegumentelor, epistaxis)
Tulb.pshice ( delir, halucinatii)
Toleranta, dependenta
Delir de cloral ( la oprirea brusca)
ACETONA
-
Lichid incolor, inflamabil, solvent mult utilizat in laboratoare si in industria chimica
-
In mediul casnic, cel mai frecvent se intalneste ca dizolvant al lacurilor pentru unghii
Contaminarea apei, aerului cu acetona poate duce la expunere cronica
Toxicocinetica
-
Patrunde in organism pe cale digestiva, respiratorie si cutanata
Se absoarbe si difuzeaza greu in organism
Acumulare lenta- intox. Acuta subita
Se biotransforma la alcool izopropilic care se conjuga cu acidul glucuronic
Eliminarea are loc pe cale pulmonara si renala, ca atare sau sub forma de metaboliti
Actiune toxica:
-
Iritanta ( cu leziuni la nivelul ochilor, nasului, gatului)
Degreseaza si usuca pielea, cu favorizarea producerii infectiilor si inflamatiilor
Doze mari- fenomene de narcoza, insotite de tulb. Respiratorii si vasomotorii
Intoxicatia acuta
-
Prin ingerare: tulburari g-i ( greata, voma, diaree) urmate de cafeee
Stare de neliniste
Tulb. Nervoase care pot culmina cu pierderea cunostiintei
Perturba metabolismul glucidic, in prima faza hiperglicemie, apoi hipoglicemie,

acidoza
Intoxicatie cronica
-
Rezultatul expunerii la amestec de solventi ( posibil sinergism)
Fenomene iritative pe mucoase (laringita, bronsita) si tegumente (epiderma uscata)
Fenomene digestive ( anorexie)
Fenomene generale ( cefalee, astenie, pierdere ponderala)
In experimente pe animale- efecte pe termen lung ale expunerii la acetona : leziuni la

nivel renal, hepatic, nervos, cresteri ale incidentei malformatiilor la nastere, scaderea
reproducerii la animalele de sex masculin
Tratamentul intox. Acute

-
La inhalare: se scoate victima din atmosfera viciata, se practica ventilatia mecanica si

se combate acidoza
La ingerare: spalatura gastrica
Contraindicate: laptele si uleiul de ricin
ACID SALICILIC
Etiologie: saruri si derivati: analgezice, antipiretice, antiinflamatoare, bacteriostatice,

fungicide; conservant (alimente, bauturi)
Intoxicatii acute accidentale, intoxicatii cronice; intoxicatii voluntare (aspirina, salicilat de

sodiu)
Proprietati: solid, cristalin, alb, putin solubil in apa, aciditate de 17 ori mai mare decat acidul
benzoic
Toxicocinetica: patrunde digestiv, cutanat, respirator; absorbtie rapida, fixare pe albumine

serice; eliminare renala (ca atare 75%, ca metaboliti conj 25%)
Actiune toxica:
o iritanta pe mucoase
o Local, pe piele: cheratolitic in dermatologie;
o Actiune antibacteriana (antagonist al acidului pantotenic) conservant: consum
indelungat => tulburari gastro-intestinale grave;
o Salicilat de sodiu: antireumatic. RA: dureri epigastrice, microhemoragii digestive,
epistaxis, purpura, manifestari alergice: eruptii cutanate, accese de dispnee, febra;
tulburari auditive (zgomote in urechi) si vizuale (vedere colorata vasoconstrictie
retiniana); euforie, agitatie psihomotorie, delir betie salicilica.
o La doze toxice: acidoza, lezare renala si hepatica, peryurbari de coagulare
o DL = 5-15 g (acid salicilic), 15 g (salicilat de sodiu)
Simptome:
o Intoxicatie acuta
Forma usoara (salicilism): transpiratii, hipertermie, deshidratare, arsuri epigastrice,

agitatie, tremor, acuitate auditiva scazuta
Forma grava: convulsii, delir, coma salicilica, acidoza matabolica. Complicatii: IRA,
EP, hemoragii digestive; in sange: corpi cetonici, moarte prin colaps cardiovascular;
o Intoxicatie cronica: scadere ponderala, eruptii cutanate, hemoragii gastrice de mica

intensitate
Tratament: spalatura stomacala cu suspensie de carbune, lapte, glucoza 5% iv (grabeste

eliminarea); perfuzii cu carbonat acid de sodiu sau lactat de sodiu (acidoza); vitamina K,
saruri de calciu (manifestari tetanice)
ACIDUL OXALIC
Etiologie: acid oxalic si saruri: industria chimica in sintezele organice; agenti de inalbire,
decolorare, mordanti in industria textila, reactivi de laborator, intoxicatii in mediul casnic prin
confuzie cu purgativele saline sau cu acidul tartric.
Toxicocinetica: patrunde respirator, cutanat; nu se oxideaza, complexeaza calciul
Actiune toxica:
o Local: iritant, coroziv;
o Generala: complexeaza calciul => hipocalcemie (excitabilitate neuromusculara,
contractii tetanice; perturbari in coagularea sangelui, modificari respiratorii si
cardiocirculatorii); secundar: afectiuni renale (pp oxalatul in tubii renali): oligurie,
anurie, uremie.
o DL = 5 15g
Simptomatologie:
o Intoxicatie acuta:
Actiune coroziva: dureri de esofag si epigastru, colici abdominale, greata, varsaturi,

diaree sanguinolenta
Tulburari nervoase: parestezii, convulsii tetaniforme
Tulburari cardiovasculare: hTA, colaps;
Tulburari renale: IRA anurie, dureri lombare, colici renale
Tratament:
o Ingerare: lactat, gluconat, zaharat de calciu, apoi varsaturi
o Local: spalare cu multa apa, lichide (4 l/zi) usureaza eliminarea si previn pp
oxalatului de calciu in tubii renali.
ETERUL ETILIC
Etiologie:
o Solvent (industrie, laboratoare)
o In trecut: anestezic general, prepararea unor forme farmaceutice ( perle de eter,
licoarea Hoffmann)
o Cu mai mult de un secol in urma, toxicomania cauzata de eter (eteromania) aspectele
unui flagel social (in irlanda: o pravalie la care vindea eter, la 23 de locuitori)
Proprietati: lichid incolor, morios caracteristic, gust usor dulceag, volatil (p.f.=35C), mai
usor decat apa, inflamabil, exploziv; in contact cu aerul si lumina, se oxideaza => peroxizi(in
eter pro narsosi se adauga Cu, hidrochinona)
Toxicocinetica: patrunde cu precadere pe cale respiratorie: liposolubil se abs. Si difuzeaza

in majoritatea tesuturilor (localizare sange, creier, ficat)
o Biotransformare: hidroxilare alifatica, apoi dezalchilare (oxidativa) => CH3COO
o Eliminare: intati rapida, apoi lenta, in mare parte ca atare, 90% pulmonar, restul prin
urina, piele, fecale
Actiune toxica: excita, apoi deprima SNC;

o Narcoza clinica: toxic de tip narcotic 4-6% volume eter; la 10% vol. Eter => paralizia
centrului respirator si moare; efectul narcotic= f (proportia de eter in aerul ajuns in
plamani, mai putin de cantitatea absorbita)
o Actiune iritanta, vasodilatatoare, hiperglicemie si acidoza;
Simtomatologie:
o Intoxicatie acuta: manifestari intermediare intre alcool etilic si cloroform; initial faza de excitare si confuzie mentala, urmata de faza depresiva, cu scaderea perceptiei
si atentiei, apoi narcoza. La revenire: cefalee si greturi.
Caracteristici: sialoree si hipersecretie bronsica => asfixie sau bronhopatie, ori

pneumonie secundara
Accidente la narcoza: act. in 4 faze (ultima faza bulbara)
Nu produce fibrilatie ventriculara si nu sensibilizeaza testul cardiac la adrenalina

(deosebire de cloroform) => pericol de sincopa primara laringo-reflexa (alba) este
foarte redus; si sincopa respiratorie (albastra) survine mai rar si poate fi depistata din
timp (precedatade o perioada mai lunga de cianozare)
o Intoxicatie cronica: inhalare (de tip profesional)
Eteromanie (inhalare sau ingerare voluntara):
Betia eterica (cu faza de excitatie mai lunga decat alcoolul; exista susceptibilitate
individuala) euforie, halucinatii vizuale si auditive, iritabilitate, excitatie
erotica(furia dansului), insomnie, astenie;
Iritarea cailor respiratorii;
Anorexie, constipatie, vasodilatatie periferica, tahicardie;
Tratament: scoaterea din atmosfera viciata, bai calde, avacuarea continutului stomacal (la
ingerare), contra obstructiei bronsice: aspirarea secretiilor, atropina, intubare traheala
NITRITI, NITRATI SI SULFATI DE ALCHIL
NITRITUL DE AMIL
Etilogie: vasodilatator, folosirea incorecta sau abuziva duce la accidente grave;
Proprietati: lichid limpede, galbui, f. Volatil, miros de fructe, gust aezator, i.s. apa
Toxicocinetica: patrunde respirator; o parte se elimina ca atare pulmonar, cealalta parte este
oxidata la nitrat (elim. Renala) si dioxid de carbon (elim. Pulmonara)
Actiune: - relaxant al muschilor netezi, vasoldilatator periferic si coronarian,

methemoglobinizant (prin nitrit) => asfixie
Simptomatologie:
o Intox. Acuta prin inhalare: ameteli, tulburari auditive, vedere in galben, respiratie
dificila, scaderea TA, bradicardie; moarte prin insuf.respiratorie
o Ingerare: descompus in mare masura de sucul gastric, cu eliberare de HNO2; la doze
mici de nitrit => vasodilatatie periferica (mai ales in zona gatului si fetei) si scaderea
TA
Tratament: spalatura stomacala, respiratie artificiala si oxigenoterapie, tratarea

methemoglobinemiei, edem pulmonar, nu caldura (creste ef. Vasodilatator)
NITROGLICERINA
Etiologie: in terapeutica vasodilatator (cpr. Inclusiv retard, cps., sol.injectabile, aerosol,

TTS)
Proprietati: lichid uleios, incolor, cu gust slab dulceag, putin solubil in apa; la incalzire (chiar
la 60C) se descompune cu explozie (1 l degaja 1300 l de gaze)
Toxicocinetica: biotransformare in ficat, in prezenta glutationului; reducere la nitril, hidroliza

=> nitrit alcalin (vasodilatator, hipotensiv)
Actiune: in doze mici act. vasodilatatoare periferica; in doze mari methemoglobinizant,

deprimant SNC;
Simptomatologie:
o Intox. Acuta: cianoza, cefalee, fotofobie, senzatie de frig, diaree, colici; moarte rpin
asfixie;
o Intox. Cronica: dureri de cap, slabiciune, anemie
DIMETILSULFAT
Etiologie: pr.iritante similare clorului si fosgenului STL in primul razboi mondial; agent
de metilare in sintezele organice;
Proprietati: lichid uleios, incolor sau usor colorat in galben, volatil, miros slab, greu sol.in
apa; la peste 50C sau in ct. Cu apa se descompune in acid sulfuric si metanol
Toxicocinetica: patrunde respirator, cutanat; accidental digestiv; biotransformare in acid

sulfuric si metanol
Actiune: local iritant (tuse, edem pulmonar, conjunctivita); caustic pe mucoase; leziuni
corneene, hepato-renale;
Toxicitate: cauzata de intreaga molecula (metilare la nivelul gr. COOH al unor enzime)
Simptomatologie:
o Intoxicatie acuta: tulburari iritative, tulburari nervoase (somnolenta, convulsii, delir,
coma), tulburari hepatice (icter), tulburari renale (nefrita)
o La contactul cutanat arsuri gr. I si II.
Tratament:
o Piele: spalare cu apa, apoi neutralizare cu NaOH 5%
o Tratament arsuri
o La inhalare: spalaturi cu borax 4% in cavitatea naso-faringiana si mucoasa oculara
TRI-ORTOCREZIL-FOSFAT
Etiologie: dizolvant al nitrocelulozei si rezinelor; plastifiant, lubrefiant: antidetonant;
Proprietati: lichid uleios, incolor, fara miros, f. Liposolubil;
Toxicocinetica: patrunde digestiv, respirator, cutanat, localizare in tesuturile bogate in

grasimi.
Actiune: iritant pe mucoasele tubului digestiv;

o Neurotoxic (liposolubil) polinevrita (demielinizant)
o Modificari degenerative la niv.muschilor si maduvei osoase => paralizii ale nervilor
motori ai membranelor inferioare, apoi ai trunchiului si in final ai membrelor
superioare; inhibitor nespecific al pseudocolinesterazei; antagonist al vit.E
o Produsul provenit de la o-crezol este mai toxic decat de la m- si p-
Toxicitatea cauzata de metabolitul neorotoxic de tip ester-eter ciclic, cu act. demielinizanta
Simptomatologie:
o La inhalare, simptomele apar dupa 1-30 zile; nevrite, mai ales la nivelul membrelor
inferioare, mergand pana la paralizii; pot fi afectati si muschii laringian, ocular,
respiratori;
o La ingerare: initial tulburari g-i, apoi manifestari similare
Tratament: aport de vitB1 si B12; vindecare de durata; uneori sechele inrevers
NITROBENZENUL
Lichid uleios, galbui, cu miros de migdale amare, putin solubil in apa, solubil in solventi
organici
o Intoxicatii acute accidentale profesionale sau alimentare;
o Intoxicatii cronice profesionale; risc toxic: industria colorantilor, medicamentelor,
sinteze, obtinere anilina, benzidina; parfumare sapunuri (esenta de Mirban)
Toxicocinetica: patrunde respirator, transcutanat, digestiv; depozitare in tesuturile bogate in

grasimi
o Biotransformare: nitroreducere ( nitrobenzen ->fenilhidroxilamina ->anilina);
hidroxilare
o Eliminare: pulmonar (nebiotransformat); renal ( metaboliti p-aminofenol conj.)
Toxicodinamie: toxic ca atare si prin metaboliti

o Actiune methemoglobinizanta si hemolitica; hemoliza, triplu efect nociv:
1. hipoxie, Hb nu mai transporta oxigen
2. hepatotoxicitate;
3. nefrotoxicitate (Hb pp in tubii renali)
o deprimant SNC, hepatotoxic, mutagen, cancerigen
o DL = 1-2 g; valori limita pentru expunere profesionala: 5mg/m, la 8 ore;
Mecanismul actiunii metHB a nitro- si aminoderivatilor aromatici formatori indirecti de

metHb
Metabolit comun: fenilhidroxilamina -> se oxideaza la nitrobenzen -> activare

concomitenta a oxigenului din HbO2 pt transformarea HbO2 in metHb
HbO2 si fenilhidroxilamina se oxideaza concomitent
Nitrobenzenul format: reducere inapoi la fenilhidroxilamina -> oxideaza o alta molecula

de HbO2 -> agravant!! Proces ciclic autocatalitic (o molecula de fenilhidroxilamina poate
oxida mai multe molecule de HbO2)
Simptomatologie:
Cianoza extremitatilor:
tulburari consecutive hipoxiei: cefalee, slabiciune, tulburari de vedere, de echilibru,

tahicardie
tulburari digestive: greturi, varsaturi;
la nivele de mtHB peste 30-40%: cefaleea devine insuportabila, apare insuf.respiratorie,

confuzie, coma
la 66% metHb: moare prin paralizia centrului respirator
la contact cutanat: dermatoze si sensibilizare
o Intoxicatie cronica:
tulburari nervoase: cefalee, astenie;
cianoza;
iritarea mucoasei oculare si a cailor respiratorii
leziuni anatomo-patologice: sange brun inchis, la autopsie miros de migdale amare,

leziuni congestive in ficat, plamani si rinichi;
Tratament:
o AD: albastru de metilen, tionina;
o Spalatura stomacala cu suspensie de carbune activat, provocare de varsaturi, purgativ
salin, spalatura tegumente cu apa si sapun
o CI: lapte, alcool, ulei de ricin, medicamente cu potential metHb, (SFA, fenacetina,
antimalarice de sinteza)
ANILINA
Lichid uleios, galbui, cu miros neplacut, la lumina negru, volatil, putin solubil in apa,
solubil in solventi organici si grasimi
Etiologia intoxicatiilor: inhalare vapori, rar ingerare

o Intoxicatii acute accidentale;
o Intoxicatii cronice profesionale; risc toxic: industria colorantilor, medicamente,
sinteze;
Toxicocinetica:
1. Patrunde respirator, transcutanat, digestiv, (rar)
2. Absorbtie si difuziune rapida
3. Depozitare in tesuturile bogate in grasimi
4. Biotransformare: oxidare (hidroxilare) (->fenilhidroxilamina -> p-aminofenol ->
conj.); eliminare: pulmonar (nebiotransformat); renal (metaboliti p-aminofenol
conj.)
Toxicodinamie: metHb, SNC excita, apoi deprima, actiune cancerigena (!!! Impuritati
benzidina, betanaftilamina); local iritant si necrozant (necroze anilinice)
DL = 1 2 g
Valori limita pt expunerea profesionala: 3 mg/m (la 8 ore, 5 mg/m la 15 min)
P-aminofenol in urina 10 micrograme/ l;
Simptomatologie:
o Intoxicatie acuta: tulburari nervoase, tulb.hepatice (icter)
Cazuri grave: tulburari cv si respiratorii (aritmii, tulb de conducere, insuficienta

cardio-respiratorie); Hburie, oligurie, IRA;
o Intoxicatie cronica: eruptii eczeiforme, dermatita, cistita hemoragice, cefalee, ameteli,

astenie.
Tratament: similar nitrobenzen
AMINE AROMATICE CANCERIGENE
Actiune methemoglobinizanta: formatori indirecti de metHb; ox. Hb => verdoglobina (corpii

Heinz);
Actiune hemolitica (metHb semnificativa, scadere GSH sub 40%)
Hemoliza triplu efect nociv:

1. Hipoxie Hb nu mai transporta oxigen;
2. Hepatotoxicitate (direct)
3. Nefrotoxicitate Hb pp in tubii renali.
Actiune asupra SNC (liposolubilitate), deosebire de alti agenti metHb; excitatie, apoi
deprimare
Actiune depresoare pe fibra miocardica si sistemul de conducere (+ efectele hipoxiei i

anoxiei)
Actiune cutaneo-mucoasa
1. Iritatie cutanata => necroza (ArNH2)
2. Sensiblizare alergica cutanata (dermite)
3. Sensibilizarea mucoasei oculare => edem conjunctival;
4. Sensibilizarea mucoaselor respiratorii => astm
Actiune hepatotoxica: lezionala directa (polinitroderivati atrofie galbena acuta); lezare

hepatocit prin Hb libera;
Actiune cancerigena: amine aromatice polinucleare (benzidina, 4-aminodifenil,

betanaftilamina, 2-aminofluoren, 2-acetilaminofluoren, dimetilaminoazobenzen); latenta
lunga; mecanism: activare la cangerigen ultim;
TOXICITATEA NITRO SI AMINODERIAVTILOR AROMATICI

Heinz);

deprimare

anoxiei)


TOXICOCINETICA SI ACTIUNEA TOXICA A NITRO- SI AMINODERIVATILOR

AROMATICI

Heinz);

deprimare

anoxiei)


ACTIUNEA METHEMOGLOBINIZANTA A NITROBENZENULUI SI ANILINEI
NITROBENZEN
Toxicodinamie: toxic ca atare si prin metaboliti

o Actiune methemoglobinizanta si hemolitica; hemoliza, triplu efect nociv:
1. hipoxie, Hb nu mai transporta oxigen
2. hepatotoxicitate;
3. nefrotoxicitate (Hb pp in tubii renali)
o deprimant SNC, hepatotoxic, mutagen, cancerigen
o DL = 1-2 g; valori limita pentru expunere profesionala: 5mg/m, la 8 ore;
Simptomatologie:
Intoxicatie acuta:
Cianoza extremitatilor:
o tulburari consecutive hipoxiei: cefalee, slabiciune, tulburari de vedere, de echilibru,
tahicardie
o tulburari digestive: greturi, varsaturi;
o la nivele de mtHB peste 30-40%: cefaleea devine insuportabila, apare
insuf.respiratorie, confuzie, coma
o la 66% metHb: moare prin paralizia centrului respirator
o la contact cutanat: dermatoze si sensibilizare
Intoxicatie cronica:
o tulburari nervoase: cefalee, astenie;
o cianoza;
o iritarea mucoasei oculare si a cailor respiratorii
o leziuni anatomo-patologice: sange brun inchis, la autopsie miros de migdale amare,
leziuni congestive in ficat, plamani si rinichi;
Tratament:
o AD: albastru de metilen, tionina;
o Spalatura stomacala cu suspensie de carbune activat, provocare de varsaturi, purgativ
salin, spalatura tegumente cu apa si sapun
o CI: lapte, alcool, ulei de ricin, medicamente cu potential metHb, (SFA, fenacetina,
antimalarice de sinteza)
ANILINA
Toxicodinamie: metHb, SNC excita, apoi deprima, actiune cancerigena (!!! Impuritati
benzidina, betanaftilamina); local iritant si necrozant (necroze anilinice)
o DL = 1 2 g
o Valori limita pt expunerea profesionala: 3 mg/m (la 8 ore, 5 mg/m la 15 min)
o P-aminofenol in urina 10 micrograme/ l;
Simptomatologie:
o Intoxicatie acuta: tulburari nervoase, tulb.hepatice (icter)
Cazuri grave: tulburari cv si respiratorii (aritmii, tulb de conducere, insuficienta

cardio-respiratorie); Hburie, oligurie, IRA;
o Intoxicatie cronica: eruptii eczeiforme, dermatita, cistita hemoragice, cefalee, ameteli,

astenie.
Tratament: similar nitrobenzen
NITROZAMINELE
- mai rar de provenienta exogena: in unele produse alimentare ca mezeluri, carne afumata, peste
conservat, in unele bauturi alcoolice si in fumul de tigara (cantitati foarte mici)
- in organism, nitrozaminele se formeaza mai ales in stomac: o reactie de nitrozare a aminelor
alifatice secundare sau tertiare cu acidul azotos format din ionul nitrit in prezenta ionului hidroniu din
sucul gastric;
- ionul nitrit: reducerea in intestin sub actiunea reductazelor din microflora intestinala a nitritilor
proveniti din unele vegetale ca ridichi, salata, spanac, din apele de fanatana, din unele mezeluri si
carne; ionul nitrit poate patrunde ca atare in organism prin consumul de cereale pastrate timp mai
lung in silozuri, unde sub actiunea bacteriilor nitratii reziduali din ingrasaminte sunt redusi la nitriti;
- formarea nitrozaminelor poate avea loc si in intestin (pH ~ 7-8), dar mult mai lent;
- pot forma nitrozamine si multe substante medicamentoase (neuroleptice fenotiazinice
clorpromazina, tioridazina, etc., eritromicina, neostigmina, metadona, antidepresive triciclice si
altele); s-au obtinut exp. Nitrozamine de la aminofenazona, oxitetraciclina, paracetamol, nicetamida
FORMAREA SI ACTIUNEA TOXICA A NITROZAMINELOR
- mai rar de provenienta exogena: in unele produse alimentare ca mezeluri, carne afumata, peste
conservat, in unele bauturi alcoolice si in fumul de tigara (cantitati foarte mici)
- in organism, nitrozaminele se formeaza mai ales in stomac: o reactie de nitrozare a aminelor
alifatice secundare sau tertiare cu acidul azotos format din ionul nitrit in prezenta ionului hidroniu din
sucul gastric;
- ionul nitrit: reducerea in intestin sub actiunea reductazelor din microflora intestinala a nitritilor
proveniti din unele vegetale ca ridichi, salata, spanac, din apele de fanatana, din unele mezeluri si
carne; ionul nitrit poate patrunde ca atare in organism prin consumul de cereale pastrate timp mai
lung in silozuri, unde sub actiunea bacteriilor nitratii reziduali din ingrasaminte sunt redusi la nitriti;
- formarea nitrozaminelor poate avea loc si in intestin (pH ~ 7-8), dar mult mai lent;
- pot forma nitrozamine si multe substante medicamentoase (neuroleptice fenotiazinice
clorpromazina, tioridazina, etc., eritromicina, neostigmina, metadona, antidepresive triciclice si
altele); s-au obtinut exp. Nitrozamine de la aminofenazona, oxitetraciclina, paracetamol, nicetamida
MECANISME DE ACTIUNE TOXICA ALE SALICILATILOR
1. Stimularea SNC
Centrul respirator: stimulat direct de oxigen prin cresterea metabolismului celular hipertermie, cu
acumularea de CO2 => hiperpnee (cresterea amplitudinii respiratiei) => hiperventilatie (cresterea
ratei respiratorii) => cresterea peste normal a cantitatii de CO2 expirat prin plamani => scade CO2 in
plasma
ALCALOZA RESPIRATORIE => compensare: rinichiul excreta
HCO3 in cantitate mare si retine H+ => ACIDOZA METABOLICA
Funtionarea principalului sistem tampon pentru mentinerea pH-ului sanguin:
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3
Cand este putin CO2 disponibil, se formeaza putin acid carbonic, ceea ce are drept consecinta
scaderea concentratiei ionilor de H+.
pH- ul sanguin este dependent de raportul HCO3/H2CO3, in conformitate cu ecuatia HandersenHasselbach
2. decluparea fosforilarii oxidative: scade productia de ATP => compensarea prin cresterea
glicolizei (eficienta energetica scazuta) => producerea de acid lactic si acid piruvic => ACIDOZA
METABOLICA.
3. creste necesarul de glucoza periferica => organismul foloseste si rezervele de glicogen pt

producerea energiei => acestea sunt epuizate (mec. Eficient) =>acumulare de acizi grasi liberi si
cresterea corpilor cetonici => ceto-acidoza => creste ACIDOZA METABOLICA
4. inhibarea dehidrogenazelor din ciclul Krebs => acumulare de acizi organici, alfa-cetoglutarat si
oxalacetat => ACIDOZA METABOLICA
5. inhibarea metabolismului aminoacizilor => acumulare de aminoacizi => ACIDOZA

METABOLICA
!! rezultatul cumulat al actiunii biochimice a salicilatilor: ACIDOZA METABOLICA CU

DEFICIENTA MARE DE ANION
ALTI FACTORI CECONTRIBUIE LA ACIDOZA METABOLICA:

- efectul deprimant vasomotor
- disocierea salicilatului la pH-ul plasmatic
- gravitatea acidozei metabolice dependenta de doza;
- se intalneste mai frecvent la sugari si copii mici
6. salicilatii influenteaza glicemia:

- initial crest glicemia (prin utilizarea rezervelor de glicogen si mobilizarea grasimilor la acizi grasi
liberi si cetone)
- in final, depletia rezervelor de glucoza => hipoglicemie (semnificativa in salicilism cronic sau in
timpul ultimelor stadii ale intoxicatiei acute cu salicilati)
- scadere semnificativa a glucozei in creier, chiar la glicemii normale
!! ingerarea de doze mari de salicilati => schimbarea metabolismului salicilatior de la o cinetica de

ordinul 1 la o cinetica de ordinul 0 (rata degradarii nu e dependenta de doza; o crestere a dozei
determina o crestere peste asteptari a concentratiei serice si tisulare a salicilatilor)
MEDICAMENTE DERIVATI DE ACID SALICILIC
o Consum cotidian mare de aspirina,
o Intoxicatii voluntare cu aspirina (in unele tari din Europa si America reprezinta cca.
20% din sinuciderile prin intoxicatie; in SUA se produc mai mult de 10 000 de cazuri
grave anual.
o Intoxicatii accidentale propriu-zise la copii, mai ales cu comprimate efervescente (in
unele tari reprezinta 15% din intoxicatii)
o Intoxicatii terapeutice prin hipersensibilizare sau prin supradozare (favorizata de
functia renala alterata, boala ulceroasa, ciroza hepatica, ingerarea concomitenta a mai
multor congeneri)
o Folosirea indelungata duce la abuz si intoxicatie cronica
Toxicocinetica:
o Absorbtia: in stomac si in duoden (pentru formele neionizate); salicilatul de metil si
prin piele (atentie la copii tratati cu unguente)
o Biotransformare:
Hidroliza (exceptie salicilamida), in plasma si ficat (sub influenta carboxiesterazelor);
Aspirina hidrolizeaza si in intestin su actiunea dezacetilazelor bacteriene;
In sange: echilibru dinamic intre ionul salicilat liber si cel legat de proteinele
plasmatice
Ionul salicilat responsabil de majoritatea actiunilor farmacologice; in cazul aspirinei

se adauga si capacitatea de a acetila proteinele
Salicilamida conjugare cu acidul glucuronic => N-glucuronida (care nu intra in

ciclul enterohepatic) sau se hidroxileaza, in mica masura, in pozitia 5 a nucleului
aromatic
o Eliminare: mai ales pe cale renala ( prin filtrare glomerulara), dar mai lent datorita
reabsorbtiei tubulare ( alcalinizarea urinii cu ajutorul NaHCO3 reduce reabsorbtia
tubulara)
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
Actiunea terapeutica: inhibarea formarii prostagladinelor si congenerilor acestora.

Formarea eicosanoidelor ne permite si explicarea unor actiuni toxice cauzate de fenomenul
de cooxidare cu participarea peroxidazei din PHS (prostaglandin-H-sintaza)
Procesul de cooxidare:
- determina activarea unor xenobiotice sporindu-le toxicitatea sau dandu-le directii noi de actiune
(ex.: acetaminofen nefrotoxicitate)
- determina formarea unor metaboliti ce actioneaza convertind unele substante la cancerigenul
ultim (ex.: fenilbutazona radicalii peroxil formati sub actiunea PHS)
- determina formarea cancerigenului ultim ( aflatoxine, betanaftilamina)
Mecanismele actiunii toxice:
1. Stimularea SNC
Centrul respirator: stimulat direct de oxigen prin cresterea metabolismului celular hipertermie, cu
acumularea de CO2 => hiperpnee (cresterea amplitudinii respiratiei) => hiperventilatie (cresterea
ratei respiratorii) => cresterea peste normal a cantitatii de CO2 expirat prin plamani => scade CO2 in
plasma
ALCALOZA RESPIRATORIE => compensare: rinichiul excreta
HCO3 in cantitate mare si retine H+ => ACIDOZA METABOLICA
Funtionarea principalului sistem tampon pentru mentinerea pH-ului sanguin:
Cand este putin CO2 disponibil, se formeaza putin acid carbonic, ceea ce are drept consecinta
scaderea concentratiei ionilor de H+.
pH- ul sanguin este dependent de raportul HCO3/H2CO3, in conformitate cu ecuatia HandersenHasselbach
2. decluparea fosforilarii oxidative: scade productia de ATP => compensarea prin cresterea glicolizei
(eficienta energetica scazuta) => producerea de acid lactic si acid piruvic => ACIDOZA
METABOLICA.
3. creste necesarul de glucoza periferica => organismul foloseste si rezervele de glicogen pt
producerea energiei => acestea sunt epuizate (mec. Eficient) =>acumulare de acizi grasi liberi si
cresterea corpilor cetonici => ceto-acidoza => creste ACIDOZA METABOLICA
4. inhibarea dehidrogenazelor din ciclul Krebs => acumulare de acizi organici, alfa-cetoglutarat si
oxalacetat => ACIDOZA METABOLICA
5. inhibarea metabolismului aminoacizilor => acumulare de aminoacizi => ACIDOZA
METABOLICA
!! rezultatul cumulat al actiunii biochimice a salicilatilor: ACIDOZA METABOLICA CU

DEFICIENTA MARE DE ANION
ALTI FACTORI CE CONTRIBUIE LA ACIDOZA METABOLICA:

- efectul deprimant vasomotor
- disocierea salicilatului la pH-ul plasmatic
- gravitatea acidozei metabolice dependenta de doza;
- se intalneste mai frecvent la sugari si copii mici
6. salicilatii influenteaza glicemia:

- initial crest glicemia (prin utilizarea rezervelor de glicogen si mobilizarea grasimilor la acizi grasi
liberi si cetone)
- in final, depletia rezervelor de glucoza => hipoglicemie (semnificativa in salicilism cronic sau in
timpul ultimelor stadii ale intoxicatiei acute cu salicilati)
- scadere semnificativa a glucozei in creier, chiar la glicemii normale
!! ingerarea de doze mari de salicilati => schimbarea metabolismului salicilatior de la o cinetica de

ordinul 1 la o cinetica de ordinul 0 (rata degradarii nu e dependenta de doza; o crestere a dozei
determina o crestere peste asteptari a concentratiei serice si tisulare a salicilatilor)
Simptomatologie:
- ingerare de doze mai mari de 150 mg/Kg: greturi, varsaturi, acufene;

- ingerare de doze mai mari de 400 mg/Kg: voma devine severa, cefalee, hiperventilatie,
hipertermie, neclaritate in vorbire, convulsii generalizate, coma, hiper si hipoglicemie
- in cazuri severe, defasurarea clinica poate evolua catre: edem pulmonar acut, hemoragie (mai
ale digestiva), IRA, moarte prin colapt cardiovascular
o Intoxicatie cronica: - salicilismul cronic se prezinta clinic intr-o maniera similara cu
starile acute, dar este asociat cu: hiperventilatie mai pronuntata, deshidratare, coma,
convulsii, acidoza
Tratament:
Stabilizare:
- rehidratare unguent! (perfuzii cu glucoza, solutie salina, indicator al unei rehidratari
corecte: debitul urinar: 100 200 ml/ora)
- tratarea acidozei: adm carbonat acid de sodiu.
- tratarea convulsiilor: diazepam
Decontaminare: emeza in primel 4 h, spalatura stomacala administrand subecvent carbune
activ, cresterea eliminarii prin alcalinizarea urinii
ANTIINFLAMATOARE DE TIP FENAMATI

Acizi N fenilantranilici substituiti
Reprezentanti: acid flufenamic, acid mefenamic, acid meclofenamic, acid niflumic, acid tolfenamic
Toxicocinetica:
o Absorbtie: rapid, legare masiva de proteinele plasmatice.
o Biotransformare: radicalul metil din meta este oxidat intai la alcool si apoi la acid (de
exemplu , acid 3-carboxi-mefenamic si respectiv 3-carboxi-meclofenamic). Acestia
sufera apoi glucuronogonjugare => eliminare
Toxicodinamie:
o RA accentuate:
- g-i: dureri epigastrice, diaree severa, inflamatia intestinala, constipatie, eroziuni ale tractului g-i,
ulcer g-d;
- SNC: ameteli, dureri de cap
- Hematologice: anemie, cresterea timpului de sangerare
- Altele: suferinte hepatorenale, tulburari vizuale si auditive (tinitus), bronhoconstrictiein cazul
celor hipersensibili la aspirina (salicilati)
o Acidul mefenamic contraindicat la copii (convulsii)
o Supradozare: convulsii, greata, varsaturi, hematemeza, bradipnee, coma. Debutul
simptomelor intre 30 min si 4 h: semne de IR la cateva zile dupa supradoza
MEDICAMENTE AINS DERIVATI DE ACIZI ARILPROPIONICI
Toxicocinetica:
o Absorbtie: abs rapida, legare in proportie de 90% de proteinele plasmatice (cel mai putin
ketoprofenul)
o Biotransformare si eliminare:
-
Rapid biotransformati si eliminati (semiviata este de 2,5 ore la ibuprofen si 3

ore la fenoprofen; exceptie naproxen cu o semiviata de 10-20 ore)
Biotransformare fara atacarea restului de acid propionic
Mai bine tolerati decat alte AINS; totusi, chiar la doze terapeutice: RA pana la 25% dn cazuri ( creste
timpul de sangerare)
Flurbiprofenul inhiba prostaglandin-H-sintaza de pana la cateva sute de ori mai intens decat aspirina (
mult mai toxic avand o semiviata relativ mare)
Ibuprofen
O doza terapeutica unica este complet aliminata in 24 h (datorita t mic)
Supradozarea nu prelungeste semiviata eliminarii
Mecanismul toxicitatii dupa supradozarea acuta este necunoscut
Cauzeaza coma, IR, acidoza metabolicasi deprimare cardio-respiratorie
IRA: scade producerea de PG la nivel renal scade fluxul sanguin renal si rata filtrarii
glomerulare
Cazuri de ingerare de cantitati de ordinul gramelor (chiar si la copii) fara manifestari toxice
importante
Toxicitate: doze de 400 mg/Kg
Fenoprofen IRA
INDOMETACIN, SULINDAC, DICLOFENAC
TOXICOCINETICA:
Diclofenac
- se biotransforma prin:
Hidroxilare ( in p), apoi glucuronoconjugare cu formare de eter
Glucuronoconjugare la grupa aminica => N-glucuronid
Conjugare cu glutation (la unul din atomii de clor)
Conjugare cu acidul glucuronic la gr. COOH (=> acilglucuronida) => hepatite imune
- semiviata este de 2 ore
Actiunea toxica:
- tulb g-i
- CV: risc de infarct miocardic (); Agentia Medicamentului Marea Britanie, iunie 2013: nu trebuie
utilizat de pacientii cu insuf.cardiaca, boli de inima sau accident vascular celebral
- hepatic: atentionare si precautii, dec.2009: cresterea testelor hepatice
- renal: IRA
Indometacin
- absorbtie rapida
- legare rapida de proteinele plasmatice
- biotransformare:
Metabolitul major glucuronoconjugatul la nivelul grupei carboxil (66%); acesta urmeaza

ciclul enterohepatic => semiviata indometacinului este de 3 11 ore (insusi indometacinul
nebiotransformat urmeaza ciclul enterohepatic)
O-demetilare, urmata de conjugare
Hidroliza (N-dezacetilare) => metabolitii inactivi, acid 2-metil-5-metoxi-indol-3-acetic si acid

p-clor-benzoic => conjugare
Sulindac
- reducere la sulindac sulfura (catalizata de enzimele tioredoxin-dependente din citozolul ficatului si
rinichilor)
- adevarat ciclu enterohepatic, datorita reducerii la sulfura si reoxidarii la sulfoxid = > prelungirea
semivietii la 7 ore => consecinte pentru actiune (poate fi luat numai de 2 ori de zi), dar si pentru
potential toxic
TOXICODINAMIE
Manifestarile toxice consecinta a:
- efectelor iritative la nivelul tubului digestiv (nu numai prin actiune directa, ci si prin micsorarea
cantitatii de mucus gastric => evitarea caii per os nu elimina acest risc): eroziuni si hemoragie sau
perforare
- actiunii la nivelul SNC, ficatului si altor organe interne
Anemie hemolitica, agranulocitoza, trombocitopenie, anemie aplastica, degenerarea rinichilor,

ficatului, inimii
Indometacin
Contraindicat la copii (cazuri de moarte subita, chiar la doze terapeutice); edem cerebral, stop
cardiac supradozari la copii
D > 200 mg/zi RA la> 70% din pacienti
Tablou clinic asemanator cu salicilatii
Tulburari digesti si nervoase: dureri epigastrice intense, diaree, delir si tulb vizuale, acufene si
hipoacuzie;
Forme grave: pancreatita acuta si hepatita acuta, uneori cu sfarsit letal
Manifestari alergice
TRATAMENT
Vomitive (daca victima este constienta)
Spalatura gastrica
Util carbunele activ
Tratament simptomatic
Se evita adm.de NaHCO3 ca antiacid (favorizeaza tendinta de retentie hidrosalina a

indometacinului)
Se recomanda utilizarea discontinua a acestor medicamente
MEDICAMENTE CU NUCLEU PIRAZOLONIC SI PIRAZOLIDINDIONIC
TOXICOCINETICA
Absorbtie:
Rapid si complet absorbiti din tractul g-i
Fenazona si aminofenazona se leaga putin de proteinele plasmatice
Fenilbutazona si congenerii se leaga masiv => eliminarea relativ lenta
Eliminarea urinara a fenilbutazonei si oxifenilbutazonei lenta (legarea de proteinele

plasmatice limiteaza filtrarea glomerulara, iar pKa scazut au caracter acid, al ambilor
compusi favorizeaza reabsorbtia in tubii contorti distali => acumulare
Intoxicatie acuta cu fenazona si aminofenazona tablou simptomatic dominat de manifestari

nervoase (stimulare centri corticali si subcorticali)
Ameteli
excitatie psihomotorie
convulsii tonico-clonice (asemanatoare celor din criza epileptica)
cazuri grave colaps cardiovascular
Intoxicatia acuta cu fenilutazona si congeneri

Oxifenbutazona - mai purin toxica
Actiune toxica cardio-respiratorie
Manifestari:
IR, leziuni hepatice, supresia maduvei osoase, ulcer gastric sau perforatii
Ameteli, excitatie psihomotorie, convulsii tonico-clonice, urmate de coma, hipotensiune si

chiar stop cardio-respirator
Dureri epigastrice, uneori hemoragii g-i si reactivarea ulcerelor; leucopenie, trombocitopenie,

tendinta de hemoragii
Nefrita tubulo-interstitiala, acidoza metabolica, retentie de apa si electroliti
Hepatomegalie, icter, urticarie, ocazional somnolenta, letargie, ataxie, nistagmus, acufene si

dezorientare
Tratament
Nu exista antidot
Se prefera spalatura gastrica emezei datorita riscului de convulsii
Se adm carbune activatsi purgative
Se trateaza convulsiile, coma si hipotensiunea
Pot fi utilizate antiacide pt a calma tulburarile gastro-intestinale
Inlocuirea fluidelor pierdute se face cu solutii de cristaloide iv
Pentru combaterea hipoprotrominemiei se adm.vitamina K
OXICAMI
PIROXICAM
- semiviata relativ mare (45 50 ore)
- doza maxima zilnica cea mai mica dintre AINS (20 mg)
Actiune toxica:
Printre AINS care produc cea mai severa toxicitate la supradozare (ca si fenilbutazona, acid
mefenamic si diflunisal)
Efecte toxice comuna: cele GI
Intoxicatia acuta:
Convulsii si coma
IR, stop cardio-respirator (asociere cu ibuprofen in doze mari)
Reduce semnificativ excretia renala a litiului, cu exacerbarea toxicitatii acestuia
MELOXICAM
Toxicocinetica:
Biodisponibilitatea dupa administrarea orala este de ~ 89% si nu este afectata de ingestia de

alimente si de antiacide
Se biotransforma aproape complet, la metaboliti inactivi
Se excreta prin urina si fecale, avand un timp de injumatatire de 15-20 ore
Actiune toxica:
Efectele gastro-intestinale reduse
SNC : anxietate, confuzie, depresie, ameteli, oboseala, febra, dureri de cap, insomnii,
parestezii, convulsii, somnolenta, sincola, tremor, vertigo
Cardio-vascular: aritmii, edeme, insuf.cardiaca, hipertensiune arteriala, palpitatii, tahicardie
ACID VALPROIC SI DERIVATI

Di-n-propilacetatul sau valproatul descoperit din intamplare (folosit ca solvent pt a testa alte
subs antiepileptice)
Valproatul suprima crizele provocate prin adm de pentretazol, precum si crizele declansate prin
electrosoc
- in tratamentul epilepsiei, anorexie nervoasa, atac de panica, tulburari anxioase, tulburari de stres
posttraumatic, migrene, tulburare bipolara, alte afectiuni psihice care necesita adm de un
stabilizator al dispozitiei
Toxicocinetica
Rapid si aproape complet absorbit
Se leaga 85-95% de proteinele plasmatice
Semiviata plasmatica 9-18 ore
Timpul necesar obtinerii unui procent seric stabil este de 2 ore
Biotransformare: oxidare -> acid 2-n-propilglutaric -> glucuronoconjugare
Eliminare: sub forma de glucuronid, in proportie de 40%
Se foloseste sub forma de sare, valproat de sodiu si ca amida
Eficace in tratamentul crizelor generalizate cu debut brusc, asa numitele absente, miocloniile,
crizele atonice si chiar crizele tonice si tonico-clonice in cadrul epilepsiilor generalizate
primare
Utilizat cu oarecare succes in tratamentul spasmelor infantile
Hepatita acuta, foarte frecvent fatala, survine exceptional, cel mai adesea in cursul primelor
luni de tratament la copii (adm in doze crescute si adesea in asociere cu alte antiepileptice)
Intercatiune intre valproat si alt antipepileptic => stare de stupoare (rapid reversibila daca
valproatul sau celalalt antiepileptic este eliminat din schema terapeutica; mecanismul exact al
acestei interactiuni nu e cunoscut)
Relatia intre doze ridicate nu antreneaza o crestere corespunzatoare a conc.sanguine
La copii si mai ales in prezenta altor antiepileptice, este unori imposibil de a atinge zona
terapeutica superioara, in pofida unei cresteri considerabile a dozei.
Manifestarile toxice (tratamente prelungite)

- greata, anorexie, crestere in greutate, tremor, alopecie pasagera, tulburari de coagulare, hepatita,
stare de stupoare
- pancreatita acuta
- reactie alergica cutanata (comuna tuturor antiepilepticelor)
- CI in sarcina (malformatii - sindrom fetal al valproatului), ADHD, autism, dislexie, reatard in
vorbire si dezvoltare motorie)
Interactiuni
Valproatul + fenobarbital, etosuximida => scade metabolismul, cresc efectele
Valproat + fenitoina: creste metab, scad efectele
Valpromida (agonist gaba) inhiba epoxid-hidrolaza (enzima ce catalizeaza aditia in trans a

apei) => potentarea neurotoxicitatii carbamazepinei
Profilaxie
- la 6 12 luni controale ale formulei sanguine (trombocitele, timpul de protrombina)
DERIVATI BARBITURICI SI TIOBARBITURICI. STRUCTURA CHIMICA.

