Dixit Waywoda.pdf

ÍTEFAN CEL MARE ÍI SF{NT 1504 - 2004 PORTRET ]N ISTORIE Carte tip rit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfin itului PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei şi R d u ilor SFÂNTA M N STIRE PUTNA 2003 Calde mul umiri aducem conducerii S.C. „Teleconstruc ia” S.A. Bucureşti, pentru sprijinul financiar ce a f cut posibil apari ia acestei c r i. Coperta fa – Portretul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din tabloul votiv aflat în biserica Sfintei M n stiri Vorone Coperta spate – Fragment din Testamentul lui Αtefan cel Mare Βi Sfânt, scriere popular din sec. XVIII © Sfânta M n stire Putna, 2003 Editura „Muşatinii” ISBN 973-8122-40-6 ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE MARIA MAGDALENA SZÉKELY „DIXIT WAYWODA” „ ine i minte cuvintele lui Αtefan care v-a fost baci până la adânci bătrâne e...”. (Delavrancea) De la Ştefan cel Mare şi Sfânt „n-avem aproape deloc scrisori politice”, observa cu regret N. Iorga, atunci când publica Scrisori de boieri, scrisori de domni1. Mai mult decât atât, nu dispunem nici de un memoriu ca acela numit, tot de Iorga, O istorie a lui Mihai Viteazul de el însuΒi2, alc tuit chiar dup dictarea domnului şi care s p streze formele lui proprii de exprimare. În aceste condi ii, este posibil reconstituirea adevăratelor cuvinte ale lui Ştefan, dezbr cate de veşmântul romantic al scriiturii lui Delavrancea sau Sadoveanu? Putem afla, ast zi, cum r sunau vorbele lui în sala tronului sau pe câmpul de lupt ? În fine, se poate însufle i icoana sa, atât de drag sufletelor noastre? Chiar dac numai par ial, toate acestea sunt posibile, demersul recuperator din paginile de fa constituind un exemplu şi un început. În lipsa unui repertoriu mai bogat de „scrisori politice”, avem la dispozi ie, îns , alte m rturii: fragmente din solii, din tratate de pace, din pisanii, din relat ri ale c l torilor sau solilor str ini. R mâne de g sit calea prin care vorba voievodului s fie din nou adus la via , dincolo de litera scris a acestor documente. „Cheia” şi punctul de pornire a cercet rii au fost descoperite în consemnarea aproape stenografic a discu iilor purtate la Cern u i, în 1503, pentru teritoriul Pocu iei, care p streaz dialogul lui Ştefan şi al logof tului T utu cu solii poloni. Extinzând analiza asupra celorlalte izvoare, prin compara ie, am putut constata c unele formule se repet , c p tând aspect de clişee, c stilul descrierilor şi nar rilor este acelaşi, ca şi logica discursului. Ele nu pot fi atribuite celor care, îndeobşte, 1 2 N. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, edi ia a II-a, V lenii de Munte, 1925, p. 170. Idem, O istorie a lui Mihai Viteazul de el însuΒi, în ARMSI, s. III, t. V, mem. 9, 1925. – 104 – „... CA UN OM CE ERA ...” se îngrijeau de redactarea acestor texte – marii logofe i – şi, cu atât mai pu in, diecilor. Motivele sunt lesne de în eles. Pe de o parte, materialul documentar avut în vedere acoper întreaga domnie a lui Ştefan cel Mare, cu cei trei mari logofe i: Ioan Dobrul, Toma şi Ioan T utu. Pe de alt parte, acest material este constituit din categorii diferite de izvoare, nu numai din acte de cancelarie, iar acestea din urm nu alc tuiesc, la rândul lor, un lot limitat prin una sau alta din caracteristici: sunt acte cu destina ii şi scopuri diferite, redactate în mai multe limbi, de persoane diferite. Prin urmare, atunci când în aceste texte reg sim, sem nate peste ani, în slav , latin , italian sau german anumite expresii din aceeaşi „pl mad ” cu cele culese din povestirile unor soli str ini, putem fi siguri c ele nu se datoreaz logof tului sau diacului şi trebuie s accept m c apar in lui Ştefan voievod, c el însuşi dicta coresponden a cu alte frun i încoronate ale Europei, c instruc iunile pentru soli le d dea el singur şi c textele tratatelor de pace se redactau sub directa lui supraveghere. Spre aceeaşi paternitate a textelor conduc şi notele lor ironice, uneori de-a dreptul persiflante, la adresa tuturor principilor contemporani lui Ştefan (Ivan III al Moscovei, Alexandru al Lituaniei, domnii munteni, sultanul Mehmed II, Cazimir IV al Poloniei şi Matia al Ungariei) – lucru care, în nici un caz, nu i-ar fi fost permis unui umil slujbaş la cancelaria domneasc , nici chiar marelui logof t. Apoi, bog ia de detalii din scrisorile sau pisaniile care descriu luptele purtate cu ungurii sau turcii dovedeşte c ele au fost redactate dup dictarea unui participant direct la toate momentele conflictului respectiv. Ar putea fi acesta altcineva decât principele însuşi? Înl turând, astfel, orice posibilitate ca expresiile şi cuvintele repetate în documente s fie atribuite altcuiva decât lui Ştefan cel Mare, ad ugând şi observa ia c acestea nu se datoreaz nici c rturarilor de la curte (stilul simplu, aproape popular şi vorbirea direct fiind dovezi în acest sens), s facem linişte deplin – ne vorbeΒte Măria Sa! * În deja evocata întâlnire de la Cern u i, Ştefan cel Mare s-a adresat, în mai multe rânduri, direct delega iei polone: „Nu- i voi da alt salv-conduct decât acela primit înainte, pe când Marcus Harwat era aici, la mine, Βi cu el Jacubowicz Jacobus, secretarul domnului tău, care au rânduit cu mine ca în Ziua Tuturor Sfin ilor, care este a doua zi din noiembrie, stăpânul tău, regele, să-Βi trimită sfetnicii ca să facă revizuirea de la pădurea haliciană – 105 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE de pe Nistru, până la Colacin. Αi nimic altceva nu trebuia să facă [...]