Ratiu LiviuRelated papers
Recenzii [Book reviews]
Studii si Cercetari de Istoria Artei : Teatru, Muzică, Cinematografie, 2012
Institutul de muzicologie bizantină de la Atena (IBM) a luat fiinţă în anul 1970, cu binecuvântarea Sf. Sinod al Bisericii Greciei, la propunerea mitropolitului Dionisie Psarianos († 1997) 1. Printr-o activitate riguroasă şi asiduă, al cărei principal sprijinitor a fost de la început profesorul Grigorie Th. Stathis, institutul a editat până astăzi un număr important de lucrări ştiinţifice, distribuite în 6 serii, din care două principale: aceea a cataloagelor de manuscrise (7 κατ£λογοι până în anul 2008) şi a studiilor (17 µελšται apărute). Aceste volume (în mare parte teze de doctorat dintre care unele depăşesc 700 sau 800 de pagini) constituie de pe acum o mică bibliotecă, din care nu doar muzicologia bizantină, dar şi alte discipline fundamentale (teologie, istorie, filologie), au prilejul să fructifice o însemnată cantitate de informaţie, în mare parte inedită. Catalogul elaborat de Emanuel Giannopoulos, psalt şi profesor la Universitatea din Salonic 2 , descrie analitic manuscrisele psaltice greceşti păstrate în fondurile bibliotecilor din Marea Britanie 3 , cele mai multe aflate la Londra (29 la British Library) şi la Oxford (26 la Bodleian Library). Şi bibliotecile universitare de la Oxford au 4 psaltichii (2 la Keble College şi 2 la Christ Church). La Cambridge sunt 14, cele mai multe (10) la University Library, dar şi la Trinity College (2), Emmanuel College (1) şi Gonville and Caius College (1). Biblioteca Universităţii John Rylands din Manchester posedă 7 manuscrise muzicale bizantine, dintre care 6 au aparţinut cândva lui Moses Gaster (1552, 1554, 1565, 1570, 1571, 1573). Catalograful descrie între paginile 358-398 ale catalogului său şi cele 5 manuscrise psaltice aflate în colecţiile speciale ale Bibliotecii Centrale a Universităţii din Birmingham, în Edgbaston Campus, precum şi o filă dintr-un stihirar datat sec. XII-XIII (ww Greq MSS), pe care o şi reproduce (p. 398). Cele dintâi aparţin colecţiei orientalistului de origine irakiană Alphonse Mingana (4, 5, 6, 7, 8), colecţie formată însă cu precădere din piese orientale (aproape 3000 de manuscrise siriene, arabe etc.). Biblioteca Universităţii din Cardiff (Arts & Social Studies) posedă celebrul codex Peribleptos (datat de Tillyard cca. 1280), un stihirar format din 2 tomuri, unul din izvoarele care au stat la baza transcrierii imnelor Octoihului 4. E. Giannopoulos îl descrie sub numerele 88 şi 89 (p. 401-409), datându-l însă de la începutul sec. XIV. O descoperire a autorului este şi o "papadichie" voluminoasă copiată de ieromonahul cretan Gherasim Yalinas la anul 1662 (f. 578 v), cunoscut a fi şi scribul altor 4 manuscrise muzicale, toate păstrate în biblioteca
Ion Pop, <i>Cărţi La Alegere. Poeţi Şi Poezie</i>, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2020
2020
Ion Pop's most recent book, Cărţi la alegere with its subtitle Poeţi şi poezie (Tracus Arte Publishing, 2020) represents more than the title makes is believe, more than what the poet himself says. The book brings together the literary reviews published by Ion Pop in different cultural magazines between 2000 and 2019, exposing before the readers a series of "fragmented readings" dependant to a great extent on the editorial context of these years. The critic, an "active spectator" of the Romanian literary scene, admits his inappetence for the often confusing image of the backstage, of biased manoeuvres, movements and image strategies, preferring, as he writes in the Foreword, to be left "alone with the texts and texts alone". On the other hand, one cannot ignore the ambition of his thesis, as Ion Pop confesses his "secret impulse of fitting a mosaic piece of these types of glosses in a more comprehensive assembly", capable of highlighting the "figure in the carpet" "calling to unity the capillaries of the entire organism".
Lectura şi scările : Culegere de articole : [în vol.]
2021
Culegerea de articole reprezintă materialele celei de-a 2-a ediții a Conferinței Internaționale "Lectura ca bază pentru cultură, cunoaștere și dezvoltare", organizată de Biblioteca Națională a Republicii Moldova în septembrie 2020. Temele abordate de către autori sunt de ordin teoretic cât și practic. Volumul al II lea reprezintă diferite abordări ale fenomenului lecturii.
O carte manuscrisă pierdută. Geografia lumii copiată de Sava Popovici din Rășinari (1785) (Revista de istorie şi teorie literară, Bucureşti, XVII, nr. 1-4, 2023, pp. 369-375) [= Indo-historico-geographica 1. Addendum 2]
Revista de istorie și teorie literară, 2023
A lost manuscript book. The world geography copied by Sava Popovici from Rășinari (1785): The paper discusses a manuscript book – known in a copy made by the priest Sava Popovici (1735-1808) from Rășinari in the year 1785 –, which was described in 1912 and 1915. Its trace was completely lost afterwards and it attracted attention only once, in a marginal way. Our research has led to the identification of the original – a Russian introductory book for the students of the Saint Petersburg academic gymnasium – and to a plausible proposal for its anonymous author: the Prussian astronomer Christian Nicolaus von Winsheim (1694-1751), who was teaching after the famous schoolbook of Johann Hübner. We are also proposing the most probable author of the translation: the schoolmaster Radu Duma (174?-1791) from Brașov. Its final sections discuss the image of India as described in its chapter on Asia and, respectively, its probable use as a textbook in a number of schools from the South-Eastern part of Transylvania: Brașov, Rășinari, and Sibiu.
Terra Sigillata de la Feldioara
Cercetări arheologice, 2022
Acest studiu este dedicat unei categorii speciale de material arheologic, păstrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie, terra sigillata de la Feldioara. Analiza a fost realizată pe un lot de 44 de piese ce au fost descoperite în cadrul campaniilor arheologice întreprinse între anii 1987-1990. În urma analizei stilistice (în cazul pieselor cu decor), coroborată cu analiza tipologică și cea a pastelor din care sunt confecționate obiectele am constatat faptul că importurile provin din două mari centre producătoare de terra sigillata: Lezoux și Rheinzabern. Astfel, centrul de la Lezoux reprezintă locul de proveniență a celei mai mari părți din sigilatele descoperite la Feldioara. Atelierele de la Rheinzabern constituie, de asemenea, una dintre sursele principale de terra sigillata de la Feldioara.
Activitatea tipografică la Chișinău în perioada veche a cărții românești
2020
The article highlights the printing activity in Chisinau in the old period and the circumstances in which the synodal exarchate was abolished. The idea of creating a new religious administrative unit and framing the annexed territory in a new diocese is analyzed. Important contributions regarding the history of printing in Chisinau are reflected
A Journey in the Universe of Jurnalul Copiilor
2016
Having a long tradition among the Romanian mass-media, the childrenřs magazines had an important role in educating and shaping the readersř character, believes and behavior. The influence of the press was due to the high confidence with which those magazines were credited. Children's magazines have followed the general trend of the press, representing a reflection of the national policies. If until August 1944, the magazines dedicated to children had mostly an educational and entertaining role, after this date they were used as a manipulation and propaganda tool. From this point of view, an interesting period is that of the early years of communism, when we can notice the coexistence of the two roles Ŕ educational and political. The aim of our study is to describe the evolution of Jurnalul copiilor (The Childrenřs Journal), to highlight its particularities, and to reveal the most important topics.
Lectura În Susținerea Incluziunii Digitale, Sociale Și Culturale a Membrilor Comunității
Zenodo (CERN European Organization for Nuclear Research), 2023
Nirvana. Cea mai frumoasa poezie
Eugen Dorcescu, NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015., 2015
Volum antologic, ne-varietur, al poeziei publicate de Eugen Dorcescu între 1972 și 2015. Selecție, biobibliografie, ediție critică și eseu hermeneutic de Mirela-Ioana Borchin.
Effective Modern C
After I learned the C++ basics, I then learned how to use C++ in production code from Meyers' series of Effective C++ books. Effective Modern C++ is the most important how-to book for advice on key guidelines, styles, and idioms to use modern C++ effectively and well. Don't own it yet? Buy this one. Now. " -Herb Sutter Chair of ISO C++ Standards Committee and C++ Software Architect at Microsoft Twitter: @oreillymedia facebook.com/oreilly
BIBLIOTECA
ªCOLARULUI
C[r\i populare
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 820/89(100)–31
C 27
Textele care urmeaz[ au fost reproduse din urm[ toarele edi\ii:
Alexandria. Esopia. Bucure=ti, Editura Minerva, 1960, BPT; Sfintele amintiri.
Sinaxar. Chi=in[ u, Editura Hyperion, 1992; An t o n Pa n n . Scrieri literare , vol. 3.
Bucure=ti, Editura pentru literatur[ , 1963.
Reproducerea p[ streaz[ ]ntocmai particularit[ \ile de limb[ ale timpului =i ale
autorilor care au f[ cut aceste stiliz[ ri, adapt[ ri sau repovestiri.
Coperta: Isai Cârmu
ISBN 9975–74–122–3
© LITERA, 1998
CUV~NT }NAINTE
Edi\ia de fa\[ ]ncearc[ s[ reuneasc[ pentru lectura t` n[ rului
cititor c` teva dintre cele mai reprezentative c[ r\i populare rom` ne=ti, care au avut o intens[ circula\ie pe p[ m` nturile noastre,
]ncep` nd cu secolul al XVII-lea =i p` n[ ]n ziua de azi.
C[ r\ile populare au fost c[ r\ile de lectur[ dintotdeauna ale celor
mai diverse categorii de cititori. Mai mult chiar, pentru cei
ne=tiutori de carte au fost c[ r\i de ascultare, citite fiindu-le de
c[ rturari. B. P. Ha=deu este savantul care a afirmat c[ „]nainte de
a desf[ =ura ]ntr-o limb[ o literatur[ cult[ , cartea poporan[ , ]n curs
de secoli, este unica literatur[ a na\iunii ]ntregi“ (sublin. red.).
Astfel c[ la ]nceput c[ r\ile populare erau r[ sp` ndite de la o
genera\ie la alta prin numeroase cópii de manuscrise sau pe cale
oral[ de cele mai multe ori. Pe la sf` r=itul secolului al XVIII-lea,
dar mai ales ]n secolul al XIX-lea ele au continuat s[ fie r[ sp` ndite
=i citite ]n numeroase edi\ii tip[ rite, care sunt bine cunoscute =i
studiate ]n circuitul =tiin\ific.
Edi\ia noastr[ cuprinde patru dintre cele mai cunoscute c[ r\i
populare: Alexandria, Varlaam =i Ioasaf, Archirie =i Anadan =i Esopia.
}n scopul unei mai bune familiariz[ ri a cititorului cu istoricul
r[ sp` ndirii acestor patru crea\ii ]n spa\iul rom` nesc, d[ m ]n cele ce
urmeaz[ mai ]nt` i o succint[ informa\ie despre originea lor =i apoi
despre ]mprejur[ rile ]n care au ajuns s[ fie tip[ rite ]n rom` ne=te.
Alexandria este un roman popular, care dateaz[ din sec. III
]naintea erei noastre, =i a fost scris de un anonim ]n limba greac[
]n Egiptul elenistic. Din Egipt romanul a c[ l[ torit apoi ]n r[ s[ rit,
]n \[ rile care f[ cuser[ odat[ parte din imperiul lui Alexandru cel
4
C[ r\i populare
Mare, =i s-a r[ sp` ndit cu deosebire ]n imperiul bizantin, unde cap[ t[ un colorit cre=tin. Din Bizan\ romanul a p[ truns ]n Apus prin
traduceri latine.
Dup[ un text latin s-a f[ cut ]n sec. al XIII-lea o traducere ]n
s` rbo-croat[ , identificat[ ca izvor al primei transpuneri rom` ne=ti a Alexandriei, realizat[ ]n a doua jum[ tate a secolului al
XVI-lea. Manuscrisul acesta nu s-a p[ strat, au r[ mas doar m[ rturii despre el la Neagoe Basarab =i mitropolitul Grigore al Sucevei. Cea mai veche copie cunoscut[ e datorat[ preotului Ion Rom` nul din satul S` npetru ( Hunedoara) , scris[ ]ntre 15 iunie
1619 =i 15 februarie 1620.
Dup[ afirma\ia lui Antonio Maria Del Chiaro, secretarul lui
Constantin Br` ncoveanu, ]n 1713 ar fi ie=it din tipografia lui Antim
Ivireanul prima edi\ie tip[ rit[ a c[ r\ii, dar nu s-a p[ strat nici un
exemplar. Edi\ia ap[ rut[ la Sibiu ]n 1794, ]n tipografia lui Petre
Bart, cu cheltuiala lui Simion Pantea din S[ lciua de Sus este prima
edi\ie tip[ rit[ cunoscut[ . Doi ani mai t` rziu, cartea apare la
Movil[ u ]n tipografia protopopului Mihail Strelbi\ki. Edi\ia de la
Sibiu a fost stilizat[ de M. Sadoveanu ]n 1909 sub titlul Istoria
Marelui }mp[ rat Alexandru Machedon, ]n vremea c` nd era cursul
lumii 5250 de ani.
Varlaam =i Ioasaf este un roman popular de apologie a vie\ii
cre=tine, cu un profund fond moral, religios, a c[ rui fabul[ se
g[ se=te ]n legenda indic[ despre Buddha, ]ntemeietorul unei noi
religii. }n secolele VI-VII ]naintea erei noastre legenda indian[ a
fost prelucrat[ de un cre=tin =i a trecut din India ]n Persia. De aici
a c[ l[ torit mai departe p` n[ un c[ lug[ r Ioan i-a dat forma
greceasc[ , de la care a p[ truns ]n toate literaturile europene:
romanice, slavice =i germanice. Cel mai vechi manuscris slavonesc
al romanului dateaz[ din secolul al XIV. Traducerea ]n rom` ne=te
s-a f[ cut de pe un manuscris slav ]n anii 1648-1649 de c[ tre
Udri=te N[ sturel, cumnatul lui Matei Basarab. Acest manuscris nu
s-a p[ strat. Au fost semnalate ]ns[ trei cópii din a doua jum[ tate
Cuv` nt ]nainte
5
a secolului al XVII-lea ale gr[ m[ ticului domnesc Fota, datorit[
vechimii =i apropierii lor de traducerea lui Udri=te N[ sturel. O
copie a acestuia din 1675 este singura versiune a romanului care
s-a tip[ rit la 1904. Se cunosc =i dou[ prelucr[ ri ale romanului
Varlaam =i Ioasaf, una dintre ele apar\ine lui M. Sadoveanu care,
]n colaborare cu D. D. P[ tr[ =canu, a adus vechea nara\iune cu
caracter popular ]n cadrul literaturii culte sub urm[ torul titlu:
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India.
Archirie =i Anadan este o povestire popular[ cu finalitate moralizatoare de origine asiro-babilonian[ =i dateaz[ , dup[ cercet[ rile
mai noi, din veacul al VI-lea ]naintea erei noastre.
Povestirea, una dintre cele mai interesante transmise de vechiul
Orient, ajunge ]n limba rom` n[ prin filiera slavon[ , fiind tradus[
spre sf` r=itul sec. al XVII-lea, dup[ o redac\ie s` rbo-croat[ . }n
urm[ toarele dou[ secole povestirea cunoa=te o larg[ r[ sp` ndire,
p[ str` ndu-se ]n limba rom` n[ circa 45 de manuscrise, care au
circulat ]n toate provinciile rom` ne=ti, cele mai multe provenind
din Moldova, iar cele mai vechi din Transilvania. Anton Pann
este scriitorul care a stilizat =i a tip[ rit pentru prima oar[ povestirea ]n rom` ne=te ]n 1850 cu titlul: }n\eleptul Archir cu nepotul
s[ u Anadam.
Esopia este o carte popular[ ce cuprinde via\a =i fabulele
atribuite legendarului Esop. Romanul are la baz[ un fapt real:
existen\a unui sclav excep\ional dotat cu inteligen\[ =i talent,
frigianul ( sau tracul) Esop, contemporan cu Cresus =i Solon
(secolul al VI-lea ]naintea erei noastre). Aceast[ existen\[ neobi=nuit[ a fost \esut[ ]n legend[ . Scrierea este rezultatul unei
interferen\e spirituale a Orientului asiatic cu Antichitatea elen[ .
}n literatura rom` n[ Esopia p[ trunde destul de t` rziu. Primul
manuscris dateaz[ din 1703, fiind copiat de Costea dasc[ lul din
+cheii Bra=ovului. Prima edi\ie tip[ rit[ la noi este cea din 1795
de la Sibiu a tipografului Petru Bart, cel care tip[ rise cu un an
mai devreme Alexandria. }n 1909 M. Sadoveanu editeaz[ la F[ l-
6
C[ r\i populare
ticeni o versiune stilizat[ a variantei ap[ rute la Sibiu, asigur` ndu-i astfel o larg[ circula\ie. Stilizarea poart[ urm[ torul titlu: Esopia sau Via\a =i pildele prea]n\eleptului Esop.
}n sf` r=it, men\ion[ m c[ pentru edi\ia noastr[ , am g[ sit de
cuviin\[ s[ select[ m textele stilizate, prelucrate de Mihail Sadoveanu (Alexandria, Varlaam =i Ioasaf, Esopia) =i Anton Pann (Archirie
=i Anadan) , texte atinse de m[ iestria de condei a celor doi mari
scriitori =i devenite mai accesibile cititorului c[ ruia i se adreseaz[ .
Prin gestul lor nobil ace=ti scriitori au f[ cut nu numai o oper[ de
culturalizare la timpul c` nd au creat, dar au mai contribuit la
perpetuarea unor valori artistice populare de-a lungul timpurilor,
s[ ajung[ p` n[ la noi =i s[ treac[ ]n eternitate.
ISTORIA MARELUI }MP{ RAT
ALEXANDRU MACEDON, }N VREMEA C~ND
ERA CURSUL LUMII
5250 DE ANI
C[ r\i populare
8
DESPRE NETINAV-}MP{ RATUL
}mp[ r[ \ea la r[ s[ rit ]n India marele Por-]mp[ rat, =i la amiaz[ zi
domnea peste Persia marele Darie-]mp[ rat, iar[ Merliche-]mp[ rat
st[ p` nea R` mul =i tot Apusul cu to\i craii; =i la Macedonia era
Filip-craiul. Iar[ peste Eghipet ]mp[ r[ \ea Netinav-]mp[ rat, carele
era filosof mare, =i fermec[ tor =i cetitor de stele, =i era at` t de
m[ iestru c` t lua bun[ t[ \ile =i dulcea\a de la patru \[ ri, adic[ : gr` ul,
vinul, untul =i mierea. +i era \ara lui toat[ s[ n[ toas[ =i plin[ de
toat[ dulcea\a lumii; iar ]n \[ rile altora era tot foamete =i boale
grele; cine mergea asupra lui Netinav nu-l putea bate, c[ f[ cea
farmece, =i b[ tea o=tile, de fugeau =i se risipeau =i nu =tiau ce s[
fac[ ; =i pe el nimenea nu-l putea birui.
Atunci se adunar[ acei patru crai la craiul avarilor, la un scaun
=i se sf[ tuir[ zic` nd:
— Ce s[ facem noi cu Netinav, ]mp[ ratul Eghipetului? C[ iat[
cum ne s[ r[ ce=te \[ rile =i noi nu putem s[ ne batem cu el, de
farmecele lui!
+i a=a scriser[ ei carte la Darie-]mp[ rat peste per=i, astfel:
„Scriem noi patru crai: craiul avarilar, craiul arapilor, ]mp[ ratul
caz` lva=ilor =i craiul etiopilor, la marele ]mp[ rat Darie al Persiei, ca
la un Dumnezeu al Dumnezeilor =i ]mp[ ratul ]mp[ ra\ilor. Aceasta-\i
d[ m de =tire ]mp[ r[ \iei-tale c[ este un ]mp[ rat la Eghipet, anume
Netinav, carele at` ta de ferm ec[ tor este, ]nc` t ne-a luat toate
bun[ t[ \ile noastre; =i el la oaste nu mai merge, ci-=i m` n[ numai
o=tile sale, =i bat o=tile lui pe toate o=tile noastre. Te rug[ m cu capetele
plecate p` n[ la p[ m` nt s[ ne dai oastea ta ]ntru putere, ca s[ -l
scoatem din \ara Eghipetului =i s[ pui, ]mp[ r[ \ia-ta, ]mp[ rat de la
tine, c[ el este sterp =i fii nu are, =i noi ai t[ i s[ fim.“
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
9
Darie-]mp[ rat, cetind cartea, se mir[ de Netinav =i, milostivindu-se la cererea ]mp[ ra\ilor, str` nse oaste mare. +i se scul[
]nsu=i Darie-]mp[ rat cu puterea lui =i porni asupra lui Netinav la
Eghipet, trime\` nd solul s[ u la cei patru crai ca s[ le spuie c[ el a
plecat asupra lui Netinav. Iar ei, v[ z` nd pe sol, s-au ]nchinat la
mila lui Darie-]mp[ rat. +i merg` nd asupra lui Netinav cu to\ii, se
apropiar[ de \ara Eghipetului; =i v[ zur[ boierii lui Netinav, =i
alerg[ un boier anume Verveli= la Netinav =i zise:
— O, Netinave-]mp[ rate! S[ =tii c[ ast[ zi dai zile multe pentru
pu\ine, c[ ast[ zi, iat[ , marele ]mp[ rat Darie cu toat[ oastea lui a
venit la hotarul \[ rii noastre.
Netinav zise:
— O, dragul meu Verveli=! nu bat oameni mul\i r[ zboaiele, ci
vitejii cei buni; c[ sunt viteji ]ntre viteji, ca =i cai ]ntre cai; iar[ tu
te-ai speriat, ci nu te teme. Mergi la hotar =i \ine straja acolo, =i
la mine trimete glas, c[ eu voi repezi c[ r\i pe la boieri, s[ se
g[ teasc[ de oaste =i s[ se str` ng[ la Eghipet.
+i dup[ aceasta, se duse Verveli= ]napoi cu straja, iar[ Netinav
f[ cu ni=te vr[ jitorii, c[ topi cear[ =i o v[ rs[ ]ntr-o tipsie de aur, =i
f[ cu o=ti de cear[ ; =i v[ zu Netinav oastea lui spart[ , =i v[ zu pe
Dumnezeul Per=ilor ]n Eghipet. +i zise Netinav:
— O, vai de tine, Eghipete! }n mul\i ani te veseli=i =i bine
petrecu=i cu ]mp[ ratul Netinav, ci de ast[ zi fi-ve\i robi per=ilor
lui Darie.
+i pl` nse Netinav-]mp[ rat =i scrise carte;
„Scriu vou[ , egiptenilor, c[ nu putui r[ bda s[ v[ d amarul vostru.
Ci m[ dusei de la voi b[ tr` n, =i m[ voi ]ntoarce t` n[ r de treizeci de
ani =i scoatev[ -voi din m` na lui Darie-]mp[ rat.“ +i zise:
— Vai de acela care n[ d[ jduie=te spre vr[ jitori: ca =i acela ce
se razim[ de umbr[ , =i c` nd g` nde=te s[ se odihneasc[ , cade jos.
+i puse stema ]n pat =i cartea pe mas[ , =i chem[ pe b[ rbierul
lui, =i-i rase barba, must[ \ile =i capul, =i se ]mbr[ c[ ]n haine proaste
C[ r\i populare
10
=i ie=i noaptea din Eghipet; =i se duse la Filipus, cetate ]n Macedonia, =i se f[ cu vr[ jitor doftor, =i =edea ]ntr-un loc dosnic ]n cetate.
Iar ]n urm[ -i merser[ egiptenii la cur\ile lui =i nu-l g[ sir[ ; ci
g[ sir[ stema ]n pat =i cartea lui pe mas[ ; =i mult pl` nser[ pe
Netinav. +i zidir[ st` lp 1 =i-l v[ rsar[ ]n chipul lui Netinav, =i-i puser[
stema ]n cap, =i cartea ]n m` n[ . Iar[ Darie ]mp[ rat lu[ Eghipetul,
apoi se ]ntoarse ]n Persia.
DESPRE OLIMPIADA
Iar[ Filip, craiul din Macedonia, av` nd a purcede la oaste,
chem[ pe Olimpiada-]mp[ r[ teasa =i-i zise:
— Eu m[ duc la oaste, =i tu feciori nu faci; iar acum de nu vei
face fecior p` n[ m[ voi ]ntoarce de la oaste, tu nu vei mai fi cu
mine!
+i o s[ rut[ dulce =i se duse. Olimpiada era frumoas[ f[ r[
seam[ n =i era stearp[ : fecior nu f[ cea. +i mult se ]ntrist[ ea de
acel cuv` nt =i era sc` rbit[ . Ci o roab[ a ]mp[ r[ tesei =tia pe Netinav
vraciul, adic[ doftorul, =i gr[ i:
— Doamn[ Olimpiad[ ! Este aicea ]n cetatea noastr[ un vraci
foarte mare, s[ -l ]ntreb[ m, poate are ierbi de feciori!
Iar[ ]mp[ r[ teasa m` n[ roaba degrab[ la vraciul Netinav =i-i
zise:
— Vraciule, m-a m` nat doamna mea ]mp[ r[ teas[ s[ te ]ntreb,
poate ai ierburi de feciori.
Vraciul zise:
— Am ierburi de feciori.
Roaba se ]ntoarse la ]mp[ r[ teas[ =i spuse c[ are vraciul ierburi
de feciori. }mp[ r[ teasa chem[ pe Netinav; =i el se duse =i o v[ zu
frumoas[ f[ r[ seam[ . +i gr[ i ]mp[ r[ teasa:
( St` lp — statuie, monument)
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
11
— Omule! Putea-vei tu s[ faci s[ nasc feciori? C[ bun[ plat[
]\i voi da.
Iar[ el fu s[ getat ]n inim[ de frumuse\a ei, =i zise:
— V[ d c[ va s[ fie cu tine Amon Dumnezeu, =i vei na=te un fiu.
Iar[ ea zise:
— Cum =tii, a=a s[ faci.
+i el vorbi:
— Va veni Amon Dumnezeu, iar[ tu s[ fii singur[ ]ntr-o cas[ ;
=i s[ -mi ar[ \i u=a; =i de cei vei vedea s[ nu te sperii.
+i-i ar[ t[ ea lui Netinav u=a; =i se duse sara Netinav la Olimpiada. +i se f[ cu cu capul de leu, =i cu picioarele de vultur, =i cu
coad[ de aspid[ , =i cu dou[ aripi: una era neagr[ =i alta era de
aur. +i a=a intr[ la Olimpiada ]n cas[ , =i st` nse lum` narea =i se
culc[ cu ea. Iar[ diminea\a fu om ca =i al\ii, =i-i zise:
— De azi ]nainte s[ nu bei vin, nici mied, nici nimic spurcat s[
nu m[ n` nci, c[ ai ]nceput s[ faci fiu care va fi ]mp[ rat a toat[
lumea, peste to\i ]mp[ r[ \ii. +i s[ -mi faci cas[ aproape de tine =i
s[ m[ chemi c` nd va veni vremea s[ na=ti!
+i-i f[ cu chilie aproape de ea, =i-l hr[ nea =i-l \inea foarte bine,
=i se bucura Olimpiada.
NA+TEREA +I COPIL{ RIA LUI ALEXANDRU
Ceasul na=terii veni, =i ]mp[ r[ teasa chem[ pe Netinav =i-i zise:
— Ceasul na=terii a sosit.
+i c[ ut[ Netinav ]n stele =i zise:
— S[ \ii pu\intel, s[ nu na=ti, c[ este ceas r[ u =i planetele nu
s-au tocmit pe stare, =i crugul st[ pe lun[ =i zodiile n-au purces,
=i stelele stau pe loc, =i de vei na=te acum, vei na=te om prost ca
=i al\i oameni.
+i \inu pu\intel p` n[ st[ tur[ planetele pe tocmeal[ =i n[ scu
fiu, =i zise:
12
C[ r\i populare
— S[ -i punem numele Alexandru.
+i s-a n[ scut feciorul ]n luna lui martie a dou[ sprezecea zi, =i-l
lu[ moa=a =i-l duse la biserica lui Amon =i Apolon Dumnezei =i-l
binecuv` ntar[ preo\ii =i-i puser[ numele Alexandru. Grece=te a=a
se cheam[ , iar[ rom` ne=te mare, ales, c[ era mai ales dec` t to\i.
Iar[ Filip-craiul venea de la oaste, de la Darie-]mp[ rat; =i ]ntr-o
noapte v[ zu ]n vis; =i ie=i din cort, se a=ez[ dinaintea cortului, =i
chem[ pe Aristotel, =i-i spuse visul zic` nd:
— V[ zut-am ast[ -noapte ]n vis ca mi-a adus Amon Dumnezeu
un fecior mic.
+i filosoful i-a r[ spuns:
— Bucur[ -te, Filipe, c[ ai dob` ndit fiu din Olimpiada!
+i vorbind el astfel, sosi un vultur mare =i trecu peste Filip, =i-=i
l[ s[ oul ]n poala lui Filip; iar[ craiul se sperie =i s[ ri de pe scaun,
=i oul ]i c[ zu jos din poal[ , =i cr[ p[ oul =i ie=i un =arpe mic din el,
=i ]nconjur[ oul, =i c` nd vru s[ intre ]nd[ r[ t, muri la gura oului.
Aristotel zise:
— Craiule Filipe! S[ =tii c[ visul t[ u se va izb` ndi, c[ acel ou
este p[ m` ntul, iar[ =arpele cel mic este fiul t[ u, =i va lua lumea
toat[ =i la mo=ia lui nu va mai merge.
}ntr-aceea sosir[ boierii de la Olimpiada =i spuser[ lui Filip c[
a n[ scut ]mp[ r[ teasa fiu; =i se veseli Filip-craiul, =i purceser[ spre
Macedonia. +i cum s-a apropiat, ie=ir[ ]nainte-i to\i boierii cu daruri
=i cu fiul, =i se ]nchinar[ ]naintea lui Filip-craiul; iar[ lui Filip bine-i
p[ ru de fiu, =i-l lu[ ]n bra\e =i-l binecuv` nt[ , =i zise fiului:
— Bucur[ -te, al doilea Iosif preafrumoase!
+i au ]n\eles craii, =i Eraclie-]mp[ rat. +i-l lu[ =i Aristotel pe
Alexandru ]n bra\e, =i-l binecuv` nt[ =i zise:
— S[ fie m` na ta peste to\i ]mp[ ra\ii din lume.
+i merse la Filipus cetate =i mult se veseli craiul.
Iar[ Filip-craiul chem[ pe Aristotel, =i-i zise:
— Dasc[ le Aristotel, s[ -l iei pe Alexandru meu s[ -l ]nve\i cartea
=i filosofia ta, =i ]n\elepciunea ta.
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
13
+i-l lu[ Aristotel =i-l ]nv[ \[ carte, ]ntr-un an Psaltirea =i Psalmii;
=i se mirau voinicii de el, cum ]nv[ \a a=a de iute =i bine.
}ntr-o zi se duse Netinav la Olimpiada =i zise:
— }mp[ r[ teas[ Olimpiado! S[ spui lui Alexandru s[ vie la
mine, s[ -l ]nv[ \ filosofia mea. S[ vie sara la mine s[ -l ]nv[ \ cursul
planetelor, starea crugului, umbletul zodiilor, numerile, temeliile
=i cetirea stelelor.
Olimpiadei ]i pl[ cu aceasta =i chem[ pe Alexandru =i-i zise:
— F[ tul meu Alexandre, iat[ acest filosof foarte mare, =i cetitor
de stele, =i =tiutor de planete =i de crugul cerului, =i mi-ar fi voia
s[ ]nve\i. +i mai zise mum[ -sa: S[ rut[ m` na lui Netinav.
+i Netinav ]nc[ s[ rut[ pe Alexandru. Iar[ Olimpiada zise:
— +ezi, dasc[ le, =i prime=te al t[ u la tine!
+i vorba asta nu o pricepu Alexandru. Netinav zise:
— S[ vie Alexandru sara la mine =i ziua la Aristotel; la mine
noaptea, ca s[ -l ]nv[ \ cetitor de stele, =i umbletul planetelor =i
zodiile cerului.
+i a=a mergea Alexandru p` n[ la amiazi la Aristotel filosoful
la ]nv[ \[ tur[ , iar ]n desar[ mergea la Netinav-]mp[ ratul ; =i ]nv[ \[
=apte ani filosofia lui Aristotel =i a lui Netinav, m` ndria Eghipetului.
}ntr-o zi str` nse Aristotel dou[ sute de coconi de v` rsta lui
Alexandru =i puse pe Alexandru peste o sut[ , =i pe Potolomei peste
alt[ sut[ , s[ ispiteasc[ norocul lui Alexandru ; =i f[ cu =i tocmi
dou[ o=ti ; =i se lovir[ cu suli\i de trestii, =i se t[ iar[ cu s[ bii de
lemn, =i b[ tu Alexandru pe Potolomei, =i sparse oastea lui Alexandru pe oastea lui Potolomei. Iar[ Aristotel privea din foi=or, =i zise:
— O, dragul meu Alexandre! De vei fi tu ]mp[ rat, ce bine ]mi
vei face?
Alexandru zise:
— Nu trebuie=te a f[ g[ dui darul p` n[ ce nu-l va da Dumnezeu,
iar[ vi\a de la par nu se dep[ rteaz[ .
Iar[ ]ntr-o zi se sui Alexandru cu Netinav ]ntr-un foi=or ]nalt,
dup[ ce ]nv[ \ase toat[ filosofia lui pe tabl[ . +i zise Alexandru:
C[ r\i populare
14
— Dasc[ le, toate m-ai ]nv[ \at =i toate le =tii bine. Acum s[ -mi
spui de la cine ]\i va fi moartea. +tii tu cum vei muri?
Netinav zise:
— +tiu, de m` na unui fecior al meu voi muri.
Alexandru g` ndi: „Fecior n-are; vedea-voi eu frica lui“. +i-l
]mpinse din foi=or jos. Atunci gr[ i Netinav:
— Oh! oh! sufletul meu Alexandre! Vezi, spusu-\i-am eu c[ voi
muri de m` na unui fecior al meu ; =i tu mie ]mi e=ti fecior =i nimeni
n-a =tiut, f[ r[ numai Olimpiada. Deci eu mor, =i sufletul meu merge
la iad, unde au mers to\i dumnezeii eline=ti.
+i Netinav muri: iar[ Alexandru, auzind aceste cuvinte, se
sp[ im` nt[ =i se pogor] din foi=or jos, =i se duse la mum[ -sa, =i-i
spuse ce f[ cuse cu Netinav. Mum[ -sa, auzind, s-a sp[ im` ntat.
Alexandru ]ntreb[ pe mum[ -sa:
— }mi este mie tat[ ?
Iar[ mum[ -sa r[ spunse:
— Da, ]\i este tat[ .
+i-l ]ngropar[ cu cinste; =i de aceasta Filip n-a =tiut. +i astfel
se sf` r=i Netinav al Eghipetului.
DESPRE DUCIPAL
}ntr-o noapte se ]nf[ \i=[ comisul lui Filip =i zise:
— }mp[ rate Filipe, ast[ zi a f[ tat o iap[ un m` nz minunat, este
ro=u =i cu un corn ]ntre urechi de un cot de lung.
Filip-craiul, auzind aceasta, se mir[ de a=a cal minunat =i
frumos, =i porunci s[ fac[ grajd de fier. +i f[ cur[ grajd de fier =i
b[ gar[ iapa cu m` nzul ]n grajd: =i m` nzul crescu frumos =i se
f[ cu foarte r[ u. +i pe cine judecau de moarte acolo ]l b[ gau, =i
calul cu rea moarte ]l omora; =i nimeni nu cuteza s[ se apropie
de cal, f[ r[ numai comisul lui.
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
15
Iar[ ]ntr-o zi se apropie Alexandru de grajd =i b[ g[ m` na pe
fereastr[ ; =i calul veni la el =i se plec[ ca un junc =i r` nchez[
]ncetinel, cu bl` nde\[ , ca la domnul s[ u ; =i Alexandru apuc[ pe
Ducipal de corn =i de ureche, =i calul nimic nu-i f[ cu. +i de multe
ori s-a dus apoi la fereastr[ .
}ntr-alt[ zi merse Alexandru =i, stric` nd lac[ tul de la grajd,
puse fr` ul ]n capul calului, =i a=ez[ =aua, =i-l scoase afar[ . +i,
]nc[ lec` nd pe Ducipal ne]nv[ \at, ie=i afar[ pe poart[ . Filip v[ zu
aceasta din foi=or =i se sp[ im` nt[ foarte, v[ z` nd cocon mic pe cal
r[ u =i ne]nv[ \at; =i porunci s[ ]ncalece to\i boierii degrab[ =i s[
mearg[ dup[ Alexandru. +i ]nc[ lecar[ pe cai buni =i ageri, =i alergar[ la poarta cet[ \ii, ce se cheam[ „cursul cailor“, =i se oprir[
acolo, =i Alexandru zise:
— Acum, boieri, s[ alerg[ m caii!
+i Alexandru ie=i ]naintea boierilor =i nu-l mai z[ ri nimenea;
numai praful se vedea ]nv[ luind. +i sosir[ la poart[ , =i era acolo
un p` r[ u ad` nc, de cincisprezece co\i de larg; =i-l s[ ri Alexandru.
+i se sperie Filip =i zise:
— C[ uta\i ]n p` r[ u, c[ va fi pierit coconul!
+i c[ utar[ =i nu-l g[ sir[ ; ci ]l v[ zur[ viind din cealalt[ parte ca
un viteaz; =i intr[ ]n cetate, =i boierii to\i desc[ lecar[ , =i se
]nchinar[ ca unui ]mp[ rat.
Filip zise:
— Boieri! Cum vi se pare fiul meu =ez` nd pe cal? Sam[ n[ cu
Eraclie-]mp[ ratul, viteaz peste to\i vitejii.
+i se mirau cu to\ii de cocon mic pe cal ne]nv[ \at =i sperios s[ =ad[ !
Zise Filip:
— S[ =ti\i, boieri, c[ va fi vai de acela ce va veni de acum
]nainte cu sabia spre macedoneni, c[ de m` na lui Alexandru pieriva =i de macedoneni gonit va fi!
Filip-craiul dintr-acea zi str` nse o mie de voinici de v` rsta lui
Alexandru, s[ fie cu el, s[ -i ]nve\e a s[ geta =i s[ umble cu el la
v` nat.
C[ r\i populare
16
}NCEPUTURILE LUI ALEXANDRU
Iar[ ]ntr-acea vreme se aflau la ostrovul Dalfionului m[ iestrii
f[ cute, de lemn, pe o roat[ ; =i erau acolo ni=te viteji ; =i cine din
lume voia s[ -=i ispiteasc[ vitejia =i norocul, acolo mergea, =i se
lovea cu acei viteji; =i de-l t[ ia, t[ iat era =i-i lua calul, armele =i ce
era la el tot.
Alexandru auzi de acea roat[ la ostrovul Dalfionului, =i,
duc` ndu-se la Filip, zise:
— Filipe, s[ m[ la=i s[ m[ duc la ostrovul Dalfionului, s[ -mi
ispitesc stri=tea 1 =i norocul!
Filip zise:
— Dragul meu Alexandre! Nu \i se cade s[ mergi la ostrovul
Dalfionului, c[ e=ti ]nc[ prea t` n[ r, numai de cincisprezece ani, =i
acolo sunt viteji b[ tr` ni!
Alexandru zise:
— S[ m[ la=i, Filipe, s[ m[ duc.
Filip zise:
— Alexandre, s[ fie voia ta deplin, =i te du cu ajutorul lui Amon,
=i Apolon Dumnezeu s[ te ]nt[ reasc[ . +i s[ iei galbini mul\i de
toat[ treaba ta =i s[ iei =i o sut[ de voinici!
+i lu[ Alexandru cu el pe Potolomei, =i pe Filip, =i galbeni mul\i,
=i alte de ce le-au trebuit; =i ]nc[ lec[ pe Ducipal =i plec[ la ostrovul
Dalfionului. +i dac[ ajunse acolo, ]nv` rti de dou[ ori roata ]ntracel loc =i ie=ir[ doi viteji, pe nume Calistenus =i Laomedus. +i se
lovi Alexandru cu Calistenus, =i t[ ie Alexandru pe Calistenus; =i
Potolomei se lovi cu Laomedus =i pr[ v[ li pe Laomedus. Alexandru
lu[ calul lui Calistenus =i armele, iar din acea cetate ie=ir[ to\i de
priveau la a=a viteji, =i se mirau de coconii tineri c[ biruise pe
viteji b[ tr` ni; =i se mirau =i de frumuse\ile lui Alexandru. Iar acolo
sta un filosof pe nume Uranie =i ]ntreb[ el pe Alexandru:
Stri=te (tri=te) — soart[ , ursit[
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
17
— De unde e=ti =i al cui fecior e=ti? +i cum te cheam[ ?
El r[ spunse:
— Alexandru m[ cheam[ , =i sunt feciorul lui Filip-craiul!
Filosoful zise c[ tr[ cet[ \eni:
— Am auzit eu de la dasc[ lul meu c[ va s[ ias[ sabie din
Macedonia =i ]mp[ rat de la Filip, =i s[ =ti\i c[ acesta este, =i va
lua lumea toat[ !
+i iar zise, c[ tr[ Alexandru:
— De vei fi tu ]mp[ rat =i vei veni la noi, milostiv s[ fii \[ rii
noastre!
Alexandru zise:
— Nu cu voia mea, ci cu voia lui Dumnezeu pot fi ]mp[ rat!
+i se ]ntoarse ]n Macedonia. }n aceast[ vreme, pe Filip ]l f[ cuse
ni=te boieri de ]=i l[ sase pe ]mp[ r[ teasa lui, pe Olimpiada, muma
lui Alexandru, =i luase alt[ ]mp[ r[ teas[ . Alexandru auzi de aceasta
pe cale, =i se m` nie. Iar lui Filip bine ]i p[ ru dac[ auzi de Alexandru c[ a venit. +i-l chem[ la mas[ , =i-l puse l` ng[ el, =i-l ]ntreb[
cum a petrecut acolo. Iar unul din boierii ce f[ cuse pe Filip de-si
gonise ]mp[ r[ teasa, gr[ i:
— Filipe-craiule, bucur[ -te c[ ]\i aducem ]mp[ r[ teas[ bun[ =i
]n\eleapt[ , c[ cealalt[ era curv[ !
Alexandru auzi aceasta =i zise:
— Nu poate fi asta, Filipe, p` n[ voi fi eu viu!
+i se scul[ =i ]ncepu a r[ cni ca un leu; =i lu[ un scaun =i lovi pe
acel boier ]n cap =i-l ucise pe loc; =i lovi pe altul, =i pe loc muri =i
acela; iar ceilal\i s[ reau din foi=or f[ r[ voia lor, =i-=i fr` ngeau m` inile
=i picioarele. Iar Filip se sp[ im` nt[ =i trimise s[ vie Olimpiada,
muma lui Alexandru, =i trimise ]nd[ r[ t pe cealalt[ cr[ ias[ .
+i mai petrecu doi ani cu Olimpiada =i c[ zu ]ntr-o boal[ grea,
=i z[ cu un an. Iar tatarii auzir[ c[ zace Filip, =i se scular[ cu
]mp[ ratul lor Altalmi= cincizeci de mii de tatari, pornind spre
Macedonia c[ tr[ Filip-craiul; =i auzi Filip, =i se sc` rbi mult, =i
chem[ pe Alexandru =i-i zise:
18
C[ r\i populare
— F[ tul meu Alexandre! Ast[ zi a venit vremea s[ m[ g[ sesc
bolnav; =i iat[ tatarii vin asupra noastr[ s[ ne prade \ara =i s[ o
robeasc[ , =i eu nu pot merge la r[ zboi ; dar tu, f[ tul meu, s[ te
scoli, s[ iei zece mii de macedoneni ale=i, =i s[ mergi ]naintea lor,
s[ te ba\i cu tatarii pentru mo=ia ta, =i pentru \ara ta, ca s[ nu
pierzi \ara, =i mo=ia, =i domnia!
Alexandru str` nse treizeci de mii de oameni ale=i =i ie=i ]naintea
tatarilor. +i se apropie de ei; =i merse ]nsu=i el iscoad[ la tatari =i-i
v[ zu risipi\i, =i f[ r[ str[ ji: =i se ]ntoarse la macedoneni =i le spuse
ce-a v[ zut. Apoi noaptea f[ cur[ focuri multe ]mprejurul tatarilor;
=i-i lovir[ noaptea de trei p[ r\i: =i deter[ ]n tr` mbi\e =i ]n t` mpine;
iar tatarii nu =tiau ce s[ se fac[ , =i v[ z` nd focuri multe ]mprejurul
lor, se sp[ im` ntar[ ; iar macedonenii intrar[ ]n ei cu sabia, =i p` n[
]n ziu[ t[ iar[ dou[ zeci de mii ; =i le pieri =i ]mp[ ratul Altalmi=, =i
prinser[ treizeci de mii vii, =i-i scoaser[ la c` mp. +i zise Alexandru:
— Voi, tatarilor! iat[ c[ v[ pieri ]mp[ ratul vostru Altalmis =i
voi a\i c[ zut ]n m` na mea. De v[ ve\i ]nchina mie, =i voi, =i \ara
voastr[ , =i ve\i primi domn de la mine, eu v[ voi l[ sa ; iar de nu
v[ ve\i ]nchina mie, cu to\ii ve\i pieri!
Tatarii gr[ ir[ :
— Craiule Alexandre! De vreme ce ne-am pierdut ]mp[ ratul,
=i pe noi ne-ai prins, ne ]nchin[ m \ie, =i noi, =i \ara noastr[ , =i ne
pune tu ]mp[ rat, =i noi s[ -\i d[ m haraci.
Alexandru le dete domn pe v[ rul s[ u Fran\a, foarte viteaz, =i-l
trimese cu tatarii ]n \ara lor, iar Alexandru porni spre Macedonia;
ci nu sosi.
Iar[ Anarhos, ]mp[ ratul Pelagoniei, auzind c[ merg tatarii spre
Filip la Macedonia, scrise carte:
„Eu, Anarhos, ]mp[ rat al Pelagonitului, scriu la fratele meu Filipcraiul s[ n[ tate =i via\[ ! Am ]n\eles c[ vin tatarii asupra ta ; iar[ s[
=tii domnia-ta c[ -\i voi veni ajutor cu oaste ; ]n zece zile voi fi acolo!“
Iar[ lui Filip foarte bine ]i p[ ru. Acest Anarhos-]mp[ ratul trecuse
oarec` nd pe la Filip, =i se cinstise foarte bine cu Filip, =i v[ zuse
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
19
atuncea Anarhos-]mp[ ratul pe Olimpiada cea frumoas[ , =i o
]ndr[ gise; =i nimenea nu =tia. Se scul[ el cu oastea lui =i se f[ cea
a merge ajutor lui Filip, iar[ el mergea s[ apuce pe Olimpiada. +i
merse p` n[ ]n Macedonia, =i trimese r[ spuns s[ ias[ Filip cu
]mp[ r[ teasa, s[ se ]nt` lneasc[ ]n tab[ r[ . Filip fu bucuros, c[ nu
=tia viclenia lui. Alexandru era la oaste ; iar Filip ie=i cu Olimpiada
]n tab[ r[ , =i Anarhos r[ pi pe Olimpiada =i se ]ntoarse ]napoi. Filip
avea =i el pu\in[ oaste, vru s[ se bat[ cu el, dar nu putu, =i ]nc[ -l
r[ ni pe Filip foarte r[ u; =i s-a dus Anarhos cu mama lui Alexandru.
}ntr-aceast[ vreme sosi =i Alexandru de la r[ zboiul tatarilor, =i
boierii spuser[ lui Alexandru; =i-i ziser[ :
— Alexandre! Iat[ , Anarhos-]mp[ ratul venit-a cu oastea lui =i
b[ tut-a pe tat[ l t[ u =i luat-a pe Olimpiada, muma ta, =i a fugit cu ea!
Alexandru dob` ndise cai buni =i arme bune de la tatari, =i se
repezi cu zece mii de viteji buni, pe cai odihni\i, =i luar[ ]n goan[
pe Anarhos-]mp[ ratul =i-l ajunser[ f[ r[ veste ; =i, lovindu-l, sf[ r` m[ oastea lui =i pe el ]l prinser[ viu =i mul\i cai buni =i arme
luar[ . +i aduser[ pe Anarhos la Filip, =i zise Alexandru:
— Filipe, iat[ vr[ jma=ul t[ u!
+i se scul[ Filip-craiul =i junghie acolo pe loc pe Anarhos]mp[ ratul. +i zise Filip:
— Se duce sufletul meu la iad!
Apoi gr[ i c[ tr[ Alexandru:
— S[ fii binecuv` ntat de Dumnezeu =i de mine, =i s[ fie m` na
ta peste to\i.
+i muri =i Filip, =i-l ]ngropar[ cu mare cinste l` ng[ Netinav]mp[ ratul, tat[ l lui Alexandru. +i se s[ v` r=i Filip-craiul ]n luna
lui mai ]n dou[ sprezece zile.
C[ r\i populare
20
ALEXANDRU-CRAI
Alexandru se a=ez[ ]n scaunul tat[ lui s[ u, ]n Macedonia, =i
trimese c[ r\i pe la toate cet[ \ile: la tatari, la pelagoni, =i prin
Macedonia, s[ se str` ng[ to\i craii, domnii =i boierii lui la Filipus
cetate. +i se str` nser[ to\i; veni =i Fran\a, ]mp[ ratul tatarilor.
Alexandru, din scaunul t[ t` ne-s[ u, gr[ i astfel c[ tr[ to\i, mari =i mici:
— Voi, domnilor, =i voi, boierilor, v-am chemat c[ ci voi s[ cer
un sfat ; c[ iat[ , fra\ilor, ]mp[ ratul vostru =i tat[ l meu, Filip, muri,
=i eu t` n[ r r[ m[ sei ]n scaunul s[ u; cum m[ pov[ \ui\i voi s[
domnesc? C[ tat[ -meu a \inut ]mp[ r[ \ia cum trebuia ]n zilele lui.
Ei ziser[ to\i:
— Craiule Alexandre! Tot omul s[ -=i c` =tige la tinere\[ ca s[
aib[ la b[ tr` ne\[ s[ se odihneasc[ , c[ sunt cinstite.
Selevcus zise:
— Craiule Alexandre! }mp[ r[ \ia se \ine cu oameni, cu sfatul
b[ tr` nilor, =i cu ]ntrebarea!
Iar Antioh-voievodul zise:
— Craiule Alexandre, r[ zboaiele fac pe ]mp[ ra\ii cei tineri mari,
=i la b[ tr` ne\[ nu se bat!
Antigon zise:
— Craiule Alexandre, trebuie=te s[ mergem noi peste al\ii, s[
nu vie al\ii peste noi ; c[ ci cu c` t z[ bovim noi, al\ii nu vor z[ bovi
a veni peste noi; ci mai bine este ]nt[ i dec` t apoi!
Potolomei-voievodul zise:
— Craiule Alexandre! S[ facem cercetare =i s[ scrim o=tile, =i
s[ punem voievozi, c[ pitani, suta=i =i v[ ta=i, =i s[ facem steaguri
=i s[ punem pe steaguri paveze, s[ se =tie la cine slujim.
Lui Alexandru ]i pl[ cur[ aceste sfaturi toate, =i trimese c[ r\i
prin toate ora=ele, s[ se str` ng[ me=terii to\i: faurii, croitorii,
pavezarii =i suli\arii, s[ vin[ la Filipus cetate. Deci se str` nser[
to\i din toate p[ r\ile, =i porunci Alexandru: s[ fac[ faurii coifuri,
=i s[ bierii s[ bii, =i pavezarii paveze, =i suli\arii suli\e, =i croitorii
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
21
steaguri, =i s[ puie scrisorile toate pe steaguri =i pe paveze semnul
lui Alexandru. Aceasta se =i f[ cu.
Apoi ie=i porunc[ s[ se g[ teasc[ tot omul, s[ -=i fac[ arme bune;
=i f[ cur[ c[ utare =i scriser[ oastea =i puser[ voievozi, c[ pitani =i
suta=i; =i to\i me=terii lucrar[ ]ntr-un an ziua =i noaptea; =i se g[ tir[
de r[ zboi.
}NCEPUTUL CU DARIE-}MP{ RAT
Marele Darie-]mp[ rat auzi c[ a murit Filip, craiul Macedoniei,
=i a r[ mas cocon t` n[ r, =i trimese sol =i carte, pe Candarcus, la
boierii lui Filip:
„Eu, Darie, ]mp[ rat peste to\i ]mp[ ra\ii, =i ]ntocmai cu Dumnezeu
=i lum inat tocm ai ca soarele, =i Dum nezeul per=ilor, ]m p[ ratul
]mp[ ra\ilor =i al tuturor domnilor domn, scriu vou[ , macedonenilor,
care sunte\i mai-marii boieri ai lui Filip. S[ =ti\i c[ am ]n\eles c[ a
murit ]mp[ ratul vostru =i a r[ mas fiul s[ u mic; =i mie ]mi pare r[ u
de Filip =i-mi este mil[ de fiul s[ u; =i a=a ]mi este voia, s[ -l trimete\i
la ]mp[ r[ \ia mea s[ stea p` n[ va fi de domnie. Dup[ aceea iar[ ]l
voi trim ete la m o=ia lui. Iat[ , vou[ v-am trim es s[ v[ fie dom n
Candarcus =i s[ -mi da\i haraci =i oaste c` nd va trebui; iar[ pe feciorul
lui Filip s[ -l trimete\i la mine cu toate steagurile lui, s[ slujeasc[
por\ii mele; c[ sunt la mine patruzeci de fii de ]mp[ ra\i mai mari
dec` t d` nsul. +i altm intrelea s[ nu face\i“ Candarcus veni ]n
Macedonia =i merse la Potolomei-voievodul, iar[ Potolomei merse
cu el la Alexandru. +i auzi Alexandru c[ vine solul lui Darie]mp[ ratul, s[ fie el st[ p` nitor ]n Macedonia; =i se a=ez[ pe scaunul
tat[ lui s[ u, de aur, =i-=i puse stema ]n cap; =i avea voinici tineri
]mprejurul je\ului: to\i cu lan\uri de aur. Deci merse Potolomei cu
solul lui Darie la Alexandru, =i se ]nchinar[ lui Alexandru, =i-i
deter[ cartea. Iar logof[ tul ceti cartea, =i Alexandru ascult[ =i se
m` nie, =i rupse cartea zic` nd:
22
C[ r\i populare
— N-ar trebui Darie s[ gr[ iasc[ cu picioarele, =i la cap s[ nu
cate; nu sunt macedonenii a=a cum i se par lui.
+i se duse solul la gazd[ . Alexandru scrise carte lui Darie:
„Eu, Alexandru, viteazul =i ]mp[ ratul Macedoniei, scriu \ie, Darie,
s[ n[ tate =i-\i mul\[ mesc de cartea care mi-ai trimes! Ce te ]ngrije=ti
tu de \ara mea? +i pe mine m[ pofte=ti, t` n[ r, s[ slujesc por\ii tale,
=i s[ m[ hr[ ne=ti. Iar dac[ m[ socote=ti fiu mic ce sug \` \[ , las[ -m[
p` n[ voi ]n\[ rca de la \` \a maicii mele, apoi voi veni la tine s[ m[
hr[ ne=ti; iar[ pe Candarcus s[ nu-l mai trime\i la Macedonia, c[
nu-l vei mai vedea, c[ macedonenii nu sunt a=a f[ r[ cap, cum ]\i
pare \ie.“
Alexandru cinsti =i d[ rui pe sol, =i-i dete cartea s[ o duc[ lui
Darie.
+i cetind-o Darie, ]ncepu a r` de; iar[ Candarcus zise:
— }mp[ rate! Nu trebuie=te s[ r` zi de ni=te cuvinte ca acestea,
c[ ci dup[ c` t ]l v[ zui, era cocon t` n[ r, dar[ mintea de b[ tr` n i-a
fost.
Iar[ Darie, chem` nd pe alt boier, pe nume Calidonus, ]l m` n[
pe acela la Alexandru ; =i-i trimese juc[ rii mici de copil, =i dou[
rotile s[ se joace, =i dou[ racle, =i doi saci de mac, =i cartea lui:
„Eu, Darie-]mp[ ratul, Dumnezeul per=ilor, scriu \ie, f[ tul meu
Alexandre, s[ n[ tate! Afl[ c[ n-am =tiut c[ e=ti at` t de ]n\elept; dar
te pricepui la solia dint[ i; =i s[ =tii c[ ]n\elepciunea tinerilor scurt[
este. Iat[ c[ \i-am trimes dou[ racle de=erte s[ le umpli cu haraci, =i
\i-am trimes doi saci de mac s[ -l numeri, ca s[ afli num[ rul o=tirii
mele. Iar[ tu cur` nd s[ -mi trime\i haraci ; =i de nu vei trimete, vei
veni legat la mine.“
+i trimise pe Calidonus sol ]n Macedonia; =i se ]nf[ \i=[ solul la
Alexandru, care sta ]n je\ul lui de aur =i cu stema ]n cap. Solul
dete cartea =i o ceti Alexandru, apoi cl[ tin[ din cap =i zise:
— O, nenorocite Darie! Cu m[ rirea ta de=art[ , tu cu Dumnezeu
te potrive=ti, iar mie-mi pare c[ nici unui om de pe p[ m` nt nu te
vei potrivi.
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
23
+i Alexandru ]ncepu a m` nca macul, =i sparse raclele =i pe sol
]l trimese la gazd[ .
Alexandru scrise apoi carte lui Darie:
„S[ n[ tate! +i s[ =tii c[ de toat[ cinstea ai fost, iar[ acum ai ajuns
]n mintea copiilor. Cu acestea ce mi-ai trimes tu mie, tu-mi cuge\i
bine s[ fiu ]mp[ rat de lume: c[ aceste roate sunt p[ m` ntul, =i cum
se ]nv` rte=te p[ m` ntul =i aceste roate, a=a te vei ]nv` rti tu ]naintea
mea! Raclele tu mi le-ai trimes plocon, iar[ macul eu l-am m` ncat.
+i eu ]\i trimet o traist[ de piper s[ -l m[ n` nci tot, s[ vezi c[
macedonenii sunt lei, iar[ per=ii sunt oi; =i te rog s[ -\i \ii s[ ritul cu
per=ii t[ i.“
Alexandru porunci s[ se str` ng[ o=tile lui pe c` mpul Filipusului,
=i venir[ to\i boierii =i macedonenii =i aflar[ optzeci de mii de
oaste =i zece mii de macedoneni ale=i, =i tocmi o=tile, =i se g[ tir[
de r[ zboi cu oaste mare.
CUM A CUCERIT ALEXANDRU CET{ | I +I | { RI
}ntr-acea vreme, ]ndemn` nd Dumnezeu pe Alexandru-]mp[ rat,
purcese ]nt[ i cu o=tile la Solon cetate. +i r[ u se sp[ im` ntar[
solonenii de Alexandru, =i trimeser[ carte:
„Eu, ]m p[ ratul Archidon, c[ tr[ m arele Alexandru Macedon.
S[ n[ tate =i voie bun[ trimet ]mp[ r[ \iei m[ riei-tale! +i dac[ auzii
de ]mp[ r[ \ia ta, bine-mi p[ ru c[ te-a m[ rit Dumnezeu ]mp[ rat. Noi
cu tine nu ne vom bate, ci ne ]nchin[ m m[ riei-tale, =i cinste facevom c` t ne va fi puterea; =i trimes-am de feciorul meu, pe nume
Polica, cu dar de ce se afl[ la noi, =i s[ slujeasc[ ]mp[ r[ \iei tale;
iar[ pe noi s[ ne la=i pe ]mp[ r[ \ia noastr[ , =i noi s[ -\i trimetem pe
an haraci, adic[ dare, c` t vei pofti, =i s[ te milostive=ti spre noi,
Alexandre, =i de-\i va fi voia, vom ie=i la ]nchinarea ta.“
+i a=a trimese Archidon-]mp[ ratul pe feciorul s[ u sol cu plocon
=i cu carte la Alexandru. +i ceti Alexandru cartea, =i primi darul
24
C[ r\i populare
bucuros, =i de feciorul lui Archidon bine-i p[ ru =i-l lu[ la el. Apoi
scrise carte:
„Scriu \ie, fratele meu Archidon, ]mp[ ratul Solonului, s[ n[ tate!
}mi pare bine de plocon. Cum se zice: capul plecat nu-l poate t[ ia
sabia. Iar[ feciorul t[ u de ast[ zi l` ng[ mine va fi, =i tu ]mp[ r[ \e=te
]n pace =i-mi trimete haraci o sut[ de mii de galbini pe an, =i c` te
zece mii de viteji c[ l[ ra=i ]nfiera\i, si fii s[ n[ tos cu to\i oamenii t[ i!“
Alexandru de acolea merse la Atina, =i ajunse sub cetate. +i
era Atina cetate mare, =i ]mpodobit[ , =i ]nfrumuse\at[ cu de toate
frumuse\ile lumii: =i o judecau doisprezece filosofi, =i ]mp[ rat nu
avea, =i domnea \[ rile eline=ti toate. Sosi Alexandru sub cetate, =i
auzir[ atinenii, =i f[ cur[ sfat: ]nchina-se-vor au nu? +i gr[ i un
filosof pe nume Sofonie:
— Bine este nou[ s[ ne ]nchin[ m lui Alexandru, c[ este ]n\elept
=i milostiv: el a luat \ara t[ t[ rasc[ ]ntr-o zi, =i a ucis pe Criz]mp[ ratul iar[ =i ]ntr-o zi; =i s-a dus la Solon, =i i se ]nchinar[ , =i nimica
nu le f[ cu, ci-i l[ s[ pe loc ]n pace. +i noi de ne vom ]nchina lui, nici
]n cetate nu va intra, ci va trece la R` m. Iar[ alt filosof zise:
— De c` nd e Atina cetate, nici un ]mp[ rat nu a putut-o lua:
nici acesta nu o va bate: c[ oarec` nd, venit-a Dionisie-]mp[ rat cu
toat[ puterea lui, =i nu o putu lua, ci s-a ]ntors cu ru=ine; =i venit-a
Schidir, ]mp[ ratul cu per=ii, =i nu o putu bate =i ]nc[ l-au gonit
cet[ \enii p` n[ ce s-a ]necat ]n mare. Ci nu trebuie=te s[ ne ]nchin[ m noi feciorului lui Filip. Tu nu =tii ce gr[ ie=ti, c[ unde este
minte mult[ , =i nebunie este mult[ .
+i se ru=in[ Sofonie filosoful =i peste noapte ie=i din cetate =i
merse la Alexandru, se ]nchin[ lui, =i-i spuse toate de r` ndul
cet[ \ii. Alexandru trimese sol ]n cetate pe un tatar f[ r[ carte =i
tatarul se ]nf[ \i=[ =i zise:
— A=a v[ zice Alexandru-]mp[ ratul, s[ v[ ]nchina\i lui, =i s[ -i
da\i haraci =i oaste pe an, iar de nu v[ ve\i ]nchina de voie, v[
ve\i ]nchina de nevoie, dup[ pagub[ .
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
25
Iar ei nu ]n\elese limba lui, ci c[ utar[ un dragoman =i le spuse
ce zisese solul; iar cet[ \enii se m` niar[ =i t[ iar[ capul dragomanului =i r[ spunser[ solului:
— Du-te =i spune lui Alexandru c[ nu va fi ]n Atina ]mp[ rat
feciorul lui Filip. }nc[ cum a vrut a venit, iar cum va vrea nu se
va duce!
Alexandru se m` nie =i zise s[ bat[ cetatea de trei p[ r\i. +i
b[ t` nd ]n cetate dincotro erau tatarii, mergeau s[ ge\ile ca ploaia,
=i cet[ \enii nu puteau r[ bda, ci deschiser[ poarta =i n[ v[ lir[ tatarii
]n cetate; iar cet[ \enii puser[ praf, adic[ iarb[ de pu=c[ , =i-l
aprinser[ , =i pierir[ zece mii de tatari; =i de alt[ parte c[ zur[ cinci
sute de macedoneni uci=i cu ma=ini de r[ zboi. Apoi macedonenii
puser[ straj[ , f[ cur[ sfat, =i zise Diogen filosoful;
— }mp[ rate! Cetatea cu sila nu o vei lua, c[ sunt dou[ sute de
mii de oameni ]n cetate. Ci s[ facem me=te=ug, s[ -i scoatem din
cetate, c[ -i vom bate, pentru c[ nu =tiu r` ndul la r[ zboi.
Alexandru zise:
— S[ aduc[ o mie de boi =i zece mii de oi!
+i dup[ ce aduser[ , scrise carte:
„Eu, Alexandru, scriu vou[ atinenilor, s[ =ti\i c[ am venit la voi
ca s[ bat cetatea, dar ast[ -noapte venir[ Dumnezeii vo=tri la mine
=i m[ certar[ foarte r[ u pentru voi! +i acum s[ =ti\i c[ m-am ]ntors
]n Macedonia =i am l[ sat Dumnezeilor vo=tri o mie de boi =i zece
mii de oi s[ le face\i jertf[ .“ +i puse cartea ]ntr-un lemn ]nalt, =i se
]ntoarse ]nd[ r[ t zece mile de loc =i ascunse o=tile ]ntr-o p[ dure,
]mp[ r\ite ]n trei locuri. +i diminea\a cet[ \enii c[ utar[ =i nu v[ zur[
oastea, ci v[ zur[ boii =i oile, =i cartea sta sus. Atunci ie=ir[ afar[ ,
=i ziser[ :
— Fugit-a Alexandru de fric[ !
+i ]ncepur[ a-l goni to\i, cu mic cu mare. Iar un c[ l[ ra= din
cetate striga:
— Nu goni\i pe Alexandru, c[ eu am v[ zut ast[ -noapte ]n vis
c[ era s[ m[ nat gr` u prin cetate =i-l secerau macedonenii cel copt
26
C[ r\i populare
=i cel necopt; =i umbla Alexandru c[ lare pe un leu ]n mijlocul
cet[ \ii.
Dar cet[ \enii nu-l b[ gar[ ]n sam[ =i gonir[ pe Alexandru p` n[
]l ajunser[ . Iar Alexandru ie=i din p[ dure =i ]i ]nt` mpin[ ; =i-i lovir[
unii din mijloc, al\ii dinainte; =i cet[ \enii se sp[ im` ntar[ foarte =i
nu =tiau ce s[ fac[ , ci ]ncepur[ a fugi c[ tre cetate; iar macedonenii
t[ iau ]ntr-]n=ii cum se taie; =i se amestecau unii cu al\ii, =i at` t se
t[ iar[ , c[ z[ ceau ca frunza =i ca iarba; =i c[ lcau cu caii pe pedestra=i p` n[ la cetate; =i aprinser[ =i cetatea, =i arse biserica cea
mare, unde erau Dumnezeii lor, =i arser[ =i Dumnezeii; =i zise Alexandru:
— De a\i fi voi Dumnezei, nu a\i arde!
+i ie=ir[ muierile despletite, =i zg` riate pe obraz, =i cu fetele,
=i cu fiii, =i strigau:
— Alexandre, milostive=te-te de noi, =i st` nge focul!
Alexandru umbla c[ lare pe Ducipal =i nu putea opri pe macedoneni, iar cet[ \enii strigau:
— Milostive=te-te, Alexandre, c[ ne ]nchin[ m \ie, noi =i cetatea
noastr[ !
Alexandru scoase o=tile afar[ , =i le st` nse focul. +i at` ta moarte
s-a f[ cut, c` t n-a mai fost din ]nceputul Atinei. +i se ]nchinar[
dup[ pagub[ , precum zisese Alexandru. +i atuncea gr[ i Ale–
xandru:
— Vai de cetatea ce o judec[ mul\i! +i vai de aceia ce nu ascult[
de domnul ]n\elept! Ca =i atinenii ce nu ascultar[ pe Sofonie
filosoful, c[ n-or fi p[ \it ce p[ \ir[ . Pentru aceea a zis prorocul
Solomon: „Pe omul ]n\elept s[ -l ]ndr[ ge=ti, c[ mai lesne este \ie,
=i mai bine cu ]n\eleptul a purta pe um[ r o piatr[ mare, dec` t cu
nebunul a bea vin“.
Atuncea pl` nser[ atinenii cu glas mare; =i se auzi peste toat[
lumea de amarul lor; =i to\i domnii =i craii eline=ti se sp[ im` ntar[
=i merser[ la Alexandru cu haraci pe zece ani. +i atunci zise
Alexandru:
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
27
— P` n[ nu spargi capul, nu curge s` nge.
+i =ezu acolo zece zile =i de acolo plec[ la R` m; =i-i ie=ir[ ]nainte
ni=te crai grece=ti, craiul de la Trocinia =i de la Amorea, =i de la
Delmana, =i de la Trivala, =i se ]nchinar[ lui Alexandru to\i =i
aduser[ daruri =i haraci =i se veselir[ acolo mult. +i se duser[
unii pe la \[ rile lor, al\ii merser[ cu Alexandru =i-i deter[ haraciurile =i o=tile; =i se aflar[ o sut[ de mii de pedestra=i; =i pornir[ la
R` m. R` mlenii auzir[ =i se tulburar[ . +i ei ]nc[ aveau doisprezece
sfetnici de judecau R` mul; =i f[ cur[ sfat; ]nchina-se-vor au nu se
vor ]nchina lui Alexandru? +i ziser[ s[ se roage Dumnezeilor. +i
merser[ la biseric[ , f[ cur[ rug[ lui Amon, Dumnezeul lor. +i li se
ar[ t[ Amon ]n vis =i le zise:
„Voi, r` mlenilor, ]nchina\i-v[ lui =i-l l[ sa\i s[ intre ]n cetate cu
mare cinste, c[ Alexandru este feciorul meu =i este ]mp[ rat peste
to\i ]mp[ ra\ii.“
+i r` mlenii cu mare cinste ie=ir[ ]nt[ i cu patru mii de viteji
to\i ]mpl[ to=ati, ]ncoifa\i de luminau ca soarele =i ziser[ :
— Bine ai venit, Alexandre, a toat[ lumea ]mp[ rat!
+i dup[ aceea ie=ir[ cu dou[ mii de fete ]mpodobite, =i toate
pe cai albi, cu haine ro=ii =i cu cununi de aur =i se ]nchinar[ lui
Alexandru, =i ziser[ :
— Mul\i ani s[ tr[ ie=ti, ]mp[ rate Alexandre, a toat[ lumea!
Alexandru, dac[ v[ zu a=a, zise voievozilor =i domnilor s[ -=i
tocmeasc[ o=tile =i steagurile ]naintea lui to\i pe r` nd: =i dup[ ei
mergea Alexandru c[ lare pe Ducipal, =i cu stema pe cap; =i deter[
]n tr` mbi\e, ]n surle =i ]n t` mpine; =i cum se apropiar[ de cetate
ie=ir[ patru mii de or[ =eni, to\i cu steaguri de finic ]n m` ini, =i se
]nchinar[ lui Alexandru, =i ziser[ :
— Bine-ai venit, Alexandre, a toat[ lumea!
+i mai ie=ir[ dou[ mii de preo\i to\i cu f[ clii aprinse ]n m` ini,
=i cu c[ delni\e de aur =i-l ]nt` mpinar[ =i ziser[ :
— Mul\i ani, ]mp[ rate, s[ tr[ iesti!
C[ r\i populare
28
+i intrar[ ]n cetate, =i merser[ la biserica lui Solomon ce o
f[ cuse Savela-]mp[ r[ teasa, sora lui Solomon, ce se zice Sf` nta
Sfintelor, =i se ]nchinar[ . +i =ezu Alexandru ]n scaunul R` mului:
=i ]ncepur[ a scoate daruri: o mie de blide de aur; =i scoaser[
pla=ca 1 , =i emurlucul2 lui Solomon, tot cu ochi de =arpe, av` nd
]ntr-]nsul trei pietre cu dou[ sprezece tocmele 3, care toate boalele
vindec[ ; =i scoaser[ stema ]mp[ r[ tesei Savela, cea mai de mult
pre\, =i scoaser[ un farij, adic[ un cal alb cu =aua de diamant =i
de piele de aspid[ , =i scoaser[ sabia lui Armeleus-crai de la Troada,
=i scoase suli\a lui de os de elefant, tot cu m[ rg[ ritare, =i scoaser[
pav[ za lui Patrichie-]mp[ ratul ]nv[ lit[ cu piele de aspid[ . Acesta
fu ploconul ]mp[ r[ tesc. +i scoaser[ cartea lui Daniil prorocul, =i
cetir[ ]n carte a=a:
„C` nd va fi cursul anilor cinci mii dou[ sute, ie=i-va inorogul4 =i
va goni pe to\i pardo=ii de la apus =i va merge la berbecele cel mare
ce-i ajung coarnele p` n[ la cer; =i junghia-va inorogul la inim[ , =i
se vor cutremura toate limbile ]n lume!“
Alexandru ]ntreb[ :
— De cine gr[ ie=te aceasta?
Ei ziser[ :
— }mp[ rate, a=a ne pare nou[ , s[ fii tu acela!
Alexandru zise:
— Nu cu voia mea, ci cu a lui Dumnezeu!
Iar[ acolo sta un filosof =i zise:
— }mp[ rate, a=a se spune: pardo=ii sunt craii de la apus, iar[
berbecele este Por-]mp[ ratul; =i inorogul este ]mp[ ratul Macedoniei.
Alexandru zise:
— Cum va fi voia lui Dumnezeu, a=a s[ fie. Adev[ rat spune c[
puternicii c[ dea-vor, =i neputernicii ridica-se-vor!
1
Pla=c[ — mantie
Emurluc — haina lung[ , cu glug[ .
3
Tocmele — fe\ele str[ lucitoare ale pietrelor scumpe
4
Inorog — animal fabulos (av` nd cap de cerb, trup de cal =i un corn ]n fa\[ )
2
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
29
+i acolo =ezu Alexandru cincisprezece zile, =i venir[ to\i craii
=i domnii de la apus cu daruri =i cu haraci pe zece ani =i se
]nchinar[ . Iar Alexandru se milostivi spre ei =i le dete mo=iile lor.
+i se veselir[ acolo macedonenii cu r` mlenii ca fra\ii cincisprezece
zile. +i se ridic[ de acolo Alexandru cu o=tile spre | ara Le=asc[ =i
o lu[ , =i cuprinse =i alte \[ ri multe, =i ajunser[ la o pustie. Acolo
aflar[ ni=te oameni cu obraze ca de om =i cu trupurile de =arpe,
=i se b[ tur[ cu Alexandru =i pierir[ de aceia zece mii. +i de acolo
merser[ pe l` ng[ mare =i ajunser[ la un munte de fier, =i erau
acolo ni=te paseri cu obraze ca de muiere =i cu \` \ele =i cu p[ r de
muiere, =i se l[ sau pe oaste =i luau omul de pe cal; =i fugeau cu el
la munte. Altora le scoteau ochii. Alexandru zise:
— S[ -=i fac[ to\i snopi de trestie =i s[ -i aprind[ cu foc.
+i a=a f[ cur[ : c` nd vrur[ s[ treac[ , ei aprinser[ snopii, iar
paserile se l[ sar[ pe oaste =i nu =tiau ce este focul, =i deter[ ]n
foc =i-=i aprinser[ , aripile, c[ zur[ jos ]n foc, =i le t[ iau o=tenii, le
c[ lcau caii, =i pierir[ paseri o sut[ de mii, iar[ din oastea lui
Alexandru zece mii de oameni pierir[ .
De acolo se ]ntoarse Alexandru la lume: =i ajunse la \ara
Eghipetului =i o b[ tu, =i ajunse la Marea Alb[ . +i st[ tu acolo cu
o=tile =i puse me=teri s[ fac[ catarge dou[ sprezece mii, =i s[ intre
c` te zece mii de oameni ]ntr-una. +i se lucrar[ cor[ biile ]n =ase
luni. +i puse voievozi pe cinci mii de oameni, =i pe Vizantievoievodul pe opt mii de oameni. +i zise Alexandru:
— S[ intra\i ]n catarge =i s[ merge\i pe mare =i s[ bate\i cet[ \ile
de pe mare, apoi unde ve\i ie=i s[ face\i cet[ \i pe numele vostru,
ca s[ ne putem afla ]n lume.
Iar[ lui Potolomei =i lui Filon le zise:
— S[ merge\i pe uscat cu c[ l[ ra=i =i cu to\i craii ce se afl[ ]n
catarge, =i s[ merge\i spre | ara Le=asc[ , =i toate cet[ \ile s[ le
bate\i, =i s[ lua\i haraciuri =i o=ti, =i s[ ne adun[ m la Eghipet.
Iar[ Alexandru intr[ ]n catarg[ cu treizeci de mii de oameni;
=i purceser[ to\i ]n toate p[ r\ile, =i umblar[ pe ap[ =ase luni; =i
30
C[ r\i populare
ie=i ]mp[ ratul cu o=tile lui spre r[ s[ rit, =i f[ cu cetate mare =i tare
=i-i puse numele Alexandria. Vizantie ie=i la | arigrad, el f[ cu
cetatea pe numele lui: Vizantie, =i Antioh ie=i la Antiohia =i f[ cu
cetatea pe numele lui: Antiohia. Selevchie ie=i la \ara ar[ peasc[
pe Marea Neagr[ =i f[ cu cetate pe numele lui: Selevchia. Potolomei
=i Filon merser[ pe uscat spre | ara Le=asc[ , =i spre Marea Acr` m
Tatar, ce se cheam[ azi Ardealul, Moldova =i | ara Rom` neasc[ , =i
luar[ cet[ \i multe, =i prinser[ pe crai vii, =i-i legar[ , =i-i duser[ la
Eghipet. +i se adunar[ la Alexandru, =i se veselir[ mult, =i spuser[
c` te cet[ \i au luat =i deter[ pe acei domni lega\i, =i spuser[ lui
Alexandru cum n-au vrut s[ se ]nchine lui. Iar[ Alexandru se
milostivi spre ei, =i le lu[ credin\a =i le dete drumul s[ se duc[ pe
la mo=iile lor, =i s[ trimeat[ haraci =i oaste pe an c` te zece mii de
oameni. Iar[ voievozii nu =tiau care pe unde au ie=it ]n lume, p` n[
s-au aflat peste un an, =i era sc` rbit Alexandru, pentru c[ nu =tia
pe unde au ie=it la lume; =i cercetar[ , prin cet[ \i =i prin negu\[ tori,
=i se adunar[ iar[ peste un an, =i se ]nt` lnir[ to\i cu Alexandru; =i
se veseli foarte Alexandru cu to\i voievozii lui, =i acolo f[ cu
Alexandru o cetate, =i-i puse numele }nt` mpinarea, pentru c[ to\i
acolo s-au fost adunat. +i =ezu acolo =ase luni =i se g[ tir[ de oaste.
+i purcese Alexandru cu o=tile spre \ara Asiei =i acolo era o
cetate mare, anume Troada, ce se cheam[ grece=te Frigia, =i acolo
judecau doisprezece filosofi. Iar[ dac[ auzir[ troadenii, ie=ir[
]naintea lui Alexandru to\i cet[ \enii =i filosofii =i se ]nchinar[ cu
plocon lui Alexandru, =i-i spuser[ de An\elus-craiul c` t a fost de
viteaz, =i cum au pierit at` \ia domni mari, cum au pierit pentru o
femeie ce o chema Elenu=a. C[ oarec` nd pribegise Alexandru Paris
de la Troada, =i mersese la Menelau craiul, =i pre Alexandru Paris
]l boierir[ ; iar[ Menelau-craiul se duse la oaste departe =i l[ s[ pe
Alexandru Paris precum ]i gr[ ise, cu Elenu=a; iar[ Elenu=a era
preafrumoas[ , =i se ]ndr[ gise cu Alexandru Paris, =i luar[ comoara
lui Menelau-craiul =i fugir[ am` ndoi la Troada; =i dac[ veni
Menelau sau Melei-craiul, nu-=i g[ si cr[ iasa, =i se m` nie, =i ridic[
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
31
=apte crai eline=ti cu el =i se str` nser[ o=tile, =i merser[ la Troada,
=i o b[ tur[ doisprezece ani cu mare me=te=ug, c[ mai tare cetate
dec` t Troada nu era pe lume, c[ era f[ cut[ de Nevrod-]mp[ ratul.
+i acolo pierir[ grecii cu An\elus-craiul, =i Alexandru Paris, =i
p[ c[ toasa Elenu=a =i mult popor f[ r[ num[ r pieri pentru o muiere.
+i aceste toate le povestir[ lui Alexandru, =i-i deter[ plocon sabia
lui An\elus-craiul =i scoaser[ inelul ]mp[ r[ tesei de antrax piatr[ ,
=i a=a era acea piatr[ , c[ de se afla omul bolnav =i c[ uta ]ntr-]nsa,
se ]ns[ n[ to=ea de toate boalele. +i scoaser[ zugr[ vit pe An\eluscraiul. Iar[ Alexandru se milostivi spre ei =i-i l[ s[ cu pace pe mo=ia
lor. +i grecii, cu voia lui Dumnezeu, merser[ la R` m, =i acolo au
]ntemeiat ]mp[ r[ \ie mare, =i s-a ales un popor numit roman, de
la care apoi au purces de au venit rom` nii ]n Ardeal, ]n Moldova
=i ]n | ara Rom` neasc[ .
Alexandru se ]ntoarse de acolo =i porni spre Persia, =i ajunse
la hotarul lui Darie-]mp[ ratul. Iar[ Darie trimese iscoade la
Alexandru. Venir[ iscoadele =i v[ zur[ judecata lui dreapt[ , =i pe
el darnic, milostiv =i dulce la cuv` nt, =i merser[ iscoadele la Darie,
=i spuser[ , =i se mir[ Darie =i zise:
— Adev[ rat, acestea sunt semne de domn =i de ]mp[ rat a toat[
lumea.
Darie apoi nu crezu s[ fie a=a, =i trimese c[ r\i pe la to\i domnii
=i craii s[ se str` ng[ o=tile la St` ltrorinia: =i trimese la Eghipet =i
la Ierusalim:
„Scriu vou[ , ierusalimnenilor, =i vou[ , egiptenilor. A=a v[ gr[ iesc,
s[ nu v[ ]nchina\i acelui t` lhar, feciorului lui Filip, c[ voi veni cu
sabia =i v[ voi scoate de la acest t` lhar. Altmintrelea s[ nu face\i.“
Alexandru merse la Ierusalim, =i auzir[ ierusalimnenii c[ vine
Alexandru spre ei. +i ]ntr-acea vreme judeca Ierusalimul Ieremia
prorocul, =i credea ]n Savaot Dumnezeu. +i f[ cur[ sfat: ]nchinase-vor lui Alexandru, au nu se vor ]nchina? Alexandru puse tab[ ra
aproape de Ierusalim =i trimese carte la ierusalimneni:
32
C[ r\i populare
„Eu, Alexandru, ]mp[ rat peste to\i ]mp[ ra\ii, scriu vou[ , ierusalimnenilor, s[ n[ tate =i via\[ . Am luat Apusul tot, =i am venit la voi,
=i v[ zic s[ v[ ]nchina\i mie, =i s[ -mi trimete\i haraci =i oaste pe an,
=i fi\i ]n pace pe mo=ia voastr[ .“
+i merse solul la Ierusalim, =i cetir[ cartea ierusalimnenii =i se
sp[ im` ntar[ =i scriser[ carte lui Alexandru:
„Iat[ noi, soborul Ierusalim ului, scris-am la m arele ]m p[ rat
Alexandru Macedon, s[ n[ tate! Am ]n\eles ce ne-ai scris, =i a=a s[
=tii ]mp[ r[ \ia-ta c[ noi suntem sub m` na lui Darie =i nu cutez[ m
s[ ne ]nchin[ m \ie, c[ ne-om ]nchina ast[ zi, iar[ m` ine va veni Darie
=i cu rea moarte vom muri. Ci te bate ]nt` i cu Darie, =i de-l vei bate,
noi ai t[ i suntem.“
Alexandru ceti cartea ierusalimnenilor =i scrise alt[ carte:
„Eu, Alexandru, ]m p[ ratul peste to\i ]m p[ ra\ii, scriu vou[ ,
ierusalimnenilor, s[ n[ tate. Ce a\i scris am ]n\eles; dar nu se cade
vou[ s[ v[ ]nchina\i lui Darie, c[ sunte\i oamenii lui Dumnezeu
Savaot, iar[ Darie sluje=te idolilor; iar[ voi s[ =ti\i c[ p` n[ nu voi
intra ]n Ierusalim, s[ m[ ]nchin lui Savaot Dumnezeu, p` n[ atunci
nu m[ voi bate cu Darie“
+i trimese sol cu cartea, =i purcese cu o=tile spre Ierusalim.
Ierusalimnenii cetir[ cartea, iar Ieremia prorocul zise:
— O, ierusalimnenilor! Eu zic s[ ne ]nchin[ m lui Alexandru =i
s[ -l l[ s[ m s[ intre ]n cetate cu cinste, c[ eu de acesta am prorocit.
