A Mental Value Perspective in Risk Decision Theory

O perspectivã mentalã de valoare în teoria deciziei în condiþii de risc n Roxana Davidescu Lector universitar doctor Alexadru Trifu Conferenþiar universitar doctor Universitatea „Petre Andrei” Iaºi Abstract. This work is based on Prospect theory, which was developed by D. Kahneman and A. Tversky in 1979. This is one the most quoted and best-documented point of view in economic psychology. First of all, it replaces, once again, the notion of utility with value. But value is defined in terms of gains and losses and this, according with an irrational human tendency to be less willing to gamble with profits than with losses. So, we discover the great importance of these assumptions in the field of risk decisionmaking, especially for firms’ activity in the marketplace. Key words: risk; prospect theory; decision theory; uncertainty; risk decision-making. Ceea ce ne-am propus în aceste rânduri este numai o micã parte dintr-un proiect mai larg, de înþelegere a mecanismului decizional, dincolo de stricta determinare ºi finalitate economicã. Ne referim la procesele ce au loc în mintea fiecãruia dintre noi, a antreprenorilor în special, atunci când se doreºte a se lua o anumitã decizie. Mai precis, intrãm pe domeniul psihologiei economice ºi din care am selectat contribuþia cea mai însemnatã în aceastã problemã, pe care o considerãm cea a lui Daniel Kahneman ºi Amos Tversky, materializatã în cunoscuta Prospect Theory, publicatã în anul 1979 (Kahneman, Tversky, 1979, pp. 263-21). Realizarea ºtiinþificã a celor doi autori se pliazã cum nu se poate mai bine pe teoria deciziei, þinând cont de faptul cã decizia însãºi este linia cea mai bunã de urmat dintre mai multe posibilitãþi (alternative) existente, iar Prospect Theory se constituie ºi ea într-un model alternativ în cadrul teoriei deciziei, mai precis faþã de cele ale determinãrii utilitãþii subiective aºteptate (SEU). Totul pleacã de la exemplele empirice studiate în legãturã cu modul în care indivizii îºi evalueazã pierderile ºi câºtigurile. De fapt, în sensul originar al enunþului, termenul de prospect avea chiar înþelesul de loterie, aºa dupã cum, în foarte multe din situaþii, se prezintã viaþa noastrã de zi cu zi. Teoria ce ne intereseazã a fost gânditã cuprinzând douã etape importante: a. enunþarea ºi b. evaluarea. Prima etapã ia în considerare, þinând cont de informaþiile care sunt recepþionate, ºi de necesitatea de a alege dintre variantele (liniile de acþiune) construite acele scurtãturi ce se produc în judecata indivizilor, acei euristici ce caracterizeazã procesele de gândire raþionalã ºi care sunt specifici ºi altor abordãri din spaþiul psihologiei, ca de exemplu cunoscuta teorie a ,,leneºului cognitiv” ºi care exact pe acest proces se bazeazã (Lungu et al., 1999). Oamenii fac scurtãturi în raþionamentele lor, lucru care îi ajutã sã efectueze interferenþe rapide, chiar dacã nu corecte de cele mai multe ori, din cauza multitudinii de impulsuri ºi informaþii din mediul înconjurãtor ºi care nu pot fi prelucrate toate ºi, mai ales, în timp util, pentru a se lua decizia cea mai corectã. 101 O perspectivã mentalã de valoare în teoria deciziei în condiþii de risc n Economie teoreticã ºi aplicatã A doua etapã, ce devine mult mai simplu de înþeles dupã ce am parcurs-o pe prima, se focalizeazã pe luarea în considerare a aºa-numitului punct de referinþã (punct de inflexiune) în delimitarea cadranelor (zonelor) de câºtig sau pierdere. Prin acest punct se traseazã linia funcþiei valorii ce intereseazã în determinarea celei mai bune cãi de urmat în urma realizãrii procesului decizional. Funcþia ce rezultã are o formã de S ºi este de naturã asimetricã (la fel ca ºi marea majoritate a proceselor ºi fenomenelor ce au loc în economia realã sau în viaþa cotidianã), cu un impact mai mare în cadranul pierderilor decât în cel al câºtigurilor, fenomen ce poartã numele de aversiune faþã de pierderi (loss aversion). Funcþia valorii astfel trasatã este, în mod normal, concavã pentru zona câºtigurilor ºi convexã pentru cea a pierderilor ºi prezintã în general o pantã mai abruptã la pierderi decât în cealaltã situaþie existentã. ªi astfel descoperim ºi înþelegem, în acelaºi timp, principala contribuþie originalã a celor doi autori: înlocuirea termenului de utilitate cu cel de valoare, acesta din urmã înþeles din punctul de vedere al aºteptãrilor individului, traduse fie prin situaþii de câºtig, fie prin pierderi. Suntem, dacã vreþi, în prezenþa tot a unei variaþiuni pe aceeaºi temã, valoarea fiind privitã prin prisma aºteptãrilor raþionale ale