CLASIFICARE. TOXICOCINETICA SI MECANISME DE ACTIUNE.
1. STRUCTURA CHIMICA.
Dublu substituite in pozitia 5;

Activitate farmacologica crescuta au compusii:
-Cu substituentii diferiti [majoritatea,cu putine exceptii ca veronal(dietil) sau alobarbital (dialil)]
-cu cel putin unul dintre substituenti nesaturat (ciclohexenil in cazul ciclobarbitalului si
hexobarbitalului sau alil in cazul alobarbitalului si aprobarbitalului)
-cateva barbiturice au in pozitia 5 un substituent cu un carbon asimetric(pentobarbital si tiopental)
enantiomeri(diferiti farmacologic)
-prezenta sulfului imprima proprietati anestezice si actiune de scurta durata.
2. CLASIFICARE.
a. Cu durata foarte scurta de actiune (15-20 minute);
(tiopental, hexobarbital)- liposolubile, penetreaza rapid in creier, sunt redistribuite rapid in tesuturi
durata efectului este mult mai mica decat semiviata lor de eliminare; folosite ca anestezice.
b. Cu durata scurta de actiune(2-3 ore)
(pentobarbitalul, ciclobarbitalul si secobarbitalul)- latenta 15-20 minute;
c. Cu durata medie (intermediara) de actiune
(amobarbital, butabarbital, aprobarbital)-(aprox. 6 ore); latenta 20-30 minute;
d. Cu durata lunga de actiune (fenobarbital, barbital, metilfenobarbital) (8-10 ore); latenta aprox.
1ora; fenobarbitalul are 1
plasmatic de 24-140 ore;
Actiuni cu importanta clinica.

-
hipnotica - provocarea unui somn profund
sedativa la doze mici
anticonvulsivanta prezentata de unii barbiturici (fenobarbital), in doze subhipnotice; aceasta

actiune sta la baza folosirii lor in epilepsie.
anestezica caracteristica tiobarbituricilor, care prin administrare i.v. produc anestezie rapida;
acestia sunt folositi usual ca preanestezici, administrati inainte de aplicarea anestezicelor inhalatorii.
3. TOXICOCINETICA
Absorbtie:
-
patrund divestiv sau parenteral; absorbiti mai usor in stomac( aciditatea gastric retrogradeaza
ionizarea)
in sange- fixate atat pe hematii cat pe proteinele plasmatice; o alta parte este sub forma libera,
dializabila, aflata in echilibru dinamic cu partea legata de proteine.
formele nedisociate, libosolubile, au electivitate precum SNC (creier) si tesuturi grase
se fixeaza, in cantitati mici, in oase si muschi, si in cantitati mai mari in tesuturile parenchimatoase(
ficat, rinichi), mai ales prin redistributie
traverseaza rapid bariera placentara.
Biotransformare:
-
in proportii foarte variate functie de barbituric:
o aproape total(hexobarbitalul)
o in procent mare( fenobarbitalul 70%)
o in mica masura( veronalul 10%)
-
Oxidarea radicalilor de la alcool primar (pentobarbital si tiopental, la carbonul terminal al

radicalului secundar amil), aldehida, cetona, acid carboxylic, alcool secundar, fenol ( prin phidroxilare la fenobarbital si mefobarbital);
Deschiderea hidrolitica a ciclului, urmata eventual de o decarboxilare si o noua hidroliza:
Sediul principal al biotransformarii ficatul ( microzomii hepatici) ; ficat, muschi, plasma ( derivatii
acidului tiobarbituric)
Gradul de biotransformare depinde de liposolubilitate:
a. barbituricii mai putin liposolubili se biotransforma partial si apoi sunt excretati in urina
b. cei liposolubili sunt biotransformati in compusi mai putin activi, mai polari si ca atare mai usor
de eliminate prin urina;
ELIMINAREA se face in proportia cea mai mare prin urina, fie ca atare( ionizati sau
neionizati) ,fie sub forma de glucuronoconjugati.
Actiune toxica.
-
cel mai important efect toxic la supradozare- deprimarea progresiva a SNC.
deprima in primul rand caile polisinaptice si mai putin pe cele monosinaptice;
diferenta neta fata de benzodiazepine: la doze crescande, in cazul barbituricelor actiunea deprimanta
SNC creste rapid pana la narcoza completa.
4. MECANISME DE ACTIUNE
-
Mecanism de actiune complex.
Potenteaza neurotransmisia inhibitoare mediata de GABA
GABA se formeaza prin decarboxilarea acidului glutamic in cadrul suntului GABA( o deviatie a
ciclului acizilor tricarboxilici cuprinzand si acidul -cetoglutaric care trece prin transaminare, sub
actiunea TGO, in acid glutamic; acesta sub influenta GAD(decarbixilaza acidului glutamic) se
transforma prin decarboxilare in GABA, care prin dezaminare oxidativa devine semialdehida
succinica ce trece in acid succinic cu reintrarea in ciclul Krebs.
afinitate pt. receptorii GABA , se leaga de subunitatea alfa( loc de legare distinct de cel al GABA si
benzodiazepinelor)
la nivelul canalului de clor a fost identificat un loc de legare al barbituricelor ( si al unor substante
convulsivante ca picrotoxina)
Barbituricele cresc durata medie de deschidere a canalului, spre deosebire de benzodiazepine care
cresc probabilitatea( frecventa) de deschidere a canalului( justificarea toxicitatii crescute in
supradozari comparative cu benzodiazepinele)
Blocheaza receptorii neurotransmitatorilor excitatori ( receptorii glutamatului AMPA- acid -amino3-hidroxi-5-metil-4-isoxazolpropionic) si canalele membranare dependente de potential(mai ales
canalul rapid de sodium, dar si canalul lent de calciu)
DERIVATI BARBITURICI SI TIOBARBITURICI. STRUCTURA CHIMICA.

CLASIFICARE. SIMPTOMATOLOGIE SI TRATAMENTUL INTOXICATIILOR.
STRUCTURA CHIMICA.
Dublu substituite in pozitia 5;

Activitate farmacologica crescuta au compusii:
-Cu substituentii diferiti [majoritatea,cu putine exceptii ca veronal(dietil) sau alobarbital (dialil)]
-cu cel putin unul dintre substituenti nesaturat (ciclohexenil in cazul ciclobarbitalului si
hexobarbitalului sau alil in cazul alobarbitalului si aprobarbitalului)
-cateva barbiturice au in pozitia 5 un substituent cu un carbon asimetric(pentobarbital si tiopental)
enantiomeri(diferiti farmacologic)
-prezenta sulfului imprima proprietati anestezice si actiune de scurta durata.
CLASIFICARE.
e. Cu durata foarte scurta de actiune (15-20 minute);
(tiopental, hexobarbital)- liposolubile, penetreaza rapid in creier, sunt redistribuite rapid in tesuturi
durata efectului este mult mai mica decat semiviata lor de eliminare; folosite ca anestezice.
f. Cu durata scurta de actiune(2-3 ore)

(pentobarbitalul, ciclobarbitalul si secobarbitalul)- latenta 15-20 minute;
g. Cu durata medie (intermediara) de actiune
(amobarbital, butabarbital, aprobarbital)-(aprox. 6 ore); latenta 20-30 minute;
h. Cu durata lunga de actiune (fenobarbital, barbital, metilfenobarbital) (8-10 ore); latenta aprox.
1ora; fenobarbitalul are 1
plasmatic de 24-140 ore;
Actiuni cu importanta clinica.

-
hipnotica - provocarea unui somn profund
sedativa la doze mici
anticonvulsivanta prezentata de unii barbiturici (fenobarbital), in doze subhipnotice; aceasta

actiune sta la baza folosirii lor in epilepsie.
anestezica caracteristica tiobarbituricilor, care prin administrare i.v. produc anestezie rapida;
acestia sunt folositi usual ca preanestezici, administrati inainte de aplicarea anestezicelor inhalatorii.
SIMPTOMATOLOGIE
Intoxicatia acuta
semne clinice- variabile, in functie de doza, durata de actiune,varsta si afectiuni ( afectare renala
si/sau hepatica)
faza de debut: semnele clinice apar dupa 10-60 minute de la ingerare: tulburari de comportament
betie barbiturica(mers ebrios, vorbire incoerenta)
Functie de doza mai apar urmatoarele manifestari:
1. somnolenta,
2. cefalee
3. vertije
4. uneori greturi si varsaturi
-
in cazul dozelor foarte mari sau al unor asocieri sinergizante ( de exemplu clorpromazina) aceasta
faza poate lipsi, intoxicatia debutand direct cu coma.
Faza de coma. Stadii:
a. stadiul 0 stupuros, raspunde la comanda verbal

b. stadiul I coma superficiala, asemanatoare unui somn adanc; raspunde la durere dar nu la
comanda verbala;
c. stadiul II nu raspunde la niciun fel de stimul,dar reflexele sunt conservate;

d. stadiul III fara reflexe, functiile vitale pastrate
e. stadiul IV coma profunda cu deprimare respiratorie, circulatorie si pierderea complete a
sensibilitatii; fara reflexe, functiile vitale sunt instabile;
-
In cursul comei- manifestari care agraveaza intoxicatia acuta: tulburari respiratorii (apnee, tuse),
tulburari renale ( insuficienta renala), tulburari cardiovasculare (hipotensiune,tahicardie), hipotermie;
Intoxicatia cronica.
dependenta se poate instala la alcoolicii cronici care isi combat tremuraturile mainilor si anxietatea
luand barbiturice.
dezvoltarea tolerantei pentru actiunea hipnotica a barbituricelor ( dupa 10-20 zile de administrare
regulata) mecanism farmacocinetic, efect inductor enzimatic.
nu se instaleaza toleranta pentru efectele adverse; in abuzul cronic, desi doza necesara obtinerii
efectului se mareste, sensibilitatea organismului la doza toxica ramane aceeasi,
se mentine stabilitatea pentru efectul deprimant respirator
toleranta incrucisata pentru mai multe barbiturice
dependenta fizica- la doze mari, timp indelungat
Administrarea zilnica mai mult de o luna, doze de 400-600 mg barbiturice cu durata scazuta de
actiune- intreruperea medicatiei poate fi urmata, dupa 24-48 ore, de aparitia sindromului de
abstinenta-retragere ( in cazurile grave este asemanator cu manifestarile din marele rau epileptic)
forma usoara si medie- sindromul de abstinenta se manifesta prin neliniste, agitatie, tremuraturi ale
extremitatilor, tahicardie, mialgii, transpiratii, astenie, ameteli, insomnia, greturi si varsaturi, febra,
colaps cardiovascular, uneori confuzii, delir si halucinatii.
cazuri grave: tablou clinic oarecum asemanator cu cel din delirium tremens (varsaturi,
hipotensiune,pirexie, tremor, dezorientare, halucinatii)
semn sever si de prognostic nefavorabil- crizele comitiale( perturbarea pragului convulsivant)
sindromul de abstinenta la sedative, este asemanator cu cel de la alcool a fost denumit de tip
alcool-barbiturice
sindromul de abstinenta nu apare daca se recurge la scaderea treptata a dozelor
in cazul barbituricelor cu durata lunga de actiune, sindromul de abstinenta este atenuat.

INTERACTIUNI: alcoolul potenteaza actiunea barbituricelor(ingerare concomitenta coma
cu prognostic grav)
TRATAMENT:
-
Intoxicatia acuta:
-varsaturi(intoxicatul constient)
-spalatura stomacala cu suspensie de carbune activat ( la fenobarbital clearence-ul creste mult dupa
doze multiple de carbune activat)
-hemodializa si diureza alcalina scad mult mai rapid concentratia sanguina toxica in cazul
fenobarbitalului fata de barbituricele cu durata scurta de actiune
-Alcalinizarea urinii cu ( NaHCO3 sau THAM) accelereaza eliminarea fenobarbitalului dar nu si a
celorlalte barbiturice( !!!! supraincarcare volemica si edem pulmonar)
-Hemoperfuzia are eficacitate superioara hemodializei in cazul intoxicatiei cu barbiturice de durata
scurta si medie de actiune
-In coma profunda se iau masuri de reanimare si terapie intensiva.
TRATAMENT
-
-se inlocuieste barbituricul cu un altul, se micsoreaza dozele, se mareste intervalul dintre
administrari.Se recurge apoi la un hipnotic nebarbituric cu pericol mai mic de dependenta
-Aceste masuri trebuie luate si in cazul observarii episoadelor de porfirie cutanata tardiva la indivizi
care abuzeaza cronic de fenobarbital; acesta, ca si alcoolul si fenitoina sunt recunoscuti ca factori
precipitanti ai acestei afectiuni la indivizi cu o deficient mostenita in uroporfirinogendecarboxilaza,
enzima importanta in biotransformarea hemului.
IZONIAZIDA
= hidrazida acidului izonicotinic

Etiologia in toxicatiilor: intoxicatiile au o incidenta relativ redusa; ele pot sa fie: accidentale,
terapeutice, voluntare de tip suicid
Toxicocinetica:
Absorbtie:
Caracter acid (pKa = 3,5) => se absoarbe rapid pe cale digestiva, mai ales in stomac
Vehiculata de proteinele sanguine, distribuita practic in toate tesuturile, cu predilectie in cele

grase (SNC)
Semiviata plasmatica relativ mica (2-4 ore functie de starea acetilatorului)
Biotransformare:
intensa si foarte variata
Eliminare: se elimina rapid pe cale renala, ca atare si ca metaboliti
Actiune toxica:
Inhiba enzimele piridoxalfosfat dependente
Intra in competitie cu piridoxal-5-fosfat din creier pentru GAD (acid glutamicdecarboxilaza) => scade sinteza de GABA => antivitate electrica neinhibata, manifestata
prin convulsii
Inhiba conversia hepatica a lactatului la piruvat => acidoza lactica
Curete terapeutice mai multe luni => se accentueaza deficitul de piridoxina => risc de
distrugere hepatica (mai ales la pacientii de peste 50 de ani)
Deficitul relativ de piridoxina mecanismul lezarii hepatice cronice si a producerii

nevritei periferice
Induce lupusul eritematos sistemic
Inhibitor de monoaminoxidaza (sinteza de IMAO a plecat de la observarea acestei actiuni

la HIN)
Simptomatologie :
Intoxicatie acuta
Triada: convulsii, acidoza, coma
Tulburari neorologice initiale: letargie, dezorientare, ataxie, convulsii tonico-clonice sau

generalizate, hiperreflexie, coma (in cateva ore)
Acidoza metabolica: foarte severa; nu raspunde la doze uzuale de bicarbonat
Aparat cv: tahicardie, hTA, cianoza, colaps cu deces consecutiv;
Ocular: midriaza, fotofobie, nistagmus
In cazul pacientilor cu deficit in glucozo-6-fosfat dehidrogenaza se poate produce hemoliza
Laborator: hiperglicemie, glucozurie, hiperlacacidemie, albuminurie, transmaminaze crescute
Examenul anatomo-patologic: lezarea ficatului cu necroza multilobulara
Intoxicatie cronica
Adm.orala, pe termen lung -> neuropatie periferica si icter
Examenele de laborator: hiperglicemie, nivel sanguin redus de ion carbonat acid, teste
functionale hepatice anormale
Profilaxie
Doza zilnica nu treb sa depaseasca 10mg/Kg sau un total de 500 mg
La fiecare 100 mg de izoniazida treb sa se adm si 10 mg piridoxina
Pacientilor cu terapie pe termen lung trebuie sa li se determine lunar GOT; clinicianul trebuie
sa urmareasca eventuala aparitie a toxicitatii hepatice
Tratament:
Intoxicatie acuta: spalatura gastrica cu suspensie de carbune activat
Nu se induce voma (risc de debut rapid al comei si convulsiilor)
Antidot piridoxina (vitamina B6), 5 g iv pentru a controla convulsiile (mai ales pe cele
rzistente la diazepam)
Convulsii: diazepam 0,1 0,2 mg/kg iv sau fenitoina
Dializa sau hemoperfuzia nu sunt utile (semiviata izoniazidei este relativ scurta)
Intoxicatie cronica: se trateaza lezarea ficatului
ANTIDEPRESIVE IMAO
ETIOLOGIA INTOXICATIILOR:
- intoxicatii acute prin confuzie, supradozare, suicid;
- gravitatea intoxicatiilor creste imprevizibil la asocierea cu anumite medicamente sau alimente
Toxicocinetica:
Absorbtie: absorbite rapid si fixate ca atare au ca metaboliti activi pe MAO in creier, ficat,
inima; liposolubile traverseaza bariera hematoencefalica
Biotransformare: diferit, in functie de structura chimica:
Hidrazidele: hidroliza, dezalchilare, reducere;
Hidrazinele: inactivare prin acetilare (polimorfismul acetiltransferazei hepatice explica unele

efecte exacerbate la doze terapeutice de fenelzina), N-hidroxilare urmata de deshidratare si
eliminare de azot molecular sau hidroliza;
Tranilcipromina se biotransforma cu desfacerea inelului ciclopropanic si dezaminarea

oxidativa conducand in final la acid benzoic si apoi acid hipuric
Actiune toxica:
Inactiveaza ireversibil MAO (responsabila de degradarea catecolaminelor in neuroni)
In biotransformarea neuromediatorilor catecolaminici (noradrenalina, adrenalina, dopamina)

intervin 2 enzime:
- MAO, cu localizare intraneuronala; efectueaza dezaminarea oxidativa => aldehida si apoi acid
carboxilic
- catecolamin-O-metiltransferaza (COMT) cu localizare extraneuronala
La catabolizarea catecolaminelor participa ambele enzime si numai MAO, in cazul

serotoninei
IMAO combat deficitul aminergic la nivelul receptorilor postsinaptici perturbarea

biochimica fundamentala in starea depresiva
IMAO aminice se fixeaza direct pe MAO, in timp ce hidrazinele se fixeaza indirect, prin
metabolitii lor activi
Toxicitatea rezulta din inhibarea metabolismului catecolaminelor, eliberarea rezervelor

neoronale excesive de amine vasoactive sau absorbtia de cantitati mari de tiramina din dieta
(care la randul ei elibereaza catecolaminele din neoroni)
Doza letala este variabila; 2-3 mg/kg sau mai mult = in principiu un pericol vital
Interactiuni grave cu medicamente si alimente la doze terapeutice de IMAO, uneori si la 1-2

sapt de la intreruperea tratamentului (inhibarea MAO este ireversibila si este nevoie de timp
pt neosinteza)
Simptomatologie: principalele manifestari stimularea SNC si icter
Intoxicatie acuta: supradoza (latenta de 6-24 de ore; ataxie , stupoare, gura uscata, excitatie,
HTA sau hTA, febra, tahicardie, dureri precordiale, acodoza si convulsii
Tratamentul cu antidepresive IMAO nu se fac ambulator.
Necesitatea evitarii asocierilor cu consecinte foarte grave:
- alimente si bauturi cu amine presoare ( de exemplu, bere si vin, ciocolata, mezeluri, branzeturi
fermentate) care sunt in mod normal catabolizate de MAO in intestin; => pusee de hipertensiune
arteriala paroxistica cu hipertermie si risc de hemoragie intracraniana
- medicamente potentatoare: antidepresive triciclice, simptomatomimetice (inclusiv amfetamine),
rezerpina, ganglioplegice, narcotice, atropina, scopolamina
Tratament
Spalatura stomacala precoce, cu intubatie traheala in caz de coma
Se adm purgativ salin
Nu se induce voma datorita riscului de convulsii si al agravarii HTA
Dializa este eficace
Poate fi utila adm de piridoxina 200 mg iv, lent
Se controleaza cu diazepam, adm iv, lent
SULFAMIDE HIPOGLICEMINATE
Prin inlocuirea -NH2 cu R => se pierde puterea bacteriostatica si a apare actiunea

hipoglicemianta
Reprezentanti: tolbutamida, clorpropamida, glibenclamida, glipizida, fenformin, metformin,

buformin
Toxicocinetica:
Absorbtie: se absorb rapid si apoi se leaga de proteinele plasmatice
Biotransformare:
Actiune toxica:
Ingerarea a mai multe grame => coma hipoglicemica precedata de simptome neurologice
Responsabile de 30% din hipoglicemiile toxice cu mortalitate de 10%
Coma prin insusi mecanismul de actiune farmacologica: stimularea secretiei de insulina,

reducerea inactivarii insulinei, inhibarea glicogenolizei si cresterea depunerii de glicogen in
ficat
Simptomatologie:
Manifestarile intoxicatiilor cu sulfamide antidiabetice sunt:
Gastro-intestinale: anorexie, greturi, dureri epigastrice, rareori afectare hepatica

Cutanate: prurit, edem, urticarie
Nervoase: cefalee, parestezii
Hematologice: leucopenie, neutropenie, pancitopenie, rareori aplazie medulara, anemie
hemolitica
Efect antabuz - mai ales la clorpropamida
Tratament: adm de glucoza, tratarea comei si a convulsiilor, corectarea hipo- sau hipersodemiei
SULFAMIDE ANTIBACTERIENE
Deriva de la sulfanilamida, prin inlocuirea H de la N1 sau N4
Actiunea prontosilului rosu se datoreaza reducerii sale in organism la sulfanilamida
Mecanismul actiunii bacteriostatice: competitie cu PABA metabolit esential al

microorganismelor (prin analogie structurala)
Cotrimoxazol (biseptol, septrin, bactrim, sumetrolim)
Efect sinergic si bactericid prin inhibarea biosintezei acidului folic din microorganisme in 2
etape consecutive:
-
Impiedicarea sintezei acidului folic din PABA de catre sulfametoxazol
Inhibarea transformarii acidului folic in acid folonic (prin inhibarea dihidrofolatreductazei microbiene) de catre trimetoprim.
Homosulfamida
- Grupa -NH2 este legata de CH2 din benzil si nu direct de nucleul aromatic; acetatul, sub
numele de Sulfamylon, se foloseste in arsuri sub forma de unguent (in general ele nu pot fi
aplicate cutanat sau pe mucoase din cauza sensibilizarii)
Sulfacetamida
- este derivatul N1 acetilat alsulfanilamidei, sare de sodiu. Se foloseste in oftalmologie,
deoarece nu este iritanta, pH-ul solutiei 30% fiind 7,4 (altele sunt puternic alcaline)
Sulfafurazol
- este absorbita rapid, farte solubila in urina, cu toxicitate renala redusa; peste 30% din partea
circulanta si din urina este acetilata
Ftalilsulfatiazol
- este greu solubil si are efect antibacterian local, intestinal (avand o resorbtie intestinala
redusa); se activeaza prin hidroliza cu eliberare de sulfatiazol, sub actiunea bacteriilor
intestinale
Sulfametin
- datorita biotransformarii si eliminarii sale lente se comporta ca o sulfamida cu durata de
actiune lunga
Dapsona
Accidente acute (reactii adverse prin actiunea toxica directa) datorate terapiei prelugite,
administratii de doze mari sau confuziei (foarte rar)
Accidente de intoleranta (reactii adverse prin sensibilizare) aparute dupa cateva zile de
tratament, datorate p-aminofenolului
Toxicocinetica:
pKa-ul mai scazut favorizeaza legarea reversibila de proteinele plasmatice (anionul sulfamidei
si unele grupari cationice din proteine)
numai fractiunea libera are actiune bacteriostatica
sunt distribuite in tot organismul, fara a fi retinute electiv de celule; traverseaza placenta
Biotransformare
acetilare (N-acetiltransferaze NAT1 si NAT2)
NAT1 acetileaza sulfametoxazolul si sulfamida
NAT2 biotransforma dapsona si sulfametazina
Produsii secundari de metabolizare sunt formele oxidate la NH2 sau la nucleul heterociclic
Homosulfamida se biotransforma in p-carboxibenzensulfonamida
Sulfadimetoxinul, sulfatiazolul si sulfizoxazolul sufera glucuronoconjugare cu formarea Nglucuronidelor respective
Eliminare:
Predominant renal, ca atare sau sub forma acetilata (precipita adesea in tubii renali sau
uretere, cauzand tulburari renale si blocarea excretiei de urina) si in mica masura ca glucurono
sau sulfoconjugati ai formelor oxidate
Rata de excretie creste cu scaderea pKa-ului
Cele cu abs intestinala redusa se elimina in majoritate prin fecale
Excretia urinara a dapsonei poate fi diminuata prin adm simultana de probenecid
Actiune toxica
Iritativa: directa (local) si indirecta (asupra centrului bulbal al vomei); adm parenterala: dureri
locale, adm locala: inapetenta, greata, varsaturi
Neurologica si neuropsihica: oboseala, ameteli, agitatie, confuzie mentala, parestezii,

polinevrite (lezarea reversibila a nervilor periferici)
Hematologica: anemie aplastica ( actiune medulotoxica), anemie hemolitica acuta (alergica

sau deficit de G-6-PDH), leucopenie si agranulocitoza (natura alergica), trombocitopenie,
apistaxis, echimoze, petesii (la ftalilsulfatiazol ca o consecinta a sintezei scazute de

protrombina, prin inhibarea sintezei vit K, datorita distrugerii florei intestinale)
Alergica: eruptii cutaneo-mucoase, fotosensibilizare, febra medicamentoasa (metabolitii

oxigenati)
Renala: sulfonamida IRA prin depunere de cristale (datorita scaderii pH-ului urinar si
concentrarii sulfamidei prin reabsorbtia apei in tubii contorti distali); in urina apar cristale de
sulfamida cu forme caracteristice. Clinic se manifesta prin: dureri lombare, colici renale,
anurie;
Alte actiuni toxice: pe ficat sau inima prin mecanisme necunoscute inca. Unele efecte adverse
constau in hipersensibilizare (sindrom Stevens-Johnson)
Simptomatologie:
Hematuria manifestarea principala in intoxicatii
Iritatie gastro-intestinala
Tulburari mentale si vizuale
Reactii de sensibilizare, urticarii, eruptii cutanate
Dureri la mictiune, oligurie sau anurie cu azotemie
Agranulocitoza, anemie hemolitica, trombocitopenie, purpura
Injectarea conjunctivei
Fenomene de fotosensibilizare (la expunerea la radiatii solare, la inceputul sau sfarsitul

terapiei)
Sulfasalazina - modificari ireversibile in sistemul neuromuscular si SNC, precum si alveolita

fibroasa
Sulfamidele retard exudatii, eruptii eritematoase, febra si leziuni viscerale (pneumonii,

miocardite sau nefrite) 25% din cazuri fatale
Cotrimoxazol anemie, reducerea functiei renale, trombocitopenie, greturi, varsaturi, diaree,

depresii mentale, confuzie, edem facial, durere de cap, deprimarea maduvei osoase si
afectarea ficatului.
Profilaxie:
a nu se prescrie sulfonamide daca nu e necesar
complicatiile renale pot fi diminuate daca urina este mentinuta la un pH slab alcalin cu
bicarbonat de sodiu, 5-15 g/zi si administrarea de 2 l lichide/zi; nivelele sanguine ale
sulfonamidelor trebuie frecvent urmarite daca se adm doze maxime
Tratament:
masuri de urgenta: intreruperea adm la primele semne de eruptii cutanate sau alte efecte
adverse; inlaturarea supradozelor prin spalatura gastrica sau provocarea vomei cu sirop de
ipeca
masuri generale: daca functia renala este normala se recomanda a 4 l de lichide/zi pentru
grabirea eliminarii renale a sulfonamidelor
probleme speciale: hemodializa este folosita daca functia renala este afectata; tratarea
agranulocitozei se face prin chimioterapie, transfuzie; tratarea anemiei aplastice prin transfuzii
repetate; methemoglobinemia datorata sulfonamidelor nu raspunde in general la adm
albastrului de metilen
intoxicatia acuta cu trimetoprim se va adm leucovorin (acid folinic); acid folic nu este eficient
COMPARATI TOXICITATEA SULFAMIDELOR DIURETICE CU A

CELORLALTE CLASE DE SULFAMIDE
1. Sulfonamine diuretice
au toxicitate redusa
2 mecanisme:
1. inhibarea anhidrazei carbonice: prin combinare cu Zn din anhidraza carbonica impiedica

reactia:
Consecinte:
Dereglarea echilibrului acido-bazic si electrolitic: acidoza metabolica hipercloremica si

hipopotasemie
Accidente renale (litiaza): prin cristalizarea si depunerea uratilor consecutiv acidifierii

urinii
Manifestari neurologice si neuropsihice: somnolenta, oboseala, parestezii, confuzie

(inhibarea anhidrazei carbonice la nivelul creierului)
2. mecanism saluretic inhibarea sistemelor de transport activ al Na+, cu micsorarea

reabsorbtiei Na+, impreuna cu Cl si cu cantitatea corespunzatoare de apa
Apartenenta la clasa sulfamidelor:
Tulburari digestive (prin actiune iritanta)
Manifestari alergice: reactii cutanate, leucopenie mergand pana la agranulocitoza mai

putin frecvente, dar extrem de grave
Dereglarea metabolismului glucidic (hiperglicemie): prin actiune toxica directa asupra

aparatului betainsular pancreatic
Dereglarea metabolismului acidului uric (hiperuricemie): prin inhibarea secretiei

tubulare a acestuia; furosemidul este cel mai bine tolerat.
2. Sulfonamide antibacteriene
Actiune toxica
Iritativa: directa (local) si indirecta (asupra centrului bulbal al vomei); adm parenterala: dureri
locale, adm locala: inapetenta, greata, varsaturi
Neurologica si neuropsihica: oboseala, ameteli, agitatie, confuzie mentala, parestezii,

polinevrite (lezarea reversibila a nervilor periferici)
Hematologica: anemie aplastica ( actiune medulotoxica), anemie hemolitica acuta (alergica

sau deficit de G-6-PDH), leucopenie si agranulocitoza (natura alergica), trombocitopenie,
apistaxis, echimoze, petesii (la ftalilsulfatiazol ca o consecinta a sintezei scazute de
protrombina, prin inhibarea sintezei vit K, datorita distrugerii florei intestinale)
Alergica: eruptii cutaneo-mucoase, fotosensibilizare, febra medicamentoasa (metabolitii

oxigenati)
Renala: sulfonamida IRA prin depunere de cristale (datorita scaderii pH-ului urinar si
concentrarii sulfamidei prin reabsorbtia apei in tubii contorti distali); in urina apar cristale de
sulfamida cu forme caracteristice. Clinic se manifesta prin: dureri lombare, colici renale,
anurie;
Alte actiuni toxice: pe ficat sau inima prin mecanisme necunoscute inca. Unele efecte adverse
constau in hipersensibilizare (sindrom Stevens-Johnson)
3. Sulfamide hipoglicemiante
Actiune toxica:
Ingerarea a mai multe grame => coma hipoglicemica precedata de simptome neurologice
Responsabile de 30% din hipoglicemiile toxice cu mortalitate de 10%
Coma prin insusi mecanismul de actiune farmacologica: stimularea secretiei de insulina,

reducerea inactivarii insulinei, inhibarea glicogenolizei si cresterea depunerii de glicogen in
ficat
AMFETAMINE PSIHOTONICE
METILFENIDAT
- inhibitor al recaptarii NA, dopaminei

- mai putin toxic decat amfetamina
- pericol de instalare a dependentei este mai redus (la toti derivatii heterociclici similari si la
anorexigenele centrale)
- folosit destul de mult in scop abuziv (se procura relativ usor)
- adm indelungata a metilfenidatului (ca si in cazul dextroamfetaminei) pentru controlul
hiperreflectivitatii la copii => retardare in crestere;
- creste nivelele sanguine ale fenitoinei => toxicitate
- indicat in tratamentul tulburarii de deficit de atentie/hiperreactivitate (ADHD) la copii si la
adolescenti cu varste cuprinse intre 6 si 18 ani
- cresterea, functiile cardiovasculara si prichica trebuie monitorizate continuu
- reevaluare periodica a utilitatii folosirii pe termen lung (peste 12 luni)
- CI in tulburari cardiovasculare preexistente: HTA severa, IC, boala ocluziva arteriala, angina
pectorala, afectiuni cardiace congenitale semnificative, aritmii cardiace, tulburari
cerebrovasculare preexistente (cazuri de moarte subita la doze terapeutice); tulburari psihice
- tendinte suicidare, ticuri (motorii, verbale), afectarea cresterii, convulsii
- studii de carcinogenitate la soareci si sobolani: tumorihepatice maligne numai la soarecii
masculi
Supradozare (suprastimulare SNC si simpatica):
Varsaturi
Agitatie, halucinatii, psihoze, tremur, hiperreflexie, spasme musculare, convulsii (care pot fi
urmate de coma)
Tahicardie, aritmii, HTA, aritmii cardiace
Hipertermie, transpiratii, hiperemie faciala
Tratament cu benzodiazepine pt agitatie, distonie, convulsii
AMFETAMINOMANIA
Toxicomanul amfetaminic urmareste efectul stimulator, euforizant, de inlaturare a

senzatiei de oboseala, de imbunatatire a performantelor fizice si intelectuale, de scadere a
apetitului.
Susceptabilitatea de utilizare abuziva este legata in principal de efectul euforizant

care conduce treptat la un pattern de consum compulsiv.
Intoxicatia cronica
La inceputul administrarii sistemice a amfetaminei se manifesta:
agitatie psihomotorie,
impresia de crestere a fortei fizice si intelectuale

Apoi starea generala se tulbura aparand:
inapetenta
scadere ponderata
sete intense
anxietate progresiva mergand pana la psihoza
instabilitate emotional si modificari de personalitate
instalarea dorintei imperioase de a continua folosirea drogului

Dependenta de amfetamine
La consumul regulat,toleranta se dezvolta rapid, ajungandu-se la doze masive
(metamfetamina- doze zilnice de cateva sute de ori mai mari decat doza terapeutica si de cel
putin 3 ori mai mari decat cele consummate de un dependent de amfetamina, ce foloseste
doze mari i.v)
Mecanismul de actiune, stimularea eliberarii central si periferice a monoaminelordopamine, noradrenalina, adrenalina, serotonina, justifica si potentialul dependogen al
amfetaminelor. Astfel, amfetaminele activeaza circuitul dopaminergic de recompensa,
concentrandu-se in zona centrala a circuitului de recompensa (aria tegmentala ventral si
nucleul accumbens), zone ce contin densitati mari de sinapse dopaminergice, la nivelul carora
cresc eliberarea de dopamina.
Manifestarile sindromului de abstinenta sunt dependente de modul de consum. La
intreruperea administrarii cornice i.v., manifestarile imbraca forme mai grave decat in cazul
consumului oral.
Simptome:
-depresie ( ce poate duce la suicid)
-agitatie extrema
-oboseala
-hipersomnie
-hiperfagie
-crampe abdominale
-gastroenterita
Efectele consumului cronic
Consumul cronic pe termen lung implica riscuri de inducer a
psihozelor,caracterizate prin comportament agresiv, violent si ideatie paranoida; de
asemenea, este asociat cu scadere ponderala
Dereglarile psihice constand in psihoze paranoide, paranoia, stereotipii( de exemplu
ciupitul de piele) pot persista zile sau saptamani. In acelasi timp se produce pierdere
ponderala si se instaleaza cardiomiopatie.
Consumul de metamfetamina pe termen lung duce la risc de leziuni cerebrale.
Cercetari recente sugereaza ca un consum pe termen lung poate duce la moarte
neuronala mai ales la nivelul cortexului frontal, aria cerebrala care guverneaza functii
executive importante ( controlul comportamental si al personalitatii)
Expunerea fetala- cresterea numarului de nasteri premature si probleme neonatal ( ca
de exemplu reflexe anormale si iritabilitate). Abuzul de metamfetamina pe parcursul sarcinii
poate duce la malformatii congenital.
TRATAMENT
spalatura stomacala; se administreaza carbune activat si purgativ salin
nu se induce voma( risc de declansare a convulsiilor)
Vasodilatator i.v. (fentolamina sau nitroprusiat) pt. tratarea HTA
propranolol sau esmolol( pt. aritmii)
diazepam 0,1-0,3 mg/kg i.v ca doza de atac ( in cazul cert al amfetaminei)
intoxicatiile cu amphetamina si metamfetamina: droperidol 2,5 mg/min iv. pana la un

total de 10-15 mg.
clorura de amoniu ( acidularea urinii favorizeaza eliminarea); doze de 75 mg/kg i.v de