+i pl[ cur[ cet[ \enilor aceste cuvinte, tuturor. Iar[ Alexandru
v[ zu ]ntr-acea noapte ]n vis pe Ieremia prorocul, care-i zicea:
„Pas ]n Ierusalim =i te ]nchin[ lui Savaot Dumnezeu =i mergi
spre Darie, c[ -l vei bate, =i vei fi ]mp[ ratul per=ilor =i a toat[
lumea.“
Iar[ Alexandru spuse diminea\a voievozilor visul. +i ie=i Ieremia
prorocul cu to\i ierusalimnenii ]naintea lui Alexandru cu mare
cinste, =i cum v[ zu Alexandru pe Ieremia prorocul, ]l =i cunoscu,
=i zise boierilor:
— Pe acesta l-am v[ zut ast[ -noapte ]n vis!
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
33
+i desc[ lec[ Alexandru, =i s[ rut[ sf` nta lui Aron, =i-l t[ m` ie
Ieremia prorocul cu c[ delni\a de aur, =i-l binecuv` ntar[ =i to\i
preo\ii Ierusalimului, =i-l lu[ Ieremia de m` n[ =i-l b[ g[ ]n biserica
Sionului. +i se ]nchin[ Alexandru lui Savaot Dumnezeu =i se lep[ d[
de idoli. +i ]ncepur[ a scoate daruri lui Alexandru. +i scoaser[
mai ]nt[ i galbini mul\i. Alexandru zise:
— Darul ce-mi da\i mie, eu ]l dau lui Savaot Dumnezeu, s[ -i
face\i jertf[ , c[ =i eu m[ ]nchin lui Savaot =i m[ rog, =i ]ntru el
cred, =i el s[ -mi fie ajutor ]n tot locul =i s[ fie cu mine.
+i dete aurul =i argintul lui Ieremia prorocul. +i scoaser[ pav[ z[
de iachint piatr[ , =i scoaser[ or[ =enii 30 g[ lete de migdale, =i
scoaser[ 20 mii de cai hr[ ni\i. +i =ezu ]mp[ ratul acolo =apte zile,
=i se veselir[ macedonenii cu ierusalimnenii, =i binecuv` nt[
Ieremia pe Alexandru, =i zise:
— }mp[ rate! Toat[ lumea vei lua, iar mo=ia ta nu vei mai
vedea!
+i se s[ rutar[ am` ndoi, =i purcese Alexandru la Eghipet spre
cetatea lui Netinav-]mp[ ratul.
Egiptenii auzir[ c[ vine Alexandru spre Eghipet =i se ]nchiser[
]n cetate. Alexandru se apropie de Eghipet =i zise s[ bat[ cetatea
de patru p[ r\i ; =i o b[ tur[ ]ntr-o zi, =i nu o putur[ lua p` n[ sara.
+i ]ntru acea zi fu c[ ldur[ mare =i merse Alexandru de se sc[ ld[
]ntr-o ap[ rece, =i-l prinse r[ ceala apei, =i se boln[ vi. Iar[ egiptenii
auzir[ c[ este Alexandru bolnav, =i trimeser[ carte la Filip vraciul:
„Scriem noi la tine, Filipe vraciule, =i-\i d[ m ]n =tire dumnitale
pentru Alexandru, s[ -l otr[ ve=ti, iar[ tu s[ fii ]mp[ rat Eghipetului!“
Filip ceti cartea =i r` se, =i scrise alt[ carte la Eghipet:
„Scriu vou[ , ne]n\elep\ilor =i m[ garilor egipteni! Crede\i-m[ c[
de-mi va trebui mie domnia voastr[ , dami-o-va Alexandru; ]nc[ =i
alte ]mp[ r[ \ii mai mari Alexandru ]mi va da mie. Vou[ v[ pare c[
Alexandru este bolnav, iar[ el nu este bolnav, ci diminea\[ ]l ve\i
vedea c[ lare pe Ducipal umbl` nd prin mijlocul o=tilor.“ +i trimese
34
C[ r\i populare
cartea la Eghipet; iar[ egiptenii, dac[ auzir[ a=a, se sp[ im` ntar[
=i scriser[ alt[ carte lui Alexandru:
„Scris-am noi, egiptenii, la marele ]mp[ rat Alexandru, precum
ca s[ =tie c[ m` ine diminea\[ Filip vraciul va s[ te otr[ veasc[ cu ierburile
lui“. Alexandru ceti cartea =i cl[ tin[ cu capul; =i ]ntr-aceea sosi =i
Filip vraciul cu paharul plin de ierbi =i-l dete lui Alexandru, =i zise:
— Bea, ]mp[ rate, c[ te vei ]ns[ n[ to=i!
Alexandru lu[ paharul =i zise;
— Oh! Dragul meu Filipe, oare acest pahar de-l voi bea fi-miva ceva de folos?
+i pricepu Filip, =i lu[ paharul =i-l b[ u pe jum[ tate, =i zise:
— Alexandre! Nici un vraci nu-=i otr[ ve=te pe domnul s[ u.
Iar[ Alexandru dete cartea egiptenilor, =i ceti Filip =i pl` nse, =i zise:
— Ah, mare ]mp[ rate Alexandre! Pe capul t[ u se razim[ toat[
lumea! +i de a= face a=a, la ce ]mp[ rat a= avea credin\[ ? Mai bine
s[ intru ]n p[ m` nt de viu, dec` t s[ fac a=a. Iar[ acei m[ gari egipteni
trimes-au =i la mine carte, iar[ eu ]nc[ le-am trimes r[ spuns cum
am =tiut; pentru aceea le-a fost pizm[ pe mine, =i au trimes carte
la tine, ]mp[ rate. Ci te culc[ pu\intel, =i te vei scula s[ n[ tos.
Deci se veselir[ o=tile =i se g[ tir[ de r[ zboi; =i porunci Alexandru s[ bat[ cetatea. +i ]ncepur[ a bate cetatea de toate p[ r\ile;
deter[ cu ma=inile de r[ zboi de o parte =i cu s[ ge\ile de alt[ parte;
=i mergeau s[ ge\ile ca ploaia ]n cetate; =i nu putur[ r[ bda s[ ge\ile,
ci deschiser[ por\ile, =i strigau to\i:
— Milostive=te-te spre noi, Alexandre-]mp[ rate, c[ noi ]nchin[ m cetatea noastr[ \ie! Ci te milostive=te, Alexandre, feciorul
lui Netinav-]mp[ ratul!
+i se milostivi Alexandru de opri o=tile, =i =ezu ]n scaunul
Eghipetului, =i se ]nchinar[ to\i egiptenii lui Alexandru; =i zise
Alexandru:
— Cum =ti\i c[ sunt feciorul lui Netinav, ]mp[ ratul vostru?
+i gr[ ir[ egiptenii:
— }mp[ rate! Avut-am noi ]mp[ rat pe Netinav care a ]mp[ r[ \it
bine =i dulce patruzeci de ani; =i l-a scos Darie-]mp[ ratul, =i s-a
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
35
dus de la noi. +i ne-a l[ sat carte =i stema pe mas[ ; =i a=a zice
cartea: c[ se va duce de la noi b[ tr` n, =i va veni t` n[ r; =i nou[
a=a ne pare, s[ fii tu acela! +i l-am v[ rsat de aur =i l-am pus ]ntrun st` lp, =i i-am pus stema ]n cap =i cartea ]n m` n[ .
Alexandru merse s[ -l vad[ ; =i se apropie de st` lp; iar[ stema
c[ zu ]n capul lui Alexandru, =i se mirar[ to\i de a=a minune.
Alexandru f[ cu acolo alt st` lp foarte ]nalt. +i se scrise ]n st` lp
l` ng[ tat[ l s[ u, Netinav. +i lu[ Eghipetul, =i se veselir[ egiptenii
cu macedonenii. +i ]ncepur[ a scoate daruri scumpe, aur =i argint
mult, =i toate comorile crailor =i ale ]mp[ ra\ilor celor b[ tr` ni de
la Faraon, =i de la Iosif cel preafrumos; =i toate le lu[ Alexandru
=i le dete o=tilor, =i le zise s[ se g[ teasc[ de r[ zboi. +i puse ]mp[ rat
pe Filip, =i poposi acolo treizeci de zile.
Iar[ ]ntr-o zi venir[ vestitorii lui Alexandru =i-i spuser[ :
— S[ =tii, ]mp[ rate, c[ vine Darie spre tine cu toat[ sila 1 lui, =i
este la apa Eufratului!
Alexandru scrise o=tile, =i aflar[ =ase mii de mii de c[ l[ re\i, =i
patru mii de mii de pede=tri. +i purcese o=tile ]naintea lui Darie
la Eufrat. +i dac[ se apropie de Eufrat, Darie auzi =i scrise o=tile,
=i se aflar[ zece mii de mii de pede=tri; =i trimese Darie iscoad[
la Alexandru. Iar[ str[ jile lui Alexandru prinser[ iscoadele lui
Darie =i le aduser[ la Alexandru. +i le zise Alexandru:
— De nu ve\i spune drept, eu v[ voi pierde! +i-i ]ntreb[ :
Spune\i, c` te o=ti are Darie?
Ei spuser[ drept, Alexandru porunci o=tilor s[ fac[ to\i focuri
sara, =i a=a f[ cur[ , =i se suir[ iscoadele ]ntr-un munte ]nalt, =i
v[ zur[ focuri multe f[ r[ num[ r; =i le dete drumul de se duser[ la
Darie-]mp[ ratul, =i a=a spuser[ lui Darie:
— S[ =tii, ]mp[ rate, c[ at` ta oaste are Alexandru, c` t nu se
=tie num[ rul =i sf` r=itul!
Iar[ Darie se m` nie pe ei =i le t[ ie limbile c[ au spus o=tilor s[
se sperie.
1
Sil[ — putere, armat[
36
C[ r\i populare
Darie trimese soli =i carte la Alexandru:
„Scriu \ie eu, Darie, ]mp[ ratul peste to\i ]mp[ ra\ii, marele =i
tarele, =i ]ntocmai lui Dumnezeu, =i luminez ]ntocmai ca soarele pe
lume, =i Dumnezeul per=ilor, scriu \ie, feciorul lui Filip. Am auzit c[
ai luat Apusul, R` mul, Atina, Ierusalimul =i Eghipetul, =i acuma ai
venit =i la \ara mea cu t` lharii t[ i. S[ =tii, ca s[ -mi trime\i haraciul
acelor \[ ri de la apus, =i s[ -\i cei iert[ ciune de la mine =i-\i voi ierta
gre=ala, =i s[ te duci la Macedonia ta, s[ -\i \ii mo=ia. Iar[ de nu vei
face a=a, voi veni la tine cu toate o=tile, =i nici un macedonean nu
va sc[ pa ]n toat[ lumea. Ci s[ -\i treac[ nebunia, =i te du ]nd[ r[ t.“
+i veni solul la Alexandru; iar[ Alexandru ceti cartea =i o rupse,
=i porunci s[ fie sp` nzura\i solii lui Darie. Iar[ macedonenii ziser[ :
— Nu se cade s[ se sp` nzure solii.
Alexandru r[ spunse c[ nu sunt trime=i la ]mp[ rat, ci i-au trimes
la t` lhar; =i t[ lharii pierd solii:
— Vina este a lui Darie, domnul vostru.
Iar[ solii gr[ ir[ :
— }mp[ rate, de ne vei pierde pe noi, pu\in[ pagub[ vei face
lui Darie, =i acum t[ lhar nu e=ti, iar[ de vei rupe legea solilor,
]nsu\i t[ lhar te vei face!
Alexandru zise:
— Fi\i ierta\i =i v[ dau zile de la mine, iar[ de la ]mp[ ratul
vostru mor\i era\i.
Iar[ solii gr[ ir[ :
— }mp[ rate, =ti-vom =i noi ce vom gr[ i la ]mp[ ratul nostru de
]mp[ r[ \ia ta!
Alexandru cinsti solii =i-i d[ rui, =i scrise carte lui Darie:
„Eu, Alexandru-]mp[ ratul, scriu \ie, Darie, ]mp[ ratul per=ilor. S[
=tii c[ nu-\i mul\[ mesc la cuvintele ce mi-ai trimes, c[ au fost cuvinte
ca de nebun; =i tu te lauzi c[ tre mine care am luat Apusul =i alte
cet[ \i, zic` nd c[ nu voi sc[ pa ]n toat[ lumea dinaintea ta. Dar[ nu
=tii c[ macedonenii sunt pietre de diamant, =i sunt iu\i ca piperul;
=i a=a s[ =tii c[ voi st[ p` ni peste ]m p[ r[ \ia ta, cu ajutorul lui
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
37
Dumnezeu; iar[ per=ii t[ i sunt oi, =i macedonenii sunt lupi =i lei
neast` m p[ ra\i, =i ei ]=i dau via\a spre m oarte, =i nu se tem de
moarte.“
+i se duser[ solii, =i Darie ceti cartea, =i-=i chem[ boierii =i-i
]ntreb[ de sfat. +i r[ spunser[ :
— }mp[ rate! Nu \i se cade \ie s[ te ba\i cu Alexandru, c[ tu
e=ti ]mp[ rat mare, iar[ Alexandru este un crai mic; ci m` n[ numai
ni=te boieri, c[ -l vor bate!
+i aceasta pl[ cu lui Darie, =i trimese pe Mamant-voievodul =i-i zise:
— S[ mergi s[ ei oastea mea, dou[ sute de mii de c[ l[ ra=i, =i
dou[ sute de mii de pedestra=i =i patru mii de etiopi; =i s[ mergi
s[ treci Eufratul =i s[ te ba\i cu acel t` lhar =i s[ cau\i, de va pleca
a fugi, s[ nu-l la=i, ci tot s[ -l gone=ti p` n[ ce-l vei prinde, =i s[ -l
aduci viu la mine cu toate ale lui.
Alexandru v[ zu armia lui Darie, =i porunci g[ tirea o=tenilor, =i
]nc[ lec[ pe Ducipal, =i umbla prin mijlocul o=tilor =i astfel gr[ i:
— Fra\ilor =i vitejilor! Ruga\i pe Dumnezeu Savaot =i fi\i
vrednici, c[ am n[ dejde de la Dumnezeu c[ -i vom bate cur` nd =i
vor fugi ]nd[ r[ t, c[ ]mp[ ratul lor nu este cu d` n=ii, ci sunt cu
ni=te boieri, iar[ voi sunte\i cu ]mp[ ratul vostru; =i de-i vom bate,
s[ =ti\i c[ voi fi ]mp[ rat a toat[ lumea, iar[ de ne vor bate pe noi,
nu vom sc[ pa ]n toat[ lumea de Darie-]mp[ ratul! Ci, fra\ilor, mai
bine s[ pierim cu cinste dec` t s[ pierim cu ru=ine! S[ =ti\i voi c[
per=ii sunt oi, macedonenii sunt lupi, =i un lup multe oi risipe=te
=i le sf[ r` m[ !
+i f[ cu Alexandru trei o=ti, =i deter[ ]n tr` mbi\e, =i ]n t` mpine,
=i ]n surle de trei p[ r\i =i se lovir[ o=tile foarte tare, =i se t[ iar[
toat[ ziua; iar[ per=ii ]ncepur[ a da ]napoi, =i macedonenii a-i
goni. Darie se sp[ im` nt[ =i plec[ a fugi; iar[ Alexandru mul\i t[ ie,
=i mul\i prinse vii, =i ajunse la hotarul lui Darie; =i puse Alexandru
tab[ ra lui acolo =i pe cei vii ]i iert[ , iar[ pe cei mor\i ]i ]ngrop[ ;
=i pierir[ de-ai lui Darie o sut[ de mii.
Iar[ Darie trimese pe la toate \[ rile cuv` nt s[ se str` ng[ cu
o=tile la Babilon: =i se str` nser[ cincizeci de mii, =i iar[ plecar[
38
C[ r\i populare
spre Alexandru cu r[ zboi. Iara Alexandru se g[ ti de lupt[ , =i
]nc[ lec[ pe Ducipal =i umbla prin mijlocul o=tilor, =i gr[ ia:
— Fra\ilor =i vitejilor macedoneni! Ruga\i pe Dumnezeu Savaot!
C[ -l vom bate pe Darie c` t mai cur` nd, c[ pe un urs mul\i c` ini ]l
latr[ =i nici unul nu-l mu=c[ , =i s[ =ti\i c[ c` \i vor fi r[ mas de la
r[ zboiul dint[ i, nici unul nu va veni ]ntr-acel de acum, =i de aci
]nainte vom fi f[ r[ de grij[ !
}ntr-acea noapte v[ zu Alexandru pe Ieremia ]n vis =i-i zicea
prorocul:
„Pas, Alexandre, spre Darie, c[ -l vei birui, =i te roag[ lui
Dumnezeu Savaot.“
+i f[ cu dou[ o=ti, =i deter[ ]n t` mpine, ]n tr` mbi\e =i ]n surle,
=i se ]nv[ luir[ o=tile trei zile, =i ]ncepur[ per=ii a fugi =i macedonenii a-i goni, =i-i t[ iau cum se taie; =i acolo pierir[ de-ai lui
Darie patruzeci de mii, =i macedoneni zece mii. Iar[ Darie fugi
p` n[ la Persida =i acolo pl` ngea. Iar[ Alexandru prinse mul\i vii
=i d` ndu-le drumul, le zise:
— Mai mult s[ nu veni\i cu Darie la r[ zboi!
Alexandru purcese apoi spre r[ zboi la Babilon; iar babilonenii,
dac[ se apropie el de cetate, nu-l l[ sar[ s[ se apropie o sut[ de
mile de loc. Iar[ Alexandru st[ tu deasupra Eufratului, =i a=a era
Babilonul de ]ntins, c` t curgea Eufratul prin mijlocul lui. +i apa
aceasta este at` t de mare, c` t trec pe ea cu luntrile. +i Alexandru
porunci s[ sape =i s[ abat[ apa, s[ nu treac[ prin cetate.
+i s[ par[ =apte zile =i ab[ tur[ apa la uscat, peste c` mp. Iar[
]ntr-o noapte, pe c` nd cet[ \enii f[ ceau slujb[ Dumnezeilor lor,
Alexandru intr[ pe urma apei pe dedesubtul cet[ \ii =i ]ntr-alt[
noapte aprinse ora=ul. Iar[ cet[ \enii se sp[ im` ntar[ =i deschiser[
por\ile =i n[ v[ lir[ c[ l[ re\ii ]n[ untru, =i-i t[ iar[ toat[ noaptea. Iar[
la ziu[ intr[ =i Alexandru ]n cetate cu o=tile, =i se ]nchinar[
babilonenii lui Alexandru, strig` nd:
— Milostive=te-te spre noi, Alexandre-]mp[ rate, c[ ne ]nchin[ m
\ie, noi =i cetatea noastr[ !
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
39
Atunci stinser[ focurile =i ]ncepur[ babilonenii a scoate la
daruri scumpe lui Alexandru. +i deschiser[ vistieria lui Darie]mp[ ratul, =i scoaser[ dou[ sute de poveri de galbini, =i scoaser[
o mie de cai povodnici, ai lui Darie, =i scoaser[ o sut[ de lei cu
zgarde de aur =i o mie de pardo=i, =i o sut[ de bidivii ar[ pe=ti,
care erau mai frumo=i dec` t to\i caii de pe lume, cu procovi\e 1
sau \oluri de m[ tase; =i scoaser[ o mie de bliduri de aur, =i scoaser[
dou[ sute de mii de coarne de inorog ferecate cu aur =i cu pietre
scumpe, =i o sut[ de potire de aur =i piatr[ de diamant, =i scoaser[
pla=ca lui Selevchie-]mp[ ratul, f[ cut[ cu ochi de =arpe, =i cu
m[ rg[ ritar, =i cu pietre nestemate ; =i scoaser[ stema lui Sihan]mp[ ratul, scoaser[ masa lui Darie de safir piatr[ =i cine =edea la
d` nsa nu i se mai f[ cea inima rea. +i acolo =ezu Alexandru
patruzeci de zile, =i se veselir[ macedonenii cu babilonenii. Iar[
Darie auzi c[ a luat Alexandru Babilonul =i se umplu de amar =i
jale mult[ , =i strig[ :
— Oh, amar mie! O, pedepsitul de mine, cum m[ potriveam
lui Dumnezeu din cer, iar[ acum nu m[ pot potrivi nici unui om,
c[ mai-micii mei sparser[ sila mea! Oh, cainicul2 de mine, cum
m[ bucurai ]n pu\in[ vreme, =i mai cur` nd sosi jalea =i amarul,
cum se zice: „Nu este bucurie s[ nu se schimbe ]n jale =i cel care
va lua de la altul cu bucurie, al\ii vor lua de la el cu jale!“ Mai
bine s[ m[ fi ucis macedonenii dec` t s[ fiu ]mp[ rat cu ru=ine; c[
mult[ vreme luar[ per=ii haraci de la Macedonia, iar[ ast[ zi
pl[ tesc cu capetele!
+i pl` ngea Darie cu amar. Iar[ un boier vru s[ -l m` ng` ie =i zise:
— A=a este ]mp[ r[ \ia, ca =i copaciul mare: c` nd cade, mare sunet
face; =i v` ntul copaciul mare ]l surp[ =i-l rupe. +i nu te sc` rbi,
]mp[ rate, c[ Alexandru b[ tutu-ne-a pe noi, dar =i noi bate-l-vom pe
el, c[ a=a sunt o=tile, =i mai avem noi viteji buni ]ntre per=ii no=tri.
1
2
Procovi\[ — \ol gros de ]nvelit, p[ tur[
Cainic — de pl` ns, vrednic de mil[
40
C[ r\i populare
+i sta acolo =i un boier al lui Darie, anume Amvis, care-i zise:
— }mp[ rate, tu m-ai crescut, =i mult bine mi-ai f[ cut, iar[ ast[ zi
te v[ zui trist; =i a=a s[ =tii c[ voi s[ merg la Alexandru, =i-mi voi
da capul pentru tine ast[ zi!
— O, dragul meu Amvis — zise Darie — de vei face a=a;
moartea ta va fi mai cinstit[ dec` t via\a altora, =i ]mp[ r[ \ia per=ilor
sc[ pat[ va fi de tine, =i pomeni-se-va numele t[ u p` n[ va fi Persia!
Amvis ceru s[ i se dea sabia lui Darie, =i-=i puse semn macedonesc; =i se apropie de Alexandru; iar[ Alexandru era ]mpl[ to=at
=i ]ncoifat =i umbla prin mijlocul o=tilor. +i Amvis scoase sabia =i
vru s[ loveasc[ pe Alexandru peste ochi, =i gre=i de-l lovi peste
coif, =i-i t[ ie coiful, =i-i rase p[ rul ca cu briciul de pe cre=tet, =i
vru s[ -l loveasc[ =i a doua oar[ , =i nu putu, c[ -l prinser[ . Iar[
Alexandru zise:
— M[ lovi m` n[ macedoneasc[ cu sabia persieneasc[ , =i
]ntreb[ : Omule, de unde e=ti, =i al cui e=ti? +i cum te cheam[ ?
El r[ spunse:
— Eu sunt sluga lui Darie-]mp[ ratul, care de mic m-a crescut
=i m-a miluit, =i m-a boierit; ]l v[ zui trist =i jalnic pl` ng` nd; =i mi
se f[ cu mil[ de jalea lui; =i cutezai s[ -mi dau zilele pentru el, =i
am venit s[ te tai, =i s[ veselesc pe domnul meu cu moartea ta, =i
cu a mea; =i ]nceputul se f[ cu, iar[ Dumnezeu nu vru cum vrui eu!
Alexandru zise:
— O, f[ r[ de minte, Amvise! Cred c[ ast[ zi sunt mort pentru
mintea ta =i pentru domnul t[ u ; iar[ eu ]\i dau zile de la mine =i
te iert. Ce f[ cu=i tu n-a f[ cut nici un om de pe p[ m` nt; =i tu te du
la domnul t[ u Darie, =i s[ -i spui c[ pe cine ]l p[ ze=te, Dumnezeu
]l =i fere=te, =i nu-l poate ucide nimenea, =i s[ -i spui s[ se ]nchine
mie =i s[ -mi dea haraci =i oaste pe an =i s[ =ad[ ]n pace pe mo=ia lui!
Amvis se duse la Darie =i-i spuse toate ce f[ cuse, =i ce a zis
Alexandru, =i cum ]i sunt d[ ruite zilele de Alexandru; iar[ Darie
pl` nse mult =i zise:
— Cum va fi voia lui Dumnezeu, iar[ eu n-am ce face!
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
41
Amvis gr[ i:
— }mp[ rate, eu ast[ zi sunt mort pentru tine, iar[ de la Alexandru viu sunt, =i c` t bine mi-ai f[ cut mie p` n[ ast[ zi ]l pl[ tii cu
capul, =i c` t putui eu f[ cui, iar[ Dumnezeu nu vru cum am vrut
eu, =i de ast[ zi ]nainte, s[ m[ ier\i, ]mp[ rate, c[ voi s[ m[ duc la
acela ce mi-a dat zilele de la el; =i-l voi sluji de ast[ zi ]nainte; =i
m[ iart[ , ]mp[ rate!
Darie se umplu de jale =i gr[ i c[ tre boierii lui:
— Cui i-a venit oare ]n aminte c[ va ie=i din Macedonia at` ta
putere? +i iar[ gr[ i: „Cine se suie pogoar[ -se, =i cine se smere=te
]nal\[ -se!“
+i zise lui Amvis:
— S[ spui lui Alexandru: C` t a luat s[ -i fie de bine =i s[ ne
]mp[ c[ m, iar[ eu nu m[ voi ]nchina lui, c[ ]mp[ rat la ]mp[ rat nu
se ]nchin[ nici unul, ci unul mort =i altul viu ]mp[ r[ \e=te; iar[ de
nu va vrea a=a, el s[ m[ a=tepte ]n cincizeci de zile s[ merg la el
cu c` \i per=i mi-au r[ mas, =i voi s[ aduc =i din India oaste, de la
Por-]mp[ rat, =i ori ]l voi bate, ori m[ va bate el =i voi pieri cu
cinste pe mo=ia mea cu to\i per=ii mei!
Amvis ]=i lu[ ziua bun[ de la Darie =i se duse la Alexandru, =i
se ]nchin[ lui =i-i spuse ce gr[ ise Darie. Alexandru primi pe Amvis,
=i-l crezu =i-l amestec[ ]ntre macedoneni.
Alexandru zise:
— Adev[ rat c[ ]mp[ rat la ]mp[ rat nu se ]nchin[ , c[ ]mp[ r[ \ia
mare lucru este, ca un munte ]nalt =i ]mpodobit frumos, cu de
toate florile, =i se vede peste toat[ lumea, =i a=a ]i pare omului c[
nu se va mai pogor] niciodat[ ; iar[ c` nd va veni vremea, se
pogoar[ f[ r[ voie: a=a este ]mp[ r[ \ia acestei lumi de=arte! Apoi
iar[ =i zise: V[ zui ast[ -noapte ]n vis pe Ieremia prorocul =i-mi gr[ ia:
„F[ tul meu, Alexandre! S[ mergi ]nsu\i sol la Darie, =i te roag[
lui Savaot Dumnezeu, c[ el te va scoate din nevoie.“
+i spunea boierilor visul, lui Potolomei, lui Filon =i lui Antiohvoievod, =i gr[ i:
C[ r\i populare
42
— S[ =ti\i c[ voi s[ merg sol la Darie!
Ei nu-l l[ sar[ , el zise:
— Merge-voi =i ce va da Dumnezeu! +i se g[ ti =i zise: Boieri
dumneavoastr[ , de voi pieri eu acolo, voi tocmi\i ]mp[ r[ \ia bine
=i s[ nu l[ sa\i pe mama mea Olimpiada!
Iar[ voievozii pl` nser[ cu jale, =i ziser[ cu to\ii:
— Mai bine s[ ne tai capetele noastre dec` t s[ vedem noi
aceasta!
Alexandru r[ spunse:
—De va fi voia lui Dumnezeu, nu m[ va ucide toat[ lumea!
+i se s[ rut[ cu voievozii, =i se duse Alexandru sol la Darie]mp[ ratul.
Darie auzi c[ vine sol de la Alexandru =i f[ cu divan mare, =i-=i
tocmi pol[ \ile 1 =i se ar[ t[ luminat solului, =i =edea ]n je\ de aur
]mpodobit cu pietre scumpe, =i ]mprejurul lui st[ teau tot voinici
tineri cu f[ clii aprinse, =i se aflau ]mprejurul lui tot ]ngeri f[ cu\i
de aur, =i luminau tocmai ca soarele, =i =edeau doisprezece
hatmani ]n je\uri de aur, =i erau ]n jur patruzeci de st` lpi de
marmur[ alb[ ca z[ pada. +i intr[ Alexandru ]n divan sol, =i dete
cartea lui Darie, =i ceti cartea =i a=a era scris:
„Eu, Alexandru, ]mp[ ratul peste to\i ]mp[ ra\ii =i ]mp[ ratul a
toat[ lum ea cu vrerea lui Dum nezeu, scriu \ie, Darie ]m p[ rate,
s[ n[ tate! +i-\i aduc aminte c[ ai luat haraciul de la tal[ l meu Filip,
=i el muri, iar[ eu r[ masei t` n[ r ]n scaunul t[ t` ne-meu, =i tu ai
vrut s[ m[ sco\i de la mo=ia mea; trimeteai al\ii s[ fie domni =i
]mp[ ra\i ]n Macedonia; iar[ Dumnezeu nu vru cum ai vrut tu, c[
Dumnezeu contene=te =i rabd[ ; iar[ tu cum ai contenit, a=a \i se
contene=te =i \ie ast[ zi, c[ ci Dumnezeu m-a f[ cut ]mp[ rat pe mo=ia
mea, =i ]nc[ peste toat[ lumea. Tu ai zis c[ m[ vei aduce legat, =i tu
ai vrut toate ale mele s[ fie ale tale, a=a vor s[ fie toate ale tale ale
mele, =i voi fi ]mp[ rat a toat[ lumea; =i eu nu sunt a=a nemilostiv
1
Polat[ — palat, cl[ dire
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
43
cum i\i pare \ie, ci-\i pleac[ inima, =i te ]nchin[ mie =i-mi trimete
haraci, =i oaste pe an, =i tu ]mp[ r[ \e=te ]n pace =i s[ n[ tos pe mo=ia
ta; iar[ de nu vei face a=a, tu e=ti du=man per=ilor t[ i, =i to\i ve\i
pieri de sabia macedonenilor, =i tu cu rea moarte vei muri; =i te
g[ te=te de r[ zboi acum p` na ]n cincisprezece zile.“
Darie ceti cartea =i zise:
— Boieri, cine-=i poate ]nchipui c[ are at` ta putere ]mp[ r[ \ia
Macedoniei?
Alexandru zise:
— C[ sunt to\i ca unul, libovnici =i viteji buni, =i au to\i un
cuget =i un cuv` nt, =i nu socotesc moartea lor.
Iar[ un slujba= mare zise:
— Cum r[ spunzi astfel unui ]mp[ rat a=a mare ca acesta?
Alexandru zise:
— Volnic este solul s[ r[ spund[ ]mp[ ratului!
Marele Darie zise:
— Cum te cheam[ ?
El r[ spunse:
— Filon m[ cheam[ !
Darie gr[ i:
— Filoane, s[ stai aicea p` n[ voi scrie cartea c[ tr[ Alexandru!
+i st[ tu p` n[ sara =i chemar[ pe sol la mas[ =i-l a=ezar[ la
locul solilor, =i-i deter[ un pahar cu vin s[ bea. Alexandru b[ u
vinul, =i b[ g[ paharul ]n buzunar; =i-i deter[ =i alt pahar, =i-l b[ g[
]n s` n. Ei spuser[ ]mp[ ratului ce face solul. }mp[ ratul zise:
— Mai da\i-i ]nc[ unul.
+i-i deter[ =i al treilea pahar, =i-l b[ u =i-l b[ g[ ]n buzunar. +i
zise un boier:
— Cum faci tu asta la masa ]mp[ r[ teasc[ , de iei paharele la
tine?
Alexandru zise:
— La ]mp[ ratul nostru a=a este legea solului: p` n[ la al treilea
pahar toate le ia solul!
44
C[ r\i populare
Darie crezu aceasta. Iar[ ]n vremea asta, un boier ce-l chema
Candarcus, care mersese ]n Macedonia s[ fie domn, sosi la mas[ =i,
cum v[ zu pe Alexandru, ]l =i cunoscu =i se apropie de Darie =i-i zise:
— S[ =tii, ]mp[ rate, c[ solul este ]nsu=i Alexandru!
Darie nu crezu aceasta =i iar[ merse Candarcus =i a doua oar[
la Darie =i zise:
— }mp[ rate, de nu va fi acesta Alexandru, s[ -mi tai capul.
Darie prinse a privi la sol =i-i zise:
— Filoane, asam[ n[ -te oamenii mei a fi tu Alexandru.
Alexandru zise:
— }mp[ rate, adev[ rat c[ sam[ n cu el, pentru aceea m[ trimete
tot pe mine sol!
Darie ]l crezu =i se scular[ de la mas[ , =i intrar[ ]n cas[ s[
fac[ sfat, prinde-l-vor au ba. Iar[ Alexandru pricepu c[ l-au cunoscut; =i cum =edea ]n palat singur, ]=i l[ s[ pla=ca =i-=i puse c[ ciula
persieneasc[ ]n cap; =i plec[ la poart[ , =i zise portarilor:
— | ine-\i pahar ]mp[ r[ tesc =i deschide\i poarta; c[ m-a trimes
]mp[ ratul s[ chem voievozii!
+i-i deschiser[ poarta =i ie=i Alexandru, =i merse la alt[ poart[ ,
=i zise:
— | ine-\i pahar ]mp[ r[ tesc =i deschide\i poarta; m-a trimes
]mp[ ratul s[ tocmesc str[ jile!
+i-i deschiser[ poarta =i ie=i Alexandru, =i merse la a treia
poart[ =i iar[ zise ca =i ]nt[ i, =i-i deschiser[ poarta, =i ie=i Alexandru afar[ , =i merse la gazd[ =i ]nc[ lec[ pe Ducipal, =i fugi toat[
noaptea, =i sosi cu zorile la apa Sinarului; =i era apa aceea cumplit
de mare =i venea ]n toate nop\ile cu noroi, =i cu pietre, =i cu var.
Iar Alexandru dete =i trecu, =i g[ si de ceea parte pe Filon =i pe
Potolomei-voievozi, care a=teptau pe Alexandru; =i se s[ rutar[ cu
Alexandru =i le povestea el cum a petrecut la Darie.
Iar[ Darie, \in` nd sfat, c[ uta s[ -l prind[ pe Alexandru. +i-l
c[ utar[ prin toate od[ ile, =i nu-l g[ sir[ , =i alergar[ la poart[ , =i
]ntrebar[ ; iar portarii ziser[ :
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
45
— Venit-a un om la noi =i ne dete pahar ]mp[ r[ tesc, =i ne zise:
„| ine\i pahar ]mp[ r[ tesc =i-mi deschide\i poarta, c[ m[ trimese
]mp[ ratul s[ chem voievozii!“ +i l-am l[ sat, =i s-a dus!
Ei alergar[ =i la a doua poart[ =i portarii tot a=a r[ spunser[ ;
merser[ =i la a treia poart[ , =i primir[ acela=i cuv` nt; =i alergar[
la gazd[ =i ]ntrebar[ ; iar gazda zise:
— Venit-a, a ]nc[ lecat =i s-a dus.
Ei se ]ntoarser[ la ]mp[ ratul =i-i spuser[ cum a sc[ pat solul, iar[
Darie se umplu de amar =i de jale, =i zise lui Candarcus s[ -l goneasc[
cu o sut[ de voinici p` n[ la apa Sinarului, c[ nu va putea trece. El
se duse =i lu[ o sut[ de viteji buni cu cai ageri, =i-l gonir[ toat[ noaptea
p` n[ la ziu[ =i sosir[ la apa Sinarului, =i v[ zur[ pe Alexandru de
ceea parte cu voievozii lui, iar Alexandru strig[ spre ei:
— Ce goni\i v` ntul, c[ nu-l ve\i prinde? +i v[ duce\i la ]mp[ ratul vostru, =i-i spune\i c[ -i mul\[ mesc de cinste =i s[ se g[ teasc[
de r[ zboi ]n cincisprezece zile!
+i se duse Alexandru la tab[ ra lui. Candarcus se ]ntoarse la
Darie =i spuse toate ce au fost.
Iar[ Darie pl` ngea cu mare jale =i zicea:
— V[ zut-a\i cum ne ]n=el[ feciorul lui Filip, =i sc[ p[ din m` inile
noastre? +i iar[ zise: Oh, necredincioas[ lume! Cum te ar[ \i ]nt[ i
dulce =i apoi amar[ !
Darie scrise carte la Por, ]mp[ ratul din India, c[ ci era mare =i
mai avea =i treizeci =i =ase de limbi sub biruin\a lui .
„Iat[ eu, Darie, cainicul =i jalnicul! Amarnicul de mine, Darie]mp[ ratul, scriu la tine, cinstitule =i marele Por-]mp[ rate, ]ntocmai
cu Dum nezeul per=ilor, =i soarele Indiei. Trim et ]m p[ r[ \iei tale
s[ n[ tate. Credem c[ -\i va fi venit vestea ce p[ \im noi de la macedonenii no=tri, de la feciorul lui Filip, cum se leap[ d[ de noi, =i cum
a luat Apusul tot =i acum venit-a =i la noi, =i ne-a b[ tut de dou[ ori,
=i sparse oastea mea, =i-mi lu[ Eghipetul, Ierusalimul =i Babilonul;
=i te rog cu capul plecat p` n[ la p[ m` nt s[ -mi dai ajutor =i oaste
din India, c[ pe indieni nu-i poate bate nimenea, =i ]naintea lor
46
C[ r\i populare
nimenea nu poate sta, =i m[ rog s[ -mi dai ajutor, s[ m[ bat cu el,
ca s[ -l birui, sau s[ pierim cu cinste pe mo=ia noastr[ , c[ nu se
poate s[ pat eu r[ u l` ng[ tine, fiind tu mare =i tare, c[ nu =tii cum
te va duce Dumnezeu =i pe tine ]ntr-aceast[ lume ]n=el[ toare! +i a=a
m[ rog!“
Por-]mp[ ratul ceti cartea, =i cl[ tin[ capul =i zise:
— Nu este bucurie pe lume s[ nu se schimbe ]n jale; c[ Darie
oarec` nd se potrivea lui Dumnezeu, iar[ ast[ zi nu se poate potrivi
unui om de pe p[ m` nt, =i ast[ zi este b[ tut de mai-micii lui, de
macedoneni.
Por-]mp[ ratul chem[ boierii lui =i le zise:
— Merge\i de lua\i oastea mea, patru mii de c[ l[ re\i!
+i purceser[ o=tile ]n ajutorul lui Darie. Por le zise:
— P[ zi\i s[ -mi prinde\i pe feciorul lui Filip, =i s[ p[ zi\i, de va
fugi, s[ -l goni\i p` n[ ]l ve\i prinde =i s[ -l aduce\i la mine, c[ am
auzit c[ este cuminte =i ]n\elept.
Voievozii luar[ o=tile =i se duser[ la Darie, iar[ Darie se veseli,
=i trimese pe la o=tile lui s[ se str` ng[ , =i se adunar[ o mie de mii
de oameni =i purceser[ spre Alexandru.
Indienii trimeser[ iscoade la Alexandru; iar[ str[ jile macedonene prinser[ iscoadele =i le duser[ la Alexandru. +i porunci
]mp[ ratul s[ le duc[ pe o m[ gur[ ]nalt[ , s[ vad[ o=tile lui, =i zise
o=tilor s[ porneasc[ la r[ zboi iute =i cu grab[ ; =i plecar[ o=tile
tare =i cu grab[ spre Darie, =i iscoadele v[ zur[ asta; apoi le dete
drumul, =i se duser[ =i spuser[ indienilor:
— S[ =ti\i c[ Alexandru are oaste foarte tare, =i sunt iu\i f[ r[
sam[ , =i cai tot arm[ sari ca zmeii, =i vin tare spre noi f[ r[ fric[ , =i
at` ta sunt de mul\i c` t vor fi p` n[ la dou[ zeci de mii de oaste!
Iar[ indienii dac[ auzir[ aceasta se sp[ im` ntar[ foarte r[ u =i
mergeau la r[ zboi f[ r[ voia lor, =i cu fric[ mare.
Iar[ o=tile se lovir[ foarte tare =i iute, c` t se f[ cu praf de nu se
cuno=teau unii din al\ii, =i dete Dumnezeu v` nt mare de sufl[
praful dup[ o=ti, de se v[ zur[ , =i ]ncepur[ a se t[ ia cum se taie,
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
47
toat[ ziua ; =i ]ncepur[ indienii a fugi =i macedonenii a-i t[ ia.
Iar[ Alexandru mergea ]ntr-o c[ ru\[ de aur =i cu doisprezece viteji
t[ ia din c[ ru\[ cu spada de un st` njen, =i-i c[ lca cu caii =i z[ ceau
per=ii =i indienii ca snopii. Iar[ Darie fugi ]n Persida.
Alexandru zise lui Filon s[ goneasc[ pe indieni, =i s[ strige s[
nu fug[ , ci s[ se ]nchine, =i dac[ nu se vor ]nchina, s[ le ia caii =i
armele =i s[ -i lase s[ se ]ntoarc[ ]n India. Filon ]ncepu a-i goni, =i
le striga s[ nu fug[ , c[ vor pieri to\i. +i st[ tur[ indienii =i se
]nchinar[ lui Filon, =i le lu[ caii =i armele =i le zise:
— Merge\i la Por-]mp[ rat, =i s[ -i spune-\i s[ nu mai dea ajutor
altuia, =i s[ =ti\i c[ eu sunt ]mp[ rat ]n Persia.
+i se duser[ ei la Por, =i spuser[ ce au p[ \it, tot, =i Por se mir[
mult. Iar Alexandru gonea pe Darie, =i Darie fugea pl` ng` nd =i
gr[ ind:
— Oh, amar \ie, Darie! Cum te sl[ vea toat[ lumea, =i te potrivea
lui Dumnezeu, iar ast[ zi fugi =i de macedonenii t[ i!
+i fugea pe c` mpii Persiei; =i-l ajunser[ doi boieri ai lui, pe
nume R[ zvan =i Candarcus, =i cum ]l ajunser[ , a=a ]l =i lovir[
am` ndoi cu suli\ele, =i c[ zu Darie de pe cal jos, iar[ ei ]l dezbr[ car[
=i luar[ ce g[ sir[ la el, =i-l l[ sar[ cu pu\in suflet. +i z[ cea ]mp[ ratul
per=ilor ]n pulbere, ]n picioarele cailor. Iar[ Alexandru ajunse acolo
=i-l v[ zu Darie =i strig[ :
— Oh, Alexandre, Alexandre! Nu trece =i l[ sa pe Darie ]n
pulbere z[ c` nd.
Alexandru auzi, =i alerg[ grabnic, =i-l v[ zu r[ nit z[ c` nd =i zise:
— Cine e=ti tu?
El zise:
— Eu sunt Darie-]mp[ ratul, acela ce eram m[ rit de toat[ lumea,
=i de toate limbile de oameni! Eu sunt Darie, cela ce se potrivea
lui Dumnezeu din cer, iar[ ast[ zi zac ]n pulbere, ]n picioarele
cailor! Eu sunt soarele per=ilor, iar ast[ zi sunt ]njunghiat de per=ii
mei. Eu sunt Darie, ]mp[ ratul a toat[ lumea, iar[ ast[ zi nu mi-i
48
C[ r\i populare
]ng[ duit nici la mo=ia mea s[ mor! Ci nu m[ l[ sa, Alexandre, ]n
pulbere, c[ nu e=ti nemilostiv.
Iar[ Alexandru desc[ lec[ =i-l puse pe Darie ]n c[ ru\a sa de aur,
=i-l =terse cu mahrama, adic[ cu basmaua lui, =i zise:
— De nu vei muri, cinste mare vei avea!
Alexandru porunci s[ -l duc[ lin la Persida cetate; =i el mergea
dup[ o=tile lui Darie =i le striga s[ nu fug[ , ci s[ se ]nchine, c[
Darie e pierit; =i se ]nchinar[ lui Alexandru, =i merser[ to\i per=ii
=i macedonenii ]n cetate la Persida =i =ezu Alexandru ]n scaunul
lui Darie =i-=i puse stema ]n cap =i lu[ toiagul de aur al lui Darie,
=i per=ii merser[ to\i de se ]nchinar[ lui Alexandru =i-i ziser[ :
— Mul\i ani, Alexandre, ]mp[ ratul per=ilor =i al macedonenilor!
+i fur[ per=ii =i macedonenii to\i fra\i. Pe Darie ]l duser[ cu
pu\in suflet =i, v[ z` nd el pe Alexandru ]n je\ul lui, zise:
— Aduce\i pe fata mea Ruxandra.
+i merse Ruxandra la tat[ -s[ u, =i Darie pl` nse cu jale =i zise:
— Oh, drag sufletul meu, inima mea, =i lumina ochilor mei,
draga mea Ruxandr[ ! Iat[ c[ eu ]\i aduc b[ rbat din Macedonia,
f[ r[ veste =i f[ r[ de n[ dejde, c[ eu nu cugetam s[ -\i fac nunta ta
a=a degrab[ , ci eu cugetam la nunta ta s[ chem to\i craii =i domnii.
Iar[ ast[ zi ]\i c` =tigai b[ rbat, pe cela ce l-a pus Dumnezeu ]mp[ rat
a toat[ lumea; =i la nunta ta mult s` nge s-a v[ rsat, al per=ilor =i
al macedonenilor; =i ast[ zi per=ii cu macedonenii se ]nfr[ \ir[ , iar[
eu ]\i zic \ie, fata mea, de ast[ zi ]nainte s[ cinste=ti pe domnul
t[ u Alexandru, cum se cade a cinsti pe ]mp[ ratul t[ u, =i a toat[
lumea.
+i o lu[ de m` n[ , o s[ rut[ dulce, =i o duse la Alexandru, =i zise:
— | ine, Alexandre, pe Ruxandra, sufletul meu =i inima, \ie
]mp[ r[ teas[ s[ -\i fie, c[ este mult ]n\eleapt[ , frumoas[ =i milostiv[ .
Alexandru se scul[ din scaun =i o lu[ de m` n[ =i o puse l` ng[
el ]n je\, =i-=i lu[ stema din cap =i o puse ]n capul ei, =i lu[ inelul
ei =i-l b[ g[ ]n degetul lui =i o s[ rut[ dulce, =i zise:
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
49
— S[ =tii, Darie ]mp[ rate, c[ Ruxandra ta ]mi va fi ]mp[ r[ teas[
de ast[ zi ]nainte, iar[ ]mp[ r[ teasa ta mie maic[ -mi va fi ]n locul
Olimpiadei, p` n[ la moartea mea.
Darie gr[ i:
— F[ tul meu Alexandre! S[ ]mp[ r[ \e=ti s[ n[ tos =i cu Dumnezeu, =i cu fiica mea Ruxandra, iar[ eu merg ast[ zi la iad, unde
merg to\i din veac; ci pe Candarcus =i pe R[ zvan s[ -i judeci cum
se cade, =i r[ m` ne\i cu Dumnezeu, =i ]mp[ r[ \i\i s[ n[ to=i.
+i muri Darie-]mp[ rat, =i se sf` r=i. +i a ]mp[ r[ \it Darie =aizeci
de ani, =i fu ca =i c` nd n-ar mai fi fost.
Alexandru petrecu pe Darie p` n[ la morm` nt cu to\i macedonenii =i cu to\i per=ii p` n[ ]l ]nmorm` ntar[ , ]n luna lui august, ]n
cincisprezece zile. Alexandru st[ tu ]mp[ rat per=ilor, =i chem[ pe
Candarcus =i pe R[ zvan, cei ce uciser[ pe Darie, =i le zise:
— Cum a\i ucis pe domnul vostru care v-a f[ cut vou[ mult bine?
+i ei gr[ ir[ :
— Moartea ]mp[ ratului Darie te f[ cu pe tine ]mp[ ratul per=ilor.
Alexandru zise:
— Dar[ eu sunt un str[ in, =i nici un bine nu v-am f[ cut; dar
mie cum ]mi ve\i face vreun bine? +i porunci: Sp` nzura\i-i!
Alexandru iar[ =i zise: Bl[ st[ mat s[ fie acela ce va hr[ ni pe
ucig[ torul de oameni, pe curva din cas[ , =i pe v` nz[ torul de cetate!
Alexandru scrise apoi carte mamei sale Olimpiada, la Macedonia, =i c[ tr[ dasc[ lul lui, Aristotel:
„Eu, Alexandru, ]mp[ ratul peste to\i ]mp[ ra\ii, scriu la muma
mea Olimpiada =i la dasc[ lul meu Aristotel. S[ n[ tate =i via\[ trimet
dumneavoastr[ . +i acum sunt =apte ani de c` nd n-am trimes noi la
voi =i voi la noi carte, nici de bine, nici de r[ u, =i de aceasta este a
noastr[ vina; ci s[ ierta\i, c[ p` n[ acuma am avut r[ zboaie mari,
cu toate \[ rile p` n[ la Persia lui Darie, =i cu el b[ tutu-ne-am de trei
ori =i l-am biruit, =i i-am luat ]mp[ r[ \ia, ]nc[ =i fata lui o luai pentru
bun[ t[ \ile ei =i pentru frumuse\a ei, mie ]mp[ r[ teas[ s[ -mi fie. Darie
]ns[ muri =i eu ast[ zi sunt ]mp[ ratul per=ilor, =i s[ =ti\i c[ p` n[ nu
50
C[ r\i populare
=tiam dragostea muierii nu-mi mai aduceam aminte de voi, nici de
voi pieri, iar[ acum voi s[ =tiu =i de via\a voastr[ , cum locui\i, =i
cum este Macedonia =i cum auzi\i de noi. S[ fi\i s[ n[ to=i“. Dup[
aceea deschiser[ vistieriile lui Darie =i g[ sir[ dou[ sprezece turnuri
pline cu galbini, =i dou[ sprezece case pline de taleri, =i dou[ zeci
de case pline cu scule de aur, =i cu pietre scumpe =i de m[ rg[ ritar
cel mare, =i coarne de inorog ferecate tot cu aur, =i o mie de potire
de aur, =i o mie de cai hr[ ni\i, =i o mie de cai povodnici tot cu
\oluri de m[ tas[ , =i o mie de lei tot cu zgarde de aur, =i zece mii
de =oimi, =i zece mii de zgrip\ori, =i cincizeci de c[ mile, =i o sut[
de mii de cat` ri, =i o sut[ de mii de boi de pluguri, =i zece mii de
ogari, =i trei mii de copoi, =i o mie de mii de oi; iar[ cetatea era
tot poleit[ cu aur, =i ]mpodobit[ cu pietre scumpe, de lumina ca
soarele, =i alte multe c` te nu se =tie; nici mintea omului nu poate
socoti bog[ \ia lui Darie-]mp[ ratul. Alexandru dete aurul =i argintul
o=tilor =i voievozilor. +i se veselir[ macedonenii cu per=ii ca fra\ii.
}ntr-o zi se sui Alexandru ]ntr-un foi=or ]nalt foarte =i strig[ cu
glas mare =i zise:
— S[ =ti\i, voievozilor, voi macedonenilor =i per=ilor, =i toat[
lumea, s[ =ti\i c[ m[ lep[ d de Dumnezeii eline=ti, de Amon =i de
Apolon, =i de Poseidon, =i eu blast[ m pe acei Dumnezei eline=ti,
=i m[ ]nchin lui Savaot Dumnezeu =i m[ ]nchin celui ce a f[ cut
cerul =i p[ m` ntul, pe acela m[ resc ce odihne=te pe heruvimi, =i-l
m[ resc serafimii. +i eu pe acela m[ resc de aici ]nainte, =i voi to\i
s[ crede\i ]ntr-acela. +i sparser[ to\i Dumnezeii eline=ti =i-i b[ gar[
]n foc, =i le zise:
— De sunte\i voi Dumnezei, ie=i\i din foc s[ v[ m[ resc.
Iar nici unul nu putu ie=i, ci arser[ to\i, =i se f[ cur[ cenu=[ . Iar
zise Alexandru tuturor o=tilor:
— Voi to\i, voinicilor, hr[ ni\i-v[ caii bine de acum ]ntr-un an,
=i s[ v[ drege\i armele, =i s[ be\i, =i s[ m` nca\i =i s[ v[ veseli\i.
+i =ezu acolo un an cu ]mp[ r[ teasa lui Ruxandra =i ]mp[ r[ \ir[
bine, dulce =i frumos cu to\i macedonenii =i r` mlenii, cu egiptenii
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
51
=i cu per=ii, =i fur[ to\i fra\i ]n bucurie, =i acolo puse ]mp[ rat
per=ilor pe Filon ]n Persida cetate, =i strig[ apoi g[ tire de r[ zboi,
=i de cale ]ndelungat[ , =i m` n[ pe la toate \[ rile, s[ vie to\i craii
=i voievozii cu o=tile la Persida cetate, iar[ Alexandru se g[ ti de
r[ zboi cu toate o=tile.
DESPRE MULTE | INUTURI MINUNATE
Alexandru se ridic[ cu o=tile lui, =i le scrise =i afl[ zece mii de
mii de c[ l[ re\i =i patru mii de pedestra=i. Scrise zece mii de muieri
sterpe, =i le puse c[ pitan, =i le duse dup[ corturi, =i le puse lege:
„Cine se va culca cu vreo muiere ]ntr-o noapte, s[ -i dea un galben,
=i c[ pitanului un taler, =i s[ fie de sp[ latul o=tilor“. +i ]nc[ rcar[ o
mie de mii de c[ mile cu bucate =i luar[ dou[ sute de mii de cat` ri
de toat[ treaba o=tilor, =i zece mii de lei, =i zece mii de pardo=i, =i
o mie de z[ vozi, =i o mie de ogari, =i o mie de copoi, =i zece mii
de bivoli, =i o sut[ de mii de boi, =i o sut[ de mii de berbeci, =i
merser[ spre Cris-]mp[ ratul; =i nu vru s[ se ]nchine, =i dete
Alexandru drumul o=tilor, =i-l b[ tur[ , =i sparser[ cetatea =i pieri
=i el, =i-i pr[ dar[ \ara toat[ , =i at` ta aur =i argint aflar[ , c` t se
s[ turar[ toate o=tile de avu\ia lui Cris-]mp[ ratul.
De acolo purcese spre r[ s[ rit =i multe \[ ri b[ tu =i ]ngenunche
mul\i domni, =i merse ]nainte p` n[ ce ie=i din lume =i ajunse la
pustie, la locul gadinelor 1 s[ lbatice. +i merse mai ]nainte p` n[
ce ajunser[ la o \ar[ , =i le ie=ir[ ]nainte ni=te muieri s[ lbatice, =i
deter[ prin oaste tare cu lemne =i cu pietre; =i le b[ tu Alexandru,
=i pierir[ de acelea dou[ zeci de mii, =i erau p[ roase ca porcii =i
cu ochii ca stelele.
De acolo merse Alexandru cincizeci de zile, =i ajunse la o \ar[
cu nisip. Acolo locuiau furnicile ]n p[ m` nt; =i peste noapte ie=eau
1
Gadin[ —fiar[
C[ r\i populare
52
din ascunzi=uri =i luau pe om =i-l b[ gau ]n g[ urile lor de-l m` ncau.
Auzind de asta, Alexandru porunci s[ secere paie =i s[ le aprind[
la g[ urile lor. +i a=a f[ cur[ , =i pierir[ multe, =i trecur[ \ara lor ]n
zece zile.
De acolo mai merse Alexandru ]nainte p` n[ ajunse la \ara
piticilor. Ace=tia erau c` t cotul de ]nal\i =i ie=ir[ mul\i la Alexandru
=i-i aduser[ plocon frumos, finice 1 =i miere mult[ , =i ziser[ :
— }mp[ rate, noi suntem ni=te oameni neputincio=i =i tic[ lo=i,
cum ne vezi ]mp[ r[ \ia-ta, =i te milostive=te spre noi.
Iar[ Alexandru:
— S[ nu-i b[ nuiasc[ nimeni.
Ei iar[ se pl` nser[ =i ziser[ :
— }mp[ rate, avem sup[ r[ ri de cocori, c[ vin la noi =i ne
m[ n` nc[ poamele, hrana noastr[ , =i ne batem cu ei; ci uneori ne
biruie ei, alteori ]i biruim noi.
Iar[ Alexandru puse tab[ r[ acolo, =i le f[ cu cetate tare, =i le
puse =i ]mp[ rat dintre ei =i-l ]nv[ \[ a-i judeca. +i le zise s[ -=i fac[
arme, arce =i s[ ge\i, s[ se apere de cocori. +i lu[ de la ei miere
mult[ =i finice, c` t ajunse o=tilor ]ntr-un an.
+i mai merse Alexandru ]nainte, =i ajunse la un c` mp mare =i
frumos, cu apele dulci; =i erau ]ntr-acel c` mp oase multe de
oameni. +i v[ zur[ un st` lp mare de piatr[ , poleit cu aur, =i era
Sahnos-]mp[ ratul s[ pat ]n st` lp, =i era scris cu slove eline=ti; =i
alerg[ Alexandru la st` lp =i slovele a=a ziceau: „Eu, Sahnos]mp[ ratul fost-am a toat[ lumea ]mp[ rat, =i vream s[ merg la rai
=i p` n[ aicea venit-am, =i aicea ie=ir[ oameni s[ lbatici f[ r[ veste =i
m[ uciser[ cu totul, =i cine va vrea s[ mearg[ la rai, p` n[ aicea s[
vie, si de aicea s[ se ]ntoarc[ ]nd[ r[ t, c[ va pieri“. Alexandru ]nv[ li
st` lpul cu pla=ca, s[ nu ceteasc[ nimenea, s[ se sperie oastea lui.
Macedonenii ]ntrebar[ ce sunt acele slove. El r[ spunse:
— Spune c[ ]nainte este o \ar[ dulce!
1
Finice—curmale
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
53
+i merser[ p` n[ la un munte mare =i zise Alexandru s[ puie
tab[ ra acolo s[ se odihneasc[ o=tile. +i f[ cur[ palang[ de c[ tr[
munte. }n ziua aceea, zise Alexandru s[ se g[ teasc[ o=tile de
r[ zboi, iar el cu p` lcul lui se duse la p[ dure, =i v[ zu un om s[ lbatic
care sta seme\ =i nu fugea. Alexandru porunci de-l lovir[ doi
c[ l[ re\i cu suli\ele. El ]ncepu a zbiera tare, =i ]ndat[ ie=ir[ oameni
s[ lbatici ca frunza =i ca iarba, to\i cu pietre =i cu lemne, =i deter[
prin oaste foarte tare. Alexandru fugi din p[ dure afar[ , =i ie=ir[
s[ lbaticii la c` mp, iar[ Antioh ]i lu[ cu oastea de c[ tr[ p[ dure,
iar[ s[ lbaticii sf` r=ir[ lemnele =i pietrele, =i-i t[ ie oastea cumplit,
de z[ ceau ca snopii. +i aveau n[ rav c[ dac[ se vedeau crun\i,1 se
m` ncau unul pe altul. Alexandru ]i birui =i pierir[ din ei o sut[
de mii, iar[ de-ai lui Alexandru cincisprezece mii.
Iar[ a doua zi venir[ voievozii la Alexandru, =i strigar[ :
— }mp[ rate, dar[ nu ne ajunge c` t ne-am b[ tut cu ]mp[ ra\ii din
lume, =i am pierit acolo, =i am luat ]mp[ r[ \ii destule ca s[ ne odihnim,
iar[ acum ne aduse=i la pustie, s[ pierim de oameni s[ lbatici?
Iar[ Alexandru zise:
— O, dragii mei macedoneni, =i voi, fra\ilor, cred, multe
r[ zboaie am b[ tut; iar acum pu\in s[ ne ostenim =i iar[ o s[ ne
]ntoarcem la lume; ci dumneavoastr[ de m-a\i ur` t, ucide\i-m[ ,
de ve\i putea ]mp[ r[ \i f[ r[ de mine!
Voievozii ziser[ :
— Ce vom face? Fie-\i ]n voia ta, sau vom pieri cu tine to\i sau
nu vom pieri.
+i trecur[ \ara s[ lbaticilor ]n cincisprezece zile, =i ajunser[ la
o \ar[ bun[ =i frumoas[ =i v[ zur[ doi st` lpi de piatr[ polei\i cu
aur =i era s[ pat ]ntr-]n=ii obrazul lui Eraclie-]mp[ ratul, =i al
Semiramidei-]mp[ r[ tesei. +i merse Alexandru la st` lp =i v[ zu slove
eline=ti =i spunea acolo pricina lor, cum au ie=it din lume pentru
1
Crunt—]ns` ngerat
54
C[ r\i populare
f[ r[ delegile oamenilor, =i acolo ]mp[ r[ \it-au patruzeci de ani, =i
s-au sf` r=it a=a. Alexandru pl` nse =i zise:
— O, fericite Eraclie!
+i mai merse ]nainte, =i ajunse la cur\ile lui Eraclie pustii, =i erau
]mpodobite cu pietre scumpe =i poleite cu aur, =i erau acolo ni=te
pomi frumo=i =i dulci ca zah[ rul, =i murmura un izvor cu ap[ rece.
+i de acolo purcese Alexandru ]nainte =apte zile =i ajunse la o
ap[ mare =i lat[ =i se vedea de ceea parte \ar[ cu oameni, =i puse
tab[ ra acolo =i f[ cur[ luntre. Alexandru zise s[ mearg[ acolo, iar[
Potolomei r[ spunse:
— Alexandre, nu vei merge acolo, c[ nu =tii ce \i se va ]nt` mpla,
ci voi merge eu mai nainte, =i voi vedea, =i voi veni de-\i voi spune!
Alexandru zise:
— O, dragul meu Potolomei! Dar[ de vei pieri acolo, ca tine
unde voi g[ si?
Potolomei r[ spunse:
— De voi pieri eu acolo, altul ca mine pune-vei ]n loc, iar[ de
vei pieri tu, altul ca Alexandru nu vom g[ si ]n toat[ lumea.
+i intr[ Potolomei ]n luntre cu =apte voinici, =i se duse la ostrov
=i g[ si oameni goi. Deci se ]ntoarse =i spuse lui Alexandru. Iar[
Alexandru intr[ ]n luntre cu to\i boierii, =i trecur[ la ostrov, =i
ie=ir[ ]naintea lui Alexandru oameni mul\i despuia\i =i gr[ ir[ :
— }mp[ rate Alexandre! Ce ai venit la noi? +i ce ai lua de la
noi, c[ suntem ni=te goi =i ni=te s[ raci, =i ne hr[ nim dintru ace=ti
pomi p` n[ sunt, alta nu mai avem nimic?!
Alexandru zise:
— N-am venit s[ iau de la voi nimic, ci numai s[ v[ d ce oameni
sunte\i, =i cum tr[ i\i, =i de unde a\i venit aici, =i cum =ti\i numele meu.
Ei gr[ ir[ :
— }mp[ rate, noi suntem de la | ara Greceasc[ =i am avut
]mp[ rat elinesc de la Macedonia pe Eraclie-]mp[ ratul, =i ]mp[ r[ teas[ pe Semiramida, =i v[ z` nd ei acolo at` ta str` mb[ tate =i
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
55
r[ zboaie, =i multe bazaconii =i s` nge v[ rsat, cugetar[ s[ ias[
dintr-acea \ar[ =i f[ cur[ zece mii de cor[ bii, =i au ales tot oameni
buni =i drep\i, =i-i b[ gar[ ]n cor[ bii, =i plecar[ pre mare, =i au
umblat pre mare un an, =i au ie=it unde erau cur\ile =i f[ cur[ \ar[
bun[ =i dulce; =i au ars cor[ biile, =i au ]mp[ r[ \it patruzeci de ani
tot bine =i frumos ]n \ar[ . +i ei murir[ , iar[ noi r[ maser[ m f[ r[
de ]mp[ rat =i puser[ m doisprezece filosofi s[ ne judece; iar[ noi
n-am ascultat, =i am luat iar[ r[ ut[ \ile noastre, =i se m` nie Dumnezeu pre noi, =i trimese oameni s[ lbatici de ne b[ tur[ , =i ne uciser[ , =i ne stricar[ \ara =i nu putur[ m tr[ i acolo de ei ca ne m` ncau
feciorii =i pe noi ; =i c` \i am r[ mas am venit aicea ]ntr-acest ostrov,
ne hr[ nim cu de aceste poame, =i noi nu avem alt ce-\i da nimic,
dar ]\i vom da =apte filosofi de la noi, c[ ]\i vor trebui de aici
]nainte p` n[ la Ivant, c[ ei =tiu calea p` n[ acolo.
Alexandru lu[ =apte filosofi, =i zise:
— Adev[ rat c[ mai cinstit lucru nu este ]n lume, =i mai scump
=i mai curat, dec` t omul procopsit la ]nv[ \[ tur[ . +i se ]ntoarse la
tab[ r[ , =i zise: Omul c[ rturar este vistier des[ v` r=it. De acolo
merse cincisprezece zile =i ajunse la o \ar[ cu oameni cu =apte
picioare =i cu =apte m` ini, =i se izbir[ cu putere ]n oastea lui Alexandru =i pieir[ din ei mul\i, =i pe mul\i ]i prinser[ vii; =i lui Alexandru ]i era voia s[ -i scoat[ la lume ca pe o minune, numai c[ nu
=tia care era m` ncarea =i b[ utura lor, =i din aceast[ pricin[ au
pierit de foame.
+i trecu \ara lor ]n zece zile, =i mai merse =i ajunse la o \ar[ cu
oameni c[ pc[ uni, dinainte cu obraz de om, gr[ ind omene=te, iar
]nd[ r[ t cap de c` ine l[ tr` nd c` ine=te. Alexandru ucise mul\i dintr]n=ii, =i trecu \ara lor ]n =apte zile.
+i mai merse ]nainte =i ajunse la o ap[ mare, =i puse tab[ ra
acolo; =i muri un cal al unui voinic =i-l aruncar[ ]n ap[ de-l
m` ncar[ racii. Iar peste noapte ]ncepur[ a ie=i racii ace=tia, =i luau
omul, ]l v` rau ]n ap[ , =i nu putea sc[ pa de gurile lor. Afl` nd de
56
C[ r\i populare
asta, porunci Alexandru s[ se sape gropi ad` nci, =i s[ le astupe
cu paie; =i a=a f[ cur[ ; iar[ ]ntr-o noapte ie=ir[ raci mul\i, =i c[ zur[
]n gropi =i nu mai puteau s[ ias[ , iar la ziu[ uciser[ mul\i f[ r[
sam[ =i-i m` ncar[ o=tile.
De acolo merse mai ]nainte =apte zile =i ajunse la un munte
mare =i ]nalt, =i v[ zu un om mare legat de munte cu verigi de
fier, =i era lung de o mie de co\i, =i c` nd pl` ngea, glasul lui se
auzea cale de trei zile =i nu se apropia de el nimenea. +i mai merse
]nainte cincisprezece zile =i ajunse la o ap[ mare =i de ceea parte
era \ar[ cu oameni, =i ziser[ filosofii:
— Acolo este Macaron.
+i f[ cur[ luntre, =i intr[ Alexandru ]n luntre cu zece boieri deai lui =i lu[ galbini, =i p` ine curat[ =i vin ro=u, =i trecu de ceea
parte =i v[ zu pomi ]nal\i =i frumo=i =i poame dulci ca zah[ rul, =i
frumoase, =i erau f` nt` ni reci sub pomi =i apele reci =i dulci ca
zah[ rul, =i prin pomi erau paseri m` ndre =i c` ntau ni=te c` ntece
frumoase, ca ni=te fete, =i erau unele albe, altele ro=ii, altele negre,
altele verzi =i mohor` te. +i se ]nt` mpin[ cu un om gol =i zise Alexandru:
— Pace \ie, frate.
El r[ spunse:
— Pentru toate bucuriile.
+i vru Alexandru s[ mai gr[ iasc[ cu el, iar el zise:
— Pas[ ]nainte, c[ vei gr[ i cu ]mp[ ratul nostru Ivant =i-\i va
spune tot ce dore=ti.
+i merse Alexandru ]nainte, =i g[ si pe Ivant =ez` nd ]n scaun
de aur, cu cunun[ de aur ]n cap, =i gol, subt un pom ]nalt =i cu de
toate felurile de poame ]ntr-]nsul, =i sub picioarele lui era ap[ ca
aurul, =i fierbea ]n f` nt` n[ . Iar dac[ v[ zu Ivant pe Alexandru,
cl[ tin[ cu capul =i zise:
— O, Alexandre-]mp[ rate, din lumea tic[ loas[ =i nevolnic[ !
Toat[ lumea vei lua, =i la mo=ia ta nu te vei mai ]ntoarce, =i te vei
sui p` n[ la cer, =i p` n[ la iad te vei cobor].
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
57
Alexandru s[ rut[ m` na lui Ivant, iar[ Ivant s[ rut[ pe Alexandru
pe cap =i-l puse ]n je\ l` ng[ el. Alexandru zise lui Ivant:
— De ce ]mi gr[ ie=ti aceste cuvinte?
El zise:
— Nu trebuie=te a poftori1 omului ]n\elept cuvinte ]n\elepte!
Iar[ Alexandru zise:
— Doresc, de-\i va fi voia, s[ -\i aduc plocon de ce se g[ se=te la noi!
El zise:
— Aduce\i-mi!
+i aduser[ o tipsie plin[ de galbini, =i p` ine curat[ , =i vin ro=u.
Ivant zise:
— Nu ne e dat nou[ s[ m` nc[ m, ci vi-i dat vou[ s[ m` nca\i; ci
de=erta\i clondirul, =i aduce\i-l la mine s[ v[ dau eu plocon!
+i lu[ Ivant clondirul =i-l umplu cu ap[ de sub picioarele lui,
=i-l dete lui Alexandru, =i zise:
— | ine, Alexandre, plocon de la mine.
Alexandru zise:
— De ce treab[ este aceasta?
Ivant zise:
— C` nd ]mb[ tr` ne=te omul, s[ se scalde cu de aceast[ ap[ =i
va ]ntineri de va fi ca de treizeci de ani.
Alexandru pecetlui clondirul bine, =i-l dete aprodului, =i a=a
cuget[ ]ntru sine: „De voi ]mb[ tr` ni, m[ voi sc[ lda =i voi ]ntineri,
=i nu voi mai muri!“ Apoi Alexandru zise iar:
— O, fericite Ivantie! Spune-mi dar[ , voi de unde a\i venit ]ntracest ostrov?
Ivant zise:
— C` nd a zidit Dumnezeu pe mo=ul nostru Adam, l-a a=ezat
]n rai; =i a gre=it el lui Dumnezeu =i l-a scos din rai; =i ie=i Adam
=i cu moa=a Eva; =i au venit ]nt[ i aicea =i f[ cur[ doi feciori.
1
A poftori — a repeta.
58
C[ r\i populare
Adam c[ uta pururea spre rai =i pl` ngea cu jale de lipsirea
raiului; iar[ feciorii lor Cain =i Abel se ]nvr[ jbir[ , =i ucise Cain pe
Abel, =i pl` ngeau Adam =i Eva cu mare jale. +i dup[ aceea f[ cur[
=i un alt fecior, om bun =i drept, pe nume Sit; =i =ezu Adam aici
cinci sute de ani, =i ]nsur[ pe Sit, =i f[ cur[ =i feciori, iar[ apoi
trimese Dumnezeu pe ]nger de-i zise lui Adam s[ ias[ de aici =i s[
mearg[ la lume, acolo unde locui\i voi. +i ie=i Adam =i Eva, =i cu
al\i feciori =i nepo\i ai lui, cincisprezece mii de oameni, iar[ Sit
r[ mase aici, =i noi din Sit ne tragem.
Alexandru zise:
— O, fericite Ivantie! Dar[ voi ]n ce Dumnezeu crede\i, =i cui
v[ ]nchina\i?
Ivant zise:
— Noi credem ]n Savaot Dumnezeu, =i nou[ ne este cugetul
tot la Dumnezeu, =i dac[ murim, noi mergem ]ntr-alt loc mai bun
dec` t aici!
Alexandru apoi se mir[ mult de via\a lor, =i zise:
— O, fericite Ivantie! Toate ]mi spuse=i =i bune, =i dulci, ]nc[
voi s[ -mi mai spui cum v[ rodi\i, c[ muieri nu v[ d la voi?
Ivant zise:
— Noi avem muieri, dar nu locuiesc cu noi, ci locuiesc ]ntr-alt
ostrov, =i sunt ]ngr[ dite cu zid de aram[ : =i vin ele la noi ]ntr-un
an o dat[ ; vie\uim atunci cu ele treizeci de zile, atunci ne ]nsur[ m
feciorii =i ne m[ rit[ m fetele, =i dup[ aceea iar[ se duc la ostrovul
lor; =i dac[ face femeia cocon, ]l \in trei ani =i apoi ]l aduc la noi,
=i dac[ moare b[ rbatul, muierea nu se m[ rit[ , nici se ]nsoar[ b[ rbatul, dac[ -i moare femeia.
Alexandru zise:
— O, fericite Ivantie! Spune-mi, de la ostrovul muierilor ce este
]nainte?
Ivant r[ spunse:
— Este raiul ocolit cu ap[ =i zidit cu aram[ , =i acoperit cu foc,
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
59
=i pe poart[ stau heruvimii =i serafimii de foc, =i str[ lucesc ziua =i
noaptea necontenit.
Alexandru zise:
— Dar[ putea-voi vedea raiul?
Ivant zise:
— Nu poate vedea trupul, ci numai sufletul. Ci vei merge
aproape de rai, =i-\i vor ie=i ]ngeri ]nainte =i-\i vor spune toate.
Alexandru zise:
— De nu mi-ar fi de macedoneni, eu a= r[ m` nea aici cu voi =i
a= vie\ui via\a voastr[ cea ]ngereasc[ .
Ivant zise:
— Pas[ la lume, Alexandre, c[ te a=teapt[ ]mp[ r[ \ia lui Por]mp[ ratul, =i tot p[ m` ntul ]l vei lua =i ]n p[ m` nt intra-vei!
+i pl` nse Alexandru, =i se s[ rut[ cu Ivant-]mp[ ratul, =i-l s[ rutar[ to\i negom` ndrii p` n[ ie=i din ostrov, =i se iertar[ cu el. +i
merse Alexandru la tab[ r[ , =i spuse tot ce v[ zuse =i ce auzise.
Alexandru purcese apoi cu o=tile la ostrovul muierilor =i trecur[
pe l` ng[ cetate, =i ]ntr-]nsa nu c[ uta, c[ numai Dumnezeu poate
c[ uta acolo. +i de acolo merse zece zile, =i ajunse la un c` mp frumos, plin de m` ndre flori ce miroseau ca t[ m` ia =i ca smirna =i
ca livantul, =i erau unele albe, altele negre, altele ro=ii, altele verzi,
vinete, mohor` te, =i galbene ca aurul. +i c[ ut[ Alexandru spre
r[ s[ rit, =i v[ zu por\ile raiului =i spre por\i v[ paie de foc, =i sta
raiul sus ca un munte, =i se vedeau pomii raiului ]nal\i f[ r[ sam[ .
+i mergea Alexandru ]nainte =i c[ uta spre c` mpii raiului de la
cincisprezece mile dep[ rtare; =i ie=ir[ ]naintea lui doi ]ngeri =i
ziser[ :
— Alexandre, stai pe loc! S[ nu mai mergi ]nainte, c[ este loc
sf` nt, =i te vor arde heruvimii =i serafimii din rai, ci te ]ntoarce la
lume, c[ o s[ iei ]mp[ r[ \ia lui Por-]mp[ ratul.
Alexandru zise:
— Doamne, pe unde voi ie=i la lume?
C[ r\i populare
60
}ngerii ziser[ :
— Iat[ c[ ies patru r` uri din rai: unul Tigru, altul Eufrat, altul
Filon, altul Geon; =i pe Eufrat s[ mergi, c[ te va scoate la lume, =i
vei vedea =i alte minuni, iar aci nu z[ bovi.
Alexandru st[ tu cu o=tile, =i zidir[ st` lp de piatr[ , =i-l poleir[
cu aur, =i scrise el ]n st` lp cu slove eline=ti: „Iat[ , eu, Alexandru,
]mp[ ratul a toat[ lumea, p` n[ aci venit-am cu o=tile mele, =i-mi
ie=ir[ doi ]ngeri ]nainte, de m[ oprir[ aici, =i m[ certar[ s[ nu
mai merg ]nainte c[ voi pieri, deci de aici m[ ]ntorsei ]n lume“.
De aici se ]ntoarse Alexandru c[ tre lume =i ajunse la un iezer
frumos =i puse tab[ ra acolo; =i lu[ un buc[ tar un pe=te =i-l b[ g[
]n iezer s[ -l spele, iar[ pe=tele fugi ]n ap[ ; =i merse socaciul1 la
Alexandru =i-i spuse. El zise o=tilor:
— S[ -=i scalde to\i caii, ca s[ fie to\i s[ n[ to=i =i tari.
+i merse ]nainte numai =apte zile =i ajunse la o pe=ter[ mare
=i ]ntunecat[ , =i puse tab[ ra acolo, =i zise Alexandru:
— S[ ]ncalece to\i voinicii pe iepe =i s[ lege m` nzii la gura
pe=terii.
+i a=a f[ cur[ , =i intr[ Alexandru ]n pe=ter[ =i strig[ pristavul
]n pe=ter[ :
— Tot voinicul s[ scoat[ ceva din pe=ter[ : p[ m` nt, pietri=,
lemne sau ce va g[ si, =i cine va scoate pu\in c[ i-se-va, =i cine va
scoate mult, iar[ c[ i-se-va.
+i umblar[ ]n pe=ter[ o zi =i o noapte =i scoaser[ iepele din
pe=ter[ afar[ la m` nzi, =i scoaser[ aur =i argint mult =i pietre
nestimate, =i zise Alexandru:
— S[ ]mp[ r\i\i to\i fr[ \e=te!
Deci cei ce nu scosese nimic c[ itu-s-au, =i cei ce scosese mult
]nc[ se c[ ir[ , c[ ci ]mp[ r\ir[ cu cei ce nu scosese nimic.
De acolo merse cinci zile =i ajunse la un iezer cu ap[ limpede
=i dulce ca zah[ rul, =i puse tab[ ra acolo. Alexandru merse la iezer
1
Socaci—buc[ tar
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
61
s[ se scalde =i intr[ ]n iezer, iar[ un pe=te mare s[ ri =i se repezi la
Alexandru s[ -l m[ n` nce. Alexandru v[ zu pe=tele, =i fugi iute afar[
la uscat. Apoi se ]ntoarse la el, cu o=teni, =i-l ]mpresur[ =i-l ucise.
+i era pe=tele cu solzi de aur, =i-l spintecar[ , =i g[ sir[ ]n inima lui
o piatr[ nestimat[ , era mare c` t un ou de g` sc[ , =i o puser[ ]n
suli\[ =i lumina ca soarele prin tab[ r[ . Iar[ peste noapte ie=ir[
din ap[ ni=te fete frumoase cu p[ rul p` n[ la p[ m` nt, =i umblau
prin mijlocul o=tilor, =i pl` ngeau ni=te pl` ngeri minunate, cu ni=te
glasuri ciudate, =i gr[ iau:
— O, dragul nostru ]mp[ rat, cum te ucise Alexandru-]mp[ ratul!
+i cu mare jale pl` ngeau.
De acolo merse o sut[ de zile =i ajunse la o biseric[ ce se chema
„Hramul soarelui“. +i merse Alexandru la acea biseric[ , =i se
]nchinar[ lui Savaot Dumnezeu, =i v[ zu acolo scripturi, =i ceti
Alexandru slovele =i ziceau a=a: „S[ =tii, Alexandre, c[ vei lua toat[
lumea =i de moarte nu vei sc[ pa, c[ te vor otr[ vi cei ce slujesc
\ie“. Alexandru se cl[ ti foarte =i mult pl` nse =i zise:
— O, moarte necredincioas[ =i lume ]n=el[ toare! Cum m` ng` i
pe oameni =i apoi ]i bagi cur` nd sub p[ m` nt pe to\i.
De acolo merse zece zile, =i ajunse la o \ar[ cu ni=te oameni cu
un picior =i cu o m` n[ , =i cu un ochi, =i cu coad[ de oaie, =i prinse
Alexandru mul\i din ei, =i gr[ ir[ :
— }mp[ rate Alexandre, milostive=te-te spre noi, c[ suntem ni=te
oameni mi=ei 1, cum ne vezi ]mp[ r[ \ia-ta!
+i se milostivi Alexandru, =i-i iert[ =i le dete drumul. +i merse
Alexandru pe o vale, =i era trist pentru moartea lui. Iar[ acei
oameni se suir[ ]ntr-un munte ]nalt, =i strigar[ :
— }mp[ rate! Cum fuse=i de ]n\elept, =i noi te ]n=elar[ m.
Iar[ Alexandru st[ tu, =i erau zece zile de c` nd nu r` sese, c[
era pentru moartea lui sc` rbit; atunci r` se =i zise:
— }ntreba\i cum m-am ]n=elat?
1
Mi=ei—nenoroci\i.
62
C[ r\i populare
+i strigar[ de jos, =i r[ spunser[ de sus, gr[ ind:
— Carnea noastr[ e mai dulce dec` t toate c[ rnurile, =i pieile
noastre nu le taie sabia, nici trece s[ geata printr-]nsele, =i ma\ele
noastre sunt pline de m[ rg[ ritare =i de pietre scumpe, =i ]n inima
noastr[ este piatr[ nestimat[ ca un ou de g` sc[ .
Iar[ Alexandru zise:
— Adev[ rat c[ toat[ paserea pe limba ei piere!
+i porunci Alexandru: Ocoli\i muntele, c[ l[ re\i, iar[ pedestra=ii
s[ se suie ]n munte cu ogarii, =i cu leii =i cu pardo=ii!
+i a=a f[ cur[ . +i prinser[ vii o sut[ de mii de aceia, =i zise s[ -i
jupoaie, =i-i jupuir[ pe to\i, =i m` ncar[ tatarii carnea.
De aici ajunser[ la hotarul lui Por-]mp[ ratul; iar[ Por-]mp[ ratul
auzi c[ vine Alexandru spre el, =i scrise carte:
„Eu, Por-]m p[ ratul a toat[ lum ea, cel ce lum inez ca soarele,
]ntocmai cu Dumnezeu, scriu \ie, Alexandre. Au te-ai sume\it c[ ai
biruit pe Darie =i i-ai luat ]mp[ r[ \ia? S[ =tii c[ cu acea nebunie, =i
cu sume\ia ta pierde-vei capul t[ u, o=tile tale =i \ara ta! Dar[ nu
socote=ti tu c[ dinaintea mea nu vei sc[ pa nici ]n Macedonia, nici
]n toat[ lumea? Ci-\i socote=te nebunia ta, =i-\i cere iert[ ciune de la
mine, =i-\i voi ierta gre=ala ta, =i te ]ntoarce ]n Macedonia =i-mi
trimete haraciurile de la toate \[ rile c` te ai luat. Iar[ de nu vei face
a=a, nu vei sc[ pa dinaintea mea nici ]n Macedonia, nici ]n toat[
lumea.“ Alexandru ceti cartea =i cl[ ti cu capul, =i scrise alt[ carte
lui Por:
„Eu, Alexandru, ]mp[ ratul peste to\i ]mp[ ra\ii =i a toat[ lumea
]mp[ rat, nu cu vrerea mea, ci cu voia lui Dumnezeu Savaot, scriu
\ie, Por-]mp[ rate, s[ n[ tate! Tu te lauzi mie, =i zici c[ m-am sume\it
pentru Darie; iar[ Darie ]nc[ se potrivea lui Dumnezeu, ca =i tine,
iar[ Dumnezeii lui nu-l ajutar[ . +i s[ =tii c[ am mers p` n[ la rai, =i
acolo am g[ sit pe Ivant-]mp[ ratul, iar el ]mi spuse mie c[ Dumnezeii
vo=tri sunt to\i ]n iad, de se muncesc cu Darie ]mpreun[ ]ntr-un loc.
