Valeriu Gherghel's Reviews > Dublul

Un roman amuzant, influențat de Gogol, prețuit însă de Nabokov într-o frază ambiguă:

„Dublul mi se pare cea mai bună scriere [a lui Dostoievski]. Este o poveste foarte minuțios elaborată, cu detalii de tip joycean și scrisă într-un stil extrem de expresiv. O operă de artă perfectă“.

Solitarul Iakov Petrovici Goliadkin își apără postul de consilier titular împotriva unui alt Goliadkin, care e întru totul Goliadkin, deși nu e EL. De aici nedumirirea eroului:

„Adică eu nu sînt eu, nu sînt eu, și basta!, spuse domnul Goliadkin, scoțîndu-și pălăria în fața lui Andrei Filippovici și neluîndu-și privirea de la el. Eu, eu nu sînt eu, șopti el cu efort, nu sînt deloc eu, Andrei Filippovici, nu sînt eu deloc, nu sînt eu, și basta”.

Firește că la sfîrșit ajungem și noi să ne întrebăm dacă stimabilul Goliadkin este cu adevărat el însuși: Iakov Petrovici Goliadkin... Dacă nici el nu știe, e imposibil de stabilit identitatea dintre original și intrus. Căci sinele cuiva - spune Oliver Sacks - este povestirea / narativa pe care un eu și-o spune mereu și mereu lui însuși - cu infinite modificări. Goliadkin simte că în povestea lui a intrat, brusc și despotic, altcineva, un povestitor diferit...

P. S. Mai multe detalii pe tema dublului în literatură:
https://valeriugherghel.blogspot.com/...