4 ori pe zi , pana la o doza totala zilnica maxima de 6 g. Daca concomitant se
perfuzeaza lichide suficiente pt a produce un flux urinar de 3-6 ml/kg/ora are loc
diureza acida iar pH-ul urinii devine 4,5-5,5.
se monitorizeaza continuu temperatura, alte semne vitale precum si EKG pt min. 6

ore.
AMFETAMINE ANOREXIGENE
Anorexigenele centrale sunt substante care actioneaza la nivelul centrilor foamei sau al
satietatii
Potentialul de farmacodependenta cu risc de abuz este mai slab decat al amfetaminelor de
trezire si chiar absent in cazul dexfenfluraminei
Anorexigene dopaminergice: amfepramona, fenmetrazina, fendimetrazina

Anorexigene serotoninergice: fenfluramina, dexfenfluramina, sibutramina
Anorexigenele dopaminergice actioneaza prin stimularea dopaminei la nivel hipotalamic,
deprimand centrul foamei si scazand senzatia de foame.
Grupul fenfluraminei mareste eliberarea de serotonina la nivel hipotalamic si stimuleaza
centrul satietatii crescand in acest mod senzatia de satul.
Tipurile de actiuni ale anorexigenelor centrale:
Anorexigena de tip dopaminergic si serotoninergic
Anorexigena de tip amfetaminic (actiune psihostimulanta corticala)
Anorexigena de tip simpatomimetic (eliberare de noradrenalina), insotita de o stimulare

cardiovasculara cu HTA si cresterea presiunii intraoculare
Folosirea anorexigenelor centrale in terapeutica limitata
Toleranta (apare dupa 1.5 2 luni de tratament si determina cresterea consumului de

alimente si revenirea la greutatea initiala);
Efecte secundare stimulante psihomotorii de tip amfetaminic: moderate ( amfepramona),

slabe (fenfluramina), absente (dexfenfluramina)
Efecte secundare de tip simpatomimetic (in special HTA)
Efecte secundare sedative cu tendinte depresive (exclusiv grupul fenfluraminei)
Amfepramona: risc de hipertensiune pulmonara
Amfetamine anorexigene cu nucleu morfolinic FENMETRAZINA
- AMF heterociclica anorexigena

- Are si actiune stimulanta centrala importanta (AD antagonist pt deprimante SNC)
- se biotransforma prin hidroxilare alifatica, apoi dehidrogenare (analogie cu metilfenidatul)
sau prin p-hidroxilare aromatica si mai putin prin N-hidroxilare
Actiune toxica:
Actiune anorexigena mai redusa decat amfetamina (efect direct asupra hipotalamusului, prin
deprimarea centrului apetitului), dar este mai putin toxica;
Afectul psihoanaleptic (da senzatia de forta, permitand acceptarea unui regim alimentar
restrictiv)
In prezent nu mai este utilizata practic ca anorexigen (toxicitate si risc de dependenta)
Supradoza: insomnie, confuzie, delir, midriaza, HTA, tahicardie, uscaciunea mucoasei

bucofaringiene, greturi, varsaturi, hipertermie ( => deshidratare intensa)
AGENTI H1 BLOCANTI CLASICI
Intoxicatii acute prin supradozare terapeutica sau rin ingerari accidentale propriu-zise, la copii
Tentativele de suicid sunt relativ rare
Toxicocinetica:
Absorbtie: se absorb usor dupa ingerare si se distribuie apoi in toate tesuturile
Biotransformare: N-oxidare, N-demetilare (partiala), p-hidroxilare, dezaminare oxidativa (dupa

demetilare totala)
Actiune toxica:
Actiune selectiva antihistaminica H1 (antagonisti competitivi reversibili; astemizolul si

terfenadina antagonisti competitivi ireversibili, la doze mari)
In reactiile alergice de tip imediat nu previn eliberarea continutului mastocitelor si bazofilelor;

ketotifen inhiba degranularea mastocitelor;
Actiune sedativa marcata la etanolamine si fenotiazine
Actiune sedativa + vertij, tinitus, necoordonare, oboseala, tulburari vizuale, psihice si

neurologice
Actiune anticolinergica (exceptie anti H1 nesedative)
Riscuri paradoxale de alergii medicamentoase (de tip citotoxic) sau de reactii de

fotosensibilizare sau hipersensibilizare
Toxicitate la ingerarea de cantitati de 3-5 ori mai mari decat doza zilnica uzuala;
Copii mai sensibili decat adultii la efectele toxice
Simptomatologie:
Efecte SNC:
Copii: excitatie, tremor, hiperactivitate, halucinatii, hiperreflexie, convulsii
Adulti: dezorientare, ataxie, ameteala, sedare, coma
Efecte anticolinergice: midriaza, vedere stearsa, tahicardie, hipertermie, gura uscata,

peristaltismul tubului digestiv diminuat, retentie urinara
Tratament:
Fizostigmina (0,5 2 mg iv) a fost utilizata pt combaterea delirului sever sau tahicardiei, sub
control EKG; contraind la astmatici, persoane cu boli cv sau cu obstructii intestinale sau ale
cailor urinare
Spalatura gastrica, se administreaza carbune activ
Nu se induce emeza (risc de debut brusc al convulsiilor si comei)
ANTIHISTAMINICE H1 CU NUCLEU PIPERIDINIC SI PIPERAZINIC
1. Nucleu piperidinic
Terfenadina, astemizol, ketotifen, loratadina, desloratadina

Loratadina supradozare:
La adulti: somnolenta, tahicardie, cefalee
La copii: semne extrapiramidale, tahicardie
Desloratadina RA: tahicardie, palpitatii, hiperactivitate psihomotorie
2. Nucleu piperazinic
Eficiente in tulburari de natura labirintica (ex. Sindrom Meniere folosite cinarizina si

flunarizina) sau de origine centrala ( insuf circulatorie)
Intoxicatie acuta: agitatie, hipertermie, midriaza,incoordonare motorie, convulsii,

delir, coma profunda
Tratament: spalatura gastrica, purgativ salin, tratament simptomatic
MEDICAMENTE DERIVATI AI P - AMINOFENOLULUI
1. FENACETINA (ACETOFENETIDINA)
Intoxicatie acuta: rar intalnita (suicid sau confuzie)

Intoxicatie cronica: dupa mai multi ani culmineaza cu nefropatia fenacetinica (actiune iritativa
toxica => necroza papilara cu leziune primara; perturbare a echilibrului hidroelectrolitic;
diminuarea fluxului arterial renal)
Manifestari clinice tardive
Biotransformarea justifica aceste actiuni: - metabolitii formati prin hisroxilarea directa a
fenacetinei (1, 2, 3)
Paracetamolul format prin deetilare se biotransforma mai departe prin reactii de faza
I
In actiunea toxica este implicat si p-aminofenolul
Metaboliti (4), (5), (6) actiune methemoglobinizanta puternica (se formeaza in

cantitati mai mari la indivizii cu deficit genetic in O-deetilaza, la care are loc
hidroliza aminei, urmata de 2-hidroxilare)
2. PARACETAMOL (ACETAMINOFEN)
Toxicocinetica:
Absorbtie: absorbit rapid in stomac si partea superioara a intestinului subtire

Biotransformare si eliminare:
La indivizii normali: sulfoconjugare (52%) si glucuronoconjugare (42%)
2% este excretat netransformat si restul de 4%sufera biotransformare prin sistemul OFMMcitocrom P450 => metabolit toxic (N-acetilbenzochinonimina) => detoxifiat prin conjugare cu
glutationul
70% din GSH hepatic este folosit => metabolitul toxic se poate lega covalent de grupele SH ale
proteinelor hepatocitului => necroza centro-lobulara (dupa absorbtia a 15,8 g)
Pacientii tratati pe termen lung cu inductori enzimatici intensificatori de biotransformare

(fenobarbital) => pot produce mai mult de 4% metabolit toxic
La copii toxicitate semnificativa scazuta comparativ cu adultii (voma spontana precoce,

contributie mai mica a cit P450 microzomal la biotransformare)
Alcoolicii cronici, pacientii cu tratament cu inductori ai CYP2E1 susceptibili de

hepatotoxicitate chiar la doze terapeutice; postul si malnutritia cresc riscul de hepatotoxicitate
(scad rezervele de glutation)
Toxicitate cronica conform ghidurilor AAPCC
Toxicitate la copii: 100 150 mg/kgc/zi timp de 2-8 zile
Actiune toxica:
Activarea de catre cit P450 => hepatotoxicitate
Activarea de catre PHS => nefrotoxicitate
Degenerarea ficatului constand in necroza centro-bulbara urmata de fibroza (dar fara ciroza) este
cea mai grava si caracteristica actiune toxica; ea se desfasoara dupa ce a avut loc depletia
glutatonului, principalul agent de detoxifiere al paracetamolului
Salicilamida potenteaza toxicitatea hepatica a paracetamolului
Dupa doze masive, se poate instala si necroza tubulara acuta
Simptomatologie:
In primele ore dupa ingerare: anorexie, greata, voma, somnolenta, confuzie
Urmeaza cateva ore de remisie, dar la 24 48 de ore necroza hepatica devine evidenta (nivele
crescute de transaminaze si creste timpul de protrombina), se produce icter, apar hTA si aritmii
cardiace
Daca se instaleaza IHA, pot urma encefalopatie si moarte (in cel mult 2 sapt de la ingerare)
IRA se produce ocazional
La doze foarte mari: acidoza lactica, alterarea statusului mental (mecanisme necunoscute)
Intoxicatie cronica nefrotoxicitate asemenatoare fenacetinei in cazul tratamentelor de lunga
durata
Tratament
La 30 min dupa ingerarea a 1 g acetamonofen, 10 gcarbune activat reusesc sa reduca absorbtia cu

numai 30%
Indepartarea acetaminofenului neabsorbit e utila doar in primele 4 ore de la ingerare
Antidot N-acetilcisteina: oral 140 mg /kg solutie 20% ca doza de incarcare si apoi cate 70
mg/kg la fiecare 4 ore timp de 3 zile
Antidotul e util in primele 10 ore de la ingerare, beneficiul fiind minim dupa 12- 16 ore
Efectul antidotic: inhibarea oxidarii microzomale, detoxicarea metabolitului toxic (prin grupele
SH)
S-a sugerat folosirea clorhidratului de cisteamina si a metioninei (mai putin eficace); cisteamina
avantaj este precursor al glutationului
In ultimii ani se investigheaza insistent si alti inhibitori ai cit P450 ca cimetidina; acestia sunt
potential utili in reducerea hepatotoxicitatii avand avantaj ca nu interfera glucurono si
sulfoconjugarea paracetamolului
MEDICAMENTE - DERIVATI AI PABA SI ACETANILIDEI
1. ANESTEZICE LOCALE
Primele 2 clase sunt cele mai importante:
Esteri: procaina (novocaina), tetracaina
Amide: lidocaina (xilina), mepivacaina, bupivacaina, etidocaina, prilocaina
Scad intens viteza de depolarizare, mai ales in faza precoce (depolarizare lenta); viteza de
repolarizare este de asemenea micsorata, ceea ce lungeste notabil perioada refractara => celula
devine mai putin excitabila.
Actiune asupra vitezei de depolarizare se explica prin diminuarea foarte neta a permeabilitatii
membranare fata de ionii Na+, fara modificarea notabila a acesteia fata de ionii K+
Toxicocinetica
Absorbtie:
Patrunderea prin tegumentele intacte este foarte redusa mai ales din solutie apoasa
Absorbtia prin mucoasa, cornee, plagi, zone arse este relativ intensa (mai redusa la procaina)
La adm parenterala, datorita si actiunii vasodilatatoare, absorbtia este marita, putandu-se ajunge
la efecate sistemice (nedorite)
Dupa ingerare nu se observa insa efecte sistemice datorita biotransformarii relativ rapide, mai
lenta la lidocaina: totusi doze mari pot produce methemoglobinemie (mai ales novocaina)
Legarea de proteinele plasmaticedifera de la compus la compus, de xemplu 6% pprocaina si 3580% lidocaina

Biotransformare:
Esterii sunt hidrolizati foarte rapid in plasma => aminoalcool (care sufera apoi metabolism
hepatic) si acid p-aminobenzoic (la originea reactiilor alergice, methemoglobinemie, la doze
foarte mari si inhibarea actiunii sulfamidelor)
Amidele biotransformare mai lenta, mai complexa si majoritar hepatica
In microzomii hepatici, sub actiune unei aminaze, are loc ruperea lantului la nivelul functiunii
amida, cele doua fragment erezultate suferind la randul lor un metabolism aparte
Alterarea functiei hepatice poate prelungi sensibil durata de viata a acestor medicamente
(deosebire de esteri)
Semiviata de eliminare a lidocainei poate ajunge de la 1,6 ore la subiectul normal, la mai mult
de 6 ore la cel cu IH severa: pe de alta parte anumite medicamente (halotan, propranolol)
reducand fluxul sanguin hepatic, scad viteza de biotransformare si incetinesc eliminarea
anestezicelor locale de tip amida
Actiune toxica:
In forma neionizata, trec bariera hematoencefalica
La nivel cardiovascular:
La doze mici antiaritmice, produc vasoconstrictie periferica
La doze mari micsorare a vitezei de conducere intracardiaca, bradicardie sinusala

si diminuarea contractilitatii miocardului cu depasirea debitului cardiac (efect
inotrop negativ; la lidocaina, la doze terapeutice e mult mai mic decat la alte
anestezice locale), insotite de vasodilatatie periferica, care impreuna cu diminuarea
debitului sanguin explica prabusirea tensiunii arteriale la administrarea de
supradoze
Se poate ajunge la bloc atrio-ventricular si chiar la oprirea inimii in diastola
Bupivacaina cardiotoxicitate mai mare comparativ cu alte anestezice locale; IT
mai mic, raportari numeroase de colaps CV
Unele au actiune methemoglobinizanta (benzocaina, lidocaina, procaina)
Simptomatologie:
Toxicitate derivata din actiunea anestezica locala: anestezie prelungita si rareori

deficite senzoriale si motorii permanente
Toxicitate determinata de absorbtia sistemica: intox acuta se produce atunci cand

cantitati excesive de anestezic local trec in circulatia generala ca urmare a infiltratiilor
repetate, a unei injectii intravasculare accidentale sau a aplicarii pe mucoase a unei
solutii cu resorbtie prost controlata
Tabloul manifestarilor intoxicatiei:
migrena, confuzie, parestezie periorala, vorbire neclara si apoi hipotensiune arteriala

marcata
Coma, tremor muscular, eventual convulsii, tulburari de ritm cardiac sau respiratorii,
cianoza (datorita metHb), astm bronsic
Accidente dramatice pot surveni si la doze terapeutice prn hipersensibilitate

individuala (novocaina)
La aplicare locala repetata pe tegumente si mucoase se pot produce dermatite, eriteme,

edeme si bronhospasm
Tratament:
Spalatura stomacala cu carbune activ (la ingerare)
Nu se recomanda emeza din cauza riscului de debut brusc al acceselor convulsive
Se limiteaza absorbtia de la locul injectarii prin aplicarea unui garou si a unei pungi cu
gheata
Eforturile de a indeparta medicamentul sunt probabil inutile dupa 30 min
In caz d esoc anafilactic se injecteaza iv adrenalina si hemisuccinat de hidrocortizon si

eventual se practica masajul cardiac
Se combate prabusirea tensionala asezand pacientul cu capul in jos
Convulsiile se controleaza cu diazepam, 0,1 mg/kg iv sau se adm clorura de succinilcolina
Se trateaza metHb cu albastru de metilen
Se poate face transfuzie sanguina sau chiar exsanguinoterapie
Sunt contraindicate stimulantele SNC
2. ANTIARITMICE
Procainamida
-
Hidrosolubila, se absoarbe si ajunge in circulatia generala, actiune antiaritmica
Hidrolizata la acid p-aminobenzoic si N,N-dietiletilendiamina
Hidroliza catalizata de carboxilesteraze
Procaina este hidrolizata rapid de catre carboxilesteraza serica; in contrast,

procainamida, amida analoga esterului procaina, este hidrolizata mult mai lent: ca
urmare acest medicament atinge circulatia sistemica (utilizat in tratamentul aritmiilor
cardiace)
Actiune toxica:
O doza mai mica de 200 mg (2 ml solutie 10%) pe cale iv poate cauza moartea ca rezultat,
fie al unei hipersensibilitati, fie al injectarii rapide
Adm rapida => tulburari in contractia ventriculara (tahicardie sau chiar fibrilatie)
Hipersensibilizare => agranulocitoza; in cazul mortii prin agranulocitoza la examenul

anatomo-patologic se constata o lipsa deelemnte mieloide in maduva osoasa
Simptomatologie:
Manifestarile principale in intoxicatie: pulsul neregulat, caderea TA
Intoxicatia acuta: adm iv rapida a procainamidei => puls neregulat care scade pana la
disparitie, cu colaps si cadere a TA si debut aproape instantaneu al convulsiilor si mortii
Intoxicatie cronica: - prin ingerare, are urm manifestari: febra, tremuraturi, prurit,
urticarie, sindrom asemanator lpusului eritematos, dar fara implicare SNC sau renala
precum si agranulocitoza
Examene de laborator:
Intoxicatia cronica diminuarea sau absenta granulocitelor
Tratament:
Intoxicatia acuta se trateaza stopul cardiac, se vor utiliza cu mare atentie epinefrina sau
norepinefrina intrucat ele insele pot induce tulburari in contractia ventriculara
Prognostic:
Daca tulburarile ventriculare nu evolueaza la fibrilatie ventriculara, pacientul va fi salvat
PARACETAMOL (ACETAMINOFEN)
Toxicocinetica:
o Absorbtie: absorbit rapid in stomac si partea superioara a intestinului subtire
o Biotransformare si eliminare:
La indivizii normali: sulfoconjugare (52%) si glucuronoconjugare (42%)
2% este excretat netransformat si restul de 4%sufera biotransformare prin sistemul OFMMcitocrom P450 => metabolit toxic (N-acetilbenzochinonimina) => detoxifiat prin conjugare cu
glutationul
70% din GSH hepatic este folosit => metabolitul toxic se poate lega covalent de grupele SH ale
proteinelor hepatocitului => necroza centro-lobulara (dupa absorbtia a 15,8 g)
Pacientii tratati pe termen lung cu inductori enzimatici intensificatori de biotransformare

(fenobarbital) => pot produce mai mult de 4% metabolit toxic
La copii toxicitate semnificativa scazuta comparativ cu adultii (voma spontana precoce,

contributie mai mica a cit P450 microzomal la biotransformare)
Alcoolicii cronici, pacientii cu tratament cu inductori ai CYP2E1 susceptibili de

hepatotoxicitate chiar la doze terapeutice; postul si malnutritia cresc riscul de hepatotoxicitate
(scad rezervele de glutation)
Toxicitate cronica conform ghidurilor AAPCC
Toxicitate la copii: 100 150 mg/kgc/zi timp de 2-8 zile
Actiune toxica:
Activarea de catre cit P450 => hepatotoxicitate
Activarea de catre PHS => nefrotoxicitate
Degenerarea ficatului constand in necroza centro-bulbara urmata de fibroza (dar fara ciroza) este
cea mai grava si caracteristica actiune toxica; ea se desfasoara dupa ce a avut loc depletia
glutatonului, principalul agent de detoxifiere al paracetamolului
Salicilamida potenteaza toxicitatea hepatica a paracetamolului
Dupa doze masive, se poate instala si necroza tubulara acuta
Simptomatologie:
In primele ore dupa ingerare: anorexie, greata, voma, somnolenta, confuzie
Urmeaza cateva ore de remisie, dar la 24 48 de ore necroza hepatica devine evidenta (nivele
crescute de transaminaze si creste timpul de protrombina), se produce icter, apar hTA si aritmii
cardiace
Daca se instaleaza IHA, pot urma encefalopatie si moarte (in cel mult 2 sapt de la ingerare)
IRA se produce ocazional
La doze foarte mari: acidoza lactica, alterarea statusului mental (mecanisme necunoscute)
Intoxicatie cronica nefrotoxicitate asemenatoare fenacetinei in cazul tratamentelor de lunga
durata
Tratament
La 30 min dupa ingerarea a 1 g acetamonofen, 10 gcarbune activat reusesc sa reduca absorbtia cu

numai 30%
Indepartarea acetaminofenului neabsorbit e utila doar in primele 4 ore de la ingerare
Antidot N-acetilcisteina: oral 140 mg /kg solutie 20% ca doza de incarcare si apoi cate 70
mg/kg la fiecare 4 ore timp de 3 zile
Antidotul e util in primele 10 ore de la ingerare, beneficiul fiind minim dupa 12- 16 ore
Efectul antidotic: inhibarea oxidarii microzomale, detoxicarea metabolitului toxic (prin grupele
SH)
S-a sugerat folosirea clorhidratului de cisteamina si a metioninei (mai putin eficace); cisteamina
avantaj este precursor al glutationului
In ultimii ani se investigheaza insistent si alti inhibitori ai cit P450 ca cimetidina; acestia sunt
potential utili in reducerea hepatotoxicitatii avand avantaj ca nu interfera glucurono si
sulfoconjugarea paracetamolului
NEUROLEPTICE FENOTIAZINICE
Etiologia intoxicatiilor: intoxicatii acute prin supradozare, accidental (la copii), dar
mai ales prin ingerare intentionala in scop de suicide (asociere cu barbiturice, alcool,
antihistaminice)
Toxicocinetica:
-
Absorbtie: se absorb rapid oral si se distribuie in toate tesuturile organismului
Biotransformare: intens si rapid. Tioridazina: sulfoxidul si sulfona la catena

neuroleptice active: mesoridazina si sulforidazina
Eliminare: lenta s-au decelat in urina atat clorpromazina cat si metabolitii sai timp
de saptamani sau chiar luni
Actiune toxica:
-
Mai putin toxice decat barbiturice si antidepresive
Blocarea rec. dopaminergici din sistemul limbic si ganglionii bazali
Efecte centrale: sedare, relaxare musculara, scaderea pragului convulsivant, act

anxiolitica, deprimarea reflexelor vasomotorii
Efecte periferice: blocarea receptorillor -adrenergici, prop anticolinergice si

antihistaminice, act adrenergica secundara inhibarii recaptarii neuromediatorilor
Supradozarea: actiuni asupra SNC si asupra aparatului cv
Actiuni asupra SNC:

-
Toate nivelele SNC afectate (sist limbic, hipotalamus, ggl bazali)
Deprima SAR -> sedare, deprimare respiratory importanta
Inhiba centrii regulatori HT -> vasodil, hTA ortostatica, hipertemie/hipotermie
Actiuni asupra sist extrapiramidal:

-
Blocare rec dopaminergici din ggl bazali efecte caracteristice asupra SEP
Efecte SEP: miscari involuntare (tremuraturi, miscari stereotipe, akinezie) si

modificari ale tonusului muscular cu rigiditate musculara si distonie
Actiuni asupra SNV:

-
Act anticolinergica intensa si blocaj -adrenergic
In supradozare: simptome atropinice (uscaciunea gurii, constipatie, imagini

incetosate), si efecte adrenolitice (hTA ortostatica cu tahicardie reflexa)
Actiuni asupra aparatului cv:

-
Mecanisme periferice si centrale: hTA ortostatica
Tulburari cardiace
Risc la pacientii cu hK si/sau cu tulburari cv preexistente
Intoxicatia acuta:
-
Deprimare SNC: initial reducerea activitatii, calmare emotionala, indiferenta afectiva
Perioada de agitatie, hiperactivitate, convulsii inaintea starii de deprimare
Hipotermie/ hipertermie rara - prognostic nefavorabil
Tahicardie cu hTA
Moarte fibrilatie ventriculara sau stop cardiac (3-5ore de la intoxicare)
Sindrom neuroleptic malign:

-
Tulburare neurologica cu risc vital, RA la medicamente antipsihotice
Rigiditate musculara, febra, tulb vegetative, modificari cognitive, CPK plasmatice
Simptome FALTER
F febra
A instabilitate vegetativa
L leucocitoza
T tremor
E - enzimele
R rigiditate musculara
Factori de risc: utiliz neurolepticelor cu potenta mare, rapida a dozelor, utiliz

formelor cu durata lunga de actiune,
Intoxicatie cronica:
-
La scurt timp de la inceperea tratamentului se poate instala icterul
Leucopenie/agranulocitoza
Ulceratii ale gingiilor, limbii, faringelui
Febra
Slabiciune, dezorientare
Anorexie
Tratament
IA:
- spalatura stomacala/voma
- mentinerea respiratiei si tratarea hTA
- ci adm adrenalinei
- difenhidramina pt inlaturarea efectelor extrapiramidale
IC:
-
Se intrerupe adm clorpromazinei la aparatia icterului, febrei, pigmentarii, tulburari

oculare.
NEUROLEPTICE DE TIP TIOXANTENIC

-
Dubla legatura det izomerie geometrica cis-trans; izomerii cis mai activi fdin
Cele mai multe catena laterala cu nucleu piperazinic - > act de dezinhibare
-
Supradozarea sau accidente propriu-zise, suicid rar
Toxicocinetica
-
Absorbtie: se absorb bine si se distribuie mai ales in ficat, plamani, rinichi, creier,
tesut adipos, muschi striati si splina
Biotransformare: - sulfoxidare sulfoxid sau chiar sulfona -> toxicitatii si grabirea

eliminarii
- Demetilare (la N metilati din catena laterala)
- Hidroxilare aromatica
- Dezalchilare la C10 dupa demetilare pana la amina primara si
dezaminare oxidativa
Eliminare: cale urinara su secundar prin bila si fecale
Actiune toxica:
-
Neuroleptice mai active ca fenotiazinele
Au si efecte antiemetice, hipotermizante si analgezice
Chiar la doze terapeutice pot apare tulburari cv, hematologice, extrapiramidale, mai
rar hepato-biliare sau manifestari cutanate
Potenteaza majoritatea deprimantelor SNC si intensifica actiunea atropinei
Intoxicatia acuta:
-
Hiposalivatie, greturi, voma
Tahicardie, hipotensiune
Staza biliara, cu manifestari icterice
Agranulocitoza, trombocitopenie
Tulb extrapiramidale
Somnolenta, convulsii si coma
Tratament:
-
Combaterea convulsiilor si a tulb extrapiramidale
ALTE NEUROLEPTICE DECAT FENOTIAZINELE

Tioxantene, neuroleptice cu n piperidinic (Haloperidol) vezi dezvoltare
CLOZAPINA: neuroleptic atipic, cu proprietati antipsihotice polivalente.

-
Mec de act: antag D4, 5-HT2, -adrenergici si rec colinergici muscarinici
Avantaj: provoaca ft rar tulb motorii extrapiramidale, risc minim de diskinezii
RA: hTA ortostatica, sedare, convulsii, agranulocitoza
RISPERIDONA: neuroleptic atipic

-
Mec de act: blocheaza rec D2, 5HT2
Efect sedativ slab, act asupra simptomelor pozitive/negative ale schizofreniei
OLANZAPINA: neuroleptic atipic; produce in masura redusa tulb extrapiramidale

LOXAPINA: antipsihotic polivalent; produce RA extrapiramidale
MOLINDONA: mai putine RA extrapiramidale
HALOPERIDOL
-
Neuroleptic cu nucleu piperidinic
Act sedativa in agitatia psihomotorie si antihalucinogena
Toxicocinetica:
-
Se absorbe rapid, se leaga masiv de proteine
Se distribuie in toate tesuturile, mai ales plamani, ficat si rinichi; ajunge in laptele
matern
Biotransformare mai ales in ficat; incetinita la varstnici si IH
Convertit sub actiunea MAO B la un metabolit de tip piridinium, neurotoxic
Eliminare: urinara si prin fecale; metab conjugati eliminare lenta
Actiune toxica:
-
Inhiba transmiterea excitatiei in formatia reticulata scazand conc catecolaminelor si

serotoninei in creier -> franarea reactiilor emotionale si anxietatii
Intoxicatia: sdr extrapiramidal hipokinetic la doze mic si sdr extrapiramidal

hiperkinetic la doze mari
Simptomatologie:
-
Akinezie, rigiditate, tremuraturi
Acatizie (imposibiltatea de a sta asezat)
Reactii distonice acute: grimase, torcolis
Dischinezii tardive: miscari anormale in sfera bucala, triunchiul si extremitatile
Interactiuni:
-
Saruri de litiu: neurotoxicitate (convulsii, delir)
Antidepresive triciclice: conc plasmatice a antidepresivelor
Ceai, cafea: bd neurolepticelor
Tratament:
-
dozelor
Adm antiparkinsoniene, anticolinergice
Diskinezi tardiva se inlocuieste cu un alt neuroleptic, dar nu fenotiazine piperazinice

sau tioxantene
78. 1,4 BENZODIAZEPINE

-
Anxiolitice, anticonvulsivante, hipnotice, anestezice, relaxante musculare
Nucleu bzd comun
Substituent in pozitia 7 atragator de electroni: act tranchilizanta Cl; act sedativ-
hipnotica NO2
DIAZEPAM
CLORDIAZEPOXID
MEDAZEPAM
OXAZEPAM
LORAZEPAM
79. BIOTRANSFORMAREA BENZODIAZEPINELOR

Absorbtie: usoara din intestin; legare de proteinele plasmatice 85-95%
Biotransformare: N1-dezalchilare (diazepam, medazepam) posibilitatea ident metabolitilor
prin reactia Bratton-Marshall
Clordiazepoxid, oxazepam, nitrazepam identificare: hidroliza acida->

benzoaminofenona, suspusa diazotarii si cuplarii
TRIAZOLOBENZODIAZEPINE
Utilizate in terapeutica pt proprietatile lor anxiolitice, sedative, anticonvulsivane si

miorelaxante
Act asupra SNC: supradozarea/folosirea prelungita->abuz
Anxiolitice si sedative-> inel triazolic condensat cu inelul diazepinic
Inhibitori potenti ai factorului de activare plachetar - stimulator potent al hormonului

eliberator de corticotropina, care act asupra axei hipotalamo-pitulitaro-adrenale (nivel
crescut la pacientii care au atacuri de panica)
Toxicinetica:
-
Timp de injumatatire: 2-3 ore midazolam; 10-14 ore alprazolam
Timp de detectie zile pana la luni dupa ingestie
Sufera hidroxilare la gruparea metil din pozitia 1 sau la C4
MIDAZOLAM
DEPENDENTA INDUSA DE BARBITURICE SI BENZODIAZEPINE
DEPENDENTA DE BARBITURICE:
-
Dependenta se poate instala la alcoolicii cronici care isi combat tremuraturile mainilor
si anxietatea luand barbiturice
Dezvoltarea tolerantei pt act hipnotica (dupa 10-20 zile de adm regulata)
NU se instaleaza toleranta pt efectele adverse; in abuzul cronic, desi doza pt obtinerea

efectului se mareste, sensibilitatea la doza toxica ramane aceeasi
Toleranta incrucisata pt mai multe barbiturice!!!
Dependenta fizica: doze mari, timp indelungat
Cazuri grave: tablou clinic asemanator cu cel din delirium tremens (varsaturi, hTA,
pirexie, tremor, dezorientare, halucinatii)
Sdr de abstinenta: e asemanator cu cel de la alcool -> a fost denumit de tip alcoolbarbiturice; nu apare daca se recurce la scaderea treptata a dozelor
Tratament: se inlocuieste barbituricul cu altul, se micsoreaza dozele, se mareste

intervalul intre adm; se recurge apoi la un hipnotic nebarbituric cu pericol mai mic de
dependenta.
DEPENDENTA DE BZD:
-
Adm repetata det toleranta si dependenta fizica
Cumularea conduce la fenomenele toxice ale supradozarii datorita depasirii

capacitatii de biotransformare si eliminarii lente
Toleranta este partiala, nu atinge toate actiunile bzd; instalare destul de rapida pt
efectele sedative si pt ataxie, mai lenta pt efectul antiepileptic - apare ca urmare a
desensibilizarii pt rec GABA
Clinic: tulb de coordonare motorie, mers ebrios, senzatie de cedare a articulatiilor

genunchilor (act miorelaxanta)
Dependenta fizica: stare de adaptare a organismului
Efectele primare ale subst si feedbackurile generate de organism se echilibreaza doar

cu ocazia prizelor medicamentoase regulate
Oprirea brusca feedbackurile nu mai sunt compensate si conduc la o tulb

functionala (sevraj)
Simptomele de sevraj: contrariul efectelor primare (tulb de somn,anxietate, tensiune

musculara, diferite disfunctii neurovegetative, in cazuri grave episoade epileptice)
Simptomele apar dupa 1-mai multe zile de la oprirea tratamanetului si persista zilesaptamani
Intensitatea simptomelor de sevraj nu e reflectarea gravitatii starii de dependenta, e

dictata de durata de remanenta a subst in tesuturi
Dezvoltarea dependentei fizice depinde de doza si de durata adm
Simptome: insomnie, neliniste, iritabilitate/stari depresive, tremur al extremitatilor,

tresarir musculare, scaderea apetitului
Tratament: prescrierea bzd cu rezerva la alcoolici si toxicomani; flumazenil permite

scurtarea duratei sdr acut de abstinenta la oprirea tratamentului cu bzd
MEDICAMENTE DERIVATI AI DIBENZAZEPINEI
IMIPRAMINA
Etiologia intoxicatiilor: intoxicatii acute accidentale prin supradozare/ scop de suicid

Toxicocinetica:
-
Absorbtia: intarziata de efectul anticolinergic, fixare tisulara si rapida
Biotransformare: N-demetilare progresiva metaboliti activi care se acumuleaza in

plasma; N-oxidare in catena alifatica; N-dezalchilare totala; hidroxilare la C2 si/sau
C10conducand la metaboliti hidroxilati ce sufera ulterior conjugare
Eliminare: urinara ca atare si ca metaboliti (mai rapida la ph acid al urinii), o parte

prin bila
Actiune toxica:
-
Risc de sinucideri, mai ales la inceputul tratamentului (inainte ca ideile delirante si

anxietatea sa fi disparut apare actiunea dinamizanta care da bolnavului forta)
Dubla actiune: nivelul de ACH si nivelul de dopamina
Disfunctie respiratorie si perturbarile termoreglarii rezulta din actiunea directa asupra

centrului respirator bulbar si asupra centrilor termoreglatori din hipotalamus
Actiune potenta de IMAO
Toxicitate cv din activitatea anticolinergica asupra inimii si inhibarea recaptarii

norepinefrinei din sinapsele adrenergice
Manifestari clinice: apar la >1g ingerat: tulb cv, sdr atropinic (midriaza, tahicardie, agitatie,
uscaciunea gurii si a faringelui)
Tratament:
-
Lavaj gastric, diureza osmotica
PSM: fizostigmina sau neostigmina
Convulsii sedative cu efect scurt
83. DERIVATI DIBENZCICLOHEPTADIENICI SI INRUDITI
DOXEPIN
Etiologia intoxicatiilor: acute accidentale/voluntare

Toxicocinetica:
-
Absorbtie: intarziata de efectul anticolinergic
Biotransformare: metabolizare aproape totala; demetilare progresiva, N-oxidare,

hidroxilare si glucuronconjugare
Actiune terapeutica:
-
SNC: doze moderate act antidepresiva; doze mari se adauga efectul sedativ
SNV simpatic: doze moderate SM; doze mari SL
SNV parasimpatic: act anticolinergica (efect atropinic)
Mecanismul actiunii toxice:

-
Tipuri de actiuni: anticolinergica; blocare a recaptarii catecolaminelor la nivelul

situsurilor neuronale adrenergice, efect chinidinic asupra miocardului
Efecte cv: tahicardie (blocarea nervului vag), aritmie (actiune tip chinidinic - viteza
de conducere AV), hTA arteriala/HTA
Interactiuni:
-
Efecte de AAS, cloramfenicol, haloperidol, clorpromazina, diazepam
Risc de aritmie: levodopa, guanetidina, hormoni tiroidieni
Potenteaza efectele hipotensive ale chinidinei
Intoxicatie acuta:
-
Deprimare SNC cu letargie, dezorientare, ataxie, deprimare respiratorie
Efecte anticolinergice: uscaciunea gurii, dilatare pupile, retentie urinara, tahicardie,

reducerea motilitatii gastro-intestinale
Efecte cv: aritmii, tahicardie supraventriculara, flutter si fibrilatie ventriculara
Ascociere cu tranchilizante si hipnotice: coma profunda; risc de prabusire a respiratiei

si tulburari cv, risc de hipotensiune arteriala si hipertermie
Tratament:
-
Mentinerea respiratiei si a TA
Lavaj gastric
Controlul convulsiilor si al aritmiilor
Adm de diuretice si dializa
ANTIDEPRESIVE TETRACICLICE
MIANSERINA
MAPROTILINA:
-
Absorbtie lenta, dar completa dupa adm orala
Conc in LCR 2-13% din cea din ser; trece in lapte
dupa adm orala: mare parte eliminata prin urina, o parte in fecale intr-o perioada de 21
de zile; ft putin eliminata ca atare
metabolitul principal derivat demetilat (activ)
alti metaboliti: hidroxilare - >deriv fenolici; N-oxidare
bd 70% si t 20-70 ore
MIANSERINA:
-
absorbtie rapida dupa adm orala, bd redusa de efectul de prim pasaj
metabolizare: demetilare, hidroxilare, N-oxidare
eliminare prin urina in mai multe zile, mare parte biotransformat
traverseaza BHE si placenta
legare 90% de pp
MIRTAZAPINA:
-
rapid si complet absorbita dupa adm orala
varful conc e atins dupa 2-3h, starea de echilibru dupa 3-4 zile
biotransformare majoritar hepatic, eliminare prin urina si putin in fecale, in cateva zile
bd 50%, t 20-40h, legare de pp 90%
Actiune bifocala: la nivel pre si post sinaptic se concretizeaza in amplicarea atat a

transmisie 5HT cat si a NA
Biotransformare: derivatii hidroxilati se elimina mai ales sub forma de conjugati

