Hepatita A si hepatita C

Hepatita A si hepatita C Hepatita este un termen general care semnifica prezenta unei reactii inflamatorii la nivelul ficatului. Hepatitele acute virale sunt infectii virale acute sau subacute caracteristice omului si animalelor, care afecteaza intregul organism dar suferinta manifestandu-se cu predilectie la nivelul ficatului. Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxică a ficatului care constă în distrugerea celulelor hepatice. Există mai multe forme ale bolii ca: Hepatită A, Hepatită B sau Hepatită C. Indiferent de agentul cauzal, boala se manifestă la început prin simptome nespecifice, uneori febră ușoară, lipsa apetitului, emeză (grețuri, vomitări), scăderea randamentului fizic și psihic, ca și dureri abdominale, urina devine de culoare închisă, fecalele de culoare deschisă și apar forme icterice. Boala produce de regulă în final ciroză, sau cancer de ficat. După incindența bolii, România se află printre primele locuri în Europa, din cauza costului ridicat al tratamentului, conform programului Casei Naționale de Sănătate, numai 1% din bolnavi sunt tratați cu medicație antivirală VIRUSUL HEPATIC A VIRUSUL HEPATIC C Hepatita A este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ARN care este transmis prin ingerarea alimentelor si a apei contaminate. Spre deosebire de virusii hepatici B si C, hepatita A nu determina o infectie cronica asupra ficatului. Acesta este primul virus hepatic descoperit si este cunoscut ca fiind cea mai frecventa cauza de inflamatie hepatica. Virusul hepatic C poate cauza atat forma acuta, cat si pe cea cronica a hepatitei, si e cea mai frecventa forma de hepatita dupa cele A si B. Spre deosebire de virusul hepatic B, virusul C produce afectiune cronica intr-un procent mult mai mare: 80% dintre adultii infectati cu virusul hepatic C vor produce o afectiune cronica (comparativ cu doar 5-10% dintre cei infectati cu virusul B). Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa acuta, produsa de virusul hepatitic A – se mai numeste si hepatita epidemica, deoarece apare in focare epidemice sau epidemii, mai ales la copii. Hepatita C este o afectiune a ficatului cauzata de un virus de tip ARN ce este transmis in principal prin sange in timpul transuziilor, al utilizarii drogurilor injectate si uneori prin contact sexual neprotejat. Exista 6 tipuri de genotipuri ale virusului hepatic C identificati pana in prezent, cel mai frecvent fiind genotipul 1. Mod de transmitere: Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii si purtatorii asimptomatici (mai frecvent copii). Transmiterea este de obicei digestiva, fecal-orala: - prin contaminarea directa cu bolnavul (mai frecventa in colectivitati) - prin contaminarea indirecta (alimente, apa contaminata) - mai frecventa in epidemii. Boala se poate transmite rar prin sange sau contact sexual. Perioada de contagiozitate este de 2 saptamani inainte si 1 saptamana dupa debutul bolii. Virusul este prezent la bolnavi in fecale, incepand din ultima parte a perioadei de incubatie si in primele doua saptamani ale bolii. Practic, omul se infecteaza frecvent in copilarie cu acest virus, dar si ulterior de-a lungul anilor, incat 80-85% dintre persoanele cu varsta de peste 30 de ani au deja dezvoltati anticorpi fata de acest virus (imunitate specifica). Mod de transmitere: Hepatita C apare atunci cand sange infectat cu virusul hepatic C intra in organismul unei persoane nesanatoase. De asemenea, poate aparea ca urmare a contactelor sexuale neprotejate (fara o bariera din latex), si de asemenea, mai rar, de la mama infectata catre copil in timpul nasterii. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita C: persoane care au suferit transfuzii de sange sau transplanturi de organe; persoane afectate de hemofilie (peste 60% din cazuri) utilizatori ai drogurilor injectate; personal al spitalelor; copii nascuti din mame infectate cu virusul hepatic C; familii ale persoanelor infectate; persoane cu parteneri sexuali multipli; adepti ai tatuajelor si a piercingurilor numeroase. SIMPTOME : Incubatia dureaza intre 15-50 de zile, fiind in medie 28 de zile. Probabilitatea de boala simptomatica este strict legata de varsta: copiii mici fac forme asimptomatice de boala in majoritatea cazurilor; la adolescenti formele acute sunt mai frecvente. Tipic, hepatita acuta A evolueaza in trei stadii: pre-icteric, icteric, convalescenta. Debutul poate fi pseudo-gripal, gastro-enteric, cu febra, anorexie, astenie, apatie, disconfort digestiv (greata, varsaturi, pierderea apetitului). In stadiul urmator apare icterul, coloratia galbena a sclerelor (albul ochilor) si tegumentelor, urini hipercrome (inchise la culoare) si scaune acolice (decolorate). Durata icterului este de 2-4 saptamani. Convalescenta este marcata de o lunga perioada de astenie. Hepatita virala A evolueaza in marea majoritate a cazurilor cu vindecare completa. Nu se cronicizeaza. Complicatiile hepatice sau extra-hepatice apar mai ales la adulti. SIMPTOME: Virusul hepatic C are o perioada de incubatie ce variaza intre 14 si 180 de zile (mediu – 45 de zile). Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatic C nu manifesta nici un fel de simptome, iar putinii care totusi prezinta simptome, sunt rareori diagnosticati cu hepatita C. Acest fapt se intampla din cauza ca simptomele ce apar – anorexie, oboseala, durere abdominala, icter, iritatii cutanate, manifestari pseudo-gripale – sunt de obicei asociate cu alte afectiuni. Persoanele care sufera de hepatita C cronica prezinta un risc mai ridicat de evolutie catre ciroza si cancer hepatic. Simptomele includ: - oboseala; - sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea dreapta); - greata; - inapetenta (scaderea apetitului alimentar); - dureri musculare; - dureri articulare. Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la palparea ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii pacienti au stelute vasculare (niste pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar (palma rosie patata). Tratament: Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic bazat pe administrarea de vitamine si protectoare hepatice.Igiena riguroasa poate reduce riscul de contaminare, dar nu asigura o protectie eficienta si sigura. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa, fara sechele. Nu se cunosc hepatite cronice si nici purtatori cronici de virus A, dupa infectia cu virus hepatitic A. Perioada de covalescenta este de 30-60 zile, reprezentand perioada in care se face un control periodic, clinic si de laborator si se consolideaza vindecarea. Administrarea de imunoglobuline este o metoda rapida, scumpa si limitata in timp (3-6 luni de protectie). Vaccinarea este singura metoda cu adevarat sigura, rapida si eficace, asigurand protectia pe termen lung impotriva hepatitei A. Tratament : Algoritmul tratamentului la pacientii cu hepatita cronica C 1. Stabilirea diagnosticului pe baza nivelurilor crescute ale aminotransferazelor (enzime hepatice), prezenta anticorpilor si ARN-ului virusului hepatitic C in sange si confirmarea diagnosticului prin biopsia hepatica. 2. Evaluarea posibilitatii terapiei si contraindicatiilor. 3. Testarea genotipului virusului hepatic C. 4. Discutarea efectelor adverse si evolutiei in urma tratamentului. 5. Inceperea terapiei cu Peginterferon injectat subcutan 1 data pe saptamana si cu ribavirina 1000-1200 mg zilnic in administrare orala. 6. Evaluarea efectelor adverse, simptomelor, hemoleucogramei si aminotransferazelor la 1,2 si 4 saptamani de la initierea terapiei si apoi la fiecare 4-8 saptamani. 7. In saptamana a 24-a de terapie, trebuie evaluate nivelurile aminotransferazelor si ale ARN HCV. La pacientii cu infectie cu genotipurile 2 sau 3, se opreste terapia. La pacientii cu genotipul 1 se opreste terapia daca ARN HCV este in continuare pozitiv, dar se continua pana la 48 de saptamani daca ARN HCV este negativ in saptamana 24, facandu-se retestarea la incheierea terapiei. 