. Domnii poloni n-au venit, salv-conduct din partea stăpânului tău, domnilor mei nu s-a dat. Ce s-a făptuit până la urmă?”3. Iritat de propunerea polonilor de a continua tratativele la o alt dat şi nu de a trece imediat la revizuirea grani ei, principele le-a replicat cu ironie, dar şi cu ner bdare: „Nu Βtiu care este cauza de vă place aΒa de mult să veni i la Colacin, pe care îl ave i de dulce. Ai venit aici Βi eΒti delegat de aceΒti domni Βi por i salv-conductul; acum, mergi pe acest drum cu domnii mei Βi, din acel loc, drept la Nistru, apoi deasupra râului, până la Czeszybyeszy Βi acei domni î i vor ieΒi înainte acolo Βi, dacă cineva va rămâne la tratative, se va discuta în acelaΒi loc; Βi nu va fi truda voastră să veni i [încă o dată – n.ns.] Βi nici a acestor domni”4. Se pare c r spunsurile venite din partea polonez nu numai c nu l-au satisf cut pe Marele Ştefan, dar l-au sup rat amarnic. O sim im din propriile cuvinte: „...văd că nu vre i să vă aminti i că v-a fost bine cu mine Βi că am fost pentru voi scut Βi apărare din orice parte păgânească. Acum, de când am încetat să o mai in pe umerii mei – cum toate acestea au fost –, cum vă ve i apăra Βi cât ve i mai pierde cred că nu Βtii, sau Βtii Βi nu vrei să Βtii”5, pentru ca în final s izbucneasc : „Să-mi spui mie pricina pentru care ar trebui să las această ară pe care eu am luat-o cu sabia. Am luat această bucată de pământ, vreau să-mi rămână mie!”6. Ironia care pigmenteaz discursul domnului era o tr s tur caracteristic a stilului s u, prezent şi în alte m rturii. De pild , când Alexandru a devenit mare duce al Lituaniei (1493), Ştefan i-a trimis o scrisoare de condolean e pentru moartea tat lui şi de felicitare pentru încoronarea sa. Cine ar crede c o asemenea epistol , foarte protocolar , se încheie cu o ironie? Şi totuşi: „Αi să dea Dumnezeu ca creΒtinătatea să nu se clatine Βi să nu piară în zilele Milostivirii Voastre”7. Mai târziu, la 1499, aceluiaşi Alexandru, domnul Moldovei îi va adresa o aspr mustrare, dup primirea unor ştiri nu tocmai îmbucur toare de la curtea cuscrului s u, Ivan III (în acelaşi timp, socru al ducelui lituan): „Dar tu nu te ii întru nimic de cartea de întăritură a ta Βi de învoiala boierilor tăi cu dânsul [cu Ivan - n.ns.], ci sileΒti pe fiica lui să treacă la legea latinească. Ioan Bogdan, Documentele lui Αtefan cel Mare, vol. II, Bucureşti, 1913, p. 472-473, nr. CXCI (în continuare, Bogdan, Documente, II). 4 Ibidem, p. 474. 5 Ibidem, p. 476. 6 Ibidem, p. 479. 7 Ibidem, p. 384-385, nr. CLXXI. 3 – 106 – „... CA UN OM CE ERA ...” Apoi numele lui cătră dânsul nu-l scrii aΒa cum e scris în tratatele de pace dintre voi, Βi trimi i oameni la neprietenii lui, la fiii lui Ohmat, Βi-i întărâ i împotriva lui, ba Βi la al i neprieteni ai lui trimi i, spre răul lui, Βi în alte multe lucruri nu te por i fa ă de el cum zice tratatul Βi jurământul”8. Acest curaj şi aceast putere erau date nu de st pânirea unui uriaş spa iu geografic; ele veneau din l untrul principelui, din inteligen a şi capacitatea lui de a duce o politic de anvergur . Prin acestea, ca şi prin prestigiul la care ajunsese spre sfârşitul vie ii, dup ani şi ani de domnie şi r zboaie, el, cârmuitorul Moldovei, devenea egalul conduc torilor de state mari ale vremii, pe care îi numea „fra i Βi prieteni”9. Conştiin a acestei egalit i l-a ajutat s schimbe adesea un prieten într-un duşman şi un duşman într-un aliat. Şi tot ea 1-a f cut s priveasc şi s vorbeasc cu detaşare, uneori cu ironie, de regii şi împ ra ii timpului. „Până acum strângeam tributul Βi plăteam turcilor, îmblânzindu-i în acest chip Βi acum ungurii au ars toate acestea [...] Βi nu vom putea să umplem gurile acelora”10, scria el regelui polon la 1 ianuarie 1468, dup lupta de la Baia. Alt dat , îl caracteriza pe Ivan III: „Ivan este un om ciudat; el stă liniΒtit la el Βi-Βi învinge duΒmanii, iar eu, veΒnic pe cal, nu pot să-mi apăr ara”11. Pentru ca, privitor la rela iile sale cu regele Poloniei şi cu sultanul, s spun : „Acuma, însă, am aruncat un os între doi câini, ca să se mănânce între ei. Eu vreau să văd care va învinge Βi acela să fie stăpânul meu”12. Importan a pe care domnul o acorda ini iativelor şi realiz rilor sale politice decurgea din în elegerea corect a rolului Moldovei. Cu un an înainte de apusul s u, Ştefan o numea „scut Βi apărare din orice parte păgânească”, dar conştiin a acestei realit i a avut-o dintru început. În scrisoarea adresat principilor creştini la 25 ianuarie 1475, dup victoria de la Vaslui, Moldova era considerat „poartă a creΒtinătă ii”, care, dac „va fi pierdută de mine, va fi în primejdie toată creΒtinătatea”13. Aproximativ aceeaşi formulare va fi transmis la Vene ia de Ioan amblac: „Nu vreau să spun cât de folositoare este această ară a mea pentru treburile 8 Ibidem, p. 451, nr. CLXXX. Ibidem, p. 384, nr. CLXXI; p. 393, nr. CLXXII. 10 P. P. Panaitescu, Contribu ii la istoria lui Αtefan cel Mare, în ARMSI, s. III, t. XV, mem. 2, 1934, p. 67. 11 Alfred Rambaud, Histoire de la Russie, Paris, 1914, p. 187. 12 L. Naker, Tagebuch, în Scriptores Rerum Prussicarum, V, p. 307, apud Ion I. Nistor, Campania lui Mihai Viteazul în Pocu ia, în ARMSI, s. III, t. XXVI, 1943-1944, p. 36-37. 13 Bogdan, Documente, II, p. 323, nr. CXLIII. 9 – 107 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE creΒtinătă ii: socotesc de prisos, pentru că lucrul este prea limpede, pentru că este cetatea Ungariei Βi Poloniei Βi straja acestor două crăii. Afară de aceasta, fiindcă Turcul s-a împiedicat de mine, de patru ani, au rămas mul i creΒtini în liniΒte”. Şi mai departe: „...aceste două inuturi [Chilia Βi Cetatea Albă - n.ns.] sunt toată Valahia, Βi Valahia cu aceste două inuturi este un zid pentru Ungaria Βi Polonia”14. Pocu ia, cea care i-a întunecat ultimele clipe, era desemnat cu formula „o bucată de pământ” nu numai în timpul discu iilor de la Cern u i, ci şi într-o solie trimis , în acelaşi an, la Alexandru al Lituaniei: „Αi atunci bucata de pământ care se întinde de la bucovina Galiciului în jos, între Nistru Βi Pinini, care de veacuri s-a inut de ara Moldovei Βi a fost dezlipită de multă vreme Βi cu sila