(glucuronide), metabolitii tip iminium au potential toxic mare
Intoxicatii:
-
Simptome: mai atenuate, iar inducerea tendintei la suicid e mai mica
Supradozare mirtazapina: dezorientare, somnolenta, tulb de memorie, tahicardie, hTA

severa, convulsii, deprimare SNC si tulb cv
ANTIDEPRESIVE ISRS
-
Fluoxetina, sertralina, fluvoxamina, paroxetin cresc nivelurile de 5HT la nivelul

sinapselor cerebrale
Cele mai sigure dpdv toxicologic
Supradozarea: asimptomatica, daca nu se asociaza alti toxici: somnolenta, ameteli,

tahicardie, varsaturi, HTA, convulsii, sdr anticolinergic, febra
Diagnostic: se bazeaza pe antecedentele de depresie, intentie anterioara de suicid
Sdr serotoninergic:
forma usoara paloare, confuzie, incoordonare motorie, midriaza
forma moderata neliniste, agitatie, hiper-reflexie, ataxie, eritem
forma grava - delir, rigiditate, febra, diaree, miscari necoordonate ale

mandibulei, deces
ANTIEPILEPTICE - DERIVATI DE IMINOSTILBEN
CARBAMAZEPINA
Medicament de prima linie pt tratarea epilepsiilor lobului temporal si unei varietati de

alte tulb de tip convulsiv gruparea amidica e esentiala pt activ antiepileptica
Toxicocinetica: structura chimica similara cu imipramina (antidepresiv triciclic)

supradozarea det efecte anticolinergice, convulsii, perturbari de conducere cardiaca
Actiune toxica:
-
Supradozaj mediu: ataxie, oftalmoplegie, midriaza, tahicardie
Intoxicatie grava: convulsii, hipertermie, coma si stop respirator
Manifestarile pot fi intarziate datorita efectului anticolinergic care determina

incetinirea absorbtiei si evacuarii gastrice
Diagnostic: ataxie, stupoare si tahicardie
Tratament:
-
Nu exista antidot
Decontaminare gastrica (doza repetata de carbune activ)
Dializa nu are efect legare mare de pp
Hemoperfuzia cu carbune indicata in intoxicatii severe
ANTIEPILEPTICE CU NUCLEU IMIDAZOLIDINIC
FENITOINA
Adm orala; se adm iv in status epilepticus si ocazional ca agent antiaritmic
Toxicocinetica:
-
Absorbtie: relativ lenta la nivel g-i,
Legare >90% de pp
Biotransformare: scindarea ciclului si apoi a leg amidice precum si prin p-hidroxilare

aromatica
Inductie enzimatica in prezenta fenobarbitalului
Excretie urina 2%; intra in circuitul enterohepatic
Actiune toxica:
-
Toxicitate datorata fenitoinei sau propilenglicolului folosit ca solvent pt preparate iv
Fenitoina altereaza fluxurile ionice neuronale cu perioadei refractare si descarcarii

neuronale repetitive
Propilenglicolului poate produce stop cardic la adm iv rapid
Efect teratogen dat de nucleul hidantoinic
Intoxicatia acuta de gravitate medie: iritatie digestiva pana la hemoragii gastrice, greata,
voma, ataxie, disartrie, Hglicemie, agitatie, iritabilitate, confuzie, halucinatii.
Intoxicatia acuta grava: stupoare, coma, hTA arteriala, stop respirator; toxicitate cardiaca
numai la adm i.v. rapid.
Tratament:
-
Inducerea emezei + lavaj gastric; adm carbune activat si purgativ
Se trat stupoarea si coma
Combaterea hTA
Convulsiile se trat cu anticonvulsivant uzual
ANTIEPILEPTICE - DERIVATI DE OXAZOLIDINDIONA
Toxicocinetica: absorbtie pe cale digestiva, biotransformare prin N-demetilare, eliminare

renala lenta
Actiune toxica:
-
SNC: deprimare, somnolenta si stare de oboseala, mai rar excitare cu iritabilitate si

tremuraturi
Tulburari de vedere: hemeralopie (reduce acuitatea vizuala la lumina slaba), obiecte

privite in lumina puternica apar ca acoperite de zapada, scotoame; manifestari date
de act directa asupra retinei, total reversibile
ANTIEPILEPTICE DERIVATI DE PIRIMIDINDIONA
PRIMIDONA
Struct chimica asemanatoare fenobarbitalului (metabolit ai primidonei), act

anticonvulsivanta si hipnotica slaba
Intoxicatii acute: supradozaj/tentative suicid
Toxicocinetica:
-
absorbtie digestiva aproape complet, distributie uniforma in toate tesuturile;
nu se leaga aproape deloc de pp
biotransformare: se biotrans in fenobarbital prin oxidare la C2 si apoi in PEMA

(fenil-etil-malonamida) prin clivarea ciclului
adm cu fenitoina-> conc mari de fenobarbital
eliminare renala, o parte nebiotransformata
Actiune toxica:
-
act PSL si ganglioplegica: mec neurotrop inapetenta si tranzitului intestinal; mec

musculotrop relaxare muschilor intestinali
afecteaza caile cerebrale si nucleii cerebelosi- > disartrie si ataxie
toleranta< decat la fenobarbital; toxicomania si fenomem de abstineta absente
Intoxicatia acuta: vertij, dizartrie, ataxie, idei paranoide, dispnee, tahicardie, bradicardie,
hTA, hipotermie, transpiratii, soc, coma.
Tratament: simptomatic, asem intoxicatiei cu barbiturice- hemoperfuzie asociata diurezei
fortat
COMPARATI TOXICITATEA ANTIBIOTICELOR DE TIP -LACTAMA CU A
CELOR DE TIP POLIPEPTIDIC SI AMINOZIDE
Antibiotice -lactamice(peniciline, cefalosporine, monobactami):
-
efecte de natura alergica
encefalopatie (manifestata prin crize convulsive)
neutropenie reversibila prin inhibarea maduvei osoase
inhiba flora intestinala normala -> deficit de vit K
nefrotoxicitate cefalosporine asociate cu aminoglicozide
reactii de tip disulfiram: cefamandol, latamoxef si cefoperazonei
produsii de degradare prezenti in cantitati mici in preparatele de ab joaca rolul de

haptene formand legaturi covalente cu proteinele determinand:
reactii precoce: la 20-30 de minute de la adm; de tip anafilactic: eritem,

urticarie, bronhospasm, hTA, soc
r. accelerate: la 1-72h de la adm, sunt mai putin severe, nu sunt insotite de soc
r. tardive: >72h de la adm, >80% din r. alergice la peniciline, frecventa

minfestat prin eruptie cutanata
Aminozide (gentamicina, kanamicina, amikacina, neomicina, streptomicina):

-
toxice pt urechea interna si rinichi
atingerea fct renale este in general reversibila, in timp ce leziunile cohleare sau
vestibulare sunt adesea ireversibile
ototoxicitate vestibulara: cefalee, greata, voma, vertij in picioare, dezechilibru
atingere cohleara: zbarnaituri, bazaituri in urechi si pierderea perceptiei sunetelor de

inalta frecventa, uneori surditate mai profunda
nefrotoxicitate: fara semne cline aparente
bloc neuromuscular acut si apnee; favorizat de adm ip in doze mari, asociere cu

anestezice sau curarizante, hCa marcata
asociere cu acid etacrinic si furosemid ototoxicitatea
asociere cu amfotericina B, ciclosporina, furosemid, vancomicina nefrotoxicitatea
Polipeptide(polimixine, bacitracina):
-
ft toxice
complicatii de ordin neurologi
adm parenterala - exclusiv in cazuri extreme
aplicarea locala nu e toxica -> utilizate in trat local al infectiilor pielii, mucoaselor,
ochi si urechi
COMPARATI TOXICITATEA ANTIBIOTICELOR DE TIP MACROLIDE CU

CELE CU STRUCTURA ASEM ACESTORA (rifamicine si vancomicina)
Macrolide (eritromicina, claritromicina, spiramicina):

-
intoleranta g-i (mai ales la copii)
incidenta a complicatiilor cu r. sistemice si gastrointestinale la trat iv (tineri)
hepatite colestatice (adulti)
eritromicina are efect important asupra florei intestinale
Vancomicina:
-
RA cea mai frecventa: flebita
Mai rar: hTA severa cu stop cardiac, r. anafilactoide (la adm rapida), eritemul cotului
si a partii superioare a trunchiului (sdr omului rosu)
Nefrotoxicitate la asociere cu aminoglicozide
Rifampicina:
-
R. imuno-alergice la doze ft mari sau trat lung

o Sdr gripal: febra, cefalee, rau general
o Purpura trombocitopenica
o Anemie hemolitica acuta
R. toxice:
o Hepatotoxicitate la asoc cu izoniazida
o Intervine in metabolismul vit D
o Intervine in metabolismul tiroidei: deiodarea si eliminarea biliara a tiroxinei
si conc plasmatica, dar cu mentinerea normala a procentelor de triiodtironina
o Suspiciuni de teratogenitate
COMPARATI TOXICITATEA TETRACICILINELOR CU A

CLORAMFENICOLULUI SI INRUDITI
Tetracicline:
-
Fotosensibilizare, onicoliza, pigmentari ale unghiilor
Colorare in brun a dintilor, depozite in schelet; in faza de formare a dintilor (din

timpul sarcinii pana la 7ani)
Dureri epigastrice, greturi, voma, diaree
Alterari ale testelor hepatice, icter, IH
Eruptii morbiliforme, dermatita exfoliativa, urticarie, anafilaxie, febra
Agravare IR (exceptie doxiciclina)
Cloramfenicol:
-
Inhibitia reversibila a hematopoiezei, favorizata de doze mari si trat lungi
Anemia aplastica, dupa adm iv si chiar picaturi oftalmice
Anemie hemolitica: la pacienti cu deficit de glucozo-6-fosfat DH
Nevrite optice cu acuitatii vizuale partial reversibile
Nevrite periferice si encefalopatii
COMPARATI TOXICITATEA CLASELOR DE CHIMIOTERAPICE

ANTIMICROBIENE
Sulfonamide :
-
Iritativ: direct local si indirect asupra centrului bulbar al vomei: greata,

inapetenta, varsaturi
Neurologica si neuropsihica: anemie aplastica, anemie hemolitica acuta, leucopenie si

agranulocitoza, trombocitopenie, epistaxis, echimoze, petesii
Alergica: eruptii cutaneo-mucoase, fotosensibilizare
Renala: dureri lombare, colici renala, anurie (depunere de cristale ce apar in urina)
hipersensibilizare
Chinolone (acid nalidixic, ciprofloxacin, norfloxacin):

-
tulburari digestive: greata, voma, dureri abdominale, constipatie/diaree
cazuri de colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficle
SNC: cefalee, convulsii, tulb vizuale si fotofobie
R. cutanate: eritem, prurit, fotosensibilizare
Toxicitate renala: cristalurie la pH alcalin, nefrita interstitiala, hematurie, proteinurie
Artralgii, mialgii
5-nitrozo-imidazoli (metronidazol):
-
Neurologic: doze mari ca in trat complementar radioterapiei sau trat maladiei Chron
parestezii ale picioarelor si mainilor, neuropatii periferice, encefalopatii si crize
epileptiforme
La doze mai mici: vertij, oboseala, anorexie, gust metalic, greturi, voma, coloratie
inchisa a urinii, eruptii cutanate
R. de tip disulfiram la asociere cu alcool
Potential mutagen
Nitrofurani (nitrofurantoina):
-
Tulburari digestive, greturi, voma
R. alergice: cutanate cu sau fara febra sau soc anfilactic
Infiltrate pulmonare
Polinevrita trat prelungite
Anemie hemolitica pacienti cu deficit de glu-6-fosfat DH si la nou nascuti
COMPARATI TOXICITATEA CLASELOR DE CHIMIOTERAPICE

ANTITUMORALE
-
Clormetina: greata si voma intense
Ciclofosfamida: greata si voma severe, tulb vizuale, toxicitate mieloida- neutropenie
Nitrozuree(carmustina): mielotoxicitate marcata, tardiva si cumulata
Cisplatin: renal necroza a tubilor distali si canalelor colectoare (IR la doze mari adm
repetat); accidente ototoxice (acuitatii vizuale)
Agenti intercalanti: doxorubicina cardiotoxica cardiomiopatie, aritmii

ventriculare, IC, moarte; bleomicine leziuni pulmonare
Inhibitori topoizomeraze(irinotecan): mielosupresie trombocitepenie
Antimetaboliti: toxici hematopoietici leucopenie si trombocitepenie; ictere

colestatice; complicatii infectioase dat efectului imunosupresiv
Metotrexat: leucopenie, agranulocitoza si trombocitepenie cu sangerari dat actiunii

mielosupresive; leziuni renale acute; greata,voma, diaree
Hidroxicarbamida: marcata a uricemiei
Efecte toxice de tip acut

a. Toxicitate hematologica
b. Imunosupresia
c. Toxicitate gastro-intestinala
-
Greata si vomismente: cei mai emetizanti cisplatin, clormetin, dacarbazina,

antracicline
Atingeri mucoase: metotrexat, fluorouracil
Tulb de tranzit - diaree
d. Toxicitate renala: cele mai nefrotoxice metotrexat si cisplatin

e. Toxicitate cutanata si a fanerelor
-
Alopecie: antracicline, ciclofosfamida
Melanodermie: bleomicina, busulfan, ciclofosfamida
R. caustice: antracicline, clormetina, alc din vinca
f. Neurotoxicitate
-
Periferica alc din Vinca: tulb ale sensibilitatii superficiale si profunde, diminuarea
fortei musculare distale
Centrala alc din Vinca sunt epileptogeni, fluorouracil sdr cerebeloase uneori
ireversibile
g. Toxicitate cardiaca si hepatica

-
Tulb de ritm: antracicline
Insuficienta hepato-celulara: asparaginaza
h. R. alergice si toxicitate metabolica

-
Soc anafilactic: asparaginaza
Manifestari alergice: procarbazina, metrotexat(pneumonie), antracicline (urticarie)
TOXICITATEA MEDICAMENTELOR ANTITUBERCULOASE

Antituberculoase majore (HIN, rifampicina,pirazinamida, etambutol):
-
Pirazinamida: toxicitate hepatica; nu in IR datorita riscului de litiaza urica
Etambutol:
bine tolerat;
rush cutanat si febra ft rar;
rar tulb digestive sau acuitatii vizuale
nevrita optica cu perturbarea viziunii colorate verde-rosu (lentreversibila)
Antituberculoase de rezerva (streptomicina, cicloserina, etionamida, amikacina,

tetracicline):
-
Cicloserina:
neurotoxicitate- somnolenta, nervozitate, cefalee
convulsii pericol pt alcoolici
poate produce hTA ortostatica
CI epilepticilor
Etionamida:
Frecvent tulb gastrice, anorexie, gust metalic,
citoliza hepatica, sdr depresiv, polineuropatie periferica
Efectele nedorite pot fi combatute prin adm de nicotinamida pe toata

durata trat
HETEROZIDE CARDIOTONICE: CLASIFICARE SI STRUCTURA CHIMICA,

ETIOLOGIA INTOXICATIILOR, TOXICOCINETICA, ACTIUNE TOXICA
Clasificare: compusi de origina vegetala cu act directa asupra functiilor inimii (tonic
cardiac) prezenti in plante: fam. Scrophulariacae (Digitalis purpurea, D. lanata),
Apocynaceae (Strophantus kombe, S. gratus), Liliaceae (Scilla maritima,
Convallaria majalis)
Strucutura chimica: au la baza nucleul ciclopentanoperhidrofenantrenic

-
heteozida (parte glucidica) + aglicon (parte neglucidica)
aglicon = ciclopentanoperhidrofenantren + lactona nesaturata la C1 pentaciclica

(cardenolidice ord I); hexaciclica (bufanienolidice ord II)
glicon = una sau mai multe oze, acetilate sau nu, legate de aglicon prin OH de la C3
(D-glucoza, L-ramnoza, D-digitoxoza, D-diginoza, D-digitaloza)
indispensabile pt activitatea cardiotonica: orientarea sterica CIS a inelelor A/B, C/D;

orientarea sterica TRANS a inelelor B/C; prezenta gr OH in 3 si 14
gliconul influenteaza prop farmacocinetice ale heterozidei cardiotonice
lactona din poz 17 poate fi usor inlocuita cu o catena lineara nesaturata si ramificata
in general, activ cardenolidicelor > 10x decat bufadienolidice
in fct de natura radicalului de la C10 -> 3 subgrupuri:

1. subgr. degetelului agliconii au in poz 10 o gr CH3 (digitalis, scilla)
2. subgr. Strofantului - agliconii au in poz 10 o gr CHO (strophantus, adonis,
convallaria)
3. subgr. Heterozidelor cu CH2OH in poz 10
-
accidente terapeutice (supradozare, cumulare, hipersensibilitate)
accidente propriu-zise (confundare, adm pt obtinerea altor efecte)
intentionale (scop suicid sau crime)
Toxicocinetica:
-
patrund in org pe cale orala sau iv
absorbtia si legare de pp direct prop cu liposolubilitatea
eliminare relativ lent, prin bila si urina, ca atare si biotransformate
biotransformare prin hidroliza in trepte
Actiune toxica:
-
interfera cu transportul membranar al Ca si Na
heterozidul cardiotonic se leaga cu mare afinitate de pompa Na-K ATPaza (iese K,

intra Na) inhiband-o -> transportul de ioni Na si K este blocat -> conc de Na ->
activarea pompei Na-Ca membranare (scoate Na, intra Ca) -> acum intracelulara de
ioni Ca determina un efect inotrop pozitiv - imbunatateste contractilitatea miocardului
act asupra tuturor fct inimii, asupra vaselor de sg si PA
efecte asupra inimii: forta de contractie, excitabilitatea, tonicitatea; viteza de

conducere AV, frecv cardiaca
imbunatateste irigatia cu sange la nivel renal ->marirea diurezei
mec toxicitatii perturbarea echilibrului electrolitic: HK, acumularea intracel de Ca ->

aritmii
medic cu IT mic
act toxica se caract prin exacerbarea ef terapeutice, la care se adauga manif digestive,
neuropsihice si senzoriale
frecv RA e la gr cardotonicelor tip digitoxina, la care profilul fcin favorizeaza

acumularea
toxicitate marita de: intervalul mic dintre doze terapeutice si cea toxica, hK si hMg,
afectiuni renale si hepatice, asociere cu chinidina
Simptomatologie:
-
preintoxicatie terapeutica: tulb digestive generale (greata, voma), neurosenzoriale si

cv (bradicardie)
intoxicatie acuta:
- tulburari cv: bradicardie, puls slab, neregulat; hTA, tahicardie cu
aritmii, moarte in urma fibrilatiei ventriculare
- tulb digestive: greata, voma, diaree, dureri abdominale, anorexie
- tulb neurosenzoriale: acuitatea vizuala, vedere cu halouri verde-
galben
- tulb neuropsihice: migrene, halucinatii, delir
- intoxicatie cronica: consecinta a trat indelungat, semnele apar gradat: oboseala,
slabiciune, cefalee, vertij, anorexie, greata, voma, tulb vizuale, fibrilatii ventriculare
Tratament:
IA: -
provocarea varsaturilor, spalatura gastrica cu carbune activ
in hK se adm KCl
in HK se adm iv glucoza sau NaHCO3
combaterea artimiilor cu antiaritmice (fenitoina, lidocaina)
bradicardia se trat cu aspirina iv
IC : -
trat simptomatic
combaterea hK si a hMg orin adm KCl si renuntarea la Na alimentar
antiaritmice pt fibrilatia ventriculara
colestiramina pt cele lipofile (blocheaza reabs intestinala)
HETEROZIDE CARDIOTONICE: CLASIFICARE SI STRUCTURA CHIMICA,

ETIOLOGIA INTOXICATIILOR, SIMPTOMATOLOGIA SI TRATAMENTUL
INTOCATIILOR
Clasificare: compusi de origina vegetala cu act directa asupra functiilor inimii (tonic
cardiac) prezenti in plante: fam. Scrophulariacae (Digitalis purpurea, D. lanata),
Apocynaceae (Strophantus kombe, S. gratus), Liliaceae (Scilla maritima,
Convallaria majalis)
Strucutura chimica: au la baza nucleul ciclopentanoperhidrofenantrenic

-
heteozida (parte glucidica) + aglicon (parte neglucidica)
aglicon = ciclopentanoperhidrofenantren + lactona nesaturata la C1 pentaciclica

(cardenolidice ord I); hexaciclica (bufanienolidice ord II)
glicon = una sau mai multe oze, acetilate sau nu, legate de aglicon prin OH de la C3
(D-glucoza, L-ramnoza, D-digitoxoza, D-diginoza, D-digitaloza)
indispensabile pt activitatea cardiotonica: orientarea sterica CIS a inelelor A/B, C/D;

orientarea sterica TRANS a inelelor B/C; prezenta gr OH in 3 si 14
gliconul influenteaza prop farmacocinetice ale heterozidei cardiotonice
lactona din poz 17 poate fi usor inlocuita cu o catena lineara nesaturata si ramificata
in general, activ cardenolidicelor > 10x decat bufadienolidice
in fct de natura radicalului de la C10 -> 3 subgrupuri:

1. subgr. degetelului agliconii au in poz 10 o gr CH3 (digitalis, scilla)
2. subgr. Strofantului - agliconii au in poz 10 o gr CHO (strophantus, adonis,
convallaria)
3. subgr. Heterozidelor cu CH2OH in poz 10
-
accidente terapeutice (supradozare, cumulare, hipersensibilitate)
accidente propriu-zise (confundare, adm pt obtinerea altor efecte)
intentionale (scop suicid sau crime)
ALCALOIZI CU NUCLEU PIPERIDINIC
LOBELINA
Principiu activ din partile inflorite ale plantei Lobelia inflata (fam. Lobeliaceae)
N-metil-piperidina subtituita in poz 2 si 6 cu cu catene alifatice de cate 2 at C

incheiate cu cate un radical fenil
Intoxicatii prin confuzie sau supradozare

Actiune si toxicitate:
Excitant SNC, puternic stimulator al centrului resp; mareste amplitudinea si frecventa

miscarilor resp -> stimulare reflexa a resp si a centrului cardioinhibitor
Prop expectorante si antidispneice (trat astm)
Folosita in combaterea nicotismului, in homeopatie renuntare la fumat, relaxare

musculara, greata, voma, diverse boli respiratorii
Propusa ca potential trat pt abuzul de psihostimulante
RA doze terapeutice greata si voma, uneori colaps; doze mari - convulsii urmate de
paralizie periferica
CONIINA
Alcaloid principal din Conium maculatum (cucuta)
Intoxicatii rare confuzie: radacina cu hreanul, ce telina, fructele cu cele de anason

sau dupa consumarea carnii unor pasari care tolereaza alcaloidul (prepelita)
secretia bronsica si urinara, intensifica peristaltismul g-i si act direct asupra inimii
Act periferice asem nicotinei, deosebiri: paralizie mai intensa la niv SNC si a
terminatiilor nervoase din muschii scheletici
Doze mari: insensibilzarea si racirea extremitatilor, paralizia muschilor respiratori

progresiv, culminand cu paralizia diafragmei
Intoxicatie acuta:
Forma paralitica debut cu fortei musculare a membrelor inferioare,

urmata de paralizie progresiva de tip ascendent
Urmate de semne senzitive: senzatie de furnicaturi, frig, apoi

insensibilizare; vocea devine ragusita; intelect neafectat deplina
constientizare
Moarte prin paralizia m. respiratori
Intoxicatia subacuta: doze mari, dar cu sansa producerii varsaturilor spontane forma
deliranta si chiar convulsivanta
Tratament:
Spalatura gastrica cu susp de carbune activat, purgativ salin, vomitiv
Respiratie artificiala si carbogenoterapie
Bauturi calde, bai si invelisuri (pt hipotermie)
NICOTINA
Alcaloid cu nucleu piridinic legat de un nucleu pirolidinic
Toxicocinetica:
-
Abs pulmonara a nicotinei este rapida, cu o viteza similara celei i.v.
Difuzeaza si se localizeaza in aproape toate tesuturile, dar electiv in plamani, ficat si

rinichi
Biotrasformarea oxidativa (inclusiv prin dehidrogenare, CYP2A6 cel mai mult

implicat) -> metaboliti toxici (cotinina, metabolit toxic major sau NNK-N-oxid)
Partea biotransf la nivel pulmonar, desi relativ mica, este raspunzatoare in buna
masura de producerea cancerului pulmonar (la acest nivel se formeaza multa cotininaexcretata in cantitati mari in urina fumatorilor)
N-demetilarea in proportie redusa (nornicotina in cantitati mici in urina la om)
N-oxidarea (S)-nicotinei catalizata de FMO3-> doar izomerul trans al (S)-nicotin-N-1oxid
N-glucuronidarea
Eliminarea: mai ales prin urina, in catintati mai mici prin plamani, transpiratie, lapte,
saliva
Actiune toxica
-
Acetilcolinomimetica
Initial stimuleaza transmisia ganglionara, in faza urmatoare se produce o inhibare a

ganglionilor, cand apare actiunea depresiva si paralizanta
Determina cresterea nivelului dopaminei
In tutun si fumul de tutun se gasesc: amine, amide, piridina, nitroderivati, nitrozamine,

N-oxizi
Fumatorii au in sange chiar si 8-10% carboxihemoglobina
Fumatul afecteaza grav si de cele mai multe ori ireversibil, aparatul respirator,
sistemul CV, ochii, SNC
TABAGISMUL
Exista dovezi de toleranta la efectele subiective ale nicotinei
La persoanele neobisnuite cu nicotina se vor manifesta greturi la nivele plasmatice

mici de nicotina, in timp ce la fumatori, doar daca nivelele plasmatice le depasesc pe
cele cu care sunt obisnuiti
Simptomele abstinentei apar la cateva ore de la ultima tigara, ating un maxim in cateva
zile si regreseaza in cateva saptamani
La unele persoane abstinenta se manifesta prin fenomene neplacute uneori greu de

suportat: agitatie, irascibilitate, insomnie, reactii vegetative cenestopate (senzatie de
sufocare, anxietate, panica, tulburari de ritm cardiac cum ar fi tahicardia alternand cu
bradicardia, extrasistole, etc.)
Acestea dispar insa treptat dupa abandonarea obiceiului fumatului.
Tratamentul tabagismului:
-
Abandonarea obiceiului fumatului
Evitarea fumatului pasiv
Determinarea si vointa: esentiale
Manifestarile abstinentei sunt minime si pot fi sustinute prin terapie de inlocuire

(substitutie) cu nicotina
Gumele masticabile cu nicotina
Sisteme transdermice (TTS)
Sprayul nazal cu nicotina
Inhalerul cu nicotina
Bupropion
Zyban
Antidepresive (doxepina, fluoxetina, trazodona) terapie adjuvata in ameliorarea

depresiei
Clonidina, buspirona, naltrezon: folosite curent
Bormocriptina (ag D2) eficienta in reducerea ratei fumatului
Varenicilina (ag partial al R nicotinici) indicata in sevrajul nicotinic
ALCALOIZI CU NUCLEU TROPANIC, DERIVATI AI TROPANOLULUI

Hiosciamina: esterul tropinei cu acidul (-)tropic (acid fenil-hidracrilic sau acid -fenil-hidroxi-propionic)
Atropina: este un racemic, ester al tropinei cu acid () tropic
Scopolamina: esterul aminoalcolului scopina sau scopolina (endo-epoxidul 6,7 al
tropanolului) cu acidul () tropic
Atropina
Scopolamina
Toxicocinetica:
-
Se biotrasnforma prin hidroliza (o parte relativ mica), in ficat, sub actiunea unor
esteraze nespecifice (hidroliza este lenta) sau prin oxidare
Eliminare rapida pe cale urinara, in primele 4-5 ore
-
Atropina este PSlitic tipic: efecte + in tratamentul intoxicatiilor cu insecticide

organofosforice, pilocarpina, agenti -blocanti, digitalice, ciuperci; la nivel ocular e
utilizata ca cicloplegic si midriatic (de electie in tratamentul iritei, iridociclitei si
keratitei); rol in reanimarile cardiopulmonare, tratamentul bradicardiei, asistoliei
Scopolamina are si proprietati sedative psihomotorii (poate preveni raul de miscare)
Simptomatologie:
-intoxicatia cu atropina
-
tahicardie usoara
Forma grava: dificultate in deglutitie si vorbire, sete puternica; hipotensiune si

vasoldilatatie periferica intensa, midriaza bilaterala, cefalee si fotofobie, vedere
intetosata, cicloplegie; retentie de urina; stare ebrioasa, agitatie psihomotorie,
confuzie, halucinatii, delir, hipertermie; convulsii, coma cu agitatie; apnee sau colaps
CV
-intoxicatia cu hiosciamina:
Forma deliranta: agitatie, logoree, agresivitate, halucinatii, delir, convulsii
Forma comatoasa: somnolenta, confuzie, delir usor, coma
-intoxicatia cu scopolamina: oboseala, somnolenta, pierderea starii de cunostinta, halucinatii

Tratament:
-
Antidot: salicilat de Fizostigmina i.v.
Pilocarpina, desi apare ca antidot fiziologic, nu se va utiliza -mai ales in cazuri gravedeoarece creste depresiunea SNC si in special a centrilor respiratori
ALCALOIZI DERIVATI AI ECGONINEI
COCAINA
-
Esterul ecgoninei cu alcoolul metilic si acidul benzoic (metil-benzoil-ecgonina)
Toxicocinetica
-
Patrunde pe intranazal (prin prizare, sniff), prin inhalare, mai precis prin fumat
(crack), parenteral
Absorbtia de la locurile de aplicare are o viteza limitata de vasoconstrictia locala
In circulatia generala incepe hidroliza (catalizata de colinesteraze) cu formarea de

metil-ecgonina
Alte biotransformari in afara de hidroliza plasmatica:
Hidroliza la benzoil-ecgonina
N-demetilare cu formare de norcocaina, metabolit activ
Oxidarea cocainei la hidroxi-cocaina si a metil-ecgoninei la metil-ecgonidina
Transesterificarea hepatica la etil-benzoil-ecgonina, biocatalizata de

carboxilesteraza; hepatotoxicitatea si neurotoxicitatea, ceea ce explica
cresterea mortalitatii in cazul consumului combinat de cocaina si alcool
Biotransformarea cocainei furnizeaza un exemplu privind importanta relatiei

intre toxicocinetica si analiza toxicologica, metabolitii cocainei fiind distribuiti
in diferite medii biologice astfel:
o Sange: benzoilecgonina > cocaina > metilecgonina, etibenzoilecgonina
o Saliva: cocaina > benzoilecgonina > metilecgonina

o Urina: benzoilecgonina > metilecgonina > cocaina
o Par: cocaina > benzoilecgonina > metilecgonina > etilcocaina
-
Anestezica locala si de stimulare SNC
Mecanism: blocheaza recaptarea catecolaminelor in periferie -> stimulare simpatica

generalizata -> efecte CV severe:
Aritmii cardiace
Ischemie sau IM
HTA sistemica
IC congestiva
Injectiile i.v. rapide, ca si fumatul, produc nivele tranzitorii mari in creier si inima, ce
determina convulsii si/sau aritmii cardiace, in timp ce aceleasi doze ingerate sau
prizate pot produce doar euforie
Manifestarile toxice la nivel SNC pot evolua pana la rigiditate musculara sau
hiperactivitate si convulsii. Hipertermia este in mod tipic asociata cu rabdomioliza, IR
mioglobinurica, insuficienta organica multipla
In cazuri rare poate sa apara moarte subita prin soc cocainic
Delirul de excitatie idiosincrazic de poate manifesta la consumatorii cronici de doze

mari si poate conduce la deces
Simptomatologie:
-
Intoxicatia acuta (exista o gradatie a aparitiei simptomelor functie de doza si de

timp):
euforie sau disforie
neliniste, excitatie si logoree
la doze mici coordonarea motorie nu este afectata, dar la doze mari stimularea
se extinde la centrii motori inferiori si reflexele spinale
in 30-60 minute dupa o doza orala toxica acuta apar mai intai spasme
musculare si apoi convulsii tonico-clonice
vomismente
tahicardie sinusala care trece treptat in aritmie ventriculara
HTA urmata de hTA si insuficienta circulatorie
Hipertermie
La doze masive se instaleaza moartea, determinata de obicei de depresia

medulara ce produce insuficienta respiratorie (si in acest caz exista o progresie:
initial stimulare cae determina tahipnee, urmata de dispnee si abia in final
insuficienta respiratorie
COCAIONOMANIA (intoxicatia cronica)
Modalitati de utilizare
-
Mestecarea frunzelor: latenta 5-10minute, durata efectelor aprox 1h
Prizare: clorhidratul. Abs la nivelul muc nazale. O doza tipica (linie de cocaina) 2030mg. Pt prizare, arsenal=paraphernalia. Efectele apar in 3-5 min, dureaza aprox 1h
Fumat: baza sau crack-ul (se volatilizeaza la temperatura mai joasa). Latenta efectelor
este scurta (8-10 secunde), durata scurta -> repetarea administrarii uneori la acteva
minute in cursul episoadelor prelungite de fumat
Injectare i.v.: modalitate de consum cu potential dependogen maxim. Latenta efectelor

e scurta (15-30 secunde)
Latenta ca si durata efectelor sunt dependente de calea de adm
Cu cat abs e mai rapida cu atat efectul euforizant este mai intens, dar si durata de
actiune este mai scurta
Un incepator, dupa prizare, are senzatie de anestezie nazala si de frig in toata zona
nasului; apare insa imediat o stare de euforie cu cresterea aparenta a inteligentei si
indraznelii
Euforia produsa este activa, bucuria in miscare, opusa euforiei pasive a

opiomanului. Subiectul se simte curajos, rezistent, viguros, mai lucid; este antrenant,
locvace si dovedeste o nevoie intensa de miscare si viteza. Aceasta stimulare insa, este
urmata rapid de o stare de apatie, deprimare cu tristete, teama, enervare; pupilele sunt
midriatice, ochii devin sticlosi, iar pt a depasi aceasta stare este nevoie de o noua doza
(de regula mai mare), conditii in care apar halucinatii audutive, vizuale, olfactive si
tactile si o stare deliranta cu tendinta de evadare.
Halucinatiile tactile: cutanate si mucoase reprezinta o caracteristica aparte a

intoxicatiei cocainice: senzatii anormale de frig, de furnicaturi, senzatia de nisip, de
sticla pisata, de fibre textile la nivelul mucoasei bucale, de paraziti inusculi sub piele,
care ii induc individului reactii adecvate.
La femei, cocainomania are si o tenta erotica (furia dansului)
Mecanism: blocant al transportorilor monoaminelor, cu afinitate similara pentru

transportul dopaminei, al serotoninei, al NA
Blocarea recaptarii dopaminei la nivelul centrilor circuitului de recompensa sta

la baza potentialului de abuz al cocainei, in timp ce blocarea recaptarii
noradrenalinei justifica efectele toxice
Efectele cocainei asupra altor structuri, ca de ex nucleul caudat, pot explica anumite
efecte secundare, cum ar fi comportamentele stereotipice
Dependenta psihica marcata
Toleranta
Dependenta fizica este redusa
Sindromul de abstinenta evolueaza in 3 faze:
crash-ul de abstinenta (agitatie psihomotorie, anorexie, oboseala, dorinta

intensa de drog)
Anxietate, torpoare, activitate onirica, dar si intensificarea dorintei de drog
Faza de disparitie: simptomele se atenueaza treptat, dar exista si risc de

recaderi
Prizarea => perforarea septului nazal
Fumatorii de cocaina baza => patologie pulmonara grava
Afectarea aparatului genital si a functiei de reproducere
Deficite cognitive variate
Sindrom neurologic
Tulburari psihice: anxietate, depresie, psihoze cu halucinatii
Femei insarcinate: risc de avort spontan, de moarte subita a sugarului, de intarziere

de dezvoltare motorie si cognitiva in primii ani de viata si de manifestare a
sindromului de dependenta neonatal (crack baby syndrome)
Cocainomanul se deosebeste de morfinoman prin:
Prezenta midriazei si a halucinatiilor vizuale si tactile
Perforarea septului nazal
Degetele de la maini si degetele mari de la picioare sunt reci (mai ales la cei
care mesteca foi decoca)
Tratament:
-
Masuri de urgenta si de sustinere: mentinerea caii aeriene si ventilatie artificiala;

nitrati sau BCC in caz e IM sau angina pectorala; tratamentul comei, convulsiilor
(diazepam, tiopental), aritmiilor (propranolol, lidocaina), hipertermie (pungi cu gheata,

impachetari); indepartarea condoamelor din tractul GI cu ajutorul unui purgativ salin
-
In socul cocainic: 1mg adrenalina i.v. sau in perfuzie NA (4mg + 250ml ser glucozat)
si hidrocortizon i.m. sau hemisuccinat de hidrocortizon i.v.
Detoxifierea: studii clinice cu ag dopaminergici (bromocriptina si amantadina)
Reabilitare: studii clinice cu medicamente antidepresive, antimaniacale (saruri de Li);

studii preclinice cu antag dopaminergici (flupentixol)
Imunoterapie: vaccin anti-cocaina IPC-1010
ALCALOIZI CU NUCLEU TROPOLONIC
COLCHICINA
-
Nucleu benzocicloheptanotropolonic:
Toxicocinetica:
-
Biotransformata prin hidroliza grupei amidice la dezacetilcolchicina (antimitotic mai

putenic) sau prin oxidare la oxidicolchicina, toxica, iritant celular puternic
Eliminarea prin urina si fecale, lent (total in 72h) => pericol de cumulare
-
Antiinflamator cu actiune specifica in criza acuta de guta (nu influenteaza

metabolismul acidului uric); antimitotic
Doza terapeutica eficace 80% din doza toxica
Doze terapeutice: greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale in 25% din cazuri,
trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie
Tratament de lunga durata: alopecie, pigmentarea pielii, neuromiopatie periferica
Simptomatologia intoxicatiilor:
-
Intoxicatia acuta:
Simptomele apar cu intarziere de 2-12 ore
Ameteli, greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree sanguinolenta severa,

uneori holeriforma
Polipnee, senzatie de opresiune toracica, ajungandu-se in cazuri grave la

insuficienta respiratorie acuta si chiar stop respirator
Cefalee, anxietate, crampe musculare, tremuraturi cu contractia diferitelor

grupe musculare, delir
Oligurie si chiar anurie datorate mioglobinei rezultate prin rabdomioliza,

mioglobinurie
Scaderea complexului protrombinic si cresterea transaminazelor serice, uneori

citoliza hepatica
Moartea dupa 8-36h din cauza insuficientei respiratorii, socului sau a stopului
cardiac subit
Supravietuire: complicatii tardive (4-5 zile): supresie medulara => leucopenie

progresiva si trombocitopenie; la aproximativ 20 de zile apare alopecia
Intoxicatia cronica: pancitopenie, trombocitopenie cu hemoragii, leucopenie,

oligurie; hepatita
Diagnostic: intoxicatie sugerata de un sindrom ce debuteaza cu gastroenterita severa,

soc, rabdomioliza si insuficienta renala acuta, iar cateva zile mai tarziu se completeaza
cu leucopenie si trombocitopenie. Analiza urinii: hematurie, mioglobinurie,
proteinurie.
Tratament:
-
Intoxicatia acuta:
Mentinerea caii aeriene si daca este necesar ventilatie asistata
Combaterea socului prin peruzarea de cantitati mari de fluide cristaloide,

exsanguinotransfuzie precoce si administrarea de agenti presori (dopamina)
Perfuzie cu carbonat acid de sodiu si manitol, daca exista dovezi de

rabdomioliza
Ingrijire intensiva specializata in caz de depresie medulara
Atropina si sulfat de morfina (2-10 mg) pt calmarea crampelor abdominale
Intreruperea administrarii la aparitia greturilor si varsaturilor => recuperare

spontana si practic totala
Transfuzii de sange repetate
Se sustine functia hepatica si se combate oliguria
Vitamine din complexul B (mai ales B1 si B6) pt contracararea miopatiei
Aspecte anatomopatologice: congestia si modificari degenerative in tractul GI

si rinichi; leziuni asemanatoare celor produse de derivatii cu arsen; sange fluid
si de culoare inchisa
ALCALOIZI CU NUCLEU CHINUCLIDINIC
CHININA
3-vinil-9-hidroxi-6-metoxiruban
Toxicocinetica:
-
Biotrasformare: oxidare cu deschiderea de ciclu (se pierde nucleul chinuclidinic) ->

acid hemochinic (actiune hemolitica)
-
Antimalaric schizonticid
Toxic protoplasmatic
In doze mici stimuleaza secretia salivara si gastrica (tonic si stomahic), dar irita
mucoasele in doze mari
Leziuni renale (edem) la adm i.m.
Accidente auditive si vizuale
Actiune hemolitica la cei cu deficit de G6PDH
Tromboembolii
Actiune anticonceptionala locala la doze toxice
Actiune ocitocica => avort chiar intr-o perioada avansata a sarcinii, a doze toxice
In doze toxice-SNC: stimulare si apoi deprimare pana la stop cardiac si/sau paralizie
respiratorie bulbara
-
Intoxicatia acuta (cinconism):
Forma moderata: voma, tranzit accelerat, astenie, cefalee, ametelu,

vasodilatatie cutanata, transpiratie, tulburari oculare trecatoare
Forma grava: greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree; vajaituri in urechi