+i cum nu ajutar[ lui Darie, a=a nu-\i vor ajuta nici \ie. +i tu te
potrive=ti lui Dumnezeu din cer, iar[ mai apoi nici unui om nu te
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
63
vei potrivi, c[ eu nu pot fugi de tine, ci eu vin la tine cu toate o=tile
mele, iar[ tu s[ ie=i cu toate o=tile tale, =i cu toat[ sila ta“ +i trimese
cartea lui Por-]mp[ ratul; apoi scrise alt[ carte la mum[ -sa Olimpiada =i la dasc[ lul s[ u Aristotel:
„Eu, Alexandru, ]mp[ rat peste \o\i ]mp[ ra\ii, scriu la muma mea
Olimpiada =i la dasc[ lul meu Aristotel. Mult[ s[ n[ tate =i via\[ trimet
dumneavoastr[ ; =i s[ m[ ierta\i c[ ]n cinci ani carte nu v-am putut
trimete, c[ ne-am dep[ rtat, =i am trecut pustii =i codri, mun\i ]nal\i,
de ne-am b[ tut cu oameni s[ lbatici, =i am mers la oameni c` t cotul
de mari =i am ajuns la ]mp[ r[ \ia lui Eraclie-]mp[ ratul, =i am mers
p` n[ la Macaron, la Ivant-]mp[ ratul, de am gr[ it cu el, =i mi-a spus
c[ Dumnezeii eline=ti sunt to\i jos ]n iad de-i muncesc to\i dracii; =i
am m ers aproape de rai, =i am v[ zut pe poarta raiului st` nd
heruvimii =i serafimii, jos, str[ juind raiul; =i-mi ie=ir[ ]nainte doi
]ngeri de m[ certar[ , s[ nu merg ]nainte, =i m-am ]ntors de la rai
pe apa Eufratului, de am ie=it la lume. +i acum sunt pe hotarul Indiei,
=i voi s[ m[ bat cu Por-]mp[ ratul. +i trimite\i-mi =i voi carte.“
Por-]mp[ ratul str` nse o=tile, =i sila lui toat[ , =i g[ si opt mii de
mii de pedestra=i =i o mie de lei ]nv[ \a\i la r[ zboi. +i auzir[
macedonenii =i per=ii de at` ta sil[ a lui Por, =i se sp[ im` ntar[ , =i
se sf[ tuir[ s[ prind[ pe Alexandru, =i s[ -l dea lui Por, iar[ ei s[ -=i
cear[ iert[ ciune de la Por =i s[ se ]ntoarc[ ]n Macedonia, =i per=ii
]n Persida. Potolomei auzi aceste toate =i merse la Alexandru, =i-i
spuse, iar[ Alexandru chem[ pe macedoneni, =i zise tuturor o=tilor:
— Oh, dragii mei viteji de toat[ lumea! }n\elep\i =i viteji
macedoneni! Socoti\i, fra\ilor, cum luar[ m toat[ lumea =i sila lui
Darie sparser[ m, =i multe puteri b[ tur[ m, iar[ ast[ zi voi v[ sp[ im` nta\i de ni=te neharnici =i ]nfrico=a\i indieni. Cred c[ Por nu
ne va m` nca, cum v[ pare vou[ ; iar[ dumneavoastr[ de m-a\i
ur` t, ucide\i-m[ ; de v[ pare c[ v[ face Por vreun bine, s[ m[ pierde\i pentru binele vostru. }ns[ mie a=a ]mi pare, c[ de ve\i pierde
pe Alexandru, nici voi nu ve\i mai vedea Macedonia, c[ v[ vor
goni toate neamurile =i limbile, =i toate \[ rile v[ vor ucide, =i nu
C[ r\i populare
64
ve\i r[ m` ne nici unul p` n[ la Macedonia. Dar[ nu socoti\i c[ de
vom bate noi pe Por, cur` nd ve\i vedea Macedonia; =i de nu ve\i
merge voi spre Por, eu voi merge singur de m[ voi bate cu el, =i
de-l voi bate eu, voi fi ]mp[ rat a toat[ lumea, iar[ de m[ va bate
el, to\i ve\i pieri cu urgie.
Iar[ macedonenii, dac[ auzir[ , ziser[ a=a:
— Alexandre! Noi to\i vom pieri cu tine; ci s[ =tii c[ nu este
vina noastr[ , ci aceasta o f[ cur[ per=ii, c[ sunt vecini cu indienii.
Iar[ Alexandru se m` nie pe per=i =i le puse ]nv[ lituri pe cap =i
le f[ cu haine muiere=ti; =i p` n[ ast[ zi a=a au r[ mas.
Deci Alexandru porunci scrierea o=tilor =i afl[ zece mii de mii
de c[ l[ re\i =i patru mii de mii de pedestra=i; =i trimise carte lui
Filon la Persida, =i la ]mp[ r[ teasa lui Ruxandra:
„Eu, Alexandru-]mp[ ratul, scriu la dragul meu prieten Filon =i
la draga mea ]mp[ r[ teas[ Ruxandra s[ n[ tate =i voie bun[ ! +i ]n ce
ceas ve\i vedea cartea mea, s[ purcezi, Filoane, c` t mai cur` nd cu
o=tile tale spre India, c[ voi s[ m[ bat cu Por-]mp[ ratul; =i s[ vii
ziua =i noaptea =i s[ -mi trime\i carte ]nainte, s[ =tiu pe unde e=ti =i
c` nd vei sosi la noi cu o=tile!“ +i repezi la Filon ol[ cari1 cu cartea.
DESPRE R{ ZBOIUL CU POR
Por se scul[ cu o=tile lui =i ]nt` mpin[ pe Alexandru: =i puse
Por ]nainte zece mii de lei, iar Alexandru o mie de bivoli =i o mie
de tauri; =i se lovir[ leii cu bivolii =i se deter[ ]ntr-o parte, iar[
o=tile se lovir[ de fa\[ . Alexandru lovi o=tile lui Por de trei p[ r\i,
=i deter[ ]n t` mpine =i ]n tr` mbi\e, =i se t[ iar[ toat[ ziua p` n[
sara, =i se dete Por ]nd[ r[ t; =i pierir[ acolo indienii patru mii de
mii, =i de-ai lui Alexandru zece mii. Iar[ Por-]mp[ ratul dac[ v[ zu
c` t a fost r[ zboiul de cr` ncen, ]=i chem[ boierii lui, =i zise:
1
Ol[ car—=tafet[ .
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
65
— Oh, dragii mei viteji! Acum ce voi face, c[ iat[ ne b[ tur[ m
=i cu Alexandru, =i nu-l putur[ m birui?
Ei ziser[ :
— S[ aducem elefan\i, s[ facem poduri pe ei =i s[ urc[ m pe
unul c` te dou[ zeci de arca=i =i s[ -i punem ]nainte.
Deci puser[ c` te dou[ zeci de arca=i pe o sut[ de elefan\i, =i-i
a=ezar[ ]nainte, =i plecar[ la r[ zboi. Alexandru puse ]nainte o mie
de c[ mile tot cu clopote, =i dou[ mii de cat` ri tot cu clopote; iar[
elefan\ii se sp[ im` ntar[ de vuiet =i s[ rir[ ]napoi =i loveau oastea
lui Por, =i se rupser[ podurile, =i omor` r[ pe to\i arca=ii. Iar[ o=tile
se lovir[ de fa\[ =i se t[ iar[ p` n[ sara =i se dete Por ]napoi, =i
trecu apa Eufratului, =i puse tab[ r[ acolo =i sparser[ podurile; =i
pierir[ acolo de-ai lui Por patru mii de mii, =i de-ai lui Alexandru
zece mii.
Filon sosi cu oastea lui odihnit[ , o sut[ de mii, =i aduse =i o
sut[ de mii de c[ mile ]nc[ rcate de bucate, s[ fie de toat[ treaba
o=tilor, =i o sut[ de mii de cat` ri tot cu galbini, =i cu taleri, s[ dea
o=tilor, =i-i aduse stema de aur, de la ]mp[ r[ teasa lui. Alexandru
se veseli dimpreun[ cu toate o=tile de sosirea lui Filon, =i zise Filon:
— Alexandre-]mp[ rate! Nu trebuie=te s[ stai =i s[ a=tep\i pe
Por, c[ Por c` t st[ tot g` nde=te =i se preg[ te=te, =i vin o=tile din
toate p[ r\ile; ci m[ las[ pe mine cu oastea mea cea odihnit[ s[ -l
lovesc cum =tiu.
Alexandru zise:
— Dar[ apa Eufratului cum o vei trece?
Filon r[ spunse:
— Cum vei vedea ]mp[ r[ \ia-ta!
Alexandru zise:
— Pas cu Dumnezeu!
+i zise Filon:
— Tot c[ l[ re\ul s[ puie c` te un pedestra= c[ lare dup[ el!
+i a=a f[ cur[ . +i pe c` nd =edea Por la mas[ s[ pr` nzeasc[ , Filon
dete ]n Eufrat cu o=tile, repede, iar[ apa ie=i toat[ pe uscat, =i cei
66
C[ r\i populare
dint[ i se udar[ , iar[ cei dinapoi trecur[ pe uscat, =i lovir[ pe Por
fiind la mas[ , far[ de veste; =i ]ncepur[ a se t[ ia. Iar[ Alexandru,
dac[ v[ zu a=a, f[ cu =i el ca =i Filon, =i trecu apa; =i lovir[ pe Por
de trei p[ r\i, =i se b[ tur[ p` n[ sar[ ; =i ]ncepur[ indienii a se risipi,
iar[ macedonenii a-i goni =i a-i t[ ia cum se taie; iar[ Por plec[ a
fugi la India cetate, =i pl` ngea cu amar, =i gr[ ia:
— O, vai de mine! Nevoia=ul de mine! Cum puternicii c[ zur[
=i neputernicii se ridicar[ ! Cum macedonenii venir[ spre Darie,
=i-l uciser[ , =i la mine venir[ =i mi se puser[ ca scaiul ]n cap, =i
sila mea o sparser[ , =i nici apa Eufratului nu-i putu opri!
+i se duse Por la cetatea sa, iar[ Alexandru ]i gonea o=tile, =i
mul\i pierir[ =i mul\i prinse vii, =i pe to\i ]i iert[ .
Alexandru c[ zu pe hotarul lui Por, =i zise:
— S[ prade \ara lui Por!
Iar[ Por-]mp[ ratul trimise c[ r\i pe la toate limbile p[ g` ne, la
dou[ zeci =i patru de limbi, la r[ s[ rit:
„Scriu eu, Por-]mp[ ratul, la ai mei fra\i =i buni prietini, s[ n[ tate!
+i s[ =ti\i c[ au venit macedonenii =i m-am b[ tut cu ei de trei ori =i
m[ biruir[ , =i puterea mea sparser[ ; =i v[ rog, fra\ilor, s[ -mi veni\i
]ntru ajutor, c[ de m [ vor bate pe m ine, nici voi nu ve\i sc[ pa
dinaintea lor; =i s[ s[ ri\i c` t mai cur` nd!“ Limbile, dac[ auzir[
a=a, s[ rir[ ]n ajutor =i merser[ la Por-]mp[ ratul cu patru mii de
mii de oameni. Iar[ Alexandru trimese pe Filon cu carte la Por:
„Scriu eu, Alexandru, ]mp[ ratul peste to\i ]mp[ ra\ii, \ie, Por]m p[ rate s[ n[ tate! +i s[ =tii c[ capul plecat nu-l prinde sabia
niciodat[ . A=a tu, ]nchin[ -te mie =i s[ fii ]n pace, =i-\i \ine ]mp[ r[ \ia,
=i-mi trimete haraci =i oaste pe an; iar de nu vei face a=a, noi s[ ne
batem am` ndoi, c[ ci \ie nu-\i este mil[ de indieni, iar mie ]mi este
mil[ de macedoneni: c[ ci este =i p[ cat s[ moar[ to\i vitejii pentru
noi, ci s[ ie=im am` ndoi din tab[ r[ singuri, =i s[ stea o=tile pe loc,
p` n[ ne vom bate am` ndoi, =i de m[ vei bate, tu vei fi ]mp[ rat a
toat[ lumea, iar[ de te voi bate, eu voi fi ]mp[ rat a toat[ lumea!“
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
67
Filon merse sol la Por, =i-i zise Por:
— Tu e=ti Filon?
El r[ spunse:
— Eu sunt!
Por zise:
— Filon, ]nchin[ -te mie, c[ ci de ast[ zi Alexandru ucis este de
mine; iar tu te ]nchin[ mie, =i s[ -\i dau fata mea, =i din ]mp[ r[ \ia
mea jum[ tate!
Filon zise:
— Nici lumea toat[ nu m[ va desp[ r\i de dragostea lui Alexandru!
Por zise:
— Pas[ =i spune lui Alexandru s[ ias[ s[ ne lovim am` ndoi
cum a zis el, =i s[ stea o=tile pe loc!
+i merse Filon la Alexandru, =i spuse c[ Por este gata s[ se
loveasc[ . Alexandru ]ntreb[ :
— Ce viteaz este Por?
Filon zise:
— Are trupul de cinci co\i, dar este putred; iar bun viteaz este;
ci pas[ , Alexandre, c[ -l vei bate, c[ norocul t[ u mare este =i
Dumnezeu Savaot puternic este!
Alexandru ]ngenunche =i se rug[ lui Dumnezeu =i zise:
— Dumnezeul tuturor Dumnezeilor, cela ce te m[ resc heruvimii
=i serafimii, Savaot Dumnezeu, ajut[ -mi ast[ zi ]mpotriva lui Por]mp[ ratul!
+i ]=i lu[ plato=a =i ]=i puse coiful ]n cap, apuc[ suli\a =i ]nc[ lec[
pe Ducipal, =i ie=i din mijlocul o=tilor. +i se ]nt` lni cu Por; =i se
izbir[ cu suli\ele, =i se fr` nser[ suli\ele, =i scoaser[ buzduganele
=i se lovir[ de c` te zece ori ]n cap. Por scoase sabia. Alexandru
st[ tu =i gr[ i:
— Por-]mp[ rate! Cred c[ noi n-am gr[ it a=a.
Por st[ tu =i zise:
— Cum?
Alexandru zise:
68
C[ r\i populare
— S[ stea o=tile pe loc, p` n[ ne vom bate am` ndoi.
Por se ]ntoarse ]napoi s[ certe o=tile; iar Alexandru str` nse pe
Ducipal =i scoase hangerul =i-l lovi sub\ioar[ prin ]ncheieturile
plato=elor, =i-l junghie pe Por, iar Ducipal lu[ pe calul lui Por cu
gura de cerbice =i-l r[ sturn[ jos; iar Por c[ zu de pe cal; =i muri
acolo Por-]mp[ ratul. Iar indienii dac[ v[ zur[ a=a, plecar[ a fugi,
iar Alexandru a-i goni, =i-i t[ ia cum se taie. +i pierir[ acolo indieni
trei mii de mii, =i ceilal\i se ]nchinar[ lui Alexandru; iar limbile
cele p[ g` ne fugir[ =i sc[ par[ prin \[ rile lor.
Pe Por-]mp[ ratul ]l puse Alexandru ]n c[ ru\a lui cea de aur =i-l
duse la cetatea lui ]n India, cu toate o=tile. Iar ]mp[ r[ teasa lui
Por ie=i ]nainte, cu zece vl[ dici =i cu zece mii de popi, =i-=i sf` =ie
]mp[ r[ teasa lui Por cont[ =ul p` n[ la p[ m` nt, =i se despleti, =i cu
zece mii de fete, tot despletite, pl` ngea cu jale mare. Alexandru
porunci de-i puser[ lui Por stem[ ]n cap =i-l a=ezar[ ]n patul de
aur, =i-l duser[ ]n cetatea lui, =i-l ]ngropar[ cu cinste mare, ]nv[ lit
cu caftan de aur; =i se s[ v` r=i Por ]n luna lui iunie ]n dou[ zeci =i
=apte de zile, ]n India, ]n scaunul lui. +i era cetatea lui Por de
patru ori c` t bate s[ geata, =i p[ re\ii tot polei\i cu aur, =i acoper[ m` ntul cu aur =i trei sute de st` lpi de marmur[ tot polei\i, =i
patru mii de pietre nestimate, de luminau toat[ noaptea ca soarele,
=i alte c` te n-am putut scrie, nici n-am v[ zut nic[ ierea, =i nu va fi
auzit nimenea, nici cu mintea va fi g` ndit. +i ]ncepur[ a scoate
vistieriile lui Por, =i scoaser[ o sut[ de mii de cai hr[ ni\i ar[ pe=ti,
o sut[ de mii de cai indiene=ti tot cu \oluri de matas[ , =i scoaser[
zece mii de lei tot cu zgarde de aur =i dou[ zeci de mii de lei to\i
]nv[ \a\i, =i dou[ zeci de mii de pardo=i, =i scoaser[ zece mii de
s[ bii ferecate cu aur, =i scoaser[ o sut[ de mii de blide de aur, =i
scoaser[ o sut[ de mii de potire de aur, =i scoaser[ o sut[ de mii
de elefan\i, =i dou[ sute de mii de c[ mile, =i dou[ sute de mii de
cat` ri, =i o sut[ de mii de boi ]njug[ tori, =i dou[ zeci de mii de
=oimi =i zgrip\ori, =i zece mii de ogari, =i cinci mii de case pline
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
69
de galbini, =i zece mii de case pline de argint. +i =ezu Alexandru
acolo un an, =i se veselir[ macedonenii cu indienii ca fra\ii =i dete
]mp[ r[ \ia Indiei lui Antioh-voievodul.
DESPRE | ARA AMAZOANELOR +I ALTE CUPRINSURI
+I }MP{ R{ | II
Alexandru plec[ cu o=tile spre \ara amazoanelor, =i acolo
]mp[ r[ \ea o muiere peste muieri, iar b[ rba\ii erau afar[ din cetate,
=i robeau ei muierilor, =i le luau dijm[ =i d[ ri. +i pe ]mp[ r[ teas[
o chema Talistrada. Alexandru trimese sol =i scrise carte a=a:
„Eu, Alexandru, ]mp[ ratul peste to\i ]mp[ ra\ii, scriu \ie, ]mp[ r[ teas[ Talistrad[ , s[ n[ tate! +i s[ =tii c[ am luat ]mp[ r[ \ia lui Darie
=i-a lui Por, =i p` n[ la voi am venit cu puterea mea, s[ -\i zic \ie s[ te
]nchini mie =i s[ -mi trime\i haraci =i oaste pe an, =i s[ fii ]n pace pe
mo=ia ta: iar de nu vei vrea s[ faci a=a, eu voi veni la voi =i mult r[ u
v[ voi face.“ Talistrada ceti cartea =i scrise alta lui Alexandru a=a:
„Eu, Talistrada, ]mp[ r[ teasa amazoanelor, scriu la marele ]mp[ rat Alexandru, s[ n[ tate! +i s[ =tii cum ne este via\a noastr[ : noi
avem cetatea ]n ostrov, =i noi muierile ]n ostrov locuim, iar b[ rba\ii
no=tri =ed afar[ =i lucreaz[ , =i c` t agonisesc ei, noi lu[ m; =i vin la
noi de =ed cu noi treizeci de zile, =i atuncea ne m[ rit[ m =i ]nsur[ m,
=i apoi iar se duc la \ar[ ; iar eu am oaste cincizeci de mii de muieri
c[ l[ re\e cu suli\e, =i dou[ zeci de mii de pedestra=e cu s[ ge\i, =i cine
vine la noi, ie=im ]naintea lor; =i ne batem noi cu vr[ jma=ii no=tri
=i, dac[ -i biruim, noi ne ]ntoarcem, iar b[ rba\ii no=tri ies ]naintea
noastr[ =i se veselesc. +i acum a=a ne pare, s[ ne batem cu tine =i ce
va da Dumnezeu; =i s[ ne a=tep\i la podgorie, c[ vom ie=i la voi cu
r[ zboi!“ +i trimese cartea lui Alexandru.
Alexandru ceti cartea =i scrise alt[ carte Talistradei:
„Eu, Alexandru, ]mp[ ratul peste to\i ]mp[ r[ \ii, scriu \ie, Talistrada, s[ n[ tate! +i s[ =tii c[ am luat toat[ lumea cu r[ zboi, iar cu voi
de nu m[ voi bate, ru=ine ]mi va fi; iar de-\i va fi voia s[ -\i r[ m` ie
70
C[ r\i populare
ostrovul =i cetatea pustii, =i voi s[ pieri\i toate, voi ie=i\i la podgorie,
unde ai zis tu.“
Talistrada ceti cartea =i scrise alt[ carte:
„Marelui ]mp[ rat Alexandru, s[ n[ tate! }\i dau =tire c[ oarecum
]n\elesei c[ te vei bate cu mine; iar eu nu cred c[ vrei s[ te ba\i cu
muierile, c[ ci de m[ vei bate, nici o cinste nu-\i va fi, iar de te voi
bate eu pe tine, mai mare ru=ine nu vei fi petrecut nic[ ierea; ci eu te
rog pe ]mp[ r[ \ia-ta s[ te milostive=ti spre noi =i s[ ne prime=ti darul
ce \i-am trimes, =i ]\i voi trimete haraci =i oaste pe an.“ +i trimese
lui Alexandru plocon o sut[ de mii de fete frumoase, tot cu haine
ro=ii =i cu cununi de aur pe cap, =i tot pe cai albi, =i merser[ cu
solul lui Alexandru, =i se ]nchinar[ a=a, c` t se mirar[ to\i de a=a
fete frumoase. +i st[ teau ]naintea lui Alexandru. Iar Potolomei
era glume\ =i gr[ i lui Alexandru:
— }mp[ rate! Dac[ nu-mi dai alt[ ]mp[ r[ \ie, d[ -mi aceste fete,
s[ le fiu c[ pitan, s[ -mi petrec vremea cu ele.
Alexandru r` se =i zise:
— O, dragul meu Potolomei, nu te voi pune c[ pitan peste ele,
iar de ]\i trebuie una din ele, ia-\i, c[ -\i va ajunge, =i-\i va =i
r[ m` ne, m[ car c[ e=ti tu voievod!
Deci r` ser[ to\i, iar Potolomei gr[ i:
— }mp[ rate! M[ tem c[ -\i este mai fric[ \ie dec` t mie, =i m[
tem c[ iar le vei trimete ]ntregi ]napoi.
Alexandru zise:
— Nu-mi este fric[ de ele, iar a=a ]mi e voia s[ le trimet ]nd[ r[ t,
c[ nou[ nu ne trebuiesc fete, c[ multe femei v[ duvitu-le-am =i
cui va trebui afla-=i-va jup` neas[ =i doamn[ .
+i de aceasta r` ser[ mult craii =i boierii; =i trimeser[ fetele
]nd[ r[ t, =i dete Alexandru un steag s[ -l duc[ la Talistrada, =i
cuv` nt s[ -i trimeat[ haraci =i oaste pe an c` te zece mii de c[ l[ re\e.
De acolo merse Alexandru la \ara mersilor spre Evimitrie-]mp[ ratul. El auzi, =i se scul[ cu o=tile lui spre Alexandru, =i cu alte
limbi p[ g` ne, =i f[ cu r[ zboi mare, =i b[ tu Alexandru pe Evimitrie,
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
71
=i-l t[ iar[ , =i-i sparser[ cetatea, =i-i pr[ dar[ \ara =i-i luar[ mult
aur =i argint, iar limbile cele p[ g` ne fugir[ la mun\i ]nal\i; iar
Alexandru ]i goni, iar limbile intrar[ ]n munte =i fugir[ p` n[ la o
pe=ter[ mare. +i ]i goni Alexandru cincisprezece zile peste mun\i,
=i se ]ntoarse Alexandru ]nd[ r[ t =i st[ tu la gura muntelui, =i puse
tab[ ra acolo =i f[ cu rug[ ciune c[ tr[ Dumnezeu, =i ]ngenunche
Alexandru =i zise:
— Domnul Dumnezeilor! Cela ce te odihne=ti pe heruvimi, =i
te m[ resc serafimii, cela ce ai f[ cut cerul =i p[ m` ntul, toate
v[ zutele =i nev[ zutele, Savaot Dumnezeu, rogu-te eu, robul t[ u,
ascult[ -m[ ast[ zi pe mine p[ c[ tosul, c[ ci cu voia ta biruii pe to\i
]mp[ ra\ii =i toat[ lumea =i acum poci s[ zici tu acestor mun\i s[
vie unul c[ tr[ altul, s[ ]nchid[ aceste limbi p[ g` ne, s[ nu mai
ias[ la lume!
+i ]ntr-acel ceas (o, preaminunate Doamne!) venir[ mun\ii unul
c[ tr[ altul, aproape de doisprezece co\i, de nu se ]mpreunar[ . +i
v[ zu Alexandru voia lui Dumnezeu =i mul\[ mi lui Dumnezeu =i
zise osta=ilor s[ zideasc[ din munte =i p` n[ ]n munte. +i zidir[ cu
piatr[ , =i spoir[ cu cioaie 1 =i cu aram[ , =i cu amestec[ turi, c` t nu
putea arde nici focul, =i din[ untru zidir[ cale de =aptesprezece
zile, din afar[ a=ijderea, =i puser[ un clopot mare ]n v` rful muntelui, cu me=te=ug: =i c` nd b[ tea v` ntul, el se tr[ gea singur, =i
c` nta foarte tare, =i c` nd veneau limbile s[ ias[ la lume, ele auzeau
clopotul, =i le p[ rea c[ este Alexandru acolo, =i se temeau =i fugeau
]nd[ r[ t la pustie; =i se chemau acele limbi: go\i, mago\i, agar, axos,
divis, xotin, xanarte, xasan, climand, taanii, xeanii, martatin, hohanii, agramantii, amflig, psoglov, faracii, iara\i, sisochia, nichienii
=i lescr[ tinii. +i a=a se spunea, c[ vor ie=i acele limbi ]n zilele lui
Antihrist =i se vor ]nchina lui, =i vor fi m` nc[ tori de cre=tini cu
ovreii =i cu \iganii cei p[ g` ni, =i vor m` nca copiii oamenilor, =i
1
Cioaie — aliaj de aram[ ,zinc, plumb =i cositor.
72
C[ r\i populare
p[ rin\ii se vor uita cu ochii lor cum ]i frig =i-i m[ n` nc[ ; a=a vor
face acele limbi ]n zilele lui Antihrist, ]n trei ani.
Alexandru porni cu o=tile ]n \ara Mastridului, =i ]ntr-acea \ar[
era o cetate ]ntr-un deal ]nalt =i o \inea o ]mp[ r[ teas[ , =i avea doi
feciori, pe nume Candusal =i Dorit, =i am` ndoi erau crai, unul
domnea Averidul, altul \inea alt[ \ar[ =i muma lor domnea Amastridul; =i acea cetate era minunat[ , c[ nu era nici o cetate ca
aceea ]n lume, c[ era numai din pietre scumpe =i nestimate, f[ r[
lut =i f[ r[ var. +i trimese Cleofila un zugrav bun s[ zugr[ veasc[
chipul lui Alexandru, =i zugravul aduse ]mp[ r[ tesei chipul zugr[ vit, =i-l ascunse ea ]ntr-o c[ mar[ mic[ . Alexandru merse la Mastrid, spre feciorul Cleofilei, la Candusal-craiul. Candusal se sp[ im` nt[ de Alexandru, =i fugi cu totul la mum[ -sa Cleofila; =i-i fu a
trece pe la Evagrid, iar Evagrid-]mp[ rat auzi c[ fuge Candusal-craiul
=i-i ie=i ]nainte cu oaste, =i-l b[ tu =i-i lu[ avu\ia, muierea =i o fat[ .
Iar Candusal fugea =i pl` ngea, =i se g` ndi el s[ dea prin str[ jile
lui Alexandru, =i dete =i-l prinser[ str[ jile, =i-l duser[ la Alexandru;
iar Alexandru auzi c[ aduc pe feciorul Cleofilei, =i dup[ ce-l duser[
la Alexandru, el chem[ pe voievozi =i puse pe Antioh ]n scaunul
lui, iar Alexandru sta cu al\i voievozi ]n vorbe; =i aduser[ pe
feciorul Cleofilei, se ]nchin[ la Antioh. El ]ntreb[ :
— Ce om e=ti, de unde e=ti =i cum te cheam[ ?
El zise:
— Alexandre-]mp[ rate! Eu sunt ca omul acela ce fugea de un
leu, =i se sui ]ntr-un copac ca s[ scape de moarte, iar c` nd c[ ut[
pe copaci ]n sus, deasupra lui v[ zu un =arpe pogor` ndu-se la el
s[ -l m[ n` nce; =i c[ uta s[ fug[ ]n jos =i sta leul la r[ d[ cina copacului; iar copacul era pe malul unei ape, =i vru s[ saie ]n ap[ , =i
v[ zu ]n ap[ un crocodil c[ sc` nd gura, ca, cum va s[ ri din copac,
s[ -l ]nghit[ : a=a mi se ]nt` mpl[ =i mie ast[ zi. De frica ta fugii, =i
Evagrid m[ lovi, =i-mi lu[ avu\ia =i fata mea, =i de el sc[ pai =i
prin str[ jile ]mp[ r[ \iei-tale d[ dui, =i m[ prinser[ , =i m[ aduser[
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
73
la ]mp[ r[ \ia-ta; =i sunt feciorul Cleofilei, =i m[ cheam[ Candusal.
Alexandru zise:
— De vreme ce ai v[ zut fa\a mea nu vei pieri, =i-\i voi da pe
Antioh-voievodul cu oaste s[ mearg[ cu tine la Evagrid-]mp[ ratul
=i-\i vor scoate pe fiii t[ i, =i muierea, =i tot ce-\i va fi luat.
Atuncea Candusal s[ rut[ picioarele lui Alexandru =i zise:
— O, Alexandre-]mp[ rate! Pentru aceea te-a pus Dumnezeu
]mp[ rat a toat[ lumea, c[ ci e=ti milostiv spre gre=i\ii t[ i!
Alexandru chem[ pe Antioh =i-l ]nv[ \[ ca pe o slug[ =i-i zise:
— Pas, Antiohe, cu acest crai, s[ iei oaste o sut[ de mii, s[ te
ba\i cu Evagrid, =i s[ iei \ara =i s[ sco\i muierea acestui crai, =i ce
va fi luat s[ -i dea, =i dac[ vei veni, eu te voi m` na cu acest crai
sol la mum[ -sa.
+i se ]nchinar[ lui Alexandru =i-=i luar[ ziua bun[ , =i luar[ oaste
=i se duser[ la Evagrid-]mp[ ratul. Iar Evagrid-]mp[ ratul ]i ie=i
]nainte cu oaste, =i-l lovi foarte tare, =i-l b[ tu Antioh degrab’, =i-i
sparse oastea =i-i pr[ d[ \ara, =i scoase muierea lui Candusal =i
feciorii, =i tot ce-i luase Evagrid. +i trimese Candusal muierea la
mum[ -sa Cleofila =i el merse cu Alexandru la tab[ r[ , =i se ]nchinar[ cu slujb[ la Antioh, =i zise Antioh:
— P[ sa\i acum am` ndoi la mum[ -ta, Cleofila-]mp[ rateasa, =i-i
spune\i s[ se ]nchine mie =i s[ -mi trimeat[ haraci =i oaste pe an, =i
de nu va vrea a=a, eu voi veni cu toat[ sila mea =i o voi bate, =i-i voi
pr[ da \ara, =i voi sparge cetatea, =i-=i va pierde feciorii =i scaunul ei!
+i se ]nchinar[ =i-=i luar[ ziua bun[ , =i se prinse Antioh frate
cu Candusal, =i plec[ Antioh sol la Cleofila-]mp[ r[ teasa; =i merser[
trei zile. +i zise Candusal:
— Frate Antioh! Drept acest loc este o pe=ter[ , =i zic oamenii
c[ se muncesc ]n ea Dumnezeii eline=ti =i ]mp[ ra\ii.
Antioh zise:
— Rogu-te, frate, spune-mi unde-i, s[ ne abatem s[ vedem!
+i se ab[ tur[ =i zise Antioh:
— S[ =tii, frate, c[ voi s[ intru ]n pe=ter[ s[ v[ d.
74
C[ r\i populare
Candusal zise:
— Nu intra, frate, c[ nu =tii ce se va ]nt` mpla, c[ au intrat =i
al\ii =i n-au mai ie=it, =i care au ie=it ]nc[ au ie=it nebuni! Nu intra,
frate, rogu-te; c[ de \i se va ]nt` mpla moartea acolo, eu unde voi
sc[ pa de Alexandru? Va zice c[ te-am ucis eu.
Antioh r[ spunse:
— Nu griji tu de asta!
+i intr[ ]n pe=ter[ , =i merse =i dete de o lumin[ frumoas[ , =i-l
]nt` mpinar[ doi draci duc` nd un strugure pe o pr[ jin[ =i ziser[ :
— Vezi ce se afl[ pe la noi?
+i mai merse ]nainte =i v[ zu doi draci duc` nd o g[ oace de nuc[
]ntr-o pr[ jin[ ; =i mai merse mai ]nainte, =i-i ie=ir[ ]nainte dou[
gadini cu obrazele de lei, =i se sp[ im` nt[ Antioh =i se rug[ lui
Savaot Dumnezeu, =i fu f[ r[ fric[ ; =i merse mai ]nainte =i v[ zu pe
Dumnezeii eline=ti muncindu-i doi draci, pe Apolon =i Amon, =i
v[ zu oameni mul\i lega\i, =i v[ zu ni=te =erpi, =i sub =erpi g` lceav[
mult[ =i urlete mari; =i merse mai ]nainte, =i v[ zu pe Sahnos]mp[ ratul legat, =i zise acesta:
— Eu sunt Sahnos-]mp[ rat, ce eram ]mp[ rat a toat[ lumea, =i
vrusei ca s[ merg p` n[ la rai =i m[ uciser[ oamenii s[ lbatici, =i
vei fi v[ zut obrazul meu ]ntr-un st` lp de piatr[ !
Alexandru zise:
— Spune-mi, acei oameni lega\i ce oameni sunt?
El zise:
— Fost-au to\i oameni ca =i tine =i pentru trufia =i m[ rirea lor
ei se muncesc aici p` n[ la al =aptelea veac, apoi vor merge la tartar
]n veci netrecu\i.
Iar Alexandru zise:
— Dar[ acele gadini cu obrazele de leu, ce sunt acelea?
El zise:
— Aceia au fost domni =i boieri nemilostivi, pentru aceea i-a
f[ cut Dumnezeu cu obrazele de leu, =i se vor munci ]n veci.
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
75
+i iar ]ntreb[ Alexandru:
— Iar acolo unde erau =erpi mul\i, ce este acolo?
Sahnos zise:
—Acolo stau sufletele p[ c[ to=ilor, =i se muncesc. Ci mergi,
Alexandre, ]nainte c[ vei vedea =i pe socrul t[ u Darie =i pe Por]mp[ ratul!
+i merse Alexandru ]nainte =i v[ zu pe Darie legat; =i c` nd ]l
v[ zu Darie, ]ncepu a pl` nge =i zise:
— O, Alexandre! Au =i tu ai venit aici?
El zise:
— N-am venit s[ locuiesc cu voi aici, ci s[ vad, =i iar m[ voi
duce de la voi!
+i zise Darie:
— O, prea]n\elepte Alexandre! Cum ]\i dete Dumnezeu s[ vezi
toate, cele v[ zute =i nev[ zute. +i spune-mi, f[ tul meu, cum
locuie=ti cu fata mea Ruxandra? +i cum petreci cu persienii? +i
cum cinste=ti pe soacra ta?
Alexandru zise:
— Nu te ]ngriji de vii, ci te ]ngrije=te de mor\i, iar fata ta este
]mp[ r[ teas[ a toat[ lumea =i soacra mea ]mi este mam[ , iar Persia
petrece cu mine ca =i cu tine!
Darie zise:
— Mergi, Alexandre, ]nainte c[ vei g[ si pe Por, legat ]n verigi
de fier.
+i zise Alexandru:
— O, mare Por-]mp[ rate, cum te potriveai lui Dumnezeu, iar
acum e=ti legat ]n iad.
Iar Por zise:
— A=a se vor munci to\i ]mp[ ra\ii =i domnii p[ m` ntului, =i tu
s[ te p[ ze=ti s[ nu te potrive=ti lui Dumnezeu, c[ =i tu vei veni aci!
+i de acolo se ]ntoarse =i ie=i afar[ , =i g[ si pe Candusal pl` ng` nd, =i daca-l v[ zu ]l apuc[ ]n bra\e =i-l s[ rut[ dulce, =i-i zise:
76
C[ r\i populare
— O, dragul meu Alexandru! Dar cum de z[ bovi=i at` ta, c[ eu
r[ u m[ sp[ im` ntai?! Ci mul\[ mesc lui Dumnezeu c[ e=ti s[ n[ tos.
+i purceser[ , =i zise Candusal:
— Spune-mi, ce-ai v[ zut ]n pe=ter[ ?
+i r[ spunse Alexandru:
— V[ zui doi draci duc` nd o nuc[ ]ntr-un loc =i ziser[ acei draci
c[ este munca sufletelor acolo.
+i spuse toate c` te v[ zuse, =i merser[ =i sosir[ la Cleofila]mp[ r[ teasa. Iar ea auzi c[ vine sol de la Alexandru cu feciorul ei
Candusal =i se ]mpodobi =i-=i puse stema ]n cap, care era tot cu
pietre nestimate, =i ie=i cu boieri =i cu vl[ dici, =i era acea ]mp[ r[ teas[ frumoas[ : =i se ]nt` mpin[ cu solul =i cu fiul s[ u Candusal,
=i dac[ v[ zu Alexandru-]mp[ ratul pe Cleofila, ]i p[ ru ca este
mum[ -sa Olimpiada, =i se s[ rutar[ am` ndoi dulce =i merse la
cetate, =i desc[ lec[ Alexandru de pe cal, =i-l ospat[ ]ntr-acea zi.
Iar a doua zi lu[ ]mp[ r[ teasa pe Alexandru de m` n[ , =i-l b[ g[ ]ntr-o
cas[ tot cu aur ]nv[ lit[ , =i cu m[ rg[ rintar ]mpodobit[ , =i scaunele
tot de aur, =i masa de diamant piatr[ , =i pe mas[ pahare de antrax,
=i de smarand, =i de safir, =i de porfiragda, =i de hrisodat =i de
cristal, =i ]ntr-acea cas[ curgea o ap[ mic[ =i dulce ca zah[ rul, =i
frumoas[ ca aurul, =i-l b[ g[ ]ntr-alt[ cas[ , =i era tot cu pietre
nestimate, =i cu m[ rg[ rintar ]mpodobit[ , =i lumina ca soarele. +i
de acolo intrar[ ]ntr-alt[ cas[ , =i era cioplit[ de lemn ce se cheam[
ivansa =i alt lemn ce se cheam[ maisapi, =i acel lemn nici focul
nu-l arde; =i intrar[ ]ntr-alt[ cas[ de lemn de bulica =i de ivanit,
=i de hiparos, =i era pus[ ]n m[ iestrie, pe ni=te fuse, =i ]ncepur[
casele a se ]nv` rti =i a se sui ]n sus, =i iar a se pogor] ]n jos; =i
dac[ v[ zu Alexandru a=a, mult se mir[ =i zise:
— Oh, ]mp[ r[ teas[ , acest lucru ar trebui s[ fie la Alexandru]mp[ ratul.
Ea zise:
— Bine zici, Alexandre, s[ fie la tine acest lucru, ci va fi la
mine ca =i la tine.
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
77
Alexandru zise:
— Nu sunt eu Alexandru, ci m[ cheam[ Antioh.
}mp[ r[ teasa zise:
— Ce-\i gr[ ii eu c[ tu e=ti Alexandru?
+i-l lu[ de m` n[ =i-l b[ g[ ]ntr-o cas[ mic[ , =i acolo era zugr[ vit
chipul lui Alexandru =i zise ea:
— Caut[ aci de vezi cine e zugr[ vit. +i zise ]mp[ r[ teasa:
Alexandre, cum ai vrut intrat-ai! Iar cum vei vrea nu vei ie=i.
Iar Alexandru r[ cni ca un leu =i-=i schimb[ fa\a =i-=i apuc[
hangerul, =i o lu[ de m` na =i zise Alexandru:
— Eu voi ie=i de aci sau nu voi ie=i, iar tu nu vei mai ie=i de
aci; iar eu voi ie=i =i pe feciorii t[ i junghia-voi =i voi pieri cu ei; =i
o=tile mele casele tale vor sparge p` n[ ]n p[ m` nt, =i \ara toat[ ]\i
vor pr[ da.
Iar ]mp[ r[ teasa str` nse pe Alexandru ]n bra\e =i zise:
— Nu te teme, nici te sp[ im` nta, c[ nu sunt eu a=a nebun[
cum \i se pare \ie, c[ cel ce te va ucide pe tine fi-va du=man a
toat[ lumea, c[ pentru tine st[ toat[ lumea ]n pace, =i capul t[ u
este peste toate capetele, =i un p[ r din capul t[ u pl[ te=te toat[
lumea; ci eu voi s[ te ]ncerc ca =i mama ta Olimpiada, s[ nu te
mai faci sol, c[ vezi c[ se afl[ oameni de te cunosc; =i eu voi s[ mi fii fecior de ast[ zi ]nainte, =i eu feciorilor mei nu te voi spune,
ci te voi cinsti ca pe un ]mp[ rat =i eu ]\i voi da haraci pe zece ani,
=i s[ aibi via\[ bun[ cu feciorii mei!
Atunci Alexandru s[ rut[ pe ]mp[ r[ teas[ =i zise:
— Mam[ s[ -mi fii de ast[ zi ]nainte.
}ntr-acest ceas sosi =i fiul ei Dorit b[ tut de o=tile lui Alexandru;
=i sc[ pase singur, =i fugise la mum[ -sa =i auzi c[ a venit sol de la
Alexandru, Antioh-voievodul, =i era m` nios pe Alexandru =i pentru
c[ ucisese pe socru-s[ u Por-]mp[ ratul. Cum sosi, ]ncepu a-l c[ uta
pe sol s[ -l taie, =i auzi mam[ -sa de aceasta, =i-l ]nchise pe Alexandru ]ntr-o cas[ , =i ea ie=i afar[ de se ]nt` mpin[ cu fiul ei la u=[ ,
=i-l lu[ ]n bra\e, =i-i zise:
78
C[ r\i populare
— Ei, dragul meu Dorit, nu trebuie=te s[ tai solii lui Alexandru,
c[ el a scos pe muierea fr[ \ine-t[ u =i pe coconi din robia lui
Evagrid-]mp[ ratul =i i-a trimes la mine cu cinste, =i cu sol prea
credincios, cu Antioh-voievodul!
El zise:
— Alexandru ucise o sut[ de mii de oameni, iar tu nu m[ la=i
s[ ucid pe un om de-ai lui?
Iar muierea lui Candusal alerg[ la b[ rbatul ei =i spuse c[ vrea
Dorit s[ taie pe sol; =i alergar[ ]n grab[ Candusal =i g[ si pe Dorit cu
sabia scoas[ , \iindu-l mum[ -sa ]n bra\e; =i-l lovi cu palma peste ochi,
=i-i lu[ sabia din m` n[ , =i zise: — Nevrednice! Tu vrei s[ tai pe solul
lui Alexandru, iar el de va apuca sabia, o sut[ ca tine ]i va t[ ia!
+i mult ]i sudui; =i merse Cleofila =i scoase pe Alexandru afar[
=i-i ]mp[ c[ , =i se s[ rutar[ , =i zise Alexandru:
— De-ar =ti Alexandru-]mp[ rat c[ taie Cleofila solii, n-ar fi
trimes sol la d` nsa; dar de m-ai fi t[ iat, tu unde ai fi sc[ pat de
Alexandru? Nici ]n p` ntecele maicii tale, nici ]n toat[ lumea!
Deci se cinstir[ , =i d[ rui Cleofila lui Alexandru stema ei f[ r[
de pre\, =i-i dete sabie de iachind-fier, =i-i dete o sut[ de care de
galbini haraci pe zece ani. El nu vru s[ ia, iar Cleofila zise:
— Ia-i, c[ te vor pricepe feciorii mei! +i-l lu[ de grumazi =i-l
s[ rut[ , =i zise: Oh, dragul meu Alexandre! Vrere-a= s[ te aibi bine
cu feciorii mei!
+i iar[ -l s[ rut[ , =i trimese feciorii am` ndoi cu el, =i cu haraci
pe zece ani, =i-l duser[ p` n[ ]n tab[ r[ , =i-l ]nt` mpin[ Potolomei
=i Filon, =i Antioh, =i se s[ rutar[ dulce, =i ziser[ :
— O, dragul nostru ]mp[ rat Alexandre! Pentru ce-\i pui capul
pentru un p[ r din cap? +i pentru ce tulburi toat[ lumea cu capul
t[ u? C[ ci pieri-vei ]n \[ ri str[ ine! S[ nu mai faci aceasta, s[ te
mai faci sol.
Iar feciorii Cleofilei v[ zur[ pe Alexandru =ez` nd ]n je\ =i gr[ ira:
— Dac[ tu e=ti Alexandru, noi suntem mor\i ast[ zi!
Alexandru zise:
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
79
— Nu ve\i muri, din pricina mamei voastre Cleofila, =i pentru
mintea ei, =i pentru cinstea ei; ci v[ lua\i haraciul de-l duce\i la
muma voastr[ c[ ea mi-a dat zilele ast[ zi.
+i ]i cinsti =i se ]ntoarser[ ]napoi, =i le dete \[ rile lor, =i domniile
prin \[ rile lor, =i ei se ]ntoarser[ la mama lor Cleofila. Alexandru
f[ cu acolo osp[ \ mare, =i se veselir[ mult =i spuse Alexandru ce
v[ zuse la iad =i c` te petrecuse la Cleofila, =i ce v[ zuse la d` nsa.
CUM A }MP{ R| IT ALEXANDRU }MP{ R{ | IILE
+i de acolo intr[ ]n Persia la Ruxandra-]mp[ r[ teasa. +i acolo
]ncepu a ]mp[ r\i ]mp[ r[ \iile, =i domniile =i \[ rile pe r` nd ; adic[
lui Antioh ]i dete India, ]mp[ r[ \ia lui Por, la r[ s[ rit; lui Filon ]i
dete Persia, a marelui Darie-]mp[ rat; lui Antigon ]i dete \ara
Mersidonului, ]mp[ r[ \iile lui Evimitrie ]mp[ ratul; lui Filip ]i dete
toat[ Asia, =i Marea Chilichiei cu ostroavele; lui Potolomei ]i dete
Eghipetul, Ierusalimul =i Pelagonitul; lui Selevchie ]i dete R` mul;
lui Leomedus ]i dete Inglitera, =i Vene\ia =i | ara Le=asc[ , iar[ lui
Finec ]i dete | ara Nem\easc[ =i | ara Fran\uzeasc[ de la apus =i
toate \[ rile pe r` nd.
+i =ezu acolo un an cu Ruxandra-]mp[ r[ teasa =i se veselir[
mult; =i de acolo se scul[ Alexandru cu toate o=tile, =i merse la
marele Vavilon, =i =ezu ]n scaun, =i ]ntr-o noapte v[ zu ]n vis venind
pe Ieremia prorocul la el, =i zic` ndu-i:
„F[ tul meu Alexandre! Iat[ c[ se umplur[ patruzeci de ani ai
]mp[ r[ \iei tale; =i se apropiar[ patru stihii ale trupului t[ u:
hraconit 1 , fiere verde, tus[ alb[ =i s` nge ro=u. Junghiul se apropie
=i spre moarte te va trage! +i s[ =tii, f[ tul meu Alexandre, c[ trupul
t[ u din p[ m` nt este =i iar ]n p[ m` nt va merge, =i risipi-se-va, =i
1
Hraconit — flegm[
80
C[ r\i populare
s[ =tii c[ toat[ lumea ]nconjurat-ai, =i moartea ta ]\i va veni din
m` na celui ce-\i sluje=te, de la d` nsul, din vasul cel amar o vei
bea; =i-\i ]mp[ r\e=te ]mp[ r[ \iile =i-\i ]ntocme=te o=tile, c[ trupul
t[ u mort va r[ m` nea, iar sufletul t[ u viu va merge ]naintea lui
Dumnezeu, =i-l va trimete unde va fi voia, =i s[ =tii c[ corpul t[ u
risipi-se-va, =i la a doua venire a lui Dumnezeu se va ]mpreuna
sufletul cu trupul, =i vor ]nvia to\i mor\ii, =i s[ m[ crezi, Alexandre,
c[ va s[ intre sufletul ]n trup la ]nfrico=at[ judecat[ , unde se vor
pune scaunele, =i va =edea domnul ]n je\ de aur, =i vor sta heruvimii
=i serafimii ]mprejurul judec[ torului, =i vor lua drep\ii via\a de
veci, iar p[ c[ to=ii vor intra ]n munca de veci, care munc[ nu are
sf` r=it niciodat[ . Iar[ drep\ii fiind sub mila lui Dumnezeu se vor
veseli: acolo nu va fi nici ]nsurare, nici m[ ritare, ci vor fi to\i
deopotriv[ , adic[ ca de treizeci de ani; =i de atunci se vor cunoa=te
to\i prietenii, =i s[ =tii c[ m[ vei vedea =i m[ vei cunoa=te acolo
]nviat, ca =i aicea!“
+i nu =tiu ce se f[ cu Ieremia prorocul. Alexandru se de=tept[
din somn, =ezu ]n pat =i-=i puse stema pe pern[ =i pl` ngea cu jale
=i cu amar, =i i se f[ cu inima ca o corabie c` nd o bat v` nturile
prin mijlocul m[ rii. Iar Potolomei =i Filon merser[ de diminea\[
la Alexandru, =i-l g[ sir[ pl` ng` nd cu jale, =i se apropiar[ de el =i
pl` nser[ =i ei, =i-l ]ntrebar[ , =i-i ziser[ ;
— Oh, Alexandre! Pentru ce-\i dai bucuria primejdiei =i te
]ntristezi?
Alexandru le spuse ce v[ zuse ]n vis =i ce-i spuse Ieremia
prorocul, =i vrur[ ei s[ -l m` ng` ie =i gr[ ir[ :
— Alexandre, nu trebuie s[ te ]ntristezi pentru visele de
noapte, c[ noi nu credem visele; a=a ne pare nou[ , c[ omul
viseaz[ , c[ ci doarme mult; =i nu trebuie omul ]n\elept s[ doarm[
mult, c[ se umezesc creierii capului =i viseaz[ multe; c[ ci trupul
omului este mort, iar sufletul viu este, =i dac[ doarme omul,
sufletul cu trupul se ]mpung ca doi junci ne]nv[ \a\i, cu trupul =i
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
81
sufletul, =i cugetul, ca v` ntul, ca focul =i ca marea cu valurile, a=a
se ]nt[ r` t[ , =i viseaz[ omul adormit, =i ce vede ziua =i cuget[ ,
aceea viseaz[ noaptea, c[ precum Dumnezeu desparte sufletul de
trup a=a iar[ =i la acea ]nfrico=at[ judecat[ a dreptului judec[ tor,
to\i mor\ii din morm` nturi ie=i-vor =i se vor ]ntrupa!
+i gr[ i Alexandru:
— Dar dup[ moartea mea cine va r[ m` nea s[ -mi fac[ pomenire?
R[ spunser[ ei:
— R` ndui-va Dumnezeu!
+i de acolo merse marele ]mp[ rat pe c` mpiile Sinarului, =i st[ tu
cu o=tile ]n \ara Sidului, unde-=i petrecuse Iov via\a lui cea bogat[ ,
c[ acolo locuise el. +i ]ntr-o zi vrur[ domnii s[ veseleasc[ pe
]mp[ rat =i ziser[ :
— }mp[ rate, s[ ne suim ast[ zi ]ntr-acest munte ]nalt, s[ v` n[ m!
+i se suir[ ]n munte =i c[ tar[ ]n jos =i v[ zur[ toate o=tile pe
c` mp c` t nu aveau num[ r, =i ziser[ ei:
— Alexandre-]mp[ rate! Caut[ ]n jos =i vezi peste c` \i oameni
te-a pus Dumnezeu ]mp[ rat!
Iar Alexandru zise:
— To\i aceia ]n scurt[ vreme vor intra sub p[ m` nt.
+i merser[ la tab[ r[ , =i f[ cur[ mult osp[ \ =i se veselir[ .
}ntr-acea vreme veni din Macedonia, de la Olimpiada, Aristotel
dasc[ lul, =i-i p[ ru bine lui Alexandru:
— Bine-ai venit, dasc[ le prea]n\elepte, c[ tu e=ti lumina grecilor
=i sfe=nicul Macedoniei! Ci mai spune, dasc[ le, ce face maica mea
Olimpiada-]mp[ r[ teasa? Este s[ n[ toas[ ? +i cum st[ Macedonia,
=i voi cum auzi\i de noi? +i oamenii cred c[ am luat toat[ lumea?
+i s[ =tii dasc[ le, c[ am mers la negom` ndri, la Macaron, =i am
vorbit cu Ivant-]mp[ ratul =i mi-a spus c[ Dumnezeii eline=ti sunt
]n iad jos =i se muncesc acolo cu voia lui Dumnezeu Savaot!
Iar[ Aristotel mult se mir[ =i zise:
— Mul\umesc lui Dumnezeu Savaot c[ v[ zui luminat[ fa\a ta,
Alexandre-]mp[ rate a toat[ lumea; =i toat[ lumea cu tine se laud[ ,
82
C[ r\i populare
=i Macedonia ast[ zi cu tine se lumineaz[ : ca tine nici a fost
]mp[ rat, nici va fi dup[ tine nimeni pe lume; iar maica ta, ]mp[ r[ teasa Olimpiada, este s[ n[ toas[ , =i mult te dore=te, =i prin lume
m-a trimes la tine s[ te ]ntreb: merge-vei tu la Macedonia? Iar de
nu vei merge, s[ vie ea la tine!
+i r[ spunse Alexandru:
— Ferice de acela ce ascult[ pe p[ rintele lui! Mie nu-mi este dat
s[ v[ d Macedonia, ci voi trimete s[ vie maic[ -mea Olimpiada la noi!
+i puser[ masa, =i =ezur[ la mas[ =i Alexandru a=ez[ pe Aristotel mai sus dec` t to\i craii, =i apoi =ezu fie=tecare la locul s[ u. Iar
Aristotel se scul[ de scoase daruri, =i scoase dou[ steme de aur
f[ r[ de pre\, una lui Alexandru de la Olimpiada, alta ]mp[ r[ tesei
Ruxandra, =i dou[ caftane de aur cu pietre scumpe =i cu m[ rg[ rintare, =i doi bidivii albi cu =ele de diamant piatr[ , =i un gugiuman
de samur, =i cunun[ de aur poleit, =i dou[ inele de antrax piatr[
=i de filiot, =i dou[ sprezece blide de aur cu pietre nestimate =i cu
m[ rg[ rintar de cel mare; =i scoase =i cartea de la mam[ -sa
Olimpiada scris[ a=a:
„Scris-am eu, Olimpiada, ]mp[ r[ teasa lui Alexandru, dragul meu,
sufletul meu, inima mea =i lumina ochilor mei! F[ tul meu, Alexandre]mp[ rat! S[ n[ tate =i voie bun[ trimet ]mp[ r[ \iei-tale! S[ =tii, fiul
meu, c[ de c` nd s-a desp[ r\it maica ta de tine, de atunci s-a ]nvr[ jbit
sufletul m eu cu inim a m ea, =i eu nu-i pot ]m p[ ca, ci num ai cu
lacr[ mile eu, maica ta, m[ m` ng` i; =i v[ rs lacr[ mi ziua =i noaptea
=i m[ g` ndesc: vedea-te-voi sau nu te voi mai vedea? Ci m[ bat cu
g` ndurile ca corabiile cu valurile m[ rii! +i eu n-am pe nimenea ]n
lume, f[ r[ numai pe tine; ci m[ rog, dragul mamei, =i te jur, pentru
Dumnezeu =i pentru \` \[ pe care ai supt-o de la mine, s[ -mi trime\i
carte; au tu s[ vii la mine, au s[ viu eu la tine, c[ de nu vei face
a=a, moarte ]mi voi face de dorul t[ u, c[ nici te-am v[ zut, nici team auzit de sunt dou[ zeci =i cinci de ani: =i voi s[ te v[ d =i s[ mor!
S[ fii s[ n[ tos ]ntru mul\i ani!“
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
83
+i ceti cartea, =i gr[ i Alexandru:
— Vai de acela ce nu ascult[ pe p[ rintele lui!
+i se veselir[ mult ]ntru acea zi. +i zise paharnicul:
— Alexandre-]mp[ rate! A furat cineva un pahar ]mp[ r[ tesc!
Alexandru zise:
— Unde va fi, tot ]i va zice paharul lui Alexandru!
Aristotel zise =i ]ntreb[ pe Alexandru:
— }mp[ rate! Dar cum lua=i toat[ lumea, cum n-a luat-o nimeni
pe lume?
Alexandru r[ spunse:
— Avut-am ajutori cu mine: unul cuv` ntul dulce, altul m` na
]ntins[ , altul judecata dreapt[ , altul iertarea la gre=i\i. Cu acestea
am luat toat[ lumea. A=a trebuie s[ fie tot omul ]mp[ rat!
+i povesti lui Aristotel c` te v[ zuse pe lume, =i c` te ]mp[ r[ \ii
sf[ r` mase. Iar Aristotel zise:
— Dar vistieriile de la ]mp[ ra\i unde sunt?
Zise Alexandru:
— La viteji sunt vistieriile mele!
Aristotel vorbi apoi:
— S[ ne faci vreun cocon, Alexandre, s[ r[ m` ie Macedoniei
]mp[ rat.
Alexandru r[ spunse:
— Mie nu-mi este dat s[ fac cocon.
+i acolo gr[ i vornicul lui Alexandru:
— }mp[ rate! Trebuie s[ str` ngem haraciurile de la \[ ri =i de
la domni!
El zise:
— Cris-]mp[ ratul mult aur =i argint avut-a, =i nimic nu i-a ajutat
=i noi tot i-am luat, =i sparser[ m ]mp[ r[ \ia lui, =i o am pustiit cu
vitejii mei.
}ntr-o zi v[ zu Alexandru pe un persian boier al lui, anume
Merchis, care era b[ tr` n =i-=i c[ nea barba s[ fie t` n[ r, =i-i zise
Alexandru:
84
C[ r\i populare
— O, dragul meu Merchis! De ce ]\i c[ ne=ti barba? Este de
ceva ajutor c[ neala? P[ ze=te, c[ te va ]n=ela; c[ tu barba c[ ne=ti,
iar din picioare sl[ be=ti; =i tu te \ii t` n[ r, iar zilele vor fi pu\ine, =i
vei muri, =i ]n=elat te vei \inea!
+i r` ser[ domnii mult de aceasta.
+i era de fa\[ =i un boier anume Alexandru, care era frumos
foarte, dar era =i fricos, c[ tot fugea de la r[ zboi. Iar ]mp[ ratul
Alexandru ]l v[ zu =i-i zise:
— O, dragul meu Alexandru! Rogu-te, sau schimb[ -\i numele,
sau s[ faci tu cum fac eu, c[ -mi faci ru=ine, c[ fugi de la r[ zboi =i
oamenii zic c[ fuge Alexandru-]mp[ rat =i mie ]mi este ru=ine!
+i r` ser[ mult boierii de aceasta, =i glumir[ craii. +i dup[ aceea
aduser[ la Alexandru trei mii de t[ lhari de p[ duri =i ziser[ to\i
s[ -i sp` nzure. Alexandru vorbi:
— De vreme ce v[ zur[ fa\a mea, nu vor muri, c[ este datoria
domnilor s[ piard[ , iar ]mp[ ra\ii au datorie s[ ierte =i s[ miluiasc[ .
+i le zise ]mp[ ratul: S[ fie v` n[ tori ]mp[ r[ te=ti!
+i le dete lefi =i pla=te ]mp[ r[ te=ti. Mai veni apoi un om =i zise:
— Am o fat[ s[ o m[ rit, ci m[ rog s[ m[ ajuta\i cu zestre!
Alexandru zise:
— Da\i-i o sut[ de bani\i de galbini.
El zise:
— Mult ]mi pare, ]mp[ rate!
Alexandru r[ spunse:
— Darul ]mp[ r[ tesc mare este!
+i omul lu[ galbinii =i se duse.
+i ]ntr-o zi d[ rui Alexandru pe Aristotel, dasc[ lul lui, =i-i dete
o sut[ de feredele de galbini, =i zece g[ le\i de m[ rg[ rintar, =i-l
puse patriarh peste to\i patriarhii, =i-i dete c` rj[ de aur =i-l trimese
la Macedonia s[ aduc[ pe Olimpiada, mama lui.
Iar ]ntr-o zi ie=i un om ]naintea lui Alexandru =i-i zise:
— }mp[ rate, g[ sit-am o comoar[ .
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
85
Alexandru zise:
— De ai g[ sit-o, tu ia-o, c[ tot aurul ]n m` na lui Dumnezeu
este; de-ar fi vrut Dumnezeu s[ mi-o dea mie, eu a= fi g[ sit-o =i
nu ai fi g[ sit-o tu.
Omul zise:
— }mp[ rate, c[ rat-am trei zile =i trei nop\i, =i-mi ajunge.
Alexandru r[ spunse:
— Adev[ rat c[ au prorocit prorocii c[ ]n zilele mele se vor afla
comorile lui Iov bogatul. +i zise Alexandru: S[ ]ncalece to\i
oamenii cur\ii mele!
+i merse Alexandru cu oamenii s[ i cu to\i, =i merse =i omul
care g[ sise comoara de-i duse pe malurile Eufratului, unde au
fost casele lui Iov bogatul; =i descoperir[ acolo pivni\a lui Iov, =i
g[ sir[ ]ntr-]nsa cinci sute de bu\i de galbini, =i zise Alexandru:
— S[ ia fiecare!
+i luar[ to\i, fiecare c` t vru, =i r[ maser[ o sut[ de care.
+i iar ie=i un om ]naintea lui Alexandru =i-i zise:
— Miluie=te-m[ , ]mp[ rate!
Alexandru ]i dete o cetate cu tot \inutul ei. El zise:
— }mp[ rate! Nu mi se cade mie s[ am eu o cetate!
Alexandru r[ spunse:
— Nu socotesc eu cum \i se cade \ie, ci socotesc cum mi se
cade mie s[ -\i dau!
Dup[ aceea, aduser[ un t[ lhar la Alexandru =i gr[ i Alexandru:
— Omule, de ce t[ lh[ re=ti?
Omul r[ spunse:
— De s[ r[ cie t[ lh[ resc eu, de ucid c` te un om, =i sunt singur,
=i oamenii ]mi zic t[ lhar; dar s[ m[ ier\i, ]mp[ rate, c[ tu e=ti mai
mare t[ lhar dec` t mine, c[ tu ucizi c` te zece mii de oameni =i \ie
nu-\i zic oamenii t[ lhar, pentru c[ ai oameni mul\i, =i ]\i zic ]mp[ rat, iar de-a= avea =i eu cum ai tu, a= fi =i eu ca tine!
Alexandru zise:
C[ r\i populare
86
— Drept gr[ ie=ti!
+i-l iert[ , =i-l ]mbr[ c[ , =i-l puse c[ pitan peste o mie de oameni
mai mare.
Dup[ aceea sosir[ olaci de la Macedonia, vestind c[ vine
Olimpiada. Alexandru zise:
— Domnilor, =i crailor =i ]mp[ ra\ilor, s[ se g[ teasc[ to\i cu
steagurile fie=tecare =i cu =ireagurile lor, =i cu cai povodnici, =i
to\i s[ fie cu stemele ]n capete, =i s[ ias[ ]naintea Olimpiadei]mp[ r[ tesei, frumos.
+i ie=ir[ ]nainte cu Ruxandra-]mp[ r[ teasa; =i se ]nt` mpinar[
am` ndou[ ]mp[ r[ tesele, =i se s[ rutar[ =i se ]mbr[ \i=ar[ ; =i zise
Olimpiada:
— Bine te aflai, sufletul meu, =i inima mea, =i lumina ochilor
mei, fata mea, Ruxandr[ -]mp[ r[ teas[ !
+i o s[ rut[ dulce. Ruxandra zise:
— Bine-ai venit, maica domnului meu, ]mp[ r[ teas[ a toat[
lumea!
+i se suir[ ]n c[ ru\[ de aur =i pornir[ la Alexandru. Iar Alexandru
tocmi to\i ]mp[ ra\ii =i craii, =i domnii =i voievozii, fiecare cu steagul
=i cu =ireagul; =i aprozi ]nainte mergeau; =i se ]nt` mpinar[ cu
]mp[ r[ tesele =i se ]nchinar[ p` n[ sosi cu ]mp[ ra\ii =i Alexandru
c[ lare pe Ducipal, cu gugiuman, =i cu pene de stratocamil; =i dac[
se apropiar[ , ie=ir[ ]mp[ r[ tesele din c[ ru\[ , =i a=ternur[ covoare
=i desc[ lec[ Alexandru =i se ]nt` mpinar[ pe covoare =i deter[ m` na
=i se s[ rutar[ , =i zise Olimpiada:
— Bine te aflai, dragul meu Alexandru, ]mp[ rat a toat[ lumea!
+i-l s[ rut[ , =i Alexandru s[ rut[ pe mam[ -sa dulce; =i purceser[
la corturi, =i deter[ ]n t` mpine, =i ]n surle, ]n tr` mbi\e, ]n nacarade 1
=i ]n organe; =i at` tea sunete erau, =i urlete =i r` nchez[ ri de cai,
=i ropote, c` t nu se mai auzea nimic, c[ lua min\ile omului, =i
auzul urechilor, c[ a=a erau nacaradele, cu trei mii de piscoi,2
1
2
Nacarad[ — instrument muzical oriental cu multe \evi (fluiere).
Piscoi—fluier.
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
87
organele cu =apte sute de piscoi, unele groase, altele sub\iri, c` te
nici au mai fost pe lume, nici vor fi!
+i sosir[ la corturi, =i =ezur[ la mas[ =i puse de o parte pe
Olimpiada, =i de alt[ parte pe Ruxandra, =i mult se veselir[ la
acea mas[ . +i a doua zi puse Alexandru tot voinici tineri =i jucar[
un joc ce se cheam[ caruh[ , frumos =i minunat; a treia zi jucar[
alte jocuri ciudate, =i mult se veselir[ ]ntr-acea vreme.
+i veni atunci un pop[ din Ierusalim, =i spuse lui Alexandru c[
a murit Ieremia prorocul, =i-i aduse lui Alexandru un cort ro=u
far[ pre\. +i se sc` rbi Alexandru de moartea lui Ieremia prorocul
=i zise:
— Lua\i oasele lui Ieremia prorocul =i le duce\i la Alexandria,
=i le ]ngropa\i ]n cetate, c[ se va izb[ vi ruga lui, c[ este mare!
+i a=a f[ cur[ .
}ntr-acea vreme veni o muiere la Alexandru =i zise:
— }mp[ rate, b[ rbatul m[ bate =i m[ suduie, =i \ie, ]mp[ rate,
este du=man.
Alexandru r[ spunse:
— Nu e datoria muierii s[ p` rasc[ pe b[ rbat, ci voi s[ se ]nve\e
minte altele ca tine!
+i-i t[ ie limba muierii, s[ nu-=i mai p` rasc[ b[ rbatul.
}ntr-acea vreme merse Dardau=-voievodul la Alexandru =i zise:
— }mp[ rate, trebuie s[ ne vedem mo=iile, c[ sunt treizeci de
ani de c` nd =i-au l[ sat oamenii mo=iile lor, =i nu le-au mai v[ zut.
Alexandru r[ spunse:
— S[ scoat[ daruri scumpe!
+i ]ncepu a d[ rui pe to\i ]mp[ ra\ii =i pe to\i craii cu bidivii
ar[ pe=ti, =i s[ bii ferecate, =i cu haine de matas[ tot cu fir de aur
\esute, =i cu m[ rg[ rintar =i cu pietre scumpe, =i zise:
— S[ mearg[ fiecare pe la ]mp[ r[ \iile lor!
Alexandru merse apoi cu mama sa =i cu ]mp[ r[ teasa lui la Efilat
s[ se plimbe, =i noroadele ]i ]nt` mpinar[ ca s[ -i cinsteasc[ .
C[ r\i populare
88
MOARTEA LUI ALEXANDRU
Iar ]ntr-acea vreme tr[ ia o muiere ]n Macedonia, anume
Minerva, =i era viclean[ =i rea muiere, =i avea doi feciori la
Alexandru, pe unul ]l chema Vreonus, pe altul Levcadus, =i era
Vreonus paharnic, iar Levcadus comis mare. +i era Levcadus foarte
trufa=. Iar Minerva trimese carte la feciori =i le zise:
„Fiii mei! Ce folos ave\i voi ]n \[ ri str[ ine, de a\i fi =i ]mp[ ra\i?
Cinstea omului este s[ domneasc[ la mo=ia lui, a=a =i voi cere\i de
la Alexandru s[ va dea Macedonia, s[ fi\i ]mp[ ra\ii Macedoniei, iar
dac[ nu v[ va da Macedonia, voi veni\i la mine, c[ de nu ve\i veni,
eu m[ voi omor]; iar de nu v[ ]ndura\i voi de Alexandru, s[ -i da\i
din aceast[ iarb[ ce v[ trimet, c[ v[ va da ce ve\i vrea voi, iar voi s[
nu be\i din aceast[ iarb[ .“ +i cetir[ cartea fra\ii =i zise Vreonus:
— Frate Levcadus! Leap[ d[ aceast[ iarb[ , c[ nu este bun[ !
Iar Levcadus nu vru s[ o lepede, ci merse la Alexandru, =i vorbi:
— }mp[ rate Alexandre! S[ -mi dai Macedonia!
Alexandru r[ spunse:
— O, dragul meu Levcadus! Macedonia nu o voi da p` n[ la
moartea mea, c[ voi s[ m[ numesc Alexandru Macedon, ci-\i voi
da Asia, Chilichia =i Rusia! .
Iar el nu vru s[ fie ]mp[ rat acolo, =i chiar atunci vru s[ -l
otr[ veasc[ pe ]mp[ rat, de m` nie, =i nu-l l[ s[ frate-s[ u, ci mult ]l
cert[ , =i zise:
— Fere=te-te de acest ]mp[ rat minunat, c[ toata lumea vei
tulbura =i noi p[ \i-vom mai r[ u dec` t to\i, =i apoi nici pe mama
noastr[ nu o vom mai vedea! Fere=te-te =i leap[ d[ iarba!
Dar Levcadus nu ascult[ =i a=a cuget[ : de va otr[ vi pe Alexandru,
el va lua pe Ruxandra =i va fi el ]mp[ rat ; at` t era de trufa=!
+i iar merse la Alexandru, =i zise:
— }mp[ rate, d[ -mi Macedonia!
Alexandru r[ spunse:
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
89
— O, dragul meu Levcadus! Nu-\i voi da Macedonia, ci cere
alt[ ]mp[ r[ \ie s[ -\i dau.
Iar el nu vru, =i ]ndat[ b[ g[ otrav[ ]n pahar; =i b[ u Alexandru,
=i grai c[ tr[ Filip:
— O, dragul meu Filipe vraciule! Eu b[ ui vin dulce cu mult
amar!
Filip s[ ri =i prinse a topi ierbile cu tiriac, =i dete lui Alexandru
de b[ u, iar Vreonus auzi =i se sp[ im` nt[ =i, junghiindu-se, muri.
Alexandru zise:
— O, dragul meu Filipe! Po\i a-mi da zile de la tine?
Filip r[ spunse:
— Oh, ]mp[ rate Alexandre! Dumnezeu poate da zile, iar eu
nu pot s[ -\i dau zile. Trei zile pot s[ -\i dau, p` n[ ]\i vei tocmi
]mp[ r[ \iile.
Alexandru cl[ tin[ din cap =i zise:
— O, mincinoas[ =i de=art[ lume, =i m[ rire putred[ , cum te
ar[ \i frumoas[ ]n pu\in[ vreme, =i cur` nd ]i pierzi pe to\i, cum se
zice: „Nu este bucurie pe p[ m` nt s[ nu se schimbe cu jale, =i nu
este pe p[ m` nt m[ rire, ca s[ nu se sfarme =i s[ nu cad[ .“ +i iar
zise: O, lume =i soare, =i toate f[ pturile p[ m` ntului, pl` nge\i ast[ zi
pe Alexandru, c[ pu\in[ vreme a tr[ it pe p[ m` nt! +i iar zise: O,
maica noastr[ , p[ m` ntule, c` t cre=ti oamenii de frumo=i ]n lume
=i apoi cur` nd ]i tragi la tine, =i-i ]nghi\i pe to\i! +i iar gr[ i: O,
dragii mei viteji macedoneni, pute\i voi oare s[ m[ scoate\i de la
moarte, ca s[ mai fiu cu voi?
Aceasta auzind macedonenii, pl` ngeau to\i cu amar mare =i
gr[ iau:
— O, mare ]mp[ rat Alexandre! De am putea, noi to\i am da
zilele noastre pentru tine! Ci nu putem; iar ]mp[ r[ \ia-ta bine ai
petrecut pe aceast[ lume, cu cinste, =i cu mai mare cinste te vom
petrece; ci mergi, Alexandre, la locul t[ u, unde \i-i g[ tit de la
Dumnezeu! Aicea bine ai petrecut =i acolo bine vei petrece; =i
mergi cu Dumnezeu, Alexandre.
90
C[ r\i populare
Iar Filip vraciul spintec[ un cal, =i b[ g[ pe Alexandru ]nl[ untru
=i zise Filip:
— Tocme=te-\i ]mp[ r[ \iile, Alexandre, =i-\i ]mparte lumea,
]mp[ r[ \iile =i domniile.
+i chem[ Alexandru pe mam[ -sa Olimpiada, =i pe Ruxandra]mp[ r[ teasa =i le s[ rut[ dulce =i zise lui Potolomei, =i lui Filon, =i
lui Antioh:
— Iat[ , fra\ilor, pe maica mea, =i ]mp[ r[ teasa mea, le dau ]n
m` inile voastre, s[ le cinsti\i =i s[ le socoti\i pe fr[ \ia noastr[ =i
nu le uita\i; =i Macedonia bine s[ o socoti\i; =i trupul meu s[ -l duce\i
la Alexandria, =i acolo s[ -l ]ngropa\i; =i s[ =ti\i, fra\ilor, c[ ne vom
aduna iar[ =i la judecat[ , to\i viii =i mor\ii, =i vom fi goli, st` nd
]naintea dreptului judec[ tor. +i s[ =ti\i c[ ]n veacul de apoi turcii
vor lua Macedonia, =i voi ve\i fi robi lor cum ne sunt ei nou[ ast[ zi.
+i iar chem[ pe Ruxandra, =i o \inea de m` n[ , =i gr[ ia: .
— Oh, fat[ a lui Darie, dragul meu suflet, inima mea =i lumina
ochilor mei! Vezi c[ veni cur` nd necredincioasa moarte, =i pe noi
ne desp[ r\i de via\[ ]n lume! +i credin\a noastr[ nimeni n-a avut-o,
iar acum ne desp[ r\im! +i vei =ti c[ acum m[ duc ]n lumea cea
ve=nic[ , =i de acolo nu m[ voi mai ]ntoarce; ci tu r[ m` i cu
Dumnezeu!
Apoi o s[ rut[ dulce, =i chem[ pe to\i boierii pe r` nd =i se iert[
cu to\i ]mp[ ra\ii, cu to\i craii =i cu to\i domnii, =i zise:
— O, dragii mei macedoneni! S[ =ti\i c[ altul ca Alexandru]mp[ ratul nu ve\i mai avea! +i zise: Aduce\i-mi =i pe dragul meu
Ducipal.
+i scoaser[ din grajd pe Ducipal =i-l duser[ la Alexandru; =i
v[ z` nd calul pe Alexandru murind, r` nchez[ tare f[ r[ de sam[ =i
b[ tu cu picioarele ]n p[ m` nt =i se apropie de Alexandru, =i-=i plec[
capul la domnul s[ u, =i curgeau lacr[ mi din ochii lui izvor. +i-l
lu[ Alexandru de coam[ , =i-l s[ rut[ pe cap, =i zise:
— O, dragul meu Ducipal! Altul ca Alexandru nu te va mai
]nc[ leca!
Istoria marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon
91
Iar Ducipal ]=i ridic[ capul =i privi spre domni =i v[ zu pe
Levcadus, cela ce otr[ vise pe Alexandru; =i se repezi la el, =i-l lovi
cu cornul la inim[ , =i-l puse sub picioarele lui =i-l c[ lc[ p` n[ ]l zdrobi.
Apoi Ducipal a pornit ]n lume =i de atunci nu se =tie ce s-a f[ cut.
Iar Alexandru zise:
— Bea =i tu, frate, din paharul pe care mi l-ai dat mie!
+i Potolomei ]l dete c` inilor; iar Alexandru vorbi:
— Bl[ st[ mat s[ fie cela ce va hr[ ni pe ucig[ torul de domni,
pe curva din cas[ =i pe v` nz[ torul de cetate!
+i iar zise Alexandru:
— O, dragii mei viteji =i ]mp[ ra\i! Cum luar[ m noi toat[ lumea,
=i p` n[ la rai merser[ m =i toate le v[ zur[ m, =i le b[ tur[ m, =i eu
acum nu putui sc[ pa de moartea n[ prasnic[ , =i voi v[ uita\i la
mine =i nu-mi pute\i folosi nimica! Ci eu voi merge unde au mers
to\i din veac, iar voi r[ m` ne\i cu Dumnezeu, dragii mei boieri! +i
s[ =ti\i c[ ne vom vedea iar[ la judecata cea ]nfrico=at[ !
Aceasta gr[ i marele ]mp[ rat Alexandru =i muri frumos ]n \ara
Ierusalimului, aproape de Eghipet, unde a zidit Iosif cel preafrumos cele =apte jitni\e ale lui Faraon-]mp[ ratul; =i muri ]n luna
lui august 15 zile; =i at` ta pl` ngere se f[ cu, cum n-a mai fost ]n
lume nic[ irea, nici nu va fi c` t va sta lumea. Iar mam[ -sa Olimpiada =i ]mp[ r[ teasa Ruxandra ]l pl` ngeau cu mult[ jale =i lacr[ mi.
Ruxandra pl` ngea =i se jelea:
— O, vai de mine, Alexandre, ]mp[ ratul meu =i domnul meu,
dar eu ce-\i fusei vinovat[ de m[ scoase=i ]n \[ ri str[ ine; =i acuma
m[ la=i jalnic[ =i am[ r` t[ ! Pentru aceasta pl` nge\i to\i ]mp[ ra\ii,
craii =i domnii, tinerii =i b[ tr` nii, mun\ii =i codrii, =i toate r` urile
=i izvoarele ]ntrista\i-v[ ! +i iar zise: O, dragul meu Alexandre,
ast[ zi apuse soarele meu =i al macedonenilor! O, amar mie,
Alexandre, ast[ zi se ]ntunec[ lumea toat[ ! S[ pl` ng[ soarele =i
luna, =i stelele, c` mpii =i codrii de amarul meu! O, dragul meu
Alexandre, dulce ]mp[ rat peste to\i ]mp[ ra\ii, lumea =i soarele
meu, sufletul meu, inima mea =i dragostea mea, Alexandre, de
92
C[ r\i populare
acum ]nainte altul nu va ]nc[ leca =aua ta; nici eu de tine nu m[
voi desp[ r\i!
+i-l s[ rut[ dulce de trei ori; apoi lu[ hangerul lui Alexandru =i
se ]njunghie acolo, =i muri pe bra\ele lui, =i astfel a f[ cut ce nu a
mai f[ cut nici o muiere ]n lume, nic[ irea. +i-i b[ gar[ pe am` ndoi
]ntr-un sicriu de aur, =i-i duser[ la Alexandria cetate, =i f[ cur[ ]n
mijlocul cet[ \ii un turn ]nalt, =i-i suir[ sus, =i-i puser[ =i-i zidir[
acolo, =i acolo stau p` n[ ast[ zi.
+i astfel se s[ v` r=i marele ]mp[ rat Alexandru la Alexandria
cetate; =i r[ mase ]mp[ rat acolo Potolomei =i fu ]mp[ rat ]n\elept
pe lume, =i Olimpiada se s[ v` r=i la ]mp[ ratul cu cinste. Iar Antioh
]mp[ r[ \ea ]n India lui Por. +i Filon ]mp[ r[ \ea ]n Persia cu cinste.
Iar Antigon ]mp[ r[ \ea R` mul =i tot Apusul. +i fur[ patru ]mp[ ra\i
mari peste toat[ lumea, ]n zilele lor binecuv` nta\i de Dumnezeu.
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
ISTORIA SFIN| ILOR VARLAAM
+I IOSAF DE LA INDIA
93
94
C[ r\i populare
La r[ s[ rit departe, dincolo de hotarele Persiei, se ]ntinde ]ntre
m[ ri \ara Indiei, cea cu largi hotare, cu mari mul\imi de oameni
=i bog[ \ii neistovite. P` n[ acolo drumurile sunt prea dep[ rtate =i
primejdioase =i mult[ vreme noroadele acelor cuprinsuri au tr[ it
f[ r[ s[ fie bine cunoscute de oamenii din \inuturile noastre. Ci t` rziu
s-au deschis ]ntr-acolo c[ ile apelor =i ale uscaturilor; =i caravanele
au prins a aduce filde= =i aur, diamante =i m[ rg[ ritare, fructe rare
=i alte bog[ \ii ale acelui p[ m` nt. C[ ci acolo soarele e totdeauna ]n
putere =i iarn[ nu-i niciodat[ ; iar v` nturile =i ploile sunt astfel
r` nduite, ]nc` t bog[ \ia holdelor, a p[ durilor =i a livezilor nic[ ieri
]n alt[ parte de p[ m` nt nu-i mai ]mbel=ugat. +i sunt =i animale =i
fiare de tot felul =i mul\i =erpi venino=i. Iar oamenii se arat[ frumo=i
la chip =i voinici, ]ns[ mai smoli\i dec` t pe la noi. +i n-au cunoscut
pe adev[ ratul Dumnezeu p` n[ ce-a p[ truns ]ntre ei Toma apostolul, ]mpr[ =tiind acolo s[ m` n\a ]nv[ \[ turilor celor bune. Dintrunt[ iu s[ m[ n[ tura lui a dat bun[ road[ =i bogat[ ; dar apoi spinii
=i buruienile cele rele sporind, credin\a s-a ]mpu\inat =i ucenicii
lui Hristos, c` \i mai r[ m[ seser[ , au prins a suferi amar.
}ntr-acel timp, pe c` nd era ]n \ara Indiei mai mult popor
necredincios dec` t credincios, s-a ridicat un ]mp[ rat sl[ vit, cu
numele Avenir. Foarte mare era puterea lui =i avea bog[ \ii f[ r[
num[ r, ]ns[ era s[ rac cu sufletul. C[ ci fiind p[ g` n, slujea idolilor
=i se ]nchina pietrelor, iar pe cei ce credeau ]n Hristos ]i prigonea
cr` ncen. +i mai v` rtos alunga pe preo\i =i pe c[ lug[ ri. Iar unii
din boierii lui, cunosc` nd de=ert[ ciunea lumii =i fiind drept-
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
95
credincio=i, au fost l[ sat toate, c[ lug[ rindu-se =i intr` nd ]n pustie.
Pentru aceast[ pricin[ mai ales s-a aprins de mare m` nie acel
]mp[ rat. +i trime\` nd o=teni a prins pe mul\i din acei c[ lug[ ri =i
i-a zdrobit ]n chinuri. Apoi a trimes crainici =i scrisori ]n toate
laturile de sub st[ p` nirea lui, poruncind ca orice om s[ jertfeasc[
idolilor, iar cei ce se vor ]mpotrivi, s[ cad[ sub sabie.
Drept aceea unii dintre credincio=i s-au cl[ tinat cu g` ndurile
=i, ]nfrico=` ndu-se de munci, au p[ r[ sit ]nv[ \[ tura lui Hristos. Al\ii
se jertfeau singuri p[ timind pentru Domnul. Iar cei mai mul\i,
t[ inuindu-=i credin\a lor cea scump[ ca pe-un olmaz de pre\,
slujeau lui Isus ]ntr-ascuns, p[ zind poruncile lui cele sfinte. +i-au
fost o sam[ care au fugit ]n pustii, mai ales c[ lug[ rii, vie\uind
prin mun\i =i singur[ t[ \i, a=a c[ p` n[ la ei nu puteau ajunge
r[ utatea lumii =i groaza ]mp[ ratului.
* * *
S-a ]nt` mplat c[ ]n palatele lui Avenir una din neveste i-a
n[ scut un prunc de o frumuse\[ nespus[ , c[ ruia i s-a dat numele
Iosaf. +i foarte bucur` ndu-se ]mp[ ratul, a poruncit s[ se adune la
leag[ nul de aur al pruncului mul\i vr[ jitori =i cetitori ]n stele. +i
dup[ ce s-au adunat, ]mp[ ratul s-a a=ezat ]n scaun =i i-a ]ntrebat:
„Spune\i-mi voi mie, o, vraci =i cetitori ]n stele, ce va fi pruncul
acesta c` nd va ajunge ]n v` rsta b[ rb[ \iei?“
Iar ]nv[ \a\ii ]mp[ r[ \iei =i-au ]ntors unul c[ tre altul b[ rbile =i
s-au sf[ tuit =i n-au putut spune dec` t vorbe obi=nuite care s[ plac[
urechilor ]mp[ ratului. Numai unul dintre zodieri, prin voin\a lui
Dumnezeu, venind c[ tre scaunul ]mp[ ratului, s-a ]nchinat =i a
vorbit astfel:
„Preasl[ vite st[ p` ne, c` nd am auzit vestea c[ \i-a trimes
Dumnezeu cocon, eu am a=teptat ceasul potrivit, noaptea, =i am
cetit stelele. +i-am cunoscut din ]nsemnarea lor, iar mai ales din
voin\a lui Dumnezeu cel mare, c[ pruncul ce \i s-a n[ scut nu va
96
C[ r\i populare
tr[ i ]n ]mp[ r[ \ia ta, ci ]ntr-alta mai bun[ =i f[ r[ hotare, c[ ci va
primi credin\a cre=tineasc[ pe care tu o prigone=ti. +i proorocirea
mea s[ =tii c[ nu se va dezmin\i.“
La aceste vorbe, Avenir-]mp[ ratul a stat cuget` nd cu uimire
=i ]ntristare. Privind ]n juru-i, a v[ zut pe slujitori a=tept` nd ]n
t[ cere; iar proorocul cel b[ tr` n plecase cu vracii =i cu ceilal\i
]nv[ \a\i.