fiecãruia dintre noi ºi înlocuind termenul de utilitate, aºa dupã cum, la sfârºitul secolului al XIX-lea, ºi teoria valorii-utilitate a înlocuit teoria valorii-muncã, descoperirea esenþei valorii rãmânând piatra unghiularã a întregii gândiri din domeniul economic. Plecând de la aceastã asumpþie, Kahneman ºi Tversky ºi-au construit teoria pe contradicþiile ºi inconsistenþele ce apar în comportamentul uman, în special când este vorba de a lua decizii în condiþii de risc ºi incertitudine. Deoarece, în realitatea economico-socialã, oamenii subestimeazã (acordã o mai micã importanþã) rezultatele numai probabile, faþã de cele considerate ca a fi sigure. De unde ºi fenomenul de respingere a riscului (,,risk aversion”) în acele alegeri, decizii vizând câºtiguri sigure sau, din contra, existenþa fenomenului de asumare a riscului (,,risk seeking”), când avem de-a face cu situaþii ce conduc la pierderi sigure. De aici ºi aceastã teorie alternativã în ceea ce priveºte modalitãþile de alegere ale indivizilor, atunci când sunt puºi în faþa luãrii de decizii în care intervine valoarea destinatã (repartizatã) pierderilor ºi câºtigurilor decât bunurilor finale rezultate. ªi pentru cã spuneam cã funcþia valoare pentru pierderi este mai abruptã ºi mai apropiatã de tendinþele care se manifestã în comportamentul uman, pierderile sunt ,,percepute” mai puternic decât câºtigurile. Astfel, 102 o lipsã de 100 um este mai puternic resimþitã decât un câºtig de 100 um. Drept consecinþã, cu toate cã acest titlu dat teoriei enunþate este mai mult de captare a atenþiei, Prospect Theory a lui Kahneman ºi Tversky are o foarte mare importanþã în domeniul psihologiei economice, mai precis în ceea ce este cunoscut ca economia comportamentalã, vizând modul de acþiune al diferiþilor agenþi ce acþioneazã pe o piaþã ºi care îºi construiesc tipare subiective cu privire la rezultatele ce intenþioneazã sã le obþinã sau la tranzacþiile pe care le vor desfãºura, proces care poate afecta percepþia corectã asupra avantajelor, valorilor pe care aceºtia le urmãresc. Deci totul, conform acestei teorii, depinde de modul cum o anumitã problemã este încadratã într-un anumit tipar ºi depinde grafic de acel punct de referinþã (sau flectare). Astfel, atunci când suntem în situaþia de a percepe rezultatul ales ºi dorit ca pe un câºtig, atunci rezultanta funcþiei valoare va avea o formã concavã ºi decidentul va respinge acþiunea de a risca (se va afla deci în poziþia risk aversion). ªi bineînþeles vom avea o formã convexã a funcþiei atunci când rezultatul se prefigureazã a fi o pierdere (decidentul va fi acum în situaþia risk seeking). Teoria perspectivei este astfel un model descriptiv al adoptãrii deciziilor în condiþii de risc ºi s-a dovedit a fi o alternativã demnã de luat în seamã la teoria utilitãþii aºteptate. Alegerile între mai multe variante riscante dezvãluiesc o serie de efecte incompatibile cu principiile de bazã ale teoriei utilitãþii. De exemplu, oamenii subestimeazã veniturile improbabile în comparaþie cu veniturile obþinute cu certitudine. Aceastã tendinþã, cunoscutã sub denumirea de efectul certitudinii, contribuie la aversiunea faþã de risc în alegerile care implicã câºtiguri sigure ºi la acceptarea riscului în alegerile care implicã pierderi sigure. Trecând la aplicabilitatea produsului ideatic, cea mai importantã observaþie legatã de abordarea Teoriei perspectivei în contextul prezent este modul asimetric de luare a deciziilor când sunt implicate câºtiguri ºi pierderi. Cercetarea aratã cã atunci când sunt implicate sume semnificative de bani, majoritatea oamenilor vor respinge un ,,joc” de noroc corect în favoarea unui câºtig cert. Tversky ºi Kahneman au descoperit cã, pentru majoritatea subiecþilor, 100.000 dolari SUA sigur câºtigaþi sunt preferaþi faþã de ºansa 50%/50% de a câºtiga 200.000 dolari SUA sau nimic. Într-unul din experimentele lor, prezentat în articolul lor sus-menþionat, au descoperit cã 80% din subiecþi au preferat un câºtig mai mic, dar sigur, faþã de un câºtig cu o estimare matematicã mai mare. Alegerea oferitã subiecþilor în o izbitoare asimetrie de valoare. Datã fiind aceastã asimetrie în evaluare, poate fi susþinutã aserþiunea cã o ratã de actualizare mai micã aplicatã la valori garantate ale fluxurilor viitoare va fi perfect simetricã cu costul protecþiei financiare care garanteazã aceste fluxuri? Dovezile ultimilor 30 de ani de cercetare empiricã neagã orice asemenea aserþiune. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care companiile gãsesc managementul riscului relevant în practicã ºi, mai mult, el este solicitat companiilor listate la bursã în multe þãri. De asemenea, conform ºi altor opinii exprimate, teoria analizatã întãreºte din punct de vedere psihologic tendinþa de a obþine bunãstarea ºi de a gãsi mãsuri subiective pentru aceasta ºi relativ stabile în timp (Easterlin, 1974). Teoria dezvoltatã de cei doi remarcabili autori este consideratã fundamentalã în domeniul teoriei comportamentale a deciziei, în special în condiþii de incertitudine ºi risc, deschizând noi cãi de abordare interdisciplinare ale aspectelor legate de activitatea ºi personalitatea umanã. Pentru aceastã realizare, numai profesorul Daniel Kahneman s-a putut bucura de deplina recunoaºtere internaþionalã, prin acordarea, în anul 2002, a premiului Nobel pentru economie (Amos Tversky decedând între timp). Teoria perspectivei a fost dezvoltatã ca un segment sau ca rãspuns la dezbaterea asupra relevanþei sau irelevanþei protecþiei financiare a companiei. Descoperirile ei sunt pertinente pentru unele dintre argumentele susþinute în cadrul dezbaterii, în special pentru cele legate de creºterea de valoare a companiei prin reducerea riscurilor, ºi constituie o contribuþie la emergenþa viziunii sau teoriilor nemarfare ale economiei. Pentru a nu mai vorbi de acþiunea rezultatelor cercetãrii asupra motivaþiei fiecãrui individ atunci când doreºte sã realizeze un anumit lucru, în orice activitate vizatã, folosind un anumit vector direcþional, sprijinindu-se pe efort ºi perseverenþã. 103 O perspectivã mentalã de valoare în teoria deciziei în condiþii de risc experiment a fost între 100% ºansã de a primi 3.000 dolari SUA ºi ºansa de 80/20 de a câºtiga 4.000 dolari SUA sau nimic. Câºtigul sperat al celei de-a doua variante este de 3.200 dolari SUA (4.000 dolari SUA × 80%), dar a fost respins de 80% dintre persoane. Rezultatul experimentului invers este la fel de interesant. Ei au oferit subiecþilor o alegere între o pierdere de 3.000 dolari SUA ºi o ºansã de 80/20 de a pierde 4.000 dolari SUA sau de a nu pierde nimic. A doua variantã presupune o pierdere estimatã de 3.200 dolari SUA; cu toate acestea, 92% dintre persoane au preferat-o. Se pare cã perspectivei unui venit sigur i se acordã mai multã importanþã în procesul de luare a deciziilor umane decât probabilitãþilor matematice. Întrebarea este: ce implicaþii au aceste descoperiri asupra teoriei financiare moderne? Cea mai mare parte a acestei teorii este fondatã pe ideea cã investitorii ºi managerii iau decizii raþionale în investiþii. Raþionalitatea în acest caz înseamnã raþionalitatea matematicã. Nu existã nicio dovadã empiricã puternicã pentru a susþine aceastã prezumpþie de raþionalitate strictã, cu toate acestea ea este susþinutã cu tãrie. Când asimetria demonstratã în luarea deciziilor este luatã în considerare în contextul adãugãrii de valoare, poate fi atinsã o perspectivã diferitã. Dacã alegerea oferitã subiecþilor ar fi puþin modificatã pentru a reflecta contextul prezent, rezultatele ar fi diferite de unele opinii larg susþinute. Sã presupunem cã, în locul alegerii oferite de cei doi autori subiecþilor lor în primul experiment, s-ar afla douã companii listate la bursã. Prima companie oferã un câºtig garantat de 30 milioane um, în timp ce a doua companie oferã ºansa de 80/20 de a câºtiga 40 milioane um sau nimic. Câºtigul sperat pentru a doua variantã este de 32 milioane um. Abordarea raþionalã indicã preferinþa pentru acþiunile celei de-a doua companii în detrimentul primei. Totuºi, bazându-ne pe rezultatul experimentului celor doi psihologi, ne putem aºtepta ca cererea pentru acþiunile primei companii sã fie de 4 ori mai mare decât cererea pentru acþiunile celei de-a doua. Aceasta reprezintã Economie teoreticã ºi aplicatã Bibliografie Barberis, N., Hung Ming, Santos, T. „Prospect Theory and Asset Prices”, în Quarterly Journal of Economics, vol. CXVI, issue 1, February 2001 Berstein, P. (1996). Against the Gods: the Remarkable Story of Risk, John Wiley & Sons, New York Dickson, P.R. „Prospect Theory and Pricing Decision”, în Journal of Behavioural Economics, nr. 19(1), 1990, pp. 69-81 Easterlin, R.A. (1974). Does Economic Growth Improve the Human Lot?, în P.A. David ºi M.W. Reder (editors) „Nations 104 and Households in Economic Growth: Essays in Honor of Moses Abramovitz”, New York, Academic Press, Inc. Edwards, K.D. „Prospect Theory. A Literature Review”, în International Review of Financial Analysis, nr. 5(1), 1996, pp. 19-38. Kahneman, D., Tversky, A. „Prospect Theory. An Analysis of Decision Under Risk”, în Econometrica, XLVII, 1979 Lungu, O., Brown, M. B., Sanitioso, Rasyd Bo (1999). Cogniþia socialã, Editura Eurocart, Iaºi