(tinitus) progresive, hemoragii in urechea medie, hipoacuzie reversibila, vedere
stearsa, perceptia tulburata a culorilor, fotofobie, diplopie, cicloplegie,
midriaza, scotoame, nistagmus; amauroza chininica cu atrofia nervului
optic; cefalee, agitatie, iritabilitate, ameteli, delir, halucinatii, convulsii si
coma; hematurie si hemoglobinurie
Prognosticul favorabil
Hipersensibilitate individuala, chiar la doze terapeutice-manifestari alergice:

prurit cu veziculatii, edem laringean si bronhospasm, migrena + febra
medicamentoasa
Trombopenie cu purpura si anemie hemolitica
Intoxicatia cronica: edeme papilomatoase, perceptia tulburata a culorilor, diplopie,

midriaza, fotofobie, ambiplopie chininica
Tratament:
-
Intoxicatia acuta prin ingerare: spalatura gastrica cu suspensie de carbune activat,

permanganat de K 0,1%, tanin 10%, apoi purgativ salin; aport de lichide (apa, lapte)
creste eliminarea urinara; vitaminele B1, B12 si A protejeaza retina si nervul optic
CHINIDINA
Izomerul dextrogir al chininei
Toxicocinetica:
-
Se fixeaza in cantitatile cele mai mari in plamani, rinichi, ficat, splina
Biotransformare: oxidare in 2-chinidinona si 3-hidroxichinidina, metaboliti majori cu

actiune antiaritmica bioechivalenta cu a chinidinei
Se acumuleaza => dupa 5-6 zile de tratament continuu => fenomene toxice
Se excreta in urina cca 20% ca atare
-
Antimalarica slaba
Antiaritmic, efect stabilizant de membrana, scazand transferul ionilor de Na, K si Ca
Mecanism: inhibarea canalelor rapide de Na si incetinirea fazei 0 a potentialului

cardiac de actiune
Tahicardie ventriculara polimorfa
Actiune anticolinergica (tahicardie sinusala)
Tulburari de ritm si de debit cardiac
Extrasistole ventriculare si tahicardie ventriculara
BAV si stop cardiac
Decompensare cardiaca
IT scazut => intoxicatii letale
-
Tahicardie ventriculara polimorfa, convulsii, bradicardie sinusala si hTA
EKG: prelungirea marcata a intervaluilui QT, largirea complexului QRS cu >50%
Doze cronice-cinconism: acufene, vertij, surditate, cefalee, tulburari vizuale, tulburari

psihice; + efecte anticolinergice
Intoxicatia acuta mortalitate mare
Sincopa chinidinica (moarte subita aritmica): risc si in cursul unui tratament: pauza
cardiaca, tahicardie, fibrilatie ventriculara, dar si o componenta idiosincrazica
Intoxicatia cronica: purpura trombocitopenica, febra, urticarie si exfolierea

tegumentelor, anafilaxie
Tratament:
-
Adm de ser fiziologic sau chiar solutie hipertonica
Perfuzie cu sol hipertonica de NaHCO3 ca antidot al efectelor cardiotoxice
Combaterea sincopei chinidinice: tosilat de bretiliu, lidocaina
Tratarea tahiaritmiei ventriculare cu fenitoina
Monitorizarea functiilor vitale si ECG min 6h si internarea pacientilor cu simptome,

pana ce ECG revine la normal
CI: nu se reduce voma (risc de convulsii si coma); nu acidifierea urinii (desi creste
excretia), deoarece agraveaza toxicitatea cardiaca
PILOCARPINA
Alcaloid cu nucleu imidazolic
-
PSM (Hsecretia glandelor sudoripare, salivare precum si la nivelul bronsiolelor;

contracta muschii netezi => marirea tonusului si peristaltismul intestinal;
bronhoconstrictie; ochi: mioza, scaderea tensiunii intraoculare, crescuta in glaucom)
Actiune emetizanta
-
Intoxicatia acuta: sialoree, hipersecretie gastrica, greturi, varsaturi, colici abdominale,

diaree; lacrimare, mioza, vedere tulburata prin imposibilitatea acomodarii oculare;
transpiratii; hipersecretie bronsica cu pericol de edem pulmonar, spasm bronsic
Aspecte anatomopatologice: concestia plamanilor, creierului, tractului GI, eventual

edem pulmonar
Tratament:
-
Antidot: atropina in doze de 2-3mg i.v. sau i.m., pana la disparitia miozei; tratament
simptomatic pt sustinerea circulatiei si respiratiei, precum si pt combaterea sau
prevenirea edemului pulmonar acut
Test fiziologic: se evidentiaza mioza dupa instilarea solutiei de pilocarpina in ochiul

de iepure
EZERINA
Alcaloid indolic de tip fizostigminic
-
PSM cu actiune indirecta, actionand prin inhibarea colinesterazelor prin competitie pt

substratul lor natural, acetilcolina, fapt care conduce la acumulari de acetilcolina la
diferite niveluri
Asupra SNC ezerina are efecte stimulatoare care sunt urmate de deprimare
-
In intoxicatia acuta:
Dureri abdominale, vomismente, defecatiensi mictiuni involuntare
Bronhoconstrictie, dispnee cu dificultati mari in respiratie, edem pulmonar acut
Mioza
Extremitati reci, spasme musculare (fibrilatii si fasciculatii), tremuraturi ale

membrelor
hTA, puls slab, aritmii ventriculare
in formele grave moartea survine prin paralizia centrului respirator, urmata de

asfixie, ca si prin incetinire cardiaca, pana la stop cardiac, pielea victimei are o
nuanta cenusie
in intoxicatia cronica: repetarea dozelor mici poate duce la aparitia unor efecte
descrise in intoxicatia acuta
aspecte anatomopatologice: congestia cerebrala, a limbii si a tractului GI; poate

aprea si edem pulmonar
Tratament:
-
se mentine respiratia prin oxigenoterapie si respiratie artificiala pana la adm

antidotului
se da ca antidot atropina in doza de 2mg pe cale i.v. lent, se repeta aceasta doza la 24h, pe cale i.m. pt a elimina dificultatile in respiratie
se pot adm si reactivatori ai colinesterazei (pralidoxima, toxogonin)
OBS: adm fizostigminei este CI in: astm bronsic, gangrene, diabet, tulburari CV,
obstructie mecanica a intestinelor sau tractului urogenital, vagotonie; nu se da
pacientilor care au primit esteri colinici sau blocanti neuromusculari depolarizanti
(decametoniu sau succinilcolina)
COMPARATI ACTIUNILE TOXICE ALE ATROPINEI SI PILOCARPINEI
ATROPINA:
Atropina este PSlitic tipic: efecte + in tratamentul intoxicatiilor cu insecticide
organofosforice, pilocarpina, agenti -blocanti, digitalice, ciuperci; la nivel ocular e utilizata
ca cicloplegic si midriatic (de electie in tratamentul iritei, iridociclitei si keratitei); rol in
reanimarile cardiopulmonare, tratamentul bradicardiei, asistoliei
Simptomatologie:
-intoxicatia cu atropina
-
tahicardie usoara
Forma grava: dificultate in deglutitie si vorbire, sete puternica; hipotensiune si

vasoldilatatie periferica intensa, midriaza bilaterala, cefalee si fotofobie, vedere
intetosata, cicloplegie; retentie de urina; stare ebrioasa, agitatie psihomotorie,
confuzie, halucinatii, delir, hipertermie; convulsii, coma cu agitatie; apnee sau colaps
CV
Tratament:
-
Antidot: salicilat de Fizostigmina i.v.
Pilocarpina, desi apare ca antidot fiziologic, nu se va utiliza -mai ales in cazuri gravedeoarece creste depresiunea SNC si in special a centrilor respiratori
PILOCARPINA
-
Alcaloid cu nucleu imidazolic
-
PSM (Hsecretia glandelor sudoripare, salivare precum si la nivelul bronsiolelor;

contracta muschii netezi => marirea tonusului si peristaltismul intestinal;
bronhoconstrictie; ochi: mioza, scaderea tensiunii intraoculare, crescuta in glaucom)
Actiune emetizanta
-
Intoxicatia acuta: sialoree, hipersecretie gastrica, greturi, varsaturi, colici abdominale,

diaree; lacrimare, mioza, vedere tulburata prin imposibilitatea acomodarii oculare;
transpiratii; hipersecretie bronsica cu pericol de edem pulmonar, spasm bronsic
Aspecte anatomopatologice: concestia plamanilor, creierului, tractului GI, eventual

edem pulmonar
Tratament:
-
Antidot: atropina in doze de 2-3mg i.v. sau i.m., pana la disparitia miozei; tratament
simptomatic pt sustinerea circulatiei si respiratiei, precum si pt combaterea sau
prevenirea edemului pulmonar acut
Test fiziologic: se evidentiaza mioza dupa instilarea solutiei de pilocarpina in ochiul

de iepure
EMETINA
Alcaloid cu nucleu izochinolinic
-
Vomitiv pe cale centrala (stimularea chemoreceptorilor zonei de supresie) si actiune

foarte iritanta (pulberea de ipeca) asupra mucoaselor tubului digestiv si mai ales
asupra celei stomacale
Pulberea de ipeca: actiune iritanta si pe mucoasele cailor respiratorii; inhalata i

cantitati mici => stranuturi violente, iar in doze mai mari tuse spasmodica, crize de
astm, manifestari alergice si chiar idiosincrazie la cei care manipuleaza pulberea de
radacina de ipeca (astmul farmacistilor)
Ochi: inflamare => perforarea corneei
Simptomatologie:
-
Intoxicatia acuta:
Greata, voma, diaree, oboseala, hipotonie, ameteli, respiratie accelerata,

dispnee, IR, oligurie albuminurie, tahicardie, hTA, pierderea cunostintei,
colaps, moarte prin deprimare cardiaca
Moartea survine prin insuficienta cardiaca acuta in 1-7 zile; in caz de

supravietuire vindecarea dureaza 6 luni pana la 1 an, iar lezarea miocardica
ramane permanenta
Deshidratare si tulburari ale echilibrului electrolitic prin vomismente;

slabiciune musculara, hiporeflectivitate, deprimare cardiaca cu aritmie si
miocardopatie
Chiar la doze terapeutice emetina da efecte toxice, in timp ce siropul de ipeca

doar voma;
Utilizarea cronica a siropului de ipeca => miocardita ireversibila
Aspecte anatomopatologiece: congestia intregului tract GI si modificari degenerative

in ficat, rinichi, muschi scheletici si inima
Tratament:
-
In intoxicatia acuta: spalatura stomacala cu suspensie de carbune activat si adm de

purgativ salin; combaterea deshidratarii si a dezechilibrului hidro-electrolitic cu
ajutorul glucozei 5% in solutie salina; adrenalina contra socului si pt resuscitarea
cardiaca
In intoxicatia cronica: intreruperea adm; adm de vit (B1)
ACONITINA
ALCALOID TERPENOIDIC
-
Dozele terapeutice pot fi usor depasite => analgezic putenic
Pe tegumete si mucoase: actiune iritanta si anestezica
Toxic SNC (stimuleaza si apoi deprima) si al miocardului (intens inotrop negativa si

sensibilizeaza cordul fata de un nivel scazut al ionilor de K => inima se opreste in
diastola)
La doze mari actiune hipotensiva => colaps
Deregleaza activitatea centrului termoreglator => hipotermie intensa
Paralizeaza terminatiile nervoase periferice senzitive si pe cele motorii => efectul

anestezic si paralizia
Cel mai toxic alcaloid si unul dintre toxicii cei mai rapizi si puternici (DL=1-2mg)
-
Intoxicatia acuta:
Senzatie de arsura buco-faringiana, stranuturi violente
Fasciculatii musculare si paralizie de tip descendent: furnicaturi care debuteaza

la nivelul limbii si fetei si se extinde treptat la torace, membre superioare,
abdomen si membre inferioare
Greata, varsaturi, uneori diaree
Sudoratie
Intoxicatul vede preponderent in galben-verde, prezinta midriaza, iar salivatia

este abundenta
Hipotermie si hTA
Neliniste, delir, convulsii (preced de regula moartea, care poate surveni la cca
2h prin colaps si insuficienta respiratorie)
Supravietuirea 12-24h indica ca exista sanse de restabilire si recuperare
Tratament:
-
Provocarea varsaturilor cu ajutorul apei sarate; spalatura stomacala cu suspensie de

carbune activat, permanganat de K 0,1%, tanin 2% sau sol Lugol
Respiratie artificiala si oxigenoterapie
Combaterea convulsiilor prin adm pe cale i.v. a unor barbiturice cu actiune rapida
Contra durerilor se da petidina (morfina e CI)
Digitalizarea poate contracara depresia cardiaca
ALCALOIZI DIN CORNUL DE SECARA
Grupa/Alcaloidul R1
Aminoacid comun R2
Aminoacid
specific
Ergotaminei
Ergotamina
CH 3
hidroxialanina
CH2C6H5
fenilalanin
ergosina
CH 3
hidroxialanina
CH2CH(CH 3)2
leucin
Ergovalina
CH 3
hidroxialanina
CH(CH3)2
valin
Ergostina
CH 2CH 3
-hidroxivalina
CH2C6H5
fenilalanin
-ergoptina
CH 2CH 3
-hidroxivalina
CH2CH(CH 3)2
leucin
Ergonina
CH 2CH 3
-hidroxivalina
CH(CH3)2
valin
Ergobutina
CH 2CH 3
-hidroxivalina
CH2CH3
Ergoxinei
acid -amino
butiric
Ergotoxinei
ergocristina
CH(CH3)2
-ergocriptina
CH(CH3)2
-ergocriptina
CH(CH3)2
ergocornina
CH(CH3)2
ergobutirina
CH(CH3)2
metil hidroxialanina
CH2C6H5
fenilalanin
CH2CH(CH 3)2
leucin
CH(CH3</sub)CH2CH3 izoleucin
CH(CH3)2
CH2CH3
valin
acid aminobutiric
-
Intoxicatiile acute sunt destul de rar intalnite si survin in urma ingerarii accidentale sau
in scop abortiv a preparatelor medicamentoase pe baza de ergot
Ergotismul (intoxicatia cronica) se produce in urma supradozarii terapeutice sau

folosirii pe termenl lung, precum si datorita unor hipersensibilitati individuale
Toxicocinetica:
-
Alcaloizii din ergot exceptand ergometrina- sunt greu abs din tractul GI
Ergotamina adm p.o. are o Bd. foarte mica (cca 1%) datorita biotransformarii la nivel
hepatic. Bd. creste la as cu cafeina
Timpul de semiviata este relativ mic, de ex pt ergotamina este de cca 2h, dar durata
efectului vasoconstrictor este de cel putin 24h, datorita unor efecte cumulative
-
Analogii structurale cu catecolaminele fiziologice si serotonina => functionarea ca

agonisti partiali sau antagonisti in domeniul NA, DA, 5HT
Vasoconstrictie arteriolara si venoasa:
Ocitocica; ergometrina are act cea mai puternica si rapida, urmata de ergotamina care
are insa un efect intarziat
Vasoconstrictie periferica: directa asupra musculaturii vaselor; altereaza endoteliul

capilar cu formare de trombi, care pot obstura arteriolele; la un moment dat
vasospasmul reversibil evolueaza la insuficienta vasculara ireversibila si gangrena

membrelor; aceste actiuni sunt puternice la ergotamina, ergotoxina si ergosina si mai
slabe la ergometrina
-
Toxicitatea scade la derivatii de semisinteza, accetuandu-se totodata unele actiuni

utile:
Dihidroergotamina: actiune vasoconstrictoare arteriala relativ slaba, dar este

un venodilatator activ; se foloseste ca mesilat, fiind eficace curativ ca
antimigrenos; dupa adm parenterala apar greturi, varsaturi, dureri precordiale
Dihidroergotoxina: efect vasodilatator; indicat in tulburari ale circulatiei

periferice si cerebrale cat si in hTA; RA: hTA ortostatica, cefalee, hipotermie,
congestie nazala, greturi si varsaturi
Metilergometrina: ocitocic mai intens si de durata mai lunga decat

ergometrina
Metisergida: actiune antiserotoninergica si agonist partial -adrenergic si

dopaminergic; indicat in tratamentul preventiv al migrenelor; RA: fibroza
retroperitoneala, pleuropulmonara si endocardica
Simptomatologia:
-
Cazurile de intoxicatie severa-in tratamentul cronic al migrenelor: complicatii

vasospastice la doze terapeutice normale
Intoxicatia subacuta: greturi, varsaturi, colici abdominale, diaree, sete, prurit,

tahicardie, senzatie de arsura, cianoza
Intoxicatia cronica: vasoconstrictie, vasospasmul poate continua 10-14 zile
Implicarea extremitatilor determina parestezii, dureri, paloare, lipsa de culoare

si pierderea pulsului periferic la nivelul membrelor si chiar gangrenarea
acestora
Alte complicatii ale vasospasmului: ischemie coronariana si IM, angina

abdominala si infarct intestinal, infarct renal si insuficienta renala, tulburari
vizuale mergand pana la orbire. Rar pot sa apara psihoze, convulsii si coma.
In cazul ergometrinei tabloul de mai sus este mult atenuat, in schimb se produc
metroragii si avorturi
Intoxicatia cronica (ergotismul):
Debut: parestezii la nivelul tegumentelor din zonele periferice ale corpului,

dureri abdominale si diaree, tulburari circulatorii si motorii centrale
Evolutia: 2 tipuri de manifestari care se desfasoara separat sau imbricat:

o Forma convulsivanta: tulburari la nivelul SN; voma, migrene, tremor,
contractia musculaturii fetei si convulsii tonice de tip epileptice insotite
de dureri musculare puternice si de lunga durata
o Forma gangrenoasa: vasoconstrictie si diminuarea circulatiei si
hipoxie tisulara; racirea extremitatilor, dureri precordiale, alopecie,
oligurie, hipercoagulabilitate, edem si apoi gangrena uscata a
extremitatilor, insotita mai intai de dureri intense care dipsr mai tarziu
prin necroze; are loc o adevarata mumificare a mainilor si labelor
picioarelor, urmata de desprinderea lor fara sangerare
Tratament in intoxicatia acuta:

-
Masuri de urgenta si sustinere: mentinerea caii aeriene, ventilatie asistata,

combaterea comei si a convulsiilor
Medicamente specifice si antidoturi: vasodilatatoare si anticoagulante pentru tratarea

ischemiei periferice: nitroprusiat de sodiu i.v. sau fentolamina i.v., heparina 5000 U.I.
i.v., apoi 1000 U.I./h; combaterea spasmului coronarian cu nitroglicerina.
STRICNINA
Alcaloid indolic de tip stricninic
-
Accidentele toxice terapeutice sunt in prezent forme rare intrucat utilizarea sa

terapeutica este foarte limitata
S-a extins intrebuintarea stricninei ca rodenticid
Au existat si intoxicatii intentionale destul de frecvente, atat sinucideri, cat si crime
Toxicocinetica:
-
Patrunde in organism in general pe cale digestiva si mai rar parenterala
Se abs bine prin tractul GI si de la locurile de adm parenterala
La nivelul ficatului este oxidata cu formare de produsi hidroxilati la nucleul aromatic

sau de N-oxid la azotul bazic, precum si hidrolizata la nivelul inelului lactamic, cu
formare de acid stricninic
Durata scurta a intoxicatiei este explicata prin biotransformarea si eliminarea relativ

rapide a celei mai rapide parti din cantitatea patrunsa in organism (de altfel, stricnina
actioneaza dupa legea tot sau nimic: dozele subtoxice nu au efecte nedorite iar
intoxicatia cronik nu a fost descrisa)
-
Antagonizeaza competitiv glicina, neurotransmitator inhibitor; indepartarea

controlului inhibitor determina un efect stimulant, o crestere a excitabilitatii neuronale
Actiune excitanta sau convulsivanta, functie de doza:
In doze mici creste excitabilitatea neuronilor intercalari ai maduvei spinarii si

ca urmare muschi raspund exagerat, dar coordonat
In doze mari, coordonarea dispare, determinand contractia diverselor grupe de

muschi striati, cu consecinta => convulsia simetrica, daca contractiile sunt
bilaterale si simultane, sau convulsia necoordonata cand contractiile sunt de tip
tonic
Provoaca o stare de hiperexcitabilitate reflexa urmata de crize convulsive tonice,

declansate de diverse focare de excitatie; astfel, contractiile musculare apar exacerbate
ajungand de la tresariri clonice la convulsii tetanice; oricare stimul extern sau intern,
chiar de intensitate mica declanseaza convulsiile
La nivelul sistemului nervos periferic:
La doze mici, stimularea terminatiilor nervoase auditive, olfactive si gustative

(activarea auzului, cresterea secretiilor si apetitului, stimularea digestiei; de
altfel stricnina apare in diverse formulari OTC ca laxativ)
La doze mari, scaderea cronaxiei nervilor, mai ales la nivelul muschilor

antagonisti (unde cronaxia este mare); ramanerea la acelasi nivel a cronaxiei
musculare in timp ce cronaxia nervoasa este mult micsorata produce un
dezechilibru care se traduce intr-o actiune excitanta si apoi convulsivanta
La doze foarte mari devine chiar curarizanta intrucat cronaxia nervoasa scade
atat de mult, incat muschiul devine insensibil la influxul nervos al nervului sau
motor
-
Dupa ingerare: gust foarte amar, iar dupa 10-20 de minute o senzatie de constrictie,
intepenire la nivelul spatelui, gatului, fetei si extremitatilor
Stare de neliniste si chiar teama, si instalarea hiperreflectivitatii medulare: victima

devine receptiva la cei mai variati stimuli; se produc usoare tresariri musculare, care
preced cu contractarea, cu rigidizare a tuturor muschilor (tetanizarea)
Corpul se arcuieste brusc, capul se flecteaza spre spate rezultand o pozitie

caracteristica numita poistotonus
Rigidizarea fetei si a spatelui, precum si curbarea trunchiului cu convexitatea

anterioara: corpul se sprijina numai pe crestetul capului si pe calcaie, pe plan
orizontal; gambele si bratele sunt in extensie
Maxilarele sunt inclestate, pumnii sunt stransi, genunchi intepeniti; fata are o expresie
fortata de ras batjocoritor datorita contracturii muschilor faciali
La nivelul ochilor: midriaza, exoftalmie, uneori vedere predominanta in verde
Convulsiile tetanice produc cianoza accentuata prin contractarea muschilor respiratori

si a diafragmei; starea de constienta este pastrata si intoxicatul intra in apnee cu
hipoxie
Contractiile musculare repetate si prelungite => hipertermie, rabdomioliza,

mioglobinurie si IR; dupa 2-5 accese convulsive survine moartea prin paralizie
bulbara, cu oprirea respiratiei
Daca accesele se raresc, manifestarile toxice mai persista 8-10h si urmeaza o

vindecare rapida
Aspecte anatomopatologice:
-
Se obs o rigiditate cadaverica persistenta mai mult timp, precum si semne de asfixie,
congestie si hemoragii meningiene
Tratament:
-
Repaus complet si liniste absoluta, cu ferirea victimei de zgomot, atingere, lumina
Masuri de urgenta si de sustinere: mentinerea caii aeriene prin intubatie endotraheala

si ventilatie asistata; combaterea hipertermiei, acidozei metabolice, hipopotasemiei si
rabdomiolizei
Tratarea si prevenirea spasmelor musculare si convulsiilor cu diazepam, fenitoina sau

se efectueaza curarizarea cu succinilcolina sau cu pancuronium
Nu se recomanda emeza decat imediat dupa ingerare din cauza riscului de inducere
sau agravare a spasmelor musculare sau convulsiilor
BRUCINA
Alcaloid indolic de tip stricninic
Toxicocinetica:
-
Este asemanatoare cu cea prezentata la stricnina cu mentiunea ca biotransformarea

este si mai activa: au loc O-demetilari cu aparitia de grupe hidroxil fenolice, care fac
posibile mai multe oxidari (inclusiv cu formarea de structuri chinonice
-
Actiunea tetanizanta este mai slaba decat la stricnina
In doze mici produce paralizia terminatiilor nervoase periferice, iar in doze mai mari
provoaca convulsii violente
Simptomatologia si tratamentul sunt asemanatoare cu cele prezentate la stricnina
CURARA
Curara reprezint extractul uscat obinut prin diferite procedee (macerare, percolare,
fierbere cu ap) a scoarelor de la diferite specii de Menispermiaceae (Chondodendron
tomentosum, Chondodendron mycrophyllum, Chondodendron platyphyllum) i Loganiaceae
(Strychnos toxifera,Strychnos letalis)
Dup natura recipientului unde se depoziteaz:

-
curara tub sau tubocurara
curara oal, curara de vas,- otrava se depoziteaz n vase de diferite mrimi
curara Calebas - curara este turnat n fructele unor specii de plante, (ntlnit n
Columbia, Venezuela).
-
tubocurarina curarizant antidepolarizant, impiedica depolarizarea placii motorii prin

blocarea rec specifici colinergici
paralizia muschilor striati prin blocarea transmiterii excitatiei de la nervi la muschi, cu

pastrarea excitabilitatii directe a muschilor
actiunea paralizanta se instaleaza fara stim prealabila trecand prin 4 etape:

o hipotonie musculara si senzatie de oboseala
o atonie musc cu conservarea motilitatii voluntare si reflexe
o paralizie, cu disparitia motilitatii voluntare si reflexe, dar cu
conservarea contractilitatii la excitarea nervului si muschiului
o paralizie cu abolirea motilitatii voluntare si reflexe
struct tip sare cuaternara de amoniu e esentiala pt act curarizanta
Simptomatologia intox acute

-
inrosirea fetei, oboseala
secretiei glandulare, aparitia bronhospasmului
Slabiciune si slabirea muschilor voluntari intai cei ai globilor oculari (diplopia si

pareza ploapelor), apoi m faringieni (deglutitia devine imposibila), ai membrelor,
abdomenului, m intercostali si difragma (daca se reuseste inlaturarea blocajului
neuromuscular, m isi revin in ordinea inversa paralizarii, revenirea e totala)
Intoxicatul nu poate sa vb si sa tina capul sus
Dupa 7-10min se instaleaza paralizia resp totala si moartea prin asfixie
Tratament:
-
Decurarizare prin adm de neostigmina;
antidot antagonist edrofoniu
DERIVATI PURINICI (xantinici)
Cafeina, teofilina, teobromina
xantina
Toxicocinetica:
-
Metil xantinele sunt usor absorbite si sunt distribuite in toate tesuturile, dar mai ales in
ficat;
Biotransformarea are loc mai ales prin N-demetilare si oxidare cand rezulta derivati ai
acidului uric (2,6,9-trioxipurina); o parte din cafeina sufera si oxidare cu deschiderea
partii imidazolice a nucleului xantinic si formare de derivati ai uracilului
Cafeina-timp de injumatatire (eliminare) este de 3 ore la fumatori si de 10 ore la

nefumatori
-
Metilxantinele stimuleaza SNC, produc diureza, relaxeaza musculatura neteda si

stimuleaza functiile inimii
Radicalii metil: de la N1=> excitare SNC, N3=> actiunea diuretica, N7=> actiune
cardiotonica
Efecte stimulant centrale, stimulant respiratorii, cardiace si asupra muschilor scheletici

scad in ordinea: cafeina-teobromina-teofilina. In schimb, efectul diuretic si cel de
relaxare musculara descresc astfel: teofilina-teobromina-cafeina.
Consecintele toxice decurg din suprastimulare, mai ales la nivelul SNC; chiar si greata
si voma sunt rezultatul stimularii directe a zonei chemoreceptoare din bulb (teofilina
produce in plus si o iritatie GI severa)
Mecanismele toxicitatii:
Blocarea R adenozinei
Inhibarea fosfodiesterazei
Eliberarea catecol aminelor la nivelul altor tesuturi deact cel nervos,

stimularea R 1 si 2.
Simptomatologia intoxicatiilor cu cafeina:

-
In intoxicatia acuta:
Neliniste, anxietate, tremor fin al extremitatilor, anorexie, insomnie (simptome

precoce)
Greturi, varsaturi, tahicardie si confuzie, disconfort epigastric si pirozis
Delir, convulsii, tahiaritmii supraventriculare si ventriculare (cu focare

ectopice), hipopotasemie, hiperglicemie, hipotensiune
In intoxicatia cronica:
Doze crescute => cafeinism
Nervozitate, iritabilitate, anxietate, tremor, spasme musculare, crampe

musculare la membrele inferioare, insomnie, palpitatii si hiperreflexie
Sindrom de abstinenta relativ benign: neliniste, iritabilitate, stare de letargie,

dificultatea de a lucra, cefalee
Simptomatologia intoxicatiilor cu teofilina:

-
Intoxicatia acuta supradoza unica acuta (sinucidere sau accidente la copii):
Varsaturi (uneori sanguinolente), tremor, anxietate si tahicardie
Hipopotasemie accentuata, hipofosfatemie, hiperglicemie si acidoza

metabolica
Hipotensiune arteriala, aritmii ventriculare si convulsii; aceste manifestari apar

la conc mai mari de 100mg/l. Convulsiile pot lasa ca sechele deficite
neurologice permanente. Injectarea i.v. rapida poate determina instalarea subita
a mortii
OPIUL
Structura chimica si proprietati fizico-chimice:

-
Alcaloizii din opiu fac parte din 2 grupe structurale distincte:

I.
Alcaloizi cu nucleu morfinanic: morfina, codeina, tebaina, neopina, si

oripavina
II.
Alcaloizi cu nucleu izochinolinic:

1. Nucleu benzilizochinolinic: papaverina si papaveraldina
2. Nucleu ftalidizochinolinic: noscapina, narcotolina si narceina
3. Nucleu tetrahihroizochinolinic: hidrocotarina
-
Induce intoxicatii acute accidentale sau voluntare
Consumul cronic de opiu induce o toxicomanie majora => opiomanie, extinsa din
timpuri indepartate in China si alte tari asiatice, iar din secolul trecut si in alte tari
-
Actiunea f.din. si tox. a opiului -> mult mai complexa decat a morfinei
Act analgezica a opiului e mult mai puternik decat cea a unei cantitati echvalente de
mirfina ingerata; dezavantaj: opiul nu poate fi adm parenteral
In prezent produse cu pulbere de opiu sunt prescrise mai ales in diareea acuta
Act toxica a opiului => continut ridicat in morfina (10-17%); dozele toxice variaza in
limite largi, in functie de sensibilitatea individuala si de preparatul folosit (extract,
tinctura); DL adult=1,5-3g
Copii prezinta o sensibilitate mai crescuta (SNC e mult mai dezvoltat in raport cu
corpul)
Factorii patologici determina o sensibilitate crescuta fata de opiu (ex: insuficienta

respiratorie si afectiuni hepatice)
Toxicitatea alcaloizilor din opiu difera si in functie de specie (pt caine tebaina e cel
mai toxic alcaloid din opiu, pt om morfina)
Scara de toxicitate a alcaloizilor din opiu cu activitate terapeutica: morfina > codeina
> tebaina > papaverina > narcotina > narceina
Simptomatologia intoxicatiilor
-
Intoxicatia acuta-simptomatologie asemanatoare morfinei: in cazul existentei

fenomenelor de idiosincrazie pot sa apara fenomene alergice (urticarie si eruptii
congestive cutanate, greturi, varsaturi, uneori delir, tremuraturi si convulsii)
Intoxicatia cronica (opiomania): opiul se fumeaza, in pipe speciale; unoeri se adm pe

cale orala (opiofagia) in pilule, alaturi de alte droguri
Pt incepatori fumatul opiului reprezinta o experienta neplacuta, din cauza

senzatiei de greata, a ametelilor si a cefaleei; adaptarea se face insa repede si,
daca nu se depaseste un nr moderat de pipe, fumatorul poate gusta o vreme
euforia, manifestata printr-o stare de fericire pasiva, linistita, contemplativa, cu
o exaltare deosebita a imaginatiei
Starea euforica este urmata de somn, cu vise populate cu imagini placute
Treptat se instaleaza toleranta, dozele sunt crescute, intervalul dintre 2 adm se

scurteaza; simptomele de abstinenta devin din ce in ce mai severe
Caracteristicile opiomaniei sunt similare cu cele ale morfinomaniei, degradarea

fizica si plishica fiind mai lente insa
Fumatul opiului are un potential mai mic de a dezvolta dependenta, comparativ

cu folosirea i.v. a morfinei sau heroinei; simptomele de abstinente sunt
influentate de durata si frecventa consumului
In cazul ingerarii => efecte mai grave decta in cazul fumatului
Tratament:
-
Spalatura stomacala cu suspensie de carbne, permanganat de K 2%, solutie Lugol
Oxigenoterapie (combate deprimarea respiratorie)
Antidot antagonist: Naloxonul
MORFINA
Sulfatul de morfina se adm in mod obisnnuit injectabil (i.m. sau s.c.), doza analgezica
uzuala fiind de 10mg
Ca antidiareic morfina se foloseste mai ales in forma de preparate de opiu
Analgezic in toate afectiunile insotite de dureri intense, in primul rand pt calmarea

durerii la bolnavii neoplazici
Structura chimica:
-
Un azot tertiar, o grupa fenolica (la atomul de azot din pozitia 3), o grupa alcool
secundar (la C6) si o punte oxidica (C4-C5)
Pt actiunea analgezica centrala: at de N legat de o punte formata din 2 at de C (C15 si

C16 care apar ca o catena alifatica intermediara), avand configuratia scaun si putanduse astfel modula pe configuratia baie a R
Morfina naturala este levogira
-
Intoxicatiile acute: de obicei accidentale, de natura terapeutica (supradozare,

interactiuni medicamentoase, contraindicatii) sau accidentale propriu-zise (confuzie de
substante, supradozare in cazul toxicomanilor
Intoxicatiile acute intentionale: sinuciderile si crimele
Morfinomania: origine terapeutica, prin necesitatea adm repetate a morfinei, dar

adesea abuzul nu are legatura cu utilizarea terapeutica
Toxicocinetica:
-
Se abs rapid dupa adm parenterala (s.c., i.m. sau i.v.); la adm orala efect intens de prim
pasaj hepatic; Cp maxima este atinsa in 10-20min dupa adm i.m. sau s.c.; se leaga de
pp aproximativ 35%, t1/2 este de 2h
Se distribuie lard in ficat, plaman, rinichi, splina; nu se acumuleaza in tesuturi;

traverseaza bariera hematoencefalica in cantitati mici
Biotransformata in ficat: conjugare, cu formare de 6-glucuronid, metabolitul principal

al morfinei, activ farmacologic; N-demetilare => normorfina; hidrogenarea dublei
legaturi (C7-C8) => dihidromorfina; conjugarea la nivelul grupei OH din pozitia 3
Eliminarea prin urina, rapid, predominant sub forma de metaboliti si procente foarte
scazute de morfina nebiotransformata
Traverseaza bariera placentara
-
In doze terapeutice, la persoanele sanatoase morfina produce somnolenta, indiferenta,

micsorarea performantelor mentale, diminuarea motilitatii spontane, senzatia de
caldura, uneori prurit la ivelul fetei; in 10-20% din cazuri aceste simtopme sunt
resimtite ca actiune euforizanta
La bolnavii cu dureri morfina are efect analgezic intens si electiv
Calmarea durerilor este urmata de o stare de bine, iar adm repetata intareste efectul
euforizant
Dozele obisnuite provoaca sedare insotita uneori de somnolenta, calmeaza anxietatea,

provoaca o stare de indiferenta la senzatiile si situatiile neplacute
Actiune antitusiva marcata
Deprima respiratia, efect care creste progresiv cu doza
La doze toxice provoaca bronhospasm
La nivel vascular: vasodilatatie arteriolara si venoasa, deprima reflexele circulatorii
Digestiv: scade secretia si motilitatea gastrica, creste tonusul muschilor stomacului,

contracta antrul si pilorul, creste tonusul si scade peristaltismul intestinului subtire si
colonului, scade secretia intestinala si pancreatica => constipatie, greata, voma (dozele
mari deprima centrul vomei)
IT mic
IH severa
Dependenta psihica: favorizata de efectul euforizant si de terenul psihic al

subiectului, persoane anxioase carora calmarea durerii si/sau sedarea le confera o stare
de bine particulara
Toleranta: pt efectele analgezic, euforizant, sedativ, deprimant respirator, vomitiv nu

pt cele constipant si miotic
Dependenta fizica: constrange la folosirea in continuare a morfinei pt a evita

sindromul de abstinenta (rinoree, hipersecretie salivara, lacrimala, midriaza); subiectul
devine agitat, nu poate dormi, apar dureri musculare, polipnee, tahicardie, HTA,
crampe abdominale, voma, alternata de bufeuri cu sudoratie excesiva si frisoane cu

piloerectie, deshidratare marcata, dezechilibru acido-bazic iar bolnavul intra in colaps
-
Intoxicatia acuta:
Moderata: stare letargica, mioza, TA si ritm cardiac moderat scazute si

relaxare musculara
La doze mari: se instaleaza triada de simptome caracteristica opioidelor:

o Deprimare intensa SNC pana la coma profunda, cu abolirea
reflexelor
o Mioza accentuata; midriaza apare in caz de hipoxie accentuata si
reprezinta un semn de gravitate
o Deprimare respiratorie intensa, respiratie Cheyne-Stokes
Intoxicatia cronica (morfinomania, toxicomania morfinica)
Toxicomanii au aparenta normala, prezinta constipatie, anorexie, mioza,

hiperlactacidemie, usoara anemie
In cazuri mai avansate: incoordonare motorie, casexie, scaderea rezistentei

organismului, scaderea functiilor intelectuale, melancolie, anxietate,
neincredere
Etape:
o Euforie
o Ezitare
o Toleranta
o Dependenta psihica
o Dependenta fizica
o Declin total psihic si fizic
Subiectul slabeste, are fata palida, pielea uscata cu eruptii,
privirea fixa, secretii scazute si prezinta mioza, recurge la
minciuna, furt si chiar crima, devine antisocial, irascibil, agresiv,
brutal, violent
Tratament:
-
intoxicatia acuta:
mentinerea libera a cailor respiratorii si asigurarea respiratiei adecvate
antidot specific: naloxon
masuri de decontaminare: varsaturi, spalatura stomacala, adm de carbune

activat si purgativ salin
intoxicatia cronica:
intreruperea adm toxicului, pt evitarea sindromului de abstinenta grav e

inlocuita cu metadona
dupa dexintoxicare se pot adm doze mici de antagonisti: naloxon, care confera
protectie fata de eventuala reluare a toxicului.
DERIVATI DE SEMISINTEZA AI MORFINEI
HEROINA
diamorfina, derivat se semisinteza al morfinei (diacetilmorfina)
Modalitati de consum:
-
injectare (i.v. latenta 7-8sec; i.m. 5-8min; se practica in brate, gambe, glezne, sub
limba)
fumat: picul efectelor in 10-15min
prizare: picul efectelor in 10-15min, se realizeaza cu obiecte speciale (tub de metal sau
plastic, carton rulat, paie de baut)
toate formele de consum dezvolta dependenta
Toxicocinetica:
-
usor abs dupa adm parenterala sau orala
t1/2 scurt
biotransformata rapid prin hidroliza la 6-monoacetilmorfina si apoi lent la morfina
excretata majoritar in urina sub forma libera si conjugata
mecanism dependogen: circuitul dopaminergic al recompensei explica in buna

masura potentialul adictiv al opiaceelor, acestea facilitand efectele dopaminei la
nivelul neuronilor tinta; opiaceele actioneaza nu numai asupra structurilor centrale ale
circuitului recompensei, ci si asupra altor structuri care sunt modulate in mod natural
de catre endorfine, influentand, indirect nivelele de dopamina
Simptomatologia intoxicatiei:
-
similara morfinei
efectul cautat de consumatorii de heroina este flash-ul sau rush-ul, o senzatie

brutala si efemera de placere intensa, de bine fizic si psihic, care apare in momentul
injectarii
sentiment placut de relaxare, senzatie de securitate si protectie, inlaturarea durerii,

fricii, foamei, tensiunii sau anxietatii
euforia cufunda subiectul intr-o stare de relaxare si vis
doze mai mari produc somnolenta
cu cresterea dozei subiectul ajunge intr-o stare de semiconstienta
dupa valul de euforie intensa urmeaza o senzatie de liniste on the nod ce dureaza
pana la 1h
subiectii care isi adm cateva doze de heroina pe zi oscileaza in mod tipic de la sick
la high => dereglari in homeostazia sistemelor in reglarea carora sunt implicate
opioidele endogene
supradozarile sunt frecvente
pericol de deces body packers sau mules
efecte toxice-inhalator combinatia heroina-scopolamina (point on point, sting):

agitatii, halucinatii, paranoia, tahicardie sinusala, HTA, midriaza, uscaciunea pielii si a
mucoaselor
Dependenta de heroina:
-
Toleranta: se dezvolta rapid pentru actiunea euforizanta
Simptomele sindromului de abstinenta:
Greata, diaree, tuse, lacrimare, rinoree, transpiratie excesiva, secuse musculare,

piloerectie, cresterea moderata a temperaturii corpului, ritmului respirator si
presiunii sanguine
Insomnie
Senzatie de durere difuza
Deshidratare marcata cu dezechilibru acido-bazic (bolnavul poate intra in

colaps)
Toxicomanii au aparenta normala prezinta constipatie, anorexie si mioza
In stadii avansate se produc modificari ale vointei, atentiei, afectivitatii

comportamentului
Scade rezistenta organismului, subiectul slabeste, ajungand la casexie, are fata

palida, pielea uscata si cu eruptii, privirea fixa, secretii scazute si prezinta
mioza
Complicatiile consumului cronic de heroina:

-
Hepatice: hepatite virale, agravate de consumul concomitent de alcool
Pulmonaree: pneumonii, abcese pulmonare, fibroza pulmonara, edem pulmonar
Tulburari imunologice: imunosupresia conduce la cresterea incidentei si cronicizarii

infectiilor virale si bacteriene si la depresarea apararii imune anticanceroase
Tulburari neurologice: neuropatii, ambliopie
Alte complicatii: abcese cutanate, necroza venoasa, flebita, miozita osificanta;

folosirea in comun a seringilor => risc de transmitere a hepatitei C sau HIV
Sarcina: probleme de mentinere a sarcinii, nasteri premature, sindromul mortii subite

a sugarului
Tratamentul dependentei de opiacee:

1. Detoxifierea: trat medicamentos pt diminuarea simptomelor de abstinenta
2. Reabilitarea: tratament medicamentos si psihosocial pt mentinerea abstinentei
Terapia de substitutie (adm sub supravegherea medicala a unei subst

psihoactive cu regim de prescriptie, farmacologic inrudita cu cea generatoare a
dependentei, pt atingerea unor scopuri de tratament definite):
o Metadona
o buprenorfina
ALCALOIZI DIN OPIU CU NUCLEU IZOCHINOLINIC
PAPAVERINA
antispastic si vasodilatator prin actiune musculotropa
intoxicatii acute extrem de rare se produc prin supradozare terapeutica
injectarea i.v. directa este periculoasa deoarece poate provoca aritmii
papaverina trece in laptele matern
manifestari supradozari: tulburari CV (vasodilatatie cu hTA, tulburari de ritm cardiac

mergand pana la fibrilatie ventriculara si oprirea inimii) la adm i.v. rapid
in adm p.o. datorita act iritante asupra mucoasei GI => fenomene dispeptice si
contipatie
NOSCAPINA
utilizat ca antitusiv central, inhiba centrul tusei mai slab sau egal cu codeina,
bronhodilatator
in doze terapeutice stimuleaza centrul respirator bulbar (codeina deprima)
la doze mari stimuleaza si apoi deprima centrul respirator; de asemenea la doze toxice
deprima miocardul;
adm prelungita de doze mari scade tonusul si peristaltismul intestinal, avand actiune
constipanta
nu determina toxicomanie
manifestari intoxicatii acute: tulburari digestive (greata, colici abdominale), tulburari

CV (vasodilatatie, tulburari de ritm cardiac) mai putin intense comparativ cu
papaverina
NARCEINA
actiune antitusiva
intoxicatii acute: tulburari digestive, nervoase, asemanatoare celor produse de codeina

(si chiar morfina) dar de intensitate mult mai slaba
ALCALOIZI NATURALI ASEMANATOR STRUCTURAL CU MORFINA
CODEINA
alcaloid cu nucleu morfinanic, eterul metilic al morfinei la grupa hidroxil fenolica (3metil-morfina)
se abs bine dupa adm orala; Bd este de aproximativ 60-70%
se biotransforma in ficat prin O-demetilare la morfina, si N-demetilare la norcodeina si

conjugare (glucuronoconjugare si sulfoconjugare atat pt substanta nebiotransformata,
cat si pt metaboliti)
procentul de codeina nebiotransformata eliminata urinar in 24h este de aproximativ 68% din doza, dar poate creste la aproximativ 10% cand ph-ul urinar este scazut
-
in doze terapeutice codeina are efect antitusiv si determina deprimarea respiratorie

redusa, comparativ cu morfina are proprietati analgezice relativ slabe, fiind mai putin
potenta (o doza de 120mg codeina este echivalenta cu o doza de 10mg morfina)
deprimarea centrului tusei este mai puternica decta in cazul morfinei
este mai putin toxica decat morfina: totusi blocarea grupei fenolice prin radicalul metil
mareste efectul convulsivant; copii sunt foarte sensibili, doza toxica la copii fiind de
2mg codeina
toleranta se dezvolta mult mai lent comparativ cu morfina, iar riscul de dependenta
este mic
TEBAINA
Structura chimica:
-
prin hidroliza acida (acid sulfuric diluat), tebaina trece in codeinona si metanol; luand
in considerare aceasta reactie se poate spune ca tebaina este eterul metilic al formei
enolice a codeinonei
in doze mari are actiune convulsivanta
alcaloid natural din subgrupa morfinei, prezet in opiu in procent de 0,2%
nu are valoare terapeutica (fiind lipsita de actiune analgezica), importanta ei constand

in utilizarea ca material de plecare pentru prepararea derivatilor de semisinteza
(oxicodona, buprenorfina)
OPIOIDE SE SINTEZA
CLASIFICARE
in functie de structura chimica:
fenilpiperidine: petidina (meperidina), fentanil, alfentanil, sufentanil,

anileridina, alfraprodina, loperamid, difenoxilat
fenilheptilamine: metadona, dextropropoxifen, L--acetilmetadol (LAAM),

dextromoramid
benzomorfani: pentazocina
morfinani: levorfanol, levalorfan
alte structuri: tilidina, tramadol, meptazinol, dezocine
profilul farmacologic al opioidelor de sinteza este similar celui al morfinei,

deosebirea constand in potenta si in proprietatile farmacocinetice.
PETIDINA
Toxicocinetica:
-
se abs din tractul GI, dar Bd p.o. este mica
biotransformare:
hidroliza hepatica sub actiunea carboxilesterazelor, cu transformare in acid

petidinic (meperidinic)
N-demetilare la norpetidina, metabolit activ; prin hidroliza metabolitul

norpetidinic conduce la acid normeperidinic
Norpetidina are jumatate din actiunea analgezica a petidinei, dar de 2 ori

activitatea convulsivanta
Norpetidina este neurotoxica (stimulare SNC, tremuraturi, spasme musculare,

mioclonii si convulsii)
Eliminarea are loc renal (10% ca atare si restul sub forma de metaboliti) si este
crescuta la ph urinar acid
Trece bariera placentara
-
Potenta actiunii analgezice e mai mik decat a morfinei
Latenta si durata de actiune (2-4h) ami scurte comparativ cu morfina
Efect deprimant respirator ami slab decta morfina
Actiune PSL: actiune spastica pe musculatura neteda mai slaba decat morfina
Midriaza
Neurotoxicitate (stimulare SNC, spasm muscular, mioclonii, convulsii);

neurotoxicitatea metabolitilor petidinei este o caracteristica unica a cesteia
Dependenta de tip morfinamic; toleranta si dependenta fizica se dezvolta lent;

toleranta se dezvolta mai rapid in cazul adm parenetrale, dar mai lent decat la morfina;
actiunea atropinica si efectul excitant central se mentin in buna masura
Efect euforizant mai slab deact morfina
FENTANIL
Analgezic opioid agonist
Potenta analgezica de 80X mai mare decat morfina
Efectele biologice ale fentanilului nu se deosebesc de cele ale heroinei, cu exceptia

faptului ca fentanilul poate fi de 100X mai potent in unele actiuni
Durata de actiune este mai scurta decat a heroinei
Adm uzuala este cea i.v., insa, ca si heroina, poate fi fumat si prizat
Cel mai important efect toxic este reprezentat de deprimarea respiratorie; aceasta este
dependenta de doza si poate dura pana la 30 de minute; totusi, efectul deprimant
respirator al fentanilului are durata mai scurta comparativ cu petidina
Doze mai mari de fentanil produc rigiditate musculara marcata, probabil ca rezultat al
actiunii opioide asupra transmisiei dopaminergice in muschiul striat; acest fenomen se
manifesta mai ales la nivelul toracelui si este mai frecvent cand injectarea i.v. se face
prea repede, la batrani sau la as cu protoxid de azot
METADONA
Efectul metadonei dureaza inre 24-72h fiind in stransa legatura cu doza adm si
metabolismul fiecareia
Toxicocinetica:
-
Complet abs la nivel GI (Bd=92%), se leaga de pp 90%
Biotransformarea are loc prin N-demetilare (partiala) si ciclizare la metaboliti

pirolidinici inactivi
Trece bariera placentara; se elimina prin laptele matern
-
Efect analgezic intens, potenta (in cazul adm i.m.) fiind egala cu cea a morfinei; durata
efectului analgezic dupa o doza unica este de 4-6h
Efect sedativ, euforizant, deprimant respirator si miotic; poate provoca hTA posturala;
efectul sedativ este mai slab comparativ cu morfina, dar la adm repetata este
considerabil crescut
Toleranta se dezvolta pt efectul sedativ, deprimant respirator si miotic mai lent deact
in cazul morfinei
Sindromul de retragere este asemanator cu cel de la morfina si heroina, se instaleaza

lent si are putine simptome severe; se caracterizeaza prin neliniste, instabilitate,
slabiciune, anxietate, depresie, febra, frisoane, tahicardie, crampe abdominale,
anorexie, greata, voma, diaree, spasme intestinale
PENTAZOCINA
Opioid agoist-antagonist utilizat in tratamentul durerilor moderate sau intense
Abuzul de pentazocina a fost raportat a fi printre adictiile de strada
Antagonist agonist k
Spre deosebire de morfina, efectul deprimant respirator al pentazocinei nu creste

proportional cu doza
Dozele uzuale produc sedare si uneori euforie, iar dozele mari produc efecte
psihotomimetice (tulburari de gandire, dezorientare, confuzii, anxietate, cosmaruri,
halucinatii)
Pentazocina poseda actiuni CV de tip stimulator
Potentialul de a dezvolta dependenta este relativ mic, fiind mai pronuntat la adm
injectabila; abuzul implica combinatii cu alte substante antihistaminice (tripelenamina)
sau stimulante (metilfenidat)
Se dezvolta toleranta la efectul analgezic si la cele psihice; sindromul de abstinenta,

mai putin grav decat la morfina, se manifesta prin crampe abdominale, hipertermie,
rinoree, neliniste si anxietate
COMPARATI OPIOMANIA, MORFINOMANIA, HEROINOMANIA
OPIOMANIA: opiul se fumeaza, in pipe speciale; unoeri se adm pe cale orala

(opiofagia) in pilule, alaturi de alte droguri




MORFINOMANIA (toxicomania morfinica)


neincredere
Etape:
o Euforie
o Ezitare
o Toleranta
o Dependenta fizica
brutal, violent

reflexelor
o Deprimare respiratorie intensa, respiratie Cheyne-Stokes
HEROINOMANIA
-
Toleranta: se dezvolta rapid pentru actiunea euforizanta
Simptomele sindromului de abstinenta:
Greata, diaree, tuse, lacrimare, rinoree, transpiratie excesiva, secuse musculare,

piloerectie, cresterea moderata a temperaturii corpului, ritmului respirator si
presiunii sanguine
Insomnie
Senzatie de durere difuza
Deshidratare marcata cu dezechilibru acido-bazic (bolnavul poate intra in

colaps)
Toxicomanii au aparenta normala prezinta constipatie, anorexie si mioza
In stadii avansate se produc modificari ale vointei, atentiei, afectivitatii

comportamentului
Scade rezistenta organismului, subiectul slabeste, ajungand la casexie, are fata

palida, pielea uscata si cu eruptii, privirea fixa, secretii scazute si prezinta
mioza
Complicatiile consumului cronic de heroina:

-
Hepatice: hepatite virale, agravate de consumul concomitent de alcool
Pulmonaree: pneumonii, abcese pulmonare, fibroza pulmonara, edem pulmonar
Tulburari imunologice: imunosupresia conduce la cresterea incidentei si cronicizarii

infectiilor virale si bacteriene si la depresarea apararii imune anticanceroase
Tulburari neurologice: neuropatii, ambliopie
Alte complicatii: abcese cutanate, necroza venoasa, flebita, miozita osificanta;

folosirea in comun a seringilor => risc de transmitere a hepatitei C sau HIV
Sarcina: probleme de mentinere a sarcinii, nasteri premature, sindromul mortii subite

a sugarului
COMPARATI OPIOMANIA, MORFINOMANIA, COCAIONOMANIA
OPIOMANIA: opiul se fumeaza, in pipe speciale; unoeri se adm pe cale orala

(opiofagia) in pilule, alaturi de alte droguri




MORFINOMANIA (toxicomania morfinica)


neincredere
Etape:
o Euforie
o Ezitare
o Toleranta
o Dependenta fizica

brutal, violent

reflexelor
COCAIONOMANIA (intoxicatia cronica)
Modalitati de utilizare
-
Mestecarea frunzelor: latenta 5-10minute, durata efectelor aprox 1h
Prizare: clorhidratul. Abs la nivelul muc nazale. O doza tipica (linie de cocaina) 2030mg. Pt prizare, arsenal=paraphernalia. Efectele apar in 3-5 min, dureaza aprox 1h
Fumat: baza sau crack-ul (se volatilizeaza la temperatura mai joasa). Latenta efectelor
este scurta (8-10 secunde), durata scurta -> repetarea administrarii uneori la acteva
minute in cursul episoadelor prelungite de fumat
Injectare i.v.: modalitate de consum cu potential dependogen maxim. Latenta efectelor

e scurta (15-30 secunde)
Latenta ca si durata efectelor sunt dependente de calea de adm
Cu cat abs e mai rapida cu atat efectul euforizant este mai intens, dar si durata de
actiune este mai scurta
Un incepator, dupa prizare, are senzatie de anestezie nazala si de frig in toata zona
nasului; apare insa imediat o stare de euforie cu cresterea aparenta a inteligentei si
indraznelii
Euforia produsa este activa, bucuria in miscare, opusa euforiei pasive a

opiomanului. Subiectul se simte curajos, rezistent, viguros, mai lucid; este antrenant,
locvace si dovedeste o nevoie intensa de miscare si viteza. Aceasta stimulare insa, este
urmata rapid de o stare de apatie, deprimare cu tristete, teama, enervare; pupilele sunt
midriatice, ochii devin sticlosi, iar pt a depasi aceasta stare este nevoie de o noua doza
(de regula mai mare), conditii in care apar halucinatii audutive, vizuale, olfactive si
tactile si o stare deliranta cu tendinta de evadare.
Halucinatiile tactile: cutanate si mucoase reprezinta o caracteristica aparte a

intoxicatiei cocainice: senzatii anormale de frig, de furnicaturi, senzatia de nisip, de
sticla pisata, de fibre textile la nivelul mucoasei bucale, de paraziti inusculi sub piele,
care ii induc individului reactii adecvate.
-
La femei, cocainomania are si o tenta erotica (furia dansului)
Mecanism: blocant al transportorilor monoaminelor, cu afinitate similara pentru

transportul dopaminei, al serotoninei, al NA
Blocarea recaptarii dopaminei la nivelul centrilor circuitului de recompensa sta

la baza potentialului de abuz al cocainei, in timp ce blocarea recaptarii
noradrenalinei justifica efectele toxice
Efectele cocainei asupra altor structuri, ca de ex nucleul caudat, pot explica anumite
efecte secundare, cum ar fi comportamentele stereotipice
Dependenta psihica marcata
Toleranta
Dependenta fizica este redusa
Sindromul de abstinenta evolueaza in 3 faze:
crash-ul de abstinenta (agitatie psihomotorie, anorexie, oboseala, dorinta

intensa de drog)
Anxietate, torpoare, activitate onirica, dar si intensificarea dorintei de drog
Faza de disparitie: simptomele se atenueaza treptat, dar exista si risc de

recaderi
Prizarea => perforarea septului nazal
Fumatorii de cocaina baza => patologie pulmonara grava
Afectarea aparatului genital si a functiei de reproducere
Deficite cognitive variate
Sindrom neurologic
Tulburari psihice: anxietate, depresie, psihoze cu halucinatii
Femei insarcinate: risc de avort spontan, de moarte subita a sugarului, de intarziere

de dezvoltare motorie si cognitiva in primii ani de viata si de manifestare a
sindromului de dependenta neonatal (crack baby syndrome)
Cocainomanul se deosebeste de morfinoman prin:
Prezenta midriazei si a halucinatiilor vizuale si tactile
Perforarea septului nazal
Degetele de la maini si degetele mari de la picioare sunt reci (mai ales la cei
care mesteca foi decoca)

Deprimare respiratorie intensa, respiratie Cheyne-Stokes
ANTAGONISTI OPIOIZI (antidoturi in intoxicatia cu opioide)
NALORFINA
-
Derivat cu proprietati antagoniste la nivelul R , dar agoniste la nivelul R k
La adm p.o. sufera un intens efect de prim pasaj hepatic; dupa adm parenterala
difuzeaza bine in tesuturi si trece in creier
Este biotransformata prin N-demetilare si glucuronoconjugare (la nivelul grupelor

OH)
Eliminarea se face pe cale renala, predominant sub forma de metaboliti; un procent de

2-6% din dozase excreta in urina ca atare
Efectele nalorfinei sunt diferite, in functie de starea subiectului:
La subiectii normali, are efecte morfinomimetice (mai slabe decat cele ale
morfinei): sedare, analgezie, mioza, greturi, constipatie, deprimarea
respiratorie, bradicardie, hTA
La pacientii intoxicati acut cu morfina si morfinomimetice, antagonizeaza

efectele opioide, in principal deprimarea respiratorie; totusi trebuie tinut seama
ca are si efecte agoniste prin care insusi efectul deprimant respirator; mu
antagonizeaza efectele deprimante ale barbituricelor, anestezicelor generale si
alcoolului
La toxicomanii dependenti de morfina sau morfinomimetice, declanseaza

sindromul de abstinenta, care atinge intensitatea maxima in 30-45min
NALOXON
Sintetizat din tebaina
Antidot folosit pentru contracararea efectelor specifice supradozelor de opioide

(heroina, morfina); acesta inlatura deprimarea SNC si centrului respirator
Are o mare afinitate pt receptorii opioizi la nivel SNC; antagonist competitiv al R , k,

d opioizi si blocarea rapida a acestor receptori genereaza un sindrom de retragere la
dependentii la opiacee
Se adm i.v., efectele aparand dupa 2min avand o durata de 45min. In cazul adm orale a
fost folosit cu succes in scaderea acutizarilor gastritelor si esofagitelor, as terapiei cu
opioide la pacientii ventilati mecanic
Este util in tratamentul starilor de soc de origine diversa (hemoragie, endotoxic,

spinal)
A fost utilizat cu un anumit succes si in ischemiile cerebrale acute
Poate inhiba de asemenea efectul PCP, ketaminei si dextrometorfanului
HALUCINOGENE: DEFINITIE, CLASIFICARE, EFECTE, POTENTIAL

DEPENDENT
- sinom: psihodisleptice, psihotomimetice (care produc, mimeaza psihoze),

depersonalizante,schizofrenomimetice
- substante capabile sa perturbe activitatea psihica,cu manifestari delirante in care domnia
starea de vis treaz,asem.cu cea descrisa in psihoze.
- numeroase substante care pot produce la doze toxice perturbari de perceptie ca halucinatii,
iluzii, tulburari de judecata de tip paranoia
- anumite substante au ca efecte principiale la doze mici: -tulburari de perceptie, tulb.de
gandire, tulb.ale dispozitiei si efecte minime asupra memoriei si orientararii=halucinogene
(desi nu determina intotdeauna halucinatii)- percepere anormala a timpului si spatiului,
halucinatii/depersonalizare
- nu induc propriu zis toxicomanie (dependenta prezinta anumite particularitati) declanseaza
fenomene neobisnuite (de domeniul psihozei): iluzii senzoriale, halucinatii, modificari de
activitate, afectari ale cunostiintei
Clasificare - struct. chimica
1.
Fenilalchilamine deriv de feniletilamina: mescalina si analogi si deriv de

fenilizopropilamina: DOM(dimetoxi 4-metilamfetamina), MDA(3,4metilendioxiamfetamina), MDMA(3,4-metilendioximetamfetamina) sau Ecstasy.
2.
Indolalchilamine - deriv de triptamina ex: N,N-dimetiltriptamina, DMT, 5metoxi DMT; N,N-dietiltriptamina, DET, bufotenina, psilocina, 4-hidroxi N,Ndimetiltriptamina, psilocibina, esterul fosforic al psilocinei), -metiltriptamine (Met) si ergoline (ex.LSD)
3.
compusi fara azot in molecula: THC (tetrahidrocanabinol)
4.
Alte structuri/substante cu prop halucinogene: fenciclidina, ketamina
Clasificare-provenienta
1.
Halucinogene naturale (de provenienta vegetala)

plante care se consuma ca atare princ active halucinogene: Argyreia nervosa
(seminte-ergina ), Betel nut (fructul copacului Areca Catechu-arecolina); Desfontainia
spinosa arbust - fructele si frunzele: ceai cu ef halucinogene; Heimia: 2-3 specii de
arbusti din fam. Lythraceae; criogenina (alcaloid psihoactiv) si litrina (alcaloid
diuretic); Ibogaina - alcaloid din scoarta arborelui african Tabernanthe iboga; KawaKawa - radacina sub forma de bautura - folosita traditional in scopuri sociale,
medicinale si ceremoniale; salvia
Alte princ active halucinogene din plante: mescalina, bufotenina, narmina, harmalina,
ergina; Cannabis si canabinoide; Ciuperci halucinogene (Amanita muscariaac.ibotenic, muscimol); Anticolinergice cu efect halucinogen (Atropina, Hiosciamina,
Scopolamina)
2.
Halucinogene de sinteza
-DMT(N,N-dimetiltriptamina, 5-Meo-DMT,LSD)
-Anestezice cu actiune halucinogena:Fenciclidina,Ketamina,GHB
Efecte produse de halucinogene:
- ef. psihice in fuctie de: cant.consumata, asteptarile consumatorului, conditiile consumului
- similare dpdv calitativ totusi se observa diferente in latenta, durata si intensitate
- alterarile perceptiei:
ef.subiect initial - imagini colorate, geometrice ce apar in fata ochilor inchisi; caract:
postimagini persistente; in campul vizual apar imagini distorsionate ale oamenilor,
animalelor sau obiectelor, obiectele fixe devin ondulatorii si curg
alte alterari ale perceptiei: -halucinatii auditive (hipoacuzie), sensibilitate tactila

crescuta, uneori gustul si mirosul sunt alterate; sinestezie (asociatie intre senzatii de
natura diferita care dau impresia ca sunt simbolul celuilalt), sunetele sunt vazute,
culorile sunt auzite; perceperea timpului deformata (senzatia ca timpul sta pe loc),
raspunsurile emotionale variaza (anxietate moderata, dar frecvent se manifesta

euforie); dispozitie labila (caract. oscilatiile de la fericire la depresie si invers), atentia
si concentrarea afectate; procesele de gandire alterate, pierderea capacitatii de asociere
in mod regulat observata, gandire ilogica, imaginea corpului este distorsionata, parti
ale corpului par a deveni mai mari sau mai mici sau par sa dispara complet
- alte efecte: -cresterea alurii ventriculare, cresterea presiunii arteriale, hipertermie, scaderea
apetitului, greata, voma, disconfort abdominal, incoordonare motorie, midriaza
Dependenta de halucinogene particularitati:
- frecventa redusa a consumului (chiar la indivizii ce indeplinesc criteriile pentru dependenta
este limitat-de cateva ori pe sapt)
- toleranta pentru efecte psihice, euforice, psihodisleptice se dezvolta rapid
- nu toleranta pentru efecte autonome (midriaza, HTA, hipertermie, tahicardie, piloerectie,
hiperreflexie)
- toleranta incrucisata (LSD, psilocina)
- dependenta fizica nu este descrisa; nu este recunoscut sindrom de retragerare la intreruperea
consumului; dependenta psihica-variabila; exista rapoarte clare privind craving-ul dupa
stoparea consumului
- caracteristice reactii comportamentale periculoase (ex: tendinta subiectilor de a sari pe
fereastra in credinta ca zboara), mai ales la subiectii cu tulburari mentale preexistente/reactii
adverse de tip atacuri de panica (regreseaza rapid in conditiile plasarii subiectului intr-un
mediu linistit); consumul cronic-stari psihotice persistente
- flashback-uri - rememorari
MESCALINA
3,4,5-trimetoxifeniletilamina
- inrudita strucural cu catecolaminele

- introducerea uneia sau mai multor grupe metoxi ii confera prop. psihodisleptice
- peyotisau mescal buttons = fasii din capul globulos al cactusului taiate trasversal, uscate
la soare, sunt inmuiate in gura, apoi rulate in sfere mici si ingerate; in cadrul ceremoniilor
religioase indienii ingerau mescal buttons pentru a obtine stari halucinatorii foarte
spectaculoase; 5 g produs vegetal uscat (0,3-0,5 g mescalina) reprezinta doza medie care duce
la aparitia halucinatiilor. Doza halucinogena este de 4000-5000 ori mai mare decat LSD;
efectele apar in aprox.30 min de la ingerarea butonilor mescal
- stare de visare, cu desprindere de realitate
-alerta, curgere rapida a gandurilor
- efectele se intensifica in decurs de cateva ore, aparand si perturbari de perceptie: obiectivele
au aure si dimensiuni alterate, par mai apropiate sau mai indepartate
- la inchiderea ochilor apar imagini colorate, cu dese schimbari de nuante
- halucinatii vizuale, linii in zig-zag, figuri geometrice; intreaga experienta poate dura intre 612 ore in fct. de subiect si cantitatea consumata
HALUCINOGENE NATURALE CU NUCLEU INDOLIC

Deriv. triptaminei
-
in general, in grupul deriv. triptaminei nu exista diferente semnificative intre compusi,

profilul toxicologic fiind similar; deosebirea cea mai importanta consta in potenta
diferita a diversilor compusi.
Deriv.triptaminei: -DMT(N,N-dimetiltriptamina), DET (N,N-dietiltriptamina),

Butenina (5-hidroxi N,N-dimetil-triptamina); psilocina (4-hidroxi N,N-dimetiltriptamina), psilocibila (ester fosforic al psilocinei)
BUFOTENINA
Surse:specii de Piptadenia(peregrina,macrocarpa,columbina),semintele de P.peregrina
contin 1% bufotenina
- in speciile de Piptadenia au fost pusi in evidenta 5 compusi indolici, bufotenina si DMT
fiind cei mai important (DMT-prezent in pastai, Bufotenina in seminte)
- in latexul de copac takini (Brosimum acutifolium) folosit ca psihodispeptic de samanii din
America de sud si in semintele de Mucuna pruriens (leguma tropicala den. fasole catifelata)
- Bufotenina se poate obtine si prin seminte; semintele de Piptadenia sunt uscate si macinate,
iar pulberea rezultata de culoare bruna, se prizeaza prin tuburi de bambus sau poate fi
amestecata cu tutun si fumata.
Simpt:
- ef. halucinogene produse de bufotenina sunt asem celor ale mescalinei, ele se instaleaza
rapid, dar sunt de scurta durata, doza care produce ef. halucinogene este de aprox.60 mg
- in general tabloul clinc este dominat de o stare de agitatie: subiectii devin furiosi, vorbirea
este incoerenta si imaginile sunt inversate
- mec de actiune: interferare in metab. serotoninei
- unele studii au detectat bufotenina endogena in probele de urina de la pers. cu alte tulb.
psihice, cum ar fi copii cu autism.
PSILOCINA (4-hidroxi DMT) / Psilocibina (ester fosforic al psilocinei)
principiile active halucinogene existente in speciile de ciuperi: Psylocibe. Din genul

Psylocibe au fost identificate peste 140 de specii, 80 dintre acestea continand
psihotrope. Aceste ciuperci cresc pe diferite tipuri de soluri, in diverse zone ale lumii.
P.mexicana, P.aeroginosa, Stropharia(P)
Simp:
-
efectele apar in aprox. 20 min de la ingerare si dureaza aprox 6 h: -distorsionarea

perceperii timpului si a spatiului; perturbari vizuale, auditive si tactile; culori
stralucitoare, imagini persistente ale obiectelor, incrucisare a simturilor: sunetele sunt
vazute si culorile auzite; consumatorii raporteaza adesea o senzatie de detasare a
propriului corp si un sentiment puternic de contopire cu mediul.; dozele mari
determina o incapacitate de a discerne fantezia de realitate care conduce uneori la
reactii de panica sau psihoze.
RA:
-
greturi, midriaza, anxietate, tremuraturi ale extremitatilor, mers ebrios, transpiratii,

slabiciune musculara, lipsa de coordonare; toleranta se dezvolta in conditiile
consumului repetat pe o perioada scurta, toleranta incrucisata cu LSD, dependenta
fizica nu a fost descrisa
HARMINA/HARMALINA
- Alcaloizi cu proprietati halucinogene prezenti in unele liane din fam. Zygophylaceae si
Malpighiaceae si alte plante din America de Sud si Africa ex. Peganum hamala
- Ayahuasca - infuzii psihoactive sau decocturi preparate din Banisteropsis spp., de obicei
amestecat cu frunze cu arbusti din genul Psychotria care contin dimetiltriptamina
- Ayahuasca - induce modif. afective, cognitive si ale perceptiei pe o durata mai mare decat
DMT i.v dar aceasta durata este mult mai mica decat in cazul LSD sau a mescalinei; poate
induce stari de imobilitate si de incoordonare motorie, greata, uneori varsaturi si diaree
frecvent.
- cei care consuma bautura pot avea impresia ca zboara si au halucinatii vizuale in care le apar
spiritele stramosilor
- la doze mari, harmina si harmalina si ceilalti alcaloizi cu struct. asem. produc delir furios, cu
cresterea fortei fizice, intoxicatul are impresia ca a devenit animal, alearga, imita sunetele
animalului pe care crede ca il intruchipeaza.
- cel mai frecvent ef. advers este diareea, care continua si dupa intoxictie. S-au mai obervat:
tremuraturi, midriaza, tahicardie, colvulsii
ERGINA
- prop. halucinogene ale erginei sunt similare celor ale LSD, dar actiunea este de intensitate
mai mica.
- denum. de ser al adevarului in stare de narcoza consecutiva consumului subiectii relatau
inform. despre ei insisi, isi reaminteau episoade uitate din viata, pe care le retraiau cu aceleasi
emotii si sentimente ca in trecut.
LSD
- Dietilamina acidului lisergic

- cel mai potent halucinogen, sintetizat de chimistul elvetian A.Hoffmann in 1938; pr.
Halucinogene - 1943 in cursul studiilor asupra alcaloizilor din cornul de secara
- Hoffmann si-a adm. o doza de 250 g de LSD-a descris efectele
- studii initiale asupra LSD ar fi util in diagn. Schizofreniei (elucidarea etiologiei), mai
tarziu, studii aprofundate au dem. ca nu are utiliz. medicala justificata
- timbrele cea mai obisnuita forma de prezentare, alte forme de prezentare: compr. de dim. f
mici si colorate, cuburi de zahar impregnate cu solutie de LSD
- calea de adm. orala, absorbtia fiind rapida, se biotransf. in ficat in metab. inactivi si se elim.
Urinar (1% subst nebiotransf)
- act. principala se manifesta asupra SNC, LSD producand: -perturbari de perceptie, perturbari
de gandire, perturbari comportamentale, efectele LSD - mediate de actiunea asupra sistemului
serotoninergic (LSD agonist sau partial agonist al recept. 5HT)
Simpt.LSD:
- trip (calatorie) - stare psihotica temporara, RA = bad trip
- tulb. vizuale apar constant, printre primele efecte: culorile devin mai intense (in faza
euforica predom. rosu-galben si verde-deschis iar in faza depresiva albastru si verde inchis)
- imagini pulsatorii, sup. netede sunt presupuse a fi adanci, obiectele fixe incep sa oscileze si
sa curga
- sinestezie: subiectul aude culori si vede sunete, subiectii pot fi hipersensibili la sunete
- tulb. extreme ale dispozitiei

- depersonalizare
- tulb. de percepere a timpului si a spatiului
Riscuri toxice LSD:
-
cazuri letale atribuite ef. directe ale LSD nu sunt raportate; doza letala - considerabil
mai mare decat cea pentru ef. halucinogene; accidente cu sfarsit letal si sinucideri in
cursul intox. sau dupa consumul de LSD (contribuie si comportamentul combativ si
autodistructiv al subiectului); manif. cu risc vital - cele cauzate de stimularea
simpatica intensa: aritmii, hipertensiune arteriala, hipertermie severa, convulsii
Consumul cronic:
- nu este descris pt. LSD un comportament complusiv, dominat de dorinta constrangatoare,
irezistibila de adm. a drogului de aceeasi intensitate ca si in cazul altor droguri (amfetamine,
cocaina, morfinomimetice)
- toleranta se dezvolta rapid dar dispare si rapid, in cateva zile de la ingerarea ultimei doze.
Toleranta incrucisata intre LSD, mescalina, psilocina, psilocibina.
- dependenta fizica nu a fost descrisa, poate precipita episoade de schizofrenie, mai ales la
indivizii cu tulb. psihice preexistente
- flashback-urile (de perceptie-in special tulburari vizuale, domatice-parestezii, tahicardie si
emotionale - sentimente de singuratate, panica si depresie) sunt scurte dar pot dura cateva ore,
cele mai grave sunt cele de ordin emotional, din cauza persistentei sentimentelor de frica,
singuratate si a altor stari emotionale care pot conduce la suicid
- consumul de LSD este considerat o practica f. grava, ce determina o alterare profunda a
psihicului consumatorului si o decadere fizica si psihica, prezentand si implicatii sociale
Tratament:
- Se refera la subiectii cu manifestari de tip bad trips sau atacuri de panica
- masurile de urgenta: plasarea subiectului intr-un mediu linistit (pentru a minimaliza stimulii
externi care ar putea agrava starea psihotica), supravegherea si calmarea acestuia prin
asigurari permanente privind caracterul temporar al starii traite.
- adm. de diazepam sau midazolam pt. tratarea agitatiei si a anxietatii grave (se evita
antipsihoticele care pot produce hipotensiune arteriala, scaderea pragului convulsivant si
reactii extrapiramidale)
- trat. simpt. adecvat pt. manifestarile simpt. (convulsii, hipotensiune, hipertensiune, aritmii)
- dupa revenire, consult, psihiatric si in fct. de acesta - tratam. de specialitate corespunzator.
CANABIS SI THC
CANABIS - termen generic atribuit diverselor forme ale drogurilor obtinute de la specia
Cannabis sativa (var.indica), fam. Moraceae-Urticaceae; uzual termenul desemneaza mat.
Vegetal (iarba de cannabis, denumirea in argou cea mai frecv - marijuana)
Rasina de Canabis-hasis
CANABINOIDE
- princ. Activ - THC
Struct chimica a cannabinoidelor
-
struct. tricilica, in cadrul acesteia distingandu-se nucleul piranic substituit cu 2 grupe

metil.
Posibile utilizari terap. ale cannabinoidelor

- actiune antiemetica (Dronabinol, Nabilona); actiune anagezica; actiune anticonvulsivanta;
stimulanta a apetitului, de reducere a presiuii intraoculare
- dezavantaje: efecte psihoactive, dezvoltarea tolerantei si potential de abuz al

cannabinoidelor
Modalitati de consum:
- prin fumat - cea mai obisnuita modalitate de consum. Iarba de cannabis se fumeaza in tigari
(joints), singura sau in amestec cu tutun; uneori pt. fumat se folosesc pipe artizanale; rasina de
cannabis (hasisul) se fumeaza in pipe, uleiul de canabis se aplica pe foaia tigaretelor
- prin ingerare: in amestec cu alimente (rasina de canabis) sau s.f de pilule, siropuri, serbet
Toxicocinetica:
- absorbtia THC din tractul g-i este slaba si neregulata (Biodisponib 6-20%); se absoarbe
bine pe cale respiratorie si este larg distribuit in organism; timpul de injumatatire este de 2030 h
- se biotrasf. prin hidroxilare, in metab.activi, 11-hidroxi THC
- elim. lenta explicata prin depozitarea in tesuturi, in special in t. Adipos (dat liposulob THCului). Metab. THC au fost detectati in urina la 12 zile dupa o doza orala unica.
Mecanisme de actiune ale cannabinoidelor:

- majoritatea efectelor cannabinoidelor sunt mediate de o proteina membranara specifica,
receptorul pentru cannabinoide.
- CB1 - cu densitate crescuta in gangl. bazali, hipocamp si cerebral, avand in consecinta,
implicatii in efectele canabinoidelor asupra memoriei, perceptiei si controlul miscarii
- CB2 - receptori periferici, localizati in regiunea marginala a splinei, in amigdale si cel.

sistemului imun (limfocite B si T - prezenta lor la acest nivel furnizand baza moleculara
pentru explicarea efectelor imunosupresive ale cannabisului)
- agonisti endogeni
anandamida (amida ac. arahidonic, subst.cu 2-hidroxietil)
2-arahidoilglicerol(ester al ac.arahidonic cu glicerol)
Simpt intoxicatiilor:
- latenta efectelor este diferita in fct. de modul de consum: in cazul fumatului efectele apar
rapid, in cateva minute, iar la ingerare latenta efectelor este mai lunga, de aprox.30min
- efectele cele mai frecvent observate sunt reprezentate de o senzatie subiectiva de relaxare si
euforie moderata (asem.celui induse de alcool), insotita de tulb. de gandire si concentrare, de
perceptie si ale fct. psihomotorii.
- initial se instaleaza o stare de betie, cu o senzatie de bine fizic si psihic, de multumire si de
bucurie intensa insotita de ras nestapanit si convulsiv (faza de excitatie euforica)
- urmeaza o faza de exaltare senzoriala si afectiva insotita de dezorientare. Stimularea
perceptiilor face ca, cel mai mic zgomot, cel mai usor sunet sa aiba rezonante extraordinare,
dand astfel nastere unor iluzii si chiar unor halucinatii (vizuale, placut colorate si tactile, unele
cu coloratura sexuala), se manifesta lipsa de coordonare, dezorganizarea gandirii, care trece
de la o idee la alta fara nici o legatura; extrmitatile corpului devin grele, capul pare umflat,
reflexele sunt incetinite
- se produc modificari calitative si cantitative in perceperea sunetelor, iar impulsurile capata
frau liber; alteori se exteriorizeaza instincte perverse, intoxicatul are iluzia de persoana dubla
si comportament agresiv.
- tumultutului de idei si imagini ii urmeaza o senzatie indescriptibila de extaz - faza extatica,
traversata uneori de viziuni. In aceasta faza se instaleaza o incapacitate fizica particulara.
- in final se instaleaza somnu (faza de depresiune si somn), acesta este de obicei agitat si
insotit de delir, iar la trezire se manif. senzatia de foame.
- toate aceste efecte se manifesta in 4 timpi:
Excitare
halucinatii si instabilitate mentala
extaz
repaus profund.
- reactii neplacute de panica sau chiar psihoze acute pot sa apara in cazul utilizarii
cannabinusului (50-60% dintre consumatori au relatat ca au avut cel putin o astfel de
experienta). Astfel de reactii sunt observate la doze mari si mai frecvent la utilizare orala
(fumatul permite o ajustare a dozei in conformitate cu efectele produse)
- manif.fizice ale intox.: tahicardie, hipotensiune ortostatica, vasodilatatia la niv. conjunctivei,
tremor fin, ataxie
Dependenta de Cannabis
- putini consumatori indeplinesc crit. DSM pentru dependenta de Cannabis (cei care fumeaza
marijuana zilnic si au istoric personal sau familial de dependenta de subst. psihoactive)
- de cele mai multe ori se diagnost. abuzul
- cand exista un nivel semnificativ de toleranta sau probleme psihice si fizice asociate in
contextul unui consum compulsiv, se impune diagn. de dependenta, nu de abuz.
- consumatorii de marijuana dezvolta rapid toleranta pentru efectele psihoactive
- toleranta pt. efectul tahicardizant se dezvolta rapid, toleranta pt. efectul la nivelul vaselor
conjunctivei se dezvolta mai lent.
- semne si simptome de abstinenta - la consumatorii cronici (gravitatea corelata cu doza si
durata de utilizare). Simptome: tremor, nistagmus, transpiratie, greturi, varsaturi, diaree,
iritabilitate, anorexie, tulb de somn.
Efecte pe termen lung(utilizare cronica)
- creste probabilitatea de aparitie a simpt. Psihotice - la indivizi cu istoric de schizofrenie;
perturbari persistente ale fct. cognitive si memoriei; afectarea ap. Respirator (laringita,
bronsita cronica, risc de cancer - gura, laringe, plamani), afectarea fct. Endocrine (la barbati scaderea secretiei de testosteron, oligospermie, la femei tulb. de ciclu); afect. sistemului imun
(inhib. activ. macrofagelor la nivel pulmonar, scaderea nr. de limfocite); risc de malformatii la
nou nascuti ale caror mame sunt consumatoare de marijuana; nivele crescute de catecolamine
(tahicardie - fumat; risc crescut la subiectii cu afect. Cardiace - fumatul de marijuana poate
precipita angina pectorala)
- sindrom amotivational - aspect controversat
- tulb. Digestive (anorexie, scadere ponderala pana la casexie)
- degradare fizica si alterare psihicului

