Stela's Reviews > O lebădă sălbatică și alte povești

V-ați pus vreodată întrebarea cum s-a obișnuit să trăiască al doisprezecelea frate al Elizei cu aripa de lebădă în loc de mînă? Sau ce a făcut Jack cu toate bogățiile pe care i le-a furat uriașului după ce s-a suit pe vrejul de fasole? Sau ce a împins-o pe bătrîna vrăjitoare să-și facă o colibă de turtă dulce? Sau cum își petrec serile Albă ca zăpada și prințul ei, Frumoasa și bestia ei, Rapunzel și prințul ei?

Dacă da, Michael Cunningham vă oferă cîteva răspunsuri în fermecătorul său volumaș O lebădă sălbatică și alte povești, în care basme celebre sînt fie rescrise din punctul de vedere al antagonistului (că, nu-i așa, există două laturi ale oricărei istorii) fie se prelungesc neașteptat, tocmai pentru ca „Fericiți pînă la adînci bătrîneți” să nu mai cadă „peste toți ca lama unei ghilotine”.

Ultima dintre ele, „Odată/niciodată”, o poveste „originală” în care nu se întîmplă nimic extraordinar (prințul nu-i viteaz, prințesa nu-i frumoasă, dar devin regi și cîrmuiesc înțelept), toată lumea trăiește fericită, este și ea un răspuns la o întrebare: cum ar fi lumea fără povești? Pașnică, dulce și atît de mediocră... 😊