de ara Moldovei, acea bucată de pământ n-am cuprins-o nici în tratate, nici în jurăminte, ci am lăsat-o la o parte, până ce va fi cercetată”15. Dialogul cu solii poloni constituie o dovad c domnul Moldovei putea trece cu uşurin de la tonul blând şi totuşi poruncitor, în spatele c ruia se sim ea vulcanul, la cel aprig, când lava ieşea la suprafa . Cu în elegere şi calm s-a adresat el în seria de scrisori, din r stimpul 1457-1470, c tre logof tul Mihu, fugit în Polonia: „Αi nu vom pomeni niciodată, în veci, cât vom trăi, de lucrurile Βi întâmplările trecute”16; sau: „Iar de lucrurile ce ar trebui uitate Βi care se vor fi întâmplat în ara Basarabilor sau oriunde în altă parte, în orice vreme Βi în orice zile, de acele lucruri Βi de orice altă duΒmănie nu ne vom aduce aminte niciodată, în vecii vecilor, cât vom trăi, nici noi înΒine, nici boierii noΒtri”17; sau: „n-avem să le pomenim niciodată, în veci, întru nimic de nici una din faptele Βi supărările trecute, că au stătut împotriva noastră”18; sau: „Βi cât vom fi în via ă, nu- i vom pomeni de lucrurile trecute”19. Dar în situa iile-limit , când lua o hot râre foarte important , Ştefan folosea un ton imperativ, care nu l sa putin a nici unui dubiu şi nici unei înc lc ri. De pild , în 1462, când franciscanii i-au spus c f r prezen a lor în ar , Moldova ar fi fost robit de turci, domnul le-a r spuns: „Am să văd eu dacă Dumnezeu n-o să mă păzească de turci Βi fără voi; eu vreau ca voi 14 Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 23-25, nr. XXVII. Bogdan, Documente, II, p. 488, nr. CXCII. 16 Ibidem, p. 259, nr. CXXIII. 17 Ibidem, p. 271, nr. CXXVII. 18 Ibidem, p. 307-308, nr. CXXXVI. 19 Ibidem, p. 311, nr. CXXXVIII. 15 – 108 – „... CA UN OM CE ERA ...” to i, fără zăbavă, să ieΒi i din ara mea!”20. Aceeaşi porunc , având t rie de lege, va fi trimis br ilenilor la 15 martie 1481: „...aΒa să vă fie de Βtire, că am luat domnia mea lângă mine, pe fiul domniei mele, Mircea voievod, Βi nu-l voi lăsa de lângă mine, ci voi stărui pentru binele lui ca pentru al meu, eu însumi cu capul meu, Βi cu boierii mei, Βi cu toată ara mea, până ce va fi în baΒtina sa, ara Românească, pentru că îi este dreaptă baΒtină, cum Dumnezeu o Βtie Βi o Βti i Βi voi. Drept aceea, vă grăiesc vouă: în ceasul în care ve i vedea această scrisoare a domniei mele, în acel ceas să vă întoarce i la locurile voastre, fiecare pe unde a i fost Βi pe unde a i Βezut mai înainte, cu tot avutul vostru, cât va avea fiecare, Βi să vă păstra i avutul, Βi să ara i pe unde a i arat Βi mai înainte, fără nici o frică sau grijă sau teamă”21. Formula „eu însumi cu capul meu”, cuprins în scrisoare, se întâlneşte şi în epistolele din 2 martie 146222 şi 28 iulie 146823, prin care Ştefan promitea regelui polon c va depune jur mântul de vasalitate. C era bun politician şi diplomat o dovedesc nu numai faptele sale – prea bine cunoscute –, ci şi unele formule cuprinse în acte avându-i ca destinatari pe regii Poloniei. Astfel, în scrisoarea din 1462, amintit mai sus, Ştefan îi f g duia lui Cazimir IV c se va înf işa negreşit pentru depunerea jur mântului de credin , dup vechiul obicei al „prea puternicilor Βi de fericită pomenire domnilor strămoΒi ai noΒtri”, c va îndeplini toate obliga iile care decurgeau de aici, dar îşi l sa, pentru orice eventualitate, o marj de siguran : „Iar dacă la ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă Βi ării noastre a Moldovei, vreo nevoie vădită, precum o luptă sau un război cu tătarii ori cu al i vrăjmaΒi ai noΒtri, sau dacă însăΒi persoanei noastre s-ar întâmpla vreo neputin ă sau vreo altă nevoie, de care vom fi înΒtiin at mai dinainte pe Domnia Sa, prea luminatul crai Βi pe Sfânta Coroană prin solii noΒtri, Domnia Sa va avea să amâne pentru altă vreme Βi pentru alt loc potrivit [depunerea jurământului – n.ns.]”24. Foarte asem n tor, sub acelaşi aspect, este şi un pasaj din tratatul de pace încheiat cu Ioan Albert, la 12 iulie 1499: „...Βi nu vom da nici un sfat Βi nici un ajutor turcilor, afară doar dacă va veni vreo putere a împăratului turcesc, sau a sangiacului sau a supuΒilor lui, care să ne silească să le dăm ajutor, Βi le-am 20 Matei Cazacu, Du nouveau sur le rôle international de la Moldavie dans la première moitié du XVe siècle, în RER, XVI, 1981, p. 43. 21 Bogdan, Documente, II, p. 363, nr. CLXII. 22 Ibidem, p. 287, nr. CXXIX. 23 Ibidem, p. 304, nr. CXXXV. 24 Ibidem, p. 287-288, nr. CXXIX. – 109 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE da ajutor fără voia noastră”25. Documentele contemporane dovedesc c Ştefan cel Mare şi Sfânt avea talent de povestitor. Descrierile luptelor purtate cu ungurii sau turcii impresioneaz prin precizia detaliilor, prin dinamism şi culoare. „Cu pu ine zile în urmă – scria Ştefan craiului Poloniei, la 1 ianuarie 1468 – a venit asupra noastră regele Ungariei, Matias, cu mare putere Βi cu diferite oΒti înarmate, cu mul i domni Βi a năvălit prin mun i Βi peste mun i sau plaiuri, la TrotuΒ. Îndată ce am auzit aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu Βi întemeindu-mă pe norocul Măriei Tale, am adunat oΒtile noastre Βi le-am ieΒit în cale Βi i-am întâmpinat în apropiere de plaiuri Βi am luptat cu dânΒii la câmp, la râuri Βi unde a fost cu putin ă, pentru că, iubite rege, era oaste puternică. Αi aceia, îndată ce au intrat în TrotuΒ, au înaintat în dreptul mun ilor, prădând ara, nimicind Βi arzând cu cruzime, prefăcând în cenuΒă oraΒele Βi satele, ucigând copii Βi necinstind bisericile Βi săvârΒind multe nelegiuiri, pe care nu se cuvine nu numai a le spune, dar nici a le gândi Βi pe care nu le-au făptuit în veci nici păgânii, nici turcii, nici tătarii. Αi au ars TrotuΒul Βi Bacăul Βi Romanul Βi au înaintat, iar noi i-am urmat Βi am avut luptă cu ei, zi Βi noapte, fără încetare, patruzeci de zile. Αi iarăΒi au