Tratament:
- intox. Acuta - simptomatic si de sustinere, nu exista antidot specific
- tahicardia - propranolol; hipotensiune ortostatica = pozitia in decubit dorsal si adm. de fluide
I.V
- Ameliorarea tulb. Psihice - mediu linistit, calmarea prin asigurari permanente; se adm.
diazepam sau midazolam
Tratam dependendei:
- nu exista tratam. pentru dependenta de cannabis
- in unele studii preclinice s-a aratat ca naloxonul blocheaza efectele de recompensa de THC
niv. creierului
- med. antidepresiva poate fi utila (decizia unui astfel de trat. trebuie luata pe baza evaluarii
severitatii simptomelor, dupa disparitia efectelor produse de drog)
HALUCINOGENE DE ORIGINE VEGETALA CU N- NECICLIC

- mescalina
- analogi si deriv de fenilizopropilamina:
DOM (dimetoxi 4-metilamfetamina),
MDA (3,4-metilendioxiamfetamina),
MDMA (3,4-metilendioximetamfetamina) sau Ecstasy.
HALUCINOGENE DE ORIGINE VEGETALA CU N-CICLIC

-
N,N-dimetiltriptamina, DMT,
5-metoxi DMT;
N,N-dietiltriptamina, DET,
bufotenina,
psilocina, 4-hidroxi N,N-dimetiltriptamina,
psilocibin, (esterul fosforic al psilocinei),
-metiltriptamine (-Met)
ergoline (ex.LSD)
HALUCINOGENE DE ORIGINE VEGETALA FARA N IN MOLECULA

THC
HALUCINOGENE DE ORIGINE VEGETALA CU AZOT IN MOLECULA

VEZI: Halucinogene vegetale cu N ciclic si N neciclic
PLANTE SI PRODUSE VEGETALE FOLOSITE CA HALUCINOGENE
plante care se consuma ca atare princ active halucinogene: Argyreia nervosa

(seminte-ergina ), Betel nut (fructul copacului Areca Catechu-arecolina); Desfontainia
spinosa arbust - fructele si frunzele: ceai cu ef halucinogene; Heimia: 2-3 specii de
arbusti din fam. Lythraceae; criogenina (alcaloid psihoactiv) si litrina (alcaloid
diuretic); Ibogaina - alcaloid din scoarta arborelui african Tabernanthe iboga; KawaKawa - radacina sub forma de bautura - folosita traditional in scopuri sociale,
medicinale si ceremoniale; salvia
Alte princ active halucinogene din plante: mescalina, bufotenina, narmina, harmalina, ergina;
Cannabis si canabinoide; Ciuperci halucinogene (Amanita muscaria-ac.ibotenic, muscimol);
Anticolinergice cu efect halucinogen (Atropina, Hiosciamina, Scopolamina)
INSECTICIDE ORGANOCLORURATE:
Clasificare, toxicocinetica, mecanism de toxicitate, simptomatologia, tratamentul

intoxicatiilor
CLASIFICARE:
1. derivati de la clorbenzen(DDT)
2. derivati de la ciclohexan(HCH)
3. ciclodiene (deriv. de la naftalen: aldrin, dieldrin, endrin, deriv. de la indan: clordan,
heptaclor, endosulfan) si compusi inruditi (toxafen, dienoclor)
4. clordecona si mirex
Toxicocinetica:
- bine absorbite din tractul gastro-intestinal, prin piele si respirator, solubilitate mare in lipide
- se acumuleaza.
- eliminarea nu se face dupa o cinetica de ord.1-sunt lent eliberate din depozitele din organism
dupa luni sau ani.
Mecanism de toxicitate:
- actioneaza ca neurotoxine (interfera cu transmiterea impulsurilor nervoase in creier) astfel
determina modificari comportamentale, activitate musculara involuntara si deprimarea
centrului respirator. Sensibilizeaza miocardul la efectul aritmogen al catecolaminelor.
- lezarea hepatica sau renala/unele organoclorurate sunt carcinogene.
- la scurt timp de la ingerare: greturi, varsaturi, urmate de parestezii ale limbii, buzelor si fetei
- stare confuzionala/tremor
- coma, convulsii si deprimarea respiratorie/durata manifestarilor poate fi prelungita
- alte manifestari: convulsii recurente sau intarziate, aritmii (prin sensibilizarea miocardului la
catecolaminelor), acidoza metabolica, simp. de hepatita sau lezare renala.
Tratamentul intoxicatiilor:
- tratarea convulsiilor, comei si deprimarii respiratorii
- -blocanti (propranolol, esmolol) pentru tratarea aritmiei ventriculare
- monitorizare EKG pentru cel putin 6-8 h
- la nivelul pielii si ochilor: indepartarea hainelor contaminate si spalarea suprafetelor afectate
(inclusiv parul si unghiile) cu apa si sapun, spalaturi oculare cu apa sau ser fiziologic.
- in caz de ingerare: administrare de carbune activat, spalatura stomacala dupa ingerarea de
cantitati mici sau moderate nu este necesara daca s-a adm. carbune activat
- nu exista antidot specific
DDT(DICLORDIFENIL-TRICLORETAN)
insecticid de contact si de ingestie
1962: cartea Silent spring-atrage atentia asupra efectelor asupra mediului ale
pulverizarii fara discernamant DDT-ului;a sugerat ca pesticele cu DDT ca si alte
pesticide pot cauza cancer.
Toxicocinetica:
- bine absorbite din tractul gastro-intestinal, prin piele si respirator, solub. mare in lipide - se
acumuleaza. Eliminarea nu se face dupa o cinetica de ord.1 - sunt lent eliberate din depozitele
din organism dupa luni sau ani.
- declorurare, sub influenta DDT-dehidroclorinazei, la produsul inactiv diclor-difenildicloretena (DDE), oxidat apoi la diclordifenilacetic (DDA) (toxic dar neinsecticid), elimant
urinar/prin lapte se elimina nemodificat.
- DDT total = Insumarea tuturor compusilor inruditi: p,p-DDT, o,p-DDT, DDE, DDDdiclordifenildicloretan.
Pesticide:
- la mamifere actioneaza ca otrava cerebrospinala prin interferare cu transportul de calciu la

suprafata nervului.
- la om: genotoxicitate, perturbator endorcrinian (DDE-antiandrogen), posibil carcinogen la
om.
- intox. acuta: tulb. digestive si nervoase, in cazuri grave - accentuate tulburarile
neuromusculare - duc la convulsii, hepatita toxica.
Simptome:
- insensibilitatea la nivel lingual, apoi parestezia extremitatilor si a corpului, neliniste,
iritabilitate, vertij, voma apare rar
- intox. cronica: slabiciune musculare, tremor, anemie, convulsii, modificari hepato-renale si
alterari ale SNC.
Tratament intox:
- tratarea convulsiilor, comei si a deprim. respiratorii
- -blocanti (propranolol, esmolol) pentru tratarea aritmiei ventriculare/monitoriz. EKG
- la nivelul pielii si a ochilor: indepartarea hainelor contaminate si spalarea suprafetelor
afectate (inclusiv par, unghii) cu apa si sapun, spalaturi oculare cu apa sau ser fiziologic.
- in caz de ingerare: adm. de carbune activat, spalatura stomacala nu mai este necesara daca sa adm. carbune
HCH (HEXACLORCICLOHEXAN, GAMEXAN)
- 1825 - sinteza realiz. de Faraday, recomandat ca insecticid in 1933

- 1,2,3,4,5,6-hexaclorciclohexan, posibili 16 izomeri, cei mai cunoscuti: ,,-cel mai
activ,,
- insectid de ingestie, de contact si in mai mica masura de respiratie
Toxicocinetica:
- bine absorbite din tractul g-i, prin piele si respirator, solubilitate mare in lipide-se
acumuleaza.
- eliminarea nu se face dupa o cinetica de ord.1 - sunt lent eliberate din depozitele din
organism dupa luni sau ani.
- se biotransforma in cantitate mica, se admite formarea metabolitului 3,4,5,6tetraclorciclohexena. La Lindan, in experiment pe sobolan s-a identificat 2,4,6-triclorfenol.
- persistenta si o toxicitate mai mica decat DDT
- izomerii , stimuleaza SNC, iar izomerii , il deprima
- semnele intoxicatiei asem. cu DDT
- in intoxicatia cronica: fenomene nervoase (mica intensitate), dermatita de contact si
afectarea ficatului.
Tratament:
- -blocanti (propranolol, esmolol) pentru tratarea aritmiei ventriculare/monitoriz. EKG
CLORDAN SI HEPTACLOR
CLORDAN
- foarte persistent in mediu, a fost folosit pentru controlul termitelor, expunere: aer, apa
potabila, interzis la sfarsitul anilor 80.
- stimuleaza SNC, insa mecanismul nu este bine cunoscut
-foarte toxic, toxicitate pentru albine
Toxicocinetica:
-
bine absorbite din tractul g-i, prin piele si respirator, solubilitate mare in lipide - se
acumuleaza.
eliminarea nu se face dupa o cinetica de ord.1 - sunt lent eliberate din depozitele din
Actiune toxica:
catecolamine) acidoza metabolica,simp.de hepatita sau lezare renala.
- actioneaza ca neurotoxine (interfera cu transmiterea impulsurilor nervoase in creier) astfel
Tratament:
- -blocanti (propranolol, esmolol) pentru tratarea aritmiei ventriculare/monitoriz.EKG
- cancer testicular, cancer de san, prostate, creier, leucemie, limfoame
- semnele intox asem. cu cele date DDT, HCH dar cu durata mai mare.
- fenomene de gastroenterita severa, hiperexcitabilitate nervoasa de orig. centrala, convulsii si
tremor, urmate de fenomene de deprimare nervoasa.
- simptomele la acest nivel se desfasoara ciclic: fazele de excitatie altereaza cu cele de
deprimare.
HEPTACLOR
- izolat din produsele secundare rezultate la prepararea clordanului tehnic, are structura asem.
cu clordanul
- poluant persistent in mediu (reziduuri in sol dupa 14 de la aplicare)
- expunere umana prin apa potabila si alimente
- se biotransforma in epoxid (toxic)
- de 4-5 ori mai toxic decat clordanul.
- posibil carcinogen la om, cls.2B (IARC)
- simptomatologia intoxicatiei si tratamentul asem. cu cele de la clordan.
ALDRINA SI DIELDRINA
-
sintetizate in 1948 de Alder si Diels
- insecticide de contact si de ingestie

Toxicocinetica:
- bine absorbite din tractul g-i, prin piele si respirator, solubilitate mare in lipide - se
acumuleaza.
- eliminarea nu se face dupa o cinetica de ord.1 - sunt lent eliberate din depozitele din
- Aldrina se biotransforma in dieldrina (epoxidul aldrinei, mai putin toxic)
- dieldrina - mai stabila, se acumuleaza in tesuturile grase, in ficat si rinichi.
- toxicitatea dieldrinei este de 5-6 ori mai mare decat DDT-ului si de 12-20 ori mai slaba decat
a parationului.
Actiune toxica:
catecolamine) acidoza metabolica, simp. de hepatita sau lezare renala.
- actioneaza ca neurotoxine (interfera cu transmiterea impulsurilor nervoase in creier), astfel
Tratament:
- -blocanti (propranolol, esmolol) pentru tratarea aritmiei ventriculare/monitoriz.EKG
INSECTICIDE ORGANOFOSFORICE
Clasificare, toxicocinetica, mec.actiune toxica, intoxicatii, tratament
-
esteri sau amide ale acidului fosforic (tiofosforic) sau fosfonic (tiofosfonic)
R,R - grupe alchil, aril sau hidrogen

Y,Y- un atom de oxigen (in fosfati sau in tiofosfati), sulf (in fosfotiolati), carbon (in
fosfonati) sau azot (in fosforamide)
Z - un grup organic alifatic, aromatic sau heterociclic, usor hidrolizabil.

- in procesul de inhibitie a acetilcolinesterazei (AchE), acest grup se desprinde dupa formarea
legaturii P-O (din OH-ul serinic), cu generarea complexului: enzima fosforilata
- majoritatea compusilor organofosforici utilizati ca insecticide apartin grupurilor fosfatilor,
fosforotioatilor (tiofosfatilor) sau fosforoditioatilor.
- COF - studiati pt. posibile utilizari terapeutice: ecotiofatul - fol. in trat. Glaucomului (actiune
anticolinesterazica de lunga durata)
- tioclorfon/metrifonat - indicat pt. tratarea infectiei cu Schistosomiasis haematobium la om
- terapia cu organofosforice in particular cu metrifonat - suport pentru ameliorarea tonusului
colinergic si deficitelor cognitive la pacienti cu Altzheimer.
Toxicocinetica insecticidelor organofosforice:

- cai de patrundere: inhalatorie, orala si cutanata; liposolubilitate mare (mai ales cei cu sulf) se absprb rapid pe toate caile de patrundere in organism. Depozitarea tisulara nu este de lunga
durata (str.chimica de ester)
- biotransformare: desulfurare oxidativa a tiofosfatilor - crestere semnificativa a toxicitatii;

analogul oxigenat (oxonul) - inhibitor mai potent al acetilcolinesterazei; detoxifierea oxonului
se produce prin hidroliza, eliminarea predominant renala sub forma de metaboliti.
- mecanismele act. toxice ale compusilor organofosforici - inhibitori ai
colinesterazelor(Ach)
- interactiune cu AchE si inhibitia enzimei
- reactia dintre compusul organofosforic si situsul activ al enzimei (grupul OH al serinei) are
ca rezultat formarea unui complex intermediar tranzitoriu, care hidrolizeaza partial, cu
pierderea grupului detasabil si generarea enzimei inhibate fosforilata
- inhibitia AchE de catre compusii organofosforici este ireversibila (sau practic ireversibila
spontan, reactivare cu reactivatorii de colinesteraza)
- dupa inhibitia enzimatica initiala, complexul enzima fosforilata realizat tinde spre o
structura a carei stabilitate se acc. in timp. Este ceea ce a fost den. procesul de imbatranire a
enzimei, in general acceptat ca fiind cauzat de dezalchilarea partiala la nivelul complexului
enzima fosforilata si care conduce la o forma nereactivabila a enzimei.
ETAPELE inhibitiei AchE de catre compusii organofosforici (pentru clorpirifos-oxon,

metab al clorpirifosului)
- Reactivarea de catre pralidoxima a AchE inhibata de organofosforic

- in principiu toate serinhidrolazele au capacitatea de a reactiona cu COF
- COF inhiba si butirilcolinesteraza plasmatica
Simptomatologie:
- blocarea capacitatii hidrolizante a sistemului colinsterazic de catre COF - consecinta
acumularea Ach la nivelul intregului sistem colinergic, ceea ce in cond. intoxicatiei acute,
genereaza un tablou simptomatologic den. criza colinergica
- simptomatologia intoxicatiei acute - sindrom tipic -toxidromul colinergic- care include
manifestari muscarinice, nicotinice si manifestari SNC.
- in general expunerea la doze mici de organofosforice produce simptome atribuite stimularii
receptorilor muscarinici periferici, la doze mari se produce stimularea receptorilor nicotinici si
muscarinici centrali.
Semne si simptome ale intox acute cu organofosforice:
1. manifestari muscarinice:
- ap.resp: hipersecretie bronsica, respiratie astmatiforma, brohoconstrictie, tuse, opresie
toracica
- ap.CV: bradicardie, scadera presiunii sangvine
- tractul gastrointestinal: greturi, varsaturi, diaree, dureri abdominale
- ochi: mioza, imagini neclare, congestie conjunctivala
- gl.exocrine: hipersalivatie, lacrimare, transpirati

2. Manifestari nicotinice:
- CV: tahicardie, cresterea presiunii sangvine, paloare
- muschi scheletici: fasciculatii, tremor, crampe, slabiciune musculara generalizata
3. Manifestari SNC
- ameteli, letargie, oboseala, confuzie mentala, incap. de concentrae, dureri de cap
- coma cu abolirea reflexelor, convulsii, deprimarea centrului respirator si cardiocircular
Simptomatologia formelor clinice in intox.cu compusi organofosforici
- forma usoara: cefalee, ameteala, greata, voma, transpiratie, salivatie, apasare toracica,
crampe abdominale, diaree, colinesteraza serica 20-50% din normal, prognostic bun
- forme moderate: imposibilitatea de a merge, slabiciune, dificultate in vorbire, fasciculatii
musculare, mioza, colinesteraza serica 10-20% din normal, refacere sub tratament
- forme severe: fara cunostiinta, mioza marcata, abolirea reflexului pupilar la lumina,
fasciculatii musculare, rinoree, salivatie, raluri bronsice, dificultati in respiratie, cianoza,
colinesteraza sub 10% din normal, prognostic: fatal fara tratament
Diagnosticul si tratament al intoxicatiei acute:
- diagnosticul clinic se bazeaza pe ansamblul de semne si simptome care defineste toxidromul
colinergic
- confirmarea diagnosticului se face prin masurarea activitatii acetilcolinesterazei eritrocitare
si/sau a pseudocolinesterazei plasmatice
Tratament:
- atropina (initial in doza de proba de 1 mg i.v, raspuns terapeutic in 10 min si apoi 2-4 mg
care se repeta la 15 min pana la obtinerea unor simp. de atropinizare (tahicardie, uscarea
mucoaselor, uscarea si inrosirea pielii, midriaza)
- reactivatori de colinesteraza uzual derivati de amoniu cuaternari, efectele de restabilire a
fct. joctiunii neuromusculare si fct. musculaturii respiratorii. Actiunea de reactivare a acestor
antidoturi -tip oxima- se datoreaza azotului cuaternar al ciclului pirimidinic si al grupelor
oximice care inlesnesc desfacerea legaturii dintre enzima si grupul fosforil.
- daca reactivarea este intarziata, dezalchilarea conduce la o monoalchil -forforilenzima care
nu poate fi reactivat, in acest caz se spune ca enzima a imbatranit.
Reactie
Clasificarea si tratamentul intoxicatiei cu organofosforice
- Tipul de intoxicatie
1. usoara-tratam. atropina si pralidoxima (1 g i.v), activitatea enzimei 20-50%
2. moderata-activitatea enzimei 10-20%

3. severa-activitatea enzimei 10%
INSECTICIDE CARBAMICE
-
Esteri sau saruri ai acidului carbami
- patrund in organism pe cale digestiva, respiratorie, cutanata. Absorbitia si difuziunea rapida; se biotransforma prin hidroliza => acizii metil - carbamici si prod. corespunzatori in
functie de structura compusilor (ex. sevinul este hidrolizat la acid metil - carbamic si naftol,
iar ultimul sufera glucuronoconjugarea la OH fenolic). Eliminarea are loc pe cale urinara,
biotransformat sau glucuronoconjugat.
- inhibitori ai colinesterazeilor asem. compusilor organofosforici cu deosebire ca inhibitia este
reversibila spontan
- simptomatologia si semnele colinergice sunt asemanatoare cu cele provocate de COF dar de
durata mai scurta, de mai mica gravitate
- spre deosebire de organofosforice, carbamatii au o actiune minima la nivelul SNC
Intoxicatia acuta se manifesta prin:
- tulb. digestive: greata, voma, colici abdominali
- tulb. respiratorii: tuse, dispnee, edem pulmonar, IR/prov. de paralizia centrilor respiratorii
- tulb. neuromusculare: tremor, fibrilatie musculara, convulsii
- tulb de vedere: mioza, fotofobie
- hipersalivatie, hipersecretie lacrimala si nazala
Tratament:
-
nu se administreaza reactivatorii de colinesteraze (Ach se reactiveaza aproape spontab,

in cazul Sevinului -oximele cresc toxicitatea)
REACTIVATORI DE COLINESTERAZA IN TRATAMENTUL INTOXICATIILOR
- reactivatori de colinesteraza - uzual derivati de amoniu cuaternari, efectele de restabilire a

fct. joctiunii neuromusculare si fct. musculaturii respiratorii. Actiunea de reactivare a acestor
antidoturi -tip oxima- se datoreaza azotului cuaternar al ciclului pirimidinic si al grupelor
oximice care inlesnesc desfacerea legaturii dintre enzima si grupul fosforil.
- daca reactivarea este intarziata, dezalchilarea conduce la o monoalchil - forforilenzima care
nu poate fi reactivat, in acest caz se spune ca enzima a imbatranit.
a) parationul
ester al acidului tiofosforic (ester organofosforic): O,O-dietil-4-nitrofenilfosfotionat.
- Prin desulfurarea oxidativa (inlocuirea sulfului cu oxigenul) se obtine paraoxonul, mai toxic
decata parationul.
- toxicocinetica insecticidelor organofosforice: cai de patrundere: inhalatorie, orala si

cutanata; liposolubilitate mare (mai ales cei cu sulf) - se absprb rapid pe toate caile de
patrundere in organism. Depozitarea tisulara nu este de lunga durata.
- biotransformare: desulfurare oxidativa a tiofosfatilor - crestere semnificativa a toxicitatii;
analogul oxigenat (oxonul) - inhibitor mai potent al acetilcolinesterazei; detoxifierea oxonului
se produce prin hidroliza, eliminarea predominant renala sub forma de metaboliti.
- mecanismele act. toxice ale compusilor organofosforici - inhibitori ai colinesterazelor (Ach)
- interactiune cu AchE si inhibitia enzimei
- reactia dintre compusul organofosforic si situsul activ al enzimei (grupul OH al serinei) are
ca rezultat formarea unui complex intermediar tranzitoriu, care hidrolizeaza partial, cu
pierderea grupului detasabil si generarea enzimei inhibate fosforilata
- inhibitia AchE de catre compusii organofosforici este ireversibila (sau practic ireversibila
spontan, reactivare cu reactivatorii de colinesteraza)
- dupa inhibitia enzimatica initiala, complexul enzima fosforilata realizat tinde spre o
structura a carei stabilitate se acc. in timp. Este ceea ce a fost den. procesul de imbatranire a
enzimei, in general acceptat ca fiind cauzat de dezalchilarea partiala la nivelul complexului
enzima fosforilata si care conduce la o forma nereactivabila a enzimei.
b) triclofos (Dipterex)
- dimetil-1-hidroxi-2,2,2-tricloretilfosfonat, dupa structura chimica se situeaza intre
insecticidele organofosforice organoclorurate.
- In organismul insectei este biotrasformat in diclofos (de 10 ori mai activ decat triclorfosul),
apoi in acid dimetilfosforic si dicloracetaldehida.
INSECTICIDE DINITROFENOLICE
- primul insecticid din aceasta grupa a fost DNP (dinitrofenol), ulterior au fost introdusi si alti
dinitro-orti-crezoli.
- insecticide de ingestie si de contact, foarte toxici pentru om
- actiune acaricida, fungicida, ovicida superioara prod. organoclorurati
- actiune insecticida se bazeaza pe cresterea consumului de oxigen si perturbarea sistemelor

oxido-reducatoare din org. insectei
DNP (dinitrofenol)
- 6 izomeri, 2,4-dinitro-fenol - cel mai important toxicologic
- patrunde pe cale digestiva, cutanata si respiratorie
- se absoarbe si difuzeaza in diverse tesuturi si organe, se biotransforma in 2-amino-4nitrofenol, gr.fenolica poate fi sulfoconjugata iar cea amino acetilata.
- blocheaza fosforilarea oxidativa det. ca urmare o hipertermie, uneori cu sfarsit letal
- respiratia si circulatia nu pot face fata cerintelor metabolice ale tesuturilor, se instaleaza
anorexia si acidoza metabolica
- solutia concentrata - actiune coroziva asupra tegumentelor si mucoaselor
- SNC - intai stimuleaza apoi deprima
- toxic renal, medular si ocular (cataracta)
- intox. acuta: debut -stare de oboseala, sete, transpiratii si hiperuremia fetei. Tulb. Digestive
(greata, voma, dureri abdominale, rar diaree), tahicardie, cianoza, convulsii, hipertermie
(42C, pierderea starii de constiinta, oprirea respiratiei, deces)
Tratament:
- lavaj gastric cu solutie 2-5% carbonat acid de sodiu, apoi purgativ salin; oxigenoterapie si
antipiretice, rehidratare orala sau prin perfuzie, se corecteaza acidoza, tegumentele se spala cu
apa si sapun.
- prognostic favorabil daca temperatura corpului se poate mentine sub 40C.
DNOC (dinitroortocrezolul)
- mare toxicitate pentru om si animale
- 9 izomeri; importanta practica si toxicologica: 2-metil-4,6-dinitrofenolul si 2-metil-3,5dinitrofenol
- patrunde in organism pe cale digestiva, respiratorie si cutanata; se absoarbe si difuzeaza
rapid in tesuturi si organe
- se biotransforma in amino-nitrocrezol si se conjuga la OH - fenolic iar grupa amino este
acetilata.
- toxic celular - inh. procesele de fosforilare oxidativa, scaderea concentratiei ATP, cu
instalarea unui metabolism anormal al glucidelor si cresterea metabolismului bazal.
- efectul global: cresterea masiva a consumului de oxigen (10-12 ori), pierderea energiei din
procesele de oxidare sub forma de energie calorica - actiune hipertermizanta (actiunea
hipertermizanta este conditionata de prezenta unei gr.nitro-NO in poz.-p)
- inhiba sinteza proteica. stimuleaza oxidarea piruvatului si inhiba puternic oxidarea lactatului
provocand acidoza metabolica.
- ocular-cataracta
- intox.acuta: debut -astenie, sudoratie excesiva, sete intensa, urmate de tulburari digestive
(greata, voma, colici abdominale, diaree sanguinolenta), cianoza, insuf. respiratorie,
hipertermie (42-44C in momentul decesului)
-intoxicatia cronica: oboseala, hipertermie, tahicardie, lezare hepatica, renala, cardiaca si
otica. In sange este prezenta acetona si acidul lactic; uneori este prezenta anemia hemolitica
Tratament:
- lavaj gastric cu solutie 2-5% carbonat acid de sodiu, apoi purgativ salin;
- oxigenoterapie si antipiretice, rehidratare orala sau prin perfuzie, se corecteaza acidoza,
tegumentele se spala cu apa si sapun.
- prognostic favorabil daca temperatura corpului se poate mentine sub 40C.
INSECTICIDE DE ORIGINE VEGETALA: ROTENONA, NICOTINA
ROTENONA
- Este principalul activ extras din radacini si frunze ale mai multor specii din plante tropicale
si subtropicale, din genurile Lonchocarpus si Derris.
- insecticid de ingestie sau de contact, pesticid
- toxicitate redusa pentru om si mamifere, foarte toxica pentru insecte si pesti
- actiune toxica lenta - se asociaza cu piretru care ii imprima o actiune de soc, nu are
fitotoxicitate
- mecanism: interferare cu lantul transportor de electroni in mitocondrii
- iritanta pentru tegumente si mucoase
- intox. acuta prin ingerare: tulb. digestive: anestezia mucoasei bucale, greata, voma, dureri
abdominale; tulb. respiratorii: intai stimuleaza si apoi deprima sistemul respirator; tulb. de
coordonare musculara, colvulsii clonice, coma si moartea survine prin insuf. respiratorie
- la pulverizare sau prin contact: fenomene alergice: dermatita (eritem, vezicula, cu aspect de
arsura), afectarea mucoasei conjunctivale, a mucoasei nazale (rinite), bucale (stomatite) si
respiratorii (bronsite,laringite)
Tratament:
-
lavaj gastric cu suspensie de carbune activat, urmat de purgativ salin. Antidot

universal, sustinere cardiorespiratorie. Laptele si grasimile sunt contraindicate, putand
favoriza absorbtia.
NICOTINA
- insecticid pentru combaterea insectelor sugatoare, se intrebuinteaza sulfat de nicotina
(comercializarea dupa 1 ian 2014-SUA)
- insecticid de contact, ingestie, respirator
- toxicitatea mare pe cale respiratorie
PIRETRUL SI PIRETRINELE
PIRETRUL
-
insecticid natural dervat din sp. Chrisanthemum (florile-capitulele).
Princ.active:
- piretrinele ,-esteri ai piretrolonei si a acidului crisantem nonocarboxilic (piretrina ) sau
esterul monometilic al acidului crisantem dicarboxilic (piretrina )
- cinerinele si - esterii acelorasi acizi crisantemici cu cinerolona - alcool asem. piretrolonei
Structuri
- insectele capata rezistenta la piretru (piretrinele si cinerinele sunt hidrolizate de esteraze din
insecte). De aceea se adauga substante sinergice (ulei de sesam care contine sesamina si
sesamolina) care cresc activitatea insecticida de peste 10 ori. In locul uleiului de sesam se
poate folosi piperina - alcaloid din Piper nigrum sau piperonilbutoxid
- piretroizii (aletrin, batrin, cipermetrin, decametrin, deltametrin, femotrin, furametrin,
permetrin, resmetrin, tetrametrin) - compusi de sinteza
- la insecte, piretrinele si piretroizii determina moarte rapida consecutiv paraliziei SN prin
perturbarea transportului ionic membranar, respectiv prelungirea influxului de sodiu.
Intoxicatiile sunt de obicei mai putin grave
- dozele toxice orale la animale sunt mai mari de 100-1000 mg/kg corp iar dozele acute
potential letale sunt 10-100 g
- piretrinele nu sunt bine absorbite prin piele sau din tractul gastro-intestinal. au fost folosite
in trecut ca antihelmintice pe cale orala (RA! tulb.gastro-intestinale)
Simptomatologie:
- ef. toxice la om sunt asociate in principal cu reactiile de hipersensibilitate si cu efecte iritante
directe.
Ttratamentul:
-
lavajul gastric, in caz de ingerare.
Barbituricele pentru combaterea convulsiilor.
Analeptice cardiorespiratorii.
Antialergice si corticosteroizi (in caz de alergie)
ACIDUL 2,4-DICLORFENOXIACETIC
-
clasa clorfenoxi ebicide
Mecanismul toxicitatii:
- asupra plantelor - actioneaza ca hormoni stimulatori de crestere. Mecanismul toxicitatii nu
este pe deplin clarificat, dar pare sa implice lezare mitocondriala.
- la animale: distrugerea membranei celulare, decuplarea fosforilarii oxidative, intreruperea
metabolismului acetilcoenzimei A; apare distrugerea musculara extinsa, iar cauza mortii este
in mod uzual fibrilatie ventriculara.
- Rabdomioliza masiva: la ingerare de formulari cu conc. mari 10% subst. activa
- doza maxima toxica de 2,4: D la om este de 3-4 g sau 40-50 mg/kg, cazuri letale dupa
ingerarea a 6,5 g. mai putin de 6% din 2,4- D aplicat pe piele este absorbit sistemic.
Simptomatologie:
Intox.acuta prin ingerare:
-
greturi, varsaturi, diaree, tahicardie, slabiciune musculara, spasme musculare apar la

scurt timp de la ingerare si progreseaza la slabiciunea musculara profunda si coma
Rabdomioliza masiva, acidoza metabolica, hipotensiune arteriala grava, conduce la

moarte in 24h
efecte neurotoxice: ataxie, hipertonie, convulsii, coma
hepatita si insuf.renala
Expunere cutanata la 2,4-D - iritatia pielii

Expunere cutanata la formulari continand: 2,4,5-T - acnee clorica
Expunere cutanata masiva: neuropatie mixta periferica
Tratament:
- in caz de ingerare: adm. orala de carbune activat, alcalinizarea urinii poate creste excretia de
2,4-D, tratarea comei, hipotensiunii si a rabdomiolizei; la nivelul pielii si a ochilor:
indepartarea hainelor contaminate si spalarea suprafetelor afectate.
PARAQUAT SI DIQUAT
PARAQUAT
- unul dintre cele mai folosite erbicide
- extrem de toxic prin inhalare, toxic pe cale orala, moderat toxic la expunere cutanata
- actioneaza ca acceptori de electroni in procesul redos
- in reactia cu NADPH se formeaza radicali liberi, toxici, inclusiv anionul superoxid radical
liber - paraquat: lezare multiorganica, expunere cronica: lezare pulmonara, insuf. renala,
cardiaca, lezare esofagiana
- la ingerare - paraquat: sindrom de detresa respiratorie acuta
- in 2011 (US NATIONAL Institutes of Health): legatura cauzala intre folosirea paraquatului
si incidenta bolii Parkinson la fermieri
Intox.acuta evolueaza in ~7 zile in 3 faze:
- inflamatie, arsuri, durere in gura si faringe, ulceratii orale, tulburari gastro-intestinale
(greturi, varsaturi, dureri abdominale)
- leziuni hepato-renala si uneori cardiace
- faza pulmonara (fibroza pulmonara, edem pulmonara - cauzele decesului dupa cateva zilesapt)
DIQUAT
- nu produce lezarea plamanului, in rest proprietatile toxice sunt asemanatoare cu ale
paraquatului.
RODENTICIDE DERIV. AI HIDROXICUMARINEI (ANTICOAGULANTE DE

SINTEZA)
- actiune raticida - produce de hemoragii

- deriv. de 4-hidroxi-cumarina sunt mai putin toxici pentru om decat dicumarolul, toxicitate
maxima pentru rozatoare
-intox.cronica: prin consumarea unor doze mici si repetate in timp - scaderea treptata a
protrombinei, inhibarea florei intestinale, sursa de vitamina K
- eficienta deratizarii este de 90% in 5-15 zile
RODENTICIDE DERIV. DE TIOUREE SI DERIVATI ORGANOFLUORURATI

DERIV DE TIOUREE: -NAFTILTIOUREE
- praf sau in momeli pentru starpirea sobolanului cenusiu

- lezeaza parenchimul pulmonar determinand congestie si exudat pleural abundent, mareste
permeabilitatea capilarelor pulmonare (edem pulmonar) putand determina si lezarea acestora;
produce hipotermie
- la om: tulb.digestive (dureri gastri-intestinale, voma, diaree), tulb. generale (hipotermie,
hiperglicemie, tahicardie), tulb.nervoase(vertij,ataxie locomotorie), tulb.respiratorii (tuse,
dispnee, edem pulmonar) si coma.
DERIV. ORGANOFLUORURATI
-
fluoroacetat de sodiu: FCH-COONA, cel mai folosit, foarte toxic
Mecanismul intoxicatiei la om si rozatoare este acelasi: fluoroacetatul prin sinteza letala

trece in acid fluorocitric - inhiba enzima aconitaza din ciclul Krebs (impiedica transformarea
ac. citric in acid - aconitic); consecinta: acumulare de citrat, blocarea ciclului Krebs, furnizor
de energie biochimica.
Intoxicatiile care pot avea loc de obicei de natura accidentala (la copii) se manifesta dupa o
perioada de latenta prin urm.simptome: -tulb. digestive: voma, colici abdominali; tulb.
neuromusculare: anxietate, excitatie, urmate de convulsii si pierderea cunostiintei
Antidotul: glicerilmonoacetat (monoacetina), care actioneaza ca donor de acetat - testat in
studii preclinice, la maimute.
FITOTOXINE SI BACTERIOTOXINE
FITOTOXINE
-
Unele plante care contin toxine in general de natura proteica si cu proprietati

antigenice.
Ricina
- toxina continuta in semintele plantei Ricinus communis (Fam.Euforbiaceae) fitotoxina de
natura proteica si greutate moleculara aprox. 66.000, formata din 2 lanturi polipeptidice unite
printr-o punte disulfurica.
- produce hemoragii si edeme in tractul gastrointestinal; are si actiune hemolizanta.
Crotina
- fitotoxina prezenta in uleiul continut in semintele de Croton tiglium (fam.Euphobiaceae)
- actiune asemanatoare ricinei
- uleiul de croton are actiune locala iritanta: pe piele produce inflamatii, hiperemie, apoi
vezicule purulente care se sparg si se usuca fara a lasa cicatrice; la nivelul ochiului produce
iritatii si keratita.
- uleiul de croton are si actiune purgativa (este cel mai drastic dintre purgative), dar este foarte
toxic (de aceea a fost scos din uzul medical); doza letala este de 3-4 picaturi (pentru un copil)
si de 15-20 de picaturi (pentru adult)
- intoxicatua cu carne de peste poarta numele de ichtiosarcotoxism.
Ciguatera - un tip de ichtiosartoxism caracterizat de tulburari gastrointestinale si neurologice
(uneori apar si manifestari cardiovasculare)
o diversitate de specii de pesti (peste 400 specii), ca si unele scoici si homari sunt
responsabile de aceasta intoxicatie. Cel putin 3 toxine sunt responsabile de simptomele
acestei forme de ichtiosarcotoxism: ciguatoxina, maitotoxina, scaritoxina
Intoxicatiile cu icre de peste: icrele unor specii de pesti atat de apa dulce, cat si marini
(mreana, somnul, linul, somonul) sunt improprii consumului, ele continand toxine denumite
ichtiotoxine.
Serpi: serpi veninosi ridica probleme in special in zonele tropicale si subtropicale; veninul
serpilor are o compozitie complexa, predomina neurotoxinele cu structura polipeptidica, dar
sunt prezente si o serie de enzime (fosfolipaza A, hialuronidaza, colagenaza)
-crotoxina: prezenta in veninul de Crotalus (sarpele cu clopotei) este o polipeptida
neurotoxica, cu actiune stimulatoare asupra musculaturii netede si hemolitica.
- -cobroneurotoxina, polipeptida formata din 71-74 de aa, care produce paralizie musculara.
- dendrotoxinele, polipeptide formate din 59 de aa, care produc efect covulsivant, actionand
prin favorizarea elib.neuromediatorilor.
- ,-bungarotoxina sunt 2 neurotoxine prezente in veninul de Cobra si Bungarus, bungarotoxina este un antagonist al receptorilor colinergici nicotinici de la nivelul placii
terminale motorii, iar -bungarotoxina actioneaza prin inhibitia eliberarii Ach, producand
blocaj presinaptic, cu paralizia struct. colinergice.
Scorpionii: veninul de scorpion contine enzime (hialuronidaza, fosfolipaza) si neurotoxine de
natura polipeptidica.
BACTERIOTOXINE
- Toxinele bacteriene sunt substante organice de natura proteuca sau polizaharidica straine
corpului uman, sintetizate de catre microorganismele bacteriene si eliberate in mediu.
- exotoxine, secretate de bacteriile vii, capabile de a actiona in absenta germenilor originari,
ca toxine cu specificitate si individualitate antigenica
- endotoxine eliberate prin liza bacteriana (prin distrugerea medicamentoasa a
microorganismelor bacteriene) si coexistand (in sange) cu bacteriile vii.
- intoxicatiile acute pot genera numai exotoxinele, ele infesteaza alimentele, apa, putand fi
ingerate de catre om, chiar independent de existenta microorganismelor vii care le-au generat.
Alteori exotoxinelor pot fi secretate in mediul interstitial sau in umori, de unde sunt vehiculate
pe cale limfatica sau sangvina, cazuri in care germenii secretanti raman localizati la poarta de
intrare.
Toxina botulinica
- elaborata de bacilul Clostridium botulinum, bacil gram-pozitiv, anaerob
- se dezvolta pe produse din carne (mezeluri, salamuri, peste) sau vegetale (legume, conserve
de legume, cartofi fierti). In alimente incomplet pregatite termic, lasate la temperatura
ambianta mai mult de 16h se pot produse cantitati letale de toxina botulinica. Sporii pot fi
distrusi prin tratament termic la 120 timp de 30 min.
- intoxicatiile produse de aceasta toxina sunt denumite botulism si sunt de natura alimentara.
- toxina botulinica - natura proteica, are proprietati antigene si este termolabila.
- actioneaza ca o toxina neuromusculotropa (neuroparalitica)
- cea mai toxina dintre toxinele bacteriene si una dintre cele mai toxice substante cunoscute;
aproximativ 0,05g de toxina poate fi o doza letala.
Toxina tetanica
- elaborata de bacilul Clostridium tetani si este tipul de toxina neurotropa, afectand in mod
particular SNC. Se mai numeste si tetanospasmina deoarece determina contractii spastice ale
musculaturii striate periferice.
- in afara de tetanospasmina, Clostridium tetani mai produce si alte exotoxine care se asociaza
acesteia si anume: tetanohemolizina, care este o proteina hemolizanta, necrozanta si
cardiotoxica si o alta tetanoneurotoxina neconvulsivanta.
ZOOTOXINE
toxine elaborate de regnul animal. Unele animale au glande sau organe care secreta
veninul in scop de aparare sau de atac, iar altele sunt dotate cu toxicitate care cuprinde
intreg corpul sau numai anumite organe (animale veninoase sau otravitoare)
Moluste:
- de obicei, intoxicatiile cu moluste (scoici,stridii) sunt rare, insa sunt periculoase deoarece au
o rata mare a mortalitatii.
- forma usoara de intoxicatie cu moluste se manifesta prin tulb. Gastrointestinale (greturi,
varsaturi, dureri abdrominale, diaree), care debuteaza la 8-12 h de la ingerare. Forma
eritematoasa este de origine alergica si debuteaza in 30 min-6 h de la ingerare, fenomenele
eritematoase fiind initial localizate pe fata si gat, apoi se generalizeaza.
- formele hemolitice de intoxicatie apar mai ales in cazul ingestiei de moluste orientale
(Japonia). Dupa o perioada de 24 h se instaleaza un sindrom de anemie hemolitica de grade
variabile, cu posibila afectare secundara hepato-renala.
- cea mai grava forma de intoxicatie cu moluste este cea paralitica
- scoica Mytilis edulis care traieste in Marea Baltica, Marea Nordului, Marea Neagra - 2
toxine de natura proteica: mytilocongestina (responsabil de tulb. digestive) si mytilotoxina,
neurotoxina cu efecte curarizante (produce paralizia musculara)
Pesti
- in fct. de localizare toxinele din pesti se clasifica in:
-ichtiosarcotoxine localizate in muschi,piele,ficat,intestin
-ichtiotoxine,asociate tesuturilor reproducatoare
-ichtiohemotoxine,limitate la sistemul circular
-ichtiohepatotoxine,prezente in ficat
Insecte
- veninul de albina (Apis melifera), viespe (Vespa vulgaris), bondar au actiune toxica relativ
asemanatoare
- amestec complex de enzime si polipeptide
- veninul de albina contine enzime (hialuronidaza, fosfolipaza A), urme de serotonina (5hidroxitriptamina) si dupa unii autori histamina
- toxinele raspunzatoare de actiunea veninului de albina sunt de natura polipeptidica
- toxina principala este melitina, responsabila de actiunea hemolitica.
- Apamina - o polipeptida formata din 18 aa, este neurotoxica, produce spasme musculare si
convulsii
- veninul de viespe contine enzime (hialuronidaza, fosfolipaza A), kinine, 5hidroxitriptamina si o polipeptida termostabila.
INTOXICATIA FALOIDIANA/AMANITINE/FALOIDINELE
SINDROM FALOIDIAN
- cauzata de ciuperca Amanita phalloides (buretele viperei), sindromul mai poate fi produs si
de alte specii de Amanita (A.verna si A.virosa) ca si de unele specii de Galerina si Lepiota.
- cea mai grava dintre intoxicatiile produse de ciuperci avand o perioada lunga de incubatie si
o rata mare de mortalitate
- A. Phalloides - palarie verde-oliv carnoasa, se intalneste vara si toamna in padurile de