„Lua\i copilul, a zis ]mp[ ratul, =i-l duce\i mamei lui. Iar voi,
sfetnicilor credincio=i, veni\i ]mprejurul meu s[ ne sf[ tuim ce este
de f[ cut ca s[ ap[ r[ m copilul de o primejdie ca aceasta.“
S-au a=ezat ]n scaun dreg[ torii cei mai de credin\[ ai ]mp[ ratului
=i-au stat mult[ vreme sf[ tuind p` n[ ce ]mp[ ratul a hot[ r` t astfel:
„S[ se adune robi, a zis el, =i-n ostrovul Lebedelor, ]ntre ape
line, s[ se cl[ deasc[ palat pentru fiul meu. S[ se str` ng[ me=terii
cei mai iscusi\i =i s[ se aduc[ marmur[ ]n toate fe\ele, =i aur, =i
pietre nestemate, =i purpur[ , =i lemn scump. +i zi =i noapte s[
lucreze robii sub biciu, p` n[ vor ]n[ l\a un palat cum n-a mai fost
altul. S[ -l zugr[ veasc[ zugravi, s[ -l ]mpodobeasc[ \es[ tori =i s[
fie luminat de licurici ]n globuri de cristal. +i s[ r[ s[ deasc[
gr[ dinarii portocali =i chitri, curmali =i banani, =i al\i pomi adu=i
de peste m[ ri. +i s[ semene flori pe r[ zoare. S[ \` =neasc[ ]n
v[ zduh f` nt` ni cu murmur lin =i s[ lb[ t[ ciuni ]mbl` nzite s[ umble
prin gr[ dini: p[ uni =i papagali, califari =i pas[ rea raiului, =i momi\i
de multe feluri, ca s[ se veseleasc[ ochii =i s[ se bucure inima.
Iar c` nd va fi coconul c[ tre v` rsta ]n\elegerii, s[ se trezeasc[ acolo,
departe de lume, =i s[ fie fericit. S[ aib[ slujitori =i ]nv[ \[ tori tineri,
s[ nu cunoasc[ tic[ lo=iile vie\ii, nici credin\a lui Hristos. S[ fie
precum spun eu =i s[ nu-mi pierd copilul.“
Astfel a gr[ it Avenir. +i sfetnicii s-au ]nchinat ad` nc =i au ie=it
ca s[ ]mplineasc[ chiar din acel ceas porunca marelui ]mp[ rat.
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
97
* * *
C` nd Iosaf a ]nceput a cre=te =i a veni ]ntru ]n\elegere, s-a trezit
]n acel palat pe care ]mp[ ratul ]l socotea al fericirii, ]n ostrovul
Lebedelor. }n jurul lui umblau robi =i slujitori tineri =i frumo=i la
chip. Avea =i ]nv[ \[ tori iscusi\i care l-au deprins scrierea =i legea.
Zilele =i le petrecea la jocuri =i v` n[ tori. D[ dea cu arcul, zv` rlea
suli\a, alerga ]n car[ le u=oare cu dou[ ro\i, la care erau ]nh[ ma\i
harm[ sari foco=i. Intra la v` n[ toare ]n p[ durile dese ori ]n poienile
singur[ t[ \ii =i urm[ rea tigri =i pardo=i, s[ geta antilope =i oi s[ lbatice. Pe sub cedri =i banani c` inii urm[ reau cerbii. Iar de pe
lacuri line, dintre flori de lotus =i nelumbo se ]n[ l\au stoluri de
g` =te felurite =i de ra\e zbur` nd pe deasupra dumbr[ vilor. Fazani
str[ luci\i =i porumbei veni\i, ghionoi =i colibri, =i toate p[ s[ rile
acelor \[ rmuri calde ]i ]nc` ntau ochii. Iar ]n gr[ dini vedea p[ uni
=i cocori domestici\i, sgripsori =i p[ s[ ri a raiului =i asculta murmurul apei c[ z` nd ]n havuzuri albe de marmur[ . +i-n nop\i luminoase, sub cununile de trandafiri care ]mpodobeau foi=oarele, ]i venea
pe adierea v` ntului mugetul inorogului, din pustie. At` t auzea,
c[ ci alte zgomote din lumea oamenilor nu r[ zb[ teau p` n[ la el.
+tia c[ este ceva ce nu cunoa=te, dincolo de zidurile ]nalte ale
palatului =i dincolo de apele care ]mpresurau ostrovul. De cele ce nu
=tia el ]ns[ nimeni nu-i spunea nimic. De-acolo veneau arareori tat[ l
s[ u ori maic[ -sa. +i-i vorbeau z` mbind ferici\i. Veste despre o alt[
lume ]ns[ nu afla, c[ ci de c` te ori ]ntreba, gura lor r[ m` nea mut[ .
Se petreceau ]n jurul lui, ]n acel palat, =i alte lucruri ciudate.
Din c` nd ]n c` nd dintre slugi =i tovar[ =ii s[ i pierea c` te unul, f[ r[
urm[ , f[ r[ =tire. C` nd ]ntreba el ce s-a f[ cut, nimenea nu-i putea
da nici un r[ spuns.
+i astfel de la o vreme zilele singur[ t[ \ii lui ]ncepur[ s[ fie
triste, c[ ci cugetul ]i st[ tea treaz ]ntreb` nd taina ]ntru care se afla.
Iar ]ntre slujitorii s[ i se g[ sea unul care-i era mai aproape =i
pentru care Iosaf sim\ea mult[ prietenie. Numele lui era Iamun
=i era un t` n[ r frumos, cu ochii bl` nzi.
98
C[ r\i populare
Dragostea pentru feciorul ]mp[ ratului era nesf` r=it[ =i nici o
clip[ nu se desp[ r\ea de el.
}ntr-o zi, v[ z` nd pe st[ p` nul s[ u cufundat ]n g` nduri de
m` hnire, Iamun veni l` ng[ el =i ]ngenunchind ]i vorbi astfel:
„O, st[ p` ne, c` nd am venit eu ]n acest ostrov fericit, sufletul
t[ u era vesel =i zburdalnic, ca un fluture. Cu vremea ochii t[ i s-au
umbrit. Acuma v[ d c[ te-a cuprins ]ntristarea. +i nu ]n\eleg ce
durere te roade. }ndr[ znesc s[ te rog a mi te dest[ inui mie.“
— Prietene Iamun, a r[ spuns t` n[ rul Iosaf, alt[ dat[ eram vesel
=i zburdalnic, c[ ci nu =tiam nimic, ca =i fluturele. Acum ]ns[ mintea
mea ]ncepe s[ -=i puie ]ntreb[ ri la care nimenea nu r[ spunde. Iar
sufletul meu dore=te ceea ce mintea b[ nuie=te =i nu cunoa=te.
— O, st[ p` ne, a vorbit iar slujitorul, m[ ritul ]mp[ rat te-a pus
aici ca s[ fii fericit =i v[ d c[ m` hnirea nu cunoa=te ziduri =i
dep[ rtare.
— Nu ]n\eleg vorbele tale, Iamun, a zis prin\ul. }ns[ dac[ este
ceva ce =tii =i nu-mi faci cunoscut, atunci nu-mi e=ti prieten cu
adev[ rat. Iar dac[ este ceva =i nu voi afla, zilele mele vor fi mai
negre dec` t ]ntunericul.
Iamun =i-a plecat fruntea =i a l[ crimat. Apoi, suspin` nd, s-a
]ndreptat c[ tr[ feciorul ]mp[ ratului =i i-a s[ rutat m` na.
„O, st[ p` ne, a vorbit el, poruncile ce mi s-au dat sunt cumplite;
dragostea mea ]ns[ nu poate s[ sufere m` hnire ]n ochii t[ i. Trebuie
s[ -\i spun deci c[ M[ ria-sa ]mp[ ratul te-a adus aici, ca s[ stai
departe de lume. C[ ci dincolo de ziduri =i de ape, tr[ iesc oameni
]n cet[ \i =i sate =i peste ei domne=te tat[ l t[ u.“
Iosaf a tres[ rit =i l-a ]ntrebat despre lume =i despre oameni, =i
despre pricinile pentru care a fost ]nchis ]n ostrov. Despre lume =i
oameni Iamun i-a vorbit pu\in, iar adev[ rul asupra na=terii lui i
l-a povestit ]n am[ nunt.
„P[ rintele meu deci se teme s[ nu m[ fac cre=tin? a ]ntrebat
cu mirare Iosaf. Cine sunt cre=tinii?“
— Nu-i cunosc, st[ p` ne, a r[ spuns slujitorul; trebuie s[ fie
oameni r[ i, de vreme ce ]mp[ ratul ]i prigone=te. Chiar acum de
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
99
cur` nd, afl` nd c[ -n p[ m` ntul lui se mai afl[ r[ ma=i unii din
c[ lug[ ri, s-a umplut de m` nie =i a trimis degrab[ ]n toate laturile
propov[ duitori =i o=teni, ca s[ -i dep[ rteze ori s[ -i taie.
— Ace=tia ]ntr-adev[ r trebuie s[ fie f[ c[ tori de rele, a ]ncuviin\at Iosaf, =i proorocirea, de care-mi vorbe=ti n-o ]n\eleg. Iar dorin\a
de lume =i de ceea ce nu =tiu a crescut ]n sufletul meu.
Mul\[ mind lui Iamun =i d[ ruindu-l pentru dest[ inuirile lui,
Iosaf l-a ]ncredin\at c[ despre vorba lor ]mp[ ratul nu va =ti nimica.
+i-ntr-adev[ r, toate cele aflate, t` n[ rul le-a \inut ]nchise ]n inima
lui, ca-ntr-o racl[ .
Au trecut astfel mai multe zile, =i ]mp[ ratul a venit ]n ostrov,
]n luntrea lui cu cort de atlaz ro=, ca s[ vad[ pe fiul s[ u. L-a g[ sit
mai m` hnit dec` t alte d[ \i =i s-a tulburat, c[ ci avea nespus[
dragoste c[ tr[ Iosaf. }mbr[ \i=` ndu-l, i-a pus ]ntrebare:
„Spune-mi, fiule mult iubite, ce m` hnire te cuprinde =i degrab[
m[ voi s` rgui s[ -\i aduc bucurie.“
— P[ rinte, i-a r[ spuns t` n[ rul, de multe ori am vrut s[ cunosc
=i altceva dec` t ce m[ ]nconjoar[ =i de la nimeni n-am putut afla
nimic. De ce n-ai vrut, tat[ , niciodat[ s[ -mi spui pentru ce m-ai
]nchis ]n acest ostrov?
I-a r[ spuns ]mp[ ratul cu tulburare:
„N-am voit, copile, s[ vezi nimica din cele ce pot s[ -\i ]ntristeze
inima =i s[ -\i r[ peasc[ veselia.“
Iosaf a zis:
„Vezi ]ns[ , p[ rintele meu, c[ aceast[ ]nchisoare nu-mi aduce
ce-ai dorit tu. Sufletu-mi r` vne=te s[ cunoasc[ toate cele ce sunt
]n afar[ de por\i. Deci, dac[ nu vrei s[ pier de m` hnire, d[ -mi
drumul s[ ies oriunde voi =i s[ m[ ]ndulcesc de vederea lucrurilor
pe care ]nc[ nu le cunosc.“
La aceste vorbe ]mp[ ratul Avenir s-a ]ntristat foarte. Apoi a
cump[ nit ]n mintea sa, c[ nu poate s[ -=i opreasc[ feciorul de-a
ie=i ]n lume; c[ ci dac[ -l opre=te, primejdia-i mai mare. Ridic` ndu-se
=i ]mbr[ \i=` ndu-l, i-a spus:
100
C[ r\i populare
„S[ fie, copile, dup[ dorin\a ta.“
Chem` nd apoi la d` nsul, f[ r[ =tirea lui Iosaf, pe slujitorii din
ostrov =i pe dreg[ tori le-a f[ cut cunoscut[ hot[ r` rea lui =i le-a
poruncit ca astfel s[ fie alc[ tuite plimb[ rile fiului s[ u ]nc` t nimic
s[ nu vad[ sup[ r[ tor ochilor, =i urechea lui s[ nu aud[ nimica
nepl[ cut. Ca toat[ lumea s[ fie vestit[ a ar[ ta fe\e vesele. Durerea
=i boala s[ fie ]nl[ turate din calea sa =i pretutindeni s[ sune c` ntece
=i s[ se fac[ dan\uri, ca tot ce nu cunoa=te Iosaf s[ -i par[ fericire
=i desf[ tare.
* * *
Cu asemenea r` nduial[ =i petrecere a ie=it ]ntr-un r` nd feciorul
]mp[ ratului. Toat[ lumea din calea lui, de mai-nainte vestit[ , ]i
ie=ea ]nainte cu flori =i z` mbete. Sunau \` mbale =i gonguri, dobe
=i surle, =i d[ n\uiau fecioare. Pe la r[ sp` ntii car[ cu ro\i de piatr[ ,
cu boi albi ]ncununa\i cu flori treceau ]nc[ rcate de roduri =i de
oameni ferici\i, ]n straie de s[ rb[ toare. Pretutindeni stropeau ape
amestecate cu aromate =i nic[ irea Iosaf nu vedea dec` t r` sul
acestei vie\i. Deodat[ , la o cotitur[ , f[ r[ ca nimeni s[ ]n\eleag[
cum =i de unde, doi oameni ]n zdren\e n[ v[ lir[ ]n mijlocul
drumului. Unul era orb, cel[ lalt, purt` nd clopo\el la g` t, era lepros,
=i carnea-i bolnav[ ar[ ta prin straie r[ ni =i puroiu, iar fa\a-i
grozav[ , ca o floare putred[ a mor\ii, se ]ndrepta spre Iosaf
scheun` nd, cer` nd mil[ =i ]ndurare. Leprosul tr[ gea dup[ el pe
cel orb, care se poticnea la fiecare pas cu ochii ]ncremeni\i, ca
albu=urile coapte de ou, ]n dosul c[ rora era noapte f[ r[ sf` r=it.
Dup[ o clip[ de uimire, slujitorii s-au repezit asupra lor ca s[ -i
]nl[ ture. Dar feciorul ]mp[ ratului a f[ cut un semn =i a zis: „L[ sa\i-i“.
+i privind la suferin\a dinaintea sa, s-a cutremurat. S-a ]ntors spre
Iamun =i l-a ]ntrebat:
„Ce este? Ce fel de fiin\e sunt acestea?“
Iar Iamun, nemaiput` nd t[ inui, a r[ spuns: „St[ p` ne, ace=tia
sunt oameni, dar boalele =i sl[ biciunile trupului i-au f[ cut astfel.“
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
101
— Sunt oameni? a ]ntrebat cu uimire t` n[ rul. +i li se mai
]nt` mpl[ asemenea lucru =i altora?
— Da, st[ p` ne, ]ns[ nu tuturor, ci numai celor c[ rora li se
vat[ m[ s[ n[ tatea.
Iosaf a stat pu\in cuget` nd:
„+i cei care cad ]n boal[ =i suferin\[ , a urmat el a ]ntreba, =tiu
oare asta de mai-nainte?“
— Nu, st[ p` ne, c[ ci nimeni dintre oameni nu poate s[ =tie cele
ce au s[ vie.
A t[ cut fiul ]mp[ ratului =i-a ]ncetat de-a mai ]ntreba. Slujitorii
]nl[ turaser[ pe lepros =i pe orb, iar muzicile =i dan\urile porniser[
iar. Dar toate sunau zadarnic =i Iosaf nu mai vedea florile =i
z` mbetele din juru-i, c[ ci se cobor` se ]n sine, ]n fundul ]ntrist[ rii
=i al cugetului, cel ce roade ca un vierme neadormit.
Nu mult dup[ aceea, la alt[ plimbare, ca =i cum ar fi fost o
hot[ r` re mai presus de oameni, s-a ar[ tat ochilor lui Iosaf un om
foarte b[ tr` n, care venea ]mpotriva sa, =ov[ ind cu picioarele sl[ b[ noage, g` rbov =i cl[ tin` nd din cap, cu fa\a zb` rcit[ =i din\ii c[ zu\i.
Ridic` nd c` rja ]n care se sprijinea, a ]n[ l\at c` teva cuvinte spre
fiul ]mp[ ratului, dar glasul ]i era ]ncurcat =i g` ngav. +i toat[ ]nf[ \i=area lui a ]nfrico=at pe Iosaf.
„L[ sa\i-l s[ vie aproape de mine“, a poruncit el cu tulburare
slujitorilor.
C` nd i l-au adus, t` n[ rul l-a privit de-aproape, i-a ascultat
glasul sl[ bit, apoi s-a uitat cum se dep[ rta, ca o umbr[ a mor\ii.
— +i-acesta este om? a ]ntrebat el pe Iamun.
— Da, st[ p` ne. }ns[ tr[ ind ani mul\i, virtutea i-a sc[ zut pu\in
=i sl[ bindu-i m[ dularile, a ajuns precum ]l vezi. Aceasta este
b[ tr` ne\ea.
— +i de-acum ]nainte ce va mai face, Iamun?
— Nimic, st[ p` ne. }n cur` nd va trebui s[ moar[ . Adic[ ]i va
]nceta via\a =i nu va mai fi. Va arde pe rug ori va putrezi ]n p[ m` nt.
102
C[ r\i populare
— Aceasta este moartea =i asta i se va ]nt` mpla? a murmurat
pe g` nduri Iosaf. Spune-mi, Iamun, dac[ b[ tr` ne\ea =i moartea
ajung =i pe al\i oameni?
— B[ tr` ne\ea =i moartea sunt ale tuturora, st[ p` ne.
— +i nu este nici un me=te=ug prin care s[ scape omul de
moarte? Nu pot sc[ pa nici cei tari, nici cei mari, nici cei boga\i?
— Nu, st[ p` ne, to\i oamenii mor.
+i Iosaf a ]n\eles c[ va muri =i el.
}ntorc` ndu-se ]n singur[ tatea lui din ostrovul Lebedelor, a stat
mult cuget` nd asupra soartei omului pe p[ m` nt =i asupra z[ d[ rniciei acestei vie\i. +i ]n\eleg` nd c[ omul poate muri =i ]nainte de
b[ tr` ne\e =i ]mplinirea anilor, era =i mai ]ntristat. Dac[ to\i oamenii
mor dintru ]nceput =i vor muri necontenit, p` n[ la istovirea veacurilor, dac[ mor =i buni =i r[ i, =i ferici\i =i neferici\i, atuncea de
ce va fi venit omul ]n lume =i pe p[ m` nt? Au nu este dup[ via\a
aceasta =i dup[ moarte o alt[ lume =i-o alt[ via\[ ?
+i era tulburat de multe =i amare g` nduri.
+i vorbi lui Iamun:
„Nu este oare nimeni ca s[ -mi dezlege ]ntreb[ rile ce s-au n[ scut
]n mine?“
—St[ p` ne, i-a r[ spuns Iamun, ]n lumea =i ]n ]mp[ r[ \ia noastr[
oamenii nu cuget[ la asemenea lucruri. +i nici M[ ria-Sa ]mp[ ratul
n-ar putea s[ \i le l[ mureasc[ . Au fost ]n \ar[ , precum \i-am spus,
unii pusnici ]n\elep\i care se ]ndeletniceau cu asemenea cugete
ad` nci despre via\[ =i despre moarte, ]ns[ ]mp[ ratul i-a izgonit,
i-a omor` t =i i-a alungat; =i acuma nu =tiu s[ mai fi r[ mas vreunul
]n hotarele acestea.
Iar Iosaf s-a ]ntristat mai mult dup[ aceste cuvinte =i, dispre\uind tot ce vedea ]n juru-i, i se p[ rea c[ vie\uie=te ]ntr-un ]ntuneric
din care nu va mai putea ie=i.
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
103
* * *
}ntr-una din zile, pe c` nd Iosaf sta cuget` nd ]n odaia sa cu
frumoase podoabe de aur, filde= =i onix, a intrat la el Iamun =i s-a
oprit ca =i cum voia s[ -i spuie o veste.
— Ce este, Iamun? a ]ntrebat t` n[ rul.
— Sl[ vite st[ p` ne, i-a r[ spuns slujitorul, sunt prea uimit de o
]nt` mplare pe care-am avut-o ast[ zi. Pe c` nd m[ ]ntorceam din
cetate =i voiam s[ intru ]n luntre, ca s[ trec aici ]n ostrov, iat[ m-a
]nt` mpinat un b[ tr` n, cu ]nf[ \i=are cinstit[ , ]n straie de negu\[ tor,
=i mi-a zis: „Vreu s[ =tii, prietene, c[ eu vin dintr-o \ar[ dep[ rtat[
=i port cu mine o piatr[ scump[ c[ reia alta asemeni n-a fost =i nu
este pe lume. +i aici, p` n[ acuma, nim[ nui n-am ar[ tat-o. }\i
vorbesc ]ns[ \ie despre ea, c[ ci te =tiu b[ rbat ]n\elept, care tr[ ie=ti
l` ng[ fiul ]mp[ ratului. Vestea despre via\a =i cur[ \ia acestui fecior
de ]mp[ rat a ajuns p` n[ ]n dep[ rtate \inuturi. +i c[ tr[ el m-am
]ndreptat =i vin, ca s[ -i aduc aceast[ piatr[ rar[ al c[ rei pre\ nimeni
nu-l poate socoti. Acest odor cov` r=e=te toate lucrurile frumoase,
c[ ci orbilor le d[ vedere, surzilor auz, mu\ilor grai. Pe demoni ]i
izgone=te din oameni, celor neputincio=i d[ s[ n[ tate, pe cei f[ r[
minte ]i ]n\elep\e=te. +i toate cele bune =i dorite le aduce celui ce-o
are.“ M-am uitat la el =i nu mi s-a p[ rut nici nebun, nici ]n=el[ tor.
„Te v[ d om b[ tr` n, i-am r[ spuns, cu toate acestea vorbele tale
arat[ o laud[ f[ r[ m[ sura; c[ ci eu multe pietre scumpe =i m[ rg[ ritare de mare pre\ am v[ zut, dar de asemenea piatr[ , cum spui tu
n-am auzit pomenindu-se. Arat[ -mi-o =i, dac[ va fi precum zici,
degrab[ te voi duce la fiul ]mp[ ratului =i te vei ]nvrednici de la
d` nsul de cinste lu` nd =i bun[ plat[ .“—Atunci negu\[ torul mi-a
r[ spuns: „Te cred, n-ai v[ zut nici n-ai auzit de o piatr[ ca asta. S[
=tii ]ns[ c[ nici nu m[ laud, nici nu mint la b[ tr` ne\ele mele, ci
adev[ rul gr[ iesc =i acea piatr[ o am. Trebuie s[ -\i mai spun ]nc[
o tain[ a ei. Nu poate s-o vad[ dec` t om cu ochii s[ n[ to=i =i cu
trupul cu totul curat. C[ ci dac[ altul ar privi-o, =i-ar pierde =i ochii
104
C[ r\i populare
=i mintea. Uit` ndu-m[ la tine =i ]n\eleg` nd c[ ochii t[ i nu sunt
s[ n[ to=i, m[ tem s[ -\i ar[ t odorul pe care-l port. Ci despre Iosaf,
fiul ]mp[ ratului, am auzit ca are ochi buni =i lumina\i, =i lui pot
s[ -i ]nf[ \i=ez piatra scump[ ; iar tu s[ nu-l lipse=ti pe domnul
t[ u de-o asemenea comoar[ .“ Aceasta mi s-a ]nt` mplat ast[ zi,
st[ p` ne, =i m-am gr[ bit s[ vin la tine s[ -\i spun totul =i s[ primesc
poruncile tale.“
Iosaf a ascultat pe slujitorul s[ u cu mare luare-aminte =i a sim\it
]n suflet f[ r[ s[ ]n\eleag[ de ce o bucurie ascuns[ . A poruncit
]ndat[ lui Iamun s[ -i aduc[ pe negu\[ torul str[ in.
C` nd l-a v[ zut ]naint` nd spre el =i ]nchin` ndu-i-se ad` nc =i
smerit, inima a ]nceput s[ -i bat[ . Negu\[ torul i-a spus c` teva
cuvinte de laud[ =i firitisire cu un glas prea bl` nd =i apoi a t[ cut
smerit =i cu fruntea plecat[ .
— Las[ -ne, Iamun, a zis Iosaf. +i, dup[ ce-au r[ mas singuri, s-a
]ndreptat ]nspre b[ tr` n, ]ntreb` ndu-l: „Preacinstite b[ tr` nule,
spune-mi de unde e=ti =i care-i numele t[ u?“
B[ tr` nul a r[ spuns:
„M[ ria-Ta, numele meu este Varlaam =i vin dintr-un loc prea
dep[ rtat pe care nu-l cuno=ti =i care se cheam[ pustia Sinaridului.
— Ai ]ntr-adev[ r la tine o piatr[ a=a de rar[ =i de scump[ ,
dup[ cum mi-a vorbit slujitorul meu?
— Da, M[ ria-Ta, am o piatr[ rar[ =i foarte scump[ .
— +i cu ea se pot ]ndeplini minunile despre care ai pomenit?
— F[ r[ ]ndoial[ , m[ rite fecior de ]mp[ rat.
— Atunci, arat[ -mi-o!
— Da, M[ ria-Ta. }ns[ ]nainte de a \i-o ar[ ta, trebuie s[ m[
p[ trund bine de g` ndul t[ u, dup[ cuvintele st[ p` nului pe care-l
am =i care a zis: „Iat[ , a ie=it s[ m[ n[ torul s[ -=i samene s[ m` n\a.
+i c` nd sem[ na, unele semin\e au c[ zut l` ng[ cale =i p[ s[ rile
cerului le-au m` ncat; iar altele au c[ zut pe piatr[ =i r[ s[ rind s-au
uscat, pentru c[ n-au avut umezeal[ ; altele au c[ zut ]n spini =-au
fost ]n[ du=ite, iar altele au c[ zut pe p[ m` nt bun =i au rodit ]nsutit.“
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
105
— De voi afla deci, st[ p` ne, ]n inima ta p[ m` ntul bun =i roditor,
nu m[ voi lenevi a sem[ na ]n ea dumnezeiasc[ s[ m` n\[ =i a-\i
ar[ ta taina cea mare. Iar de va fi ]n tine p[ m` nt pietros =i plin de
spini, sau p[ m` nt de l` ng[ drum, c[ lcat de trec[ tori, atunci mai
bine este a nu s[ m[ na. +i piatra pre\ioas[ s[ r[ m` ie la mine =i
necunoscut[ . Ci n[ d[ jduiesc, prea ]n[ l\ate, c[ voi afla ]ntru tine
p[ m` nt roditor, ]nc` t =i s[ m` n\a cuv` ntului bun vei primi =i piatra
cea pre\ioas[ vei vedea. C[ ci pentru tine mult m-am ostenit =i
lung[ cale am str[ b[ tut, dup[ porunca Domnului meu.
— Cinstite b[ tr` ne, a r[ spuns Iosaf, sufletul meu demult e
cuprins de negr[ it[ dorin\[ pentru cuvinte nou[ =i bune, iar ]n
inima mea arde focul n[ zuin\ei de-a cunoa=te. P` n[ acum n-am
aflat om care s[ r[ spund[ ]ntreb[ rilor ce m[ tulbur[ . De l-a= afla
s[ -mi dea r[ spunsuri =i s[ m[ pov[ \uiasc[ , apoi cuvintele auzite
de la d` nsul nu le-a= da p[ s[ rilor, nici dobitoacelor, nici n-a= fi
pietros =i plin de spini, ci le-a= primi ]n inima mea ca-ntr-un
p[ m` nt bun. Dac[ =tii ceea ce sufletul meu cere, atunci vorbe=te.
Eu te voi asculta =i te voi ]n\elege. Glasul t[ u ]mi sun[ pl[ cut la
auz, ochii t[ i ]i sim\esc ]n mine cu bun[ tate =i, de vreme ce-ai
venit de pe dep[ rtate t[ r` muri ca s[ m[ g[ se=ti, ]n\eleg c[
r` nduirea aceasta este a unei puteri mai mari dec` t a oamenilor.“
Atunci Varlaam, deschiz` nd gura plin[ de darul sf` ntului duh,
a ]nceput a-i spune despre unul Dumnezeu =i despre toate c` te
le-a s[ v` r=it dintru ]nceputul lumii. Despre p[ catul lui Adam,
despre str[ mo=i =i despre prooroci. Apoi despre ]ntruparea fiului
lui Dumnezeu din Preacurata Fecioar[ , despre patimile lui cele
de bun[ voie =i ]nviere, despre toate tainele credin\ei =i sfintele
]nv[ \[ turi. C[ ci Varlaam pusnicul era prea]n\elept =i iscusit ]n
sf` nta Scriptur[ . +i ce spunea, ]nt[ rea cu pilde =i asem[ n[ ri frumoase. +i dulce sf[ tuindu-l, i-a muiat ca ceara inima lui Iosaf.
Iar dup[ ce i-a vorbit de bun[ tate =i de mil[ , de s[ r[ cia acestei
vie\i =i de lumina vie\ii viitoare ]n veacuri nesf` r=ite, fiul ]mp[ ratului s-a sculat din scaunul s[ u, s-a apropiat =i l-a ]mbr[ \i=at cu
bucurie.
106
C[ r\i populare
„O, prea cinstite ]ntre oameni, i-a zis, dup[ c` t v[ d aceasta
este piatra cea f[ r[ de pre\ pe care nu vrai s-o ar[ \i dec` t celor
vrednici. Iat[ , cum au intrat ]n mine cuvintele tale, inima mi s-a
luminat =i negura ]ntru care z[ ceam s-a risipit. Mai ]nva\[ -m[ ,
c[ ci =tiu c[ ]nc[ n-ai ispr[ vit.“
— M[ rite st[ p` ne, i-a r[ spuns pusnicul, ]\i voi mai vorbi, c[ ci
sunt fericit c[ inima nu m-a ]n=elat =i Dumnezeu mi-a binecuv` ntat
fapta. | i-am spus despre via\a ]mbun[ t[ \it[ , despre moartea cea
bun[ =i cea rea, despre ]nvierea cea de ob=te ]n ve=nicie, despre
r[ splata drep\ilor =i muncile p[ c[ to=ilor. A= vrea s[ -\i mai adaug,
st[ p` ne, despre de=ert[ ciunea =i nestatornicia lumii ace=tia. Zis-am
r` sului: e=ti nebun, =i bucuriei: ce folose=ti? C[ ci toate sunt de=ert[ ciune =i v` nare de v` nt c` te sunt sub soare. +i ce folos are omul
din toat[ truda sa pe p[ m` nt? Ce duce omul vie\ii celei ve=nice,
dac[ s-a ]mbuibat de cele trupe=ti, =i cele ale sufletului le-a l[ sat
uitate? +i s[ =tii, o m[ rite, c[ suntem unii oameni care primind
cu aprindere =i ]nfr` ngere ]nv[ \[ tura M` ntuitorului, am hot[ r` t
a lep[ da de la noi cele ale lumii =i ale trupului, spre a ne putea
ridica cu sufletul c[ tr[ cel care a r[ scump[ rat, jertfindu-se, p[ catul
lumii. Tr[ g` ndu-ne din cet[ \i =i dintre oameni, tr[ im ]ntru lep[ dare de sine =i cur[ \ie, preg[ tindu-ne pentru via\a cea din veacurile f[ r[ de sf` r=it. Dintru asemenea pusnici =i dispre\uitori ale
celor lume=ti am venit eu c[ tr[ tine.
+i a=a fel a urmat a vorbi ]n\eleptul Varlaam, iar Iosaf se lega
de el cu o prietenie tot mai mare =i cuvintele cele bune le primea
ca pe ni=te m[ rg[ ritare ]n vistieria inimii sale. A=a iubire a crescut
]n el pentru ]nv[ \[ tor, ]nc` t dorea s[ nu se mai despart[ de d` nsul.
+i ]ntreba despre via\a pusniceasc[ , de hran[ =i ]mbr[ c[ minte:
„Ce fel este hrana ta =i a celor ca tine, ]nv[ \[ torule? De unde ave\i
haine =i cum v[ ]mbr[ ca\i?“
Iar Varlaam a r[ spuns:
„Hrana o g[ sim ]n rodurile copacilor =i ]n verde\urile ce cresc
]n pustie. Dac[ cineva dintre credincio=i ne aduce pu\in[ p` ine,
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
107
noi o primim ca pe un dar al lui Dumnezeu. Iar hainele noastre sunt
s[ race, din piei =i p[ r de oaie =i capr[ , =i vara =i iarna tot de un fel.
Acum am pe mine un strai de ]mprumut, ca s[ pot p[ trunde aici; dar
haina singur[ t[ \ii mele n-am lep[ dat-o, c[ ci n-o p[ r[ sesc niciodat[ .“
+i Iosaf, mir` ndu-se, a rugat pe Varlaam s[ -i arate ve=tmintele
de schivnici. Atunci Varlaam, dezbr[ c` nd haina ]mprumutat[ , a
ar[ tat t` n[ rului trupu-i uscat =i ]nnegrit de ar=i\a soarelui, numai
piele =i oase, =i ]mbr[ c[ mintea aspr[ de p[ r.
La o asemenea vedere Iosaf s-a ]nsp[ im` ntat =i-a ]nceput a
pl` nge. +i ]n\eleg` nd c[ ]nfr` ngerea c[ rnii duce ]nspre o cale
]nflorit[ , suspina =i ruga pe b[ tr` n s[ -l ia =i pe el ]mpreun[ cu
sine la via\a aceea pusniceasc[ .
„O, fiule, i-a r[ spuns Varlaam, nu pofti aceasta acum, ca s[ nu
vie asupra fra\ilor no=tri r[ ut[ \i =i asupriri din partea tat[ lui t[ u;
ci prime=te botezul =i r[ m` i aici; iar eu m[ voi duce singur. +i,
c` nd va voi Domnul, vei veni tu la mine ca s[ vie\uim ]mpreun[
=l-n veacul acesta =i-n acel ce va s[ vie.“
— Dac[ astfel este voia Domnului Dumnezeu, a=a s[ fie, a
r[ spuns Iosaf l[ cr[ m` nd. S[ -mi dai sf` ntul botez =i s[ prime=ti
de la mine mult aur s[ duci fra\ilor t[ i ce sunt ]n pustie ca s[ le
fie de hran[ =i ]mbr[ c[ minte.
— Nu, fiule, cei s[ raci nu pot da nimica celor boga\i. Tu fiind
deci s[ rac, n-ai ce ne da nou[ ; pentru c[ cel mai s[ rac dintre noi
este cu mult mai bogat dec` t tine =i dec` t to\i ]mp[ ra\ii. Iar c` nd
peste pu\in[ vreme vei fi =i tu bogat ca noi, vei fi scump =i nedarnic.
Iar aurul t[ u este ca un =arpe al p[ catului pe care noi l-am c[ lcat
]n picioare.
Astfel a fost ]nv[ \[ tura acelei zile. +i de a doua zi Varlaam a
]nceput s[ preg[ teasc[ pe fiul ]mp[ ratului pentru sf` ntul botez.
Lu` nd r` nd cu r` nd toate scripturile =i r` nduielile sfintei =i
dreptei biserici a lui Hristos, l-a ]nv[ \at cu de-am[ nuntul despre
Tat[ l, Fiul =i Sf` ntul Duh, despre Sf` nta Fecioar[ , despre petrecerea Domnului Iisus pe acest p[ m` nt, despre jertfa lui pentru
108
C[ r\i populare
neamul omenesc, despre judecata cea din veacurile viitoare =i
despre toate. +i dup[ ce l-a ]nt[ rit deplin ]ntru adev[ r, l-a cur[ \it
botez` ndu-l ]ntr-un havuz de ap[ limpede, dintr-un loc tainic al
gr[ dinii, unde pluteau lebede albe sub cununi de trandafiri ac[ \[ tori. }ntorc` ndu-se ]n c[ m[ rile lui Iosaf, b[ tr` nul a s[ v` r=it dumnezeiasca leturghie =i l-a ]mp[ rt[ =it cu prea curatele =i de via\[ f[ c[ toarele
taine; =i s-au bucurat cu duhul am` ndoi, d` nd Domnului slav[ .
Deci pusnicul ]nv[ \` ndu-l pe Iosaf cum se cuvine a vie\ui dup[
botez, s-a dus c[ tr[ gazda sa. Atunci, mai marele peste p[ zitorii
ostrovului, Zardan, a ]ndr[ znit a cere intrare la fiul ]mp[ r[ tesc,
=i ]ngenunchind, a a=teptat ]nvoire s[ vorbeasc[ . L-a ]ntrebat cu
bl` nde\[ Iosaf:
„Spune-mi, Zardane, ce dorin\[ ai?“
— Prealuminate st[ p` ne, a r[ spuns c[ petenia slujitorilor,
]ndur[ -te a-mi ]ng[ dui s[ -\i spun c[ de la o vreme m[ simt cuprins
de mare nelini=te =i fric[ , c[ ci =i eu, =i oamenii de subt m` na mea
am b[ gat de sam[ c[ intr[ prea des ]n ostrov un b[ tr` n negu\[ tor
pe care nu-l cunosc.
— S[ =tii, Zardane, a r[ spuns t` n[ rul, c[ acel negu\[ tor intr[
din porunca celui cu care vorbe=ti.
— Da, Preasl[ vite, ]ns[ f[ r[ =tirea mea =i c[ lc` ndu-se poruncile
marelui ]mp[ rat. }nt` mpl` ndu-se aceasta, m[ simt ]n mare nelini=te, c[ ci sabia primejdiei st[ deasupra grumazului meu.
— S[ nu te ]nfrico=ezi, Zardane, a zis prin\ul, c[ ci e=ti l` ng[ mine.
— O, sl[ vite st[ p` ne, =tiu c[ bun[ tatea ta este nem[ rginit[ ;
m` nia ]mp[ ratului ]ns[ este ca tr[ snetul.
Iosaf a privit la el z` mbind, apoi cuget` nd pu\in, i-a poruncit
astfel:
— M` ine, c` nd va veni acel negu\[ tor b[ tr` n, tu s[ stai ]n dosul
perdelei de colo =i s[ -l ascul\i ce vorbe=te. +i vei fi ]ncredin\at c[
n-ai a te teme de nimic.
A doua zi, Zardan s-a a=ezat ]n dosul perdelei, dup[ cum i se
poruncise, =i-avea ]n el n[ dejdea c[ grija care-l chinuise era f[ r[
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
109
temeiu. Ascult` nd ]ns[ cuvintele lui Varlaam, s-a ]nfrico=at iar[ =i
de moarte =i dup[ ce-a plecat pusnicul, ie=ind din ascunz[ toare
=i ]ngenunchind, se t` nguia cu lacrimi.
„Ai auzit, Zardane, l-a ]ntrebat Iosaf, cuvintele =i ]nv[ \aturile
mincinoase pe care le rostea ]naintea mea acel negu\[ tor b[ tr` n?“
— Vai, milostive st[ p` ne, a strigat slujitorul, nu m[ ispiti, c[ ci
am ]n\eles c[ trebuie s[ m[ preg[ tesc de moarte. V[ d c[ b[ tr` nul
acela este cre=tin =i ]nv[ \[ turile lui au c` =tigat inima ta. V[ d c[
prigoana pe care a r[ dicat-o ]mp[ ratul ]mpotriva credin\ei ace=tia
n-a folosit nimica, de vreme ce unul din slujitorii ei a izbutit a
p[ trunde taina acestui ostrov. Eu m[ plec =i m[ ]nchin unei voin\e
mai presus de noi, dar neput` nd c[ uta spre via\a aspr[ =i ostenitoare de care vorbea b[ tr` nul acela, ]mi simt inima tremur` nd
de m` nia ]mp[ r[ teasc[ ce m-a=teapt[ . Ce voi r[ spunde eu st[ p` nului c[ am l[ sat pe b[ tr` nul acela s[ intre la tine?
I-a r[ spuns t` n[ rul:
„Eu, pentru dragostea ta cea mare ce ai pentru mine =i pentru
credin\a slujbei tale, am vrut s[ te r[ spl[ tesc, f[ c` ndu-te s-ascul\i
]nv[ \[ turile b[ tr` nului aceluia. Am socotit c[ vei cunoa=te astfel
pe Dumnezeu cel adev[ rat =i vei urma al[ turea de mine ]nv[ \[ tura
cea buna. Dar v[ d c[ sufletul t[ u e piatr[ =i te ]ntorci de c[ tre
adev[ r. Te las ]n ]ntunericul t[ u, ]ns[ te rog s[ nu spui nimica
tat[ lui meu p` n[ ce va veni vremea, c[ ci nu vei face altceva dec` t
s[ -i aduci cumplit[ sup[ rare.“
Chiar a doua zi, Varlaam pusnicul, venind ]n ostrov, a vorbit
lui Iosaf despre plecarea sa. Iar fiul ]mp[ ratului s-a ]ntristat =i
ochii i s-au umplut de lacrimi.
— }nv[ \[ torule, ce m[ voi face f[ r[ tine? a suspinat el.
Iar pusnicul, lu` ndu-i o m` na ]ntre palmele sale aspre, l-a
m` ng` iat ]nt[ rindu-l ]n credin\[ =i proorocindu-i astfel:
„Nu trebuia s[ pl` ngi, ci s-a=tep\i r` nduiala lui Dumnezeu. S[
=tii c[ nu dup[ mult[ vreme ne vom ]nt` lni iar[ =i =i ne vom uni
pentru totdeauna.“
110
C[ r\i populare
Iar Iosaf cuget` nd =i tem` ndu-se ca Zardan s[ nu descopere
ceva ]mp[ ratului, s-a ]nduplecat oft` nd.
„P[ rintele meu, a zis el, de vreme ce hot[ r[ =ti ca eu s[ r[ m` n
]ntru aceast[ de=ert[ ciune, iar tu s[ te duci la locul odihnei tale
duhovnice=ti, nu ]ndr[ znesc a te mai opri. Mergi sub paza lui
Dumnezeu =i nu m[ uita ]n rug[ ciunile tale, ca s[ putem a ajunge
ceasul c` nd vom fi totdeauna ]mpreun[ . Iar spre aducere aminte
de ]nv[ \[ turile cele bune =i de via\a ta spre care r` vnesc, te rog,
ai dragoste de-mi las[ mantia ta cea rupta =i aspr[ “.
}ndeplinindu-i rug[ mintea, Varlaam a l[ sat lui Iosaf rasa pe
care o purta pe dedesubt. }ngenunchind =i rug` ndu-se, l-a ]ncredin\at apoi lui Dumnezeu. S-a ridicat, l-a s[ rutat =i i-a zis:
„Fiule al p[ rintelui ceresc, pace \ie =i m` ntuire ve=nic[ “.
+i dup[ asta a ie=it din palat =i s-a dus drum lung spre dep[ rtata
pustie.
* * *
}n urma, lui fericitul Iosaf a ]nceput a se s` rgui spre rug[ ciune
=i via\[ aspr[ . Lucru pe care ]l priveau cu mare uimire slujitorii.
Ci numai Iamun =i Zardan cuno=teau taina. +i acesta din urma,
]nfrico=` ndu-se =i ne=tiind ce hot[ r` re s[ ia, s-a pref[ cut dintr-o
dat[ bolnav ]n locuin\a sa. Primind ]mp[ ratul veste despre boala
slujitorului s[ u, a trimes la d` nsul pe doftorul cel mai iscusit ca
s[ -l t[ m[ duiasc[ . Iar doftorul lu` nd sama bine asupra suferin\ei,
s-a ]ntors la ]mp[ rat, zic` nd:
„M[ rite st[ p` ne, eu n-am putut afla la omul acela nici o boal[ ,
dec` t numai o sup[ rare cu care r[ nindu-=i sufletul acuma bole=te.“
— Ce poate s[ fie? s-a mirat Avenir. Nu cumva fiul meu s-a
m` niat asupra lui Zardan? Asta trebuie s[ fie, c[ ci spui c[ dintr-o
mare m` hnire i se trage suferin\a.
— Se poate, M[ ria-Ta, a r[ spuns doftorul.
— Atunci cat[ s[ m[ duc eu ]nsumi s[ -l vad, c[ ci pu\ine slugi
cu credin\[ ca acesta am.
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
111
Slujitorii din preajma ]mp[ ratului au auzit aceste cuvinte =i
]ndat[ ele au ajuns =i la urechile lui Zardan. Deci pe loc s-a sculat
din pat =i s-a gr[ bit a veni el singur la ]mp[ ratul. +i intr` nd la
st[ p` nul s[ u, a c[ zut ]n genunchi b[ t` nd ad` nc[ metanie =i
gem` nd:
„Sl[ vite st[ p` ne, am venit s[ -mi primesc pedeapsa, c[ ci nu mai
sunt vrednic de mila ta.“
— Ce este, Zardane? a ]ntrebat ]mp[ ratul. Ce am a-\i ierta,
c[ ci te =tiu cu credin\[ .
— Vai mie, sl[ vite st[ p` ne, nu-i vinovat[ inima mea, ci vinova\i
sunt ochii ace=tia care n-au v[ zut destul de bine =i urechile care
n-au auzit strecur` ndu-se ca =arpele. C[ ci iat[ , cu toat[ paza
noastr[ de zi =i de noapte, un str[ in ]n=el[ tor a ]ntrat ]n ostrov =i
a vorbit m[ ritului t[ u fiu despre credin\a cre=tineasc[ !
}mp[ ratul a r[ mas a=a de uimit la aceste vorbe, ]nc` t a stat
f[ r[ glas =i f[ r[ mi=care. Iar Zardan i-a povestit ]n grab[ tot ce
=tia despre Varlaam, apoi s-a plecat zdrobit la picioarele ]mp[ ratului.
R[ cnetul de m` nie a lui Avenir a fost ca al pardosului. Palatul
]ntreg s-a cutremurat =i Zardan =i-a socotit via\a sf` r=it[ . Dar apoi
de la m` nia cea cumplit[ ]mp[ ratul a trecut la mare m` hnire, s-a
l[ sat ]n scaunul lui =i a poruncit slujitorilor care-l ]ncunjurau s[ -i
aduc[ numaidec` t pe Arahie, cel mai mare =i mai de credin\[
dintre boierii lui.
„Duce\i-v[ =i m[ l[ sa\i“, a zis el, =i a r[ mas singur ]ntru
]ntristarea sa.
Iar Arahie, p[ trunz` nd la d` nsul =i afl` nd toate cele ]nt` mplate, a cugetat o vreme, apoi a ]nceput a m` ng` ia pe b[ tr` nul
st[ p` nitor.
„Fii f[ r[ sup[ rare, o, ]mp[ rate, i-a zis el, c[ ci nu mi se pare
greu a ]ntoarce pe fiul t[ u de la credin\a cre=tinilor.
Trebuie numai s[ prindem pe Varlaam. Iar de nu-l vom afla,
apoi =tiu eu pe un alt b[ tr` n, de credin\a noastr[ , cu numele
112
C[ r\i populare
Nahor, carele vie\uie=te ]n pustie =i se ]ndeletnice=te cu cetirea ]n
stele. }l cunosc prea bine, c[ ci ]ntru aceast[ =tiin\[ a fost ]nv[ \[ torul meu. +i lucru de mirare este c[ sam[ n[ prea bine cu acel
Varlaam, pe care de asemenea-l cunosc, c[ ci l-am v[ zut odinioar[ .
M-am g` ndit, st[ p` ne, s[ chem pe Nahor din pustie. }i vom porunci
s[ se prefac[ c[ este Varlaam =i ne vom ]ntreba cu d` nsul din
credin\[ , fa\[ fiind =i fiul t[ u. Iar el va ar[ ta ]nv[ \[ tura cre=tineasc[
mincinoas[ l[ s` ndu-se a fi biruit,— a=a c[ copilul t[ u ]mp[ r[ tesc
se va ]ntoarce iar[ =i la dumnezeii no=tri“.
}mp[ ratului p[ r` ndu-i-se bun sfatul lui Arahie, i s-a domolit
sup[ rarea.
„Sfatul t[ u, o, credinciosule sfetnic, spuse Avenir, ]l g[ sesc prea
bun. Deci ia sub m` na ta osta=i c` t de mul\i =i, r[ scolind ]mp[ r[ \ia, caut[ ]nt[ iu pe Varlaam“.
F[ c` nd ]ntocmai dup[ aceast[ porunc[ , Arahie a luat o=teni
mul\i, a ]nc[ lecat =i a pornit cu ei ]ntru c[ utarea pusnicului. F[ r[
z[ bav[ =i f[ r[ trud[ au cutreierat multe p[ r\i ale ]mp[ r[ \iei str[ b[ t` nd toate c[ ile, p` n[ ce au ajuns la pustia Sinaridului. Acolo
au p[ truns ]n locuri f[ r[ drumuri, ]n mun\i =i pr[ p[ stii, pe unde
se r[ t[ ceau numai pa=ii fiarelor s[ lbatice. Pe urma fiarelor, r[ zb[ tuser[ ]n singur[ t[ \i =i oameni ai lui Dumnezeu, c` \iva pusnici
care locuiau acolo sub un munte, la marginea p[ durilor.
Arahie a ajuns p` n[ la ei =i i-a prins. Poruncind o=tenilor s[ -i
aduc[ pe to\i ]naintea sa, a v[ zut ]ntre acei singuratici pe unul
care p[ rea ]ntre ei mai mare =i care ducea un sac de p[ r plin de
oasele sfin\ilor p[ rin\i adormi\i. Purta aceast[ sarcin[ ]n toate ceasurile zilelor lui, pentru ca totdeauna s[ -=i aduc[ aminte de
moarte. L-a ]ntrebat Arahie:
„Unde este ]n=el[ torul, carele a am[ git pe fiul ]mp[ ratului?“
Iar cel ce purta sacul de p[ r a r[ spuns: „Nu-i la noi, c[ ci puterea
lui Hristos ]l alung[ dintre credincio=ii cei drep\i; ci ]ntre voi ]=i
are petrecerea sa.“
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
113
— }l =tii? a ]ntrebat Arahie. Spune-mi cine este?
— }l =tiu, a r[ spuns pusnicul, =i-\i voi spune. }n=el[ torul acela
este diavolul; locuie=te ]ntre voi, iar[ voi face\i cele pl[ cute lui.
Arahie s-a st[ p` nit la aceste vorbe =i a cercetat =i mai departe
cu ]ntreb[ rile:
„Eu, b[ tr` nule, vreau s[ aflu de Varlaam =i despre el ]ntreb.“
— Dac[ vrei s[ =tii de Varlaam, a gr[ it pusnicul, atunci trebuia
s[ ]ntrebi de cel care a ]ntors de la ]n=el[ ciune pe fiul ]mp[ ratului.
Acela ]ntr-adev[ r este fratele nostru =i ]mpreun[ p[ rta= al vie\ii
noastre monahice=ti. Acuma ]ns[ de multe zile nu mai este cu
noi =i nu l-am v[ zut.
— Ar[ ta\i-mi atunci locuin\a lui, a cerut Arahie.
Pusnicul a r[ spuns:
„Cunoa=tem chilia sa aici ]n pustie, ]ns[ nu-\i vom spune unde-i
=i nu \i-o vom ar[ ta“.
Umpl` ndu-se de m` nie, sfetnicul ]mp[ ratului a strigat o=tenilor
s[ trag[ s[ biile; =i ]ntorc` ndu-se spre pusnici, i-a ]ngrozit cu
moartea.
Auzind ei de moarte, li s-au luminat fe\ele =i s-au bucurat. Iar
Arahie cu crunt[ m` nie a poruncit b[ t[ i =i pedepse cumplite,
cer` nd cu glas mare s[ -i fie ar[ tat Varlaam.
Pusnicii au ]ndurat loviturile =i muncile ]n t[ cere. Ostenind
bra\ele o=tenilor, sfetnicul ]mp[ r[ tesc =i-a v[ zut m` nia neputincioas[ =i a hot[ r` t s[ duc[ la scaunul ]mp[ r[ tesc pe cei prin=i. I-a
dus pe jos, prin ar=i\[ =i pulbere, cu mult[ suferin\[ pentru ei; =i
stare\ul mergea ]naintea tovar[ =ilor s[ i duc` nd ]n spate povara
de oase. Erau la num[ r =aptesprezece b[ tr` ni =i pe to\i i-a ]nf[ \i=at
Arahie ]mp[ ratului. +i la picioarele m[ ririi lui i-a ]n=irat; =i li s-au
pus acelea=i ]ntreb[ ri =i li s-au f[ cut acelea=i amenin\[ ri. Ci ei au
st[ tut tari, l[ ud` nd pe Hristos Dumnezeu.
„O neferici\ilor, le-a zis la urm[ Avenir ]ncrunt` ndu-se, dac[
vroi\i s[ v[ p[ stra\i vie\ile, ar[ ta\i unde este tovar[ =ul vostru,
lep[ da\i credin\a cea mincinoas[ =i veni\i ]ntre noi.“
C[ r\i populare
114
— Nimic din acestea nu vom face, a cuv` ntat p[ str[ torul de
moa=te. R[ m` nem cu Hristos. Tu fii cu tic[ lo=ia =i minciuna ta.
Drept aceea ]mp[ ratul a dat porunci =i gela\ii au ie=it cu s[ biile.
Le-au t[ iat m` inile =i picioarele. Apoi le-au smuls limbile =i le-au
scos ochii. +i astfel s-au sf` r=it to\i =aptesprezece, f[ r[ murmur.
* * *
}n urma acestei jertfiri, Arahie a primit porunc[ de la ]mp[ rat
s[ caute ]n graba cea mai mare pe Nahor vr[ jitorul. Deci sfetnicul,
pornind ]n tain[ calare, la vreme de noapte, a intrat ]n pustie =i-a
ajuns ]ntr-o mare singur[ tate la ad[ postul =tiut de el. A g[ sit pe
cetitorul de stele =i i-a ]mp[ rt[ =it rug[ mintea sa =i porunca marelui
]mp[ rat, povestindu-i ]n am[ nunt tot ce trebuia. +i av` nd cuv` ntul
=i supunerea lui Nahor, s-a ]ntors p` n[ la ziu[ ]n cetate =i a
tr` mbi\at iar veste c[ merge s[ caute pe Varlaam ]n=el[ torul,
chem` nd osta=ii de care avea nevoie.
A pornit cu mare zvoan[ =i petrecere de lume, =i au umblat pe
drumuri ]nc` lcite, prin locuri ferite de oameni. +i iat[ c[ ]ntr-o
singur[ tate, dintr-o margine de dumbrav[ , l` ng[ un p` r[ u, s-a
ar[ tat un b[ tr` n cuvios, cu ]nf[ \i=area de sihastru.
C` nd a v[ zut ]n dep[ rtare o=tenii, s-a tras ]nd[ r[ t de l` ng[
ap[ , pref[ c` ndu-se c[ se ascunde ]n p[ dure; dar oamenii z[ rindu-l,
au ]n[ l\at mari strig[ te =i au pornit ]n goan[ caii ]mpotriva lui.
Au ]ncunjurat dumbrava, au b[ tut desi=urile =i l-au prins. L-au
adus =i l-au ]nf[ \i=at lui Arahie.
— Cine e=ti tu? a ]ntrebat sfetnicul ]mp[ r[ tesc.
— Numele meu este Varlaam, a r[ spuns cel prins, =i locuiesc
de c` t[ va vreme cu pace l` ng[ acea p[ durice.
C` nd au auzit aceste cuvinte, to\i o=tenii s-au bucurat foarte.
+i mai mult dec` t ei p[ rea vesel Arahie. Deci trime\` nd un sol
]nainte, cu veste, l-au pornit pe cel prins c[ tr[ scaunul ]mp[ r[ \iei.
C` nd au ajuns la cetate, ]l a=tepta popor mult, care se ]mbulzea
s[ vad[ pe cel ce ab[ tuse la cre=tin[ tate pe feciorul ]mp[ ratului.
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
115
+i prin larm[ =i strig[ te felurite, prin ]mbulzeal[ de mult norod,
au str[ b[ tut Arahie =i o=tenii duc` nd pe acel Varlaam ]n fa\a
]mp[ ratului. Vestea, ca =i cum ar fi fost dus[ de v` nt, repede a
ajuns =i-n ostrovul Lebedelor, la palatul lui Iosaf. Iamun o primi
=i-o duse st[ p` nului s[ u. }n cel dint[ iu ceas o mare ]ntristare a
cuprins sufletul t` n[ rului. Dar apoi, c[ z` nd ]n lung[ rug[ ciune
]n chilia lui, =i venind de la Dumnezeu pace sufletului s[ u, s-a
ar[ tat celor din juru-i cu obraz lini=tit =i senin.
}n aceea=i zi, a trecut c[ tre el, ]n ostrov, tat[ l sau, venind s[ -l
vad[ ce face =i s[ afle cum a primit vestea prinderii lui Varlaam.
S-a mirat nev[ z` ndu-l tulburat, dup[ cum s-a=tepta.
„Fiul meu prea iubit, a gr[ it el, iat[ dumnezeii no=tri au binevoit
s[ deie ]n puterea mea pe acel ]n=el[ tor care a tulburat lini=tea
zilelor tale =i a pus at` ta ]ntristare ]n sufletul meu. Ai aflat ca
Varlaam a fost prins.“
— Da, p[ rintele meu, am aflat.
— +tiu, copile, c[ asta nu te bucur[ . Zadarnice mi-au fost
amenin\[ rile, dup[ ce-ai c[ zut ]n r[ t[ cire, zadarnice au fost
suspinele =i rug[ min\ile mele. Ai pus ]mpotriva p[ rin\ilor t[ i o
asprime pe care numai dragostea ce-o avem pentru tine o putea
r[ bda. Mi se pare c[ ast[ zi mi-a venit g` ndul cel bun de la
Dumnezeu c[ rora s-au ]nchinat str[ mo=ii. S[ vedem dac[ r[ t[ cirea
ta va mai st[ rui. C[ ci trebuie s[ pun pe acest Varlaam fa\[ ]n fa\a
cu ]n\elep\ii no=tri ]ntr-o adunare mare, ]n care vor veni l` ng[
d` nsul =i al\i cre=tini, ca s[ se fac[ judecat[ de ob=te. S[ vorbeasc[
Varlaam =i cre=tinii lui, s[ vorbeasc[ =i ]n\elep\ii no=tri; =i f[ c` ndu-se
]ntreb[ ri pentru credin\[ =i r[ spunsuri, se va vedea de partea cui
este adev[ rul.
Iosaf a t[ cut o vreme, cuget` nd.
— Tat[ , zise el dup[ aceea ]n[ l\` nd fruntea, de asta ai pus s[
caute pe Varlaam, ]nv[ \[ torul meu?
— Da, fiule, n-am putut avea odihn[ p` n[ nu l-au prins osta=ii
mei.
116
C[ r\i populare
— Cu toate acestea, mai ]nainte l-au c[ utat mult[ vreme f[ r[
s[ -l g[ seasc[ . Iar acuma cum se face c[ l-au g[ sit a=a de cur` nd?
— A=a a fost voin\a dumnezeilor no=tri, a r[ spuns cu oarecare
tulburare ]mp[ ratul. Iar tu s[ =tii c[ nu va p[ timi nimica. +i f[ r[
nici o stricare vor putea veni la sobor =i to\i ceilal\i cre=tini care
vor auzi glasul vestitorilor mei. Dac[ va birui ]nv[ \[ tura lui Varlaam,
atunci va fi dup[ dorin\a ta =-a lui. Iar dac[ Varlaam va fi biruit,
apoi datori ve\i fi a v[ supune cu to\ii, des[ v` r=it poruncii mele.
Iar fericitul Iosaf a r[ spuns:
„Fie voia Domnului; s[ se fac[ , p[ rintele meu, precum ai poruncit.
Dumnezeu cel adev[ rat ne va scoate pe drum drept la un liman bun“.
R[ m` n` nd astfel ]n\elegerea, a ie=it de la ]mp[ r[ \ie porunc[
tuturor slujitorilor idole=ti =i cre=tinilor, prin care, propov[ duitori
=i soli ]n toate cet[ \ile =i satele s[ se adune la un loc cei ce sunt
de credin\[ cre=tineasc[ . Netem` ndu-se de nici o asuprire, s[ vie
cu to\ii ]n sobor la scaunul ]mp[ r[ tesc pentru cercetarea credin\ei
celei adev[ rate; =i st` nd l` ng[ ]nv[ \[ torul lor Varlaam, s[ se
]ntrebe cu popii =i cu vr[ jitorii. De asemenea a chemat =i pe ]n\elep\ii popi persiene=ti, haldei =i indieni, care se aflau ]n toat[ st[ p` nirea sa, cum =i pe fermec[ tori =i pe vr[ jitori, ca s[ biruiasc[ numaidec` t pe cre=tini.
Deci s-a str` ns ]n cetatea ]mp[ ratului mul\ime mare dintre cei
cu necurate credin\e, ]n\elep\i ]n r[ utate =i iscusi\i ]ntru nedreptate,— care se p[ reau a fi cumin\i, ]ns[ erau nebuni. Iar dintre
cre=tinii cei prigoni\i =i risipi\i prin mun\i =i pustiet[ \i s-au adunat
foarte pu\ini: =i ]ntre d` n=ii unul singur p[ rea mai ager ]n dumnezeiasca scriptur[ , iar numele lui era Varahie. Numai acesta a venit
]ntru sprijinul mincinosului Varlaam. +i Varahie nu =tia c[ va sta
l` ng[ Nahor vr[ jitorul.
}n ziua hot[ r` t[ , ]mp[ ratul s-a ar[ tat ]n sobor ]ntru toat[ str[ lucirea, =ez` nd pe scaun ]nalt. +i a poruncit =i fiului s[ u s[ steie
al[ turea de d` nsul. Iar fiul cinstind pe p[ rintele s[ u, n-a vrut s[
=ad[ sus, ci s-a a=ezat jos, la picioarele ]mp[ ratului.
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
117
}naintea tronului st[ teau to\i me=terii cei p[ g` ne=ti, adus fiind
=i acela pe care ]l numeau Varlaam. +i ridic` ndu-se ]mp[ ratul, a
zis ca s-aud[ toat[ mul\imea ce era adunat[ acolo:
„O voi, dasc[ li =i ]nv[ \[ tori ai credin\elor vechi, iat[ v[ st[
]nainte mare nevoin\[ . Din dou[ una vi se preg[ te=te: ori birui\i
pe Varlaam =i pe cre=tinii lui =i v[ ]nvrednici\i de cinste de la noi,
ori ve\i fi birui\i =i ve\i primi ru=ine =i cumplit[ pedeaps[ . S[ =ti\i
c[ de va fi el biruitor, pe to\i v[ voi pierde =i trupurile voastre le
voi da spre m` ncare hiarelor =i p[ s[ rilor, iar copiii vo=tri ]n ve=nic[
robie vor c[ dea. Asta va fi, de nu ve\i birui pe cre=tini“.
}mp[ ratul Avenir s-a a=ezat ]n tronul s[ u; =i s-a ridicat fiul s[ u
Iosaf, gr[ ind astfel:
„Judecata M[ riei-Tale nu poate fi dec` t dreapt[ , o, ]mp[ rate!
Ai vorbit ]nv[ \[ torilor t[ i; se cuvine s[ vorbesc =i eu dasc[ lului meu“.
+i ]ntorc` ndu-se c[ tr[ Nahor, a zis:
„O Varlaame, =tii prea bine ]n ce fel de slav[ =i mul\[ mire m-ai
aflat. +i ]nv[ \[ turile tale m-au ]nduplecat s[ m[ dep[ rtez de
dumnezeii p[ rinte=ti =i de lege, spre a sluji unui Dumnezeu necunoscut, ]nt[ r` t` nd pe p[ rintele =i st[ p` nul meu. Deci iat[ , ]naintea
ta ai cump[ n[ mare. C[ ci din dou[ una: ori birui r[ zboiul ce-\i
st[ ]nainte =i vei ar[ ta adev[ rul ]nv[ \[ turii tale, pream[ rindu-te
ca un propov[ duitor al luminii,— =i atunci eu voi r[ m` ne al t[ u
slujind lui Hristos p` n[ la r[ suflarea cea de pe urm[ ; ori vei fi
biruit =i te vei face mijlocitor al ru=inii mele, =i-atunci izb` ndind
eu ]nsumi def[ imarea ]ntru care m[ cufunzi voi sta cu picioarele
mele pe pieptul t[ u =i cu m` inile ]\i voi rupe limba =i inima,
zv` rlindu-le c` inilor, ]mpreuna cu ce va mai r[ m` nea din trupul
t[ u, pentru ca prin tine s[ se ]nve\e to\i a nu mai ]n=ela pe fii
]mp[ ra\ilor“.
Auzind Nahor cuvintele acestea, cumplit s-a sp[ im` ntat, v[ z` ndu-se c[ zut ]n groapa pe care singur =i-o s[ pase. De va ]nt[ r` ta
pe fiul ]mp[ ratului, moartea ]l a=teapt[ la sf` r=itul zilei =i nimic
nu-l poate sc[ pa. Vedea aceasta ]n sunetul glasului =i-n privirea
118
C[ r\i populare
lui Iosaf; =i s-a cutremurat ca =i cum l-ar fi lovit voin\a lui Dumnezeu. Deci se hot[ r] ]ntr-aceea=i clip[ s[ apere credin\a cre=tineasc[ .
Apoi ]ncep` ndu-se ]ntre popi =i-ntre cre=tini s[ se puie cuvinte de
]ntrebare, Nahor =i-a deschis gura =i a ]nceput a vorbi cu nea=teptat[ putere. Precum de demult proorocul chemat de craiul Valac
s[ blesteme pe israiliteni, el ]n loc s[ -i blesteme i-a binecuv` ntat,
tot a=a =i Nahor, gr[ ind ca de la duhul sf` nt, a \inut cuv` nt de
diminea\[ p` n[ -n sar[ pentru credin\a adev[ rat[ . C[ ci darul lui
Dumnezeu =tie a lucra c` teodat[ =i-ntru vasele cele necurate,
pentru m[ rirea sa cea sf` nt[ . Deci cu at` ta ]n\elepciune mustra
Nahor de=ert[ ciunea =i minciuna p[ g` neasc[ , ]nc` t nimenea nu i
se putea ]mpotrivi. Cu mult mai pe larg =i prea frumos scrie despre
aceast[ vorbire a lui Nahor cu popii idolilor sf` ntul Damaschin ]n
istoria sa despre ferici\ii Varlaam =i Iosaf. A=a ]nc` t to\i me=terii,
filozofii, popii =i vr[ jitorii erau ru=ina\i =i m` hni\i =i gurile lor
st[ teau mute; ci fiul ]mp[ ratului z` mbea bucur` ndu-se cu duhul
=i sl[ vind pe Dumnezeu c[ -l f[ cuse pe Nahor din prigonitor
]nv[ \[ tor =i propov[ duitor al adev[ rului.
Iar ]mp[ ratul se sf[ tuia sup[ rat cu sfetnicul s[ u Arahie, minun` ndu-se am` ndoi de nea=teptata schimbare a vr[ jitorului; =i
iu\indu-se cu mare m` nie, Avenir strig[ :
„Ne-a f[ cut nevrednicul acesta at` ta ru=ine, ]nc` t ar trebui
zdrobit ]mpreun[ cu to\i cre=tinii ce se afl[ cu el.“
— S-ar putea, o, ]mp[ rate, s[ faci una ca asta? a ]nt` mpinat
Arahie.
— Ai dreptate; nu se poate s[ -mi calc cuv` ntul ]mp[ r[ tesc.
C[ ci am poruncit tuturora s[ vie f[ r[ temere la adunare, =i deci
pentru ap[ rarea credin\ei lor pe nici unul nu-l pot asupri.
Sf[ tuindu-se astfel cu Arahie, ]mp[ ratul a hot[ r` t s[ se risipeasc[ soborul =i s[ se adune a doua zi din nou la ]ntrebare. Iar Iosaf,
apropiindu-se de tat[ l s[ u, i-a vorbit ]ntru acest chip:
„Precum la ]nceput ai r` nduit, o, ]mp[ rate, s[ se fac[ judecat[
dreapt[ , a=a =i la sf` r=it pune ]nainte dreptatea. Din dou[ f[ una:
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
119
ori ]nvoie=te pe dasc[ lul meu s[ petreac[ ]n aceast[ noapte
]mpreuna cu mine, spre a ne preg[ ti pentru ]ntrebarea de m` ine,
lu` nd =i M[ ria-Ta pe filozofi la tine; ori las[ -mi mie pe tovar[ =ii
t[ i =i ia la tine pe ]nv[ \[ torul meu. C[ ci dac[ vor r[ m` nea ]n
puterea ta am` ndou[ p[ r\ile, apoi ]nv[ \[ torul meu va petrece ]n
sup[ rare =i fric[ , iar ai t[ i ]ntru odihn[ =i lini=te. +i m` ne lupta
nu va fi dreapt[ , ceea ce mi se pare a fi c[ lcare de f[ g[ duin\[ “.
}mp[ ratul cuget[ ]n sine c[ fiul s[ u are dreptate, =i primind la
el pe jertfitorii s[ i, l-a l[ sat pe Nahor, n[ d[ jduind ]nc[ ]ntr-ascuns,
c[ ]n cursul nop\ii vr[ jitorul ]=i va ]mplini totu=i leg[ m` ntul =i
f[ g[ duin\a.
Deci fericitul Iosaf lu` nd pe Nahor, l-a dus la ostrovul sau
]mpreuna cu Varahie =i cu al\i cre=tini. +i d[ dea laud[ lui Dumnezeu, m` ntuitorul.
Intr` nd ]n c[ m[ rile sale din palat, fiul ]mp[ ratului s-a ]ntors
c[ tr[ Nahor =i i-a vorbit z` mbind:
„Socote=ti tu oare c[ nu =tiu cine e=ti? Dumnezeu a binevoit
s[ -mi descopere c[ nu e=ti Varlaam =i tot el \i-a ar[ tat calea cea
bun[ spre adev[ rata credin\[ . Bine-ai f[ cut mustr` nd ]n=el[ ciunea
idoleasc[ . Crede deci ]n Dumnezeul cel drept al c[ rui nume l-ai
binevestit“.
La aceste cuvinte, Nahor a c[ zut ]n genunchi, umilindu-se.
Poc[ indu-se de toate r[ ut[ \ile sale cele dinainte, dorea ]n adev[ r
s[ se apropie de Domnul Dumnezeu.
„O preasl[ vite, a strigat el, ]n mine s-a f[ cut lumin[ deplin[ .
Deschide-mi calea m` ntuirii =i d[ -mi drumul s[ m[ duc spre
pusnicii ascun=i ]n pustie, ca s[ primesc de la ei sf` ntul botez“.
Urm` nd a-l ]nv[ \a cu bune cuvinte, Iosaf i-a dat drumul =i i-a
hot[ r` t ]nso\itorilor pe Varahie pusnicul; =i chiar ]n aceea=i noapte
Nahor a intrat ]n singur[ tate, c[ ut` ndu-=i m` ntuirea ]n sf` ntul
botez =i petrec` ndu-=i ]n poc[ in\[ zilele.
A doua zi, afl` nd Avenir-]mp[ ratul c[ Nahor nu mai este =i c[
s-a dus spre cre=tini, a pr[ p[ dit =i n[ dejdea cea din urm[ . +i
120
C[ r\i populare
socotindu-=i birui\i pe ]n\elep\i =i popii s[ i, s-a ]ntors cu mare
m` nie asupra lor =i i-a necinstit cu dos[ diri cumplite. Pe unii i-a
pus la chinuri =i b[ t[ i, altora le-a ]nnegrit fe\ele cu funigine,
izgonindu-i de la scaunul s[ u; =i din acel ceas nu mai cinstea pe
popi nici nu mai aducea jertf[ idolilor. Fiind ]n mare nedumerire
=i cl[ tindu-se cu g` ndul pentru adev[ rul credin\ei vechi, st[ tea
]n cump[ n[ ca-ntre dou[ nop\i.
Popii idolilor, v[ z` ndu-se astfel batjocori\i =i cu puterea pierdut[ =i tem` ndu-se de ]n[ l\area cre=tinilor prin Iosaf, au f[ cut sfat
mare =i-au adus ]ntre ei pe un vr[ jitor vestit, cu numele Teuda,
ce petrecea ]n pustie. I-au spus aceluia toate ]nt` mpl[ rile =i toate
n[ cazurile lor =i cu lacrimi l-au rugat s[ le ajute ca s[ se ridice
din umilin\[ , ei =i idolii lor.
Deci Teuda ascult` ndu-le p[ sul, s-a sculat dintre ei =i a mers
cu ]ndr[ zneal[ la palatul ]mp[ r[ tesc. Auzind de numele lui, Avenir
l-a primit pe dat[ , c[ ci ]l cuno=tea =i-l iubea pentru ]nv[ \[ tura sa.
Cu mare u=urin\[ , vorbindu-i frumos =i m[ iestrit, vr[ jitorul l-a
]ntors pe ]mp[ rat ]nspre credin\a cea veche, sco\` ndu-l din ]ndoial[
=i veselindu-i inima. Chiar ]n aceea=i zi Avenir a poruncit s[ se
fac[ praznic mare dumnezeilor p[ g` ne=ti, jertfind al[ turi de
Teuda. +i ]ntorc` ndu-se spre palat, i-a vorbit vr[ jitorului astfel:
„O, ]nv[ \atule =i iubite Teuda, venirea ta la mine a fost cu
bucurie; ci totu=i o m` hnire mare m[ roade necontenit, c[ ci fiul
meu s-a ]nstr[ inat de credin\a veche =i s-a f[ cut cre=tin, precum
s-a proorocit la na=terea sa =i nu =tiu ce s[ fac ca s[ -l ]ntorc de la
acea credin\[ care-l ]nva\[ s[ urasc[ toate cele pl[ cute =i bune
ale lumii. }n loc s[ se preg[ teasc[ pentru slava ]mp[ r[ teasc[ , el
cuget[ s[ se coboare pe sine la s[ r[ cia =i umilin\a blestema\ilor
de pusnici. Ci n-ai putea tu, iubite Teuda, s[ m[ sf[ tuie=ti ce-ar
trebui s[ fac ca s[ -l ]ntorc la adev[ rul vie\ii?“
— M[ rite st[ p` ne, a r[ spuns vr[ jitorul, afl[ c[ =i eu cuget la
durerea asta a ta. +i cred c[ este un mijloc bun pe care ]l putem
]ncerca cu folos. Socot st[ p` ne, c[ ar trebui s[ scoatem din slujba
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
121
fiului t[ u pe to\i slujitorii, =i-n locul lor s[ r` nduim femei =i fecioare
tinere =i frumoase. Atunci odat[ cu ele va veni asupra lui =i duhul
vie\ii. +i dac[ va fi biruit de sim\irea-i omeneasc[ , toate vor fi
dup[ voia ta =i-\i vei c` =tiga ]nd[ r[ t copilul.
Pe loc ]mp[ ratul primind sfatul cu bucurie, a dat porunc[ s[
se fac[ schimbarea aceasta; =i ie=ind slujitorii b[ rba\i din ostrov,
au intrat ]n locul lor femei =i fecioare, scump ]mpodobite cu
m[ t[ suri =i juvaieruri, =i mai ales cu frumuse\e f[ r[ sam[ n. Iar
]ntre ele se afla o fecioar[ cu numele Mogra, care ]n limba indieneasc[ se cheam[ Iasomie. Acea fecioar[ era fata unui ]mp[ rat,
robit[ =i scoas[ din \ara sa =i apoi dat[ lui Avenir ca un dar de
mare pre\. Sf[ tuit[ de Teuda =i de tat[ l lui Iosaf, copila aceasta a
intrat ]n c[ m[ rile t` n[ rului cu g` nduri viclene, av` nd ]n ea pe
diavolul.
A ap[ rut lui Iosaf a=a de frumoas[ =i at` t de plin[ de ]n\elepciune, ]nc` t n-o putea privi =i asculta f[ r[ tulburare. Ceasurile de
sar[ mai ales, c` nd ]ncepeau a juca ]n ]ntunecime licuricii zbur[ tori =i c` ntau dulce f` nt` nile, i se p[ rur[ deodat[ pline de un
farmec pe care nu-l cuno=tea. Fecioare ml[ dioase veneau ]n foi=orul unde sta =i ]ncepeau dan\uri a=a de line =i u=oare ]nc` t parc[
erau purtate de valurile lor ]n aburirile v` ntului. Alte slujitoare
duceau ]n preajma lui aromate cu prea pl[ cut miros =i, ]ngenunchind, ]i ]nf[ \i=au tablale cu b[ uturi r[ coritoare. Iar Mogra ]i
vorbea despre vremea copil[ riei ei petrecut[ ]ntr-o ]mp[ r[ \ie
dep[ rtat[ .
Ascult` nd-o, Iosaf o vedea t` n[ r[ =i frumoas[ =i-i era jale pentru
d` nsa, c[ , fiind fat[ de ]mp[ rat, era robit[ =i lipsit[ de patria sa.
Apoi cugeta cum ar putea-o ]ntoarce de la ]nchinarea idoleasc[ ,
f[ c` nd-o cre=tin[ .
Astfel g` ndea feciorul ]mp[ ratului, iar sim\irile ]i p[ reau
netulburate.
„Cunoa=te, o, fecioar[ , pe Dumnezeul care petrece ]n veci, i-a
zis el ]ntr-un r` nd dup[ alte vorbe; cunoa=te-l, ca s[ nu pieri ]n
122
C[ r\i populare
]n=el[ ciune. Numai ]n\eleg` ndu-l, vei fi fericit[ , f[ c` ndu-te mireasa
mirelui celui f[ r[ de moarte“.
Mogra ]l asculta sim\ind ]n ea iubire pentru Iosaf.
„Sunt prea bucuroas[ , st[ p` ne, a r[ spuns ea, c[ te ]ngrije=ti
de m` ntuirea sufletului meu. Cred c[ idolii sunt ]n=el[ tori, pentru
c[ tot ce-mi spui tu ]mi place =i mi-i drag s[ te ascult.“
— Atunci ]nva\[ legea cea nou[ =i adev[ rat[ , i-a zis Iosaf, =i
f[ -te cre=tin[ .
— M[ lep[ d de idoli =i fac tot ce voie=ti, a zis fecioara, dar
mai ]nainte ]ndepline=te-mi =i tu o dorin\[ a mea.
— Care este aceea?
— O, st[ p` ne, =opti Mogra, dorin\a mea cite=te-o ]n ochii mei,
ascult-o ]n =oapta izvoarelor =i-a s[ rii, sim\e=te-o ]n mireasma
florilor. Tinere\ele noastre sunt f[ cute s[ se-n\eleag[ =i ceea ce
doresc eu nu poate s[ nu fie pl[ cut lui Dumnezeu.
Iosaf a privit cu mirare la Mogra =i deodat[ a sim\it ]n el
demonul desfr` n[ rii. Ci st[ p` nindu-se, cu durere i-a r[ spuns fetei
lini=tit:
„Cum ai ]ndr[ znit tu, Mogra, s[ -mi faci mie o m[ rturisire ca
asta? Tu =tii c[ eu mi-am ]nchinat via\a lui Dumnezeu cel drept,
jertfindu-i tinere\ea mea. Vreau sa tr[ iesc ]n lume curat.“
— St[ p` ne, a r[ spuns fecioara, tu care e=ti a=a de plin de
]n\elepciune nu se poate s[ nu =tii c[ dragostea omeneasc[ =i
]nso\irea nu sunt oprite ]n c[ r\ile cre=tine=ti. C[ ci =i eu am cetit
multe c[ r\i =i de multe ori am vorbit cu cre=tinii. +i oare nu este
scris ]n acele c[ r\i c[ cinstit[ este nunta ]ntre toate? +i n-au
cunoscut nunta patriarhii cei de demult =i proorocii =i drep\ii,
precum ]nva\[ scripturile voastre? Au doar[ Petru n-a avut femeie,
cum arat[ c[ r\ile? +i n-a fost acest Petru verhovnic al apostolilor?
Cine te-a ]nv[ \at, st[ p` ne, a numi nunta necurat[ ? Cuvintele tale
r[ nesc ad` nc dragostea mea.
Fericitul Iosaf a r[ spuns cu tulburare:
„A=a sunt toate ]n sf` nta scriptur[ , precum spui. Slobod este
fiecare s[ se c[ s[ toreasca dac[ voie=te, afar[ ]ns[ de cei care au
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
123
f[ g[ duit s[ -=i p[ zeasc[ fecoria pentru Hristos. Iar eu, de c` nd am
primit sf` ntul botez, m-am jurat s[ m[ duc f[ r[ prihan[ ]naintea
lui. Deci cum a= putea ]ndr[ zni s[ calc jur[ m` ntul pe care l-am
f[ cut lui Dumnezeu?“
Mogra s-a plecat la picioarele sale, suspin` nd =i m[ rturisindu-=i
dragostea:
„Au cum po\i tu, st[ p` ne, s[ dispre\uie=ti tinere\ele noastre =i
frumuse\ea acestei vie\i? Eu, pentru iubirea mea, sunt gata s[ -\i
jertfesc totul. }ns[ fii al meu o clip[ ca s[ putem r[ scump[ ra o
ve=nicie de a=tept[ ri =i ]nfr` n[ ri. Ci Dumnezeu nu poate s[ nu
ierte, c[ ci bun[ tatea lui este nesf` r=it[ . +i scrie ]n c[ r\ile tale c[
se face mare bucurie ]n cer pentru un p[ c[ tos care se poc[ ie=te.
A=a ]nc` t ]n clipa aceasta de fericire Dumnezeu cel bun ne va ierta
=i poc[ in\a noastr[ ]i va fi cu at` t mai pl[ cut[ . Cu chipu-acesta
vei putea s[ m[ m` ntui =i s[ m[ faci cre=tin[ “.
Acestea zic` ndu-le ea, sufletul fericitului a ]nceput a se cl[ tina
cu felurite feluri de g` nduri, =i-i sl[ beau voia =i ]n\elegerea. Iar
demonul se bucura ]n preajma lor, ]n umbr[ . +i-n dumbr[ vile
ostrovului c` ntau cu glasuri tinere celelalte fecioare. Iar Mogra
era at` t de frumoas[ =i de supus[ =i se ruga cu at` ta dragoste,
]nc` t fiul ]mp[ ratului sim\indu-se cuprins ca de-o flac[ r[ , se
socotea pierdut. Lovindu-se ]n piept =i oft` nd din ad` ncul inimii
c[ tr[ Dumnezeu, degrab[ s-a retras ]n chilioara lui =i acolo, ]n
rug[ ciune, v[ rs` nd izvor de lacrimi, striga spre cel care singur ]l
putea m` ntui de vifor:
„Spre tine, Doamne, n[ d[ jduiesc, ca s[ nu r` d[ de mine
vr[ jma=ul cel negru“.
Rug` ndu-se astfel =i f[ c` nd multe plec[ ri de genunchi, a stat
p` n[ la t` rzie vreme sub ocrotirea lui Dumnezeu. Apoi adormind
pu\in, deodat[ s-a v[ zut r[ pit de c` \iva b[ rba\i str[ ini, care.
trec` ndu-l prin ni=te locuri minunate, l-au dus la o c` mpie ]ntins[ ,
]nfrumuse\at[ cu flori ro=ii =i cu bun[ mireasm[ . Privind ]n juru-i,
a v[ zut livezi frumoase cu roade str[ ine; iar frunzele pomilor
124
C[ r\i populare
frem[ tau vesel la un v` nt sub\ire =i lin. Sub arcurile livezii erau
scaune de aur curat, ]nfrumuse\ate cu pietre scumpe =i m[ rg[ ritare
de mult pre\, =i raze mari ie=eau dintr-]nsele. Se vedeau =i paturi
de aur a=ternute cu covoare ]n felurite culori. Iar prin preajm[
curgea o ap[ limpede, veselind vederea =i dulce murmur` nd. Deci
prin acel loc minunat purt` ndu-l b[ rba\ii ]nfrico=a\i, l-au dus p` n[ ntr-o cetate ce str[ lucea cu lumin[ negr[ it[ , av` nd zidurile de
aur =i din pietre de pre\ pe care nu le-a v[ zut nimeni nici odinioar[ ; iar st` lpii =i por\ile erau din c` te-un singur rubin. Din
]n[ l\ime str[ lucea o lumin[ mare cu raze umpl` nd uli\ele cet[ \ii;
=i osta=i ]naripa\i cu chipuri tinere se plimbau gl[ suind c` nt[ ri
prea dulci pe care niciodat[ nu le-a auzit urechea omeneasc[ .
P[ rea a zice un glas:
„Iat[ odihna drep\ilor, iat[ veselia celor ce-au pl[ cut Domnului
]n via\a lor“.
Iar b[ rba\ii ]nfrico=a\i sco\` ndu-l din cetatea aceea =i vr` nd
s[ -l duc[ ]napoi, el s-a rugat cu durere:
„Nu m[ lipsi\i, v[ rog, de aceast[ negr[ it[ bucurie, ci ]ng[ dui\im[ s[ petrec ]ntr-un col\ al acestei cet[ \i“.
Iar ei au zis: „Nu se poate acuma; vei intra ]ns[ aici mai t` rziu
prin multe osteneli =i sudori; pentru c[ cei ce suf[ r mo=tenesc
]mp[ r[ \ia cerului“.
Acestea zic` nd, l-au trecut prin c` mpia cu livezile =i l-au dus
pe-un t[ r` m ]ntunecat, ]n negur[ =i ]ntr-o jalnic[ larm[ de t` nguiri.
Acolo, sub un munte, ardea un cuptor, =i duhurile r[ zbun[ rii
st[ teau ]mprejurul fl[ c[ rilor. Iar dincolo de foc se vedeau felurite
jivine necurate, =erpi =i viermi f` =` ind =i acoperind trupuri putrede.
+i ]n fl[ c[ ri izbucneau din c` nd ]n c` nd \ipete de chin =i se
zbuciumau umbre. I s-a p[ rut c[ -i sun[ un glas ]n ureche:
„Iat[ locul p[ c[ to=ilor =i munca celor care s-au ]ntinat cu faptele
ru=inii“.