8. Dupa incetarea terapiei, nivelurile de aminotransferaze trebuie evaluate la intervale de 2-6 luni. 9. In cazul pacientilor care au raspuns la terapie, reevaluarea se face la 6 luni dupa intrerupere. Algoritmul evaluarilor in timpul terapiei cu alfa interferon si ribavirina 1. Evaluarea hemoleucogramei si aminotransferazelor la 1, 2 si la saptamani de la initierea terapiei si apoi la intervale de 4-8 saptamani. 2. Ajustarea dozelor de ribavirina prin scaderea cu cate 200 mg odata in cazul in care a aparut anemie semnificativa (hemoglobina mai mica de 10mg/dl sau hematocritul mai mic de 30%). 3. Intreruperea terapiei cu ribavirina daca hemoglobina este mai mica de 8.5 mg/dl sau hematocritul mai mic de 26%. 4. Masurarea prin reactia de polimerizare in lant a nivelurilor de ARN HCV la 24 de saptamani de la initierea tratamentului. In cazul in care ARN HCV este negativ iar pacientul este infectat cu genotipul 1 (1a sau 1b) terapia trebuie continuata inca 24 de saptamani. 5. Folosirea metodelor contraceptive pe perioada terapiei si 6 luni dupa intreruperea acesteia. 6. Testarea prin reactia de polimerizare in lant a ARN HCV la sfarsitul tratamentului pentru a se verifica raspunsul la terapie sau nu. Algoritmul evaluarilor dupa incetarea terapiei 1. Evaluarea aminotransferazelor la fiecare 2-6 luni de la incetarea terapiei. 2. Dupa 6 luni trebuie testat ARN HCV prin PCR (reactie de polimerizare in lant). Daca este in continuare negativ, evolutia pe termen lung este excelenta. Recaderile au fost raportate rar in aceste situatii. Hepatita A – prevenire: Cea mai buna metoda de aparare impotriva hepatitei A este vaccinarea. Peste 99% dintre persoanele vaccinate dezvolta imunitate impotriva acestui virus hepatic, prin urmare, chiar daca vor fi intra in contact cu acesta, nu vor fi infectati. O alta metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic A este injectarea cu imuno-globulina (denumita si gamma-globulina). Protectia oferita de aceasta injectie nu este permanenta, ci este valabila doar pentru os curta perioada de timp. Imuno-globulina este un preparat care contine un nivel ridicat de anticorpi ai virusului hepatic A si se administreaza de regula persoanelor expuse la virus. Pentru efect maxim, ar trebui administrata in termen de maxim doua saptamani de la expunere, dar este eficient si daca este administrat intre 2 si 6 saptamani de la posibila expunere la virusul hepatic A. A treia metoda de prevenirea imbolnavirii datorate hepatitei A este mai putin eficienta decat primele doua si se refera la o igiena personala riguroasa si un stil de viata sanatos. Cateva masuri in aceasta directie trebuie adoptate: spalarea mainilor cu apa si sapun dupa fiecare utilizare a baii, inainte si dupa prepararea si mancarea alimentelor sau dupa schimbarea scutecelor; evitarea mancarurilor insuficient gatite (fierte, coapte, prajite) protejarea in timpul contactelor sexuale (de orice tip) Hepatita C – prevenire : Nu exita vaccin impotriva virusului hepatic C. De vreme ce acest virus hepatic este raspandit in special prin sange, singura metoda de a preveni imbolvanirea este aplicarea unor masuri riguroase de igiena personala si de sanatate, in general: evitarea drogurilor injectabile, a acelor sau a seringilor folosite; evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange infectat cu virusul hepatic C pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.; evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere. utilizarea corecta a prezervativelor de cate ori facem sex cu un partener instabil; Bibliografie : INTERNET F.E.G “EDUCATION” FILIALA PIATRA-NEAMT SCOALA POSTLICEALA HEPATITA A - HEPATITA C Huma Elena – Emilia AMF 1, SERIA A -2013-