foioase si rasinoase.
- intoxicatiile sunt generate de confuzia cu ciuperca de gunoi, comestibila
Structura chimica a toxinelor:
- polipeptide ciclice, clasif. in 2 grupe:
amatoxine: amanitine, amanina, amanulina (neurotoxice)
falotoxine: faloidina, faloina, falolizina, falina A ,B (neurotox)
- faloidina: struct. polipeptidica biciclica fiind formata din 7 molec. de aa: triptofan,
dihidroxileucina, alanina, treonina, cisteina, hidroxi-prolina si alanina; in structura este
prezenta o punte sulfura care face legatura triptofan-cisteina.
-faloina: termolabila, ea este distrusa la 70C; cu toate ca are actiune hemolitica, faloina nu
pare a avea un rol in intoxicatie, in conditiile in care ciupercile au fost supuse fierberii in
pregatirea culinara.
- amanitele (,,,) au de asemenea stuctura polipeptidica biciclica, fiind formate din 8
molec. De aa: hidroxitriptofan, glicocol, izoleucina, cisteina, asparagina, hidroxiprolina,
dihidroxiizoleucina; in structura este prezenta o punte sulfoxid care face legatura
hidroxitriptofan-cisteina.
Actiune toxica:
- amatoxinele (in specia -amanitina) sunt mai toxice decat falotoxinele
- experimental, s-a constatat ca faloidina se fixeaza la nivelul hepatocitelor, determinand
leziune precoce ale membranelor celulare si organitelor citoplasmatice
- la om faloidina - responsabila de tulb. gastrointestinale si de primele leziuni hepatocitare
- amanitinele provoaca leziunile hepatocelulare si simpt. gastrointestinale secundare
intoxicatiei; ele initiaza distructia celulara prin inhibitia ADN polimerazei , cu blocarea
sintezei de proteine si moarte celulara. Actiunea este observata la nivelul mucoasei g-i,
hepatocitului, celulelor tubulare renale; celulele hepatice sunt cele mai susceptibile la
distrugerea celulara, intrucat fixeaza rapid toxina.
- cea mai toxina dintre amanitine este -amanitina, doza letala pt.om fiind numai de 0,1 mg/kg
- amanitinele sunt f. stabile si rezistente la actiunea temperaturii, iar toxicitatea lor nu este
anihilata prin pregatire culinara.
- org. uman nu dispune de enzime care sa degradeze aceste toxine; sucul gastric al berbecului
neutralizeaza toxinele.
- legarea amanitinelor de proteinele plasmatice creste toxicitatea.
-
sindromul faloidian evolueaza in 3 faze: faza de latenta, de agresiune si

parenchimatoasa
Faza de latenta (6-24 de ore de la ingestie): intoxicatul nu prezinta nici un semn clinic.
Senzatia de foame precede tulburarile g-i caracteristice fazei urmatoare.
Faza de agresiune: simptomele si semnele unei gastroenterite severe (de care este
responsabila faloidina), cu debut brusc: varsaturi abundente si repetate, greata si intoleranta
gastrica totala, diaree abundenta, fetida, apoasa, dureri abdominale
- tulb. gastrointestinale dureaza 2-5 zile si pot, inca din primele 12-24 de ore deshidratare
globala, astenie, sete intensa, crampe musculare, hipotensiune arteriale, tahicardie si in final
stare de soc cu anurie. Pierdere masiva de fluide poate progresa rapid, astfel incat unii bolnavi
mor din cauza socului in 24h. Cei care supravietuiesc acestei faze manisfera o perioada de
aparenta ameliorare (1-2zile) inaintea declansarii insuf. hepatice.
- semnele clinice ale fazei parenchimatoase apar dupa 3-5 zile, mai intai prin accentuarea sau
reaparitia unor semne digestive putin specifice ca anorexia, greturile, varsaturile, astenia
intensa. Aceasta faza este caracterizata de distrugerea hepatocelulara si insuficienta renala,
efecte de care sunt responsabile amanitinele. Examenul clinic obiectiv pune in evidenta o
discreta hepatomegalie, de obicei dureroasa sau icter generalizat. Citoliza hepatica este
evidentiata prin cresterea marcata a transaminazelor serice si a bilirubinemiei, alterarea
testelor functionale hepatice si a celor de coagulare.
- sindromul de insuficienta hepatocelulara are semnificatie prognostica majora, el
conditionand evolutia intoxicatiei. El lipseste in formele benigne, moderate de intoxicatie, dar
este constant si complet prezent in formele severe, iar leziunile hepatice care il genereaza
constau in steatoza, predominant centrolobulara care in cazurile mortale cuprinde intregul lob
hepatic.
- leziunile hepatice evolueaza fie prin vindecare, fie prin citoliza hepatica masiva urmata de
moarte. Aparitia encefalopatiei hepatice reprezinta un prognostic grav, de obicei anticipand
sfarsit letal.
- de obicei sindromul faloidian are o rata crescuta a mortalitatii(15-20%), chiar cu tratament
(in lipsa tratamentului rata mortalitatii este mai mare); copii sunt mai sensibili - intoxicatia
este mortala
Diagnosticarea
-
se realizeaza pe baza istoricului expunerii (consum de ciuperci) si pe baza timpului

lung (8-24 ore) pana la debutul gastro-enteritei.
Tratament:
- principiile de baza ale tratamentului sindromului faloidian sunt:
internarea obligatorie in servicii de terapie intensiva a bolnavilor cu gastroenterita

severa suspectati de intox. Faloidiana
neutralizarea toxinelor sau distrugerea acestora
impiedicarea legarii toxinelor de proteinele circulante
stimularea detoxifierii
corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic
neutralizarea ef.toxice asupra struct.celulare
aplicarea terapiei simptomatice si de sustinere
Masurile terapeutice de urgenta se adreseaza in primul rand manifestarilor precoce

(sindromul g-i acut) care provoaca dezechilibre biologice mari ce pot fi urmate de colaps; se
indica rehidratarea hidroelectrolitica completa care are in vedere deshidratarea, pierdere de
sodiu si K, si combaterea acidozei metabolice.
- pt. tratamentul antitoxic si protectia struct. celulare, in special a celor hepatice, au fost
preconizate si testate unele substante: ac.lipoic, colina, glutationul, cisteina; dintre
subst.metabolice care tind sa echilibreze metabolismul celular perturbat au fost testate:
donatorii de energie (ATP, fosfocreatina, coenzima A), citocromul C, ac.tioctic
- ac.tioctic (-lipoic) este o coenzima a ciclului Krebs, folosit experimental pentru tratarea
intox. provocate de A. phalloides, el exercita un efect de protejare impotriva distrugerilor
hepatocelulare printr-un mecanism inca necunoscut/adm. repede dupa expunere
- protectoare hepatice cu utilitate in intox. Faloidiana -silimarina
INTOXICATIA MUSCARINICA
- intoxicatia muscarinica (sindrom sudoral/colinergic) este produsa de ciuperci din genurile

Clitocybe (C.dealbata) si Inocybe (I.sororia) si este o intoxicatie cu perioada scurta de
incubatie.
- toxina raspunzatoare de simptomatologia acestor intoxicatii (efecte colinergice) este

muscarina, derivat de tetrahidrofuran, cu o grupa de amoniu cuaternar.
Simptomatologia intox:
- dureri 30 min-2h de la ingestia ciupercilor: greturi, varsaturi, dureri epigastrice, la care se
asociaza semnele activarii receptorilor colinergici muscarinici (criza colinergica): sialoree,
rinoree, hipersecretie bronsica, mioza, transpiratii intense (sindrom sudoral), incontinenta
urinara, diaree, bradicardie, hipotensiune arteriala.
- cazurile letale sunt rare; moartea se produce prin stop cardiac sau in urma obstruarii tractului
respirator
Tratament:
- antidot: atropina, blocant al receptorilor colinergici muscarinici, sulfat de atropina s.c, i.m
in doza 0,5mg la fiecare 4h pana la disparitia completa a sindromului colinergic. In cazurile
severe doza initiala de atropina poate fi 1 mg i.m sau i.v; de regula in 12-24 h de tratament
tulb. clinice dispar
- alte masuri de tratament: spalatura stomacala cu suspensie de carbune activat (chiar daca
bolnavii au prezentat varsaturi spontane), rehidratare si reechilibrare electrolitica (in cazuri de
pierdere importanta de apa si electroliti prin varsaturi/diaree) prin perfuzare de ser fiziologic
si solutie de glucoza.
INTOXICATIA GIROMITRIANA, PANTERIANA, COPRINIANA (MICOTOXINE

PRODUSE DE MACROMYCETAE)
INTOX. GIROMITRIANA (SINDROM GIROMITRIAN/HELVIAN)

- este o intoxicatie cu perioada lunga de incubatie, cauzata de consumul ciupercilor din genul
Gyromitra (G.Esculenta,G.ambigua) si de unele specii de Helvella.
- proaspete si insuficient preparate ciupercile sunt f.toxice; daca sunt fierte si este indepartata
fiertura, se pierde toxicitatea; de asem. ciuperca este inofensiva daca se consuma uscata, prin
uscare toxina fiind distrusa.
- ciuperca Gyromitra esculenta (ciuculeti, sbarciogi) are palarie brun-castanie, de forma
globulara sau neregulata, goala in interior si concrescuta cu piciorul; in stare cruda ciuperca
este extrem de toxica; se intalneste primavara in paduri de conifere
- toxina prezenta in Gyromitra-giromitrina, o toxina partial termolabila, volatila
- toxicitatea ciupercii este cauzata de monometilhidrazina (obtinuta prin descompunerea
giromitrinei), care are efect hemolizant si se comporta ca antagonist al piridoxalfosfatului si
acidului folic.
Simptomatologie:
- simp. apar in 8-48 h: tulb.digestive initial (varsaturi, dureri abdominale, diaree), urmate de
tulburari neurologice (somnolenta, agitatie, coma, convulsii), citoliza hepatica si hemoliza
intravasculara complicata cu insuf. renala acuta; pacientii cu deficit de G-6-PDH au
sensibiliate mai mare, evolutia este determinata de gravitatea leziunilor hepato-renale.
- letalitatea intox. Este de 10-15%
Tratament:
- simptomatic si de sustinere
- in cazuri care evolueaza cu citoliza hepatica este necesara tratarea hepatitei toxice acute si
adm. de acid folic si piridoxina
- in cazuri grave in care se manifesta convulsii, se adm. Bzd (diazepam) i.v
INTOX. PANTERIANA (SINDROM MICOATROPINIC/PANTERIAN)
- este produsa de speciile Amanita muscaria si A.pantherina
- Amanita muscaria (muscarita, burete serpesc) are palarie rosie cu pete albe, lamele albe sau
alb galbui, iar pe picior are un inel alb; este intalnita vara si toamna in padurile de foioase si
rasinoase; intoxicatiile sunt cauzate de confuzia cu Amanita caesarea, care este comestibila.
- Amanita pantherina (burete pestrit) are palarie in forma de clopot la inceput, apoi devine
dreapta, cu solzi albi asezati in cercuri, care se desprind la atingere, marginea palariei prezinta
striatiuni, iar pe picior are un inel.
- muscarina este prezenta in cantitati f.mici in A.muscaria si A.pantherina a.i efectele ei
caracteristice nu domina simptomatologia intox.cu ciuperci
- muscimolul (analog ciclic GABA) si acidul ibotenic (struct. asem. glutamatului) nu au

proprietati psihoactive; o doza de 20mg ac. Ibotenic (oral) produce ef. halucinogene, in timp
ce doze mai mici sunt sedative
- proprietatile psihoactive ale muscimolului sunt mai intense decat ale ac. ibotenic; la doze de
5 mg (oral) produce efecte sedative, iar la doze 10-15 mg produce halucinatii, stare de
confuzie, perturbari senzoriala, dezorientare in spatiu si timp.
- dupa aproximativ 2h de la ingestie apar dureri abdominale si transpiratii intense (simpt.
cauzate de cantitati mici de muscarina), apoi se instaleaza stare de agitatie, confuzie,
incoerenta, halucinatii, miscari bruste si dezordonate, convulsii, coma
- se manifesta midriaza si tahicardie
- unii bolnavi prezinta un sindrom ebrios urmat de obnubilare, agitatie cu delir, halucinatii
vizuale, uscaciunea mucoaselor.
- au fost comunicate si cazuri de intoxicatie de A.pantherina care au evoluat cu coma
convulsiva si moarte.
Tratament:
- spalatura stomacala cu suspensie de carbune activat, cat mai repede posibil
- tratament simptomatic: se trateaza agitatia psihomotorie si convulsiile prin adm. de Bzd
- atropina: contraindicata (are simptome neuropsihice)
INTOX. COPRINIANA (SINDROM COPRINIAN)

- produsa de ciuperca Coprinius atramentarius (popenchi)
- ciuperca are o palarie la inceput ovoidala, apoi in forma de clopot, de culoare galbuicenusie, brazdata de santuri, putin carnoasa; piciorul este alb si cu inel incomplet dezvoltat
situat spre baza, are gust si miros placut.
- sindromul coprinian este observat dupa consumul ciupercii C.atramentarius concomitent cu
bauturi alcoolice si este datorat coprinei, care prin hidroliza acida in stomac se scindeaza in
ac. glutamic si 1-aminociclopropranol; acesta este inhibitor al aldehiddehidrogenazei si
genereaza la consumul de alcool sindromul de tip antabuz. Coprina este N-(1hidroxiciclopropil)-glutamina.
- in general, semnele intoxicatiei sunt reduse; pot exista unele tulburari g-i, dar in mod
obisnuit varsaturile si diareea sunt absente
- se manifesta simptomatologia similara interaciunii disulfiram-alcool: vasodilatatie
generalizata, inrosirea fetei, bufeuri, dureri de cap intense, transpiratii, tahicardie, uneori
colaps.
Tratament:
-
este in general simptomatic; alcoolul trebuie suprimat mai multe zile; evolutia este
favorabila
MICOTOXINE PRODUSE DE MICROMYCETAE

- produsi toxici de metabolism ai unor fungi din diverse genuri si specii, avand capacitatea de
a modifica struct. biologice normale, determinand ef.nocive pentru om, animale, plante si
bacterii.
- unii dintre acesti metaboliti au fost cunoscuti si studiati pt. activitatea lor antibiotica, fapt
care a condus la descoperirea medicam. antibiotice, care au constituit o revelatie in arsenal
terapeutic.
- marea majoritatea a micotoxinelor sunt termorezistente (a.i decontaminarea prin fierbere
este ineficienta) si se dezvolta pe un interval larg de temperatura (-4-60)
- in prezent se cunosc numeroase specii (aprox.300) de mucegaiuri care contamineaza
alimentele si elaboreaza micotoxine. Ele fac parte din diverse genuri
(Penicillium,Mucor,Fusarium), au structuri chimice variate (deriv.cumarinici, antrachinone,
ciclopeptide, deriv.piranici, terpenici) si produc un nr. important de micotoxicoze.
AFLATOXINE
- metaboliti toxici produsi de specii de Aspergillus (in princ.A.flavus), dar si de alte specii de
mucegaiuri care se dezvolta pe majoritatea produselor vegetale. Au fost izolate initial din
faine de arahide; denumirea provine de la numele speciei care produce aceste micotoxine
(A.de la Aspergillus, fla de la flavum si toxina)
- se cunosc in prezent 17 aflatoxine, produse nu numai de A.flavus, dar si de la alte specii de
Aspergillus sau Penicillium (P.veridacatum, P.cyclopium)
- Biosinteza aflatoxinelor este influentata de diversi factori dependenti de mediu si substrat
cum ar fi: temperatura, umiditatea, ph-ul, luminozitatea. Intervalul optim de temperatura la
care se dezvolta mucegaiurile producatoare de aflatoxine este cuprins intre +13-+45, iar phul favorabil=3,5-5,8. Factorii climatici din regiunile tropicale si subtropicale favorizeaza in
mare masura dezvoltarea mucegaiurilor prod. de aflatoxine.
Structura chimica:
-
Deriv. cumarinici cu 2 inele furanice si un inel ciclopentanoic (la deriv.B) sau o pirona (la deriv.G). Deriv. M poseda in plus o grupa hidroxil. Deriv. B, G si M
difera de B, G, M prin lipsa dublei legaturi a nucleului furanic exterior; aceasta
particularitate le face mai putin agresive intrucat la nivelul acestei duble legaturi se
formeaza 8,9-epoxidul, cu mare potential toxic, fiind cancerigen ultim.
initial au fost separate si identificate 4 aflatoxine: B, B, G, G denumite dupa

fluorescenta spoturilor cromatografice in lumina UV.
Actiunea toxica:
- experimentele pe animale au demonstrat ca aflatoxinele au toxicitate acuta mare pentru toate
speciile studiate.
- aflatoxinele sunt cancerigene si mutagene. Aflatoxina B este hepatocarcinogena, puternic

mutagena si posibil teratogena; este cel mai puternic compus hepatocarcinogen cunoscut
pentru sobolan, in timp ce soarecele adult este rezistent la aceasta actiune.
- hepatotoxicitatea aflatoxinei B este corelata cu biotransformarea ei intr-un epoxid,
electrofil, puternic reactiv, care formeaza un aduct covalent cu ADN, ARN si proteine.
Distrugerea ADN-ului si a proteinelor este considerata a fi leziunea biochimica initial care
determina dezvoltarea de tumori.
- Biotransformarea aflatoxinei B in epoxidul 8,9 electrofil inalt reactiv se face in principal
sub actiunea citocromului P, dar si a peroxidazelor si a radicalilor peroxil formati de PHS.
- Epoxidul poate fi inactivat prin conjugare cu glutationul, dar se poate lega de ADN si
determina in final aparitia de tumori ale ficatului si neoplazia papilelor renale (la sobolan)
- alte micotoxine cancerigene: ochratoxina A, patulina, sterigmatocistina, ac. penicilic,
zearalenona
- decontaminarea alimentelor de aflatoxice este aproape imposibil de realizat in mod practic;
aflatoxina difuzeaza din miceliu in masa alimentului, iar simpla indepartare a stratului
mucegait de la suprafata nu indeparteaza complet toxina.
- folosirea unor metode fizice (incalzire, iradiere), chimice (tratare cu acizi, baze, oxidanti),
sau biologice (inh. dezvoltarii mucegaiului) sunt putin eficiente si duc la degradarea
alimentelor si la scaderea valorii lor nutritive.
- in cazul aflatoxinelor se impun masuri profilactice (care sa impiedice mucegairea
alimentelor) si elaborarea unor norme care sa reglementeze conc. maxime admise de
aflatoxine in produse alimentare su furaje destinate consumului animal.
COMPARATI TOXICITATEA MICOTOXINELOR PRODUSE DE

MACROMYCETAE VS MICROMYCETAE
- Micotoxine produse de Macromycetae - toxinele continute in diverse specii de ciuperci

otavitoare (intox. faloidiana, intox. panteriana, intox. giromitriana, intox. muscarinica, intox.
copriniana)
- micotoxine produse de Micromycetae aflatoxine (mai sus)
COMPARATI ACTIUNEA TOXICA A ALCOOLULUI ETILIC, ACETALDEHIDEI

SI ACIDULUI ACETIC.
ADH (alcooldehidrogenaza) din citosol este o enzima parametabolica, care are o concentratie
fixa in ficat (biotransformand 90-95% din etanolul ingerat). Aceasta enzima efectueaza si
dehidrogenarea catecolaminelor (adrenalina, noradrenalina), hormonilor sexuali
masculini, vitaminei A , alcoolului endogen sau a metanolului si etilenglicolului (dar in cazul
ultimilor cu o viteza de 4-5 ori mai mica, ceea ce justifica folosirea etanolului drept antidot in
intoxicatiile cu acesti alcooli). Femeile au mai putina ADH, avand astfel o susceptibilitate mai
mare decat barbatii fata de alcool.
Eliminarea alcoolului etilic se realizeaza astfel:
- ca atare - prin urina (2-4%), aer expirat, saliva, transpiratie, lapte matern (poate atinge
concentratii mai mari in lapte decat in plasma);
- sub forma de metaboliti, pe cale urinara.
Alcoolul are aciune toxic direct, determin tulb. de metabolism, avitaminoz ( vit. B
complex i PP) i deficit nutritiv prin hipoalimentaie. Suferinele metabolice i avitaminoza se
datoreaz suferinelor digestive (gastrita alcoolicilor) i de absorbie dar i datorit diminurii
funciei antitoxice a ficatului. La butorii ocazionali aceste efecte sunt minore n comparaie cu
alcoolicii cronici. Pe fondul acestor tulburri metabolice i careniale apar manifestri psihice
grave.
Acetaldehida rezultat este de 30 de ori mai toxic dect alcoolul. Acumularea sa este n parte
responsabil de durerile de cap i de vrsturi. Eliminarea acestei substane toxice necesit un
surplus de ap. Aceasta explic creterea cantitii de urin i deshidratarea care duce la sete.
Restul de 5% alcool este evacuat fr a fi transformat, prin plmni, urin, sudoare i saliv.
Alcoolul si acetaldehida traverseaza bariera placentara si det efecte teratogene. Pot apare: sdr
alcoolic fetel, embriopatie alcoolica, embro-fetopatie alcoolica.
ACTIUNEA TOXICILOR ORGANICI LA NIVELUL MADUVEI OSOASE

Tulburrile locomotorii au origine divers. Pot fi generate de toxicele cu efect
vasoconstrictor i generator de cangren (alcaloizii din Claviceps purpureea, seleniul
intoxicaie cronic, butenolidul elaborat de Fusarium tricinctum), de toxicele care produc
modificri osoase (fluorul, zincul), de toxicele care produc paralizii (plumbul).
Explorari si patologie
Maduva osoasa este explorata si studiata printr-o punctie, realizata in stern sau printr-o
biopsie efectuata la nivelul crestei iliace posterioare.
Bolile
maduvei
osoase
pot
fi
clasificate
in
diferite
categorii.
- Aplaziile, saracia maduvei osoase in celule suse ale diferitelor descendente, sunt provocate,
in general, de o leziune a celulelor suse. Toxicitatea anumitor medicamente poate fi o cauza.
- Bolile cauzate de toxice sau de deficitele in vitamine (medicamente toxice industriale ca
benzenul, carenta in acid folic, in vitamina B12) impiedica dezvoltarea normala a celulelor
maduvei
- Proliferarile anormale ale celulelor prezente in maduva se observa in cursul diferitelor tipuri
de
boala
maligna
(leucemie,
mielom
etc.).
- Fibroza maduvei se observa in cursul mielofibrozelor (cresterea retelei de colagen situata in

jurul
celulelor
suse
ale
maduvei
osoase).
Sinonim: maduva hematopoietica.
TOXICI CU ACTIUNI MAJORE ASUPRA APARATULUI RENAL

Calea renal este calea major pentru majoritatea toxicelor. Pe aceast cale se elimin
substanele toxice cu greutate molecular mai mic de 150 kDa.
Eliminarea se realizeaz prin filtrare glomerular, resorbie tubular sau secreie
tubular.
Filtrarea glomerular este un proces de ultrafiltrare pasiv a unei cantiti de ap i
substane solvite, cu greutate molecular mic, polare, nelegate la proteine. Depinde de
presiunea hidrostatic a sngelui i de presiunea oncotic a proteinelor sanguine.
Resorbia tubular reprezint rentoarcerea n tubii renali din circulaie, prin proces
pasiv, a unor cantiti mari de ap, substane anorganice ionizate, unele substane neionizate
liposolubile, acizi i baze slabe nedisociate.
Secreia tubular const din transportul activ din capilarele sangvine n tubi mpotriva
gradientului de concentraie. Prezint specificitate i se face cu consum de energie.
Prin rinichi se elimin majoritatea srurilor metalice, iodurile, nitraii, nitriii, alcaloizii,
pesticidele. Determinarea concentraiilor din urin are pentru unele toxice valoare de
diagnostic.
TOXICI CARE COLOREAZA SPECIFIC URINA

Culoarea urinei poate fi influentata de mai multi factori printre care cantitatea de apa, dieta,
diferite medicamente si boli. Intensitatea culorii depinde de cantitatea de apa ingerata si apoi
excretata.
Suplimentele de vitamina B pot colora urina in galben. Unele medicamente, afinele, rubarba,
sfecla si sangele in urina o pot colora in rosu-brun.
METABOLISM CU VALOARE DE DIAGNOSTIC IDENTIFICABIL DIN

LICHIDELE BIOLOGICE
Tulburri metabolice de origine toxic
Acidoza metabolic se produce n intoxicaii cu salicilai, alcool, etilenglicol, n strile
de oc toxic existente n intoxicaiile cu toxice care determin diaree abundent cu eliminare
de baze, n intoxicaii care determin insuficien renal acut.
Hiperglicemie produc salicilaii, substanele simpaticomimetice, corticoizii.
Hipoglicemie se ntlnete n intoxicaia cu alcool, hidrazida acidului izonicotinic
(HIN).
Hipocalcemie provoac oxalaii, acidul oxalic, citraii, alcaloza respiratorie sau metabolic.
TOXICOMANII INDUSE DE MEDICAMENTE

Toxicomanie
comportament care consta in consumul in mod regulat si important de substante (droguri) mai
mult sau mai putin toxice si susceptibile sa genereze o stare de dependenta psihica
si/sau fizica. Conform unei recomandari aorganizatiei mondiale a sanatatii (O.M.S.), termenul
de "toxicomanie" ar trebui sa fie inlocuit cu cel de "farmacodependenta".
Diferite tipuri de droguri
"Drogurile" din limbajul curent au ca punct comun fie acela de a fi substante (heroina,
cocaina etc.) al caror utilizare este ilegala, fie substante (lipici, benzina etc.) deturnate de la
folosirea lor legala. Este important sa se sublinieze ca unii specialisti nu ezita sa numeasca
"droguri" si alte substante (alcool, tutun), legale si relativ bine integrate social. In plus,
unele medicamente (anxiolitice, hipnotice, morfina, amfetamine) pot fi deturnate de la
folosirea lor normala de catre toxicomani sau chiar pot induce o dependenta involuntara la
bolnavi.
Drogurile actioneaza asupra creierului, dar in diferite feluri, in functie de produs: destindere,
linistire, stimulare, excitare, distorsionare a perceptiilor senzoriale, halucinatii etc.
Cauze
La tineri, luarea ocazionala de droguri traduce dorinta de a incerca senzatii
noi, dorinta de a-i imita pe altii sau de a trece peste interdictii. Unii adolescenti, dupa aceste
prime experiente, devin consumatori regulati. Trei factori pot contribui la aceasta:
frecventarea drogatilor; un dialog insuficient cu mediul familial; probleme psihologice
personale, drogul permitand toxicomanului sa evadeze dintr-o realitate pe care nu o suporta.
Uneori, exista o adevarata dereglare psihiatrica subiacenta, pe care medicul trebuie sa stie s-o
depisteze cu scopul de a putea propune un tratament.
Efecte nedorite
Toxicomania se manifesta printr-o dependenta psihica, adica printr-o nevoie de
nestapanit de a consuma drogul. In plus, unele produse declanseaza o dependenta fizica:
oprirea luarii drogului antreneaza o "stare de lipsa" (sau un sindrom de intarcare), uneori grav,
comportand mai ales angoasa, greturi, varsaturi, dureri musculare si chiar halucinatii.
Fiecare drog are efectele lui toxice care sunt eventual mortale. Hasisul, de exemplu, poate
micsora rezistenta la infectii sau poate provoca un sindrom psihologic de indiferenta sau de
dezinteres scolar. Toxicomanii care utilizeaza seringi risca in plus, atunci cand le schimba
intre
ei,
sa
contracteze
grave
boli
virale
(hepatita
sau
C,
SIDA).
In sfarsit, se intampla ca toxicomanul, pentru a-si procura banii necesari cumpararii drogului,
sa ajunga sa frecventeze medii din ce in ce mai periferice si mai violente.
Tratament
Un consumator ocazional nu necesita vreun tratament medical: anturajul familial si
scolar trebuie sa-l avertizeze in ce priveste riscul de obisnuire si de crestere a dozelor. Cel
care foloseste mai regulat droguri le poate fi ajutat printr-o sustinere psihologica ce ii permite
sa inteleaga ce dificultate a existentei are de depasit si prin ce poate inlocui drogul. In sfarsit,
daca s-a instalat o dependenta fizica, oprirea drogului se impune inainte de ingrijirea
psihologica. Oprirea drogului (intarcarea) este practicata sub control medical si asociata cu
administrarea temporara a medicamentelor de substitutie. Luarea in ingrijire a toxicomanilor
cuprinde
si
prevenirea
si/sau tratamentulproblemelor
de sanatate care
decurg
din
luarea drogurilor; pentru a evita propagarea bolilor virale, unele tari iau masuri ca punerea in
vanzare libera a seringilor sterile. Dar cel mai important ramane un program de readaptare
sociala si profesionala, la nevoie internand bolnavul intr-un centru specializat.
Daunele aduse de "drogurile usoare"
Daca dependenta fizica este deosebit de mica in cazul hasisului - de unde calificativul
sau de "drog usor", efectul sau toxic imediat consta in micsorarea rezistentei la infectii,
toxicitate asupraembrionului in caz de sarcina, tulburari ale functiilor intelectuale. Folosirea
regulata a hasisului antreneaza, de asemenea, o importanta dependenta psihologica.
Actualmente se stie ca luarea regulata de hasis este responsabila, din cauza actiunii sale
asupra sistemului nervos central (blocaj al receptorilor nervosi de catre drog), de aparitia unui
dezinteres scolar si, mai mult chiar, de o indiferenta generala denumita sindrom
amotivational, orianhedonie.
TESTE FIZIOLOGICE PENTRU IDENTIFICAREA ALCALOIZILOR

Se face prin reacii de precipitare cu reactivii generali (care
conin metale sau metaloizi: mercur, bismut, tungsten, iod) reactivii generali
de precipitare sint alctuii din
ioduri complexe
acizi anorganici compleci
sruri ale metalelor grele
combinaii organice sau anorganice
Toi alcaloizii dau cu aceti reactivi precipitate albe, galbene sau portocalii-brune.
Denumirea
reactivului
BOUCHARDAT
Culoarea
Compoziie chimic
Sol. apoas de iod iodurat
precipitatului
brun-rocat
rou-portocaliu sau
DRAGENDORFF
Sol. apoas de tetraiodobismutat de potasiu
galben-portocaliu,
solubil in alcool,
eter si ali solveni
alb, devine glbui,
MAYER-
Sol. apoas de tetraiodomercurat bipotasic cu
cristalin sau
VELTZER
adaos de cloralhidrat
microcristalin,
solubil n alcool
alb, alcaloidul este
BERTRAND
Sol. apoas de acid silicotungstic
eliberat din complex

cu hidroxizi alcalini
galben-rou n
MARME
Sol. apoas de iodur dubl de potasiu i cadmiu
prezena acidului
sulfuric diluat
SCHULTZE
Acid fosfoantimonic in prezen de acid

fosforic sau acid sulfuric concentrat
alb
Sarea de amoniu a acidului

REINECKE (SARE) cromdiaminotetracianic n acid
clorhidric diluat Cr(NH3)2(SCN)4NH4H2O
HAGER
acid picric 1%
galben, solubil la
cald
galben sau rou,
KNORR
acid picrolonic 2%
precipitat care se
descompune la cald
IONESCU-MATIU
Sol. saturat de acid picric n alcool 5%
cristale galbene,
cu glicerin
caracteristice
Aceste reacii sunt specifice tuturor substanelor azotate, dar i substanelor neazotate care dau
ioduri duble (cumarine, furanocromone, lignani), dup cum exist i alcaloizi care nu
precipit cu aceti reactivi (alcaloizii purinici). Exist i reaciile caracteristice (n general de
culoare) care se folosesc pentru identificare:
reacia Vitali-Morin folosit pentru alcaloizii tropanici: n prezena HNO3 fumans i

a KOH alcoolic, se formeaz esteri nitrici sau nitroderivai, violei (n prezen
de acetoncrete stabilitatea - reacie utilizat n fotocolorimetrie)
reacia murexidului - pentru alcaloizii purinici: clorat de potasiu n mediu

de HCl (formare de acid purpuric), n prezen de amoniac se transform n sarea de
amoniu a acidului purpuric, de culoare roie-violet
soluia de vanilal 1% n acid fosforic - identificarea glicoalcaloizilor.
reacia Oberlin Zeisel: sol. de clorur feric 1-5% n mediu de acid percloric - alcaloizii
din Rauwolfia.
radiaiile UV -alcaloizi din Chinae cortex dup tratare cu acid formic.

Toxi

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Toxi

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Toxi

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

HIDROCARBURI ALIFATICE. CLASIFICARE. ETIOLOGIA INTOXICATIILOR.

HIDROCARBURI PETROLIERE: HEXANUL SI HEPTANUL

2,5-hexandiona condenseaza cu proteinele formand baze Schiff, care ciclizeaza la

Tratament. Scoaterea din mediu, vitaminoterapie (B), gimnastica recuperatorie, simptomatic.

BENZINA SI ALTE PRODUSE PETROLIERE

Sunt amestecuri de hidrocarburi alifatice (C5-C8), olefinice, cicloolefinice, alcani cu

sindrom neuropsihic cu astenie, iritabilitate, neliniste, episoade de confuzie mentala si

sindrom digestiv cu tulb. dispeptice, gust de benzina, scaderea apetitului

sindrom pulmonar cu durere si junghi toracic, pneumopatii petrolice cu pleurezie

sindrom cutaneo-mucos cu hiperkeratoza, dermatita, conjunctivita, faringita, bronsita

sindrom sanguin cu anemie si leucopenie

sechele nervoase cu cefalee, ameteli si polinevrite.

Tratament. Scoaterea din mediu, respiratie artificiala, oxigenoterapie, spalarea tegumentelor

2,5-hexandiona condenseaza cu proteinele formand baze Schiff, care ciclizeaza la

Tratament. Scoaterea din mediu, vitaminoterapie (B), gimnastica recuperatorie, simptomatic.

Simptome necaracteristice, actiunea toxica si manifestarile depinzand mai mult de

Tratament. Scoaterea din mediu, simptomatic.

BENZENUL. ETIOLOGIA INTOXICATIILOR. TOXICOCINETICA.

Benzenul este un solvent folosit in industria chimica si farmaceutica, fiind un lichid

Calea majora in hepatocit - prin hidroxilare cand rezulta metabolite hidroxilati ce se

BENZENUL. MECANISME DE ACTIUNE TOXICA.

actiune neurotropa (narcotica) nespecifica similara solventilor organici, prezentand

efect irritant pe tegumente si mucosae prin actiune degresanta si deshidratanta

Intoxicatia cronica (benzinismul)

actiune toxica specifica, directa si indirecta asupra maduvei hematogene:

perturbarea reducerii acidului ascorbic, diminuarea proceselor redox in

deprimarea functiei hematogene se poate manifesta in sangele periferic prin

factori care intervin in declansarea hemopatiei cornice:

BENZEN. SIMPTOMATOLOGIE. DIAGNOSTIC. TRATAMENT.

o hiperplazie, predominant la barbate cu hiperfunctie, macrocitoza si

Intoxicatia cronica (benzinismul)

o microclimatul (temperature, umiditatea, presiunea)

prognostic foarte grav: hematii sub 1.000.000, leucocite sub 1.000.

Totusi pe masura ce boala progreseaza, maduva poate devein aplastica sau

Se elimina predominant respirator ca atare, dar si renal sub forma de conjugati.

tulb hematologice formula leucocitara revine la normal dupa incetarea expunerii

TOXICOCINETICA OMOLOGILOR BENZENULUI

Biotransformare m-xilenul. Se realizeaza oxidativ cand rezulta acizi toluici ce se conjuga cu

Biotransformare mesitilen. Se realizeaza oxidative si prin hidroxilare.

Biotransformare etilbenzen. Se realizeaza oxidative la catena laterala.

Biotransformare stiren. Se realizeaza oxidativ.

Date de labolator: acid mandelic in urina

Traverseaza bariera placentara.

HIDROCARBURI AROMATICE CANCERIGENE

Cand un nucleu suplimentar ceeaza un monobloc complact de 4 nuclee, ca in benzopiren

Localizarea tumorilor 9,10 epoxidarea poate fi catalizata si de 15-lipoxigenaza sau poate fi

care apoi se conjuga

METABOLITI INDEXURI CLINICE IN INTOXICATIA CU HIDROCARBURI

In cazul TOLENULUI la datele de laborator se verifica:

In cazul intoxicatiilor cu ETILBENZEN datele de laborator pot identifica in urina acid

Este un solvent, anestezic (accidente grave). Au fost inregistrate multe tentative de

iritarea mucoaselor, lacrimare, stare ebrioasa, cefalee, ameteli, tulb digestive

la doze mari produce deprimare SNC cu paralizia centrilor respiratori si circulari

cefalee, ameteli, somnolenta, vertij

DERIVATI CLORURATI AI ETANULUI.

Tricloretanul are toxicitatea cea mai mare.

DERIVATI CLORURATI AI ETENEI

Sunt solventi, degresanti, se utilizeaza in industria maselor plastice, anestezic (tricloretena

Daca intoxicatia se realizeaza prin ingestie, starea de ebrietate poate atinge