înaintat spre Neam Βi Baia Βi au ars Neam ul Βi ara noastră cea de folos, din care ne hrăneam Βi din care plăteam tribut turcilor Βi apoi au venit de-a dreptul pe sub plaiuri, într-un oraΒ numit Baia Βi au început să ridice cetate. Αi noi am venit Βi am năvălit asupra lor Βi ne-am aΒezat la o milă mai jos, între două râuri, între Moldova Βi Αomuz, Βi la asfin it, în ziua de cincisprezece decembrie, noi, cu ajutorul lui Dumnezeu Βi cu norocul Măriei Tale, am poruncit tuturor călăre ilor noΒtri Βi întregii oΒti să descalece, de la mic până la mare, Βi am pornit pe jos Βi am năvălit asupra lor Βi a început lupta între noi, de seară până în zori Βi ne-am luptat piept la piept Βi, mărite rege, mila lui Dumnezeu Βi norocul Măriei Tale au fost de partea noastră. Αi astfel au căzut de sabie multe capete ale demnitarilor, ale căpitanilor oΒtirii, ale ostaΒilor puternici, pe care nici măcar cu numele singur nu-i pot înΒira. Αi chiar pe regele Ungariei l-am rănit cu trei răni mortale Βi nu va scăpa cu via ă [...]. Αi întreg oraΒul Baia este ars”26. Bogat în detalii militare este şi descrierea b t liei de la Vaslui, pe care Ştefan o face în binecunoscuta scrisoare adresat principilor creştini, la 25 ianuarie 1475: „...la sărbătoarea Epiphaniei trecute, mai sus-numitul turc [Mehmed II – n.ns.] a trimis 25 26 Ibidem, p. 432-433, nr. CLXXVIII. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 65-66. – 110 – „... CA UN OM CE ERA ...” asupra noastră o mare oaste în număr de 120.000 de oΒteni; cu zisa oΒtire a trimis pe primul său căpitan, Soliman paΒa, al doilea căpitan, beglerbegul cu toată curtea imperială, cu toată Romania, Βi încă domnul Munteniei cu toată puterea sa, Asan-beg Βi Ali-beg Βi Scander-beg, Osu-beg, Valtival-beg, Serefaga-beg Βi domnul din Sofia, Cusenra-beg, Piri-beg, fiul lui Isac paΒa, cu toată puterea lui. Αi aceΒtia erau marii căpitani cu oΒtile lor. Αi noi, auzind, ne-am înarmat cu to ii Βi am mers împotriva lor, cu ajutorul lui Dumnezeu atotputernicul, împotriva duΒmanilor creΒtinătă ii”27. Formula din final, în diferite variante, va reveni obsesiv în coresponden a şi soliile lui Ştefan: „vrăjmaΒii creΒtinătă ii [...], necredincioΒii turci”28; „aceΒtia [turcii – n.ns.] se întăresc împotriva creΒtinătă ii”29; „din toate păr ile, păgânătatea tătărască Βi turcească se întăreΒte mereu împotriva creΒtinătă ii”30. Decât s se ştie supus „necredincioΒilor” şi obligat s -şi p r seasc credin a, domnul prefera „de o sută de mii de ori moartea”31. Când Ioan amblac s-a prezentat, la 1477, în fa a senatului Vene iei, prin gura solului vorbea, de fapt, cârmuitorul Moldovei, reconstituind b t lia de la Valea Alb în tot tragismul ei: „Cu toată nădejdea mea în ei, mi s-a întâmplat ce am spus, căci, dacă nu ar fi fost aΒa, din două lucruri aΒ fi făcut unul: ori, cu adevărat, m-aΒ fi împotrivit vrăjmaΒului la trecătoare Βi nu l-aΒ fi lăsat să treacă, ori, cu adevărat, dacă aceasta nu mi-ar fi stat în putere, aΒ fi încercat să-i salvez pe oamenii ării mele Βi nu aΒ fi suferit atâta pagubă. Dar ei m-au lăsat singur Βi mi s-a întâmplat cum am spus mai sus. Αi dacă vrăjmaΒul ar fi fost singur, n-ar fi fost aΒa de rău, dar el a poruncit să vie cealaltă Valahie, de o parte, Βi tătarii de cealaltă, Βi el însuΒi, cu toată puterea sa, Βi m-au înconjurat din trei păr i Βi m-au găsit singur, cu toată oastea mea împrăΒtiată ca să-Βi salveze familiile lor; Βi să se gândească Excelen a Voastră cu cât erau mai mul i decât mine, când împotriva mea singur erau atâtea puteri. Eu, cu curtea mea, am făcut ce-am putut...”32. În 1496, Ştefan cel Mare a poruncit s se d ltuiasc în piatr , într-o form mai concis , filmul aceleiaşi b t lii. Pisania bisericii din R zboieni îi înveşniceşte cuvintele: „...s-a ridicat Mahmet, împăratul turcesc, cu toate 27 Bogdan, Documente, II, p. 323, nr. CXLIII. Ibidem, p. 327, nr. CXLIV. 29 Ibidem, p. 365, nr. CLXIII. 30 Ibidem, p. 384, nr. CLXXI. 31 Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 25, nr. XXVII. 32 Ibidem, p. 23-25, nr. XXVII. 28 – 111 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE puterile sale răsăritene Βi încă Βi Basarab poreclit Laiotă a venit cu el, cu toată ara sa Băsărăbească. Αi au venit să prade Βi să ia ara Moldovei Βi au ajuns până aici, la locul numit Pârâul Alb. Αi noi, Αtefan voievod, Βi cu fiul nostru, Alexandru, am ieΒit înaintea lor aici Βi am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26, Βi cu voia lui Dumnezeu, au fost înfrân i creΒtinii de păgâni. Αi au căzut acolo mul ime mare de oΒteni ai Moldovei”. Iar în final: „Atunci Βi tătarii au lovit ara Moldovei din partea aceea”33. Asemenea „post-scriptum-uri” se întâlnesc şi în alte izvoare. De exemplu, amintita scrisoare din 1 ianuarie 1468 c tre regele Poloniei nu se încheie cu datarea topic şi cronologic , cum ar fi fost firesc, ci continu : „Αi de asemenea, iubite rege, dăm de Βtire Măriei Tale că acum câtăva vreme, în toamna trecută, după ce auzisem de la oameni că regele adună oΒti împotriva noastră Βi nu credeam, ziceam: «cum ar cuteza ei să facă aceasta împotriva regelui Βi a Poloniei?», dar pentru că aveam prietenie cu [regele Gheorghe al Cehiei], am trimis un sol prin ara voastră la dânsul cu scrisori, cerându-i să ne dea de Βtire despre aceste lucruri Βi noi după aceea am fi vestit pe Măria Ta. Αi sluga noastră, după ce a fost în Polonia, atunci Choderowski, căpitanul de Stryi, Βi Stanislav, căpitanul Cameni ei, l-au prins, l-au chinuit Βi l-au aruncat într-un turn, cu lan uri la picioare, până acum, de curând. Αi nu Βtiu în ce chip acum, cu mila lui Dumnezeu, a fugit Βi a venit la noi viu numai, dar aΒa cum l-a născut mamă-sa. Deci, doamne rege, rugăm pe Dumnezeu Βi pe Măria Ta să împărtăΒească marea noastră durere Βi ruΒine [...]”34. Acelaşi lucru se întâmpl şi în epistola c tre solii moldoveni