B[ rba\ii ]nfrico=a\i l-au scos =i de-acolo =i deodat[ Iosaf s-a
trezit singur pe lespedea goal[ . Era ]nsp[ im` ntat de moarte =i
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
125
lacrimile din ochi ]i curgeau p` r[ u. +i toat[ frumuse\ea Mogrei,
ca =i a celorlalte femei =i fecioare, i s-a p[ rut mai ]njosit[ dec` t
tina =i gunoiul =i de=ert[ ciune ]ntr-ale lumii de=ert[ ciuni. Sta
zdrobit ]n locul s[ u, =i sufletul ]i era cu totul cuprins de minunata
=i sl[ vita vedenie a visului =i ad` nc tulburat de negura =i spaima
de pe t[ r` mul chinurilor.
Cum a r[ s[ rit soarele, a ajuns la Avenir-]mp[ ratul veste cum
c[ fiul s[ u prea iubit e bolnav. +i ]mp[ ratul gr[ bind, chiar atunci
a venit la ostrov =i a intrat ]n chilia lui Iosaf av` nd ochii ]n lacrimi.
L-a g[ sit trudit =i alb la chip ]n a=ternutul s[ u. +i a=ez` ndu-se la
c[ p[ t[ iul lui =i lu` ndu-i cu bl` nde\[ m` na dreapt[ ]ntru ale sale,
a ]ntrebat: „Ce s-a ]nt` mplat, fiul meu preaiubit?“ Iar t` n[ rul
]ntorc` nd spre p[ rintele s[ u ochii, plini ]nc[ de vedenia nop\ii, i-a
spus toate. +i a ad[ ugit:
„O, bunul meu p[ rinte, pentru ce ai g[ tit curse picioarelor mele,
vr` nd s[ -mi v` nez sufletul =i s[ -l arunc pierzaniei? C[ ci de n-ar fi
vegheat asupra-mi Dumnezeu al ]ndur[ rii, a= fi c[ zut ]n pr[ pastia
cea ve=nic[ . Am adormit tulburat =i ochii mei au v[ zut minune.
Iar acuma, tat[ , de vreme ce \i-ai astupat urechile pentru toate
cele bune pe care eu le-am auzit =i le-am primit, de vreme ce nu
vrei a cunoa=te adev[ rul, las[ -m[ m[ car pe mine s[ umblu pe
calea cea dreapt[ ...“
}mp[ ratul asculta pe fiul s[ u cu mare ]ntristare.
„Calea aceasta o iubesc, a vorbit iar Iosaf. P[ r[ sind aici totul,
doresc s[ ajung ]n locul unde petrece Varlaam, ]mpreuna cu d` nsul
s[ -mi s[ v` r=esc cealalt[ parte a vie\ii mele. Ci, dac[ porunca ta
m[ va opri aici cu sila, atunci mult nu va trece =i-mi vei privi trupul
mort, c[ ci sufletu-mi va gr[ bi s[ plece unde doresc“.
Avenir a stat o vreme pe g` nduri, ]mpov[ rat de m` hnire. Apoi
a zis:
„Las[ -m[ , fiul meu, s[ mai cuget =i fii lini=tit a=tept` nd hot[ r` rea mea“.
126
C[ r\i populare
S[ rut` ndu-l, a ie=it =i s-a dus ]n cetate. +i chem` nd la palat pe
Teuda, l-a mustrat amar pentru toat[ z[ d[ rnicia sfaturilor lui. +i
se mira ]mp[ ratul zic` nd:
„Oare at` t de neputincio=i sunte\i voi, tic[ lo=ilor, ]nc` t nici pe
un t` n[ r ca acesta nu-l pute\i birui?“
Teuda =i cu so\ii s[ i, popii, au plecat capetele, ne]ndr[ znind
dintru-nt[ iu a m[ rturisi c[ nimica nu poate birui puterea ]nv[ \[ turii lui Hristos. Iar ]mp[ ratul lu` ndu-l pe filosof cu el, l-a dus ]n
ostrovul Lebedelor, ]n chilia fiului s[ u, =i a stat fa\[ ascult` nd vorbele =i sfaturile pe care el le socotea ]n\elepte; ]ns[ toate cele ce
spunea Teuda lui Iosaf erau asemenea v` ntului ce bate ]n piatr[ .
+i dintr-o data ridic` ndu-se din patul s[ u, t` n[ rul a ]nceput a
vorbi despre credin\[ =i despre Hristos. +i a=a a vorbit el pentru
cur[ \ia sufletului =i pentru lep[ darea de sine, pentru tic[ lo=ia
oamenilor =i izb[ virea ]n singur[ tate, ]nc` t glasul lui Teuda a
r[ mas mut =i sufletul s[ u a fost p[ truns de mare cutremur.
„O, ]mp[ rate, a strigat el abia venindu-=i ]n sim\ire, cu adev[ rat
Duhul Sf` nt vie\uie=te ]n fiul t[ u =i eu m[ simt biruit de credin\a
lui! Spune-mi tu, cel ce e=ti sfin\it cu trupul =i cu sufletul — a
urmat el ]ntorc` ndu-se spre t` n[ r —spune-mi dac[ m[ pot ]nvrednici =i eu a p[ =i ]n umbra lui Hristos, lep[ d` ndu-m[ de toate
r[ ut[ \ile?“
Iar Iosaf, ridic` ndu-se din patul s[ u, a ]ntins spre el bra\ele
vorbindu-i cu bun[ tate despre c[ in\a p[ c[ to=ilor =i mila cea
nem[ rginit[ a lui Dumnezeu.
+i ]mparatul a v[ zut cu uimire pe Teuda ]ngenunchind, poc[ indu-se fierbinte =i pl` ng` nd sub ]mbr[ \i=area lui Iosaf. Apoi, chiar
]n acel ceas, ]nv[ \atul ]mp[ r[ tesc ie=ind, a alergat la pe=tera sa
arz` ndu-=i toate c[ r\ile sale vr[ jitore=ti, s-a dus pe urmele lui
Nahor, ]nvrednicindu-se de sf` ntul botez =i ]ncep` nd o via\a curat[ ,
de lumin[ =i adev[ r.
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
127
* * *
Ci ]mp[ ratul Avenir st[ tea ]nc[ ]n mare cump[ n[ =i ]ncerca fel
=i chip s[ ]nt` rzie hot[ r` rile lui Dumnezeu. L-a sf[ tuit Arahie s[
]mpart[ ]mp[ r[ \ia ]n dou[ =i s[ deie o parte fiului s[ u. „C[ ci, zice
el, dac[ -l vei supune pe fiul t[ u chinurilor, apoi nu vei fi dec` t
vr[ jma= firii. Pe fiul t[ u nu-l po\i jertfi, fiindc[ vei r[ m` ne singur
cu ]ntristarea cea de moarte. Dar socot s[ ]mpar\i cu d` nsul
]mp[ r[ \ia poruncindu-i s[ st[ p` neasc[ partea cea dat[ lui. +i dac[
va fi cuprins de grijile st[ p` nirii, apoi pu\in c` te pu\in va ]ncepe
a se obi=nui cu lumea aceasta ]ntru care vie\uim =i-=i va uita
visurile nebune. +i l[ s` ndu-l s[ r[ m` ie ]n credin\a sa, vei avea
cel pu\in fiu l` ng[ tine“.
Iar ]mp[ ratul, primind sfatul lui Arahie, =i-a ]mp[ r\it ]n dou[
]mp[ r[ \ia =i a f[ cut pe Iosaf ]mp[ rat peste o parte.
Dar t` n[ rul nu cugeta la st[ p` nire ]mp[ r[ teasc[ =i la m[ riri
ale lumii; ci dorul ]l m` na spre pustie =i singur[ tate. Totu=i v[ z` nd
c[ ]mpotrivirea p[ rinteasc[ se ]nduplec[ ]ncet-]ncet, a hot[ r` t s[
a=tepte p` n[ la ]mplinirea biruin\ii des[ v` r=ite. +i a primit a fi
]mp[ rat, s` rguindu-se s[ ]mpr[ =tie ]ntre supu=ii s[ i, pe l` ng[
bun[ tate =i mil[ , mai ales lumina credin\ei celei adev[ rate. A=a,
]n timpul c` t a st[ p` nit el, ]n \inutul s[ u s-au risipit capi=tile idolilor =i-n locul lor s-au ]n[ l\at biserici ale lui Hristos =i auzind aceasta, episcopii, preo\ii =i c[ lug[ rii care se ascundeau, au ie=it de
prin mun\i =i de prin pustiet[ \i, alerg` nd c[ tr[ sf` ntul ]mp[ rat
Iosaf. Iar el ]i primea pe to\i cu bucurie =i ]mpreun[ cu d` n=ii
cugeta la m` ntuirea sufletelor omene=ti. Deci ]n vreme pu\in[ ,
toat[ st[ p` nirea sa a luminat-o cu lumina credin\ei. Iar pentru
]ntoarcerea tat[ lui s[ u, ne]ncetat se ruga cu lacrimi, Iosaf. +i de
multe ori se ducea la el =i-i vorbea cu dragoste fiiasc[ , p[ trunz` nd
cu ]ncetul ]n negura din sufletul ]mp[ ratului. +i a=a a vrut
Dumnezeu ca =i Avenir s[ se ]ntoarc[ de la de=ert[ ciunea idolilor,
]nspre soarele adev[ rului.
128
C[ r\i populare
Hot[ r` ndu-se ]n cele din urm[ , marele ]mp[ rat a adunat pe
to\i sfetnicii =i le-a descoperit g` ndul c[ voie=te s[ primeasc[ credin\a fiului s[ u; =i to\i i-au l[ udat hot[ r` rea, c[ ci pe to\i ]i cercetase
r[ s[ ritul cel de sus, prin Iosaf. +i scul` ndu-se ]mp[ ratul, a scris
epistolie c[ tr[ fiul s[ u chem` ndu-l s[ vie, ca s[ ]nve\e pe cei ce
vor s[ ias[ din ]ntuneric. +i plec` nd ol[ carii la scaunul lui Iosaf,
i-au dus ]n grab[ vestea cea buna, bucur` ndu-i nespus inima.
Deci a venit Iosaf la tat[ l s[ u =i s-au ]mbr[ \i=at =i au pl` ns
pentru hot[ r` rea ]mp[ ratului. +i fiul a stat multe zile cu tat[ l s[ u
]nv[ \` ndu-l a=a cum odinioar[ ]l ]nv[ \ase =i pe el cuviosul Varlaam.
Ar[ t` ndu-i toate tainele adev[ ratei credin\e, l-a adus la sf` ntul
botez, fiindu-i el singur na=. Lucru cu adev[ rat nou =i minunat,
c[ ci astfel a fost tat[ sufletesc al tat[ lui s[ u trupesc. +i nu numai
]mp[ ratul Avenir, ci toata curtea lui, =i to\i dreg[ torii =i osta=ii =i
robii au primit botezul =i ]n scurt[ vreme s-a luminat toat[
]mp[ r[ \ia.
S-a f[ cut atunci mare bucurie pe p[ m` nt =i ]n cer, ca ]ntr-o
prim[ var[ a sufletelor. Iar Avenir-]mp[ ratul, dup[ botez, a l[ sat
fiului toat[ st[ p` nirea ]mp[ r[ \iei, =i el tr[ ia la o parte ]n t[ cere,
pres[ r` ndu-=i capul totdeauna cu pulbere =i t` nguindu-se pentru
p[ catele trecute. +i a petrecut astfel ]ntru smerenie =i poc[ in\[
patru ani, apoi n[ d[ jduind de la Dumnezeu iertare, s-a mutat cu
pace din aceast[ lume.
Ci dup[ moartea tat[ lui s[ u, Iosaf-]mp[ ratul a stat ]n scaun
p` n[ ce s-au f[ cut pomenirile de patruzeci de zile. Apoi chem` nd
]n jurul s[ u to\i boierii =i sfetnicii, c[ piteniile de o=ti =i de cet[ \i,
le-a descoperit taina inimii sale, cum c[ voie=te s[ lese ]mp[ r[ \ia
aceasta p[ m` nteasc[ ]mpreun[ cu cele lume=ti, =i s[ mearg[ ]n
pustie. Atunci ei s-au umplut de jale =i nu era ]ntre d` n=ii nici
unul f[ r[ de lacrimi, ci to\i se t` nguiau cu amar, fiindc[ to\i ]l
iubeau foarte pentru bl` nde\ea lui cea sf` nt[ .
„Nu v[ ]ntrista\i, o prieteni, le-a zis el atunci privindu-i bl` nd,
c[ ci aceasta este hot[ r` rea lui Dumnezeu pe care am avut-o asupra
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
129
mea ]nc[ din ]nt[ ia clip[ , c` nd am venit ]n aceast[ lume de=art[
=i degrab[ trec[ toare. Ci eu voi pleca, =i voi cu nimic nu m[ pute\i
opri; iar ]mp[ rat ]n locul meu v[ las pe Varahie, credinciosul nostru
cel de demult, care-a luptat al[ turea de mine pentru credin\[ “.
Iar Varahie, ie=ind dintre sfetnici, a c[ zut ]n genunchi =i se
lep[ da de cinstea ]mp[ r[ \iei, zic` nd:
„Iube=te, o, ]mp[ rate, pe aproapele t[ u ca pe tine ]nsu=i. Dac[
este bine a ]mp[ r[ \i, apoi ]mp[ r[ \e=te singur, c[ ci e=ti cel mai bun;
iar dac[ este r[ u, de ce pui asupra mea o greutate, de care singur
fugi? Ci eu cunosc =i iubesc via\a de pustie, ]ntru care din nou m-a=
]ntoarce. Pentru ce te duci tu, o, ]mp[ rate, =i pe mine m[ la=i?“
+i-at` t se rugau to\i de pretutindeni, ]ngenunchind =i pl` ng` nd,
]nc` t Iosaf a t[ cut, s-a tras ]n c[ mara sa =i a stat singur, cuget` nd.
Iar c` nd a venit noaptea, a scris scrisoare c[ tr[ tot norodul =i to\i
st[ p` nitorii, ]ncredin\` ndu-i pe to\i lui Dumnezeu =i poruncindule supu=ilor s[ i s[ nu-=i aleag[ alt ]mp[ rat dec` t numai pe Varahie.
Apoi l[ s` nd acea scrisoare pe mas[ , a ie=it ]ntr-ascuns din palat
=i din cetate.
Cu inima plin[ de bucurie a privit cerul nem[ rginit, plin de
stele, apoi s-a ]ndreptat spre pustia cea liber[ . +i i se p[ rea c[
abia acuma ]ncepe a tr[ i, ne]nc[ tu=at de nimic, singur numai cu
sufletul s[ u, cu Dumnezeu =i cu singur[ t[ \ile.
A doua zi s-a aflat ]ndat[ scrisoarea =i s-a st` rnit mare tulburare
=i pl` ngere ]n norod, pornind to\i cu mare gr[ bire ]ntru c[ utarea
st[ p` nului lor. O sam[ dintre cei ce-l urm[ reau i-au g[ sit urmele
=i l-au aflat l` ng[ rovina unui p` r[ u uscat, cu m` inile ridicate
spre cer f[ c` nd rug[ ciune. }ncunjur` ndu-l cu grab[ , au c[ zut to\i
]naintea lui cu pl` ngeri =i cu suspinuri.
„Nu ne l[ sa, o, ]mp[ rate, c[ ci f[ r[ tine lumea ni se pare mai
str` mt[ =i via\a mai pu\in bun[ ; vin[ iar ]ntre noi ca s[ fim ferici\i
]mpreun[ “.
+i duc` ndu-l ]napoi spre scaunul ]mp[ r[ \iei, s-au adunat =i
celelalte noroade care-l c[ utau. +i se veseleau to\i v[ z` ndu-l.
130
C[ r\i populare
Iar el privea mul\imea aceasta cu m` hnire. +i-a zis:
„}n de=ert v[ ]mpotrivi\i hot[ r` rii lui Dumnezeu. Nici voi, nici
eu nu putem face altfel. Iat[ cuv` ntul meu cu jur[ m` nt, c[ nici o
zi nu voi mai petrece cu voi =i nici o noapte nu voi mai dormi ]n
palatul ]mp[ r[ tesc. Cu m` na mea voi pune lui Varahie, pe cap,
cununa st[ p` nirii =i v[ va fi ]mp[ rat bun =i drept. Iar voi r[ m` ne\i
cu pace =i l[ sa\i-m[ s[ m[ duc pe c[ ile mele“.
Atunci a st[ tut ]nfrico=at norodul =i n-a mai cutezat nimeni s[
]nal\e cuv` nt. +i fericitul Iosaf, f[ c` nd precum spusese, a pus pe
fruntea lui Varahie cununa ]mp[ r[ \iei. +i ]ntorc` ndu-se iar[ =i spre
pustie, a pornit pe jos prin pulberea drumului, av` nd hain[ s[ rac[
=i toiag alb de lemn. +i nu s-a mai uitat ]nd[ r[ t. Iar norodul a
mers ]ndelung[ vreme ]n urma lui, ca valurile, suspin` nd =i pl` ng` nd. +i astfel l-au petrecut departe, p` n[ s-a plecat ziua =i noaptea
=i a ascuns de ochii lor pe iubitul lor st[ p` nitor. +i-au r[ mas sub
m` na lui Varahie, iar Iosaf s-a dus singur ]nainte.
}n noaptea aceea dint[ i, Iosaf a intrat ]n casa unui om s[ rman
=i i-a dat hainele lui ce le purta pe deasupra. +i r[ m` n` nd ]n rasa
cea rupt[ de p[ r pe care i-o d[ duse Varlaam odinioar[ , a ie=it =i
s-a dus mai departe, neav` nd cu sine nici p` ine, nici ap[ .
Merg` nd mult[ vreme =i intr` nd ]n singur[ t[ \i =i ]n ad` ncul
pustiei, s-a bucurat cu duhul, =i ]ngenunchind =i-a ]n[ l\at privirea
spre Hristos, zic` nd:
„S[ nu mai vad[ de-acuma ochii mei bun[ t[ \ile lumii ace=tia
=i s[ nu se mai ]ndulceasc[ inima mea cu nimic alta dec` t cu
n[ dejdea care m[ poart[ . }ndreapt[ , Doamne, pa=ii mei spre
pl[ cutul t[ u Varlaam, ca s[ -mi fie iar[ =i ]nv[ \[ tor ]n via\a cea nou[ “.
+i a=a fericitul Iosaf a umblat singur prin pustie doi ani
c[ ut` ndu-l pe Varlaam. Hrana lui erau verde\urile =i r[ d[ cinile
acelor locuri. +i uneori r[ bda ]ndelung de foame, c` nd trecea prin
\inuturi de piatr[ =i usc[ ciune. Iar pe l` ng[ foame =i sete, a suferit
]n singur[ tate =i din pricina demonului lumii, care aducea ]n el
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
131
pl[ cute amintiri ale trecutului =i-ale altei vie\i. Ci Iosaf toate le-a
biruit, tr[ g` ndu-se =i r[ m` n` nd tot mai ad` nc ]n schivnicie.
Trec` nd al doilea an, a aflat o pe=ter[ ]n pustiul Sinaridului,
unde vie\uia un c[ lug[ r ]n lini=te. Acela ie=indu-i ]ntru ]nt` mpinare, i-a spus cuv` ntul cel m` ntuitor, ]n=tiin\` ndu-l unde petrece
Varlaam. +i f[ r[ a mai face popas, chiar ]n clipa aceea, Iosaf a
pornit cu gr[ bire pe c[ rarea ar[ tat[ p` n[ ce-a ajuns la pe=tera lui
Varlaam. +i acolo, sub munte =i sub pomi, oprindu-se =i st` nd
]naintea u=ii, a b[ tut cu toiagul, zic` nd cu tulburare:
„Binecuv` nteaz[ , p[ rinte, binecuv` nteaz[ !“
Iar Varlaam auzind glasul, a tres[ rit ]nl[ untru =i ie=ind din chilia
de piatr[ a stat ]naintea u=ii, cercet` nd pe str[ in. Dup[ chip nu-l
mai putea cunoa=te, pentru c[ ar=i\a soarelui ]l ]nnegrise, p[ rul ]i
crescuse, era slab =i ochii se cufundar[ ad` nc. }ns[ l-a cunoscut
cu duhul; =i ]ntorc` ndu-se cu fa\a c[ tr[ r[ s[ rit, a mul\[ mit lui
Dumnezeu pentru bucuria ce-i venea. +i am` ndoi au stat rug` nduse, neclinti\i. Iar apoi, dup[ rug[ ciune, s-au ]mbr[ \i=at unul cu altul
cu dragoste, s-au s[ rutat cu s[ rutare sf` nt[ =i de bucurie au pl` ns.
Intr` nd ei ]n chilie, Varlaam a zis:
„Bine-ai venit, fiule al lui Dumnezeu =i mo=tenitor al ]mp[ r[ \iei
cerului. Domnul va binevoi s[ -\i deie cele ve=nice ]n locul celor
vremelnice. Te rog, o, preaiubite fiu, spune-mi cum ai ajuns aici?
+i ce \i s-a ]nt` mplat dup[ plecarea mea? Oare tat[ l t[ u, ]mp[ ratul,
a cunoscut pe Dumnezeu, sau petrece ]nc[ s[ rac =i nefericit?“
Iar dulcele Iosaf i-a spus toate pe r` nd c` te i s-au ]nt` mplat
dup[ plecarea ]nv[ \[ torului s[ u, =i c` te a f[ cut Domnul ajut` ndu-l
]ntru ]mplinirea voin\ei lui. B[ tr` nul asculta cu bucurie acele
minuni =i mul\[ mea lui Dumnezeu.
„Slav[ \ie, Hristoase, care ai binevoit ca s[ m` n\a cuv` ntului
t[ u, cea s[ m[ nat[ de mine, s[ cad[ ]n p[ m` nt bun =i s[ rodeasc[
]nsutit“.
Cum vorbeau ei astfel cu bl` nde\[ s-apropia sara. +i s[ v` r=ind
rug[ ciunea, b[ tr` nul =i-a adus aminte de hran[ , =i a poftit la masa
C[ r\i populare
132
lui pe Iosaf. Ci hran[ trupeasc[ avea pu\in[ ; =i a dat oaspetelui
numai verde\uri crude =i c` teva smochine. Iar ap[ au ie=it am` ndoi
de-au b[ ut din izvorul cel limpede care curgea din munte, sub
pomi, ]n preajma pe=terii sfin\ite.
}nt[ rindu-=i astfel trupul, au mul\[ mit lui Dumnezeu care
deschide m` na sa =i satur[ toat[ fiin\a. Apoi s[ v` r=ind rug[ ciunea
nop\ii, iar au ]nceput a vorbi despre cele suflete=ti, priveghind
p` n[ la vremea c` nt[ rii de diminea\[ .
* * *
Din acea noapte, Iosaf a petrecut cu ]nv[ \[ torul s[ u mul\i ani
av` nd minunat[ via\[ , aproape de Dumnezeu. Apoi Varlaam
apropiindu-se de cuviosul s[ u sf` r=it, a chemat pe Iosaf, fiul s[ u
]ntru suflet, =i i-a vorbit astfel cuprinz` ndu-i m` inile:
„Eu, fiule, de mult doream s[ te vad ]nainte de sf` r=itul meu.
+i c` nd m[ rugam pentru tine, Domnul nostru Iisus mi s-a ar[ tat,
f[ g[ duindu-mi c[ te va aduce la mine. +i iat[ , Dumnezeu mi-a
]mplinit dorin\a: ai venit =i te v[ d lep[ dat de lume =i unit cu
Hristos. Iar acuma, sosind vremea plec[ rii mele, tu, fiule, acopere
trupul meu cu p[ m` nt =i d[ \[ r` nii ce este al \[ r` nii. +i tu r[ m` i
]n acest loc, petrec` nd via\[ curat[ =i aduc` ndu-\i aminte de mine.
+i Iosaf, auzind aceste cuvinte, pl` ngea pentru desp[ r\irea lor
=i abia putea s[ -l m` ng` ie b[ tr` nul. Apoi i-a trimes la al\i fra\i
care vie\uiau ]n acea pustie, ca s-aduc[ cele de trebuin\[ pentru
s[ v` r=irea sfintei leturghii. Alerg` nd Iosaf, a ]mplinit porunca cu
s` rguin\[ =i s-a ]ntors ]n grab[ , tem` ndu-se s[ nu se sf` r=easc[ ]n
lipsa-i p[ rintele s[ u =i s[ r[ m` ie f[ r[ binecuv` ntarea cea mai de
pe urm[ . Deci aduc` nd ei cele de trebuin\[ pentru sf` nta jertf[ ,
Varlaam a s[ v` r=it slujba dumnezeiasc[ =i s-au ]mp[ rt[ =it am` ndoi
cu sfintele taine. Dup[ aceea b[ tr` nul a stat o vreme la sfat cu
ucenicul s[ u vorbind despre suflet. Apoi s-a rugat iar cu umilin\[ .
+i dup[ rug[ ciune, ]mbr[ \i=` nd pe Iosaf, i-a dat s[ rutarea =i
Istoria Sfin\ilor Varlaam =i Iosaf de la India
133
binecuv` ntarea cea mai de pe urm[ . Culc` ndu-se cu semnul sfintei
cruci, s-a luminat la fa\[ , av` nd mare bucurie, ca =i cum i-ar fi
sosit prieteni. Astfel s-a dus Varlaam c[ tr[ Domnul!, vie\uind ]n
pustie =aptezeci de ani, iar to\i anii de la na=terea lui fiind aproape
o sut[ .
Iosaf ud` nd cu lacrimi trupul b[ tr` nului, toat[ ziua =i toat[
noaptea a c` ntat psalmi l` ng[ el. Iar a doua zi, s[ p` nd groapa
subt smochini, aproape de pe=ter[ , a ]ngropat cinstitul trup al
]nv[ \[ torului s[ u. +ez` nd apoi l` ng[ morm` nt, pl` ngea mereu
p` n[ ce i-au sl[ bit puterile; =i lipindu-=i trupul de p[ m` nt a
adormit. Atunci a v[ zut ]n somn pe acei b[ rba\i ]nfrico=a\i, care i
se ar[ taser[ odinioar[ c` nd era ]nchis ]n palat cu fecioarele, =i
vorbise cu Mogra, =i-l ispiteau demonii. Venind ei c[ tr[ d` nsul, l-au
luat =i l-au dus pe c` mpia cea ]ntins[ =i-n cetatea str[ lucit[ ]n
care mai fusese. Intr` nd pe poarta cu st` lpi de rubin, l-au ]nt` mpinat ]ngerii lui Dumnezeu, duc` nd dou[ cununi str[ lucite. +i i-a
]ntrebat Iosaf:
„Ale cui sunt aceste cununi nespus de frumoase?“
Iar ]ngerii i-au r[ spuns zic` nd:
„Am` ndou[ sunt ale tale, Iosaf, pentru c[ multe suflete ai
m` ntuit, =i pentru c[ l[ s` nd ]mp[ r[ \ia p[ m` nteasc[ ai venit la
Dumnezeu ca schivnic. Ci una dintre aceste cununi se cuvine s[ o
dai tat[ lui t[ u care a cunoscut pe Dumnezeu, prin tine.“
Iar Iosaf a zis:
„Cum este cu putin\[ ca numai pentru pu\in[ poc[ in\[ s[
dob` ndeasc[ tat[ l meu r[ spl[ tire deopotriv[ cu mine, care-am
avut at` tea osteneli?“
Pe c` nd i se p[ rea c[ spune acestea, i s-a ar[ tat Varlaam ]n
lumina, gr[ indu-i:
„Au nu \i-am spus eu odinioar[ , Iosaf, c[ , dup[ ce te vei
]mbog[ \i, vei fi scump =i nedarnic? De ce oare nu voie=ti acuma
ca s[ fie cinstea tat[ lui deopotriv[ cu a ta? Se cade totu=i s[ te
vesele=ti c[ rug[ ciunea ta s-a auzit pentru d` nsul“.
134
C[ r\i populare
Iosaf av` nd c[ tr[ b[ tr` n obiceiul ascult[ rii, a plecat fruntea =i
a zis:
„Iart[ -m[ , p[ rinte“.
Varlaam a z` mbit.
„Spune-mi, p[ rinte, unde locuie=ti?“ a ]ntebat Iosaf.
— }ntr-aceast[ cetate frumoas[ , a r[ spuns b[ tr` nul, am dob` ndit locuin\[ prea luminat[ .
— O, bunule p[ rinte, se ruga Iosaf, ia-m[ =i pe mine la tine, ca
s[ m[ bucur iar[ =i.
— N-a venit ]nc[ vremea, i-a =optit ]nv[ \[ torul; ci trebuie s[
mai r[ m` i unde e=ti, purt` nd sarcina trupului. Iar apoi, dup[ , ce
vei r[ bda la sf` r=it, dup[ cum \i-am poruncit, vei veni =i tu aici =i
vom fi ]mpreun[ ]n veci.
Aceste le-a v[ zut fericitul Iosaf ]n vis. +i de=tept` ndu-se din
somn, avea sufletul plin de lumin[ =i de m` ng` iere.
+i a ]nceput a petrece singur ]n pustie, ]n pe=tera de subt munte,
aproape de izvor =i de morm` ntul de subt smochini.
}mp[ r[ \ia cea p[ m` nteasc[ o l[ sase ]n al dou[ zeci =i cincilea
an de la na=terea sa; apoi ]n pustie a mai petrecut treizeci =i cinci
de ani. +i i-a venit =i lui vremea s[ lese valea aceasta a m` hnirii =i
s[ se mute ]n alt[ via\[ . Iar poporul ]mp[ r[ \iei sale de odinioar[ ,
afl` nd despre s[ v` r=irea lui, =i-a adus aminte de toate cele trecute
=i de minunatul ]mp[ rat de alt[ dat[ . +i a venit mul\ime mare ]n
pustie, ca s[ se ]nchine la morm` ntul unde odihneau al[ turi
Varlaam b[ tr` nul =i ucenicul s[ u.
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
ISTORIA PREA}N| ELEPTULUI ARCHIR
CU NEPOTUL S{ U ANADAM
135
C[ r\i populare
136
}n zilele lui Sinagrip, ]mp[ rat din p[ r\ile R[ s[ ritului, era un
boier anume Archir, carele de=i nu era urmat la ]nv[ \[ turi =i =tiin\i
]nalte, dar pentru talentele cu care ]l ]nzestrase natura =i pentru
iscusita sa ]n\elepciune era foarte iubit de ]mp[ ratul =i ]n[ l\at la
rangul cel mai ]nt` i ]ntre mini=trii ]mp[ r[ \iei sale.
Acest Archir, ]n cei mai de pe urm[ ani ai v` rstei sale, pierz` ndu-=i so\ia =i fiii =i ner[ m` indu-i nici un mo=tenitor, lu[ pe nepotul
s[ u Anadam sub ]ngrijirile sale, carele r[ m[ sese orfan de p[ rin\i,
mic din fa=e, =i numindu-l fiu de suflet, a-nceput cu at` ta dragoste
s[ -l creasc[ , ]nc` t singur ]n bra\ele sale lu` ndu-l, ]l hr[ nea cu pap[
=i cu p` ine muiat[ ]n vin, ]ntocmai ca o mum[ c[ ruia i se usuc[
pieptul =i izvorul laptelui; cu at` ta ]ngrijire priveghea asupra-i ziua
=i noaptea, ]nc` t era precum zice proverbul: „de soare nev[ zut =i
de v` nt neb[ tut.“
Dup[ ce ]n astfel l-a crescut, p` n[ a venit ]n stare ca s[ se poat[
hr[ ni singur cu din\ii s[ i, =i dup[ ce se f[ cu-n v` rst[ de opt ani =i
putea s[ urmeze la =coal[ , n-a vrut Archir s[ -l dea s[ ]nve\e la
=tiin\i deosebite, care nu le cuno=tea el, ci l-a dat pe seama unui
dasc[ l b[ tr` n, carele avea foarte cuvioase purt[ ri =i era evlavios
]n cele dumnezeie=ti, poruncindu-i ca s[ -l ]nve\e toate c[ r\ile
biserice=ti (precum se ]nv[ \a cu c` \iva ani ]nainte =i pe la noi =i
prin alte p[ r\i), cum: Bucoavna 1, Ceaslovul 2, Psaltirea3 .
1
Abecedar.
Carte de rug[ ciuni care servea odinioar[ drept abecedar =i carte de citire.
3
Cartea Psalmilor, parte a Vechiului Testament .
2
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
137
Dup[ ce a urmat Anadam =i a ]nv[ \at toate c` te ]i or` nduise,
]l lu[ Archir de la dasc[ l =i s-a pus =i el singur ca s[ -i predea c` teva
lec\ii care le avea ]n memoria sa de la p[ rin\i =i de la mo=istr[ mo=i; chem` ndu-l ]n toate dimine\ile =i puindu-l l` ng[ sine
s[ =ad[ , ]i da c` te o lec\ie ]n fiecare zi, culeas[ numai din proverbi,
]ncep` nd ]ntr-acest chip: „F[ tul meu Anadame! Acum tu, de=i ai
]nv[ \at c[ r\ile cele biserice=ti =i te-ai des[ v` r=it ]ntr-]nsele, ]nc` t
po\i s[ te faci =i pop[ , dar ]ns[ nu-\i sunt destule numai acestea,
ci ]\i mai trebuie=te s[ ]nve\i =i de la mine c` teva lec\ii ca s[ =tii =i
cum s[ tr[ ie=ti ]n societate cu to\i oamenii; adic[ , cum s[ cinste=ti
pe cei mari, cum s[ te por\i cu cei mici, cum s[ -\i fii ]nsu=i \ie de
folos =i cum s[ po\i folosi =i pe al\ii; despre care sunt at` tea lec\ii
c` te sunt =i ]mprejur[ ri. De aceea ascult[ cele ce te sf[ tuiesc, iale ]n cap, ]nt[ re=te-le ]n memoria ta =i le ]ntip[ re=te pe lespezile
inimii tale, c[ ]\i vor fi spre folos ]n via\a ta, at` t suflete=te, c` t =i
trupe=te; =i ascult[ :
F[ tul meu!
1. Teme-te de Dumnezeu =i urmeaz[ poruncile lui. Supune-te
]mp[ ratului =i legilor lui.1 Ascult[ pe mai-marii t[ i =i te pleac[
lor; =i atunci nu vei avea de altul a te teme, f[ r[ numai de
Dumnezeu; c[ ci „capul plecat la toate sabia s[ -l taie nu poate.“
2. Temeiul ]n\elepciunii este frica lui Dumnezeu; de aceea ]nt` i
teme-te de Dumnezeu, =i al doilea de cel ce nu se teme de
Dumnezeu. C[ ci „pre Dumnezeu cel ce-njur[ nici de tine nu s[ ndur[ “; dar ]ns[ „necredinciosul ]=i g[ se=te asupr[ pe nelegiuitul“.
C[ „toat[ hiara ]=i are =i lupul ei“.
3. }n ziua duminecii =i ]n celelalte s[ rb[ tori mari du-te la
biseric[ =i te ]mbiserice=te, ca s[ se apropie ]ngerul de tine =i dracul
s[ se dep[ rteze.
1
O parte din preceptele de mai jos provin din cartea popular[ pe care a
prelucrat-o Pann, altele sunt ad[ ugate de el ]nsu=i (mai ales proverbele
versificate).
138
C[ r\i populare
4. Cinste=te toate legile, dar te ]nchin[ numai la a ta; c[ ci „cel
ce se ]nchin[ la dou[ credin\e, acela nici o lege n-are =i la to\i e-n
ur[ mare“.
5. Cinste=te pe p[ rin\ii t[ i =i pe cei b[ tr` ni, c[ ci =i tu po\i fi
b[ tr` n; =i ceea ce nu-\i place s[ -\i fac[ al\ii \ie nu face nici tu
altora. C[ „toat[ fapta ]=i are r[ splata“; c[ tre acestea fii recunosc[ tor f[ c[ torilor t[ i de bine ]n timpul c` nd ai avut trebuin\[ de
d` n=ii, =i nu-i uita ]n timpul fericirii tale; c[ „nu =tii cum se ]ntoarce
soarta care umbl[ ca o roat[ , ea ast[ zi te ]nal\[ ca ]n dulap =i
m` ine te d[ peste cap“.
6. Pe omul ]n\elept =i sc[ p[ tat sau s[ rac ajut[ -l mai cu sim\iciune, m[ car de orice lege ar fi; c[ a face bine nu este niciodat[
r[ u; precum zice proverbul: „tu binele din m` ini ]l scap[ =i las[
s[ caz[ m[ car =i ]n ap[ “; c[ „binele nu s-afund[ , ci st[ pe deasupra-n und[ “. +i mai v` rtos „pe altul cine ajut[ pe Dumnezeu
]mprumut[ “; =i „unde d[ cineva unul, Dumnezeu ]i ]ntoarce cu
pumnul“.
7. S[ -\i fie mil[ =i de vite, nu le pedepsi neomene=te; dup[
proverbul ce zice: „omul trebuie s[ aib[ mil[ =i de un c` ine, cu
c` t mai v` rtos cu care c` =tig[ el p` ine!“ Dar ]ns[ , „acela care n-are
mil[ de dobitoc, =i de om asemenea n-are mil[ de loc“.
8. Pe mai-marele t[ u =i pe care ]l vei sluji nu-l def[ ima c[ tre
al\ii, m[ car de \i s-ar p[ rea c` t de aspru sau r[ u; dup[ proverbul
ce zice: „nu-\i sumu\a c` inele cui ai m` ncat p` inile“, aduc` ndu-\i
aminte de proverbul ce zice: „]n c` t[ vreme vei fi ciocan, love=te,
=i c` t[ vreme vei fi nacoval[ , sufere“, iar ]n contr[ de vei urma,
gre=e=ti.
9. Cu mai-marii t[ i daraver[ s[ n-aibi; nici s[ cumperi de la
cineva vreun lucru f[ r[ tocmeal[ , ca c` nd vei sta s[ pl[ te=ti s[ n-aibi
ame\eal[ ; =i s[ nu pierzi =i ale tale pentru ale sale; asemenea, nu
lua nici ]n dator, c[ ci „cine ia ]n dator de multe ori s[ ]nt` mpl[ a
pl[ ti de dou[ ori“.
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
139
10. La st[ p` n nu te b[ ga f[ r[ tocmeal[ , c[ ci „cine s[ bag[
f[ r[ tocmeal[ iese f[ r[ nici o socoteal[ “; =i iar[ =i: la orice ]nvoire
sau tocmeal[ , „cine are la m` n[ carte are =i de dreptul s[ u parte“,
dup[ proverbul care zice: „ce e ]n m` n[ nu e minciun[ “.
11. Celui ce ]\i va vorbi \ie cu asprime tu r[ spunde-i cu bl` nde\e: c[ ci „omul nechibzuit ast[ zi ]\i vorbe=te nebune=te =i m` ine
]i pare r[ u =i s[ c[ ie=te“; dar ]ns[ ]n de=ert, c[ ci dup[ proverbul
ce zice: „c[ in\a cea din urm[ e totdeauna cu pagub[ “.
12. }naintea celor mari nu fii ]ndr[ zne\ la vorb[ =i grabnic la
r[ spuns; ci „te ]nf[ \i=az[ cu sfial[ =i r[ spunde cu socoteal[ “; c[
„toat[ graba stric[ treaba“, iar „vorba dulce mult aduce“.
13. C` nd vezi pe om la ]ntristare, nu-i mai da =i tu sup[ rare,
adic[ : nu „turna spirt peste foc, ci m` ng` ie-l de ai vreun mijloc“;
iar de nu, las[ -l mai bine, ca s[ nu-=i descarce m` nia pe tine.
14. M` nia ta iar[ =i nu gr[ bi s[ o ver=i asupra cuiva, ca s[ nu
te c[ ie=ti; c[ , dup[ cum am mai zis, „c[ in\a cea din urm[ cu
paguba ta s[ curm[ “. +i mai ales: „b[ taia =i ocara dat[ nu se
]ntoarce niciodat[ “.
15. C` nd vei vrea s[ vorbe=ti cu cineva, s[ -\i sco\i cuv` ntul
prin trei lac[ te, adic[ : unul s[ -l aibi la inim[ , al doilea la g` t =i al
treilea la buze; c[ „dac[ iese din gur[ cuv` ntul, se duce iute ca
v` ntul; =i nu-l po\i ajunge nici cu arm[ sarul, nici cu ogarul“.
16. P[ ze=te-te de vorbe fanfaroane sau flecare, nici ]ntrebuin\a
minciuni; pentru c[ „minciuna ]nt` i cade =i ca plumbul ]n ap[ se
afund[ , iar ]n urm[ iese ca frunza pe und[ “. +i apoi, „cui i s[
descopere minciuna o dat[ , acela nu s[ mai crede alt[ dat[ “, chiar
de ar vorbi =i adev[ rul.
17. Ap[ r[ -\i ochii de invidieri sau zavistii, m` inile de r[ piri =i
furti=aguri, gura de p` ri =i clevetiri =i picioarele de c[ tre pasuri
rele; c[ „cine are ochi pizma= lui =i singur e vr[ jma=“, „cine are
m` n[ lung[ pierde =i ce are-n pung[ “ =i „cine sare garduri multe
]i d[ c` te un par ]n c...“.
140
C[ r\i populare
18. Fere=te-te de desfr` n[ ri, nu te fermeca de frumuse\ile
muierilor, =i mai ales de cele cu b[ rbat; c[ „vinul bun =i muierea
frumoas[ sunt dou[ otr[ vi dulci la om“; =i „cine umbl[ pe drum
cu g` ndul acas[ ]=i pierde c[ ciula ]n t` rg“, iar „cine umbl[ dup[
cea cu b[ rbat, dracul ]=i sparge opincile =i ]l d[ cur` nd ]n cap“; c[
„tigva nu merge de multe ori la ap[ , ori se rup baierile =i scap[ ,
ori se love=te de ceva =i crap[ .“
19. De vei avea vecin r[ u sau vreun asupritor, nu purta ]n
contra-i ur[ , s[ te asemeni lui; ci de este altul ]n contra-\i r[ u, tu
fii bun; c[ „cu o\et =i cu fiere nu se face agurida miere“; ci „de te
latr[ vru-n c` ine, astup[ -i gura cu p` ine; n-arunca ]n el cu piatr[ ,
c[ atunci mai r[ u te latr[ “.
20. De ]\i va cugeta cineva r[ u =i te va blestema, tu vorbe=te-l
de bine =i nu-l def[ ima; c[ ci „cui ]i iese din gur[ blestemul, ]i
cade ]n s` n ca ghemul“; =i „cine altui groap[ va s[ pa, ]nt` i el ]ntr]nsa se va ]ngropa“.
21. Nu te aduna, nici te ]ntov[ r[ =i cu oameni pro=ti =i nerozi,
ca s[ nu-\i zic[ cineva: „s-a str` ns r` nced l` ng[ muced“; dup[
proverbul ce zice: „spune-mi cu cin’ te-nso\e=ti, ca s[ -\i ar[ t cine
e=ti“; =i „]n t[ r` \e cine s[ amestec[ ]nc[ (zice) porcii ]l m[ n` nc[ “.
De aceea, „mai bine cu un ]n\elept s[ cari pietre la o cas[ dec` t
cu un nerod =i nebun s[ =ezi la mas[ “; =i iar „mai bine cu un
vrednic la pagub[ dec` t cu un nevoia= la c` =tig“.
22. Fere=te-te de certe =i judec[ \i; c[ totdauna „e mai bun[ o
]nvoial[ str` mb[ dec` t o judecat[ dreapt[ “; nici te amesteca ]n
cearta altora; c[ ci mul\i sunt carii caut[ g` lceava cu lum` narea;
=i „te pomene=ti c[ -\i umple ceafa de pumni =i spatele de ciomege“;
=i „p` n[ la ]mp[ ratul, suferi ]nc[ ieratul“.
23. Fugi de lingu=itori =i de carii te laud[ ]n fa\[ =i „]\i vorbesc
tot pe plac, puindu-\i la gre=eli capac“, ci „pe omul cel ]n\elept
lipe=te-l c` t po\i de piept“; =i ]i ascult[ ]nv[ \[ turile, priimindu-le
cu sete, ca c` nd ai bea ap[ dintr-o f` nt` n[ rece; c[ „mai bine e s[
te bat[ un ]n\elept dec` t s[ te laude un nerod“.
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
141
24. Nu fii m` ndru =i neb[ g[ tor ]n seam[ ; ci cerceteaz[ -\i vecinii
=i amicii sau prietenii; dar ]ns[ du-te mai rar =i =ezi pu\in; nu fii
ca anghira sau racul corabii, care u=or se arunc[ ]n ap[ =i cu
anevoie se ardic[ ; c[ e mai bine s[ pleci =i s[ nu le par[ bine
dec` t s[ =ezi p` n[ s[ li s[ urasc[ de tine.
25. C` nd vei fi poftit la vreo adunare pompoas[ , ]mbrac[ -te
]n hain[ frumoas[ , ca s[ nu-\i vie cu ru=ine c` nd vei =edea l` ng[
cei ]mbr[ ca\i bine; s[ nu fii „br` nz[ bun[ ]n burduf de c` ine“, c[
e un proverb: „ori te poart[ cum \-e vorba, ori vorbe=te cum \-e
portul“.
26. C` nd vei fi chemat la masa altuia, nu gr[ bi s[ =ezi la locul
cel dint` i; ci totdeauna s[ -\i alegi scaunul cel mai de jos; c[ de
vei fi tu mai cu vrednicie dec` t ceilal\i, ]\i va fi cu cinste c` nd te
vor pofti mai sus. Iar de vor veni al\ii mai de cinste dec` t tine, ]\i
va veni cu ru=ine c` nd te vor pofti mai jos; dar ]ns[ de voie=ti s[
tr[ ie=ti mai bine, „totdeauna la cap de \ar[ s[ -\i faci cas[ =i s[ -\i
alegi loc la mijloc la mas[ “.
27. Nu fii lacom, c[ ci l[ comia stric[ omenia; ci „la m` ncare
s[ aibi cump[ tare =i la b[ utur[ s[ aibi m[ sur[ “; nu ]nc[ rca c` t nu
po\i duce; nici pe al\ii nu ]mbia c` t nu le cere inima s[ bea. +i
mai v` rtos la masa altuia nu porunci nimic sau s[ te apuci cumva
s[ ceri s[ -\i aduc[ ceva; c[ ci „oaspele nu m[ n` nc[ ce g` nde=te, ci
m[ n` nc[ ce g[ se=te“.
28. Nu fii avar sau zg` rcit; c[ ci scumpul nu e st[ p` n pe banii
s[ i, ci banii ]l st[ p` nesc pe el; =i „cine str` nge ]nc[ niciodat[ nu
m[ n` nc[ “; c[ „banii str` ng[ torului r[ m` n ]n m` na cheltuitorului“.
Ci fii milostiv, =i din m` na ta ]ntinde =i s[ racului o bucat[ de p` ine;
c` nd ]\i cere, nu-l ur], nici la el te posomor]; ci ]ncai „c-o vorb[
bun[ te-ndur[ dac[ punga \i-e zg` rcit[ =i n-are gur[ “.
29. Pe c[ l[ torul strein ce n[ zuie=te la casa ta nu-l goni =i
dep[ rta; ci ]l prime=te =i ]l cinste=te, ]nlesnindu-i cele trebuincioase
ca unui om druma=, c[ l[ tor; c[ „munte cu munte nu se ]nt` lne=te,
dar om cu om c` nd nici nu g` nde=te“.
142
C[ r\i populare
30. C` nd ai s[ c[ l[ tore=ti undeva, totdeauna pleac[ de diminea\[ =i g[ zduie=te devreme; c[ seara a=tep\i ]ntunericul nop\ii,
iar diminea\a lumina zilei; nu te lua dup[ cele ce vezi la al\ii, ci
las[ s[ se ia al\ii dup[ =tiin\a ta; c[ „cine s[ ia dup[ musc[ ajunge
la b[ legar“.
31. }n c[ l[ torie, f[ r[ tovar[ = s[ nu mergi, nici la v` nat cu pu=ca
goal[ s[ pleci; c[ o arm[ goal[ sperie pe doi in=i, adic[ : =i pe
st[ p` nul ei, =i pe vr[ jma=ul s[ u; ]ns[ la vreme de nevoie, un
ciomag mai lesne ia foc dec` t o arm[ plin[ .
32. La drum ]naintea tovar[ =ilor t[ i s[ nu pleci niciodat[ , ci
a=teapt[ -i s[ mergi ]mpreun[ ; pe l` ng[ aceasta, p[ ze=te pe drum
p[ r[ sit s[ nu apuci, vama ]mp[ r[ teasc[ s[ nu o ocole=ti =i la
c` rcium[ unde vei vedea nevasta t` n[ r[ =i b[ rbatul b[ tr` n s[ nu
dormi, c[ la asemenea loc s[ adun[ oameni de toat[ m` na.
33. C` nd ai s[ mergi ]n cale dep[ rtat[ , totdeauna s[ -\i iei
merinde de drum; =i c` nd e=ti cu tovar[ =, nu gr[ bi s[ -\i ispr[ ve=ti
merindele tale ]nt` i; c[ ci c` nd nu-\i va mai r[ m` nea, o s[ fii silit
s[ rabzi =i s[ a=tep\i p` n[ c` nd le va veni lor poft[ s[ m[ n` nce;
c[ „e r[ u c` nd n-ai al t[ u =i a=tep\i de la m` na altuia“; =i „cine ]=i
\ine p` inea ]n s` nul altuia de multe ori fl[ m` nd r[ m` ne“.
34. La negu\[ torie tovar[ = nu-\i trebuie; c[ „doi c` rmaci ]neac[
corabia“; =i „unde sunt moa=e multe r[ m` ne copilul cu buricul
net[ iat; ci „s[ te ]ntinzi pe c` t po\i s[ cuprinzi“; c[ „cine umbl[ s[
cuprind[ multe pu\ine adun[ “. +i „cine ]=i las[ nego\ul ]n n[ dejdea
altuia este ca cel ce se las[ cu funia altuia ]n pu\“ (c[ ria nu-i
cunoa=te t[ ria).
35. }n sf` r=it, tot omul e dator ]n lume s[ urmeze la una din
aceste trei, adic[ : sau f[ -te osta=, sau f[ -te c[ lug[ r, sau te ]nsoar[ ,
dar ]ns[ osta= s[ te faci mai t` n[ r, c[ lug[ r mai b[ tr` n, =i s[ te
]nsori c` nd ajungi ]n minte coapt[ , c` nd po\i, adic[ , s[ c` =tigi
banii, iar nu c` nd =tii numai s[ -i cheltuie=ti; c[ „nevasta nou[
guri are, nu e precum \i se pare“; c[ „e mult mai bine s[ zici numai:
vai de mine! dec` t s[ sta\i am` ndoi s[ striga\i: o, vai de noi!“
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
143
36. C` nd vei vrea s[ te ]nsori deschide ochii patru ca „s[ nu
aduci pe dracul cu l[ utari ]n cas[ “. Ci te p[ ze=te s[ nu iei fat[
frumoas[ de neam prost, nevast[ l[ sat[ de b[ rbat =i v[ duv[ care
]=i pl` nge pe b[ rbatul cel mort; nici lua de neam mai mare dec` t
tine, ca s[ nu-\i zic[ : scol tu, s[ =ed eu; nici mai bogat[ , ca s[ nu-\i
zic[ : taci tu, s[ vorbesc eu; ci ia mai s[ rac[ , ca s[ -\i zic[ : f[ ce =tii tu;
c[ „nevasta nu e c` rp[ , dac[ nu-\i place, s[ o desco=i =i s[ o lepezi“.
37. S[ nu fii tem[ tor; c[ „b[ rbatul tem[ tor ]=i ]nva\[ nevasta
curv[ , =i st[ p` nul scump, sluga hoa\[ “. C[ dac[ este ea neam r[ u,
„mai bine s[ p[ ze=ti cr` ngul cu iepurii dec` t pe d` nsa“. Toate merg
dup[ neam: „uit[ -te la muma sa =i cunoa=te pe fie-sa“. C[ „unde
a s[ rit capra o s[ sar[ =i iada“. +i „dac[ este fierul r[ u, pe c` t ]l
ba\i, e degeaba, nu faci din el nici o treab[ “.
Cu aceste =i cu alte asemenea dup[ ce ]nv[ \[ Archir pe nepotul
s[ u Anadam, =i dup[ ce de mai multe ori i le repet[ , ]ntr-o zi ]i
zise: „F[ tul meu! eu, ca unul ce am ]ngrijit de a ta cre=tere, dup[
p[ rerea mea socotit[ ]ndestul de bun[ , =i ai ajuns ]ntr-o v` rst[
c` t s[ po\i cunoa=te =i deosebi albul din negru, dulcele din amar
=i bunul din r[ u, am n[ dejde c[ -mi vei bucura r[ m[ =i\a zilelor
mele =i ]mi vei odihni b[ tr` ne\ele prin urm[ ri ]n\elepte, ]n toate
pasurile tale dup[ sf[ tuirile ce \i-am dat, ca s[ te po\i face vrednic
a c` =tiga dragostea tuturor oamenilor =i cinstea ]mp[ ratului, c[ reia
am avut-o eu, =i dup[ moartea mea s[ -mi mo=tene=ti at` t starea,
c` t =i locul meu.“
Dup[ toate acestea, dorind ]n\eleptul Archir ca s[ vaz[ cu ochii
s[ i pe nepotul s[ u Anadam ]naintat =i ridicat la o treapt[ mai
fericit[ , merg` nd =i ]nf[ \i=indu-se ]naintea ]mp[ ratului, a zis:
„Sl[ vite ]mp[ rate! Te rog s[ am trecere pentru slujbele mele cele
de mul\i ani =i s[ prime=ti pe nepotul meu Anadam s[ slujeasc[
]mp[ r[ \iei-tale ]n locul meu; c[ eu am sl[ bit de b[ tr` ne\e =i nu te
poci sluji ca p` n-acum, ci nepotul meu e t` n[ r =i vrednic s[ -\i
144
C[ r\i populare
]ndeplineasc[ toate slujbele, dup[ =tiin\a =i ]nv[ \[ tura care i-am
dat-o eu, =i mie s[ -mi dai voie ca s[ m[ duc s[ m[ odihnesc de
aici ]nainte la casele mele“. }mp[ ratul ]i primi cererea =i ]i zise:
„S[ fii iertat, Archire, du-te =i te odihne=te; ]ns[ c` nd vei fi
trebuincios =i te voi chema, s[ fii gata la poruncile mele; iar
Anadam va r[ m` nea ]n locul t[ u secretar =i va avea cinste de la
mine pentru slujbele tale cele credincioase care mi le-ai s[ v` r=it.“
Deci f[ c` ndu-i ]nchin[ ciune Archir =i mul\[ mindu-i, se duse
s[ se odihneasc[ la mo=ia sa; iar nepotul s[ u r[ m` n` nd ]n locul
lui, dup[ pu\in timp ]ncepu s[ cugete r[ u ]mpotriva unchiului s[ u
=i c[ uta mijloace ca s[ -l r[ puie; =i a=a ]i trimise ]ntr-o zi o scrisoare
mincinoas[ , ca din partea ]mp[ ratului, ]n care zicea aceste: „Archire! ]n minutul care vei vedea scrisoarea aceasta, s[ te scoli =i c` t
mai ]n grab s[ str` ngi toat[ oastea ta =i ]mpreun[ s[ vii la mine.“
Aceast[ scrisoare cum o primi Archir =i o citi, f[ r[ z[ bav[ ]=i
str` nse toat[ oastea care fusese sub comanda lui =i plec[ la
]mp[ ratul; iar nepotul s[ u, v[ z` ndu-l, alerg[ =i spuse ]mp[ ratului,
zic` nd: „Sl[ vite ]mp[ rate! Unchiul meu Archir s-a sculat cu
mul\ime de oaste =i vine asupra ]mp[ r[ \iei tale, =i, ca s[ te ]ncrezi
mai bine, vino de vezi cu ochii; carele nu vine pentru alt dec` t
s[ -\i ia ]mp[ r[ \ia.“ „Iar ]mp[ ratul Sinagrip, v[ z` nd at` ta oaste =i
pe Archir ]n fruntea ei, s-a sp[ im` ntat cu totul, crez` nd c[ negre=it
Archir vine cu cuget r[ u asupra-i, =i ]ntreb[ pe Anadam, zic` nd:
„Anadame! ]nva\[ -m[ ce trebuie s[ fac la o a=a ]mpotriv[ sculare
f[ r[ de veste“. Iar Anadam. v[ z` nd pe ]mp[ ratul cuprins de
grozav[ spaim[ , ]ncepu a-l ]ncuraja, zic` nd: „Nu te teme, sl[ vite
]mp[ rate! Ci las[ s[ m[ duc eu singur la d` nsul =i cu cuvinte bune
]l voi m` ng` ia =i ]l voi ]ndupleca s[ -l aduc numai pe el singur la
]mp[ r[ \ia-ta.“
Auzind ]mp[ ratul aceste zise: „Anadame! De vei putea s[ -l
]ndupleci, dup[ cum zici, =i s[ -l aduci numai pe el singur, te voi
face mai mare peste to\i boierii ]mp[ r[ \iei mele =i cu mari daruri
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
145
te voi d[ rui.“ Anadam auzind aceasta, merse ]ndat[ la unchiul
s[ u =i cu ]nchin[ ciune s[ rut` ndu-i m` na ]i zise: „Bine ai venit s[ n[ tos,
p[ rintele meu; sunt trimis de ]mp[ ratul ca s[ te ]nt` mpin =i s[ te
primesc cu cinste, pentru c[ prea mult ]i pare bine de supunerea
care ai ar[ tat =i ai venit f[ r[ z[ bav[ : =i mi-a zis c[ oastea s[ r[ m` ie
aici =i numai singur ]mpreun[ cu mine s[ te ]nf[ \i=ezi la m[ ria-sa.“
Archir, ne=tiindu-se vinovat cu nimic, crezu cuvintele nepotului
s[ u, ca =i p` n[ acum, =i duc` ndu-se la ]mp[ ratul ]i f[ cu cuviincioas[ ]nchin[ ciune =i ]ncepu s[ -l ]ntrebe despre ale s[ n[ t[ \ii. Iar
]mp[ ratul, privind cu ur[ asupra-i, ]l ]ntreb[ cu m` nie, zic` nd:
„Tu, carele ai fost cel mai credincios al acestei ]mp[ r[ \ii =i ai avut
mai mare cinste dec` t to\i boierii, at` t la tat[ l meu, c` t =i la mine,
=i acum vii cu oaste asupra mea ca s[ m[ pierzi =i s[ -mi iei
]mp[ r[ \ia?“ Archir, ca unul ce nu =tia nimic despre cele ce ]i zicea,
r[ mase ]n loc uimit =i nu =tia ce s[ r[ spunz[ . }mp[ ratul ]ns[ , ]n
iu\eala m` nii,1 ned` ndu-i vreme s[ se dezmeticeasc[ , nici a=tept` ndu-l s[ -i r[ spund[ , ]l os` ndi la ]nchisoare, p` n[ a-i hot[ r]
pedeaps[ mai mare. Iar Anadam fiind fa\[ ]ncepu s[ mustre pe
unchiul s[ u, zic` nd: „Ce taci? Au doar[ \i-ai pierdut mintea la
b[ tr` ne\e =i nu po\i r[ spunde ]mp[ ratului nimic? }n adev[ r, bine a
zis cine a zis c[ pomul dac[ ]mb[ tr` ne=te, pune paie =i-l p` rle=te!“
Deci dup[ ce duser[ pe Archir la ]nchisoare, ]mp[ ratul f[ r[
z[ bav[ str` nse pe to\i mini=trii ]mp[ r[ \iei sale, ]mpreun[ cu
Anadam, =i ]i ]ntreb[ ce trebuie s[ fac[ lui Archir? Iar Anadam
r[ spunse c[ s[ i se taie capul =i s[ i se dep[ rteze de trup trei sute
de co\i. }mp[ ratul, auzind aceasta, ]ndat[ chem[ pe arma=ul =i ]i
porunci ca s[ ia pe Archir s[ -l duc[ s[ -i taie capul. Arma=ul
merg` nd dup[ porunca ]mp[ ratului ca s[ -l ia s[ -l piarz[ , Archir i
se rug[ , zic` ndu-i: „Prietine, te rog du-te la ]mp[ ratul =i ]i cere ca
s[ m[ duci s[ -mi tai capul acas[ la mine; r[ spl[ te=te-mi cu at` t
]ncai binele care \i l-am f[ cut =i eu odinioar[ .
1
M` niei (citit m ` nii) .
146
C[ r\i populare
Arma=ul, vr` nd s[ ]mplineasc[ cererea prietenului s[ u, se duse
la ]mp[ ratul, dup[ cum l-a ]nv[ \at Archir, =i ]i zise: „Sl[ vite
]mp[ rate! Archir se roag[ ]mp[ r[ \iei-tale ca s[ binevoie=ti a-i or` ndui pierderea la mo=ia lui, unde s[ i se ]ngroape =i trupul, ca s[ -l
pl` ng[ robii =i roabele sale“. }mp[ ratul ]i primi rug[ ciunea =i ]i
dete voie arma=ului, zic` nd: „Fie dup[ voia lui; ia-l dar =i duc` ndu-l
numaidec` t s[ -i tai capul =i puindu-l ]ntr-o tipsie s[ -l aduci la mine
s[ -l v[ z“.
A=a lu` ndu-l arma=ul =i duc` ndu-l, Archir i se rug[ iar[ =i,
zic` nd: „Prietene, nu gr[ bi s[ ]mpline=ti porunca ]mp[ ratului cu
pierderea mea, c[ poate va avea vreodat[ trebuin\[ de mine =i ]i
va p[ rea r[ u; ci bag[ -m[ ]ntr-o groap[ ascuns[ ce o am la casele
mele =i ]n locul meu taie capul unui vinovat de moarte, pe care ]l
am ]nchis =i care prea mult seam[ n[ cu mine“. La aceste cuvinte
]nduplec` ndu-se arma=ul =i f[ c` nd dup[ cererea lui Archir, ]l b[ g[
]n groapa care i-a zis =i t[ ind capul vinovatului ]l duse la ]mp[ ratul;
care v[ z` ndu-l ]mp[ ratul =i Anadam crezur[ c[ este al lui Archir.
Deci ceru voie Anadam de la ]mp[ ratul ca s[ mearg[ la casele
unchiului s[ u s[ puie toate averile r[ mase la or` nduial[ =i s[
porunceasc[ slugilor ca s[ ]ngrijeasc[ de d` nsele dup[ cuviin\[ .
}mp[ ratul ]i plini cererea =i ]i zise: „Du-te, ispr[ ve=te-\i treburile
mai cur` nd =i te ]ntoarce f[ r[ z[ bav[ s[ -\i ]ngrije=ti de slujba la
care te-am or` nduit.“
Anadam, merg` nd la casele unchiului s[ u =i v[ z` ndu-se st[ p` n
peste at` ta avere =i bog[ \ie, de mult[ bucurie se apuc[ s[ fac[
veselii cu m` nc[ ri, cu b[ uturi =i s[ petreac[ cu l[ utari =i cu jocuri,
pedepsind =i b[ t` nd robii =i roabele unchiului s[ u, care toate
aceste le auzea Archir din groap[ ; =i dup[ ce f[ cu multe nebunii
=i barbarii se ]ntoarse la postul s[ u.
Nu mult dup[ aceasta, auzind ]mp[ ratul Faraon c[ Sinagrip a
r[ pus pe Archir, carele pentru ]n\elepciunea lui era cunoscut =i
iubit de d` nsul, foarte r[ u i-a p[ rut =i cu m` nie scrise lui Sinagrip,
zic` nd: „}n ceas ce vei vedea scrisoarea mea ]ndat[ s[ -mi trimi\i
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
147
me=teri ca s[ -mi zideasc[ o cetate ]n aer, care s[ fie ]n slav[
at` rnat[ f[ r[ s[ se ating[ de p[ m` nt, =i s[ -mi trimi\i =i tributul
(haraciul). Iar de vei ar[ ta vreo ]mpotrivire =i nesupunere, te voi
scoate din \ara ta cu necinste.“
Duc` ndu-se solii cu scrisoarea, =i Sinagrip citindu-o, se sp[ im` nt[ =i s[ ]ngriji foarte, ne=tiind ce s[ fac[ ; pentru care str` nse
pe to\i mini=trii s[ i, le ar[ t[ cererea ]mp[ ratului Faraon =i ]i ]ntreb[
ca s[ -=i dea p[ rerea =i s[ chibzuiasc[ ce trebuie s[ fac[ . Iar ei,
nepricep` ndu-se nici unul, ]i r[ spunser[ , zic` nd: „Acest lucru,
m[ ria-ta, putea s[ -l fac[ numai Archir, pe care l-ai t[ iat =i l-ai
r[ pus; ci ]ntreab[ pe nepotul s[ u Anadam, c[ el trebuie s[ =tie
ceva din ale unchiului s[ u.“ Anadam fiind fa\[ r[ spunse la
cuv` ntul acesta c[ aici el nu se pricepe nimic. Atunci ]mp[ ratul
Sinagrip zise c[ tre Anadam: „O, Anadame! Anadame! Te ascultai
=i r[ pusei pe unchiul t[ u, carele cu ]n\elepciunea lui putea acum
s[ -mi fie razim =i s[ -mi sprijineasc[ ]mp[ r[ \ia.“
Arma=ul, auzind despre toate acestea, se ]nf[ \i=[ la ]mp[ ratul
=i ]i zise: „Sl[ vite ]mp[ rate! Dac[ Archir acum ar fi viu, \i-ar p[ rea
bine de d` nsul =i l-ai ierta dac[ \i s-ar ]nf[ \i=a ]nainte?“ Iar
]mp[ ratul ]i zise: „Dac[ ar fi prin putin\[ ca s[ ]nvieze Archir acum,
nu numai c[ l-a= ierta, ci cu toat[ dragostea l-a= ]mbr[ \i=a; =i cel
ce mi l-ar aduce de mari daruri =i cinste s-ar ]nvrednici.“ Auzind
cuvintele acestea, arma=ul alerg[ numaidec` t, scoase pe Archir
din groap[ si-l ]nf[ \i=[ ]mp[ ratului, asemenea unui om s[ lbatec
cu p[ rul capului crescut p` n[ ]ntre spete, cu barba mare, de care
abia i s[ vedea fa\a, =i unghiile degetelor lungi ca de vultur. Sinagrip, v[ z` ndu-l ]n felul acesta, ]l ]ntreb[ cu m` hnire: „Tu e=ti, b[ tr` nule Archire?“ Iar Archir ]i r[ spunse: „Eu sunt, sl[ vite ]mp[ rate.“ Atunci ]mp[ ratul porunci ca s[ -l duc[ numaidec` t la baie
s[ -l spele, s[ -l cur[ \easc[ =i, ]mbr[ c` ndu-l ]n alte haine, s[ -l aduc[
la d` nsul.
Dup[ ce s-au f[ cut aceste toate dupre porunca ]mp[ ratului =-]l
]nf[ \i=ar[ , Archir i se rug[ , zic` nd: „M[ rog ]mp[ r[ \iei-tale s[
148
C[ r\i populare
binevoie=ti a m[ l[ sa vreo dou[ s[ pt[ m` ni, ca s[ m[ mai dezme\esc =i s[ -mi adun toate sim\irile la loc, =i atunci socotesc c[ voi
putea sluji la trebuin\ele =i p[ sul m[ riei-tale. Aceast[ cerere a sa
fiind priimit[ ]mp[ ratului =i slobozindu-l, dup[ vreo cincisprezece
zile ]l aduse iar[ =i =i puindu-l s[ =ad[ l` ng[ d` nsul, ]ncepu s[ -=i spuie
tot p[ sul care ]l avea; la care Archir zise: „Fii odihnit, ]mp[ rate, =i s[
n-aibi nici o grij[ , c[ aceste ]n cur` nd[ vreme \i le voi s[ v` r=i eu;
dec` t porunce=te s[ -mi aduc[ doi vulturi =i doi =oimi de ai ]mp[ r[ \ieitale, ca s[ -i ]nv[ \ la me=te=ugul arhitecturii.“ Aceste aduc` ndu-i-se
]ndat[ , ]i lu[ Archir =i ]n cur` nd[ vreme ]i ]nv[ \[ ceea ce trebuia s[
fac[ cu d` n=ii, =i lu` nd voie, se duse la ]mp[ ratul Faraon.
Iar ]mp[ ratul Faraon dac[ ]l v[ zu ]i zise: „Dar pe un g` ngav ca
tine mi-a trimis s[ -mi ispr[ veasc[ treaba?“ Archir ]i r[ spunse:
„}mp[ rate! cei ce se trimit ca s[ s[ v` r=asc[ lucruri ]mp[ r[ te=ti nu
se numesc g` ngavi, ci oameni mari“. Atunci ]mp[ ratul Faraon ]ncepu s[ -i porunceasc[ ca s[ -i fac[ oarecare lucruri ce i se p[ rea peste
putin\[ , =i ]i zise: „De vreme ce e=ti un trimis vrednic ca s[ -mi
ispr[ ve=ti treburi, ]\i poruncesc dar ca s[ -mi faci o funie de nisip,
cu care s[ -mi leg m` njii“. Archir r[ spunz` nd zise: „Prea bine“; =i
cer` n d u -i u n sfred el, lu [ =i g[ u ri peretele casei ]n d reptu l
soarelui, de unde ]ndat[ r[ zbind razele ]n[ untru, ]ncepu a se
roti nisipul ca o funie; =i zise Archir: „Iat[ -\i funia, ]mp[ rate,
vino de o str` nge =i ]\i leag[ m` njii; =i porunce=te =i alte lucruri
s[ -\i fac.“ }mp[ ratul zise iar[ =i: „Dar ai putea s[ aduci ap[ cu
ciu ru l, s[ -i ad[ pi?“ Archir r[ spu n se: „Dac[ am fi ]n p[ r\ile
miezului-nop\ii =i dac[ ar ninge z[ pad[ =-aici ca acolo, nu numai
cu ciurul, ci \ i-a= putea aduce =i cu carul.“ Atunci Faraon zise:
„}\i poruncesc s[ -mi faci o cetate ]n aer care s[ stea at` rnat[
f[ r[ s[ se ating[ de p[ m` nt.“
Archir atunci aduse ]ndat[ =i ]nh[ m[ doi vulturi, at` rn[ dou[
sfori lungi ca ni=te h[ \uri, leg[ cu me=te=ug ]ntre d` n=ii o lad[
u=oar[ , b[ g[ un copil mic ]ntr-]nsa cu doi =oimi, pe carele ]l
]nv[ \ase ce s[ fac[ c` nd va ajunge sus ]n aer, d` nd copilului ]ntr-o
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
149
m` n[ mistrie =i ]ntr-alta frigare cu carne, ca s[ o \ie ridicat[ ]n
sus ]n vederea vulturilor; =i Archir \iind de h[ \uri =i slobozind
vulturii, ]ndat[ se ridicar[ dup[ frigarea cu carne; iar copilul
]ncepu s[ strige: „Da\i-ne c[ r[ mid[ , da\i-ne var, c[ =ed me=terii
f[ r[ lucru.“ Archir asemenea zicea c[ tre ]mp[ ratul, carele sta de
fa\[ cu to\i boierii: „Iat[ -\i me=terii, ]mp[ rate, trimite-le c[ r[ mid[
=i var ca s[ nu stea din lucru.“ Atunci ]mp[ ratul ]l ]ntreb[ : „Cum
te cheam[ “? El r[ spunse: „Abanan ]mi este numele“ (aceasta o
zise el nevr` nd s[ -l cunoasc[ , fiindc[ s[ dusese veste c[ pe Archir
l-a t[ iat). }mp[ ratul ]i zise: „S[ fii iertat, Abanane“, =i porunci ca s[
se dea me=terii jos. Copilul atunci ]ncepu s[ plece frigarea ]n jos
p` n[ s-a l[ sat vulturii la p[ m` nt =i ie=ind din lad[ se duse la Archir.
Dup[ aceasta ]mp[ ratul Faraon ]ncepu s[ ]ntrebe pe Archir,
zic` nd: „Cu cine m[ potrivesc eu ]ntru slava ]mp[ r[ \iei mele?“
Archir r[ spunse: „Cu soarele“. }l ]ntreb[ iar[ =i: „Dar pe boierii
mei“? R[ spunse el: „Cu razele soarelui“. „Bine, ]i zise ]mp[ ratul,
dar ce copac este acela care are dou[ sprezece ramuri, fiecare
ramur[ av` nd c` te patru cuiburi =i ]n cuiburi c` te =apte ou[ , pe o
parte albe =i pe o parte negre?“ Archir r[ spunse: „Copacul este
anul, cele dou[ sprezece ramuri sunt lunile lui, cuiburile sunt cele
patru s[ pt[ m` ni ]n lun[ , iar ou[ le pe o parte albe sunt zilele
s[ pt[ m` nii, =i pe o parte negre sunt nop\ile.“ }mp[ ratul ]l ]ntreb[
iar[ =i: „}n care lun[ omul m[ n` nc[ =i bea mai pu\in?“ Archir
r[ spunse: „}n luna lui februarie, c[ este mai mic[ dec` t toate“.
}mp[ ratul zise: „S[ te mai ]ntreb una. Ce este aceea, dintr-un
]nsufle\it iese un ne]nsufle\it =i dintr-un ne]nsufle\it iese un
]nsufle\it?“ Archir r[ spunse: „Este oul, c[ c` nd ]l ou[ g[ ina este
ne]nsufle\it =i c` nd ]l cloce=te iese un ]nsufle\it“.
Faraon, v[ z` nd c[ ]i dezleag[ toate ]ntreb[ rile bine, zise: „S[
fii binecuv` ntat, Archire, c[ n-ai fost perit“. +i dup[ ce ]l ]ntreb[
=i alte multe, =i el r[ spunse asemenea, ]l trimise la domnul s[ u cu
cinste =i cu daruri umpl` ndu-l.
C[ r\i populare
150
Archir, ajung` nd la Sinagrip-]mp[ rat =i ]nf[ \i=indu-se, zise:
„Aduc ]nchin[ ciune ]mp[ ratului meu cu slujba s[ v` r=it[ de la
Faraon ]mp[ rat“. Lui Sinagrip p[ r` ndu-i mult bine, ]i dete =i el
deosebite daruri. Archir ]ns[ toate darurile c` te le c` =tigase le-a
dat arma=ului celui mare, ce i-a p[ strat via\a, =i ceru ]mp[ ratului
voie ca s[ se duc[ iar[ =i la mo=ia sa, zic` nd: „}mp[ rate, acum m[
rog iar[ =i ca s[ m[ la=i s[ m[ odihnesc la casa mea, dar ]ns[ s[ -mi
dai =i pe nepotul meu Anadam, ca s[ -l mai ]nv[ \ minte, c[ dup[
cele ce ]l v[ z, ]i lipsesc ]nc[ multe ca s[ =tie s[ tr[ iasc[ ]n lume =i
s[ slujasc[ pe un ]mp[ rat, carele are trebuin\[ de oameni ]nv[ \a\i
=i ]n\elep\i“. }mp[ ratul ]i zise: „Ia-l =i f[ ce vei vrea cu d` nsul“.
Deci duc` ndu-se Archir la casa sa, puse pe nepotul s[ u la
pedeaps[ , =i de c` te ori ]l scotea s[ -l judece ]l b[ tea cu nuiele
p` rlite; iar nepotul s[ u se ruga =i ]i zicea: „Nu m[ mai bate, p[ rintele meu, c[ ]\i voi fi comis la cai“. Archir ]i r[ spundea: „Ba, f[ tul
meu, c[ ]nv[ \[ turile care \i le-am dat eu n-au fost pentru comis
de cai, ci pentru ca s[ fii om bun, cu purt[ ri ]n\elepte =i s[ sluje=ti
la domni cu dreptate; iar tu ai f[ cut cu mine ca oarec` nd un m[ gar
ce ]l legase st[ p` nul s[ u cu o funie slab[ =i el rup` ndu-o plecase
pe drum ]n voia lui p` n[ c` nd l-a ]nt` lnit un lup =i i-a zis: „Cale
bun[ , jup` nule m[ gar“! Iar el i-a r[ spuns: „A=a cale bun[ s[ o
aib[ st[ p` nul meu, c[ nu m-a legat bine s[ =ed ]n grajd ca s[ nu
m[ ]nt` lnesc cu tine, s[ m[ hiritise=ti; pentru c[ =tia c[ o s[ fac[
praznic din carnea lui, precum ]l =i m` nc[ ]ndat[ “.
Aceasta zic` nd Archir, iar ]l puse la b[ taie. Anadam iar[ =i se
ruga, zic` nd: „Iart[ -m[ , p[ rintele meu, =i nu m[ mai bate, ci punem[ s[ -\i fiu cioban la oi.“ „Ba, f[ tul meu, ]i zicea Archir, c[ lupul
p[ rul ]=i leap[ d[ , dar n[ ravul nu =i-l las[ , =i tu asemenea ai f[ cut
cu mine: c[ pe lupul c` nd l-a dat s[ ]nve\e carte, dasc[ lul ]i zicea:
A,B,V,G,1 iar el zicea: oaie, miel, capr[ , ied. Nu a=a, lupule, ]i zicea
1
Primele patru litere ale alfabetului chirilic.
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
151
dasc[ lul, ci zi bine cum zic eu. Iar lupul ]i zise:“ Ci ai de m[ ]nva\[
mai cur` nd =i ispr[ ve=te, c[ uite se apropie oile de cr` ng.“ +i iar
]ncepu Archir s[ -l pedepseasc[ cu toiege, iar nepotul s[ u pl` ngea
=i se ruga, zic` nd: „Nu m[ mai bate, p[ rintele meu, las[ -m[ ]ncai
s[ -\i fiu porcar la porci“. Archir ]i zise iar: „Nu, f[ tul meu, c[ nu
te-am crescut ca s[ te v[ z porcar; ci m-am pedepsit cu tine ca s[
am cinste dup[ urma-\i, iar tu ai f[ cut cu mine ca unul ce s[ dise
un pom pe marginea unei g` rle, c[ ruia c` nd ]ncepur[ s[ i se coac[
poamele, toate c[ deau ]n g` rl[ =i s[ duceau pe ap[ , iar omul nu
g[ sea s[ m[ n` nce nimic. +i iar[ =i pornea s[ -l bat[ , =i Anadam nu
]nceta a se ruga, zic` nd: „Iart[ -m[ , p[ rintele meu, c[ -mi este
destul at` t, m[ voi ]n\elep\i de aici ]nainte, c[ patimile s` nt
]nv[ \[ turi la om“. „Nu crez, f[ tul meu, zicea Archir, c[ „ziua bun[
de diminea\[ se cunoa=te“ =i „puica dup[ creast[ se vede ce g[ in[
o s[ ias[ “; tu ca s[ te faci mai bun de aici ]nainte e peste putin\[ ,
\i s-a v[ zut arama. Eu sunt acela: „cre=te puiul de =arpe, ca s[ te
mu=te“. Eu am umblat dup[ tine cu mila =i tu dup[ mine cu pila.
Precum =i acum =tiu bine c[ unele ]mi vorbe=ti din gur[ =i altele
ai ]n cuget, ca =i un lup odinioar[ carele se luase dup[ oi, =i
ciobanul ]l ]ntreba: Ce vrei, lupule? Iar el r[ spunse, zic` nd: Nimic,
dec` t m[ dor ochii =i viu ]n urma turmei tale, c[ parc[ ]mi vine
mai bine =i m[ lecuiesc din praful care se ridic[ de picioarele oilor;
iar el nu venea dec` t s[ r[ peasc[ vreun miel. A=a =i tu \-ai m` ncat
credin\a de acum ]nainte, c[ dac[ , c` nd te-am m` ng` iat, r[ ul miai cugetat, acum, c` nd te pedepsesc, binele o s[ -mi g` nde=ti? Miam v[ zut eu visul cu ochii, c[ eu te-am crescut =i \i-am dat via\[
=i tu ai umblat s[ -mi tai via\a.“
Aceste zic` nd, iar ]l puse la pedeaps[ =i ]l b[ tu p` n[ muri =i-l
arunc[ la c` ini s[ -l m[ n` nce. +i a=a se sf` r=i ]nv[ \[ tura lui Archir
=i zilele lui Anadam; carele c` nd ]l v[ zu mort zise: „Au nu-\i ziceam
eu, f[ tul meu, „cine sap[ groapa altuia, el intr[ ]nt` i ]ntr-]nsa?“
C[ r\i populare
152
CUVINTELE UNUI T~N{ R
}N CEASUL, CEL DUP{ URM{ AL VIE| II SALE
Ah, fra\ii mei prea iubi\i,
Pl` nge\i to\i =i m[ c[ i\i!
Cu durere suspina\i,
Ca d-un frate l[ cr[ ma\i!
C[ f[ r[ vreme m[ duc
De la voi ca un n[ luc;
Nu la vrun osebit loc
De unde s[ m[ ]ntorc,
Ci merg p-un drum ne=tiut
+i la loc necunoscut,
Nu =tiu la bun sau ur` t,
La dulce sau am[ r` t;
C[ ci nu e s[ -l aleg eu,
S[ fie pe placul meu;
Dec` t =tiu c[ -ntr-acest ceas
Plec, m[ duc, de tot v[ las;
+i merg cu adev[ rat
}ntr-un loc prea dep[ rtat,
De unde nu mai g` ndesc
Nici nu mai n[ d[ jduiesc
A mai veni ]napoi,
S[ mai fiu iar[ =i cu voi.
Ah, ce proaste n[ luciri
+i slabe ad[ postiri!
M[ rezimam cu p[ reri
L-ai tinere\ii puteri,
+i la moarte nu g` ndeam,
Ci o s[ tr[ iesc credeam;
Dar acum v[ z c[ am fost
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
F[ r[ de minte =i prost:
C-ast[ boal[ ce-o trag eu
Nu-mi e de la Dumnezeu,
Ci singur o c[ utai
+-alergai d-o c[ p[ tai;
Nici altui vin[ nu bag,
C[ pe dreptate o trag,
+-]mi pierz via\a singur eu
Cu acest prost cap al meu.
Ah, dori\ii mei p[ rin\i!
Unde sunte\i? Nu veni\i
S[ vede\i cum am ajuns
De arma mor\ii p[ truns?
+i cum cu moartea m[ lupt
L-al peirii mele punct!
M[ lupt cu d` nsa cumplit,
Dar v[ z c[ m-a biruit,
+-]n grab dup-acest p[ m` nt
Va s[ m-arunce-n morm` nt;
Ci voi, prietini =i fra\i,
V[ rog to\i s[ m[ ierta\i,
C[ merg t` n[ r de la voi
La locul cel de apoi,
+i iar ne vom ]nt` lni
Acolo c` nd ve\i veni.
NESTATORNICIA LUMII
Ah, lume! tiran[ lume!
Nu te numesc cu alt nume,
Dec` t roat[ -\i zic c[ e=ti;
C[ ci c` \i l[ cuiesc ]n tine
153
C[ r\i populare
154
+i de dob` ndesc vrun bine
Tu pe loc ]i ]nv` rte=ti.
+i d-unde stau la-n[ l\ime
Se v[ d la o ad` ncime
Foarte groaznec[ , ]nc` t
Pururea a lor via\[
S-o petrec ca ]ntr-o cea\[
Prea cumplit si amar` t.
Ci, de-i sco\i la ar[ tare,
| ine-i tot ]n acea stare
}n care se nasc de mici;
C[ -ncai se deprind cu via\[
Bun[ , rea, p` n[ s[ -nva\[ ,
+i r[ m` n to\i mul\[ mi\i.
Nu-i tot premeni schimb` ndu-i,
Din st[ ri ]n st[ ri ]n[ l\` ndu-i,
+-]nv` rtindu-i ca-n dulap;
C[ ci p` n[ s[ se deprinz[ ,
Binele s[ -l mai coprinz[
Tu-i dai iar[ =i peste cap.
ALTUL
Ah, lume, lume tiran[ !
M[ mir cui po\i tu s[ placi!
C[ to\i gust din a ta ran[ ,1
Pe nimenea tu nu-mpaci.
1
Poate c[ hran[ ?
Istoria prea]n\eleptului Archir cu nepotul s[ u Anadam
Pl` ng` nd se nasc to\i ]n tine,
Pl` ng` nd cre=terea-=i apuc,
Pl` ng` nd gust din al t[ u bine,
Pl` ng` nd din tine s[ duc!
C[ ce bine? ce dulcea\[
Ne dai ]n lumina ta?
Pe cine tu ]n via\[
Ne po\i vesel ar[ ta?
La cine tu p[ rinte=te
Duioase buze-nz` mbe=ti?
Ce om \ie-\i mul\[ me=te
C[ -l m` ng` i =i ]l iube=ti?
C[ ci, cum na=ti pe muritorul,
F[ r[ s[ -l dore=ti defel,
}l ]mbr` nce=ti cu piciorul,
R[ stit zic` nd c[ tre el:
„Ai, du-te, umbl[ , te poart[
Orcum va fi mai ur` t,
}nv` rtit, rotit de soart[ ,
Nec[ jit =i am[ r` t.“
De aceea cu drept zice
Tot cel ]n patimi crescut
Ca numai d-acel ferice,
De cel ce nu s-a n[ scut.