din Ungaria, în care Ştefan a mai ad ugat, dup încheierea textului: „Să mai Βti i că am trimis înainte pe sluga noastră Ilie, ca să înso ească pe solii care vin la noi de la craiul Matias”35. Ce altceva ar putea însemna aceasta decât c , recitind sau, mai probabil, recitindu-i-se textul dictat, domnul cerea s fie ad ugate nişte am nunte de care, mai înainte, uitase? Dup lupta de la Râmnic, principele a în l at ctitoria de la Miliş u i, iar piatra pisaniei i-a consemnat cuvintele, în acel stil de neconfundat: „În anul 6989, luna iulie, 8, în ziua Sf. Mare Mucenic Procopie, Io Αtefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, Βi cu preaiubitul său fiu, Alexandru, a făcut război la Râmnic, cu Basarab voievod cel Tânăr, domn al ării RomâneΒti, poreclit apaluΒ. Αi a ajutat Dumnezeu pe Αtefan voievod Βi a Repertoriul monumentelor Βi obiectelor de artă din timpul lui Αtefan cel Mare, Bucureşti, 1958, p. 143 (în continuare, Repertoriul). 34 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 67. 35 Bogdan, Documente, II, p. 327, nr. CXLIV. 33 – 112 – „... CA UN OM CE ERA ...” biruit pe Basarab voievod Βi a fost pieire foarte mare printre Basarabi”36. C domnul Moldovei avea un stil propriu şi greu de confundat a observat înc acum dou decenii I. C. Chi imia, care, analizând inscrip iile de pe pietrele tombale de la R d u i şi Putna, precum şi forma celui mai vechi letopise moldovenesc, ajungea la concluzia c „Ştefan cel Mare a ini iat un stil istoriografic, plin de sobrietate, concis”37. Dar, mai mult decât atât, consemnarea faptelor de arme în pisaniile bisericilor arat c domnul avea m sura just a faptelor sale. Le considera exemplare şi demne de a fi cunoscute de urmaşi. Purt toare ale mesajului, ctitoriile erau destinate nu contemporanilor, ci posterit ii, „pentru amintirea Βi întru pomenirea tuturor dreptcredincioΒilor creΒtini care s-au prăpădit aici”38. Lupta sub semnul crucii a fost considerat de Ştefan, în tot timpul vie ii sale, o datorie a oric rui principe creştin. Încercând s explice aceasta şi celorlalte frun i încoronate ale Europei, el le-a cerut şi sprijinul. Iat -i cuvintele, culese din mai multe documente: „Rugăm pe Dumnezeu Βi pe Măria Ta [regele Poloniei - n.ns.] să nu ne lase aΒa, ci să poruncească voievozilor Βi căpitanilor Βi demnitarilor săi din ara Rusiei, ca atunci când nevoia ne va sili să mergem împotriva duΒmanilor creΒtinătă ii, ei să se ridice în ajutorul nostru, pentru apărarea împotriva duΒmanilor”39; „...împreună cu al i principi ai creΒtinătă ii, să ne pregătim bărbăteΒte contra otomanilor Βi a groaznicei lor puteri [...], că noi, întotdeauna, cu toată puterea noastră pe care Dumnezeu atotputernicul ne-a dat-o nouă, suntem cu tot sufletul foarte pregăti i să sus inem bătălia pentru creΒtinătate cu toate for ele noastre [...]”40; „to i să ne trimite i ajutor împotriva duΒmanilor creΒtinătă ii”41; „orice dar Βi ajutor îmi ve i da, eu îl voi întoarce pe mai multe căi, când ve i cere Βi ve i avea nevoie, doar împotriva necredincioΒilor, Βi unde ve i cere, fără nici o zăbavă”42; „Milostivirea Sa, craiul, să se gândească la aceasta Βi să ne ajute, de data asta, cu bani sau cu oameni sau cu avere, căci ce-am putut, am dat Βi eu în via a mea, dar acum sunt în neputin ă de a da ceva, 36 Repertoriul, p. 57-58. I. C. Chi imia, Probleme de bază ale literaturii române vechi, cap. Αtefan cel Mare, ctitor în domeniul istoriografiei, Bucureşti, 1972, p. 26. 38 Repertoriul, p. 143. 39 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 67. 40 Bogdan, Documente, II, p. 318, nr. CXLII. 41 Ibidem, p. 323, nr. CXLIII. 42 Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 23-25, nr. XXVII. 37 – 113 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE fără Milostivirea Voastră”43. S nu-şi fi dat seama Ştefan cel Mare c Respublica Christiana era o utopie? Greu de crezut, mai ales dup experien a repetat a ajutoarelor promise dar neprimite. R mas singur în acest col de lume, înconjurat de neprieteni şi de duşmani, n-a g sit sprijin nici m car în ara Româneasc : domnii de la acolo erau f uri i din alt pl mad , mai slabi la fire şi mai repede înclina i spre concesii politice decât spre lupt pentru ap rarea unui ideal. Aceast realitate l-a f cut pe Ştefan s exclame, cu am r ciune: „Muntenii sunt pentru noi ca Βi turcii”44. Câ iva ani mai târziu, relua formularea, extinzîndu-i aria: „...în aceste păr i, unul, eu singur am rămas Βi din două păr i [stă] păgânătatea grea, iar din trei păr i – creΒtinii, dar ei îmi sunt mai răi decât păgânătatea”45, pentru ca, în 1502, medicul Matteo Muriano s consemneze zisa prin ului moldav: „...eu sunt înconjurat de duΒmani din toate păr ile”46. Singurul sprijin sufletesc pe care l-a avut cu adev rat a fost credin a în Dumnezeu şi viteazul oştean a afirmat-o de fiecare dat . Victoria de la Baia „cu ajutorul lui Dumnezeu”47 a ob inut-o; pentru biruin a de la Vaslui, „Domnul să fie lăudat”48; înfrângerea de la Valea Alb „a stat în voin a lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcate Βi lăudat să fie numele său”49; statele creştine din Europa „Dumnezeu le-a supus păgânimii pentru păcatele noastre”50; în lupta de la Râmnic „a ajutat Dumnezeu pe Αtefan voievod Βi a biruit”51. „OΒtile cele de sus”, dac am folosi o frumoas expresie a lui P. P. Panaitescu, erau „mai mari şi mai r zbun toare decât bietele puteri omeneşti”52. Iar dac „puterile omeneşti” nu i-au fost prea apropiate, „oştile cele de sus” l-au ajutat la greu: pe „duΒmani i-am călcat în 43 Bogdan, Documente, II, p. 365-366, nr. CLXIII. Ibidem, p. 327, nr. CXLIV. 45 N. A. Kazakova, Ia. S. Lur’e, Antifeodal’nye eretičeskie dviženiia na Rusi, MoscovaLeningrad, 1955, p. 168. Pentru acest text, vezi şi P. P. Panaitescu, Caracterele specifice ale literaturii slavo-române, în vol. Contribu ii la istoria culturii româneΒti, ed. Silvia Panaitescu şi Dan Zamfirescu, Bucureşti, 1971, p. 109. 