155
C[ r\i populare
156
ESOPIA
sau
VIA| A +I PILDELE
}N| ELEPTULUI ESOP
Esopia
157
VIA| A LUI ESOP
Mul\i au cercetat firea lucrurilor omene=ti, =i au ]nv[ \at pe
urma=i; iar Esop, ca =i cum de la Dumnezeu ar fi fost insuflat,
mai pe to\i foarte mult i-a ]ntrecut. C[ ci nici t` lcuirea, nici
cuv` ntarea, nici din istoria cea mai dinainte de el ]nv[ \` nd, ci cu
fabule, adic[ cu pilde =i pov[ \uiri v` neaz[ min\ile care-l ascult[ ,
a=a c[ oamenii se ru=ineaz[ de a face sau de a g` ndi aceea ce nici
paserile, nici animalele nu fac; =i iar[ =i de a nu se deprinde ]ntru
cele ce se zice, c[ ci dobitoacele, ]n vreme, cu ]n\elepciune s-au
deprins, unele din mari primejdii sc[ p` nd, iar altele foarte mare
folos dob` ndind. Drept aceea, acesta care =i-a pus via\a ca o icoan[
politicii filosofice, =i mai mul\i cu faptele dec` t cu cuvintele
]nv[ \` nd, de neam se trage din ora=ul Amorion al Frigiei, care se
cheam[ mare. }ns[ din ]nt` mplarea norocului era rob, pentru care
lucru foarte frumoas[ =i adev[ rat[ mi se pare zisa lui Platon, cum
c[ : „Mai totdeauna, firea =i legea se ]mpotrivesc una alteia“. C[ ci
mintea lui Esop, firea a f[ cut-o slobod[ ; iar legea oamenilor i-a
dat trupul robiei. Dar nici a=a n-a putut s[ -i strice slobozenia min\ii
=i, de=i la multe lucruri =i ]n osebite locuri ]i purta trupul, din
scaunul min\ii sale tot nu l-a putut mi=ca. +i n-a fost numai rob,
ci =i foarte ur` t, mai ur` t chiar dec` t to\i oamenii; avea capul
ascu\it, nasul turtit, buzele negre (de unde-=i c[ p[ tase =i numele,
c[ ci Esop =i etiop, adic[ negru, totuna e), burduhos, adic[ cu
p` ntecele prea mare, cu spata str` mbat[ ]n afar[ =i g` rbov. Dar
ce e =i mai r[ u, era g` ngav, a=a de g` ngav c[ foarte cu greu i se
]n\elegea cuv` ntul. Toate acestea se vede a fi adus lui Esop robia;
c[ ci fiind cu trupul a=a, ar fi fost o minune de-ar fi sc[ pat de robie.
158
C[ r\i populare
Ci cu trupul a=a a fost Esop, ]ns[ cu mintea foarte ]n\elept era,
=i spre toat[ t` lcuirea =i g` ndirea sprinten.
Deci st[ p` nul s[ u, ca =i cum la nici un lucru de cas[ nu l-ar fi
socotit vrednic, ]l trimetea la c` mp ca s[ sape; iar el, duc` ndu-se,
foarte cu str[ danie s[ pa p[ m` ntul. Iar[ odat[ duc` ndu-se st[ p` nul s[ u la c` mp ca s[ vad[ lucr[ torii, un om culese ni=te smochine
frumoase cu care ]l cinsti =i, p[ r` ndu-i bine de frumuse\ea smochinelor, porunci slugii sale Agatopod ca s[ le p[ streze =i s[ i le dea
dup[ ce va veni de la baie. Deci f[ c` ndu-se a=a =i Esop intr` nd s[
caute ceva ]n cas[ , Agatopod a luat aici prilej =i a zis c[ tr[ alt[ slug[ :
— Ascult[ -m[ , haide s[ m` nc[ m am` ndoi smochinele acestea,
=i c` nd va ]ntreba st[ p` nul de ele, vom m[ rturisi am` ndoi ]mpotriva lui Esop, cum c[ el a intrat ]n cas[ =i pe ascuns le-a m` ncat;
=i aceast[ minciun[ va fi crezut[ de st[ p` nul nostru, fiindc[ cu
adev[ rat Esop a intrat ]n cas[ , =i apoi unul singur nimic nu va
putea ]mpotriva a doi, mai ales c[ nici martori nu are, =i nu va
putea cr` cni.
+i a=a ]n\eleg` ndu-se aceste slugi au =i s[ v` r=it isprava lor, iar
pe c` nd m` ncau cu poft[ mare, dup[ fiecare smochin[ ziceau
r` njind:
— Vai \ie, tic[ loase Esoape!
Iar dup[ ce s-a ]ntors st[ p` nul de la baie, a cerut smochinele;
=i auzind c[ Esop le-a m` ncat, m` nios a poruncit s[ -l cheme
]ndat[ . +i a zis:
— Spune-mi, o, bl[ st[ matule, cum ai ]ndr[ znit de ai intrat ]n
cas[ =i ai m` ncat smochinele cele mie preg[ tite?
Iar el, caz` nd la picioarele st[ p` nului, se ruga s[ -l ]ng[ duiasc[
pu\intel. Apoi alerg` nd, a luat ap[ cald[ =i a b[ ut-o =i, v` r` ndu-=i
degetele ]n gur[ , a varsat numai apa fiindc[ nimic nu m` ncase
]nc[ , =i acum se ruga ca =i cei ce l-au p` r` t s[ fac[ asemenea, ca
s[ se arate cine a m` ncat smochinele. Iar st[ p` nul mir` ndu-se de
mintea lui, a poruncit ca =i ceilal\i s[ fac[ a=a. }ns[ ei au fost socotit
ca s[ bea ap[ , iar degetele s[ nu le v` re ]n g` t, ci s[ le ]ntind[
Esopia
159
numai pe l` ng[ m[ sele crez` nd c[ a=a n-are s[ li se ]nt` mple
nimic. Dar de-abia au ispr[ vit de b[ ut apa, =i, cald[ fiind, li s-a
f[ cut grea\[ =i de ]ndat[ , f[ r[ nici o alt[ sil[ , au lep[ dat smochinele.
Atunci st[ p` nul, v[ z` nd cu ochii s[ i viclenia =i r[ utatea slugilor,
a poruncit de i-a b[ tut goi cu nuiele, =i a=a au cunoscut =i ei
zic[ toarea: „Cel ce sap[ groapa altuia cade singur ]ntr-]nsa“.
Iar a doua zi, ]ntorc` ndu-se st[ p` nul la ora= =i Esop s[ p` nd
ogorul dup[ cum avea porunca, ni=te oameni care r[ t[ ciser[ calea
au dat de d` nsul =i l-au rugat, pentru numele lui Dumnezeu, s[
le arate drumul c[ tr[ ora=: iar el i-a dus mai ]nt[ i subt umbra unui
copac, i-a osp[ tat cu cele ce avea =i el de m` ncare, =i apoi le-a ar[ tat
drumul ce c[ utau. Deci ei, pentru osp[ tare =i pentru pov[ \uire,
foarte mare dragoste au ar[ tat c[ tr[ d` nsul, =i au ridicat m` inile
c[ tr[ cer =i au rugat pe Dumnezeu pentru f[ c[ torul lor de bine.
Iar Esop, ]ntorc` ndu-se =i fiind ostenit de lucru =i de z[ duf, s-a
culcat =i a visat c[ vede norocul st` nd l` ng[ sine =i d` ndu-i
dezlegarea limbii =i cursul graiului, =i ]nv[ \[ tura fabulelor. Deci
]n cur` nd de=tept` ndu-se, a zis:
— Oh, c` t de dulce dormii =i ce frumos vis v[ zui! +i iat[ c[
bine =i f[ r[ de z[ bav[ vorbesc: bou — m[ gar — grebl[ ! Pre legea
mea, =tiu de unde-mi vine acest bine; pentru c[ am fost milostiv
c[ tr[ c[ l[ tori, s-a milostivit spre mine Dumnezeu; drept aceea, a
face bine este a avea bun[ n[ dejde.
+i a=a bucur` ndu-se Esop iar[ =i a ]nceput a s[ pa.
Ci iat[ c[ Zino, mai-marele \arinii, duc` ndu-se la muncitori, a
]nceput a bate pe unul pentru o gre=al[ mic[ . Esop ]ndat[ a strigat:
— Omule, pentru ce ba\i a=a de cumplit pe cel ce nici un r[ u
nu \i-a f[ cut, dup[ cum pe to\i f[ r[ de nici o socoteal[ =i ]n toate
zilele ]i ba\i? Cu adev[ rat c[ voi spune aceasta st[ p` nului!
+i Zino, auzind aceste de la Esop, foarte mult s-a sp[ im` ntat,
=i a zis ]ntru sine: „De vreme ce Esop a ]nceput a vorbi, nici un
folos nu voi avea; pentru aceea m[ voi duce =i-l voi p` r] ]naintea
st[ p` nului, mai ]nainte de a face el aceasta =i de a fi izgonit eu
160
C[ r\i populare
din slujb[ “. Acestea zic` nd, a =i plecat la ora= =i, intr` nd tulburat
]n casa st[ p` nului, a zis:
— S[ fii s[ n[ tos, st[ p` ne!
Iar st[ p` nul a ]ntrebat:
— Pentru ce e=ti tulburat?
Iar Zino r[ spunse:
— Ciudat lucru s-a ]nt` mplat ]n \arin[ , st[ p` ne!
— Ce? Au doar[ vreun pom mai ]nainte de vreme a rodit? Sau
poate vreun animal peste fire =i-a dat pr[ sila?
— Nu e nici una din acestea, ci Esop, care p` n[ acum era ca =i
mut, a ]nceput acuma a gr[ i!
La acestea st[ p` nul a zis:
— +i tu socote=ti aceasta drept minune, =i c[ spre nici un bine
nu-\i va fi?
— Adev[ rat c[ oc[ rile ce le-a gr[ it ]mpotriva mea le tac,
st[ p` ne, dar el =i pe tine, =i chiar pe Dumnezeu foarte ur` t hule=te.
Acestea auzind, st[ p` nul, s-a m` niat =i a zis lui Zino:
— Iat[ , ]\i dau \ie pe Esop; vinde-l, d[ ruie=te-l, f[ ce vrei cu el!
Iar Zino lu` nd sub puterea sa pe Esop =i spuind acestuia c[ de
acum el ]i este st[ p` n, Esop a zis:
— Ce-\i va pl[ cea \ie f[ cu mine!
}ns[ s-a ]nt` mplat atunci c[ un oarecare negu\[ tor, vr` nd s[
cumpere dobitoace, trecea prin \arina aceea =i a ]ntrebat pe Zino
de are niscareva dobitoace de v` nzare. Iar Zino i-a r[ spuns:
— Dobitoc de v` nzare nu am, ci am un fecior rob, pe care, de
vrei s[ -l cumperi, \i-l voi ar[ ta.
Deci negu\[ torul ceru s[ -i arate robul =i Zino a chemat pe Esop.
V[ z` nd pe Esop, negu\[ torul a r` s =i a zis c[ tr[ Zino:
— De unde ai c[ p[ tat aceast[ oal[ ? Oare butuc de copac, sau
om este? C[ de n-ar avea glas omenesc, ai g` ndi c[ -i un foi umflat;
de ce m-ai ]mpiedicat din cale pentru aceast[ slu\enie?
+i zic` nd acestea, plec[ de acolo. Dar Esop, merg` nd dup[
el, a zis:
Esopia
161
— R[ m` i!
Negu\[ torul i-a r[ spuns, ]ntorc` ndu-se:
— Du-te de la mine, c` ine ur` t!
Iar Esop:
— Spune-mi, pentru ce ai venit aici?
Negu\[ torul r[ spunse:
—Slu\enie! Ca s[ cump[ r ceva bun; de tine, fiindc[ nu e=ti de
nici o treab[ =i putred, n-am nevoie.
Iar Esop a zis:
— Cump[ r[ -m[ =i crede c[ mult ]\i voi putea ajuta.
Negu\[ torul ]l ]ntreb[ :
— }n ce lucru ai putea s[ m[ aju\i, de vreme ce ]n totul e=ti
ur` ciune?
Iar Esop ]i r[ spunse:
— Au nu ai acas[ copii r[ i =i pl` ng[ tori? Pune-m[ s[ -i priveghez, =i le voi fi lor ]n loc de burduhoaie, de se vor speria.
Iar negu\[ torul r` z` nd de aceasta a zis lui Zino:
— Cu c` t vinzi acest vas r[ u?
Iar el a r[ spuns:
— Cu trei bani!
+i negu\[ torul pl[ tindu-i ]ndat[ a zis:
— Nimic am dat, nimic am luat.
+i c[ l[ torind =i viind negu\[ torul acas[ , doi copii care erau
]nc[ ]n bra\ele mamei lor, v[ z` nd pe Esop, s-au speriat =i-au
]nceput s[ \ipe; iar Esop zise ]ndat[ c[ tr[ negu\[ tor:
— Iat[ c[ s-a ]mplinit ce \i-am f[ g[ duit!
Iar el, r` z` nd, a intrat ]n cas[ zic` nd bun[ ziua celorlalte slugi.
+i intr` nd =i Esop le-a dat bun[ ziua; iar ei v[ z` ndu-l ziceau:
— Ce r[ u s-a ]nt` mplat st[ p` nului nostru c[ a cump[ rat slug[
a=a ur` t[ ? Cum se vede, pentru ocara casei l-a cump[ rat!
+i nu dup[ mult[ vreme, negu\[ torul a poruncit slugilor s[
preg[ teasc[ cele trebuincioase la drum, c[ a doua zi aveau s[ plece
]n Asia. Iar ei ]ndat[ =i-au ]mp[ r\it sarcinile; dar Esop se ruga de
ei ca s[ -i dea lui o povar[ mai u=oar[ , ca unui rob ce e de cur` nd
162
C[ r\i populare
cump[ rat =i care nu-i ]nc[ deprins cu acest fel de slujbe. Iar ei au
zis c[ -l iart[ , m[ car de n-ar vrea nimic s[ ia; iar Esop le-a zis c[
nu se cade s[ fie f[ r[ lucru c` nd to\i lucreaz[ . +i l-au l[ sat s[ ia
ce va vroi. Deci el, uit` ndu-se ]ncoace =i ]ncolo, a luat un sac plin
de p` ini, pe care doi trebuiau s[ -l ridice =i i-a rugat s[ -i ajute ca
s[ -l pun[ pe um[ r. Iar ei r` deau =i ziceau c[ nimeni nu-i mai nebun
ca acest prost blestemat, pentru c[ mai nainte cerea povar[ mai
u=oar[ s[ o duc[ , =i acuma el singur =i-a ales pe cea mai grea din
toate; ]ns[ se cade a-i ]mplini pofta; =i ridic` nd sacul, l-au pus ]n
spatele lui Esop. Iar ]ngreuindu-i-se umerii, Esop se cl[ tina ]n toate
p[ r\ile. +i v[ z` ndu-l st[ p` nul s-a mirat de el foarte =i a zis:
— Fiindc[ Esop e str[ dalnic la lucru, =i-a plinit pre\ul s[ u, c[ ci
povar[ c` t un dobitoc a luat.
Iar c` nd a sosit vremea pr` nzului, i-a poruncit lui Esop s[
]mp[ r\easc[ p` ine, =i mul\i m` nc[ tori fiind, sacul pe jum[ tate s-a
golit; de aceea dup[ pr` nz mai u=ur` ndu-se, Esop mai tare
mergea. Iar seara =i cealalt[ p` ine m` nc` nd-o, a doua zi sacul
gol l-a luat, =i ]naintea tuturor mergea, ]nc` t celelalte slugi, v[ z` ndu-l
c[ -i ]ntrece pe to\i, se ]ndoiau dac[ acela este Esop sau vreun altul
=i, cunosc` ndu-l c[ el este, s-a mirat, c[ ci aceast[ sec[ tur[ de om,
dec` t to\i mai ]n\elep\e=te a f[ cut, aleg` nd p` inile care se m[ n` nc[
=i se sf` r=esc, iar ei au luat alte sarcini care tot ]ntregi r[ m` n.
Iar sosind negu\[ torul la Efes, pe ceilal\i robi cu dob` nd[ i-a
v` ndut, =i i-a mai r[ mas gr[ m[ ticul, c` nt[ re\ul =i Esop. +i i-a zis
oarecine ca de aici s[ treac[ ]n ostrovul Samos, c[ ci acolo cu mari
pre\uri ]=i va vinde robii: =i sosind negu\[ torul ]n Samos, pe
gr[ m[ tic =i pe c` nt[ re\ i-a ]mbr[ cat ]n haine noi =i i-a scos pe
am` ndoi la t` rg; iar pe Esop, fiindc[ nicidecum nu-l putea
]mpodobi, ]mbr[ c` ndu-l cu o hain[ de sac, l-a pus ]n mijlocul celor
doi, ca s[ se mire de el cei ce-l vor vedea, zic` nd:
— De unde este aceast[ ur` ciune care =i pe ceilal\i ]i face ur` \i?
Iar Esop, m[ car c[ mul\i ]l batjocoreau, sta cu ]ndr[ zneal[ ,
uit` ndu-se la ei.
Esopia
163
Atunci locuia ]n Samos un oarecare filosof cu numele Xantos.
+i duc` ndu-se el ]n t` rg =i v[ z` nd pe cei doi robi ]mpodobi\i, iar
]n mijlocul lor pe Esop, s-a mirat de ]n\elepciunea negu\[ torului,
c[ de aceea a pus pe cel ur` t ]n mijloc, pentru ca ceilal\i s[ arate
mai frumo=i dec` t sunt. Deci viind mai aproape, a ]ntrebat pe
c` nt[ re\ de unde este. El a r[ spuns:
— Din Capadochia.
Xantos iar[ =i l-a ]ntrebat:
— Dar[ ce =tii?
El r[ spunse:
— Toate.
La acest r[ spuns, Esop a r` s. Iar ucenicii lui Xantos, v[ z` nd pe
Esop r` z` nd =i ar[ t` ndu-=i din\ii, ]ndat[ au g` ndit c[ v[ d o
dihanie; =i unul zicea c[ este hernie, dar care are =i din\i, iar altul
a zis c[ n-a r` s, ci a r` njit. Deci voind to\i s[ =tie pentru ce a r` s,
unul dintr-]n=ii l-a ]ntrebat ca s[ le spun[ ; iar Esop i-a r[ spuns:
— Du-te, oaie de mare.
Atunci acela s-a ru=inat de cuvintele acestea =i ]ndat[ s-a dus.
Dup[ aceea Xantos a zis c[ tr[ negu\[ tor:
— C` t pre\ are c` nt[ re\ul?
El i-a r[ spuns:
— O mie de bani.
Xantos, auzind a=a mare pre\, s-a dus la cel[ lalt rob =i, ]ntreb` ndu-l pe acela de unde este, i-a r[ spuns c[ -i din Lidia. +i iar[ =i
a ]ntrebat:
— Ce =tii?
+i el a r[ spuns:
— Toate.
Esop, auzind acest r[ spuns, iar[ =i a r` s, =i iar[ =i unul dintre
ucenicii lui Xantos se mir[ pentru ce r` de el la to\i; iar un altul
dintre d` n=ii i-a zis acestui ce se mira:
— De vrei s[ te cheme =i pe tine \ap de mare, ]ntreab[ -l!
Iar Xantos a ]ntrebat iar[ =i pe negu\[ tor:
164
C[ r\i populare
— Ce pre\ are gr[ m[ ticul?
El i-a r[ spuns:
— Trei mii de bani.
Xantos, auzind a=a mare pre\, s-a m` niat =i s-a ]ntors s[ plece.
Deci ]ntreb` ndu-l ucenicii: au nu i-au pl[ cut robii aceia? Xantos
a r[ spuns:
— Ba mi-au pl[ cut, dar am socotit s[ nu cump[ r rob scump.
Iar unul dintre ucenici a zis:
— Dac[ -i a=a lucrul, nimic nu te opre=te s[ cumperi pe cel ur` t,
c[ ci =i acesta tot ]\i va sluji, =i noi pre\ul lui ]l vom pl[ ti.
La aceasta Xantos a r[ spuns:
— Ru=ine mi-ar fi, voi s[ -i pl[ ti\i pre\ul, =i eu s[ -l cump[ r; dar
nici muierea mea, fiindc[ -i femeie cur[ \ic[ , n-ar suferi s[ -i
slujeasc[ o slug[ a=a de ur` t[ .
Iar ucenicii iar[ =i au gr[ it:
— Nu trebuie s[ ascul\i de muiere.
Atunci Xantos a zis:
— S[ -l ]ntreb[ m mai ]nt[ i pe d` nsul de =tie ceva, ca s[ nu
pl[ tim ]n zadar pentru el.
Deci ]ntorc` ndu-se ei la Esop, Xantos i-a zis:
— Bucur[ -te!
Iar el a r[ spuns:
— Au doar[ m[ ]ntristam?
Xantos zise:
— M[ ]nchin \ie!
Iar Esop a r[ spuns:
—+i eu \ie!
Xantos, ]mpreun[ cu ceilal\i, mir` ndu-se de aceste r[ spunsuri,
l-au ]ntrebat:
— Cine e=ti?
Esop a r[ spuns:
— Negru.
Iar Xantos zise:
Esopia
165
— Nu de asta te ]ntreb, ci de unde e=ti n[ scut?
+i Esop r[ spunse:
— Din p` ntecele maicii mele.
Iar Xantos vorbi iar:
— Nici aceasta nu ]ntreb, ci ]n ce loc te-ai n[ scut?
Iar Esop:
— Nu mi-a spus maic[ -mea dac[ m-a n[ scut sus ori jos.
+i Xantos iar l-a ]ntrebat:
— Dar ce =tii s[ faci?
Esop a r[ spuns:
— Nimic.
Iar Xantos:
— Cum a=a?
R[ spunse Esop:
— A=a, bine; c[ ci ace=tia au zis c[ le =tiu toate, =i mie nimic
nu mi-au l[ sat.
De aceasta ucenicii s-au mirat foarte, =i au zis:
—}ntr-adev[ r, foarte bine a r[ spuns, c[ ci nici un om nu este
care s[ =tie toate, =i pentru aceea a r` s el.
Xantos iar[ =i l-a ]ntrebat:
—Vrei s[ te cump[ r?
+i Esop i-a r[ spuns:
— Pe mine trebuie s[ m[ ]ntrebi de aceasta? Cum \i se pare
\ie mai bine, a=a f[ , ori m[ cumperi, ori nu; c[ ci nimeni nimic nu
face cu sila; aceasta e ]n voia ta, =i de vrei s[ m[ cumperi, deschide
punga =i num[ r[ banii, iar de nu vrei, nu umbla pierz` nd vremea
]n zadar.
Ucenicii iar[ =i au zis ]ntre d` n=ii:
— Pe Dumnezeu, c[ robul acesta a ]ntrecut pe ]nv[ \[ tor.
Xantos iar[ =i a zis c[ tr[ Esop:
—De te voi cump[ ra, tu vei vrea s[ fugi.
Esop, r` z` nd, a r[ spuns:
— Aceasta de voi vrea s[ o fac, nu te voi ]ntreba pe tine, ca =i
tu mai ]nainte pe mine.
166
C[ r\i populare
Xantos zise:
— Bine zici, dar e=ti ur` t.
Iar Esop r[ spunse:
— La minte se cade s[ te ui\i, o, filosoafe, nu la fa\[ !
Atunci Xantos merg` nd la negu\[ tor l-a ]ntrebat:
— Cu c` t vinzi pe acesta?
Negu\[ torul i-a r[ spuns:
— Ca s[ -mi batjocore=ti nego\ul meu ai venit, de vreme ce la=i
pe robii cei vrednici =i alegi pe acest ur` t; cump[ r[ pe unul dintre
cei doi =i pe acesta \i-l voi da adaos.
Xantos zise:
— Ba pe altul nu voi cump[ ra, ci numai pe acesta.
Iar negu\[ torul a zis:
— D[ =asezeci de bani =i ia-l.
Atunci ucenicii ]ndat[ au dat banii, iar Xantos l-a luat ]n
st[ p` nire. +i vame=ii, afl` nd c[ s-a f[ cut ceva v` nzare, au venit
de au ]ntrebat:
— Cine a v` ndut, =i cine a cump[ rat?
+i fiindu-le la am` ndoi ru=ine s[ spuie, din pricin[ c[ pre\ul
era mic, Esop, cum sta ]n mijlocul lor, a strigat:
— Cel v` ndut eu sunt; cel ce a cump[ rat, acesta este ; cel ce a
v` ndut, acesta este; iar de vor t[ cea ei, eu sunt om slobod.
Dar vame=ii r` z` nd au iertat vama lui Xantos =i s-au dus.
Iar dac[ au ajuns acas[ , Xantos a poruncit lui Esop s[ r[ m` ie
afar[ dinaintea u=ii, c[ ci ]=i =tia muierea ginga=[ =i se temea s[ -i
arate de ]ndat[ acea ur` ciune, mai ]nainte de a o fi ]n=tiin\at printr-o
vorb[ frumoas[ =i glumea\[ . +i intr` nd Xantos ]n cas[ a zis:
— Doamn[ , de aci ]ncolo s[ nu te mai pl` ngi de slujba care \i-o
fac slujnicile, c[ ci \i-am cump[ rat un fecior ]n care vei vedea
frumuse\ea ce niciodat[ n-ai mai v[ zut-o, =i care acum st[ dinaintea u=ii.
Zic` nd el acestea, slujnicile socoteau c[ adev[ rul gr[ ie=te, =i
tare se sf[ deau ]ntre ele, c[ reia dintre d` nsele s[ -i fie b[ rbat sau
Esopia
167
mire. Iar muierea lui Xantos a poruncit s[ cheme ]n[ untru pe sluga
cea nou[ , =i o slujnic[ , mai grabnic[ dec` t celelalte, socotind
porunca drept logodn[ , a ie=it, strig` nd pe robul cel nou. Esop a
r[ spuns:
— Iat[ -m[ -s, aici sunt.
Iar slujnica, sp[ im` nt` ndu-se la vederea lui, i-a zis:
— S[ nu cumva s[ intri ]nl[ untru, c[ to\i vor fugi.
Viind apoi alta, care dac[ l-a v[ zut de asemenea s-a cutremurat
de spaim[ , i-a zis:
— Intr[ aici, dar s[ nu te apropii de mine.
Deci intr` nd Esop ]n cas[ , s-a oprit ]naintea doamnei, care,
v[ z` ndu-l, =i-a ]ntors ochii de la d` nsul =i a zis c[ tr[ b[ rbatul s[ u:
— De unde mi-ai adus aceast[ slu\enie? Alung[ -l din fa\a mea.
Iar Xantos i-a zis:
— Ajung[ -\i, doamn[ , nu batjocori aceast[ slug[ nou[ .
Iar doamna a r[ spuns:
— Bag de sam[ , Xante, c[ m-ai ur` t pe mine =i vrei s[ -\i aduci
alta, =i fiindc[ \i-e ru=ine a-mi zice mie ca s[ m[ duc din casa ta, de
aceea mi-ai adus aceast[ slug[ cu cap de c` ine, ca neput` nd suferi
eu slujba lui, s[ fug. Drept aceea d[ -mi zestrea mea, c[ m[ duc.
Iar Xantos ]nfrunt` nd atunci pe Esop pentru c[ pe cale ]i f[ cuse
ciudate ]ntreb[ ri =i multe vorbise, iar acum nimic nu r[ spunde
muierii, Esop i-a zis:
— Arunc[ -o ]n pr[ pastie.
Xantos a strigat:
— Taci, fiar[ , nu =tii c[ pe aceasta o iubesc ca pe mine ]nsumi?
Iar Esop r[ spunz` nd: „Iube=ti pe muieru=[ ?“ Xantos s-a ]nfuriat
mai mult pentru acest r[ spuns. Atunci Esop, b[ t` nd cu piciorul
]n p[ m` nt, a strigat tare:
— Xantos filosoful e st[ p` nit de muiere! +i ]ntorc` ndu-se c[ tr[
doamna sa, a zis: O, doamn[ , tu ai vrut s[ -\i cumpere filosoful
rob t` n[ r =i voinic, care s[ se uite la tine c` nd te scalzi goal[ , =i
s[ se joace cu tine spre ocara filosofului. O, Euripides, gura ta de
168
C[ r\i populare
aur a fost c` nd ai zis: „Multe-s n[ v[ lirile valurilor m[ rii, multe-s
sufl[ rile cele calde ale apelor =i ale focului, greu lucru-i s[ r[ cia,
grele-s =i alte nenum[ rate rele, dar nimic nu-i a=a de greu ca
muierea cea rea!“ Iar tu, o, st[ p` n[ , dac[ e=ti muiere de filosof,
nu vroi s[ -\i slujeasc[ feciori tineri =i frumo=i, ca nu cumva s[ -\i
faci de ocar[ b[ rbatul.
Ea auzind aceste cuvinte, nimic n-a avut ce s[ r[ spund[ , ci a
zis numai c[ tr[ b[ rbat:
— De unde ai v` nat aceast[ frumuse\[ ? C[ ci vorbitor =i glume\
se vede putregaiul acesta, =i mai bine m-oi ]mp[ ca cu d` nsul.
Atunci Xantos zise c[ tr[ Esop:
— S-a ]mp[ cat cu tine st[ p` na ta.
Iar Esop z` mbind r[ spunse:
— Mare lucru este a ]mbl` nzi muierea!
Iar Xantos zise:
— De-acuma taci, c[ te-am cump[ rat s[ -mi sluje=ti, nu s[ -mi
r[ spunzi ]mpotriv[ !
A doua zi Xantos a poruncit lui Esop s[ vie dup[ d` nsul; =i s-au
dus am` ndoi la o gr[ din[ s[ cumpere legume, =i culeg` nd gr[ dinarul o leg[ tur[ de legume a luat-o Esop, iar Xantos vr` nd s[
pl[ teasc[ pre\ul legumelor, gr[ dinarul a zis:
— Las[ , doamne, numai o ]ntrebare s[ -mi dezlegi. Xantos zise:
— Ce ]ntrebare e aceea?
Atunci gr[ dinarul r[ spunse:
— Pentru ce legumele pe care eu le s[ desc, m[ car c[ adeseori
le sap =i le ud, tot mai t` rziu cresc dec` t acelea care r[ sar de sinele
din p[ m` nt, =i care mai cur` nd fac s[ m` n\[ , m[ car c[ pentru
acestea nimeni nici o grij[ n-are?
Iar Xantos, cu toate c[ ]ntrebarea era filosoficeasc[ , ne=tiind
alt ce s[ zic[ , a r[ spuns c[ , precum altele, a=a =i acestea se
oc` rmuiesc de la purtarea de grij[ a lui Dumnezeu. Iar Esop fiind
de fa\[ a r` s; c[ tr[ care filosoful zise:
— R` zi, ori m[ r` zi?
Iar Esop a r[ spuns:
Esopia
169
— Ba te r` d, dar nu pe tine, ci pe cel ce te-a ]nv[ \at, c[ ci cele
ce se fac din purtarea de grij[ a lui Dumnezeu, oamenii cei
]n\elep\i le dezleag[ . Drept aceea, pune-m[ pe mine, =i eu voi dezlega ]ntrebarea.
Deci Xantos, ]ntorc` ndu-se, zise c[ tr[ gr[ dinar:
— Nu se cuvine, prietine, ca eu cel ce ]ntr-at` tea =coli m-am
desputat, acum ]n gr[ din[ s[ dezleg la ]ntreb[ ri. }ntreab[ dar pe
aceast[ sluga a mea =i-\i va da deslu=iri...
Iar gr[ dinarul zise:
— Dar acest ur` t =tie carte? O, ce nenorocire! Ci spune de =tii,
o, preabune, dezlegarea lucrului ce-l cerc!
Iar Esop zise:
— Muierea dac[ se m[ rit[ a doua oar[ , pruncilor care i-a
c[ p[ tat de la b[ rbatul ei cel dint[ i le este mam[ adev[ rat[ , iar
celor adu=i de b[ rbat de la nevasta sa cea dint[ i le este ma=tih[ ,
=i pentru aceea mult[ deosebire este ]ntre ace=ti copii; c[ ci pe
acei pe care i-a n[ scut ea, cu dragoste =i cu bun[ grij[ ]i hr[ ne=te,
iar pe cei n[ scu\i de la alta ]i ur[ =te, =i din pizm[ ]mpu\ineaz[ bucatele
lor, =i d[ la fiii s[ i, c[ ci pe ace=tia firea ca pe ai s[ i ]i iube=te, iar pe ai
b[ rbatului ca pe ni=te str[ ini ]i ur[ =te. }ntr-acest chip =i p[ m` ntul,
acelora pe care le-a n[ scut el de la sine le este mam[ adev[ rat[ , iar
acelora ce s[ de=ti tu le este ma=tih[ ; de aceea pe cele n[ scute de la
sine, ca pe ni=te legiuite, mai bine le hr[ ne=te =i le ]nc[ lze=te, iar
celor s[ dite de tine, ca unor str[ ine, nu le d[ at` ta hran[ .
Iar gr[ dinarul mul\[ mindu-i zise:
— Crede-m[ c[ din mare grij[ =i ]ndoial[ m-ai m` ntuit; du-te
dar, du legumele ]n cinste, =i de c` te ori vei avea nevoie ca la
gr[ dina ta vino =i-\i ia.
Iar dup[ c` teva zile Xantos s-a dus la sc[ ld[ toare =i, g[ sind
acolo ni=te prietini, a zis c[ tr[ Esop s[ alerge acas[ =i s[ bage linte
]n oal[ , s[ fiarb[ ; iar Xantos ]mpreun[ cu prietinii sc[ ld` ndu-se, i-a
chemat la m` ncare, dar le-a spus c[ sub\ire cin[ vor avea, adic[
linte, =i c[ prietinii nu din mul\imea bucatelor se cade a-l judeca,
170
C[ r\i populare
ci din voia cea bun[ a-i adeveri. Deci merg` nd ei =i intr` nd ]n
cas[ , Xantos zise:
— Dup[ sc[ ld[ toare, d[ -ne s[ bem, Esoape.
Iar Esop lu` nd ap[ de care curgea din sc[ ld[ toare, le-a =i dat.
Xantos, b` nd, s-a umplut de putoare, =i a zis:
— Ce-i aceasta, Esoape?
Iar el r[ spunse:
— Dup[ sc[ ld[ toare, cum ai poruncit.
Xantos =i-a oprit m` nia ]naintea prietinilor, =i-a poruncit s[ -i
aduc[ ligheanul de sp[ lat picioarele, pe care aduc` ndu-i-l, Esop
a=tepta; deci zise Xantos:
— Nu speli?
Iar Esop r[ spunse:
— Mi-ai poruncit s[ fac numai ceea ce am f[ cut; nu mi-ai zis:
toarn[ ap[ ]n vas, =i-mi spal[ picioarele, =i pune-mi papucii, =i
celelalte.
La acestea Xantos zise c[ tr[ prietinii s[ i:
— Oare slug[ am cump[ rat eu? Ba nu, ci ]nv[ \[ tor.
Deci =ez` nd ei, Xantos a ]ntrebat pe Esop:
— Fiart[ e lintea?
Iar el, lu` nd cu lingura gr[ un\ul de linte din oal[ , i l-a dat.
Xantos lu` ndu-l =i g` ndind c[ i-l d[ ca s[ -l cerce de e destul de
fiert, sf[ rm[ lintea ]n degete =i zise:
— E bine fiart[ , adu-o.
Iar Esop numai ap[ goal[ ]n blid a adus =i a pus-o dinaintea lui.
Xantos zise:
— Unde-i lintea?
— Ai luat-o, r[ spunse Esop.
Iar Xantos:
— Cum! Numai un gr[ unte ai fiert?
+i r[ spunse Esop:
— Vezi bine; c[ ci linte ai zis, cum se zice despre una, nu lin\i,
cum se zice despre mai multe.
Iar Xantos, ne=tiind ce s[ mai fac[ , zise:
Esopia
171
— O, tovar[ =i, omul acesta m[ va face s[ nebunesc. Apoi,
]ntorc` ndu-se spre Esop, a zis: Ca s[ nu m[ ar[ t prietinilor mei
ca =i cum i-a= batjocori, du-te, slug[ rea, de cump[ ra patru picioare
de porc =i le fierbe cur` nd, =i le adu la mas[ .
Gr[ bindu-se el a face aceasta, =i pe c` nd fierbeau picioarele
de porc, Xantos — vr` nd pe departe s[ bat[ pe Esop, fiind Esop
cu alt lucru cuprins — fur[ un picior din oal[ =i-l ascunse. Dup[
pu\in veni =i Esop, =i c[ ut` nd ]n oal[ a v[ zut numai trei picioare;
atunci a cunoscut c[ cineva a umblat ]n oal[ ca s[ -i fac[ nevoie,
=i alerg` nd la cote\ a t[ iat un picior de la porcul cel gras, pe care
cur[ \indu-l de peri, l-a aruncat ]n oal[ =i l-a fiert cu celelalte. Iar
Xantos tem` ndu-se ca nu cumva Esop, neg[ sind piciorul cel furat,
s[ fug[ , s-a dus =i l-a aruncat iar[ =i ]n oal[ : iar c` nd Esop a
r[ sturnat picioarele ]n blid =i s-au aflat cinci, Xantos a ]ntrebat:
— Ce-i aceasta, Esoape? Cum de sunt cinci picioare?
Iar el a ]ntrebat:
— Doi porci c` te picioare au?
Xantos r[ spunse:
— Opt.
Zise atunci Esop:
— Aici sunt cinci, =i porcul cel gras din cote\ are trei, face
tocmai opt picioare.
+i Xantos foarte sup[ r` ndu-se, zise c[ tr[ prietinii s[ i:
— Bine am zis eu mai nainte, cum c[ acesta cur` nd m[ va
face s[ nebunesc.
Iar Esop zise:
— St[ p` ne, nu =tii c[ a sc[ dea =i a ad[ oga la acela=i capital
suma cuviincioas[ nu este sminteal[ .
Deci Xantos, neafl` nd nici o pricin[ binecuv` ntat[ ca s[ bat[
pe Esop, s-a lini=tit.
A doua zi, unul dintre ucenici a g[ tit cin[ scump[ , =i ]ntre al\ii
a poftit la mas[ =i pe Xantos. +i cin` nd ei ]mpreun[ , Xantos alese
cele mai bune bucate din cele de pe mas[ =i, d` ndu-le lui Esop
care sta la spatele sale, i-a zis:
172
C[ r\i populare
— Du-te =i d[ acestea voitoarei mele de bine.
Iar el duc` ndu-se g` ndea ]ntru sine: „Acum am prilej s[ -mi
r[ zbun pe st[ p` n[ -mea, pentru c[ dint[ i c` nd am venit =i eram
]nc[ nou, m-a batjocorit; voi vedea acum: bine vrea ea st[ p` nului
meu?“
Deci duc` ndu-se acas[ , =ez` nd ]n tind[ , =i chem` nd pe st[ p` n[ sa, bucatele le-a pus dinaintea ei =i a zis:
— St[ p` n[ , acestea toate le-a trimes st[ p` nul, dar nu \ie, ci
voitoarei lui de bine.
+i chem` nd c[ \eaua a zis:
— Vino, Lichena, m[ n` nc[ , c[ ci \ie a poruncit st[ p` nul s[ -\i
dau acestea. +i pe r` nd toate le-a aruncat c[ \elei. +i dup[ acestea
s-a ]ntors la st[ p` nul s[ u, care ]ntreb` ndu-l: datu-le-a toate
voitoarei sale de bine?
— Toate le-am dat — a r[ spuns Esop — =i ]naintea mea le-a
m` ncat!
Iar Xantos mai ]ntreb` ndu-l:
— +i ce zicea c` nd m` nca?
Esop a r[ spuns:
— Mie nu mi-a zis nimica, dar ]n sine ]\i mul\[ mea \ie.
Iar muierea lui Xantos, ocar[ socotind sie=i acel lucru, ]nvinov[ \ea pe b[ rbat; cum c[ mai mult iube=te pe c[ \ea dec` t pe d` nsa,
=i ]nvinuindu-l de rea-voin\[ a zis:
— E adev[ rat c[ de aici ]nainte mai mult n-oi =edea cu el.
+i intr` nd ]n cas[ pl` ngea.
Iar ei b` nd, ]=i puneau unul altuia ]ntreb[ ri, =i unul dintr-]n=ii zise:
— Oare c` nd va fi mare tulburare ]ntre oameni?
Esop aproape st` nd r[ spunse:
— C` nd se vor scula mor\ii cer` ndu-=i fiecare averea sa.
+i ucenicii r` z` nd au zis:
— Ascu\it la minte mai este acest om nou.
Iar altul a pus iar[ =i o ]ntrebare:
— Pentru ce oaia c` nd o duc la ]njunghiere nu zbiar[ , pe c` nd
porcul foarte tare gui\[ ?
Esopia
173
Esop iar[ =i r[ spunse:
— Fiindc[ oaia e deprins[ la muls =i la tuns, =i c` nd o prinzi
de picior =i vede fierul ea nu se teme, c[ ci socote=te c[ pentru
aceea o prinde, ca s-o mulg[ sau s-o tund[ , =i tace; dar porcul nu-i
nici muls, nici tuns, =i c` nd ]l prind, el =tie c[ la nimic din acestea
nu-l duc, ci numai pentru ca s[ -i ia carnea, =i de aceea gui\[ .
Auzind aceste r[ spunsuri, ucenicii iar[ =i l-au l[ udat, r` z` nd
foarte.
Iar dup[ ce s-a sf` r=it osp[ \ul, Xantos s-a ]ntors acas[ =i a
]nceput, ca de obicei, a vorbi cu muierea sa: ]ns[ ea, ]ntorc` nduse c[ tr[ d` nsul a zis:
— Nu te apropia de mine. D[ -mi zestrea mea =i m[ voi duce,
c[ ci dup[ cele f[ ptuite n-oi mai =edea cu tine; =i tu du-te de te
joac[ cu c[ \eaua c[ reia i-ai trimes bucatele!
Iar Xantos mir` ndu-se zise:
— Nu se poate s[ nu-mi fi f[ cut iar[ =i vreun r[ u Esop. +i zise
c[ tr[ muiere: Ce e aceasta, doamn[ , eu am b[ ut =i tu te-ai
]mb[ tat? Cui am trimes bucatele? Au nu \ie?
— Pe Dumnezeu, mie nimic nu mi-ai trimes, ci c[ \elei.
Iar Xantos chem` nd pe Esop i-a zis:
— Cui ai dat bucatele?
R[ spuns-a Esop:
— Voitoarei tale de bine.
Atunci Xantos zise c[ tr[ muiere:
— De ce zici c[ nimic n-ai luat?
Ea r[ spunse:
— Cu adev[ rat nimic.
Iar Esop zise:
— Cui ai poruncit, st[ p` ne, s[ dau bucatele?
R[ spunse Xantos:
— Voitoarei mele de bine.
+i Esop chem` nd c[ \eaua zise:
174
C[ r\i populare
— Aceasta ]\i voie=te binele; c[ ci muierea, m[ car c[ se zice
c[ -\i voie=te binele, ]ndat[ ]ns[ ce nu-i vei face pe voie, se m` nie,
oc[ r[ =te =i se duce; iar pe c` ine de-l ba\i, de-l alungi, el tot nu se
duce, ci de toate uit` ndu-=i, ]ndat[ vine =i se ]mbl` nze=te, plec` ndu-se st[ p` nului; drept aceea se c[ dea, st[ p` ne, s[ zici: du aceste
bucate muierii mele, iar nu binevoitoarei mele.
Atunci Xantos zise:
— Vezi, doamn[ , c[ nu sunt de vin[ eu, ci cel ce a adus
bucatele; pentru aceea rabd[ , c[ ci mi se va ivi prilej =i-l voi bate.
Iar ea neascult` nd, pe furi=, a fugit la p[ rin\ii s[ i.
Atunci Esop zise:
— Vezi, st[ p` ne, c[ bine am zis: c[ \eaua mai mult bine ]\i
voie=te dec` t st[ p` na mea.
+i trec` nd c` teva zile =i muierea r[ m` ind ne]mp[ cat[ , Xantos
a trimes la d` nsa pe ni=te cumna\i ca s-o ]nduplece s[ se ]ntoarc[
acas[ , dar ea n-a vrut s[ asculte, =i atunci Xantos s-a sup[ rat. Iar
Esop merg` nd la d` nsul a zis:
— Nu te ]ntrista, st[ p` ne, c[ ci eu voi face-o ca m` ine de
bun[ voie =i foarte degrab[ s[ vie la tine. +i lu` nd el bani, s-a dus
]n t` rg, =i cump[ r` nd g` =te, g[ ini =i altele, pentru osp[ \, umbla
pe la case; =i trec` nd pe l` ng[ casa p[ rin\ilor st[ p` nei sale, ca
din ]nt` mplare, f[ c` ndu-se c[ nu =tie c[ -i casa lor =i c[ acolo este
=i st[ p` n[ -sa, s-a ]nt` lnit cu unul dintr-acea cas[ =i l-a ]ntrebat
dac[ n-au ceva bun de v` nzare pentru nunt[ . Iar acela ]ntreb[ :
— Cui trebuiesc acestea?
La care Esop r[ spunse:
— Lui Xantos, filosoful, c[ ci m` ine va s[ se ]nsoare.
Iar acela spuind muierii lui Xantos precum a auzit, ea ]ndat[
s-a dus la Xantos strig` nd =i zic` nd ]ntre altele =i acestea:
— P` n[ voi fi eu vie, o, Xante, nu vei putea lua alt[ muiere!
+i a=a a r[ mas acas[ din pricina lui Esop, precum se =i dusese
tot dintr-a lui.
Esopia
175
Iar dup[ vreo c` teva zile, Xantos, chem` nd prietinii s[ i la
pr` nz, zise lui Esop:
— Du-te =i cump[ r[ ce e mai bun =i mai frumos.
Iar el merg` nd zicea ]ntru sine: „Voi ]nv[ \a eu pe st[ p` n s[ nu
porunceasc[ nebune=te“. +i a cump[ rat numai limbi de porc, =i
le-a g[ tit; =i =ez` nd ei la mas[ , le-a adus la to\i limb[ fript[ cu
sare. Oaspe\ii l[ udar[ pe Esop c[ a pus ]nt[ i bucate filosofe=ti,
pentru c[ limba este unealta vorbei. Dup[ aceea, Esop iar[ =i a
pus la mas[ limbi fierte; =i mai cer` nd ei alte =i alte bucate, el
nimic alta nu le mai aducea, f[ r[ numai limbi. Iar[ mesenii
m` niindu-se, c[ tot acelea=i bucate le d[ , ziser[ :
— P` n[ c` nd tot limbi? C[ noi ast[ zi tot limbi m` nc` nd, ne
dor ale noastre limbi.
Iar Xantos zise sup[ rat:
— Nu mai ai altceva, Esoape?
— Z[ u nu! r[ spunse.
Atunci Xantos, aprinz` ndu-se de m` nie, zise:
— Au nu \i-am poruncit, nemernicule, s[ cumperi ce e mai
bun =i mai frumos de m` ncat?
+i r[ spunse Esop:
— }\i mul\[ mesc, st[ p` ne, c[ m[ dojene=ti ]naintea at` tor
oameni ]nv[ \a\i, =i pe care ]i rog s[ -mi spuie, ce este mai bun si
mai frumos ]n via\[ ? Nu este oare limba, c[ ci toat[ ]nv[ \[ tura =i
filosofia prin ea se arat[ =i se ]nva\[ ? D[ rile =i lu[ rile, negu\[ toria,
]nchin[ ciunile, laudele =i chiar muzica — prin ea se fac. Prin ea
se fac nun\ile, se zidesc cet[ \ile, se m` ntuiesc oamenii, =i pe scurt:
toat[ via\a noastr[ prin ea st[ . A=adar, nimic nu este mai bun dec` t
limba.
Pentru toate acestea ucenicii ziceau c[ Esop bine gr[ ie=te, dar
c[ a gre=it dasc[ lul, =i fie=tecare s-a dus acas[ .
A doua zi iar[ =i ]mput` nd ei lui Xantos, el le-a r[ spuns c[ nu
din voia sa s-a ]nt` mplat aceea, ci din r[ utatea slugii sale:
176
C[ r\i populare
— Iar[ ast[ zi, se va schimba cina, =i chiar ]naintea voastr[ voi
vorbi cu el.
Deci chem` nd el pe Esop, de fa\[ cu ucenicii, i-a poruncit s[
ia ce e mai prost =i mai r[ u s[ g[ teasc[ de m` ncare, fiindc[ ucenicii
s[ i vor m` nca iar[ =i la d` nsul. Iar Esop nimic schimb` nd, a
cump[ rat iar[ =i limbi =i g[ tindu-le le-a pus pe mas[ . Iar oaspe\ii
murmurau =i c` rteau ]ntre sine zic` nd:
— Iar[ =i limbi de porc.
+i dup[ aceea iar[ =i le-a pus limbi =i iar[ =i, =i iar[ =i, adic[ toat[
cina a fost din limbi. Iar Xantos, m` niindu-se, a zis:
—+i ce e aceasta, Esoape? Au doar[ \i-am poruncit s[ g[ te=ti
iar[ =i de m` ncare ce e mai bun =i mai frumos? Au nu \i-am zis s[
cumperi ce-i mai prost =i mai r[ u?
Esop r[ spunse:
—+i ce e vreodat[ mai r[ u dec` t limba, o, st[ p` ne? Au nu prin
ea se stric[ cet[ \ile? Au nu prin ea se omoar[ oamenii? Au nu
toate minciunile, blestemele =i jur[ mintele str` mbe se fac ]ntr]nsa? Au nu c[ s[ toriile, domniile =i ]mp[ r[ \iile se stric[ din ea?
Pe scurt: toat[ via\a noastr[ prin ea se umple de nenum[ rate
r[ ut[ \i! Acestea zic` nd Esop, unul din cei ce =edeau ]mpreun[ a
zis lui Xantos: :
— De nu-\i vei lua foarte bine sama, acesta te va face s[
nebune=ti, c[ ci cum ]i e forma a=a-i e =i sufletul.
Iar Esop zise c[ tr[ acela:
— Omule, mi se pare c[ tu e=ti r[ u =i ciudat, c[ ci ]nt[ r` \i pe
st[ p` n asupra slugii.
Iar Xantos, vr` nd cu aceasta s[ poat[ bate pe Esop, a zis:
— Nemernicule, fiindc[ ai zis prietinului meu c[ este ciudat,
adu-mi sau arat[ -mi om f[ r[ ciud[ \enie.
Deci, a doua zi, ie=ind Esop ]n uli\[ =i uit` ndu-se la cei ce
veneau =i treceau, vede =ez` nd mult ]ntr-un loc pe unul pe care ]l
judeca a fi un om f[ r[ lucru =i prost, =i duc` ndu-se la el i-a zis:
— Te cheam[ st[ p` nul meu s[ pr` nze=ti cu el.
Esopia
177
Iar prostul ne]ntreb` ndu-l nimica, nici cine este, nici cine ]l
cheam[ , a intrat ]n cas[ cu ]nc[ l\[ mintele sale proaste, cum erau,
=i a =ezut. Iar Xantos a ]ntrebat pe Esop cine este acela. Esop i-a
spus:
— Om f[ r[ ciud[ \enie.
Atunci Xantos zise la ureche muierii s[ se supuie =i s[ fac[ tot
ce-i va porunci el, ca cu chipul acesta s[ poat[ bate pe Esop. Dup[
aceea zise ]naintea tuturor:
— Doamn[ , pune ap[ ]n vas =i spal[ picioarele oaspetelui
(cuget` nd ]ntru sine c[ oaspele nu va vrea s[ lase a-i sp[ la doamna
picioarele =i, astfel ar[ t` ndu-se curios, s[ poat[ bate pe Esop).
Iar ea puind ap[ ]n vas, s-a apropiat de picioarele necunoscutului vr` nd s[ i le spele; =i el cunosc` nd c[ aceasta e st[ p` na casei,
g` ndea ]ntru sine: „Vrea s[ m[ cinsteasc[ , =i de aceea cu ]nse=i
m` inile sale vrea s[ spele picioarele mele, de=i ar fi putut porunci
aceasta slujnicelor’“, =i, ]ntinz` nd picioarele, zise:
— Spal[ -le, st[ p` n[ !
+i cum a zis aceasta, a =ezut. Iar Xantos porunci se dea oaspetelui ]nt[ i s[ bea; el iar[ =i cugeta ]ntru sine cum c[ se c[ dea ca ei
s[ bea mai ]nt[ i, ]ns[ pentru c[ lor le place a=a, nu se cade s[
]ntrebe pentru ce fac aceasta, =i lu` nd a b[ ut. Apoi pr` nzind ei, =i
pun` nd dinaintea oaspetelui o bucat[ din care cu mare pl[ cere
m` nca el, Xantos a ]nceput a oc[ r] pe buc[ tar c[ r[ u a g[ tit acea
bucat[ , =i gol ]l b[ tea; iar prostul g` ndea ]ntru sine: „Bucata foarte
bine este g[ tit[ , =i nimic nu-i lipse=te ca s[ fie bine f[ cut[ ; dar
dac[ st[ p` nul casei f[ r[ de vin[ vrea s[ -=i bat[ sluga, ce-mi pas[
mie?“ Iar Xantos se m` nia, =i mai trist se ar[ ta, fiindc[ oaspetele
nimic curios nu cerca. Mai pe urm[ porunci s[ -i aduc[ pl[ cinte,
iar oaspetele, ca =i cum niciodat[ n-ar fi mai gustat pl[ cinte, le
]nv[ l[ tucea =i, lu` ndu-le, ca p` inea le m` nca. Iar Xantos, judec` nd
pe cel ce le-a f[ cut, zise:
— Pentru ce, o, bl[ st[ mate, f[ r[ miere =i f[ r[ piper ai f[ cut
pl[ cintele?
178
C[ r\i populare
+i buc[ tarul r[ spunse:
— De nu sunt coapte pl[ cintele, pe mine m[ bate, st[ p` ne, iar
de nu sunt g[ tite cumsecade, nu pe mine, ci pe st[ p` n[ o dojene=te.
Iar Xantos zise:
— De-a f[ cut muierea mea aceasta, de vie acum o voi arde!
+i iar[ =i a f[ cut semn muierii s[ se supuie, c[ doar va r[ pune
pe Esop.
Deci poruncind s[ aduc[ lemne, a aprins focul, =i apuc` nd
muierea a pus-o l` ng[ foc, a=tept` nd ca =i cum ar vrea s-o arunce
]n fl[ c[ ri, ]ns[ tot ]nt` rziind oare cum a face aceasta =i uit` nduse ]mprejur s[ vad[ , doar l-ar opri prostul, s[ nu ]ndr[ zneasc[ de
a face una ca aceasta. Dar prostul iar[ =i ]ntru sine socotea: „Nefiind
nici o pricin[ binecuv` ntat[ , pentru ce omul acesta se m` nie
astfel?“ Dup[ aceea zise:
— O, st[ p` ne! Dac[ judeci c[ se cade s[ faci aceasta, a=teapt[ m[ pu\intel s[ m[ duc s-aduc =i pe muierea mea de la c` mp, ca
pe am` ndou[ odat[ s[ le arzi.
Acestea auzind Xantos de la omul acela, =i mir` ndu-se de
sinceritatea =i generozitatea lui, zise lui Esop:
— Iaca om cu adev[ rat necurios; ne-ai biruit, o, Esoape, ajung[ \i acuma. Iar dup[ aceasta ]\i vei c[ p[ ta slobozenie.
A doua zi Xantos a poruncit lui Esop s[ se duc[ la sc[ ld[ toare,
ca s[ vad[ dac[ sunt mul\i oameni acolo, c[ ci vrea s[ se scalde.
Deci merg` nd el, a ]nt` lnit ]n cale-i pe poli\ai, care, cunosc` ndu-l
c[ este al lui Xantos, l-a ]ntrebat unde se duce. Iar el a spus:
— Nu =tiu!
Poli\aiul, crez` ndu-l c[ -i nesocote=te ]ntrebarea, porne=te s[ -l
duc[ la ]nchisoare. Iar c` nd ]l ducea, Esop ]i striga:
— Vezi, domnule, c[ aveam dreptate s[ -\i spun c[ nu =tiam
unde merg? C[ ci ceea ce n-am a=teptat, aceea mi s-a ]nt` mplat,
adic[ m-am ]nt` lnit cu tine =i m-ai trimes la ]nchisoare.
Esopia
179
Atunci poli\aiul, mir` ndu-se c` t de cur` nd =i de bine i-a
r[ spuns, l-a l[ sat s[ se duc[ . Iar Esop, duc` ndu-se la sc[ ld[ toare
=i v[ z` nd acolo o mul\ime de lume, a v[ zut =i o piatr[ ]n u=[ de
care to\i cei ce intrau =i ie=eau se loveau. }ns[ unul dintre cei ce
intrar[ mai pe urm[ o ridic[ =i o puse la o parte. +i ]ntorc` ndu-se
Esop la st[ p` nul s[ u, ]i zise:
— De vrei, st[ p` ne, s[ te scalzi, po\i merge, c[ ci numai un om
am v[ zut la sc[ ld[ toare.
Apoi merg` nd Xantos =i v[ z` nd mul\imea ce se sc[ lda, a zis:
— Dar ce-i aceasta, Esoape, au n-ai zis c[ numai un om ai v[ zut
la sc[ ld[ toare?
— Cu adev[ rat, st[ p` ne, c[ numai un om am v[ zut — r[ spunse
Esop — c[ ci piatra aceasta (=i o ar[ t[ cu m` na) ]n u=[ am g[ sit-o
=i to\i cei ce intrau =i ie=eau se loveau de d` nsa, iar mai la urm[ a
intrat unul care, ]nainte de a se fi lovit de ea, a ridicat-o =i a dat-o la
o parte. Drept aceea numai pe acela unul am zis c[ l-am v[ zut, om
socotindu-l pe el mai mult dec` t pe to\i ceilal\i. Atunci Xantos a zis:
— Nimica nu e greu lui Esop spre a le ]ndrepta.
Iar[ ]ntr-o alt[ zi, f[ c` ndu-se un osp[ \ =i fiind =i Xantos
]mpreun[ cu ceilal\i filosofi, cresc` nd b[ utura, multe ]ntreb[ ri erau
]ntre d` n=ii; iar Xantos ]ncep` nd a se tulbura, Esop, care sta l` ng[
d` nsul, i-a zis:
— St[ p` ne, Bachus sau vinul trei temperamente are: cel dint[ i
al veseliei, cel al doilea al be\iei =i cel de al treilea al sf[ zii. Drept
aceea =i voi, fiindc[ acum sunte\i be\i =i voio=i, cele ce mai sunt
le l[ sa\i.
Atunci Xantos, beat fiind, a zis:
— Taci! Pe cei din iad du-te de-i ]nva\[ !
Iar Esop a zis:
— +i tu ]n iad te vei t` r].
Atunci unul dintre ucenici v[ z` nd pe Xantos cam beat, ba s[
zic adev[ rul, beat de tot, zise:
— O, dasc[ le, oare poate vreun om s[ bea marea?
180
C[ r\i populare
Iar Xantos r[ spunse:
— Vezi bine c[ poate, c[ ci eu ]nsumi o pot bea.
+i ucenicul adaose:
— Dar de nu vei putea, ce dai?
Xantos r[ spunse:
— Casa mea o dau toat[ .
}ntr-aceea sco\` nd inelele au f[ cut leg[ tur[ =i s-au dus. A doua
zi, sp[ l` ndu-se pe fa\[ =i nev[ z` nd inelul c` nd se sp[ la, a ]ntrebat
pe Esop despre inel =i Esop ]i spuse:
— Nu =tiu ce s-a f[ cut inelul, dar numai una =tiu, anume c[ \iai pierdut casa.
Xantos ]ntreb[ mirat:
— Pentru ce?
Esop r[ spunse:
— Pentru c[ ieri, beat fiind, te-ai legat c[ vei bea marea =i
spre ]ncredin\are ai pus inelul.
+i Xantos zise:
— Cum voi putea face eu un lucru ce e peste putin\[ ? Te rog,
acuma, de ai vreo cuno=tin\[ , vreo ]n\elepciune, vreo =tiin\[ , ajut[ mi s[ biruiesc =i s[ stric leg[ tura.
Esop ]i r[ spunse:
— S[ biruie=ti, nu po\i, dar ca s[ strici leg[ tura, aceasta voi
face-o. C` nd v[ ve\i aduna ast[ zi la un loc, s[ nu te ar[ \i de fel ca
=i cum te-ai teme de cele ce te-ai legat la be\ie, ci tot acelea =i
treaz s[ le zici. Apoi s[ porunce=ti s[ se a=eze masa la marginea
m[ rii, =i s[ vie acolo slugile preg[ tite cu pahare, ca s[ -\i deie \ie
s[ bei ap[ din mare; =i c` nd vei vedea c[ to\i oamenii s-au str` ns
acolo ca s[ priveasc[ , tu s[ te a=ezi la mas[ =i s[ prime=ti s[ -\i
umple paharul din mare, =i lu` ndu-l ]n v[ zul =i auzul tuturor celor
de fa\[ s[ zici celui ce e mai mare peste leg[ tur[ , a=a: „Ce leg[ tur[
am f[ cut eu ]naintea dumitale?“ +i el ]\i va r[ spunde c[ te-ai legat
s[ bei marea. Atunci te vei ]ntoarce spre to\i cei de fa\[ =i le vei
spune a=a: „B[ rba\i samieni, =ti\i =i voi foarte bine c` t de multe
r` uri se vars[ ]n mare, iar eu m-am legat ca numai marea s[ o
Esopia
181
beau, dar nu =i apele care se vars[ ]ntr-]nsa. Drept aceea, prietinul
acesta mai ]nt[ i s[ mearg[ s[ opreasc[ toate acele ape, apoi eu
]ndat[ voi bea marea singur[ .“
Xantos, cunosc` nd c[ cu chipul acesta leg[ tura va fi stricat[ ,
foarte tare s-a bucurat.
Deci s-a adunat poporul pe \[ rmul m[ rii ca s[ priveasc[ la cele
ce erau s[ se fac[ =i Xantos a zis =i a f[ cut ]ntocmai dup[ cum era
]nv[ \at de Esop. Samienii, auzind aceasta, au strigat l[ ud` nd pe
Xantos =i mir` ndu-se de el ; iar ucenicul, c[ z` nd la picioarele lui
Xantos, se m[ rturisi biruit de acesta =i se rug[ s[ se strice leg[ tura,
ceea ce Xantos a =i f[ cut-o, rugat fiind =i de popor. Apoi ]ntorc` ndu-se
ei acas[ , Esop s-a dus la Xantos =i i-a zis:
— St[ p` ne! Eu cel ce \i-am d[ ruit via\a nu sunt vrednic s[ -mi
dai libertatea?
Iar Xantos, ]nfrunt` ndu-l, l-a suduit, zic` ndu-i:
— Au nu vreau eu s[ fac aceasta? Dar ie=i dinaintea u=ii afar[
=i te uit[ , =i de-i vedea doua ciori, spune-mi c[ -i bun semn, iar
de-i vedea una, e r[ u.
Deci ie=ind Esop afar[ s-a ]nt` mplat de-a v[ zut ]ntr-un copac
st` nd dou[ ciori, =i ]ntorc` ndu-se ]nl[ untru a spus lui Xantos, iar
p` n[ ce s[ ias[ acesta afar[ ca s[ vad[ , una din cele dou[ ciori a
zburat, =i Xantos, v[ z` nd numai una singur[ , zise:
— Bl[ st[ matule, nu mi-ai spus mie c[ ai v[ zut dou[ ?
— Da — zise Esop — ]ns[ una a zburat.
Atunci Xantos zise sup[ rat:
— Nu ]ncetezi, tic[ losule, de a m[ batjocori?
Apoi porunci s[ -l dezbrace =i s[ -l bat[ . Iar pe c` nd ]l b[ teau
pe Esop, venind oarecine, a chemat pe Xantos la cin[ , =i Esop ]n
b[ taie a strigat:
— Vai de mine, mi=elul! Eu cel ce am v[ zut doua ciori m[ bat,
iar[ tu care ai v[ zut numai una te duci la osp[ \; de=ert a fost
a=adar semnul pentru am` ndoi.
Xantos, auzind pe Esop cum se v[ ita =i mir` ndu-se de ]n\elepciunea lui, a poruncit s[ nu-l mai bat[ .
182
C[ r\i populare
+i nu dup[ mult[ vreme, Xantos a chemat la d` nsul pe filosofi
=i pe retori, ca s[ pr` nzeasc[ ]mpreun[ =i a poruncit lui Esop s[
stea la u=[ , =i pe nici un ne]nv[ \at s[ nu lase s[ intre, ci numai pe
cei ]nv[ \a\i. Deci venind ceasul pr` nzului =i Esop, ]nchiz` nd u=a,
sta ]nl[ untru, =i viind unul din cei chema\i, a b[ tut la u=[ ; iar
Esop dinl[ untru ]l ]ntreb[ :
— Ce mi=c[ c` inele?
Iar acela, socotind c[ pe d` nsul ]l nume=te c` ine, s-a ]ntors de
la u=[ =i s-a dus m` nios. +i a=a fie=tecare viind, iar[ =i se ducea
m` nios, g` ndind c[ -i batjocore=te, c[ ci dinl[ untru Esop pe fie=tecare tot a=a ]l ]ntreba. Mai pe urm[ b[ t` nd unul la u=[ =i auzind
]ntrebarea: Ce mi=c[ c` inele? r[ spunse:
— Coada =i urechile.
Esop, judec` nd c[ bine a r[ spuns, ]i deschise u=a =i, merg` nd
la st[ p` nul s[ u, i-a spus:
— Nici un filosof n-a venit la osp[ \ul t[ u, o, st[ p` ne, f[ r[ numai
acesta.
Iar Xantos foarte s-a sup[ rat, socotind c[ l-au am[ git cei
chema\i.
A doua zi, adun` ndu-se ei la =coal[ , to\i ]nvinov[ \eau pe Xantos
zic` ndu-i:
— Cum se poate, ]nv[ \[ torule? Daca ai vrut s[ glume=ti cu
noi, trebuia oare s[ pui pe stricatul acela de Esop ca s[ ne
batjocoreasc[ =i s[ ne numeasc[ c` ini?
Iar Xantos le r[ spunse:
— Visa\i, ori adev[ rul gr[ i\i?
+i ei r[ spunser[ :
— Nu dormim, ci adev[ rul ]\i spunem.
+i ]ndat[ chem` nd Xantos pe Esop, l-a ]ntrebat m` nios:
— Pentru ce ai ]napoiat cu ru=ine pe prietinii mei, ieri?
Esop r[ spunse:
—Au nu tu, st[ p` ne, mi-ai poruncit s[ nu las pe nici un om
prost sau ne]nv[ \at s[ vie la osp[ \ul t[ u, ci numai pe cei ]nv[ \a\i?
Esopia
183
Xantos zise:
— +i ce sunt ace=tia, au nu sunt ]nv[ \a\i?
Esop r[ spunse:
— Nu, nicidecum, c[ ci b[ t` nd ei la u=[ =i eu ]ntreb` ndu-i
din[ untru: Ce mi=c[ c` inele? nici unul dintr-]n=ii n-a ]n\eles
]ntrebarea; de aceea eu, v[ z` ndu-i pe to\i ne]nv[ \a\i, n-am l[ sat
pe nici unul ]n[ untru, afar[ numai de acesta, care, singur ]n\eleg` nd
]ntrebarea =i r[ spunz` nd la ea cum se cuvine, l-am l[ sat s[ intre.
Atunci to\i au zis c[ Esop are dreptate.
Dup[ vreo c` teva zile, Xantos lu` nd dup[ sine pe Esop, s-au
dus la morm` nturi =i cetea scrisorile cele de pe cop` r=aie, iar Esop
v[ z` nd pe o piatr[ literele acestea: A, B, D, O, E, Q, C1 , le ar[ t[
lui Xantos, ]ntreb` ndu-l de poate dezlega ce ]nsemneaz[ ele; =i
cercet` ndu-le, Xantos n-a putut deslu=i ]n\elesul lor, =i =i-a m[ rturisit astfel ne=tiin\a. Atunci Esop ]i zise:
— St[ p` ne! Dac[ prin aceste litere \i-oi ar[ ta comoara, cu ce
m[ vei d[ rui?
Xantos ]i zise:
— Crede-m[ , ]\i voi da slobozenia =i aurul pe jum[ tate.
Esop se dep[ rta atunci patru pa=i mai ]napoi de la acea
scriptur[ , =i s[ p` nd acolo a g[ sit comoara, pe care a dat-o
st[ p` nului s[ u, zic` ndu-i:
— D[ -mi ceea ce mi-ai f[ g[ duit, c[ ci iat[ comoara!
Iar Xantos, ]i zise:
— Nu-\i dau, p` n[ ce nu-mi vei spune mai ]nt[ i =i ]n\elesul
literelor prin care s-a putut dovedi comoara, c[ a =ti aceasta mai
de mare pre\ este mie dec` t comoara.
+i Esop zise:
— Cel ce a ]ngropat aceast[ comoar[ aici, ca un om ]nv[ \at, a
s[ pat =i aceste litere care spun: „a , a p©ba V2 — adic[ mergi ]napoi;
1
2
Slove grece=ti: A,B,D,O,E,T,H.
Apobas.
184
C[ r\i populare
b, bÔmata1 — pa=i: d, t es s a r a 2 — patru ; ¬, ¬rÌxaz3 — s[ p` nd;
e, eÎrÓseiV4 — vei g[ si; Q, Qhsanr©n5 — comoar[ ; c, cr us ion 6
— de aur“
Xantos ]i zise:
— Fiindc[ e=ti a=a de dibaci =i de=tept, nu vei c[ p[ ta slobozenia.
Iar Esop zise:
— Voi da de =tire, st[ p` ne, ]mp[ ratului vizantinenilor, c[ ci
pentru el a fost pus[ aceast[ comoar[ .
— +i de unde =tii aceasta? zise Xantos.
— Din litere — r[ spunse Esop — fiindc[ acestea a=a spun: „a,
a podoV 7 — d[ ]napoi ; b, basileµ8 — ]mp[ ratului; d, Dionus°w9
— Dionisie; o, «n 10 — care; e, eÐreV 11 — ai g[ sit ; q, qhsaron12
— comoara ; c, cr ur iou 13 — de aur.“
Iar Xantos auzind c[ aurul este al ]mp[ ratului, zise c[ tr[ Esop:
— Ia jum[ tate din el, =i taci.
Dar Esop zise:
— Nu-mi dai tu mie acum aceasta, ci cel ce a pus aurul aici ;
=i iat[ cum, c[ ci literele acestea a=a spun: „a, anelomenoi14 —
lu]ndu-l ; b, badiscnteV15 — duc` ndu-v[ ; d, diel es te 16 — ]mp[ r\i\i-l;
o, on17 — care; e, eÎrte18 — a\i g[ sit; q, qhsaur©n19 — comoara ;
c, crus°ou“ 20 — de aur“.
Atunci Xantos zise:
— Vino acas[ , ca =i comoara s[ o ]mp[ r\im, =i tu slobozenie s[
cape\i.
Deci, duc` ndu-se ei acas[ , =i Xantos tem` ndu-se de gura lui
Esop, a poruncit de l-au b[ gat ]n temni\[ ; iar Esop, pe c` nd ]l
duceau, zicea:
1
Bemata. 2 Tessara. 3 Orixas. 4 Eureseis. 5 Tesauron . 6 Hrision . 7 Apodos .
Basilei. 9 Dionisio. 10 On . 11 Eures. 12 Tesauron . 13 Hrisiu . 14 Anelomenoi .
15
Badisantes. 16 Dieieste. 17 On . 18 Eurete. 19 Tesauron . 20 Hrisiu .
Toate acestea sunt vorbe grece=ti =i sunt scrise cu slove grece=ti.
8
Esopia
185
— A=a sunt f[ g[ duin\ele filosofilor! C[ ci nu numai c[ nu-mi
d[ slobozenia, dar ]nc[ =i ]n temni\[ porunce=te s[ m[ arunce.
Xantos, auzindu-i c[ inarea, a poruncit s[ -l deslege, =i-i zise:
— La toate bine zici; dar dac[ vei c[ p[ ta slobozenie, mai mult
m[ vei p` r].
Atunci Esop i-a zis:
— Orice r[ u po\i s[ -mi faci, f[ -mi-l, c[ ci =i f[ r[ de voie m[ vei
slobozi.
Pe vremea aceea, ceva nemaipomenit s-a ]nt` mplat ]n Samos,
=i anume; ]ntr-o s[ rb[ toare mare, zbur` nd cu repeziciune un
vultur =i lu` nd inelul cel de ob=te, l-a slobozit ]n s` nul unei slugi.
De acest semn samienii sp[ im` nt` ndu-se =i ]n mare ]ntristare c[ z` nd, s-au adunat laolalt[ =i au ]nceput a ruga pe Xantos, c[ ci el
era cel mai dint[ i cet[ \ean =i filosof, ca s[ le dezlege acest semn
nemaipomenit. Iar el ]ndoindu-se, a cerut timp; =i duc` ndu-se
acas[ , mult era trist =i b[ gat ]n grij[ , ca unul ce nimic nu putea
judeca despre fapta aceea. Iar Esop, cunosc` nd sup[ rarea lui
Xantos, merse la el =i-i zise:
— Pentru ce e=ti trist? Spune-mi mie =i leap[ d[ -\i ]ntristarea.
Xantos ]i spuse m` hnirea sa, =i Esop ]i zise:
— M` ine, duc` ndu-te ]n t` rg, zi samienilor: „Eu nici am ]nv[ \at
a dezlega semnele cele minunate, nici a g` ci, dar am un rob care
multe lucruri =tie; el v[ va spune vou[ ce cerca\i. +i de voi dezlega
eu, st[ p` ne, tu vei avea cinste c[ ai o asemenea slug[ ; iar de nu
voi putea dezlega, numai mie ]mi va fi ru=ine.
Deci, ]ncrez` ndu-se Xantos =i a doua zi duc` ndu-se ]n adunare
=i st` nd ]n mijlocul celor ce se adunase, le-a spus cele ce-l ]nv[ \ase
Esop. Iar ei ]ndat[ l-au rugat s[ cheme pe Esop, carele venind, a
stat ]n mijlocul lor. S[ mienii, v[ z` nd fa\a lui, au strigat r` z` nd:
— Aceast[ fa\[ va dezlega semnul? De la ur` tul acesta ce bine
vom putea s[ auzim?
+i iar[ =i au ]nceput a r` de. Iar Esop, tinz` ndu-=i m` na, a cerut
s[ tac[ to\i =i a zis:
C[ r\i populare
186
— B[ rba\i samieni, ce r` de\i de fa\a mea? C[ ci, nu la fa\[ , ci
la minte se cade a c[ uta, c[ ci de multe ori ]n chip ur` t bun[ minte
a pus firea. Au voi vasul pe dinafar[ ]l pre\ui\i =i nu vinul ce este
]ntr-]nsul?
Acestea auzind ei de la Esop, to\i au zis:
— Esoape, tot ceea ce po\i s[ =tii, spune cet[ \ii.
Atunci Esop cu ]ndr[ zneal[ zise:
— B[ rba\i samieni, fiindc[ norocul, care pururea se nevoie=te,
a deschis lupt[ ]ntre domn =i rob pentru slav[ , de se va p[ rea
robul mai prejos dec` t domnul, b[ tut se va duce ; iar de se va
p[ rea mai presus, tot b[ tut va fi. Dac[ dar voi ve\i face s[ cap[ t
eu slobozenia mea, v[ voi spune lucrul ce-l cerca\i.
Atunci poporul ]ntr-un glas a strigat c[ tre Xantos zic` nd:
— D[ slobozenia lui Esop; ascult[ pe samieni, d[ ruie=te
slobozenia lui pentru noi!
Iar Xantos nu vroia. Atunci pretorul i-a zis:
— Xante, de nu-\i place \ie a asculta de popor, eu, ]ntr-aceast[
or[ , voi da slobozenia lui Esop, =i atunci va fi deopotriv[ cu tine!
Atunci Xantos, vr` nd-nevr` nd, a trebuit s[ dea slobozenia lui
Esop. +i ]ndat[ precul1 a strigat:
— Xantos, filosoful, d[ slobod pe Esop samienilor.
+i a=a s-a ]mplinit cuv` ntul lui Esop, care spusese lui Xantos
c[ =i f[ r[ de voie ]i va da slobozenie. Drept aceea Esop, c[ p[ t` nd
slobozenia =i st` nd ]n mijlocul lor, a zis:
— B[ rba\i samieni, vulturul, precum =ti\i, este ]mp[ ratul
paserilor; iar fiindc[ a luat inelul cel ]mp[ r[ tesc =i l-a slobozit ]n
s` nul unei slugi, aceasta ]nsemneaz[ c[ un ]mp[ rat din cei ce sunt
acum vrea ca slobozenia voastr[ s[ o supuie robiei =i leg[ turile
voastre s[ le strice.
Aceasta auzind samienii s-au umplut de ]ntristare.
+i nu dup[ mult[ vreme le-au venit lor scrisori de la Cresus,
]mp[ ratul lidienilor, poruncindu-le ca din acel timp s[ -i deie tribut;
1
Prec — crainic
Esopia
187
iar de nu vor asculta, s[ se g[ teasc[ de r[ zboi. Deci, sf[ tuindu-se
ei cu to\ii, hot[ r` r[ a se supune =i a da tribut lui Cresus; mai
]nainte ]ns[ de a da urmare acestei hot[ r` ri, ziser[ c[ ar fi bine
s[ ]ntrebe =i pe Esop, =i ]ntrebat fiind acesta, a zis:
— Fiindc[ domnii vo=tri au hot[ r` t s[ da\i tribut =i s[ asculta\i
de ]mp[ rat, acum sfat nu voi mai da, ci voi spune numai o vorb[ ,
=i ve\i =ti ce va fi de folos. Norocul dou[ c[ i a ar[ tat ]n via\[ : una
a slobozeniei, al c[ reia ]nceput e cu anevoie, dar sf` r=itul u=or;
alta a robiei, al c[ rei ]nceput e lesne, iar sf` r=itul cu osteneal[ .
Acestea auzindu-le samienii au strigat:
— Noi fiind slobozi, de bun[ voie nu vrem s[ ne facem robi!
+i pe sol f[ r[ de izb` nd[ l-au trimes ]nd[ r[ t. Acestea afl` nd
Cresus, a vrut ca s[ se bat[ cu samienii, dar solul i-a zis:
— Nu vei putea birui pe samieni, c` t[ vreme Esop va fi ]ntre
d` n=ii =i le va da sfat; dar mai bine po\i, o, ]mp[ rate, s[ trime\i
soli =i s[ ceri de la ei pe Esop, f[ g[ duindu-le c[ le vei fi recunosc[ tor =i c[ nici tribut nu vei lua de la ei ; =i a=a doar[ ]i vei putea
]nvinge.
+i Cresus s-a ]nduplecat la aceasta =i a trimes sol de a cerut
s[ -i dea pe Esop. Iar samienii au f[ cut sfat ca s[ -l deie. Esop,
]n\eleg` nd acestea =i, st` nd ]n mijlocul lor, a zis:
— B[ rba\i samieni, mie ]mi va fi mare cinste de a m[ duce la
picioarele ]mp[ ratului, dar mai ]nainte vreau s[ v[ spun o fabul[ ;
deci asculta\i: Odinioar[ , pe c` nd animalele vorbeau ]ntre ele,
lupii au f[ cut r[ zboi ]mpotriva oilor, iar oile ]mpreun[ cu c` inii se
b[ teau ]mpotriva lupilor, =i-i alungau. Lupii ]ns[ , trime\` nd sol, au
zis oilor: de le este voia s[ tr[ iasc[ ]n pace =i nici un r[ zboi s[ nu
aib[ , s[ le deie lor pe c` ini. +i oile proaste au crezut, =i d` nd pe c` ini
lupilor, ace=tia =i pe c` ini i-au rupt, =i pe oi foarte lesne le-au ucis.
Atunci samienii, cunosc` nd ]n\elesul fabulei, au hot[ r` t s[ \ie
la d` n=ii pe Esop, dar acesta n-a vrut, ci ]mpreun[ cu solul s-a
dus la Cresus. Iar dac[ a ajuns ]n Lidia, ]mp[ ratul, v[ z` nd pe Esop
st` nd ]naintea sa, s-a m` niat zic` nd:
188
C[ r\i populare
— Vezi ce pocitur[ de om mi-a fost mie ]mpiedicare s[ nu pot
supune acea insul[ !
Atunci Esop zise:
— Pream[ rite ]mp[ rate, nu de sil[ sau de nevoie am venit la
tine, ci de bun[ voie ; ]ng[ duie dar pu\in a m[ asculta: Un om
prinz` nd l[ custe =i ucig` ndu-le, a prins =i un greieru=, =i vr` nd
s[ -l ucid[ , greieru=ul ]i zise: „O, omule, nu m[ ucide ]n zadar,
c[ ci eu nici spicele le stric, nici alt[ pagub[ nu-\i fac, ci numai cu
dulce c` ntare desf[ tez pe c[ l[ tori, =i mai mult dec` t glasul nu vei
g[ si alt nimic ]n mine“. +i auzind acestea omul, l-a l[ sat de s-a
dus. Drept aceea =i eu, o, ]mp[ rate, cad la picioarele tale, ca s[
nu m[ omori f[ r[ de pricin[ . C[ ci nim[ nui nici un r[ u nu pot
face, ci afl` ndu-m[ ]ntr-un trup prost, vorbesc ]ns[ cuvinte bune.
Iar ]mp[ ratul, mir` ndu-se de cumin\enia vorbelor lui =i fiindu-i
mil[ de d` nsul, ]i zise:
— Esoape, nu eu ]\i d[ ruiesc \ie via\a, ci soarta ta. Drept aceea
cere de la mine orice vrei, =i \i se va da.
Iar Esop zise:
— Rogu-te, ]mp[ rate, ]mpac[ -te cu samienii.
+i ]mp[ ratul r[ spunse:
— M-am ]mp[ cat!
Iar Esop, c[ z` nd la p[ m` nt, i-a mul\[ mit, =i dup[ aceea a scris
fabulele sale care =i p` n[ ast[ zi sunt, =i le-a l[ sat la ]mp[ ratul.
+i lu` nd carte de la ]mp[ ratul c[ tr[ samieni, cum c[ pentru
Esop s-a ]mp[ cat cu d` n=ii, cu multe daruri s-a ]ntors la Samos;
iar samienii, v[ z` ndu-l, i-au pus cununi =i joc au f[ cut pentru
d` nsul. Iar el cetindu-le cartea ]mp[ ratului le-a ar[ tat prin aceasta
c[ libertatea care a dob` ndit-o el de la popor, el a r[ scump[ rat-o
d` ndu-le lor libertate.
Apoi a plecat din insul[ prin \[ ri str[ ine, =i pretutindeni
]ntreb` ndu-se cu filosofii, s-a dus =i ]n Babilonia unde, ar[ t` ndu-=i
=tiin\a sa, a ajuns mare la ]mp[ ratul Lichir. C[ ci pe timpurile acelea
]mp[ ra\ii, av` nd pace ]ntre d` n=ii, pentru desf[ tarea lor cu
]ntreb[ ri sofistice se ]ndeletniceau, trime\` nd unul altuia, prin cel
Esopia
189
ce le dezlega, darea cu care se legau a lua de la cel ce trimetea
asemenea ]ntreb[ ri. Iar acela ce nu le putea dezlega, asemenea
dare da. }ntreb[ rile ce se trimeteau lui Lichir, Esop, ]n\eleg` ndule, le dezlega, =i m[ rit f[ cea pe ]mp[ ratul ; iar el ]n numele lui
Lichir alte ]ntreb[ ri trimetea ]mp[ ra\ilor, care r[ m` n` nd nedezlegate, ]mp[ ratul foarte multe tributuri lua.
Iar Esop neav` nd fii, a luat de suflet pe fiul unui boier anume
Enn, pe care, aduc` ndu-l la ]mp[ ratul, l-a ar[ tat ca pe un legiuit
fiu al s[ u. Iar nu dup[ mult timp Enn foarte obraznic s-a purtat
cu cel ce l-a luat de fiu, =i afl` nd despre aceasta Esop hot[ r] s[
scoat[ pe Enn din cas[ ; iar acesta m` niindu-se a scris carte fals[ ,
adic[ cu numele lui Esop, c[ tre cei ce puneau ]ntreb[ ri lui Lichir,
cum c[ mai bucuros =i gata ar fi a se duce la ei, dec` t a mai r[ m` ne
la Lichir, =i a dat-o ]mp[ ratului acestuia pecetluit[ cu inelul lui
Esop. }mp[ ratul, v[ z` nd pecetea, a crezut. +i foarte aprinz` nduse de m` nie a poruncit ]ndat[ lui Ermip ca f[ r[ nici o cercetare
s[ omoare pe Esop, ca pe un tr[ d[ tor al ]mp[ r[ \iei. Dar Ermip,
fiind prietin lui Esop, s-a ar[ tat =i atunci prietin =i, ascunz` ndu-l
]ntr-un loc unde nimeni nu-l =tia, ]i d[ dea acolo hran[ ]ntr-ascuns.
Iar Enn, din porunca ]mp[ ratului, toat[ averea lui Esop a luat-o.
Dup[ c` t[ va vreme Netinav, ]mp[ ratul egiptenilor, auzind c[
au omor` t pe Esop, a trimes de ]ndat[ carte lui Lichir, prin care ]i
poruncea s[ -i trimeat[ me=teri arhitec\i ca s[ zideasc[ un turn
care nici cerul, nici p[ m` ntul s[ nu-l ating[ , =i totodat[ s[ -i
r[ spund[ cineva la toate ce-l va ]ntreba; =i de va face acestea, s[
ia daruri, iar de nu, s[ pl[ teasc[ ]nsu=i. Acestea cetindu-le Lichir,
s-a ]ntristat foarte, pentru c[ nimeni din prietinii s[ i nu putea
]n\elege ar[ tarea despre zidirea turnului; =i ]mp[ ratul se t` nguia
amar c[ a murit Esop, st` lpul ]mp[ r[ \iei sale. Iar Ermip, cunosc` nd
durerea ]mp[ ratului pentru Esop, s-a dus la ]mp[ ratul =i i-a spus
c[ tr[ ie=te, spun` ndu-i c[ pentru d` nsul n-a omor` t pe Esop, c[ ci
a =tiut c[ oarec` ndva ]i va p[ rea r[ u ]mp[ ratului pentru moartea
lui. Iar ]mp[ ratul, bucur` ndu-se, a poruncit s[ i-l aduc[ . +i sco\` nd
Ermip pe Esop din ascunz[ toare l-a dus ]naintea ]mp[ ratului a=a
190
C[ r\i populare
cum era, ]mpu\it =i ]ntinat; =i cum l-a v[ zut ]mp[ ratul a l[ cr[ mat
=i i-a poruncit s[ se spele =i s[ se schimbe. Dup[ aceasta Esop a
ar[ tat mincinoasele pricini pentru care a fost p` r` t; =i ]mp[ ratul
vr` nd s[ omoare pe tic[ losul =i nevrednicul Enn, Esop i-a cerut
iertare. Apoi ]mp[ ratul dete lui Esop cartea egipteanului ca s[ o
ceteasc[ , =i el ]ndat[ cunosc` nd dezlegarea ]ntreb[ rii, a r` s; iar
Lichir a poruncit s[ scrie lui Netinav c[ , dac[ va trece iarna, va
trimete =i pe cei ce trebuie s[ zideasc[ turnul =i pe cel ce va r[ spunde la ]ntreb[ rile ce i se vor face. +i a=a ]mp[ ratul pe solii de la
Eghipet i-a trimes ]nd[ r[ t, iar lui Esop i-a dat toat[ averea ce-a
avut-o, d` ndu-i =i pe Enn; iar Esop lu` nd pe Enn, ]ntru nimica nu
l-a dojenit, ci ca pe un fiu iar[ =i lu` ndu-l, cu alte =i cu aceste
cuvinte l-a ]nv[ \at:
„Fiule! Mai ]nainte de toate sluje=te lui Dumnezeu, pe ]mp[ ratul
cinste=te, vr[ jma=ilor t[ i groaznic te arat[ , ca s[ nu te nesocoteasc[ , cu prietinii fii bl` nd =i voios, ca s[ -\i fie mai mult voitori
de bine, vr[ jma=ilor s[ dore=ti r[ utate =i s[ r[ cie, ca s[ nu te ]mpiedice pe tine. +i prietinilor bine le voie=te din toat[ inima, ca ]ntru
toate s[ le fie bine. Pururea cu muierea te poart[ bine =i ]n\elep\e=te, ca s[ nu-i dai prilej a dori buna purtare a altui b[ rbat; c[ ci
u=or este neamul muieresc, =i lingu=indu-se, lesne se apleac[ spre
r[ u. Pu\ine s[ vorbesti, =i cu m[ sur[ , =i multe s[ ascul\i, =i ]n\elep\e=te s[ urmezi. Pe cei ce fac binele, nu-i pizmui, ci s[ -\i par[ bine
de ei, c[ ci de-i vei pizmui, mai mult pe tine ]nsu\i te vei v[ t[ ma.
De casnicii t[ i poart[ grij[ ca s[ nu se team[ de tine numai ca de
st[ p` n, ci =i ca pe un f[ c[ tor de bine s[ te cinsteasc[ . Nu-\i fie
ru=ine a ]nv[ \a s[ faci totdeauna ce e mai bine. Muierii niciodat[
nu-i ]ncredin\a secretele tale, c[ ci totdeauna se va ]narma cu
d` nsele ca s[ te supuie voin\ei ei. }n toat[ ziua economise=te ceva
pentru ziua de m` ine, c[ ci mai bine este, c` nd vei muri, s[ la=i la
vr[ jma=i dec` t c` nd vei tr[ i s[ aibi lips[ . }nchin[ -te lesne celor ce
te ]nt` mpin[ , =tiind c[ =i c` inelui coada ]i cap[ t[ p` ine. Nu-\i par[
r[ u c[ e=ti bun. Pe omul flecar gone=te-l din casa ta, c[ ci cele ce
Esopia
191
zici =i faci tu, altora le va spune. F[ aceea ce nu te va ]ntrista. De
cele ce se ]nt` mpl[ nu te sup[ ra. De la cei r[ i nu cere sfat
niciodat[ , nici urma obiceiurilor lor.“
Astfel ]nv[ \` nd Esop pe Enn, =i mustr` ndu-l pe acesta cugetul
de zilele lui Esop, i se p[ trunse sufletul ca de o s[ geat[ =i dup[
pu\ine zile a murit.
Dup[ acestea chem` nd Esop pe to\i p[ s[ rarii, le-a poruncit s[
prind[ patru pui de vultur, =i dup[ ce i-au prins, i-a hr[ nit,
cresc` ndu-i =i ]mbl` nzindu-i, astfel ]nc` t i-a ]nv[ \at a lua ]n cioc
o co=ni\[ mare, ]n care punea c` te doi copii, pe care, purt` ndu-i
]n v[ zduh, oriunde vrea ei zbura, ori ]n sus, ori la p[ m` nt ]n jos.
Iar dup[ ce trecu iarna =i ]ncepu prim[ vara, Esop, g[ tind toate
pentru c[ l[ torie, a luat cu sine copiii =i vulturii =i s-a dus ]n
Eghipet; iar norodul se mira foarte mult, ne=tiind ce o s[ fac[ cu
d` n=ii.
Netinav auzind c[ a venit Esop, zise c[ tr[ prietinii s[ i:
— M-am ]n=elat, c[ ci ]n\elesesem c[ Esop ar fi murit.
A doua zi a poruncit ]mp[ ratul ca to\i boierii s[ se ]mbrace ]n
haine albe, iar el s-a ]mbr[ cat ]n Erea =i =i-a pus cunun[ =i diadem[
]mpodobit[ cu pietre scumpe; =i =ez` nd ]n jil\ ]nalt, a poruncit s[
aduc[ pe Esop; =i intr` nd Esop, ]mp[ ratul i-a zis:
— Cui m[ asemeni, Esoape, pe mine =i pe cei ce sunt cu mine?
Esop r[ spunse:
— Pe tine, soarelui de prim[ var[ , iar pe cei ce stau ]mprejurul
t[ u, spicelor celor coapte.
+i ]mp[ ratul mir` ndu-se de el, l-a d[ ruit cu multe daruri.
}n ziua urm[ toare ]mp[ ratul s-a ]mbr[ cat ]n ve=tminte foarte
albe, iar prietinilor a poruncit s[ se ]mbrace ]n ve=tminte de porfir[
ro=ie =i intr` nd Esop, iar[ =i l-a ]ntrebat ]mp[ ratul; =i Esop zise:
— Pe tine te voi asem[ na soarelui, iar pe cei ce stau ]mprejurul
t[ u, razelor soarelui.
Atunci Netinav zise:
— Socotesc c[ nimic nu este Lichir pe l` ng[ ]mp[ r[ \ia mea.
192
C[ r\i populare
Iar Esop, z` mbind a r` de, zise:
— Nu vorbi a=a u=ure de el, o, ]mp[ rate, c[ ci numai neamului
vostru se aseam[ n[ ]mp[ r[ \ia voastr[ , c[ str[ luce=te ca soarele; iar
de se va asem[ na lui Lichir, str[ lucirea aceasta ]ntuneric se va p[ rea.
Netinav, mir` ndu-se de acest r[ spuns, a zis:
— Adusu-ne-ai pe cel ce va s[ zideasc[ turnul ]n v[ zduh?
Esop r[ spunse:
— Sunt gata, numai arat[ locul unde s[ se ]nal\e zidirea.
Dup[ aceea ]mp[ ratul, ie=ind afar[ din cetate, a mers ]ntr-un
=es =i i-a ar[ tat locul. Acolo Esop aduc` nd la patru unghiuri ale
locului pe cei patru vulturi purt` nd copiii ]n co=ni\e, ]n m` inile
c[ rora dedese unelte de-ale zidarilor, le-au poruncit s[ zboare;
iar ei ]n[ l\` ndu-se ]n sus, copiii strigau:
— Da\i-ne c[ r[ mid[ , var, lemne =i altele ce trebuiesc pentru
zidirea turnului!
Netinav, v[ z` nd pe copiii ridica\i sus de vulturi, zise:
— De unde oameni zbur[ tori?
Iar Esop r[ spunse:
— Iat[ c[ Lichir are, iar tu, fiind om, vrei s[ te asemeni cu
]mp[ ratul Dumnezeilor.
+i Netinav zise:
— La aceasta sunt ]nvins, Esoape; ]ns[ eu te voi mai ]ntreba
ceva =i tu ]mi vei r[ spunde. +i zise: Eu am ni=te iepe care, auzind
caii din Babilonia nechez` nd, ]ndat[ r[ m` n bor\oase; de =tii cum
se ]nt` mpl[ aceasta, r[ spunde-mi.
+i Esop zise:
— }\i voi r[ spunde m` ine, ]mp[ rate.
+i, merg` nd la gazd[ , a poruncit slugilor s[ -i prind[ o m` \[ ,
=i dac[ au prins-o, o purta b[ t` nd-o, de vedeau to\i. Iar egiptenii,
cinstind acest dobitoc, v[ z` nd c[ -l bate tare, alergar[ de scoaser[
m` \a din m` inile celor ce o b[ teau, =i ]ndat[ au dat de =tire
]mp[ ratului care, chem` nd pe Esop, i-a zis:
Esopia
193
—Nu =tii, Esoape, c[ noi cinstim m` \a ca pe Dumnezeu? Pentru
ce dar ai f[ cut aceasta?
Esop r[ spunse:
— O, ]mp[ rate, ast[ -noapte m` \a aceea a f[ cut o mare pagub[
]mp[ ratului Lichir, c[ ci i-a ucis cuco=ul cel mai r[ zboinic =i viteaz,
care ]i spunea =i ceasurile noaptea.
Iar Netinav zise:
— Nu \i-e ru=ine a min\i, Esoape? C[ ci cum se poate ca ]ntr-o
noapte m` \a din Eghipet s[ se duc[ ]n Babilonia s[ ucid[ cuco=ul
=i s[ se ]ntoarc[ ]napoi?
Atunci Esop, r` z` nd, r[ spunse:
— +i cum, o, ]mp[ rate, ]n Babilonia nechez` nd caii, aici iepele
r[ m` n ]ngreunate?
}mp[ ratul Netinav auzind acestea a zis:
— Mare e ]n\elepciunea lui Esop!
Dup[ acestea fiind chema\i din Iliopol b[ rba\i =tiu\i de ]ntreb[ ri
sofismatice=ti, =i vorbind cu ei despre Esop, i-a chemat ]ntr-una
din zile la osp[ \, ]mpreun[ =i cu Esop. Deci =ez` nd ei, unul de la
Iliopol zise lui Esop:
— M-a trimes Dumnezeul meu s[ -\i pun o ]ntrebare =i s[ mi-o
dezlegi.
Iar Esop zise:
— Min\i, c[ ci Dumnezeu n-are trebuin\[ s[ ]nve\e de la oameni
nimica; iar tu nu numai pe tine, dar =i pe Dumnezeul t[ u asupre=ti.
Acela iar[ =i zise c[ tre Esop:
— Este o biseric[ foarte mare =i ]ntr-]nsa un st` lp care \ine
dou[ sprezece ora=e =i fie=tecare de c` te treizeci de grinzi se
propte=te, pe l` ng[ care alearg[ ]mprejur dou[ muieri.
+i Esop ]i zise:
— Aceast[ ]ntrebare ar dezlega-o la noi =i copiii ; c[ ci biserica
despre care vorbe=ti este lumea, st` lpul e anul, ora=ele sunt lunile,
grinzile sunt zilele lunilor, iar cele dou[ muieri sunt ziua =i noaptea
care urmeaz[ una dup[ alta.
194
C[ r\i populare
A doua zi Netinav, chem` nd pe to\i prietinii s[ i, le zise:
— Din pricina lui Esop acestuia, va trebui s[ d[ m tribut
]mp[ ratului Lichir.
Dar unul dintre d` n=ii a zis:
— }i vom porunci s[ ne puie ]ntreb[ ri ce nici n-am v[ zut, nici
n-am auzit.
+i Esop zise:
— M` ine voi r[ spunde la acestea.
Deci duc` ndu-se ei, au f[ cut scrisoare, ]n care zicea: „Netinav
m [ rturise=te c[ e dator lui Lichir o m ie de talan\i“. Diminea\a,
]ntorc` ndu-se, au dat scrisoarea ]mp[ ratului ; iar prietinii acestuia,
mai ]nainte de a se deschide scrisoarea, to\i au zis:
— Am v[ zut aceasta =i am auzit.
Atunci Esop zise:
— V[ mul\[ mesc pentru dovad[ .
Iar Netinav, cetind m[ rturisirea datoriei, zise:
— Eu nimica nu sunt dator lui Lichir =i voi to\i sunte\i m[ rturii?
Iar ei t[ g[ duind au zis:
— Nici am v[ zut, nici am auzit.
+i Esop zise:
— Dac[ este a=a, ]ntrebarea dumneavoastr[ este dezlegat[ .
Iar Netinav la acestea zise:
— Fericit este Lichir av` nd o astfel de ]n\elepciune ]n ]mp[ r[ \ia sa.
+i a=a, leg[ tura cu care s-a legat a dat-o lui Esop, =i ]n pace l-a
trimes. +i Esop, ]ntorc` ndu-se ]n Babilonia, a spus lui Lichir toate
cum a petrecut ]n Eghipet, d` ndu-i =i tributul adus de la Netinav.
Iar Lichir a ]n[ l\at lui Esop o statuie de aur.
Apoi nu dup[ mult[ vreme Esop hot[ r] s[ mearg[ ]n Grecia, si
fiindc[ ]mp[ ratul Lichir nu vroia s[ -l lase, a trebuit mai ]nt[ i sa-i
f[ g[ duiasc[ prin jur[ m` nt cum c[ se va ]ntoarce iar[ =i ]n Babilonia, unde s[ -=i petreac[ r[ m[ =i\a vie\ii sale; =i cu aceast[ f[ g[ duial[ i s-a dat voie de a plecat. Deci duc` ndu-se =i umbl` nd prin
ora=ele Greciei, pe unde-=i ar[ ta ]nv[ \[ tura sa, a ajuns la Delfi.
Esopia
195
}ns[ delfii bucuro=i ]l auzeau vorbind, dar nu l-au cinstit ; iar el
c[ ut` nd spre ei a zis:
— B[ rba\i delfi, ]mi vine s[ v[ aseam[ n lemnului ce se poart[
pe mare, c[ ci pe acela de departe v[ z` ndu-l ]nv[ luindu-se de
valuri, de mare pre\ ]l socotim: iar dup[ ce se apropie, se vede
foarte prost. A=a =i eu, c` nd eram departe de ora=ul vostru, ca pe
ni=te oameni vrednici de cinste v[ socoteam, iar acum venind la
voi, dec` t pe to\i, ca s[ zic a=a, v-am aflat mai nevrednici.
Acestea auzind delfii =i tem` ndu-se ca nu cumva merg` nd Esop
]n alte ora=e s[ vorbeasc[ r[ u de d` n=ii, s-au sf[ tuit s[ -l omoare.
Deci lu` nd ei fiala 1 de aur din biserica lui Apolon, ]ntr-ascuns au
pus-o ]n hainele lui Esop; iar Esop, ne=tiind cele f[ ptuite de ei cu
]n=el[ ciune, ie=ind din ora=, se ducea ]n Fochida. Atunci delfii
lu` ndu-se dup[ el l-au prins, ]nvinov[ \indu-l ca pe un fur de cele
sfinte; iar Esop t[ g[ duind c[ nimic din acestea n-a f[ ptuit, ei cu
de-a sila desf[ c` ndu-i hainele au g[ sit fiala cea de aur, pe care
lu` nd-o o ar[ tau tuturor or[ =enilor cu mare zgomot. Esop, cunosc` nd atunci vicle=ugul lor, ]i ruga s[ -l dezlege, ]ns[ ei nu numai
c[ nu l-au dezlegat, ]nc[ ca pe un fur de cele sfinte ]n temni\[ l-au
b[ gat, os` ndindu-l la moarte. Esop ]ns[ , cu nici o iste\ie neput` ndu-se m` ntui de aceast[ n[ past[ , se t` nguia pe sine =ez` nd ]n
temni\[ . Iar un prietin al s[ u, anume Damos, intr` nd la d` nsul =i
v[ z` ndu-l astfel pl` ng` nd, l-a ]ntrebat de ce pl` nge. Esop zise:
— Oarec` nd, o muiere care de cur` nd ]=i ]ngropase b[ rbatul
se ducea ]n toat[ ziua la morm` ntul lui =i pl` ngea; iar un plugar,
ar` nd nu departe de acolo, s-a ]ndr[ gostit de acea muiere =i,
leg` ndu-=i boii, s-a dus =i el la morm` ntul acela =i ]ncepu a pl` nge
]mpreun[ cu d` nsa. Atunci muierea l-a ]ntrebat c[ de ce pl` nge
=i el; iar el r[ spunz` ndu-i c[ de asemenea ]=i ]ngropase pe muierea
sa =i c[ pl` ng` nd ]=i mai u=ureaz[ ]ntristarea adaose: „Dac[
am` ndoi am c[ zut ]n aceea=i nenorocire =i durere, ce ne opre=te
1
Fial[ —cup[
196
C[ r\i populare
s[ ne unim ]mpreun[ ? C[ ci eu te voi iubi pe tine ca =i pe ea =i tu
pe mine iar[ =i ca pe b[ rbatul t[ u.“ Acestea zic` nd el muierii, s-au
]mpreunat. }ntre acestea, furul merg` nd =i dezleg` nd boii plugarului i-a luat =i s-a dus cu ei: iar el, ]ntorc` ndu-se =i neafl` nd boii,
a ]nceput a pl` nge tare =i a se t` ngui cu amar. +i venind =i muierea
=i g[ sindu-l pl` ng` nd =i v[ it` ndu-se, zise: „Iar[ =i pl` ngi?“ El
r[ spunse: „Acum cu adev[ rat pl` ng“. A=a =i eu — sf` r=i Esop —
de multe primejdii sc[ p` nd, acum ]ntr-adev[ r pl` ng, neg[ sind nici
un fel de sc[ pare.
}ndat[ dup[ aceasta au venit =i delfii =i, sco\` nd pe Esop din
temni\[ , ]l tr[ geau ca s[ -l arunce ]n pr[ pastie; iar el zicea c[ tre
d` n=ii:
— Oarec` nd, dobitoacele vorbeau ]ntre ele; atunci =oarecul s-a
]mprietinit cu broasca pe care a chemat-o la cin[ =i, duc` nd-o ]n
c[ mara unui bogat unde erau multe feluri de bucate, i-a zis: „Poftim, prietin[ broasc[ , m[ n` nc[ “. Dup[ ce s-au osp[ tat am` ndoi,
a chemat =i broasca la osp[ \ul s[ u pe =oarec, c[ ruia-i zise: „Fiindc[
tu nu =tii s[ ]no\i, voi lega piciorul t[ u de al meu c-o a\[ sub\ire“.
+i a=a f[ c` nd au s[ rit am` ndoi ]n ap[ , iar broasca, d` ndu-se la
fund, =oarecul se ]nec[ ; dar pe c` nd el se zb[ tea cu moartea, zicea
c[ tre broasc[ : „Eu din pricina ta mor, ]ns[ cel mai mare dec` t noi
m[ va r[ zbuna“. Deci murind =oarecul, plutea mort pe deasupra
apei, iar vulturul, z[ rindu-l, s-a repezit din zbor =i l-a apucat, dar
]mpreun[ cu d` nsul a t` r` t =i pe broasc[ , =i a=a pe am` ndoi i-a
m` ncat. A=a =i eu, f[ r[ dreptate m[ v[ d omor` t de voi, dar Babilonia m[ va r[ zbuna, =i toat[ Grecia v[ va cere socoteal[ de
moartea mea.
Delfii ]ns[ nici a=a neslobozindu-l, Esop a alergat ]n biserica
lui Apolon; dar ei furio=i l-au scos afar[ =i de acolo =i iar[ =i l-au
dus s[ -l arunce ]n pr[ pastie. Pe c` nd ei ]l duceau, Esop zicea:
— Asculta\i, delfilor: odinioar[ , un vultur alerga dup[ un
iepure, care fugind ]n cuibul unei r[ da=te o ruga ca s[ -l scape de
fiorosul lui vr[ jma=. R[ da=ca, neput` nd face altceva, rug[ =i ea
Esopia
197
pe vultur ]n numele marelui Jupiter s[ nu ucid[ pe bietul iepure,
care nici un r[ u nu i-a f[ cut, =i s[ nu-i nesocoteasc[ rug[ ciunea,
de=i ea-i o nimica pe l` ng[ d` nsul. Vulturul ]ns[ , mai tare m` niindu-se, f[ cu v` nt r[ da=tei cu aripa =i, ]n=f[ c` nd pe iepure, l-a
m` ncat. Atunci r[ da=ca a zburat dup[ vultur ca s[ -i afle cuibul =i
merg` nd acolo, pe c` nd el umbla dup[ v` nat, i-a pr[ v[ lit ou[ le
din cuib =i le-a spart. Vulturul, mir` ndu-se cine s[ fi ]ndr[ znit a-i
face acest neajuns, =i-a mutat cuibul ]ntr-un loc =i mai ]nalt: dar
r[ da=ca =i acolo a zburat =i i-a f[ cut ca =i mai ]nainte. Acum vulturul, ne=tiind ce s[ mai fac[ , s-a suit tocmai la Jupiter (c[ rui se
zice c[ -i e ]nchinat) =i, puindu-=i ou[ le ]ntre genunchii zeului, l-a
rugat ca s[ i le p[ zeasc[ : dar r[ da=ca, f[ c` nd gogolo=i, din gunoi,
se suia =i se l[ sa ]n s` nul lui Jupiter, care, scul` ndu-se ca s[ scuture
gunoiul din s` n, uit[ de ou[ le vulturului, ce lunecar[ de pe
genunchi =i se sparser[ toate. }n\eleg` nd ]ns[ Jupiter cum c[
r[ da=ca f[ cuse isprava aceasta ca s[ -=i r[ zbune pe vultur, c[ ci
acesta nu numai pe d` nsa o sup[ rase, ci =i chiar pe el ]l nesocotise,
a spus vulturului c[ r[ da=ca este aceea care i-a f[ cut tot n[ cazul,
]ns[ c[ are dreptate c[ se poart[ astfel cu d` nsul. Totu=i Jupiter,
nevr` nd s[ piar[ neamul vulturilor, a zis r[ da=tei s[ se ]mpace cu
vulturul, dar ea neascult` nd, Jupiter a mutat ]n alt timp al anului
scoaterea puilor de vulturi, atunci c` nd r[ da=tele nu se arat[ .
Drept aceea =i voi, o, delfilor, nu uita\i pe acest zeu la care am
alergat, c[ ci de=i are mic[ biseric[ , el nu va l[ sa nepedepsi\i pe
cei necredincio=i.
Dar delfii nelu` nd ]n seam[ spusele lui Esop, drept la moarte ]l
duceau. +i v[ z` nd Esop c[ tot nu i-a putut ]ndupleca, iar[ =i le-a zis:
— Oameni cumpli\i =i uciga=i, asculta\i: un plugar a ]mb[ tr` nit
pe c` mp =i, fiindc[ el niciodat[ nu intrase ]n oras, rug[ pe ai s[ i
s[ -l ia s[ vad[ ora=ul; iar ei, prinz` nd asinii =i ]nh[ m` ndu-i la
c[ ru\[ , l-au pus =i pe b[ tr` n ]n c[ ru\[ =i l-au l[ sat s[ m` ne singur
asinii. Pe drum s-a st` rnit o vijelie =i furtuna tulbur` nd cerul =i
198
C[ r\i populare
f[ c` ndu-se ]ntuneric, asinii au r[ t[ cit calea =i ]ntr-o pr[ pastie au
r[ sturnat pe b[ tr` n, care se v[ ita strig` nd: „O, Jupiter! Ce r[ u \iam f[ cut, de pier a=a f[ r[ dreptate? +i nici m[ car din pricina unor
cai vrednici, sau unor cat` ri buni, ci din pricina acestor tic[ lo=i
de asini m[ pr[ p[ desc!“ A=a =i eu, ]n acela=i chip m[ ]ntristez
acuma, c[ ci nu oameni cinsti\i =i m[ ri\i m[ r[ pun, ci ni=te r[ i =i
netrebnici m[ omoar[ !... Drept aceea, bl[ st[ mat[ s[ fie \ara
voastr[ =i r[ zbunarea zeilor o chem asupra capetelor voastre!
La toate cuvintele lui Esop, delfii ]mpietri\i au r[ mas. +i
duc` ndu-l pe o st` nc[ ]nalt[ , l-au aruncat ]n fundul unei pr[ pastii
=i acolo a murit. Dar nu dup[ mult[ vreme pedeapsa cereasc[ i-a
ajuns, cuprinz` ndu-le tot ora=ul de boala ciumei, ]ntru r[ zbunarea
mor\ii lui Esop. Iar ei, cunosc` nd c[ aceast[ pedeaps[ le-a venit
din pricina nedrept[ \ii ce f[ cuse lui Esop, i-au ridicat o statuie.
Vestindu-se apoi nedreapta moarte a lui Esop la mai-marii
Greciei =i la to\i ]nv[ \a\ii, au pornit r[ zboi ]mpotriva delfilor,
f[ c` ndu-se =i ei r[ zbun[ torii mor\ii lui Esop.
Esopia
199
PILDELE +I }NV{ | { TURILE LUI ESOP
VULTURUL +I VULPEA
Vulturul =i vulpea, ]mprietinindu-se, au r` nduit ca s[ =ad[ ]n
apropiere, ]nt[ rind priete=ugul cu obiceiul. Drept aceea vulturul
]ntr-un arbore ]nalt =i-a f[ cut cuibul, iar vulpea ]ntr-un tufi= din
apropiere =i-a scos puii. Odat[ vulpea plec` nd dup[ v` nat, iar
vulturul lipsindu-i bucatele, zbur[ ]n tufi= =i, r[ pind puii vulpii, i-a
m` ncat, f[ c` nd parte din ei =i puilor s[ i din cuib. }ntorc` ndu-se
vulpea =i cunosc` nd fapta vulturului, nu at` t s-a ]ntristat pentru
omor` rea puilor s[ i, c` t mai ales pentru c[ nu-=i putea r[ zbuna
pe vultur, c[ ci ea fiind fiar[ alerg[ toare pe p[ m` nt, nu se putea
alunga dup[ paseri. Deci departe st` nd, cum fac to\i cei ce nu pot
altfel, bl[ st[ ma pe vr[ jma=ul ei. Iar nu dup[ mult[ vreme, oarecine
prinz` nd ]n c` mp o capr[ =i junghiind-o, o puse s[ se frig[ . Din
]nt` mplare zbur` nd pe acolo =i vulturul prietinul vulpii, a ]n=f[ cat
o bucat[ de carne ce avea lipi\i pe d` nsa c[ rbuni aprin=i =i a dus-o
]n cuib, =i sufl` nd atunci tare v` ntul, s-a aprins cuibul ; iar puii
vulturului neput` nd ]nc[ s[ zboare, p` rli\i, au c[ zut pe p[ m` nt.
Atunci vulpea alerg[ la ei =i ]naintea vulturului i-a m` ncat pe to\i.
}nv[ \[ tur[ : Cei ce cu viclenia stric[ priete=ugul, m[ car c[ cel
c[ ruia i s-a f[ cut str` mb[ tate nu poate s[ -si r[ zbune, ]ns[ de
pedeapsa lui Dumnezeu nu vor sc[ pa.
VULTURUL +I R{ DA+CA
Odinioar[ un vultur alerga dup[ un iepure, care fugind ]n
cuibul unei r[ da=te o rug[ ca s[ -l scape de fiorosul lui vr[ jma=.
R[ dasca, neput` nd face altceva, rug[ =i ea pe vultur ]n numele
C[ r\i populare
200
marelui Jupiter s[ nu ucid[ pe bietul iepure, care nici un r[ u nu
i-a f[ cut, =i s[ nu-i nesocoteasc[ rug[ ciunea, de=i ea-i o nimica
pe l` ng[ d` nsul. Vulturul ]ns[ , mai tare m` niindu-se, f[ cu v` nt
r[ da=tei cu aripa =i ]n=f[ c` nd pe iepure l-a m` ncat. Atunci r[ da=ca
a zburat dup[ vultur ca s[ -i afle cuibul =i merg` nd acolo pe c` nd
el umbla dup[ v` nat, i-a pr[ v[ lit ou[ le din cuib =i le-a spart.
Vulturul, mir` ndu-se cine s[ fi ]ndr[ znit a-i face acest neajuns, =i-a
mutat cuibul ]ntr-un loc =i mai ]nalt; dar r[ da=ca =i acolo a zburat
=i i-a f[ cut ca =i mai ]nainte. Acum vulturul, ne=tiind ce s[ mai
fac[ , s-a suit tocmai la Jupiter (c[ rui se zice c[ -i e ]nchinat), =i
puindu-=i ou[ le ]ntre genunchii zeului l-a rugat ca s[ i le p[ zeasc[ ;
dar r[ da=ca f[ c` nd gogolo=i din gunoi se suia =i le l[ sa ]n s` nul
lui Jupiter, care, scul` ndu-se ca s[ scuture gunoiul din s` n, uit[
de ou[ le vulturului, ce lunecar[ de pe genunchi =i se sparser[
toate. }n\eleg` nd ]ns[ Jupiter cum c[ r[ da=ca f[ cuse isprava
aceasta ca s[ -=i r[ zbune pe vultur, c[ ci acesta nu numai pe d` nsa
o sup[ rase, ci =i chiar pe el ]l nesocotise, a spus vulturului c[
r[ da=ca este aceea care i-a f[ cut tot n[ cazul, ]ns[ c[ are dreptate
c[ se poart[ astfel fa\[ de d` nsul. Totu=i Jupiter, nevr` nd s[ piar[
neamul vulturilor, a zis r[ da=tei s[ se ]mpace cu vulturul, dar ea
neascult` nd, Jupiter a mutat ]n alt timp al anului scoaterea puilor
de vulturi, atunci c` nd r[ da=tele nu se arat[ .
}nv[ \[ tur[ : Pe nimeni nu se cuvine s[ -l nesocote=ti ca =i cum
nimic n-ar ]nsemna, =i de a c[ rui r[ zbunare nimic nu \i-ar p[ sa.
PRIVIGHETOAREA +I ERETELE
Privighetoarea st` nd ]ntr-un arbore, dup[ obicei, c` nta. Un
erete v[ z` nd-o, =i fiindu-i foame, se repezi dup[ d` nsa =i o prinse;
=i pe c` nd se g[ tea s-o omoare, privighetoarea ruga pe erete s[ n-o
m[ n` nce, c[ ci nu se va s[ tura cu d` nsa, ci dac[ -i trebuie m` ncare
s[ caute alte paseri mai mari. Dar eretele m` nc` nd-o zise:
Esopia
201
— Nebun a= fi de-a= l[ sa bucata pe care o am ]n m` n[ =i a=
umbla dup[ alta care nu se vede.
}nv[ \[ tur[ : Foarte mul\i oameni a=a f[ r[ socoteal[ sunt c[ , ]n
n[ dejdea altor lucruri mai mari =i pe care nu =tiu dac[ le pot
c[ p[ ta, pierd =i pe acelea ce au ]n m` ini.
VULPEA +I | APUL
Vulpea =i \apul, ]nseta\i fiind, s-au cobor` t am` ndoi ]ntr-o
f` nt` n[ : iar dup[ ce =i-au potolit setea, \apul c[ ut` nd s[ ias[ afar[ ,
vulpea-i zise:
— Curaj! c[ ci am aflat un mijloc prin care am` ndoi s[ ne putem
m` ntui. Deci stai drept =i picioarele de dinainte propte=te-le \eap[ n
de perete, iar coarnele pleac[ -le ceva mai jos, =i eu m[ voi sui pe
umerii t[ i =i pe coarne =i voi s[ ri afar[ , apoi te voi scoate =i pe
tine din f` nt` n[ .
| apul toate acestea ]ndat[ le-a ]ndeplinit, iar vulpea, v[ z` nduse afar[ , juca de bucurie ]mprejurul f` nt` nii, pe c` nd \apul
dinl[ untru o ]nfrunta c[ nu se \ine de f[ g[ duial[ .
— Apoi — ]i r[ spunse vulpea — de-ai avea tu at` ta minte ]n
cap, c` \i peri ]n barb[ , nu te-ai fi cobor` t ]n f` nt` n[ mai ]nainte
de a te fi g` ndit cum vei ie=i dintr-]nsa.
}nv[ \[ tur[ : Omul ]n\elept se cuvine ca mai ]nt[ i s[ se g` ndeasc[
la sf` r=itul lucrurilor =i apoi s[ se apuce s[ le fac[ .
VULPEA +I LEUL
Vulpea nu v[ zuse ]nc[ niciodat[ pe leu =i, ]nt` mpl` ndu-se
odat[ s[ -l ]nt` lneasc[ , s-a ]nsp[ im` ntat a=a de tare, ]nc` t era
aproape s[ moara de fric[ . Dup[ aceea v[ z` ndu-l a doua oar[ , s-a
temut ]ntr-adev[ r, dar nu a=a ca ]nt[ ia dat[ ; iar c` nd l-a v[ zut a
C[ r\i populare
202
treia oar[ , a=a a ]ndr[ znit asupra lui, ]nc` t s-a apropiat de el =i
au ]nceput a vorbi am` ndoi.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ne arat[ c[ =i de cele mai groaznice lucruri,
prin petrecere ]mpreun[ , lesne ne putem apropia.
M~| A (PISICA) +I CUCO+UL
M` \a, prinz` nd un cuco= =i vr` nd s[ -l m[ n` nce cu pricin[
binecuv` ntat[ , ]l ]nvinov[ \ea zic` nd c[ -i de prisos oamenilor, c[ ci
strig[ noaptea =i nu-i las[ s[ se odihneasc[ ; iar el r[ spunz` nd c[
pentru folosul lor face aceasta, ca s[ -i de=tepte la lucr[ rile ce au
de sf` r=it, m` \a iar[ =i ]l ]nvinuia, c[ -i f[ r[ de ru=ine =i ]mpotriva
firii, fiindc[ calc[ pe mama =i pe surorile sale: iar cuco=ul ]i
r[ spunse c[ =i aceasta tot spre folosul st[ p` nilor s[ i o face, ca s[
capete ou[ multe. Atunci m` \a ]i zise:
— Cu toate c[ tu e=ti bun pentru multe lucruri =i ai adev[ rate
r[ spunsuri, dar eu n-oi r[ m` nea fl[ m` nd[ .
+i a=a tot l-a m` ncat.
}nv[ \[ tur[ : Firea cea rea de bun[ voie p[ c[ tuie=te, =i de cumva
sub chip bun =i adev[ rat nu poate face asta, tot g` nde=te s[ fac[
r[ ul — =i-l face oricum poate.
VULPEA
Vulpea, prinz` ndu-se ]n c[ pcan[ , nu putu sc[ pa dec` t t[ indu-=i
coada, =i de ru=ine socotea mai bine s[ nu mai tr[ iasc[ . Dar se
g` ndi la ceva, anume ca s[ sf[ tuiasc[ =i pe celelalte vulpi pentru
t[ ierea cozilor, ca astfel cu r[ ul de ob=te s[ -=i acopere ru=inea sa.
Deci, adun` ndu-le laolalt[ , ]ncepu a le sf[ tui, zic` ndu-le c[ nu
numai nu au nevoie de acest m[ dular, dar ]nc[ c[ e =i o sarcin[
in zadar ac[ \at[ de trupul lor. }ns[ una dintre vulpi, lu` nd
cuv` ntul, ]i zise:
Esopia
203
— Ian ascult[ , de nu \i-ar folosi \ie aceasta, nu ne-ai sf[ tui s[
facem =i noi ca tine.
}nv[ \[ tur[ : Oamenii cei r[ i, nu pentru c[ vor binele dau sfat
aproapelui lor, ci tot numai pentru folosul lor.
VULPEA +I RUGUL
Vulpea, suindu-se pe un gard =i c[ z` nd, s-a prins s[ se \ie de
un rug. Deci, v[ t[ m` ndu-=i picioarele ]n spinii acelui rug =i sim\ind
usturime, zicea c[ tr[ rug:
— Vai mie, c[ ci am fugit la tine ca la un ajutor =i tu mai r[ u
mi-ai f[ cut!
Iar rugul ]i zise:
— Tu, vulpe, ai gre=it, c[ ai vrut s[ te prinzi de mine, cum ]i
prinzi pe to\i.
}nv[ \[ tur[ : Acei oameni sunt nebuni, care alearg[ la ajutorul
acelora ce din firea lor sunt porni\i a face r[ u.
VULPEA +I CROCODILUL
Vulpea =i crocodilul se certau: care din ei este mai de bun
neam? +i crocodilul, spuind multe vorbe trufa=e despre cinstea
mo=ilor s[ i, zise cum c[ ei au fost mai mari peste cei nobili; iar
vulpea auzind acestea zise:
— O, bunul meu prietin, chiar de n-ai spune tu nimic, se vede
dup[ pielea ta c[ ]n vremile cele de demult ai fost nobil.
}nv[ \[ tur[ : Pe oamenii cei mincino=i adev[ rul lucrurilor ]i
dovede=te.
C[ r\i populare
204
CUCO+II +I POT~RNICHEA
Oarecine, av` nd cuco=i acas[ , a cump[ rat =i o pot` rniche =i a
l[ sat-o s[ ciuguleasc[ printre cuco=i: ace=tia, ]ns[ , b[ t` nd-o =i
alung` nd-o, st[ p` nul foarte s-a ]ntristat, socotind c[ cuco=ii fac
aceasta, fiindc[ pot` rnichea e de alt neam; dar dup[ pu\in, v[ z` nd
el c[ cuco=ii =i ]ntre d` n=ii se bat, zise:
— Cum v[ d, degeaba m-a= mai ]ntrista, c[ ci ei =i ]ntre d` n=ii
se bat.
}nv[ \[ tur[ : Cei ]n\elep\i lesne rabd[ str` mb[ t[ \ile ce le fac
str[ inii, v[ z` nd c[ =i la ai lor asemenea fac.
VULPEA +I FIGURA DE IPSOS
O vulpe intr` nd odat[ ]n casa unui lucr[ tor ]n ipsos dete acolo
peste o mul\ime de figuri cu iscusin\[ lucrate =i lu` nd una ]n labe zise:
— O, ce cap frumos! P[ cat numai c[ n-are creieri.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ne arat[ pe oamenii frumo=i la trup, dar
f[ r[ duh.
C{ RBUNARUL +I N{ LBITORUL
C[ rbunarul locuia singur ]ntr-o cas[ =i se ruga de n[ lbitor s[
vie ca s[ locuiasc[ cu el; dar n[ lbitorul ]i r[ spunse:
— Nu pot face aceasta, c[ ci m[ tem c[ ci cele ce eu voi n[ lbi,
tu le vei umplea de funingine.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ]nsemneaz[ c[ tot ce nu-i asem[ n[ tor nu
se poate ]ntov[ r[ =i.
Esopia
205
PESCARII
Pescarii, tr[ g` nd mrejea din ap[ =i sim\ind c[ era grea, se
bucurau crez` nd c[ mul\i pe=ti vor scoate; iar dac[ au tras-o la
mal g[ sir[ ]ntr-]nsa o piatr[ mare, =i atunci au ]nceput a se ]ntrista,
nu at` t pentru c[ au fost pe=ti pu\ini, c` t mai cu sam[ pentru c[
tocmai ]mpotriva credin\ei lor s-a ]nt` mplat. Atunci unul mai
b[ tr` n dintre d` n=ii zise:
— S[ nu ne ]ntrist[ m at` ta, o, tovar[ =i, c[ ci bucuria, pe c` t se
vede, e sor[ cu ]ntristarea, =i fiindc[ mai ]nainte ne-am bucurat,
se cuvine s[ ne =i ]ntrist[ m ]ntruc` tva.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ]nsemneaz[ c[ cineva nu trebuie nici a se
bucura, nici a se ]ntrista, v[ z` nd c[ i s-ant` mplat ceva altfel de
cum a n[ d[ jduit.
L{ UD{ ROSUL
Un om care umblase ]n str[ inime =i se ]ntorsese ]n patria sa se
l[ uda cum c[ multe lucruri voinice=ti f[ cuse ]n multe locuri =i c[
]ntre altele, ]n Rod, a f[ cut o s[ ritur[ pe care nimeni din cei de o
v` rst[ cu d` nsul n-a putut-o face =i mai zicea c[ are =i martori pe
cei ce au fost atunci acolo; iar unul din cei de fa\[ zise:
— Ian ascult[ , de-i adev[ rat cele ce spui, nu ai trebuin\[ de
martori: iaca Rodul, sari s[ te vedem.
}nv[ \[ tur[ : De nu va da cineva dovezi ]ndat[ despre cele ce
zice, tot cuv` ntul lui este ]n de=ert =i de nimica.
CEL CARE F{ G{ DUIE+TE CE NU POATE DA
Un om s[ rac fiind bolnav =i neputincios, dezn[ d[ jduind de el
=i doctorii, se ruga zeilor, f[ g[ duindu-le c[ de-i vor da s[ n[ tate, o
C[ r\i populare
206
sut[ de boi le va junghia spre jertf[ . Dar muierea lui ]ntreb` ndu-l
c[ de unde va lua aceast[ jertf[ c` nd se va ]ns[ n[ to=i, el zise:
— G` nde=ti c[ dac[ m-oi mai scula de aici, zeii au s[ mai cear[
de la mine aceast[ jertf[ ?
}nv[ \[ tur[ : Mul\i f[ g[ duiesc lesne c` nd n-au n[ dejde c[ vor
\ine f[ g[ duiala.
VICLEANUL
Un om viclean s-a dus la Apolon, idolul din Delfi, ca s[ -l
ispiteasc[ ; =i lu` nd o vrabie ]n m` n[ , o \inea acoperit[ sub hain[ ,
=i a ]ntrebat pe zeu, zic` nd:
— O, Apoloane, ceea ce am eu ]n m` n[ viu e, sau mort?
C[ ci de ar fi zis c[ e moart[ , era s[ arate pas[ rea vie, iar de ar
fi zis c[ e vie, ]ndat[ era s-o zugrume =i s-o arate moart[ . Iar zeul,
cunosc` nd viclenia lui, zise:
— Cum vrei tu s[ faci, f[ ; c[ ci ]n puterea ta st[ s[ faci aceasta,
ca cel ce po\i sau viu sau mort s[ ar[ \i.
}nv[ \[ tur[ : Pe Dumnezeu nimeni nu-l poate ]n=ela, nici ascunde
ceva dinaintea lui.
PESCARII
Pescarii ie=ind la pescuit, =i mult[ vreme ostenindu-se, n-au
prins nimic, deci ]ntrista\i se g[ teau s[ plece, c` nd iat[ un tin
(un fel de pe=te), fiind alungat de al\i pe=ti mai mari, a s[ rit ]n
luntrea pescarilor, care, prinz` ndu-l, s-au dus voio=i.
}nv[ \[ tur[ : De multe ori norocul aduce ceea ce me=te=ugul nu
poate da.
Esopia
207
}N+EL{ TORUL
Un om s[ rac =i neputincios se ruga zeilor c[ de-l vor face
s[ n[ tos, o sut[ de boi le va jertfi; iar zeii, vr` nd s[ -l cerce, l-au
m` ntuit de neputin\[ . Deci scul` ndu-se el, fiindc[ nu avea boi, a
f[ cut din seu o sut[ de boi =i i-a adus la altar de i-a jertfit. Dar
zeii, vr` nd s[ -l pedepseasc[ , i s-au ar[ tat ]n vis zic` ndu-i:
— Du-te pe \[ rmul m[ rii, ]n cutare loc, c[ acolo vei g[ si o mie
de drahme antice.
Iar el, de=tept` ndu-se, vesel a mers ]n grab[ la locul ar[ tat s[
caute aurul, dar ]n loc de a g[ si aur, el fu prins de t` lhari, =i vr` nd
s[ -i ]n=ele =i pe ace=tia cu minciuni, f[ g[ duindu-le c[ le va da o
mie de talan\i de aur dac[ -l vor slobozi, t` lharii nu l-au crezut, ci
l-au dus de l-au v` ndut cu o mie de drahme.
}nv[ \[ tur[ : Oamenilor celor ]n=el[ tori, Dumnezeu le este
]mpotriv[ .
BROA+TELE
Dou[ broa=te p[ =teau pe marginea unui lac care vara seca, iar
broa=tele p[ r[ sindu-l c[ utau alt lac.
+i iat[ din ]nt` mplare g[ sir[ o f` nt` n[ ad` nc[ =i una dintre
d` nsele zise c[ tre cealalt[ :
— Hai s[ ne cobor` m aici.
Dar aceasta r[ spunse:
— De va seca =i f` nt` na aceasta, cum vom ie=i oare?
}nv[ \[ tur[ : Nimeni s[ nu se apuce de a face ceva, mai ]nainte
de a g` ndi unde va ie=i.
C[ r\i populare
208
B{ TR~NUL +I MOARTEA
Un b[ tr` n oarec` nd t[ ind lemne ]n p[ dure =i puindu-=i pe
umeri o sarcin[ bun[ , merse astfel ]mpov[ rat o cale lung[ , p` n[
ce s-a ostenit =i, nemaiput` ndu-le duce, le l[ s[ jos chem` nd
moartea, care, venind numaidec` t, ]l ]ntreb[ de ce a chemat-o.
B[ tr` nul, sp[ im` ntat, zise:
— Ca s[ -mi aju\i a ridica aceast[ sarcin[ de lemne s[ o pun pe umeri.
}nv[ \[ tur[ : De=i de multe ori omul petrece ]n cele mai mari
nevoi =i n[ cazuri, ]ns[ tot ]i place mai bine a tr[ i dec` t a muri.
B{ TR~NA +I DOCTORUL
O b[ tr` n[ care suferea de ochi tocmi un doctor cu bun[
]nvoial[ c[ de o va vindeca ]i va da toat[ plata cu care s-a legat,
iar de nu, nimic nu-i va da. Deci s-a apucat doctorul s[ o vindece,
=i ]n toate zilele, duc` ndu-se la b[ tr` n[ , ]i ungea ochii. Dar pe
c` nd ea se afla asupra acestei lucr[ ri, nev[ z` nd, doctorul lua c` te
un vas din casa b[ tr` nei =i pleca. B[ tr` na sim\ea c[ pe toat[ ziua
i se ]mpu\ineaz[ din lucruri, a=a c[ dup[ ce s-a vindecat nimic nu
i-a mai r[ mas. Iar doctorul, cer` nd de la ea plata cu care se legase,
c[ ci acuma vedea curat, =i aduc` nd =i martori, b[ tr` na zise:
— }ntr-adev[ r acum mai v` rtos nimic nu mai v[ d, c[ ci pe c` nd
m[ dureau ochii, multe lucruri de ale mele erau ]n cas[ , iar acuma,
c` nd tu zici c[ v[ d, nimic dintr-]nsele nu mai v[ d.
}nv[ \[ tur[ : Oamenii cei r[ i multe fac, care apoi sunt ]mpotriva lor.
P{ S{ RARUL +I +ARPELE
Un v` n[ tor de paseri se duse ]n p[ dure ca s[ prind[ ceva paseri
=i, lu` ndu-=i la\urile =i alte m[ iestrii, merg` nd ]n p[ dure, v[ zu
]ntr-un copac o pasere =i ]ndat[ se duse subt acel copac spre a-=i
Esopia
209
]ntinde mreaja, c` nd, din ]nt` mplare, c[ lc[ pe un =arpe care se
]ntoarse =i-l mu=c[ . Atunci p[ s[ rarul ]ncepu a se v[ ita zic` nd:
— Vai de mine cu v` natul meu, c[ eu am umblat s[ v` nez pe
al\ii, =i al\ii mai cur` nd m-au v` nat pe mine =i acuma sunt aproape
s[ mor.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii care vor s[ fac[ r[ u altora,
c[ ci se ]nt` mpl[ de mai multe ori de se ]ntoarce r[ ul mai cur` nd
asupra capului lor dec` t asupra aceluia c[ ruia vor s[ -i fac[ r[ u,
trime\` ndu-le Dumnezeu o poticneal[ la care nici cu g` ndul nu
g` ndesc.
V~N{ TORII +I CASTORUL
Castorul este un animal cu patru picioare =i locuie=te ]n ap[ .
Doctorii spun cum c[ boa=ele castorului sunt de multe leacuri
bune, =i de aceea v` n[ torii ]i gonesc mai mult pentru boa=ele lor;
deci castorii, cunosc` nd lucrul acesta, ]=i apuc[ singuri cu din\ii
boa=ele =i le leap[ d[ ca s[ le g[ seasc[ v` n[ torii =i s[ le ia, l[ s` ndu-i
pe ei cu via\[ .
}nv[ \[ tur[ : A=a fac oamenii cei ]n\elep\i pentru m` ntuirea
sufletelor lor =i pentru via\a lor. Ca s[ scape de primejdii de
moarte, nu le este jale, nici le pare r[ u de toat[ avu\ia lor, numai
ca s[ scape din m` inile t` lharilor =i ale vr[ jma=ilor =i s[ -=i m` ntuiasc[ sufletele de la moarte.
V{ DUVA +I G{ INA
O v[ duv[ avea o g[ in[ care ]n toat[ ziua ]i oua c` te un ou.
Socotind ea c[ de-i va da mai mult[ m` ncare ]i va face c` te dou[
ou[ , se ducea ]n toate zilele unde era g[ ina ]nchis[ =i-i d[ dea de
m` ncare peste m[ sur[ ; iar g[ ina, dac[ se ]ngr[ =[ , p[ r[ si ouatul.
C[ r\i populare
210
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i unii oameni ce au c` te ceva dob` nd[ =i
umbl[ s-o ]nmul\easc[ f[ r[ voia lui Dumnezeu; pierd =i c` t[ li se
pare c[ au ]n m` inile lor.
M~| A +I +OARECII
}ntr-o cas[ ]n care erau mul\i =oareci =i =obolani se ]nn[ dise o
m` \[ care mergea acolo ]n toate zilele =i-i v` na ]ntruna. De la o
vreme, v[ z` nd =oarecii c[ num[ rul lor se tot ]mpu\ineaz[ , ziser[
]ntre d` n=ii:
— Fra\ilor, nu trebuie s[ mai ie=im de prin g[ urile noastre, c[
de vom mai ie=i, to\i vom pieri, iar de nu, vom avea lini=te =i vom
sc[ pa.
Atunci pisica, nemaiv[ z` nd nici un =oarece ie=ind din g[ uri,
se g` ndi c[ ce-ar face ca s[ -i poat[ scoate, =i socoti c[ era bine s[
se prefac[ c[ cade de la un loc ]nalt =i s[ se lungeasc[ pe p[ m` nt
ca =i cum ar fi moart[ . +i chiar a=a f[ c` nd, un =oarece se uita la
d` nsa dintr-o gaur[ , =i v[ z` nd-o astfel lungit[ , ]i zise:
— O, jup` neas[ m` \[ ! De \i-a= vedea p` ntecele umflat ca o
tob[ , tot nu m[ voi apropia de tine.
}nv[ \[ tur[ : A=a fac oamenii cei ]n\elep\i, c` nd =tiu c[ cineva i-a
am[ git o dat[ ]n vreun chip oarecare, alt[ dat[ nu-i mai poate
]n=ela, m[ car de-ar ]ntrebuin\a mii de me=te=uguri, c[ ci ei atunci
mai tare se p[ zesc =i se feresc.
VULPEA +I MAIMU| A
Odinioar[ se adunaser[ laolalt[ toate fiarele =i dobitoacele
c` mpului, iar maimu\a dinaintea tuturor f[ cu un joc minunat =i
at` ta de iscusit, ]nc` t se mirau toate de d` nsa, =i a=a de pl[ cut[
le fu lor maimu\a, ]nc` t vrur[ s[ o ridice s[ le fie chiar ]mp[ rat.
Esopia
211
Dar vulpea nu o voia, ci o def[ ima zic` nd c[ -i a=a =i pe dincolo;
apoi o chem[ deoparte =i-i ar[ t[ o buc[ \ic[ de carne ]ntr-o c[ pcan[
=i-i zise:
— Iat[ , eu am aflat ast[ m` ncare =i n-am cutezat s[ o m[ n` nc
p` n[ nu-\i voi ar[ ta-o \ie ca unui ]mp[ rat; deci, dac[ -\i trebuie,
ia\i-o.
+i maimu\a s[ ri ca o broasc[ s-o apuce =i se prinse ]n c[ pcan[ .
Atunci vulpea r` z` nd zise:
— Oh, jup` neas[ maimu\[ ! At` ta nebunie ai fost av` nd =i ]nc[
te umfl[ beznicia s[ ]mp[ r[ \e=ti peste toate hiarele =i dobitoacele
c` mpiilor!
}nv[ \[ tur[ ; A=a p[ timesc cei ce nu socotesc mai ]nt[ i lucrul ce
vor s[ -l fac[ ori cuv` ntul ce vor s[ -l gr[ iasc[ , cum va ie=i mai pe
urm[ , ci se apuc[ de ni=te lucruri mari =i mai pe urm[ cad ]n
nevoie =i ]n necazuri.
DELFINUL +I UN ALT PE+TE MARE
Un delfin din mare, dup[ obiceiul lui, se alunga dup[ un alt
pe=te mare =i astfel fugind am` ndoi gr[ bi\i, unul s[ scape, iar altul
s[ ajung[ , nu mai b[ gau de sam[ despre ceea ce era ]naintea lor,
c` nd deodat[ deter[ ]ntr-un ostrov m` los =i foarte nisipos unde
se ]nn[ molir[ am` ndoi, de nu se mai puteau ]ntoarce nici unul,
nici altul. Iar pe=tele ce fusese fug[ rit de delfin, v[ z` ndu-l pe acesta
zb[ t` ndu-se =i neav` nd nici un chip de sc[ pare, zise:
— Nu-s m` hnit deloc c[ mor, de vreme ce v[ d c[ =i acela ce-i
pricina mor\ii mele moare ]mpreun[ cu mine.
}nv[ \[ tur[ : Cu adev[ rat este c[ cel asuprit se bucur[ , m[ car =i
la vremea mor\ii c` nd vede pe cel ce l-a asuprit c[ piere ]mpreun[
cu d` nsul.
C[ r\i populare
212
BUC{ TARUL +I C~ INELE
}ntr-o buc[ t[ rie, buc[ tarul ]=i r` nduise toate felurile de bucate
pe ziua aceea cu mult[ ]ngrijire, r[ m` indu-i numai ca s[ le pun[
la foc ca s[ fiarb[ . Dar tocmai c` nd s[ fac[ aceasta, un c` ine
intr` nd ]nha\[ dintr-o oal[ o inim[ de vac[ =i fugi. Atunci buc[ tarul zise:
— Bine f[ cu=i de m[ ]nv[ \a=i, c[ ci de-acum ]nainte c` nd se va
]nt` mpla s[ te mai v[ d m[ voi p[ zi de tine foarte bine, c[ ci nu
mi-ai luat inima, ci mi-ai dat inim[ .
}nv[ \[ tur[ : Cu c` t p[ time=te omul n[ cazuri =i nevoi, cu at` t
mai mult se ]nva\[ .
C~INELE +I LUPUL
Un c` ine z[ cea ]n afar[ de ograda st[ p` nului, ad[ postindu-se
subt un gard, unde-l g[ si un lup care vroia s[ -l m[ n` nce. C` inele
se rug[ de lup s[ -l mai a=tepte pu\intel zic` ndu-i:
— Peste pu\ine zile st[ p` nul meu va s[ fac[ praznic mare,
atunci =i eu voi m` nca mult de m[ voi ]ngr[ =a =i a=a voi fi dulce
=i bun la m` ncare, pe c` nd acuma vezi-m[ c[ -s slab =i nemernic;
iar atunci viind tu, m[ vei m` nca cu poft[ .
Lupul ]l crezu =i-l l[ s[ , iar peste c` teva zile, merg` nd iar dup[
v` nat, se ab[ tu =i pe la c` ine, pe care acuma z[ rindu-l de departe,
tocmai sus pe v` rful unul grajd, ]l chem[ s[ vie jos, zic` ndu-i:
— U! m[ ! Dar oare nu-\i mai \ii cuv` ntul? Dar oare \i-ai uitat
jur[ m` ntul?
Iar c` inele ]i r[ spunse:
— Cu adev[ rat, jup` ne lupe, c[ de ast[ zi ]nainte de m[ vei
mai g[ si afar[ din ograd[ , s[ nu mai a=tep\i nunt[ ori praznic, ci
s[ -\i cau\i de treab[ .
Esopia
213
}nv[ \[ tur[ ; A=a fac oamenii cei ]n\elep\i, c[ dac[ din nenorocire
cad ]n vreo nevoie sau primejdie, de unde din ]nt` mplare scap[ ,
ei atunci se feresc =i se p[ zesc c` t se poate mai bine ca s[ nu mai
cad[ ]ntr-]nsa sau ]ntr-alta asemenea.
C~INELE, CUCO+UL +I VULPEA
Un c` ine se ]ntov[ r[ =ise c-un cuco= =i umblau am` ndoi ]mpreun[ , iar dac[ se ]nt` mpla s[ ]nsereze prin vreun codru, cuco=ul
se suia sus ]n v` rful unui copac =i dormea acolo, c` nt` nd la vremea
sa, iar c` inele se culca =i el la r[ d[ cina aceluia=i copac ]n scorbur[ .
}ntr-o diminea\[ , cuco=ul c` nta dup[ cum ]i este obiceiul, iar o
vulpe, auzindu-i glasul, alerg[ repede ]ntr-acolo =i zise cuco=ului:
— Rogu-te, pogoar[ -te ni\el jos, c[ ci at` ta ]mi pl[ cu glasul t[ u,
]nc` t a= vroi s[ te s[ rut cu poft[ !
Iar cuco=ul ]i r[ spunse:
— De vreme ce-mi zici s[ m[ pogor jos, strig[ pe portar s[ -mi
deschid[ u=a, =i caut[ -l, c[ -i aici jos, la r[ d[ cina copacului, ]n
scorbur[ .
Iar vulpea c[ ut` nd pe portar, afl[ c` inele =i-l de=tept[ ; iar
c` inele, v[ z` nd-o, o lu[ de grumaz =i o m` nc[ . A=a p[ \i vulpea
cu ]n\elepciunea ei; vr` nd s[ v` neze pe cuco= ca s[ -l m` n` nce,
cuco=ul o v` n[ pe ea prin c` ine.
}nv[ \[ tur[ : A=a =i oamenii cei ]n\elep\i, c` nd se v[ d ispiti\i de
cei care voiesc a le face r[ u, nu numai c[ nu se dau ]nd[ r[ pt, dar
]ntorc r[ ul asupra acelora ce c[ utau a-l face lor.
LEUL +I BROASCA
Leul auzi or[ c[ itul unei broa=te care \ipa foarte tare =i crez` nd,
dup[ vuietul mare ce-l f[ cea, c[ -i glasul vreunei alte dih[ nii mai
mari dec` t broasca, se ]ntoarse ]nspre partea de unde venea glasul
C[ r\i populare
214
acela =i c[ ut` nd cu de-am[ nun\elul o g[ si, apoi o c[ lc[ cu piciorul
de o turti.
}nv[ \[ tur[ : Nu trebuie s[ ne speriem de fiece lucru ce auzim,
p` n[ nu vedem cu ochii no=tri de e adev[ rat.
LEUL, VULPEA +I M{ GARUL
Leul, vulpea =i m[ garul se ]ntov[ r[ =ir[ c` te=itrei =i umblau
]mpreun[ v` n` nd. Dup[ ce str` nser[ ei v` nat de ajuns, leul zise
m[ garului s[ ]mpart[ v` natul: iar m[ garul st[ tu de ]mp[ r\i tocmai
trei p[ r\i =i apoi zise leului s[ -=i ia partea care-i va pl[ cea. Leul,
v[ z` nd aceasta, se m` nie pe m[ gar =i-l lovi cu br` nca de-l omor];
apoi zise vulpii cu m` nie:
— Treci de ]mparte tu!
Iar vulpea se apuc[ de f[ cut tot o parte, numai c[ ]=i l[ s[ sie=i
o p[ rticic[ foarte mic[ . Atunci leul zise c[ tre vulpe:
— Oh, jup` neas[ vulpe, cine te-a ]nv[ \at de-ai ]mp[ r\it a=a
drept?
Iar vulpea r[ spunse:
— V[ zui ce p[ \i bietul m[ gar, =i p[ \ania lui m-a ]nv[ \at a
]mp[ r\i astfel.
}nv[ \[ tur[ : Oamenii se ]n\elep\esc c` nd v[ d pe al\ii p[ \ind
nevoi =i pedepse.
LEUL +I URSUL
Leul =i ursul prinsese am` ndoi un pui de cerb =i cert` ndu-se
apoi care din ei s[ =i-l ia ]n st[ p` nire, se apucar[ la lupt[ =i at` t
se luptar[ am` ndoi ]nc` t ostenir[ =i c[ zur[ jos istovi\i de puteri.
Tocmai atunci o vulpe, trec` nd din ]nt` mplare pe acolo =i v[ z` nd
c[ nici unul, nici altul nu se puteau scula de jos, iar puiul de cerb
Esopia
215
z[ cea mort ]n mijlocul lor, merse numaidec` t de-l apuc[ =i fugi
cu el; iar lupt[ torii, privind cum vulpea fugea cu puiul de cerb,
ziser[ :
— Oh, tic[ lo=ii de noi: hiare puternice =i f[ r[ de minte ce
suntem! Iaca pentru cine ne-am ostenit, pentru o p[ c[ toas[ de
vulpe viclean[ .
}nv[ \[ tur[ : Mul\i oameni sunt care se ostenesc =i p[ timesc r[ u
pentru ca s[ dob` ndeasc[ =i s[ c` =tige multe =i de toate, =i nu cu
dreptul, ci cu str` mb[ tate, cu hapca =i cu c[ m[ t[ rii spre a se
]mbog[ \i; iar c` nd colo, la cele din urm[ , agonisirile =i schiverniseala lor o m[ n` nc[ al\ii =i ei se duc de aici ]nc[ rca\i de p[ cate
=i greut[ \i suflete=ti.
FURNICA +I PORUMBI| A
O furnic[ ]nsetase =i intr` nd ]ntr-o ap[ mare ca s[ bea, o lu[
repejunea apei =i o ducea ]n jos, fiind aproape s[ se ]nece. Iar o
porumbi\[ , v[ z` nd-o c[ se ]neac[ arunc[ o ramur[ de copac l` ng[
d` nsa, de care furnica ac[ \` ndu-se, ]ndat[ a fost scoas[ la mal, =i
astfel porumbi\a a sc[ pat-o. De atunci ele se ]ntov[ r[ =ir[ am` ndou[ . +i nu dup[ mult[ vreme se ]nt` mpl[ c[ un p[ s[ rar ]ntinse
pe jos ni=te la\uri, risipind pe deasupra lor mei ca s[ am[ geasc[
pe porumbi\[ =i s-o prind[ . Dar furnica, v[ z` nd pe p[ s[ rarul acela,
merse drept la d` nsul =i-l pi=c[ de picior a=a de tare, c[ de usturime s[ ri ]n sus \ip` nd; iar porumbi\a atunci se sperie, =i fugind,
sc[ p[ din primejdie.
}nv[ \[ tur[ : A=a-i cinstit =i frumos, ca celui ce-\i face bine s[ -i
faci =i tu bine pentru binele ce l-ai primit =i a=a trebuie s[ fac[
oamenii ]ntre d` n=ii.
C[ r\i populare
216
BOLNAVUL +I DOCTORUL
Un om bolnav ce z[ cea foarte de mult =i nu se mai ]ns[ n[ to=a,
chem[ un doctor s[ -l vindece.
Doctorul zise:
— Cum ]\i este =i ce te doare?
Bolnavul: Iat[ , toate sim\urile m[ dor foarte r[ u.
Doctorul: Cum \i-a fost ast[ -noapte?
Bolnavul: Am asudat tare.
Doctorul: Asta e bine; dar ]ntr-alt chip, cum ]\i mai este boala?
Bolnavul: Uneori r[ cesc foarte tare.
Doctorul: | i-e slobod[ ie=irea afar[ ?
Bolnavul: M[ umflu.
Doctorul: Asta ]nc[ nu-i r[ u.
}ntr-acestea veni =i un prietin al bolnavului, care-i zise:
— Prietine, \i-e mai bine?
Iar bolnavul ]i r[ spunse:
— Frate, despre binele ce zice doctorul c[ -mi este, s[ m[
fereasc[ Dumnezeu, c[ ci eu simt c[ -s aproape s[ pier.
}nv[ \[ tur[ : Pe cel ce te laud[ =i te ]mbuneaz[ =i, m[ car de-ar
fi =i rele faptele tale, el tot zice c[ -s bune, pe acela pururea s[ -l
ur[ =ti =i la gura lui s[ nu te ui\i nicidecum.
GR{ DINARUL +I M{ GARUL
Un gr[ dinar avea un m[ gar cu care lucra tot ce vroia =i ce
trebuia, dar ostenindu-l prea mult =i hr[ nindu-l prea pu\in,
m[ garul se ruga lui Dumnezeu s[ -l scoat[ de la gr[ dinar =i s[ -l
dea la alt st[ p` n mai bun. }ntr-aceea ruga lui fu ascultat[ , c[ ci
cur` nd gr[ dinarul ]l v` ndu unui olar, care ]n toate zilele ]l ]nc[ rca
cu lut, cu oale, cu c[ r[ mid[ , pe care le ducea pe unde i se cerea.
M[ garul iar[ =i se ruga lui Dumnezeu s[ -l schimbe =i de la olar;
=i acesta ]l v` ndu unui pielar (dub[ lar sau arg[ sitor de piei). Iar
Esopia
217
s[ racul m[ gar v[ z` nd c[ merge din r[ u ]n mai r[ u, c[ ci tot cu
mai grele sarcini ]l ]mpov[ rau, iar st[ p` nii cei noi tot mai pu\in
]ngrijeau de nutre\ul lui, zise l[ cr[ m` nd:
— Oh! vai mie, becisnicul, c[ ci mai bine a= fi stat la st[ p` nul
meu cel dint[ i, c[ pe acesta cum ]l v[ d iar arg[ sind piei, f[ r[
z[ bav[ va arg[ si-o =i pe a mea.
}nv[ \[ tur[ : A=a p[ timesc =i \[ ranii, =i oamenii cei de r` nd cu
st[ p` nii lor, c[ le pare bine c` nd se schimb[ domnii si dreg[ torii
lor; iar dac[ dau peste al\ii mai r[ i, atunci doresc iar[ =i pe cel
dint[ i.
GOSPODINA, SLUJNICELE +I CUCO+UL
O gospodin[ de cum auzea c` ntatul cuco=ului, ]=i scula slujnicele din somn =i le punea s[ toarc[ l` na. }ntr-o noapte slujnicele
se sf[ tuir[ s[ omoare cuco=ul, pentru c[ de=tepta pe st[ p` na lor
prea de noapte, de le punea la lucru. +i dup[ ce omor` r[ ele
cuco=ul, p[ \ir[ =i mai r[ u, c[ ci st[ p` na lor acuma le scula la lucru
mai dinainte de c` ntatul cuco=ului, zic` nd c[ tr[ slujnice c[ vor fi
c` ntat cuco=ii cine =tie de c` nd, =i a=a de multe ori le scula mult
mai devreme, =i numai rareori pe la miezul nop\ii.
}nv[ \[ tur[ : Toate lucrurile ce se fac cu vicle=ug =i ]mpotriva
drept[ \ii mai totdeauna sunt pricina r[ ut[ \ilor, adic[ : cine va g` ndi
altuia r[ u, neap[ rat ]i va veni =i lui os` nda =i r[ splata de la
Dumnezeu.
M~| A +I PILA
O m` \[ , intr` nd ]ntr-o =atr[ \ig[ neasc[ , dete de o pil[ =i ]ncepu
a o linge =i ling` nd-o i se pili limba, care s` ngera acum ]ntruna.
Iar m` \ei tot ]i p[ rea c[ e carne =i tot lingea pila ]nainte; apoi
C[ r\i populare
218
c` nd fu mai pe urm[ , pricepu c[ nu e carne, dar acum limba i se
rosese mai de tot.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i cei mai mul\i oameni care se sf[ desc =i
se pricesc cu toat[ lumea, tr[ ind tot ]mpotriv[ cu to\i; ei g` ndesc
c[ -=i folosesc ceva =i nu cunosc c[ mai mult[ nevoie =i mai mare
r[ utate ]=i fac asupra lor ]n=i=i.
MU+TELE +I MIEREA
}ntr-o putinic[ cu miere se gr[ m[ dise la m` ncare o mul\ime
de mu=te; dar iat[ c[ ]n cur` nd, l[ comia lor ]mping` ndu-le tot
mai ]n fund, toate se ]mpl` ntar[ ]ntr-]nsa at` t cu picioarele c` t =i
cu aripile, de nu se mai puteau ]ntoarce =i ]nc[ mai pu\in s[ zboare.
Atunci v[ z` nd bietele mu=te c[ , din pricina l[ comiei lor au s[
piar[ , ziser[ :
— Vai de noi, p[ c[ toase ce suntem, iat[ c[ pentru o f[ r` mi\[
de dulcea\[ ce am m` ncat, acuma pierim cu zile! Vai! c` t de
lacome am fost!
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii cei p[ c[ to=i, curvari, t[ lhari =i
furi, pentru pu\in lucru =i pentru pu\in[ hran[ =i dulcea\[ ]=i pierd
zilele, =i sufletul li se chinuie=te ]n veci ]n munca iadului.
| APUL +I LUPUL
| apul r[ m[ sese de turm[ , iar un lup se lu[ dup[ d` nsul =i-l
alung[ departe de turm[ . C` nd \apul v[ zu c[ -l ajunge lupul, se
]ntoarse c[ tr[ d` nsul =i-i zise:
— Lupe, eu v[ d bine c[ ast[ zi am s[ -\i fiu \ie de m` ncare, dar
ca s[ nu mor cu inima sc` rbit[ , zi-mi un c` ntec, s[ joc.
Deci lupul ]ncepu a urla cum ]i este obiceiul; \apul ]ncepu a
juca cu tropot; iar c` inii de la turm[ , auzind urletul lupului, ]ndat[
Esopia
219
alergar[ =i izgonir[ dihania de l` ng[ \ap. Apoi dup[ ce lupul se
dep[ rt[ de \ap zise:
— Dup[ dreptate p[ \ii eu ast[ zi aceasta, c[ ci fiind buc[ tar, vrui
s[ m[ fac l[ utar.
}nv[ \[ tur[ : A=a este =i cu cel ce nu se \ine de me=te=ugul lui ce
l-a ]nv[ \at de la p[ rin\i sau de la dasc[ lul s[ u, ci se apuc[ de ni=te
lucruri ce nu le =tie purta, c[ z` nd astfel ]n ni=te ]ncurc[ turi =i
prostii de ajunge =i de r` sul oamenilor.
RACUL +I VULPEA
Racul ie=ise din ap[ =i p[ =tea pe marginea iazului prin iarb[ ,
]ns[ o vulpe umbl` nd pe acolo dup[ hran[ dete peste rac =i-l
]nf[ =c[ , iar el v[ z` ndu-=i pieirea zise:
— Cu dreptate e s[ p[ timesc aceasta =i eu =i to\i c` \i vor face
ca mine, c[ ci fiind stridie de mare vrui s[ pasc ca dobitoacele.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii ce-=i schimb[ felul =i firea —
cad la mai mari nevoi =i adeseori se =i primejduiesc.
OMUL F{ R{ CARTE (NE+TIUTOR)
Un om prost =i nemernic, ne=tiind nici carte =i neav` nd nici
glas de c` ntare, se ]nt` mpl[ de intr[ ]ntr-o cas[ pustie =i ]ncepu a
c` nta. Casa fiind foarte mare r[ suna, iar lui i se p[ rea c[ c` nt[
preafrumos =i are glas preabun. +i ie=ind ]n t` rg oamenii ]l
]ntrebar[ c[ ce me=te=ug =tie, iar el r[ spunz` nd c[ -i c` nt[ re\ de
biseric[ (psalt) ]l poftir[ s[ mearg[ la biseric[ s[ c` nte. Deci ]ndat[
merg` nd el ]ncepu a c` nta; iar oamenii, dac[ -l auzir[ c` nt` nd
a=a de ur` t =i de schimonosit, ]l scoaser[ din biseric[ cu ru=ine
mare, ]mbr` ncindu-l =i b[ t` ndu-l p` n[ afar[ .
C[ r\i populare
220
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt oamenii care n-au slujit la u=i mari sau la
dasc[ li ]nv[ \a\i =i se \in ]n\elep\i din firea lor =i se fac =tiutori,
apoi dac[ dau de ni=te oameni ]nv[ \a\i ei r[ m` n de ocar[ =i de
ru=ine.
HO| II +I CUCO+UL
Ni=te furi se duser[ la o cas[ s[ fure =i nu g[ sir[ alt nimic f[ r[
numai un cuco= =i-l luar[ ; iar cuco=ul, v[ z` nd c[ vor s[ -l taie, se
rug[ de furi, zic` ndu-le:
— L[ sa\i-m[ , c[ -s de folos tuturor oamenilor, c[ -i scol noaptea
la lucru.
Iar ho\ii ziser[ :
— Apoi pentru aceasta mai v` rtos te vom ucide, c[ ci tu scul` nd
pe oameni la lucru, noi nu putem fura nimica.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ne arat[ cum c[ oamenii de treab[ sunt
folositori oamenilor celor buni, iar celor r[ i le sunt spre pagub[ .
CORBUL +I +ARPELE
Corbul fl[ m` nzise =i v[ z` nd un =arpe dormind la soare se
repezi din zbor =i-l apuc[ , iar =arpele iute se ]ntoarse =i-l mu=c[ ;
=i pe c` nd corbul era aproape s[ moar[ , zicea:
— Vai, mie! ce hran[ nimerii! C[ ci cu acel =arpe m[ otr[ vii =i
iat[ -m[ -s acum c[ mor.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt mul\i oameni c` nd nimeresc peste dob` nd[ =i pentru nepriceperea lor ]=i r[ pun capetele.
Esopia
221
PORUMBEII +I CIOARA
O cioar[ intrase odat[ ]ntr-un stol de porumbei =i v[ z` nd ea
cum se hr[ nesc de bine porumbeii f[ cu ce f[ cu de ]ndat[ =i se
]n[ lbi =i ea =i acuma mereu umbla =i se hr[ nea ]mpreun[ cu porumbeii, iar ace=tia nu-i ziceau nimic, g` ndind c[ =i ea e porumbel
ca =i d` n=ii. }ntr-o zi ]ns[ cioara se gre=i de cronc[ ni o dat[ ca ciorile
=i atunci porumbeii, auzindu-o, o b[ tur[ =i o alungar[ dintre ei.
}nv[ \[ tur[ : A=a =i unii oameni se ]nt` mpl[ ca din prostie s[
ajung[ la boierie, apoi nefiind neam bun, ei ]ncep a se l[ comi =i a
se ]n[ l\a cu firea; dup[ aceea peste pu\ine zile piere cinstea =i
m[ rirea cea de=art[ =i vin iar la starea lor dint[ i.
CIOARA
Un om prinsese o cioar[ =i, leg` nd-o c-o a\i=oar[ de un picior,
merse =i o dete unui copil ca s[ se joace cu d` nsa, de vreme ce se
zice c[ cioarei ]i place s[ petreac[ cu oamenii; dar cioara, nemul\[ mindu-se de copil, g[ si prilej =i fugi de la el zbur` nd ]ntr-un
copac. Acolo, ]ncurc` ndu-i-se a\a de la picior de o crac[ , r[ mase
cioara sp` nzurat[ =i v[ z` ndu-=i moartea zicea:
— Vai de mine, ce tic[ loas[ fusei c[ nu vrui s[ slujesc un om,
=i acuma trebuie s[ mor sp` nzurat[ ca o blestemat[ !
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii care fug de pu\in[ osteneal[ =i
se abat la vicle=uguri =i la nebunii mincinoase; ei cad ]n mari nevoi
=i ]n primejdii de moarte.
DOI ZEI
Jupiter, zeul elinesc, trimese pe alt zeu ce-i zic Ermis, s[ ]mpart[
cu cump[ na minciunile pe la tot felul de me=teri =i de meseria=i,
C[ r\i populare
222
d` ndu-le fie=tec[ ruia c` te o m[ sur[ plin[ , iar cizmarilor =i potlogarilor le prisosi mai mult, de se v[ rs[ pe deasupra.
}nv[ \[ tur[ : Adev[ rul oc[ r[ =te pe me=terii =i meseria=ii cei
mincino=i care nu se \in de cuv` nt, schimb[ lucrurile cele bune
pe cele rele =i ce e bun trag c[ tr[ d` n=ii.
LUPUL +I OAIA
Un lup se dusese la o turm[ de oi ca s[ =terpeleasc[ ceva; dar
ni=te c` ini mu=c` ndu-l, lupul p[ timea foarte r[ u =i fl[ m` nzea =i
nu avea nici o putere. Atunci el zise unei oi s[ -i aduc[ ap[ s[ bea.
— C[ ci de-mi vei aduce ap[ de b[ ut, voi c[ p[ ta eu =i ceva de
m` ncare, zicea lupul.
Dar oaia-i r[ spunse:
— Bine zici tu, lupe, c[ de-\i voi aduce eu ap[ de b[ ut, tu m[
vei face pe mine numaidec` t s[ -\i fiu de m` ncare f[ r’ de sare.
}nv[ \[ tur[ : A=a fac oamenii cei vicleni, ca =i lupul sau ca
vulpea, care umbl[ cu me=te=uguri ca s[ am[ geasc[ pe cei ce se
las[ a fi am[ gi\i, dar omul ]n\elept se p[ ze=te bine, ca s[ nu
cad [ ]n mrejele lor.
IEPURII +I VULTURII
Iepurii, ]ncing` nd odat[ o b[ t[ lie cu vulturii, se rugau vulpilor
s[ vie s[ le dea oleac[ de ajutor; iar vulpile r[ spunser[ zic` nd:
— Noi bucuroase v-am da ajutor, dac[ n-am =ti cine sunte\i =i
cu cine v[ bate\i.
}nv[ \[ tur[ : A=a p[ timesc cei neputincio=i c` nd se apuc[ la
pricini cu cei mai mari dec` t d` n=ii.
Esopia
223
FURNICILE
Furnicile spun unii c[ au fost =i ele ca oamenii, ni=te plugari,
dar c[ nefiindu-le ]ndestul c` t agoniseau ele, se mai duceau de
furau =i roadele de pe la al\i vecini ce erau prin ]mprejurimile lor.
Din aceast[ pricin[ , Jupiter s-a m` niat pe ele tare foarte =i le f[ cu
t` r` toare, ]n chipul cum le vedem noi acuma, ]ns[ firea =i mintea
lor tot aceea o au, c[ ci ce g[ sesc tot fur[ =i din cas[ , =i de afar[ ,
=i tot str` ng mi=un[ 1 ]n p[ m` nt, unde ascund ca ni=te furi.
}nv[ \[ tur[ : A=a =i oamenii cei vicleni =i lacomi, tot apuc[ , =i
str` ng, =i ascund. +i m[ car de-ar avea c` t de mult, ei tot nu se
mai satur[ , =i tot nu le mai ajunge, =i tot apuc[ , =i tot str` ng, =i
tot ascund cu aceea=i nes[ \ioas[ l[ comie.
PISICA +I LILIACUL
O pisic[ prinsese un liliac ce c[ zuse jos din zbor =i vr` nd s[ -l
m[ n` nce, el o ruga de iert[ ciune; iar m` \a-i zise c[ nu poate s[ -l
lase, fiindc[ a=a ]i este me=te=ugul, ca s[ prind[ paseri. Liliacul ]i
zise atunci c[ el nu e pasere, ci =oarece; =i fu l[ sat. Dup[ aceea
iar[ =i fu prins de alt[ pisic[ , ce de asemenea vru s[ -l m[ n` nce; el
iar[ =i o rug[ s[ nu-l m[ n` nce, c[ nu-i =oarece, ci-i pasere; =i iar[ =i
]l las[ ; =i a=a se ]nt` mpl[ c[ schimb` ndu-=i numele de dou[ ori a
sc[ pat cu via\[ .
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ne arat[ c[ se cuvine =i nou[ s[ nu r[ m` nem la aceea=i stare, ci s[ urm[ m celor care se prefac dup[ vremi
=i de multe ori scap[ din primejdii.
1
Mi=un[ (mi=in[ ) — provizii pentru iarn[ (ce le str` ng furnicile etc.).
C[ r\i populare
224
P{ S{ RARUL +I O PASERE
Un v` n[ tor de paseri ]=i ]ntindea la\urile sale, iar o pasere
mititic[ ]l ]ntreb[ c[ ce face. El ]i spuse c[ zide=te cetate, apoi
plec[ de acolo. P[ s[ rica merse =i se prinse ]n la\ =i dup[ ce v[ zu
pe v` n[ tor viind, ]i zise:
— Om bun, de faci tu tot acest fel de cet[ \i, pu\ini locuitori
vei avea ]ntr-]nsele.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ne spune c[ atunci se pustiesc casele =i
ora=ele c` nd cei mai mari se poart[ r[ u cu oamenii.
C{ L{ TORUL
Un c[ l[ tor mergea pe un drum cu traista ]n b[ \ pe um[ r =i se
ruga lui Dumnezeu s[ g[ seasc[ ceva, c[ ori din ce ar g[ si el, va
da jum[ tate pentru sufletul lui. +i-i dete Dumnezeu de g[ si un
co=ule\ plin cu curmale amestecate cu migdale. C[ l[ torul =ezu de
m` nc[ curmalelor carnea =i migdalelor miezul, iar s` mburii
curmalelor =i cojile migdalelor le dete pentru sufletul s[ u, precum
a f[ g[ duit, zic` nd:
— Din ceea ce am g[ sit am dat jum[ tate de fiecare, a unora
dinl[ untru =i a altora din afar[ .
}nv[ \[ tur[ : A=a =i oamenii cei zg` rci\i =i nes[ \io=i str` ng avu\ie
mult[ =i nu vor s[ dea milostenii la s[ raci nimic, =i ce f[ g[ duiesc
s[ dea pentru sufletul lor ]nc[ nu dau, =i g` ndesc cum vor am[ gi
pe Dumnezeu.
COPILUL +I MAM{ -SA
Un copil fur[ o carte de la dasc[ lul unde ]nv[ \a =i o dete mamei
sale, iar aceasta nu-l cert[ de loc, nici ]l ru=in[ . Copilul de aci
]nainte se deprinse a fura =i alte lucruri mai mari, p` n[ ]l prin-
Esopia
225
ser[ de fa\[ =i pe judecat[ dreapt[ duc` ndu-l la sp` nzur[ toare,
mergea =i maic[ -sa dup[ d` nsul, pl` ng` nd. Fiul-s[ u, chem` nd-o
s[ -i vorbeasc[ la ureche, ea se apropie =i-=i lipi urechea de gura
lui, ca s[ -i =opteasc[ ; iar el o apuc[ cu din\ii de ureche =i i-o rupse.
Mum[ -sa =i to\i cei de fa\[ mustr` ndu-l c[ nu numai a furat,
dar acum =i ]naintea m[ -sii s-a ar[ tat nelegiuit, el zise:
— Ea este pricina pierderii mele, c[ ci dac[ m-ar fi mustrat c` nd
am furat cea dint[ i carte, n-a= fi ajuns ast[ zi s[ fiu dus la sp` nzur[ toare.
}nv[ \[ tur[ : P[ rintele care nu-=i ceart[ copilul de mic =i nu-l
pedepse=te pentru toat[ gre=ala lui, acela e ca =i c` nd i-ar pune
singur juv[ \ul ]n grumaji =i l-ar trage la sp` nzur[ toare.
CIOBANUL +I MAREA
Un cioban ]=i p[ =tea oile pe \[ rmurile unei m[ ri =i ]nt` mpl` nduse atunci s[ fie lini=te pe mare, el pofti s[ c[ l[ toreasc[ pe d` nsa
ca negu\[ tor. Deci se ab[ tu la t` rguri de-=i v` ndu oile toate =i
cump[ r[ curmale, apoi intr` nd ]ntr-o corabie plec[ pe mare ; dar
nu t` rziu se st` rni o furtun[ mare de amenin\a s[ scufunde
corabia. Atunci aruncar[ ]n mare toate m[ rfurile din corabie, ]ntre
care =i curmalele fostului cioban, =i a=a de-abia putur[ sc[ pa cu
sufletele la uscat. Iar dup[ ce ie=ir[ din corabie, fostul cioban ]nc[
umbla pe \[ rmurile m[ rii =i v[ zu c[ se f[ cu lini=te ]n mare =i ]ncepu
a jura tare =i a zice:
— Oh, Doamne, c` t se vedea de groaznic[ marea, p` n[ a nu
m` nca curmalele mele, iar dup[ ce le-a m` ncat, c` t se f[ cu de
lin[ .