46 Călători străini despre ările Române, vol. I, Bucureşti, 1968, p. 148-149. Textul original în Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 36-37, nr. 45. 47 P. P. Panaitescu, Contribu ii la istoria lui Αtefan cel Mare, passim. 48 Bogdan, Documente, II, p. 323, nr. CXLIII. 49 Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 23-25, nr. XXVII. 50 N. A. Kazakova, Ia. S. Lur’e, op. cit. 51 Repertoriul, p. 57-58. 52 P. P. Panaitescu, Αtefan cel Mare. O încercare de caracterizare, în AIIX, XXIX, 1992, p. 10. 44 – 114 – „... CA UN OM CE ERA ...” picioarele noastre, Βi pe to i i-am trecut prin ascu iΒul sabiei”53. Adev rat leit-motiv, aceast sintagm va fi folosit şi în alte scrisori sau solii ale domnului: „să dea Dumnezeu ca duΒmanii noΒtri să ajungă sub picioarele noastre Βi sub săbiile noastre”54. Avea, apoi, principele rii Moldovei un anume fel de a jura, utilizat, cu modific ri minime, în mai toate documentele care necesitau o asemenea formul : „Făgăduim pe cinstea noastră Βi pe credin a noastră creΒtinească, fără nici un gând ascuns Βi fără Βovăire, fără înΒelăciune Βi fără viclenie”55. * La cap tul acestui succint inventar, nu mai poate fi nici o îndoial c expresiile şi cuvintele citate apar in lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Acesta era el, omul Αtefan. Aşa vorbea în clipele de linişte, aşa – în momentele de mânie. Cunoscându-i cuvintele, mai lesne putem în elege ac iunile suveranului şi mai drept interpreta una sau alta din faptele sale. Avea meşteşugul cuvântului şi ştia ce şi cum s spun într-o scrisoare, la întâlnirea cu solii str ini sau în mesajele pentru urmaşi, fiind capabil s vorbeasc , în acelaşi timp, şi ca oştean, şi ca diplomat, şi ca „mare voievod şi domn” al rii sale. Iar ironia era o not caracteristic a personalit ii lui, moştenit , de altfel, şi de Petru Rareş. Un studiu comparativ al expresiilor folosite de cei doi principi ar fi nu numai interesant, ci şi util, atât pentru istorici, cât şi pentru orice pasionat de trecut56. Consemnarea evenimentelor deosebite în pisaniile bisericilor şi în inscrip iile pietrelor de mormânt, ca şi faptul c , la porunca sa, în Moldova se scria cel dintâi letopise al rii, m îndrept esc s -l consider pe Ştefan cel Mare creator de memorie istorică57. Feluritele m rturii – câteva epistole, fragmente din solii, din tratate, 53 Bogdan, Documente, II, p. 323, nr. CXLIII. Ibidem, p. 404, nr. CLXXIV. 55 Ibidem, p. 294, nr. CXXXI; p. 259, nr. CXVIII; p. 271, nr. CXXVII; p. 308, nr. CXXXVI; p. 311, nr. CXXXVIII; p. 288, nr. CXXIX; p. 323, nr. CXLIII; p. 353, nr. CLV; p. 429, nr. CLXXVIII; p. 446, nr. CLXXIX. 56 În acest sens, vezi I. Minea, Vorbe atribuite lui Petru RareΒ, în CI, I, 1, 1925, p. 407; Maria Holban, Accente personale Βi influen e locale în unele scrisori latineΒti ale domnilor români, în RI, XXIX, 1943, p. 85-86 ; Ştefan S. Gorovei, Un maestru al genului epistolar – Petru RareΒ, în „Almanahul Ateneu”, 1986 p. 87-89. 57 Pentru o situa ie similar la arii bulgari, vezi articolul lui Dimit r Anghelov din „Paleobulgarica”, an. V, nr. 1, 1981. 54 – 115 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE din pisanii, din relat ri ale str inilor – pot forma materia unui volum, util cunoaşterii şi în elegerii acestei personalit i intrate în legend . Şi, pornind tot de la aceste izvoare, se poate ese, fie şi numai fragmentar, o Istorie a lui Αtefan cel Mare de el însuΒi. – 116 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE ABREVIERI AAR = Analele Academiei Române AG = Arhiva Genealogic AIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, Iaşi AIINC = Anuarul Institutului de Istorie Na ional din Cluj AIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi AMM = Acta Moldaviae Meridionalis ARMSI = Academia Român . Memoriile Sec iunii Istorice AUB = Analele Universit ii Bucureşti BAR = Biblioteca Academiei Române BBRF = Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg BCMI = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice BOR = Biserica Ortodox Român BSt = Balkan Studies CI = Cercet ri Istorice CL = Convorbiri Literare DIR = Documente privind istoria României DRH = Documenta Romaniae Historica JGO = Jahrbücher für Geschichte Osteuropas MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei NEH = Nouvelles Études d’Histoire RA = Revista Arhivelor REI = Revue des Études Islamiques RER = Revue des Études Roumaines RESEE = Revue des Études Sud-Est Européennes RHSEE = Revue Historique du Sud-Est Européen RdI = Revista de Istorie RI = Revista Istoric RIAF = Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie RIR = Revista Istoric Român RRH = Revue Roumaine d’Histoire Rsl = Romanoslavica SCIA = Studii şi Cercet ri de Istoria Artei SCIV = Studii şi Cercet ri de Istorie Veche SCLF = Studii şi Cercet ri de Istorie Literar şi Folclor SCŞI = Studii şi Cercet ri Ştiin ifice, Iaşi SMIM = Studii şi Materiale de Istorie Medie – 610 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE NOT Articolele din prezentul volum au fost preluate din urm toarele publica ii: P. P. Panaitescu, Αtefan cel Mare. O încercare de caracterizare, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XXIX, 1992, p. 1-18. Câteva fragmente prelucrate au ap rut anterior în „Magazin Istoric”, nr. 6, 1968, p. 2-8. Leon Şimanschi, Formarea personalită ii lui Αtefan cel Mare, publicat în „Revista Arhivelor”, LII, 1975, nr. 1, p. 31-36. Leon Şimanschi, O cumpănă a copilăriei lui Αtefan cel Mare: Reuseni, 15 octombrie 1451, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XIX, 1982, p. 183-199. Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, „Semne Βi minuni” pentru Αtefan voievod. Note de mentalitate medievală, publicat în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, XVI, 1998, p. 49-64. G. Mih il , Importan a politică Βi literară a coresponden ei lui Αtefan cel Mare cu Vene ia, publicat în idem, Contribu ii la istoria culturii Βi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 164-182. Maria Magdalena Székely, „Dixit waywoda”, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XXIX, 1992, p. 43-52. O versiune pe scurt, sub titlul „ ine i minte cuvintele lui Αtefan…”, a ap rut în „Magazin Istoric”, nr. 2, 1999, p. 71-75. Ion I. Solcanu, Portretul lui Αtefan cel Mare în pictura epocii sale. Noi considera ii, publicat într-o prim form în „Cercet ri Istorice”, VI, 1975, p. 83-99. T. Ghi an, Cr. Mircioiu, Câteva precizări în jurul diagnosticului bolii lui Αtefan cel Mare, publicat în „Revista medico-chirurgical ”, LX, 1956, nr. 3, p. 129-136. – 611 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE Deschiderea mormintelor voievodale din mănăstirea Putna efectuată în 1856, proces verbal şi acte publicate de K. A. Romstorfer, extras din „Anuarul Muzeului din Bucovina” – „Bukowiner Vereinsdrukerei”, Cern u i, 1904. Traducere din limba german de Arhidiacon Paulin Popescu, 1958. Procesul verbal întocmit în 1856, la deschiderea mormintelor de la Putna, a fost tradus de Ioan zugrav şi editat de Vasile M. Demciuc în „Codrul Cosminului”, 2(12), 1996, p. 380-408. I. Antonovici, Venera ia Marelui Αtefan pentru moaΒtele sihastrului Simion preotul, de la Pângăra i, după cele aflate într-un manuscript vechi, publicat în „F t Frumos”, nr. 7-8, 1904, p. 124-125. P. Ş. N sturel, Cea mai veche inscrip ie de la Αtefan cel Mare (1463), publicat în Omagiu lui George Oprescu cu prilejul împlinirii a 80 de ani, Bucureşti, 1961, p. 349-355. Constantin Turcu, Daniil Sihastru. Figură istorică, legendară Βi bisericească, publicat în „Studii şi Cercet ri Istorice”, XX, 1947, p. 246-259. Ovidiu Cristea, Despre raportul dintre principe Βi „omul sfânt” în ările Române. Întâlnirea lui Αtefan cel Mare cu Daniil Sihastrul, publicat sub titlul Note sur le rapport entre le prince et „l’homme saint” dans les Pays Roumains. La Rencontre d’Étienne le Grand avec Daniel l’Ermite, în volumul L’Empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine, Actes des colloques internationaux „L’Empereur hagiographe” (13-14 mars 2000) et „Reliques et miracles” (1-2 novembre 2000) tenus au New Europe College, Textes réunis et présentés par Petre Guran avec la collaboration de Bernard Flusin, 2001, p. 177-185. I. C. Chi imia, Αtefan cel Mare, ctitor în domeniul istoriografiei, publicat în idem, Probleme de bază ale literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 13-27. Ştefan Andreescu, Începuturile istoriografiei în Moldova, publicat în „Biserica Ortodox Român ”, XCIII, 1975, nr. 1-2, p. 232-243. Leon Şimanschi, Începutul elaborării cronicii lui Αtefan cel Mare, publicat în Profesorului Constantin Cihodaru la a 75-a aniversare, Iaşi, 1983, p. 39-46. – 612 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE Ştefan Andreescu, „Cronica lui Αtefan cel Mare”: în elesurile unei întreruperi, publicat în „Revista de Istorie şi Teorie Literar ”, XXXI, 1983, nr. 4, p. 67-72; reluat în idem, Istoria românilor: cronicari, misionari, ctitori (sec. XVXVII), Bucureşti, 1997, p. 118-128. Corina Nicolescu, Arta epocii lui Αtefan cel Mare. Rela ii cu lumea occidentală, publicat în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, VIII, 1975, p. 63-99. Leon Şimanschi, Dumitru Agache, Înscăunarea lui Αtefan cel Mare: preliminarii Βi consecin e (1450-1460), publicat în Romania and Western Civilization / România Βi civiliza ia occidentală, Iaşi, 1997, p. 195-218. Constantin Rezachevici, A fost Αtefan cel Mare „ales” domn în aprilie 1457?, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XXIX, 1992, p. 19-33. Leon Şimanschi, Dumitru Agache, Un deceniu de ostilitate moldo-ungară (1460-1469), publicat în Studii istorice româno-ungare, Iaşi, 1999, p. 27-52. Leon Şimanschi, Dumitru Agache, Moldova între anii 1469 Βi 1473: program de guvernare Βi conjuncturi politice, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XXXV, 1998, p. 1-18. Ştefan S. Gorovei, 1473 – un an-cheie al domniei lui Αtefan cel Mare, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XVI, 1979, p. 145-149. Ştefan S. Gorovei, 1473: Αtefan, Moldova Βi lumea catolică, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XXIX, 1992, p. 75-83. Aloisie T utu, Spirit „ecumenic” între papalitate Βi români pe vremea lui Αtefan cel Mare (1476), publicat în „Bun Vestire”, 1965, nr. 1, p. 1-10. Ioan-Aurel Pop, Rela ii între Transilvania Βi Moldova în timpul lui Αtefan cel Mare, publicat în „Acta Musei Napocensis”, 31, 1994, 2, p. 11-21. – 613 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE Leon Şimanschi, Αtefan cel Mare – domn al Moldovei Βi ării RomâneΒti, publicat în „Cronica”, an. XXX, nr. 7 (1411), 1-15 aprilie 1995, p. 7. Victor Eskenasy, Omagiul lui Αtefan cel Mare de la Colomeea. Note pe marginea unui ceremonial medieval, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XX, 1983, p. 257-267. Şerban Papacostea, De la Colomeea la Codrul Cosminului. (Pozi ia interna ională a Moldovei la sfârΒitul secolului al XV-lea), publicat în „Romanoslavica”, XVII, 1970; reluat în idem, Evul Mediu românesc. Realită i politice Βi curente spirituale, Bucureşti, 2001, p. 224-261. Ştefan S. Gorovei, Pacea moldo-otomană din 1486. Observa ii pe marginea unor texte, publicat în „Revista de Istorie”, 35, 1982, nr. 7, p. 807-821; Addenda este preluat din versiunea francez a studiului, publicat sub titlul La paix moldo-ottomane de 1486 (Quelques observations en marge de textes), în „Revue Roumaine d’Histoire”, XXI, 1982, nr. 3-4, p. 405-421. Şerban Papacostea, Rela iile interna ionale ale Moldovei în vremea lui Αtefan cel Mare, publicat în „Revista de Istorie”, 35, 1982, nr. 5-6, p. 607-638, reluat în idem, Evul Mediu românesc. Realită i politice Βi curente spirituale, Bucureşti, 2001, p. 139-178. Ştefan S. Gorovei, Αtefan cel Mare, publicat în „Cronica”, an. XIX, nr. 29 (961), 29 iunie 1984, p. 1-2. D. Ciurea, Αtefan cel Mare – marele european, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol» Iaşi”, XIX, 1982, p. 177-181. Dumitru Nastase, Αtefan cel Mare împărat, publicat în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, XVI, 1998, p. 65-102. – 614 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE .................................................................................. 