}nv[ \[ tur[ : C` te nenorociri p[ time=te omul ]n via\a lui, la toate
se deprinde =i se ]nva\[ , c[ se ispite=te ca argintul prin foc.
C[ r\i populare
226
RODIILE +I MERELE
Rodiile se luase la sfad[ cu merele pentru frumuse\a =i pentru
mireasma lor, =i fur[ multe vorbe la mijloc; iar un m[ r[ cine dintrun gard zise:
— S[ p[ r[ sim g` lcevile, surorilor, c[ toate suntem deopotriv[ !
}nv[ \[ tur[ : C` nd se sf[ desc doi oameni tari =i mari, un becisnic
se bag[ la mijloc s[ -i ]mpace, dar numai ca s[ se arate =i el c[ -i
om de sam[ =i de treab[ .
SOBOLUL +I MAM{ -SA
Sobolul, fiind orb, zice c[ tr[ mam[ -sa:
— Mam[ , mie ]mi pare c[ v[ d dude coapte. Mai apoi iar[ =i
zise: Mie ]mi miroase a t[ m` ie. +i ]n sf` r=it iar[ =i zise: Eu aud
sun` nd ni=te clopote.
Atunci mam[ -sa ]i zise:
— O, f[ tul meu =i fiul maic[ i, precum cunosc eu, tu nu e=ti
numai orb, ci =i surd =i nici miros nu ai.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt oamenii cei u=ori la minte, care g` ndesc
s[ fac[ ni=te lucruri mari =i apoi, neput` ndu-le ispr[ vi, v[ d singuri
c[ nici un lucru de treab[ nu pot ispr[ vi.
DOI M{ GARI
M[ garul s[ lbatic v[ zu pe m[ garul domestic hr[ nindu-se bine
=i apropiindu-se de el ]ncepu a-l l[ uda, zic` ndu-i c[ e gras =i neted
la trup =i c[ are hran[ ]ndestulat[ ; apoi peste vreun ceas ]l v[ zu
]nc[ rcat cu lemne =i merg` nd dup[ d` nsul un argat, care-l tot
lovea cu un toiag mai la tot minutul =i peste tot trupul. Atunci
m[ garul cel s[ lbatic ]i zice:
Esopia
227
— Fiindc[ acuma ]\i v[ zui tot felul de via\[ , nu te mai fericesc,
c[ ci hrana nu ]n zadar o ai, ci cu mult[ munc[ =i osteneal[ \i-o
agonise=ti.
}nv[ \[ tur[ : S[ nu r` vne=ti, nici s[ pofte=ti la via\a =i la traiul
altuia p` n[ nu te vei ]ncredin\a bine de unde-i vine acel trai, ca
nu ]n urm[ v[ z` ndu-l s[ te ]nsp[ im` n\i.
M{ GARII
Oarec` nd m[ garii fiind ]ns[ rcina\i adeseori cu multe greut[ \i,
iar ei lenevindu-se =i tic[ lo=indu-se, au trimes un sol lui Jupiter,
rug` ndu-l s[ le mai u=ureze sarcinile =i nevoile cele multe. Dar
Jupiter, vr` nd s[ le arate c[ cererea lor e cu neputin\[ de ]ndeplinit, le-a spus c[ atunci vor sc[ pa de nevoi, c` nd v[ rs` ndu-=i tot
udul la un loc vor face o g` rl[ . Ei crez` nd c[ aceea ce le-a spus
Jupiter este adev[ rat, de atunci =i p` n[ acum oriunde v[ d udat
de al\i m[ gari, stau =i ei de se ud[ .
}nv[ \[ tur[ : Cum c[ , dac[ este s[ pa\[ ne=tine vreo greutate
sau vreo nevoie, nu poate afla m` ng` iere nici ]ntr-un chip, p` n[
nu le p[ time=te toate c` te-i sunt date.
CIOBANUL +I OILE
Un cioban se sui ]ntr-un copac, la umbra c[ ruia p[ =teau oile
lui, vr` nd s[ scuture niscai poame ca s[ m[ n` nce =i oile, dar mai
]nainte de a se urca ]n pom, el se dezbr[ c[ de haina ce o purta pe
d` nsul =i o l[ s[ la tulpina copacului; apoi, urc` ndu-se, scutur[
pomul =i dete jos destule roade, pe care oile, m` nc` ndu-le, se gre=ir[
=i m` ncar[ =i haina bietului cioban. Deci el v[ z` nd astfel zise:
— Oh! dobitoace rele ce sunte\i, voi altora v[ da\i l` na voastr[
de se ]mbrac[ cu d` nsa, iar mie pentru c[ v[ ]ngrijesc ]mi m` ncar[ \i =i haina.
C[ r\i populare
228
}nv[ \[ tur[ : Sunt mul\i oameni care din nerozia lor aduc de
mai multe ori folos acelora de la care n-au v[ zut niciodat[ vreun
bine; =i dimpotriv[ acelora care le fac binele =i c[ rora ar trebui s[
le aduc[ folos, le aduc pagub[ .
M{ GARUL +I VULPEA
Un m[ gar se ]mbr[ case cu o piele de leu =i astfel umbl` nd
speria pe alte dobitoace; iar c` nd vru s[ sperie =i pe vulpe, aceasta
]i zise:
—Eu ]nc[ m-a= teme de tine de nu te-a= fi auzit zbier` nd ca
un m[ gar.
}nv[ \[ tur[ : A=a =i oamenii cei de nimic, cum v[ d c[ au c` t de
pu\in[ putere de la cei mai mari, vor s[ sperie =i s[ ]ngrozeasc[
pe toat[ lumea cu puterea lor.
M{ GARUL +I BROA+TELE
Un m[ gar ]nc[ rcat cu lemne trecea printr-o ap[ , c` nd din
]nt` mplare se poticni =i c[ zu ]n balt[ =i, neput` ndu-se scula,
pl` ngea =i se t` nguia amar; iar broa=tele, v[ z` ndu-l pl` ng` nd
astfel, ziser[ :
— O, minune de tine! Ce cur` nd ur` =i locul acesta ; c[ ci nici
un ceas nu e de c` nd veni=i aci =i pl` ngi a=a de grozav, dar c` nd
ar fi s[ locuie=ti aici precum locuim noi, atunci ai orbi pl` ng` nd.
}nv[ \[ tur[ : A=adar omul trebuie s[ fie tare =i curajos c` nd i se
]nt` mpl[ vreo nenorocire sau c` nd d[ peste vreo nevoie, c[ ci fiind
dimpotriv[ slab =i fricos, la orice mic[ ]nt` mplare nenorocit[ , nu
numai c[ va g[ si destui ca s[ -l dojeneasc[ =i s[ -l r` d[ ]n loc de-al
ajuta, dar la alte nenorociri, ce sunt c` teodat[ foarte mari, se va
pierde cu totul.
Esopia
229
M{ GARUL +I CORBUL
Un m[ gar v[ t[ mat ]n spate umbla p[ sc` nd, iar un corb veni
de i se puse pe spinare =i-i tot scobea rana cu ciocul, a=a c[ bietul
m[ gar s[ rea =i r[ cnea =i tot nu-l putea alunga. Ciobanul =edea deoparte
=i privea la d` n=ii r` z` nd; iar un lup, ce era mai ]ncolo, zise:
— S[ racii de noi, lupi f[ r[ oi, c[ ci pe noi cum ne v[ d de departe
]ndat[ alearg[ cu c` ini de ne iau la goan[ , iar pe ace=tia stau de-i
privesc =i ]nc[ r` z` nd.
}nv[ \[ tur[ : De omul cel r[ u, cum ]l vede viind de departe, de=i
nu cu vreun g` nd viclean, oricine caut[ s[ se p[ zeasc[ , fugind de
el ca de un t` lhar.
C{ L{ TORII
Ni=te c[ l[ tori mergeau pe l` ng[ mare, =i v[ zur[ aduc` nd v` ntul
pe mare, cam spre margini, ni=te gr[ mezi de vreascuri =i ziser[ :
— Acesta e un s` n de corabie ]necat[ =i poate va fi ceva ]ntr-]nsul.
Deci a=teptar[ p` n[ veni la margine =i v[ z` nd c[ nu e nimic,
iar[ =i ziser[ :
— }n zadar a=teptar[ m aici de pierdur[ m din cale, c[ ci v[ zur[ m c[ nu fu nimic.
}nv[ \[ tur[ : Mul\i oameni se arat[ de departe a fi mari =i
groaznici, iar dac[ se apropie se ]nt` mpl[ de nu sunt nimic.
M{ GARUL +I VULPEA
Un m[ gar se ]ntov[ r[ =ise cu o vulpe =i, umbl` nd ei dup[ v` nat,
se ]nt` lnir[ cu un leu, iar vulpea, v[ z` ndu-=i nevoia =i pieirea,
zise leului:
— De te vei f[ g[ dui c[ nu-mi vei face nici un r[ u, eu ]\i voi
d[ rui un m[ gar s[ -\i fie de gustare.
C[ r\i populare
230
Iar leul primi bucuros =i f[ g[ dui c[ o va l[ sa. Deci vulpea merse
=i am[ gi pe bietul m[ gar de-l b[ g[ ]ntr-o curs[ , iar leul, v[ z` nd
c[ m[ garul s-a prins ]n curs[ de unde nu mai putea fugi, apuc[
]nt[ i pe vulpe de o m` nc[ =i apoi pe m[ gar.
}nv[ \[ tur[ : A=a =i cine ]n=al[ pe so\ia sau pe tovar[ =ul, prietinul
sau vecinul s[ u, de multe ori se ]nt` mpl[ de se pierde ]nt[ i pe sine.
G{ INA +I R~NDUNICA
O g[ in[ clocea ni=te ou[ de =arpe cu toat[ os` rdia, iar o
r` ndunic[ dintr-un copac o v[ zu =i-i zise:
— Oh! nebun[ ce e=ti tu, pentru c[ cloce=ti aceste ou[ , =i
sco\` nd pui pe care-i vei cre=te, ]nt[ i pe tine te vor m` nca.
}nv[ \[ tur[ : Pe omul r[ u de felul lui, nu po\i cu nici un chip s[ -l
]mbl` nze=ti, m[ car c` t de mare bine ]i vei face, c[ ci el drept
r[ spl[ tire r[ u ]\i d[ .
C{ MILA
Oamenii c` nd v[ zur[ ]nt[ i c[ mila, foarte se temur[ =i de
m[ rimea ei sp[ im` nt` ndu-se fugeau, iar dup[ trecere de vreme
v[ z` nd bl` nde\a ei, ]ncepur[ a se mai apropia de d` nsa, apoi
]n\eleg` nd c[ ea nu are r[ utate, at` t au dispre\uit-o ]nc` t, puindu-i
c[ p[ stru, au dat-o copiilor s-o poarte.
}nv[ \[ tur[ : Cu cele mai groaznice lucruri dac[ ne deprindem,
apoi ]ncepem a le =i nesocoti, purt` ndu-le cum ne place.
+ARPELE
Un =arpe fiind c[ lcat de mai mul\i oameni se pl` ngea lui
Jupiter, iar acesta ]i zise:
Esopia
231
— De te-ai fi ]ntors s[ mu=ti pe cel ce te-a c[ lcat ]nt[ i, alt[
dat[ n-ar fi cutezat s[ te calce nimeni.
}nv[ \[ tur[ : S[ nu te la=i mai mic ]nt[ i, c[ ci nel[ s` ndu-te, to\i
se vor ]ngrozi =i nu vor mai cuteza s[ -\i fac[ r[ u.
PORUMBELUL
Un porumbel ]nsetase foarte tare, c` nd din ]nt` mplare v[ zu
pe un p[ rete zugr[ vit un vas pe care-l socoti c[ e cu ap[ . Deci
]ndat[ se repezi cu iu\eala cea mai mare spre d` nsul cu g` nd s[
bea ap[ , dar se lovi a=a de tare de zid cu capul =i cu aripile, ]nc` t
c[ zu mort.
}nv[ \[ tur[ : A=a =i unii oameni lacomi, care orice v[ d vor s[
apuce, nemaig` ndindu-se c[ pot s[ dea peste vreun r[ u.
PORUMBI| A +I CIOARA
O porumbi\[ se hr[ nea ]ntr-un porumbar =i se l[ uda c[ va face
pui mai mul\i dec` t toate paserile, av` nd =i hran[ , =i loca= mai
bun dec` t toate; dar o cioar[ dintr-un copac o auzi cum se l[ uda
=i-i zise:
— Ce te mai lauzi tu c[ faci rod mai mult, c[ ci cu c` t faci tu
pui mai mul\i, cu at` t petreci ]n mai multe griji =i n[ cazuri, =i cu
c` t e=ti mai gras[ , cu at` t te faci mai amar[ ]n lume.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii care sunt robi, cei ce slujesc la
domni, =i vecinii cei c[ s[ tori\i: cu c` t fac feciori mai mul\i, cu
at` ta se mai ]nmul\esc robii =i vecinii.
C[ r\i populare
232
FIICA +I MAMA
Un om avea dou[ fete =i ]nt` mpl` ndu-se ca una din ele s[ se
]mboln[ veasc[ =i s[ moar[ , tat[ l ei chem[ pe ni=te muieri ca s[ o
pl` ng[ cu plat[ =i a=a ]ncepur[ a o j[ li; iar cealalt[ fat[ zise:
— Oh! vai de noi, c[ ci dac[ noi care avem jalea de fa\[ =i nu
=tim a pl` nge, dar acestea care nu au nici o durere, cum pl` ng
ele a=a de tare?
Iar mama sa ]i zise:
— Nu te mira, fiica mea, c[ acestea pl` ng a=a de tare, c[ ci ele
nu pl` ng cu adev[ rat, sau din jale, sau pentru c[ le doare inima,
ci numai pentru c[ sunt pl[ tite.
}nv[ \[ tur[ : Ceia ce au plat[ de la al\ii nu se lenevesc a sluji =i
a umbla dup[ voia altora care le pl[ tesc =i a-=i ]ntoarce firea dup[
st[ p` nii lor. +i ]nc[ sunt unii ]ndr[ zne\i la firea lor, de nu jelesc,
m[ car =i s` ngele s[ =i-l verse.
PESCARII
Ni=te pescari se pusese ]ntr-o luntre de unde v` nau pe=ti cu
mreaja ]ntr-o balt[ =i prinser[ un pe=ti=or mic care se ruga lor s[ -l
lase, c[ e prea mic, zic` ndu-le c[ de-l vor l[ sa acum, ]l vor prinde
c` nd va cre=te mai mare =i atunci vor avea mai bun folos; iar unul
din pescari zise r` z` nd:
— Dar ce, sunt nebun s[ -mi las dob` nda din m` n[ , m[ car c[ -i
mic[ , ca s[ n[ d[ jduiesc la alta mai mare, pe care nu o v[ d ]n
m` na mea =i care nu se vede nic[ ieri? .
}nv[ \[ tur[ : Nebun va fi acel om care ]=i va l[ sa buc[ \ica din
m` n[ =i care este de fa\[ , n[ d[ jduind la alta mai mare.
Esopia
233
M{ GARUL +I CALUL
Un om avea un m[ gar =i un cal, =i-i ]nc[ rc[ pe am` ndoi cu
unele =i cu altele, =i a=a pornindu-i la drum, st[ p` nul mergea ]n
urma lor. De la o vreme, m[ garul, sim\indu-se prea ]mpov[ rat,
zise c[ tre cal:
— Ia-mi, te rog, ceva din spinare de m[ mai u=ureaz[ pu\in.
Dar calul nevr` nd s[ -l ajute deloc, bietul m[ gar mai merse c` t
merse =i deodat[ c[ zu jos mort sub greutatea poverii lui. Atunci
st[ p` nul lu[ =i puse pe cal toat[ sarcina ce o dusese m[ garul; iar
calul mergea acum pe drum =i pl` ngea zic` nd:
— O, nemernicul de mine! C[ ci nu vrusei s[ iau pu\in[ povar[
de pe tovar[ =ul meu! El muri din pricina asta, iar eu trebuie s[ duc
acuma =i povara lui toat[ , ba ]nc[ -mi puse ]n spinare =i pielea lui.
}nv[ \[ tur[ : Se cuvine ca cei ce pot s[ ajute =i s[ sprijineasc[
pe cei neputincio=i, pentru ca =i lor s[ le fie bine =i spre folos.
OMUL +I URIA+UL
Un uria= f[ cuse priete=ug cu un om ]ntr-o vreme de iarn[ ,
m` nc` nd =i b` nd am` ndoi, ]mpreuna. Omului odat[ fiindu-i frig,
apropia degetele de gur[ =i le ]nc[ lzea, iar uria=ul ]l ]ntreb[ c[ de
ce face a=a. Omul ]i r[ spunse: ca s[ -=i ]nc[ lzeasc[ degetele. Apoi,
la vremea mesei aduser[ bucate calde ca s[ m[ n` nce, =i omul
]ncepu a sufla ]n lingur[ ca s[ se mai r[ ceasc[ ciorba, fiind prea
fierbinte, c` nd uria=ul iar[ =i ]l ]ntreb[ :
— Acum de ce sufli ]n bucate?
Iar omul r[ spunse:
— Suflu ca s[ nu-mi frig[ gura.
Auzind asta, uria=ul zise:
— De-acum ]nainte m[ las de priete=ugul t[ u, de vreme ce tu
sco\i din gura ta =i cald =i rece, sau dulce =i amar.
C[ r\i populare
234
}nv[ \[ tur[ : A=adar trebuie s[ fugim fie=tecare din noi de
prietinii aceia al c[ ror cuv` nt nu e la fel, care una zic cu vorba, =i
alta fac cu fapta.
VULPEA +I P{ DURARUL
O vulpe fugea de ni=te v` n[ tori care o urm[ reau =i, alerg` nd
peste c` mpii, ]nt` lni un p[ durar pe care-l rug[ s[ o ascund[
undeva. P[ durarul ]i arat[ un ungher ]n colib[ =i-i zise s[ se v` re
acolo. }ndat[ apoi sosind =i v` n[ torii, ]ntrebar[ de vulpe; dar,
p[ durarul le spuse cu gura cum c[ n-a v[ zut nimic, iar cu m` na
le ar[ t[ locul unde era vulpea. V` n[ torii ]ns[ nu ]n\eleser[ semnul
p[ durarului =i plecar[ de acolo. Atunci vulpea, v[ z` ndu-i dep[ rt` ndu-se, a ie=it afar[ , iar p[ durarul ]i zise:
— Po\i s[ -mi mul\[ me=ti, c[ ci nu te spusei v` n[ torilor.
Dar vulpea-i r[ spunse:
— | i-a= fi mul\[ mit de \i-ar fi fost =i semnul m` inii precum ]\i
fu cuv` ntul.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i unii oameni — cu cuv` ntul zic una, iar
cu fapta fac alta.
OMUL +I IDOLUL
Un om avea un idol de lemn =i de multe ori se ruga la el s[ -l
]mbog[ \easc[ , iar idolul nu-l asculta. Deci omul se m` nie =i, lu` nd
idolul de picioare, ]l tr` nti de p[ m` nt de-l f[ cu mici f[ r` me ; capul
]nc[ i-l sparse din care curse mult aur; iar omul, v[ z` nd aceasta, zise:
— Mare nebun e=ti =i ai fost, c[ ci c` nd ]\i f[ ceam cinste tu numi foloseai nimic, iar dup[ ce te ru=inai =i te f[ cui f[ r` me, tu ]mi
f[ cu=i pe voie, c[ ci mi-ai dat mult[ avu\ie ; =i bine c[ m-ai ]nv[ \at
minte, c[ ci de-acum ]nainte tot aceast[ cinste ]\i voi da.
Esopia
235
}nv[ \[ tur[ : Mul\i sunt care te poart[ cu minciuni zic` nd c[ -\i
vor face bine, pentru ca s[ te ]nchini lor, iar binele nu-l mai fac;
sunt ]ns[ =i al\ii c[ rora nici o cinste nu le-ai f[ cut, =i deci nici o
n[ dejde n-ai avut de la ei =i totu=i ei ]\i fac mult bine la vreme de
nevoie.
DOI C~ INI
Un om g[ tise osp[ \ ca s[ cheme pe un prietin al s[ u s[ -l osp[ teze,
iar c` inele omului ]nc[ chem[ pe c` inele prietinului, zic` nd:
— Frate, s[ vii la noi s[ te osp[ tezi ast[ zi!
Deci c` inele veni cu bun[ n[ dejde c[ at` t de bine va m` nca =i
va bea, ]nc` t nici m` ine s[ nu-i fie foame, =i a=a se bucura =i d[ dea
cu coada; iar c` inele cel de cas[ ]i zise:
— Haide, prietine, vino s[ -\i ar[ t c` te feluri de bucate facem
ast[ zi =i ce osp[ \ g[ tim.
+i a=a merser[ ei ]n plimbare p` n[ la buc[ t[ rie =i intr` nd
]nl[ untru, veseli am` ndoi, buc[ tarul ]i v[ zu =i apuc` ndu-i c[ tr[
u=[ ]i b[ tu pe am` ndoi de-i zv` nt[ , iar pe oaspetele acela ]l lu[
de coad[ =i m[ tur[ buc[ t[ ria cu d` nsul, apoi ]l arunc[ pe o
fereastr[ ]ntr-o r` p[ . De acolo bietul c` ine se scul[ ca vai de el =i
plec[ tot poticnindu-se =i schel[ l[ ind; iar c` inii satului se str` nser[
]mprejurul lui =i-l ]ntrebau cum s-a osp[ tat. +i el le spunea:
— A=a de bine am m` ncat =i at` t de mult am b[ ut, ]nc` t m-am
]mb[ tat =i nici calea pe unde s[ merg n-o mai v[ d.
}nv[ \[ tur[ : S[ nu crezi niciodat[ pe cel ce se laud[ c[ -\i va
face vreun bine; p` n[ nu vei vedea cu ochii t[ i.
PESCARUL
Un pescar nu =tia s[ v` neze pe=ti, deci lu[ fluierul =i mreaja =i
se duse la o balt[ =i sta pe marginea ei =i c[ uta ]n ap[ , c` nt` nd
cu fluierul, socotind c[ vor ie=i pe=tii la glasul fluierului =i-i va
C[ r\i populare
236
prinde; =i a=a se trudi p` n[ ce osteni, =i nimic nu folosi cu fluierul.
Deci dac[ v[ zu c[ nu poate face nimic, lep[ d[ fluierul =i apuc[
mreaja =i intr[ ]n balt[ =i prinse mul\i pe=ti; =i dup[ ce-i scoase
afar[ , pe=tii se izbeau ]n toate p[ r\ile, iar el r` dea =i zicea: .
— Oh, dobitoace ]nd[ r[ tnice, acuma juca\i f[ r[ ca s[ v[ c` nte
cineva, iar mai adineaori c` nd v[ c` ntam din fluier, v[ ascundea\i
=i nu vroia\i s[ juca\i.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii cei ]nd[ r[ tnici — c` nd le zice
cineva s[ fac[ vreun lucru de treab[ , ei nu vor s[ -l fac[ , iar c` nd
nu le zice nimeni, ei fac tot ]n de=ert =i f[ r[ vreme.
CORBUL +I MAM{ -SA
Un corb, ]mboln[ vindu-se, =edea singur ]ntr-un copac, iar ]n
alt copac de al[ turea mama sa ]l jelea pl` ng` ndu-l. Atunci corbul
zise c[ tr[ mama sa:
— Nu pl` nge, maic[ , ci te roag[ lui Dumnezeu =i tuturor
sfin\ilor s[ i s[ -mi dea s[ n[ tate.
Iar mama sa ]i zise:
— Oh! f[ tul meu! Oh! dragul mamei! Dar ce sf` nt ]\i va fi \ie
]ntru ajutor? C[ ruia dintre ei nu i-ai furat carnea?
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii cei ce au vr[ jma=i mul\i ]n lume,
c[ ci la nevoile lor nu se afl[ nimeni s[ -i ajute =i s[ le foloseasc[ .
V{ CARUL
Un v[ car pierduse un vi\el =i-l c[ uta peste tot locul =i neg[ sindu-l
se ruga lui Dumnezeu s[ -i arate furul, c[ -i va aduce un \ap jertf[ ;
=i mai umbl` nd el, g[ si pe un leu care m` nca vi\elul s[ u =i s-a
speriat foarte =i de fric[ ridic[ m` inile c[ tr[ cer =i zise:
Esopia
237
— Oh, Doamne, am f[ g[ duit un \ap de voi afla furul vi\elului,
iar acum m[ rog s[ pot sc[ pa de d` nsul =i voi jertfi un taur.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii cei f[ r[ de minte, c` nd pierd
niscaiva lucruri mici, se pun ]n pricin[ de st` rnesc ni=te vr[ jbi mari,
apoi ar fi bucuro=i s[ le potoleasc[ , m[ car de-ar p[ \i =i pagub[ .
FURNICILE +l GREIERA+UL
Pe vremea iernii se udaser[ gr[ un\ele furnicilor =i le scoseser[
de le uscau afar[ , iar greiera=ul, fiind fl[ m` nd, ceru s[ -i dea =i
lui s[ m[ in` nce; iar furnicile ]l ]ntrebar[ :
— Dar ast[ -var[ de ce nu \i-ai str` ns hran[ ?
+i greiera=ul r[ spunse:
— N-am avut c` nd str` nge, c[ ci tot am c` ntat de m-am veselit
=i m-am desf[ tat.
Furnicile ]i ziser[ r` z` nd:
— Dac[ ai c` ntat ast[ -var[ =i te-ai veselit, acuma =ezi =i joac[ .
}nv[ \[ tur[ : A=adar trebuie, c` nd avem vreme de agonisit, s[
agonisim, c[ ci nu e totdeauna de agonisit =i de c` =tigat.
VULTURUL +I ARCA+UL
Vulturul =edea pe o piatr[ , de unde p` ndea un v` nat, iar un
arca= ]l s[ get[ din arc =i fierul s[ ge\ii ]i intr[ ]n trup, iar lemnul
s[ ge\ii =i penele ]i stau dinaintea ochilor s[ i. V[ z` nd el penele
cele de la s[ geat[ ]nfipte ]n carnea lui, pl` ngea =i zicea:
— Nu-mi pare r[ u c[ mor, dar ]mi pare r[ u c[ mor din pricina
penelor mele, c[ ci m-au str[ b[ tut =i m-au p[ truns.
}nv[ \[ tura: Aceasta ne arat[ cum c[ nu-i este omului jale c` nd
petrece nevoie =i n[ caz de la cei str[ ini, ci-i este cu adev[ rat jale
=i amar c` nd p[ time=te nevoie =i str` mb[ tate de la ruda sa sau
de la prietinul s[ u cel iubit.
C[ r\i populare
238
VIERMELE +I VULPEA
Viermele ie=ise din p[ m` nt =i zicea c[ tre alte jiganii c[ el este
doctor =i c[ t[ m[ duie=te toate boalele; iar o vulpe ]i zise:
— Dar de ce zici tu c[ vindeci pe al\ii, fiind tu olog =i moale?
Pentru ce nu te t[ m[ duie=ti ]nt[ i pe tine, ca s[ nu te chinuie=ti
astfel?
}nv[ \[ tur[ : A=a =i unii oameni, dup[ ce sunt nevoia=i =i p[ c[ to=i
de tr[ iesc ca vai de capul lor, apoi mai voiesc s[ ajute =i pe al\ii,
neg` ndindu-se c[ nu se pot ajuta nici pe d` n=ii.
OMUL +I G{ INA
Un om avea o g[ in[ care-i f[ cea ou[ de aur =i socotind el c[
]ntr-]nsa va fi mult aur, o spintec[ =i g[ si tot a=a ca =i la alte g[ ini;
deci vr` nd s[ g[ seasc[ avu\ie mult[ deodat[ , pierdu =i pe acea
pu\in[ ce o avea.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt oamenii care nu mul\[ mesc lui Dumnezeu
de pu\inul ce au; pentru l[ comia lor pierd =i ce au ]n m` n[ .
LEUL +I VULPEA
Leul ]mb[ tr` nise =i nu mai putea umbla dup[ v` nat. G` ndinduse el ce s[ fac[ ca s[ capete ceva de m` ncare, intr[ ]ntr-o pe=ter[
=i se f[ cu c[ e bolnav. Acolo veneau toate dobitoacele s[ -l vad[ ;
iar el prindea c` te una =i o m` nca. Vulpea, fiind mai =ireat[ =i
cunosc` nd vicle=ugul leului, n-avu ce s[ fac[ =i veni =i ea, ca la
un ]mp[ rat ca s[ -l vad[ , dar se opri afar[ din pe=ter[ =i ]ntreb[
pe leu:
—Doamne, ce mai faci?
Leul ]i spuse c[ -i este foarte r[ u, apoi ]i zise:
Esopia
239
— Dar de ce nu vii =i tu ]n pe=ter[ , de ce stai afar[ ?
Vulpea-i r[ spunse:
— Eu nu voi intra, c[ ci v[ d urme multe intrate acolo, dar ie=ite
nu v[ d nici una.
}nv[ \[ tur[ : Oamenii cei ]n\elep\i cunosc pe semne lucrurile cele
de pieire =i fug unde pot ca s[ scape de moarte.
GR{ DINARUL +I +ARPELE
Dinaintea u=ii colibei unui gr[ dinar ]=i f[ cuse un =arpe cuibul
=i odat[ mu=c[ pe un copil al gr[ dinarului de muri copilul.
P[ rin\ilor le p[ ru foarte r[ u de aceasta =i se g` ndeau acuma cum
ar putea face ca s[ ucid[ pe =arpe. Deci lu[ gr[ dinarul un topor
=i p` ndea pe =arpe s[ -l omoare =i cum ]l v[ zu ie=ind din cuib,
]ndat[ dete cu toporul ]ntr-]nsul, dar nu-l putu nimeri, ci lovi ]ntr-o
piatr[ din care s[ ri o buc[ \ic[ , iar =arpele sc[ p[ ]n gaura lui. Dup[
c` teva zile gr[ dinarul socoti mai bine s[ se ]mpace cu =arpele =i
se duse ]n cas[ , de unde lu[ p` ine =i sare =i apoi ]l chem[ s[ ias[
afar[ ca s[ fac[ pace am` ndoi, iar =arpele ]i zise:
— De acum ]nainte ]ntre noi pace =i credin\[ nu va mai fi,
c` t[ vreme eu voi vedea piatra ]nsemnat[ , iar tu morm` ntul
copilului t[ u.
}nv[ \[ tur[ : A=a se p[ ze=te omul cel ]n\elept de du=manul s[ u,
mai v` rtos de-i va fi f[ cut vreun r[ u.
LUPUL +I BABA
Un lup fl[ m` nzise =i umbl` nd dup[ hran[ auzi un copil
pl` ng` nd. +i o bab[ ]i tot zicea:
— Nu mai pl` nge, c[ acu=i vine lupul =i te dau lui de te
m` n` nc[ .
C[ r\i populare
240
Lupul auzind aceasta ]i p[ ru c[ baba cu adev[ rat i-l va da =i
st[ tu pe acolo mult[ vreme a=tept` nd. Apoi mai ]ntr-un t` rziu auzi
iar[ =i pe bab[ dezmierd` nd copilul zic` ndu-i:
— Dragul m[ tu=ii, de va veni lupul acuma, ]l vom prinde =i-l
vom bate!
Iar lupul dac[ auzi a=a, plec[ zic` nd ]n sine: „}ntr-acest loc
acuma zic una =i peste un ceas fac alta“.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i unii oameni, una zic =i alta fac, iar de
f[ g[ duiesc ceva, o fac numai de fal[ =i ca s[ a\` \e bucuria cuiva,
dar din m` ini nu dau nimic, =i aceasta se cheam[ scumpete =i
este p[ cat ]mpotriva milosteniei.
| APUL +I LUPUL
Un \ap sta sus ]ntr-un v` rf de st` nc[ =i v[ zu un lup trec` nd pe
acolo =i ]ncepu a-l oc[ r] ; iar lupul se ]ntoarse spre el =i-i zise:
— M[ ! nu tu m[ oc[ r[ =ti, ci locul pe care stai tu.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ne arat[ c[ de multe ori vremea =i locul
seme\esc pe cei mai mici, de fac ru=ine celor mai mari =i-i oc[ r[ sc
precum le este voia.
MU+COIUL 1
Mu=coiul m` nca tot orz de care se ]ngr[ =a foarte mult, apoi
]ncepu a se l[ uda c[ tat[ -s[ u n-a fost m[ gar, ci bidiviu, pentru c[
la toate lucrurile ]i seam[ n[ , fiind iute, ager =i altele; iar st[ p` nul
s[ u, auzind astfel, ]l scoase afar[ din co=ar =i se duse cu d` nsul
s[ -l ]ncureze ]mpreun[ cu al\i cai, dar iat[ c[ -l ]ntrecur[ to\i, =i el
v[ z` nd a=a zise:
— Adev[ rat, acum zic =i eu c[ tat[ -meu a fost m[ gar.
1
Mu=coi— cat` r
Esopia
241
}nv[ \[ tur[ : Dac[ ajunge cineva la vreo boierie =i se ]mbog[ \e=te, trebuie s[ socoteasc[ din cine este =i cum a fost =i s[ -=i aduc[
aminte c[ aceast[ lume nu are nici un lucru care s[ fie st[ t[ tor, ci
numai dreptatea =i adev[ rul r[ m` n ]n veac, ca =i ]n\elepciunea.
TR~MBI| A+UL +I OSTA+II
Un tr` mbi\a= fu prins ]n r[ zboi de c[ tr[ du=man =i se ruga
osta=ilor zic` nd:
— O, voi vitejilor, nu m[ omor` \i, c[ ci nici eu nu omor pe
nimeni, ci numai c` nt cu aceast[ tr` mbi\[ .
Iar osta=ii r[ spunser[ zic` nd:
— Pentru aceea trebuie s[ mori, c[ ci c` ntecul t[ u ]ndeamn[
pe du=manii no=tri de se pornesc asupra noastr[ =i ]nt[ r` t[ toate
]nc[ ier[ rile, a=a ]nc` t ne omor` m unii pe al\ii.
}nv[ \[ tur[ : De aici vedem c[ mai vinova\i sunt aceia care
]ndeamn[ spre r[ u =i fac pe al\ii de se ceart[ =i se bat p` n[ la
moarte, dec` t acei ce fac r[ ul, c[ ci focul nu s-aprinde p` n[ nu-l
a\` \[ cineva.
MO+NEAGUL
Era odat[ un mo=neag b[ tr` n, plugar, care ]mb[ tr` nise tot ]n
c` mp la \arine =i ]n satul lui, unde se n[ scuse, nu intrase niciodat[ ;
iar c` nd fu ]ntr-o zi, se rug[ tovar[ =ului s[ u s[ -l duc[ ]n sat s[ -=i
vad[ rudeniile =i s[ se cunoasc[ cu vecinii =i prietinii s[ i; iar el
]ndat[ ]l ascult[ =i ]nh[ m[ ni=te m[ gari la un car =i sui pe bietul
b[ tr` n ]n car =i-l l[ s[ s[ -=i m` ie el singur m[ garii. +i merg` nd el
pe cale se st` rni o furtun[ foarte mare =i se ]ntunec[ cerul cu nouri,
c[ ci era vreme de iarn[ , =i pierdur[ m[ garii drumul =i apucar[
prin ni=te cr` nguri dese =i prin ni=te locuri cu gropi =i pline de
m[ r[ cini, =i v[ z` nd bietul b[ tr` n c[ are s[ piar[ zise:
C[ r\i populare
242
— Oh! Jupiter! Dar ce r[ u \i-am f[ cut eu de m[ pierzi a=a cu
asuprire, c[ ci nimeni nu va =ti de pieirea mea, =i ]nc[ nu mi-ar fi
ciud[ =i n[ caz de mi-ar fi moartea de niscai dobitoace harnice,
cum sunt caii sau boii, ci-mi este pieirea de ni=te dobitoace
tic[ loase, de ni=te m[ gari care sunt mai ur` \i dec` t toate dobitoacele din lume?!
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii cei mojici =i pro=ti, care din
copil[ ria lor pururea se nevoiesc =i se silesc tot dup[ agoniseal[
=i se silesc pe l` ng[ dobitoace s[ le ]nmul\easc[ , iar de lucrurile
lui Dumnezeu niciodat[ nu-=i aduc aminte s[ le ispr[ veasc[ , cum
este paza sfintei biserici, rug[ ciunea, postul, spovedania, milostenia spre cei s[ raci =i neputincio=i, care este mama tuturor
datoriilor cre=tine=ti. A=i=derea unii din tinere\ele lor se dau dup[
poftele trupului, ]n be\ii =i ]n curvii, ]n zavistii =i ]n omoruri p` n[
ce-i apuc[ moartea la b[ tr` ne\ele lor ]ntru acestea, nefiind gata
de acea c[ l[ torie grabnic[ =i f[ r[ de veste, =i atuncea r[ m` n s[ raci
de cele trebuincioase drumului aceluia =i ]nc[ f[ r[ de pov[ \uitor,
adic[ f[ r[ s[ aib[ ]ngeri ]ntru ajutor. Atunci zice Scriptura c[ va
bl[ st[ ma omul ziua na=terii sale =i vremea vie\ii lui celei rele =i
necuvioase; atunci ]n zadar va cere ajutor, c[ ci nu va putea
dob` ndi, c[ ci zice Scriptura c[ va da omul schimb pentru sine =i
pre\ul r[ scump[ r[ rii sufletului s[ u.
CERBUL
Cerbul v[ zu pe leu dormind =i, speriindu-se, zise ]ntru sine:
„Oh, netrebnice dobitoace ce suntem noi, c[ ci de vedem pe leu
dormind, ]nc[ ne temem, dar c` nd va fi el de=tept =i m` nios!“
}nv[ \[ tur[ : A=a trebuie oamenii cei pro=ti s[ -=i cunoasc[ pe
mai-marii lor, cum c[ sunt mai tari =i mai puternici.
Esopia
243
LEUL +I GLIGANUL1
Leul se certa cu un gligan, iar vipera st[ tea deoparte =i asculta,
=i c[ uta s[ vad[ care va c[ dea; dar ei se m` ncar[ c` t se m` ncar[ ,
apoi c` nd fu mai la urm[ , se ]mp[ car[ =i se f[ cur[ prietini; iar
viperei p[ r` ndu-i r[ u c[ ei se ]mp[ car[ , se umfl[ de ciud[ a=a de
tare, c[ era c` t pe ce s[ crape.
}nv[ \[ tur[ : Nu trebuie s[ ne par[ bine c` nd vom vedea sf[ dindu-se cei mari, sau =i cei mici, ci s[ alerg[ m s[ -i ]mp[ c[ m.
LEUL, +OARECELE +I VULPEA
Leul dormea ]ntr-un loc ascuns, iar un =oarece trec` nd pe
deasupra lui, el se trezi =i s[ ri ]n sus; dar o vulpe, v[ z` ndu-l, r` se.
Atunci leul zise c[ tr[ vulpe:
— Nu prea r` de tu, c[ ci nu trebuie nici pe =oarece a-l def[ ima
a=a de tot.
}nv[ \[ tur[ : Adev[ rat este c[ nu se cuvine a nu b[ ga ]n sam[
pe cei mici =i a nu socoti ]nt` mpl[ rile lor, ca s[ nu fie uita\i de
tot, ci s[ -i ajut[ m =i s[ le folosim c` t vom putea, c[ ci =i ei sunt fiii
lui Dumnezeu celui sf` nt.
COPILUL +I MAM{ -SA
Un copil m` ncase ni=te pl[ m` ni de vac[ =i viindu-i grea\[ , v[ rs[
foarte mult ]ntr-un lighean, apoi zise c[ tr[ mam[ -sa:
— Vai de mine, maic[ , c[ ci toate ma\ele mi-am v[ rsat din mine!
Iar ea ]i zise:
— Nu te teme, fiul meu, c[ n-ai v[ rsat nimic din ale tale, ci tot
str[ ine.
1
Gligan — mistre\, porc s[ lbatic.
C[ r\i populare
244
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii cei datornici, c` nd pl[ tesc
datoriile le pare foarte r[ u, ca cum =i-ar da =i inima lor dintr]n=ii.
COPILUI +I SCORPIA
Un copil umbla prinz` nd l[ custe care stric[ bucatele ]n \arine
=i din ]nt` mplare d[ du =i peste o scorpie care-i zise:
— Copile, s[ nu te prea atingi de mine, c[ te voi face de vei
l[ sa =i l[ custele c` te le-ai prins p` n[ acuma.
}nv[ \[ tur[ : Cu omul cel r[ u s[ nu aibi amestec, nici s[ cumperi
de la el, nici s[ -i vinzi, =i nici s[ te atingi de d` nsul vreodat[ .
CORBUL +I VULPEA
Corbul \inea o buc[ \ic[ de ca= ]n gur[ =i zbur[ sus ]ntr-un copac
ca s[ osp[ teze. Iar o vulpe trec` nd pe acolo ]l v[ zu =i-i zise:
— }mi este drag s[ te aud c` nt` nd c[ ci de mult am pl[ cere s[
mai aud glasul t[ u.
Corbul, auzind acestea, se ]ng` mf[ de m` ndrie =i, deschiz` ndu=i gura, ]ncepu a cronc[ ni =i-i c[ zu ca=ul din plisc. Iar vulpea merse
de-l lu[ =i ]l m` nc[ , zic` nd c[ tr[ corb:
— Jup` ne corbule, la toate e=ti ginga= =i frumos, numai la
minte e=ti prea prost.
}nv[ \[ tur[ : A=a =i oamenii cei vicleni, laud[ pe cei mai pro=ti
ca s[ -i poat[ am[ gi =i s[ le ia ceea ce au.
CERBUL +I V~N{ TORII
Cerbul sta la marginea unei b[ l\i =i, privindu-=i picioarele ]n
ap[ , ]i p[ ru r[ u c[ sunt prea sub\iri =i prea lungi, =i-=i f[ cu inim[
rea. Apoi se ]nt` mpl[ de-l luar[ la goan[ ni=te v` n[ tori =i dup[
Esopia
245
ce sc[ p[ de v` n[ tori ]=i l[ uda picioarele foarte mult =i se ]ndr[ gi
de ele fiindc[ l-au sc[ pat.
}nv[ \[ tur[ : Unele lucruri ni se par ur` te =i proaste =i zicem c[
nu sunt de nici un folos. Se ]nt` mpl[ ]ns[ de ne sunt mai de folos
dec` t cele mai frumoase =i mai l[ udate lucruri. Precum zice =i
sf` ntul apostol Pavel, c[ pe cele de neam prost =i neb[ gate ]n sam[
ale lumii, le-a ales Dumnezeu sf` ntul.
VR{ JITORUL (ASTRONOMUL)
Un vr[ jitor de cei ce caut[ ]n stele umbla vr[ jind =i, c[ ut` nd
]n sus la stele, nu b[ ga de sam[ , ce e ]naintea picioarelor lui =i c[ zu
]ntr-o f` nt` n[ ad` nc[ ; iar un c[ l[ tor trec` nd pe acolo ]l auzi gem` nd
=i se apropie de f` nt` n[ =i privind ]nl[ untru ]l v[ zu =i-i zise:
— Om bun, oare nu e=ti tu acela care ziceai c[ =tii toate c` te
sunt pe cer? +i cum de n-ai =tiut ce e pe p[ m` nt =i ai c[ zut ]n
f` nt` na?
}nv[ \[ tur[ : Aici e ]n\elepciunea cea dumnezeiasc[ , care def[ imeaz[ pe cei ce zic c[ =tiu toate =i cunosc cele ce vor s[ fie mai
departe, iar ei nu cunosc nici c` t v[ d ]naintea ochilor lor.
C~ INELE
Un c` ine \inea o buc[ \ic[ de carne ]n gur[ =i trecea pe o punte,
peste o ap[ , =i v[ z` ndu-=i mutra ]n ap[ socoti c[ e mai mare bucata
de carne ce o vedea ]n ap[ =i l[ s` nd pe acea din gur[ s[ ri ]n ap[ , dar
pierdu =i pe aceea ce o \inuse ]n gur[ =i c` t pe ce era s[ se =i ]nece.
}nv[ \[ tur[ : A=a sunt =i oamenii cei lacomi, c[ rora li se pare c[
tot ce e al altuia e mai bun dec` t al lor, =i a=a, cu astfel de nerozii
nu numai c[ pierd ce au ]n m` inile lor, dar de multe ori se ]nt` mpl[
de-=i r[ pun chiar =i via\a.
C[ r\i populare
246
C{ MILA
C[ mila se ruga lui Dumnezeu Savaot s[ -i dea coarne; =i
Dumnezeu nu o asculta; dar ea se mai rug[ ]nc[ o dat[ cu toat[
inima =i atunci Dumnezeu, sup[ r` ndu-se pe d` nsa, o blestem[
de-i c[ zur[ =i urechile.
}nv[ \[ tur[ : Se cuvine =i de folos este s[ ne rug[ m lui Dumnezeu
ca s[ ne miluiasc[ =i s[ ne fereasc[ de ispite =i de nevoi; dar nu
trebuie s[ cerem lucruri mari =i peste firea noastr[ .
GR{ DINARUL +I +ARPELE
Un gr[ dinar hr[ nea l` ng[ coliba lui un =arpe =i viind vremea
iernii, ca s[ nu ]nghe\e afar[ , ]l b[ g[ ]n s` n s[ -l ]nc[ lzeasc[ ; iar
=arpele, dup[ ce se v[ zu la c[ ldur[ , ]l mu=c[ , =i a=a de tare ]l otr[ vi,
]nc` t bietul gr[ dinar muri numaidec` t.
}nv[ \[ tur[ : A=a fac oamenii vicleni =i r[ i — acelora ce le fac
lor binele =i-i miluiesc, ]n tot chipul se silesc s[ le r[ spl[ teasc[ cu
r[ u.
CUCO+II
Doi cuco=i se ]nc[ ierar[ la b[ taie =i, dup[ ce obosir[ bine,
biruitorul se sui pe un loc ]nalt =i, de bucurie mare ce avea, ]ncepu
a bate din aripi =i a c` nta. Tocmai atunci un uliu trec` nd pe acolo
se repezi de apuc[ pe cuco=ul cel biruitor, care astfel degrab[ ]=i
pierdu bucuria o dat[ cu via\a.
}nv[ \[ tur[ : Dumnezeu sf` ntul pe cei f[ lo=i =i trufa=i ]i ceart[
=i-i smere=te, =i de multe ori ]i pedepse=te, iar pe cei bl` nzi =i
smeri\i ]i ]nal\[ =i-i miluie=te, =i de toate nevoile ]i fere=te.
Esopia
247
BOII
Trei boi p[ =teau laolalt[ pe un ima= =i nici o fiar[ nu cuteza
s[ -i supere; iar de la o vreme ei ]ncepur[ a se ]nvr[ jbi =i a=a se
desp[ r\ir[ unul de altul. Atunci fiece fiar[ , oriunde-i ]nt` lnea, ]i
tot sup[ ra, afl` ndu-i c[ sunt dezbina\i unul pe altul.
}nv[ \[ tur[ : Aceasta ]nsemneaz[ pe oamenii cei slabi la credin\[ ,
care pentru fie=tece pricin[ se despart =i fug de la p[ rin\ii lor;
]nsemneaz[ =i pe cei care se despart de testamentul st[ p` nilor
biserice=ti =i se osebesc pe sine a fi mai buni =i mai ]n\elep\i dec` t
ceilal\i fra\i ]ntru Hristos =i de so\iile lor; aceia pe dreptate pier
pentru desp[ r\irea lor =i pentru nebuniile lor.
M{ GARUL
Un m[ gar era ]nc[ rcat cu sare =i mergea st[ p` nul s[ u dup[
d` nsul; =i trec` nd m[ garul printr-o ap[ , se ]mpiedic[ =i c[ zu ]n
ap[ ; iar sarea se topea =i m[ garul astfel se u=ura =i apoi se topi
sarea de tot =i mergea acuma m[ garul mai u=or, =i ie=i afar[ . Dup[
c` teva zile, acela=i m[ gar trec` nd iar[ =i peste apa aceea, =i fiind
acuma ]nc[ rcat cu bure\i de mare, vru s[ fac[ ca =i ]nt[ i =i se f[ cu
c[ se poticne=te =i iar[ =i c[ zu ]n ap[ , dar acum bure\ii se umplur[
de ap[ =i bietul m[ gar, neput` nd s[ se mai ridice, se ]nec[ acolo.
}nv[ \[ tur[ : De multe ori se ]nt` mpl[ vicleanului c[ vr` nd s[
vicleneasc[ pe altul, se viclene=te pe sine, =i iar[ =i de multe ori
a=tept[ m dob` nd[ =i ne vine pagub[ .
SF~R+ITUL PILDELOR LUI ESOP
APRECIERI
Colectiv[ prin origine, nestatornic[ ]n traiul s[ u, aceasta este literatura
poporan[ cea nescris[ ; individual[ prin na=tere, fix[ ]n fond =i ]n form[
]ntr-un moment dat, aceasta este cartea poporan[ .
Dar pentru ca ambele s[ fie poporane: una - fiic[ de s` nge, cealalt[ fiic[ de suflet a poporului; pentru ca ambele s[ se poat[ substitui una
alteia, s[ se poat[ metamorfoza una ]ntr-alta, astfel c[ uneori este anevoie
a trage ]ntre ele o linie de demarca\iune, trebuie ca ambele deopotriv[ s[
oglindeasc[ poporul, ambele s[ fie popor el ]nsu=i, c[ ci poporul ]n realitate
iube=te numai pe sine=i. Niciodat[ o carte nu va deveni poporan[ , dac[
ea nu vorbe=te ]n graiul cel necioplit al poporului; dac[ nu r[ sfr` nge
credin\ele poporului, speran\ele lui, sl[ biciunile lui; dac[ =tie ceva mai
mult dec` t ce =tie poporul ]n patriarcala lui ne=tiin\[ ...
Literatura poporan[ cea scris[ , ca =i cea nescris[ , c[ l[ toresc din limb[
]n limb[ ; dar ele nic[ ieri nu se traduc, ci s e t r a n s f o r m [ .
Orice popor posed[ o form[ proprie a sa, primind ca al s[ u numai
ceea ce corespunde acelei forme specifice, care se modific[ =i ea din epoc[
în epoc[ , provoc` nd atunci modific[ ri corelative ]n tot ce este poporan.
Literatura poporan[ cea nescris[ sufere astfel o tripl[ rota\iune: 1. Prin
trecere din gur[ ]n gur[ ; 2. Prin trecere din \ar[ ]n \ar[ ; 3. Prin trecere
din epoc[ ]n epoc[ . Ultimele dou[ din aceste rota\iuni ]i sunt comune cu
cartea cea poporan[ . +i ea se transform[ de asemenea, c` nd se ]mprumut[
dintr-o alt[ limb[ , multe lucruri ad[ ug` ndu-se, unele suprim` ndu-se, o
seam[ pref[ c` ndu-se, p` n[ ce planta cea exotic[ cap[ t[ un aer indigen.
+i ea, pe de alt[ parte, se adapteaz[ din timp în timp la vederile momentului, prin copi=ti – dac[ circul[ ]n manuscript, prin editori – dac[ este
tip[ rit[ .
De aici rezult[ mul\imea varianturilor ale oric[ rii c[ r\i adev[ rate poporane: varianturi externe =i varianturi interne, de=i mai pu\ine, negre=it,
Aprecieri
249
dec` t nenum[ ratele varianturi ale literaturii poporane celei nescrise, care
se datoresc mai cu deosebire trecerii din gur[ ]n gur[ .
Bogdan PETRICEICU HASDEU, Scrieri alese, Bucure=ti, Editura Tineretului, 1959, p. 190.
Alexandria, povestea lui Alexandru cel Mare, pe care c[ rturarii au
afurisit-o ca neautentic[ =i stric[ toare de minte, dar pe care poporul o
cete=te p` n[ la momentul de fa\[ ... st[ l` ng[ Povestea Troii, Istoria Troadei .
Nici una, nici alta nu prezint[ o literatur[ rom` neasc[ de crea\ie. Dar
]mprumutarea aceasta a subiectului str[ in, a=a cum a fost ]mprumutat[
=i anterior – cronica lui Manase – ]nseamn[ f[ r[ ]ndoial[ ceva: ]nseamn[
c[ , dup[ exprimarea subiectelor str[ ine ]n form[ str[ in[ care se ]ntrebuin\a
]n anale =i ]n cronici, de data aceasta avem a face cu un lucru deosebit:
subiectul str[ in a trecut ]n rom` ne=te.
O foarte frumoas[ limb[ rom` neasc[ o g[ sim ]n manuscriptele acestea
de la ]nceputul secolului al XVIII-lea. E aproape des[ v` r=ita siguran\[ c[
traducerea Alexandriei, ba chiar =i a Istoriei Troadei a fost f[ cut[ ]nc[ din
secolul al XVI-lea...
Alexandria nu ar fi prins dac[ nu ar fi r[ spuns nevoii societ[ \ii. +i, ]ndat[
ce societatea aceasta a gustat literatura Alexandriei, au r[ s[ rit tipuri ca al
lui Mihai Viteazul... Pentru a avea pe Mihai Viteazul trebuia Alexandria, =i
pentru a avea =i Alexandria, trebuia starea de spirit cavalereasc[ care ]ncepe
s[ se formeze la noi ]n ]nt[ ia jum[ tate a secolului al XVI-lea.
Nicolae IORGA, Istoria literaturii rom ` ne=ti. Introducere sintetic[ .
Bucure=ti, Editura Minerva, 1988, p. 48.
Literatura religioas[ apocrif[ =i literatura didactic[ cu caracter profan,
]n care legende de animale =i p[ s[ ri, maxime =i istorioare sunt subordonate
tendin\ei de a ]n[ bu=i vi\iile =i de a ]nt[ ri virtu\iile cre=tine=ti, au preg[ tit,
la noi, calea pentru povestirile mai ]ntinse, cu intriga mai complicat[ , ale
romanelor populare.
Stilizate de c[ rturari ]n vremuri =i \[ ri diferite din material ]mprumutat
din literatura oral[ a maselor populare, romanele acestea sunt reprezentate
]n secolul al XVI-lea =i al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria, Varlaam
250
C[ r\i populare
=i Ioasaf =i Archirie =i Anadan , care corespund fiecare unei faze deosebite
a sufletului rom` nesc din trecut.
}n secolul al XVI-lea, c` nd \[ rile noastre se fr[ m` ntau ]n necontenite
lupte pentru ap[ rarea p[ m` ntului rom` nesc, lupte ce culmineaz[ ]n epopeea fulger[ toare a lui Mihai Viteazul, se traduce romanul de aventuri
r[ zboinice a lui Alexandru cel Mare. C` teva decenii mai t` rziu, c` nd luptele
cad pe planul al doilea =i c` nd trec pe primul plan preocup[ rile pentru
organizarea muncii culturale =i a vie\ii religioase, Udri=te N[ sturel,
]nv[ \atul cumnat al domnului Matei Basarab, traduce romanul de apologie
a vie\ii cre=tine: Varlaam =i Ioasaf. Iar dup[ ce sfor\[ rile pentru ]nt[ rirea
vie\ii religioase devin =i ele mai pu\in intense, apare un alt roman cu
caracter moral, ]ntre\esut cu maxime, enigme =i fabule: Archirie =i Anadan...
O carte ca Alexandria, care a circulat neîntrerupt patru veacuri ]n toate
straturile societ[ \ii noastre, a trebuit fire=te s[ lase urme ad` nci ]n tradi\iile
=i literatura popular[ . Credin\e =i legende ca de pild[ cele despre blajini,
asce\ii ]n\elep\i care tr[ iesc o via\[ de priva\iuni, ]ntr-un ostrov de la
cap[ tul p[ m` ntului, ]=i au, dup[ cum am ar[ tat pe larg ]ntr-un vechi
studiu, o surs[ ]n episodul ]nt` lnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofi=ti. }n ciclul desc` ntecelor de „iele“, aceste divinit[ \i r[ uf[ c[ toare sunt
adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare, fiindc[ ]n unele
manuscrise ale Alexandriei se poveste=te c[ marele cuceritor ar fi dat sticla
cu ap[ vie, d[ ruit[ de Evant, ]mp[ ratul gymnosofi=tilor, ]n p[ strarea slujnicelor
sale, dar c[ acestea au b[ ut ap[ =i, devenind nemuritoare, au dob` ndit aripi
=i s-au pref[ cut ]n iele...
}n colindele ce se c` nt[ pe uli\ele satelor ]n zilele de iarn[ , Alexandru
Machedon este ]nvocat, uneori, pentru a m[ ri dispozi\ia de umor =i voie
bun[ . Ba chiar =i ]n cuprinsul ora\iilor de nunt[ apar reminiscen\e din
Alexandria...
}n sf` r=it, numeroasele urme l[ sate ]n basme, ]n toponimia =i onomastica popular[ (Darie, Ruxanda, Cleofila, Candachia), ]n pictura bisericeasc[
(zugr[ virea lui Alexandru al[ turi de Por ]mp[ rat =i de Darie, ]n scena
infernului, sau a lui Ducipal pe pere\ii unor biserici de sat din Oltenia) –
toate sunt dovezi incontestabile de intensitatea cu care a r[ zb[ tut =i tr[ ie=te
]nc[ ]n sufletul popular de azi romanul de vitejie =i de miraculos al celui
mai mare cuceritor din lumea antic[ .
Nicolae CARTOJAN, Istoria literaturii rom` ne vechi, Bucure=ti, Editura
Minerva, 1980, p. 134.
Aprecieri
251
Ferici\ii ]ntru pomenire str[ mo=ii no=tri se ]ndeletniceau cu pu\in[
plug[ rie =i cu cre=terea vitelor. Despre =tiin\a prea mare a c[ r\ii nu prea
aveau habar. Cu grele st[ ruin\i ajungea la cunoa=terea buchiilor =i a
ceaslovului vreun fecior de logof[ t boieresc...
+i pe c` nd str[ mo=ii no=tri tr[ geau brazde cu plugul =i-=i duceau oile
la ima=, boierii cei vechi, singurii c[ rturari din \ara asta, se n[ c[ jeau zile
=i s[ pt[ m` ni ca s[ dezlege pildele ]mp[ ratului Solomon, ori citeau cu
uimire via\a preaîn\eleptului Esop, r` deau cu toat[ inima de n[ zdr[ v[ niile
=i de =iriclicurile lui Bertold =i cugetau vis[ tori la ispr[ vile =i r[ zboaiele
marelui ]mp[ rat Alexandru Macedon.
Aceste c[ r\i pu\ine, la care se mai ad[ ugeau Vie\ile sfin\ilor, erau
]ndestul[ toare pentru un c[ rturar din vremea aceea. Alt c[ rturar simplu
=i cuminte le t[ lm[ cise dintr-o limb[ str[ in[ . }n\elegerea cetitorului era la
nivelul ]n\elegerii norodului, ]n a c[ rui limb[ erau chiar f[ cute t[ lm[ cirile...
Dar vremurile s-au schimbat, lumea s-a sub\iat. Acuma alt[ literatur[
trebuie neurasteniza\ilor veacului al XX-lea...
Au disp[ rut str[ mo=ii dumneavoastr[ . Nu mai cetesc Vie\ile sfin\ilor ,
Esopia . Se odihnesc; fie-le \[ r` na u=oar[ . Str[ nepo\ii de toate felurile cetesc
romane subtile. Str[ nepoatele logofeteselor ascult[ la Paris cum c` nt[
Cuco=ul lui Rostand.
Numai fra\ii no=tri cei de la plug nu s-au schimbat. Via\a acuma le e
cu mult mai grea. P[ durile cele vechi ale lui Dumnezeu li s-au ]nchis;
p[ m` ntul acum e st[ p` nit cu asprime =i s-a ]mpu\inat; =i locurile de
morminte ]ncep a se pl[ ti cu bani. Sunt mai s[ raci =i mai tri=ti; sufletul li-i
]nveninat; dar ]n privin\a c[ rtur[ riei nu s-au schimbat. Ei au r[ mas tot la
Alexandria, la Esopia, =i la Vie\ile sfin\ilor. C[ rturarii sunt mai mul\i acuma;
]n =coli se ]nva\[ lucruri felurite, dar sufletul lor nu pricepe dec` t lucrurile
simple, clasicele pove=ti =i ]n\eleptele glume de la 1800.
Mihail SADOVEANU, Opere, vol. 19, Bucure=ti, Editura pentru literatur[ , 1964, p. 47-53.
Dintre c[ r\ile populare, Alexandria =i Esopia s-au bucurat de cea mai
mare r[ sp` ndire ]n lume, fiind difuzate ]n mii de edi\ii diverse, ]n literatura
celor mai multe popoare, mai cu seam[ europene. Pe deasupra, mereu se
descoper[ vechi manuscrise, prelucr[ ri =i adapt[ ri ]n proz[ =i versuri, se
252
C[ r\i populare
fac studii =i se dovede=te circula\ia neobi=nuit[ pe care au avut-o aceste
scrieri.
Fire=te, fiecare dintre cele dou[ c[ r\i populare a plecat ini\ial de la un
prototip, dar acesta nu s-a p[ strat niciodat[ ]n forma dint` i, ci a suferit
diferite schimb[ ri, potrivite cu locul =i epoca ]n care cartea a p[ truns ]ntr-o
literatur[ , sau cu condeiul sub care a intrat ]n redac\ie. De aceea, ca multe
alte c[ r\i populare, Alexandria =i Esopia s-au regenerat continuu, au devenit
vii =i au fost receptate de masele de cititori nu ca ni=te c[ r\i venite din
afar[ , ci ca scrieri de veacuri ]ntregi ale p[ m` ntului local. }n felul acesta
au fost sim\ite ca opere na\ionale =i s-au integrat patrimoniului literar
na\ional...
Alexandria avea s[ satisfac[ toate gusturile. Acest „roman“ popular s-a
transpus ]n rom` ne=te, probabil spre sf` r=itul secolului al XVI-lea. }n 1794,
„la Sibii“ Simeon Pantea din „Selceaua de Sus“ a pus banii, iar Petru Bart,
harnic tipograf, a scos de sub teasc ]nt` ia oar[ o Alexandrie tip[ rit[ ...
}n literatura rom` n[ Esopia a fost adaptat[ probabil ]ncep` nd de pe
la sf` r=itul secolului al XVII-lea. Costea Dasc[ lul din +cheii Bra=ovului,
harnic =i iscusit scriitor de c[ r\i populare, ne-a l[ sat o copie a Vie\ii lui
Esop (Istoria lui Isop)... Tot Petru Bart a tip[ rit la Sibiu =i Esopia (1795),
la un an dup[ ce scosese Alexandria.
De acum ]nainte cele dou[ frumoase c[ r\i populare au avut o soart[
unit[ ]n literatura rom` neasc[ ... }nfr[ \irea celor dou[ c[ r\i continu[ =i ]n
redac\ia lui M. Sadoveanu. Din 1956 Alexandria =i Esopia, ]n redac\ia lui
M. Sadoveanu, au ap[ rut unite ]ntr-un volum, devenind parc[ ]n literatura
rom` neasc[ mai str` ns legate una de alta.
I. C. CHI| IMIA, Probleme de baz[ ale literaturii rom` ne vechi, Bucure=ti,
Editura Academiei Rom` ne, 1972, p. 397.
Ciclul de scrieri cu caracter mai mult sau mai pi\in profan, povestiri,
romane, c[ r\i astrologice =i didactice ne introduc pe noi, rom` nii, ]n ritmul
literaturii universale; c[ ci toate aceste c[ r\i au avut ]n Evul Mediu o
circula\ie foarte intens[ ]n literaturile tuturor popoarelor europene. Este
drept, aceste scrieri vin la noi cu oarecare ]nt` rziere, care se explic[ prin
]mprejur[ rile istorice în care s-a dezvoltat poporul rom` nesc. O istorie a
literaturii nu poate s[ ignoreze aceste texte, cu toate c[ ele sunt traduse
Aprecieri
253
=i, deci, n-au pecetea originalit[ \ii geniului rom` nesc. Dar aceste scrieri
au fost cetite, au fost apreciate ]ntr-un fel sau altul; ele au exercitat o
influen\[ asupra sufletului cetitorilor, uneori asupra maselor mari ale
poporului; cu alte cuvinte, aceast[ literatur[ a ]ndeplinit o func\ie social[ ,
a=a cum ]ndepline=te orice literatur[ .
Aceast[ literatur[ , format[ din tradi\ii cre=tine ]ntre\esute de motive
c[ rtur[ re=ti din Vechiul Testament =i de elemente folcloristice de la diferite
popoare, se na=te ]n Bizan\, de unde uneori direct, dar mai des prin
intermediul slavilor, se traduce ]n rom` ne=te. Traducerea unora din aceste
c[ r\i se face o dat[ cu cele dint` i texte religioase, adic[ prin secolul al
XV-lea.
Scrierile cu caracter literar g[ sesc o foarte bun[ primire la noi; dovad[
este num[ rul mare de manuscrise ce s-au p[ strat, cu toat[ vitregia
vremurilor prin care a trecut \ara noastr[ , precum =i infiltrarea ad` nc[ a
elementelor din aceast[ literatur[ ]n folclorul nostru, elemente care puteau
s[ vin[ =i pe cale oral[ .
+tefan CIOBANU, Istoria literaturii rom ` ne vechi, Chi=in[ u, Editura
Hyperion, 1992, p. 239.
La noi c[ r\ile populare au fost citite ]ncep` nd din secolul al XIV-lea ]n
limba slav[ . Traduse ]n rom` ne=te =i prelucrate ]n sec. al XVII-lea =i al
XVIII-lea, unele chiar ]n primele decenii ale secolului al XIX-lea, c[ r\ile
populare au adus ]n aten\ia cititorilor rom` ni cuno=tin\e referitoare la
terminologia pedagogic[ , la durata studiilor, mediului =colar, obiectele de
]nv[ \[ m` nt, figuri de dasc[ li celebri din antichitate, metodele de ]nv[ \[ m` nt =i foloasele ]nv[ \[ turii. Prin expunerea lor ]ntr-o form[ popular[ ,
asociate ]ntotdeauna cu elemente narative (uneori chiar de basm) aceste
cuno=tin\e au fost at` t de profund asimilate de poporul nostru, ]nc` t ast[ zi
nu se mai distinge originea lor exotic[ ...
La rom` ni, ca =i la alte popoare, c[ r\ile populare antice =i medievale
au ajutat ]ntr-o m[ sur[ foarte mare procesul de ]nv[ \[ m` nt.
Meritul lor deosebit este c[ acest ajutor l-au oferit ]n primul r` nd
popula\iei nevoia=e, dar majoritare, din t` rguri =i sate. Con\inutul general
al problemelor pedagogice oglindite ]n c[ r\ile populare cu caracter exotic
apar\ine \[ rilor antice =i medievale din Orient =i Occident. Asimilarea
254
C[ r\i populare
creatoare a con\inutului de c[ tre cititorii rom` ni a fost ]ns[ at` t de ad` nc[
=i generalizat[ , ]nc` t s-a ]ncorporat, cu timpul, ]n g` ndirea pedagogic[
proprie a poporului rom` n, care s-a transmis de la o genera\ie la alta,
prin forma scrisului, mijlocul principal de difuzare a c[ r\ilor populare.
Dar ultimele cercet[ ri au dovedit =i o circula\ie oral[ a acestora. Astfel ne
explic[ m numeroasele similitudini ale g` ndirii noastre pedagogice din
c[ r\ile populare cu cea din crea\ia popular[ oral[ .
Dan SIMIONESCU, Contribu\ii, Bucure=ti, Editura Eminescu, 1984, p. 21.
Povestea lui Archirie =i Anadam , p[ strat[ ]n aproximativ 15 manuscrise
din sec. al XVIII-lea ]n B.A.R.S.R., ne-a venit prin filiera slav[ ... Unul din
aceste texte de circula\ie ]n manuscris a reprodus cu mici interven\ii proprii
Anton Pann ]n tip[ ritura sa din 1850, }n\eleptul Archir cu nepotul s[ u
Anadam .
Povestea dateaz[ , dup[ cercet[ rile cele mai noi, din veacul al VI-lea
]naintea erei noastre =i a fost stilizat[ ]n Asiria.
Archirie =i Anadan este de fapt ceea ce germanii numesc un Hofroman,
un roman de curte, care pune ]n lumin[ , al[ turi de ]n\elepciune, credin\a
unui vasal. Archirie, sfetnicul ]mp[ ratului Sinagrip (numele apar u=or
alterate), neav` nd copii, adopt[ de Anadan =i-l ]ncredin\eaz[ unui dasc[ l
ca s[ -l ]nve\e Bucoavna, Ceaslovul =i Psaltirea. El ]nsu=i ]i d[ zilnic sfaturi,
sub forma unor senten\ii morale, privitoare la respectul cuvenit lui
Dumnezeu, p[ rin\ilor =i st[ p` nilor, privitoare la l[ comie, zg` rcenie,
c[ l[ torie, primirea oaspe\ilor, carier[ , ]nsur[ toare, necesare unei comport[ ri corecte ]n societate. Apoi, Archirie prezint[ pe Anadan ]mp[ ratului
=i, fiind b[ tr` n, ]l las[ ]n slujb[ ]n locul s[ u, retr[ g` ndu-se la casele lui.
Anadan, caracter r[ u, dornic a mo=teni mai repede pe tat[ l s[ u adoptiv,
pune la cale uciderea lui... }n cele din urm[ , Anadan ]=i d[ duhul spre a
se ]mplini proverbul c[ „cine sap[ groapa altuia, el intr[ ]nt` i ]ntr-]nsa“...
Dac[ Archirie =i Anadan este un roman de curte, ]n care vasalul, chiar
condamnat la moarte, serve=te mai departe cu devotament pe ]mp[ rat,
Istoria lui Esop v[ de=te dimpotriv[ o alt[ concep\ie despre libertate, tinz` nd
la eliberarea sclavului de sub exploatarea st[ p` nului. Prin caracterul lor
didactic moralist, cele dou[ romane au putut totu=i s[ fuzioneze, Archirie
Aprecieri
255
=i Anadan fiind ]ncorporat ]n Povestea vie\ii lui Esop... cu deosebire doar
c[ Archirie se nume=te Esop, Anadan – Enion, Sinagrip – Licaron =i
faraonul – Netinav, ca ]n Alexandria.
Alexandru PIRU, Istoria literaturii rom` ne de la origini p` n[ la 1830 ,
Bucure=ti, Editura +tiin\ific[ =i Enciclopedic[ , 1977, p. 376.
Cine cite=te ast[ zi ]n paralel Alexandria =i Istoriile lui Herodot , traduse
]n limba rom` n[ ]n secolul XVII de c[ tre Nicolae Milescu, nu are impresia
c[ se afl[ ]n fa\a unei c[ r\i populare =i a unei opere savante. +i ]ntr-o
carte, =i ]n cealalt[ Darius nu se bate cu sci\ii, ci cu t[ tarii, a=a cum =i
]ntr-o parte, =i ]n cealalt[ legenda se ]ntre\ese cu evenimentul real; ]n
ambele scrieri este practicat[ rescrierea =i Milescu face ]n versiunea lui,
nici mai mult =i nici mai pu\in, 330 de interpol[ ri. Este adev[ rat c[ ]n
Alexandria apar c[ pc[ uni, p[ s[ ri =i raci care m[ n` nc[ oameni, dar
imaginarul din aceast[ carte pare o fireasc[ prelungire a celui din c[ r\ile
dedicate muzelor de c[ tre Herodot.
C[ r\ile populare ne conduc spre o lume ]n care imediatul se ]ntrep[ trunde cu utopia sau cu posibilul. Este indica\ia pe care ne-o ofer[
ilustra\iile lui N[ stase Negrule la Alexandria cu cet[ \i care sunt toate
imagini ale unei lumi ideale, a=a cum toate personajele sunt exemplare,
f[ r[ tr[ s[ turi individualizate. C[ r\ile poporane ne restituie mentalul
colectiv din societ[ \ile tradi\ionale, iar variantele ne vorbesc despre
variatele atitudini ]n fa\a mor\ii, a dragostei, a curajului sau a fricii.
Cartea popular[ transmis[ prin manuscrise a atras spre acela=i orizont
pe cei care =tiau s[ citeasc[ =i care antrenau dup[ ei pe cei care =tiau s[
asculte. Procesul de didacticiizare a acestei literaturi ]n epoca Luminilor
=i refularea ei ]n lumea satelor ]n sec. al XIX-lea, ]n Sud-Estul european,
ne pot arat[ modul ]n care s-a desf[ cut cultura comun[ tradi\ional[ , ]n
mare parte sub impulsul expansiunii puternice a c[ r\ii imprimate care a
separat cultura oral[ de „print culture“. Cartea tip[ rit[ a interiorizat
imaginarul, a ]ncurajat reflexia, a ra\ionalizat discursul, dar a fost folosit[
=i ca instrument de ascensiune social[ : „print culture“ a deschis noi
orizonturi, spre care nu a demarat ]ntreaga societate a trecutului.
Alexandru DU| U, C[ l[ torii, imagini, constante, Bucure=ti, Editura Eminescu, 1985, p. 242.
256
C[ r\i populare
Esop =i Anton Pann, iat[ o apropiere tentant[ =i deloc hazardat[ ]n
cadrul cercet[ rii noastre! Sosind, unul din legend[ , iar cel[ lalt ]ndrept` ndu-se spre ea, ambii au devenit veritabili eroi de roman popular — unul
scris, altul doar ipotetic — ]nt` lnindu-se pe acelea=i lungimi de und[ ale
„sophiei“, caracteristic[ unor colectivit[ \i ]ntre care istoria a stabilit un
complicat sistem comunicant. C[ Esop a fost samian, frigian sau messembrian, aceasta nu are prea mare importan\[ . Prin Planudes, Bizan\ul a
certificat din nou existen\a omului devenit, ]nc[ ]naintea m[ rturiei bunului
Herodot, un simbol de necontestat al speciei. „...Nici t` lcuirea, nici
cuv` ntarea, nici din istoria cea mai dinainte de el ]nv[ \` nd, ci cu fabule,
adic[ cu pilde =i pov[ \uiri v` neaz[ min\ile care-l ascult[ ...“ Esop este
probabil unul dintre cei mai vechi „picaro“ din \inuturile m` ng` iate de
briza Mediteranei. +i posterit[ \ii i-a pl[ cut s[ -l p[ streze a=a, r[ t[ cind cu
o „minte slobod[ “ pe drumurile Orientului, de=i „legea oamenilor i-au dat
trupul robiei“. Nu e oare fireasc[ aceast[ r[ scump[ rare prin „pild[ “ =i
epithimie a sclavului care dovedea astfel exemplarul s[ u ata=ament fa\[
de semeni? Alexandru Machedon pornise ]ntr-un periplu fantastic ]mpins
de resortul unei dorin\e arz[ toare de a cunoa=te fiin\e =i t[ r` muri
minunate. Esop =i, mai t` rziu, Anton Pann convertesc totul ]n aventur[
interioar[ , dovedind - oare a c` ta oar[ ? - c[ umanismul ]n virtutea
„universaliilor“, a legilor morale, este o permanen\[ ]n toate epocile istorice. Impresioneaz[ ast[ zi laconismul „pildelor“ extrase din experien\a ]n
primul r` nd social[ a colectivit[ \ilor care au cunoscut din plin ultragiul
sclaviei.
Mircea MUTHU, Literatura rom` n[ =i spiritul sud-est european, Bucure=ti, Editura Minerva, 1976, p. 144.
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ...................................................................................................... 2
Cuv` nt ]nainte ............................................................................................................ 3
ISTORIA MARELUI }MP{ RAT ALEXANDRU MACEDON,
}N VREMEA C~ND ERA CURSUL LUMII 5250 DE ANI ................................... 7
DESPRE NETINAV-}MP{ RATUL .................................................................................. 8
DESPRE OLIMPIADA ................................................................................................ 10
NA+TEREA +I COPIL{ RIA LUI ALEXANDRU ............................................................ 11
DESPRE DUCIPAL ..................................................................................................... 14
}NCEPUTURILE LUI ALEXANDRU ............................................................................. 16
ALEXANDRU-CRAI .................................................................................................... 20
}NCEPUTUL CU DARIE-}MP{ RAT ............................................................................. 21
CUM A CUCERIT ALEXANDRU CET{ | I +I | { RI ...................................................... 23
DESPRE MULTE | INUTURI MINUNATE ................................................................... 51
DESPRE R{ ZBOIUL CU POR .................................................................................... 64
DESPRE | ARA AMAZOANELOR +I ALTE CUPRINSURI +I }MP{ RA| II .................... 68
CUM A }MP{ R| IT ALEXANDRU }MP{ R{ | IILE ........................................................ 79
MOARTEA LUI ALEXANDRU .................................................................................... 88
ISTORIA SFIN| ILOR VARLAAM +I IOSAF DE LA INDIA ............................... 93
ISTORIA PREA}N| ELEPTULUI ARCHIR CU NEPOTUL S{ U ANADAM ... 135
ESOPIA sau VIA| A +I PILDELE }N| ELEPTULUI ESOP ............................. 156
VIATA LUI ESOP ........................................................................................................... 157
PILDELE +l }NV{ | { TURILE LUI ESOP ......................................................................... 199
VULTURUL +I VULPEA ........................................................................................... 199
VULTURUL +I R{ DA+CA ........................................................................................ 199
PRIVIGHETOAREA +I ERETELE .............................................................................. 200
VULPEA +I | APUL .................................................................................................. 201
258
C[ r\i populare
VULPEA +I LEUL ..................................................................................................... 201
M~| A (PISICA) +I CUCO+UL ................................................................................. 202
VULPEA .................................................................................................................. 202
VULPEA +I RUGUL ................................................................................................. 203
VULPEA +I CROCODILUL ....................................................................................... 203
CUCO+II +I POT~ RNICHEA.................................................................................... 204
VULPEA +I FIGURA DE IPSOS ................................................................................ 204
C{ RBUNARUL +I N{ LBITORUL ............................................................................. 204
PESCARII ................................................................................................................ 205
L{ UD{ ROSUL ........................................................................................................ 205
CEL CARE F{ G{ DUIE+TE CE NU POATE DA.......................................................... 205
VICLEANUL ............................................................................................................ 206
PESCARII ................................................................................................................ 206
}N+EL{ TORUL........................................................................................................ 207
BROA+TELE ............................................................................................................ 207
B{ TR~NUL +I MOARTEA ....................................................................................... 208
B{ TR~NA +I DOCTORUL ....................................................................................... 208
P{ S{ RARUL +I +ARPELE........................................................................................ 208
V~ N{ TORII +I CASTORUL ..................................................................................... 209
V{ DUVA +I G{ INA ................................................................................................. 209
M~| A +I +OARECII ................................................................................................ 210
VULPEA +I MAIMU| A ............................................................................................ 210
DELFINUL +I UN ALT PE+TE MARE ....................................................................... 211
BUC{ TARUL +I C~ INELE ........................................................................................ 212
C~INELE +I LUPUL ................................................................................................. 212
C~INELE, CUCO+UL +I VULPEA............................................................................. 213
LEUL +l BROASCA .................................................................................................. 213
LEUL, VULPEA +l M{ GARUL .................................................................................. 214
LEUL +I URSUL ...................................................................................................... 214
FURNICA +I PORUMBI| A....................................................................................... 215
BOLNAVUL +I DOCTORUL ..................................................................................... 216
GR{ DINARUL +I M{ GARUL ................................................................................... 216
GOSPODINA, SLUJNICELE +I CUCO+UL ................................................................ 217
M~ | A +I PILA ......................................................................................................... 217
MU+TELE +I MIEREA ............................................................................................. 218
| APUL +I LUPUL..................................................................................................... 218
RACUL +I VULPEA .................................................................................................. 219
OMUL F{ R{ CARTE (NE+TIUTOR) ........................................................................ 219
Cuprins
259
HO| II +I CUCO+UL ................................................................................................ 220
CORBUL +I +ARPELE .............................................................................................. 220
PORUMBEII +I CIOARA .......................................................................................... 221
CIOARA .................................................................................................................. 221
DOI ZEI ................................................................................................................... 221
LUPUL +I OAIA ....................................................................................................... 222
IEPURII +I VULTURII .............................................................................................. 222
FURNICILE ............................................................................................................. 223
PISICA +I LILIACUL ................................................................................................ 223
P{ S{ RARUL +I O PASERE ...................................................................................... 224
C{ L{ TORUL ........................................................................................................... 224
COPILUL +I MAM{ -SA............................................................................................ 224
CIOBANUL +I MAREA............................................................................................. 225
RODIILE +I MERELE ............................................................................................... 226
SOBOLUL +I MAM{ -SA .......................................................................................... 226
DOI M{ GARI .......................................................................................................... 226
M{ GARII ................................................................................................................ 227
CIOBANUL +I OILE ................................................................................................. 227
M{ GARUL +I VULPEA ............................................................................................ 228
M{ GARUL +I BROA+TELE...................................................................................... 228
M{ GARUL +l CORBUL ........................................................................................... 229
C{ L{ TORII ............................................................................................................. 229
M{ GARUL +I VULPEA ............................................................................................ 229
G{ INA +l R~NDUNICA ........................................................................................... 230
C{ MILA .................................................................................................................. 230
+ARPELE ................................................................................................................. 230
PORUMBELUL ........................................................................................................ 231
PORUMBI| A +I CIOARA ......................................................................................... 231
FIICA +I MAMA ...................................................................................................... 232
PESCARII ................................................................................................................ 232
M{ GARUL +I CALUL .............................................................................................. 233
OMUL +I URIA+UL ................................................................................................. 233
VULPEA +I P{ DURARUL ........................................................................................ 234
OMUL +I IDOLUL ................................................................................................... 234
DOI C~INI ............................................................................................................... 235
PESCARUL .............................................................................................................. 235
CORBUL +I MAM{ -SA ............................................................................................ 236
V{ CARUL ............................................................................................................... 236
260
C[ r\i populare
FURNICILE +I GREIERA+UL ................................................................................... 237
VULTURUL +I ARCA+UL ......................................................................................... 237
VIERMELE +I VULPEA ............................................................................................ 238
OMUL +I G{ INA ..................................................................................................... 238
LEUL +I VULPEA ..................................................................................................... 238
GR{ DINARUL +I +ARPELE ..................................................................................... 239
LUPUL +I BABA ...................................................................................................... 239
| APUL +I LUPUL..................................................................................................... 240
MU+COIUL ............................................................................................................. 240
TR~MBI| A+UL +I OSTA+II ..................................................................................... 241
MO+NEAGUL.......................................................................................................... 241
CERBUL .................................................................................................................. 242
LEUL +I GLIGANUL ................................................................................................ 243
LEUL, +OARECELE +l VULPEA ............................................................................... 243
COPILUL +I MAM{ -SA............................................................................................ 243
COPILUI +I SCORPIA .............................................................................................. 244
CORBUL +I VULPEA ............................................................................................... 244
CERBUL +I V~N{ TORII .......................................................................................... 244
VR{ JITORUL (ASTRONOMUL) .............................................................................. 245
C~ INELE ................................................................................................................. 245
C{ MILA .................................................................................................................. 246
GR{ DINARUL +I +ARPELE ..................................................................................... 246
CUCO+II ................................................................................................................. 246
BOII ........................................................................................................................ 247
M{ GARUL .............................................................................................................. 247
Aprecieri ................................................................................................................. 248
C{ R| I POPULARE
Ap[ rut: 1998. Format: 70x108 1/ 32
Coli tipar: 11,55. Coli editoriale: 12,37. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA»
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[ u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Vitalie E=anu
Tehnoredactor: Olga Perebikovski
Corector: Valentina Solovei
Redactor: Mihai Papuc
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. 4015.
Concernul „PRESA“, str. Vlaicu P` rc[ lab, nr. 45,
Chi=in[ u, MD 2012, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[ r\i
Related papers
IN THE LIGHT OF TALLINN MANUAL CYBERSPACE AND THE PRINCIPLE OF DUE DILIGENCE
Uluslararası Dijital Çağda Hukuk Sempozyumu, 2023
PRIMO LEVI NELLA MISCHIA
Centro internazionale di studi Primo Levi, Torino, 2020
Garant, M. & Letor, C., Encadrement et leadership. Nouvelles pratiques en éducation et formation. Bruxelles, éditions De Boeck
Questions Vives Recherches En Education, 2014
Gambaran Pengetahuan Dan Sikap Remaja Terhadap Napza DI Sma Negeri 16 Bandung
Jurnal Ilmiah Manuntung, 2018
Internship education analysis of vocational school students
Innovation and Creativity in Education, 2010
Hipertensão arterial e disfunção erétil
Revista Hospital Universitario Pedro Ernesto, 2011
Fuzzy-Swarm Intelligence-Based Short-Term Load Forecasting Model as a Solution to Power Quality Issues Existing in Microgrid System
Journal of Electrical and Computer Engineering, 2022
Characteristic of Polymeric Lightweight Aggregate with Coal Fly Ash and Epoxy Resin for Manufacturing the Lightweight Concrete
Civil Engineering and Architecture, 2023
The Right to Play Versus the Right to War? Vulnerable Childhood in Lebanon’s NGOization
Disadvantaged Childhoods and Humanitarian Intervention, 2019
Breast Ironing: A Rape of the Girl-Child’s Personality Integrity and Sexual Autonomy
Social Sciences, Humanities and Education Journal (SHE Journal), 2020
Barrier and Motivation to Exclusive Breast Feeding Amongst Mothers Accessing Care at the University of Abuja Teaching Hospital
International Journal of Immunology, 2020
Reciprocal transmittances and reflectances: An elementary proof
American Journal of Physics, 2007