5 ARGUMENT .............................................................................................. 7 NOT ASUPRA EDI IEI ........................................................................ 9 „... CA UN OM CE ERA ...” P. P. PANAITESCU, Αtefan cel Mare. O încercare de caracterizare ..... 12 LEON ŞIMANSCHI, Formarea personalită ii lui Αtefan cel Mare ......... 32 LEON ŞIMANSCHI, O cumpănă a copilăriei lui Αtefan cel Mare: Reuseni, 15 octombrie 1451..................................... 42 MARIA MAGDALENA SZÉKELY, ŞTEFAN S. GOROVEI, „Semne Βi minuni” pentru Αtefan voievod. Note de mentalitate medievală............................................................ 67 G. MIH IL , Importan a politică Βi literară a coresponden ei lui Αtefan cel Mare cu Vene ia ............................................................ 86 MARIA MAGDALENA SZÉKELY, „Dixit waywoda” ............................ 104 ION I. SOLCANU, Portretul lui Αtefan cel Mare în pictura epocii sale. Noi considera ii ............................................. 117 T. GHI AN, CR. MIRCIOIU, Câteva precizări în jurul diagnosticului bolii lui Αtefan cel Mare ............................................ 130 Deschiderea mormintelor voievodale din mănăstirea Putna efectuată în 1856. Proces verbal şi acte publicate de K. A. ROMSTORFER............................................. 139 „... PÂN AST ZI ÎI ZICU SVETI ŞTEFAN VOD ...” I. ANTONOVICI, Venera ia Marelui Αtefan pentru moaΒtele sihastrului Simion preotul, de la Pângăra i, după cele aflate într-un manuscript vechi ......................................... 168 P. Ş. N STUREL, Cea mai veche inscrip ie de la Αtefan cel Mare (1463) ............................................................. 170 CONSTANTIN TURCU, Daniil Sihastru. Figură istorică, legendară Βi bisericească........................................ 178 – 615 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE OVIDIU CRISTEA, Despre raportul dintre principe Βi „omul sfânt” în ările Române. Întâlnirea lui Αtefan cel Mare cu Daniil Sihastrul ............................ 192 „... CU DARUL ŞI PORUNCA LUI ŞTEFAN VOIEVOD ...” I. C. CHI IMIA, Αtefan cel Mare, ctitor în domeniul istoriografiei .... 200 ŞTEFAN ANDREESCU, Începuturile istoriografiei în Moldova ........... 220 LEON ŞIMANSCHI, Începutul elaborării cronicii lui Αtefan cel Mare............................................................................. 238 ŞTEFAN ANDREESCU, „Cronica lui Αtefan cel Mare”: în elesurile unei întreruperi............................................................... 245 CORINA NICOLESCU, Arta epocii lui Αtefan cel Mare. Rela ii cu lumea occidentală ............................................................. 253 „… CEL DINTAI DINTRE PRINCIPII LUMII …” LEON ŞIMANSCHI, DUMITRU AGACHE, Înscăunarea lui Αtefan cel Mare: preliminarii Βi consecin e (1450-1460) ............ 292 CONSTANTIN REZACHEVICI, A fost Αtefan cel Mare „ales” domn în aprilie 1457?............................................................ 316 LEON ŞIMANSCHI, DUMITRU AGACHE, Un deceniu de ostilitate moldo-ungară (1460-1469) ........................ 334 LEON ŞIMANSCHI, DUMITRU AGACHE, Moldova între anii 1469 Βi 1473: program de guvernare Βi conjuncturi politice............ 367 ŞTEFAN S. GOROVEI, 1473 – un an-cheie al domniei lui Αtefan cel Mare........................................................... 389 ŞTEFAN S. GOROVEI, 1473: Αtefan, Moldova Βi lumea catolică ........ 395 ALOISIE T UTU, Spirit „ecumenic” între papalitate Βi români pe vremea lui Αtefan cel Mare (1476) ............................... 406 IOAN-AUREL POP, Rela ii între Transilvania Βi Moldova în timpul lui Αtefan cel Mare .......................................... 420 LEON ŞIMANSCHI, Αtefan cel Mare – domn al Moldovei Βi ării RomâneΒti ............................................... 435 VICTOR ESKENASY, Omagiul lui Αtefan cel Mare de la Colomeea. Note pe marginea unui ceremonial medieval.................................... 440 ŞERBAN PAPACOSTEA, De la Colomeea la Codrul Cosminului (Pozi ia interna ională a Moldovei la sfârΒitul secolului al XV-lea)......................................................... 459 ŞTEFAN S. GOROVEI, Pacea moldo-otomană din 1486. – 616 – ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT – PORTRET ÎN ISTORIE Observa ii pe marginea unor texte .................................................... 497 ŞERBAN PAPACOSTEA, Rela iile interna ionale ale Moldovei în vremea lui Αtefan cel Mare............................................................ 517 ŞTEFAN S. GOROVEI, Αtefan cel Mare................................................ 556 D. CIUREA, Αtefan cel Mare – marele european................................ 560 D. NASTASE, Αtefan cel Mare împărat............................................... 568 ABREVIERI ........................................................................................... 611 NOT ...................................................................................................... 612 CUPRINS ................................................................................................ 616 – 617 –