Studiile cantitative și provocările lor

nr. 1 5/ 2019 (597) 33 literatură Studiile cantitative și provocările lor Alex CiorogAr & emAnuel modoC Puține sunt conceptele care să fi fost adoptate, în ultimii treizeci de ani, la fel de rapid ca cel de „distant reading”, devenit un veritabil loc comun al comunității academice de azi. Adevărate pietre de hotar, publicațiile semnate (sau editate) de Franco Moretti, Matthew L. Jockers ori Katherine Bode contribuie și ele la procesul de redefinire a dinamicii formelor literare transnaționale. 34 www.revistacultura.ro D sinteze și reflecții eși nu constituie o metodologie absolut paradigmei world literature (David Damrosch, Pascale nouă (Robert Escarpit rămâne, probabil, Casanove, ca să numim doar două dintre cele mai una din figurile cele mai influente în importante figuri ale domeniului), studiile statistice acest sens), cercetarea cantitativă capătă o amploare nemaiîntâlnită până acum. pare să-și fi lărgit perspectivele odată cu debutul globalizării neoliberale, intrând, în mod În spațiul autohton, studiile cantitative (anticipate, într-o decisiv, și în atenția studiilor literare. Plecând de la oarecare măsură, de lucrările sociologice ale unui Paul încercările relativ modeste ale unui Roberto Busa, critica Cornea) au reușit să demonstreze, în plus, viabilitatea computațională a evoluat, pe de altă parte, acestor instrumente, relevând o serie de concluzii mai într-un ritm de-a dreptul fulminant. Publicații precum A mult sau mai puțin provocatoare pentru însuși felul în Companion to Digital Humanities (Schreibman, Siemens care definim ideea de canon. Cu toate acestea, formatul și Unsworth) sau Digital Literary Studies (Hoover, actual – sau, mai degrabă, lipsa celui electronic – al Culpeper, O’Halloran) atestă faptul că, deși articulată principalelor instrumente utilizate (Dicționarul cronologic cu examenul numeric, hermeneutica informațională al romanului românesc, Dicționarul cronologic al romanului reprezintă astăzi un domeniu de sine-stătător. Ceea ce românesc tradus și Bibliografia relațiilor literaturii române conduce, bineînțeles, la nevoia interogării paradigmelor cu literaturile străine în periodice) ar putea pune în și a metodologiilor implicate. Cu toate că rămân sfere dificultate atât dezvoltările ulterioare ale acestora, cât de investigație distincte, odată intrate sub influența și reproductibilitatea datelor culese și interpretate. Dificultăți și semne bune Alex goldiș autorilor. Nu doar statistica a lipsit câmpului autohton de idei, ci chiar sociologia literaturii (în afara curentului falsificator impus de la centru, evident), disciplină pe care Înainte de a vorbi despre oportunitatea studiilor cantitative, s-au fundamentat toate „studiile cantitative” tradiționale. probabil că s-ar impune o discuție mai cuprinzătoare cu privire la reticența mediului cultural românesc față de O încercare de introducere a reflecției cantitative în studiul aspecte așa-zis „științifice” ale disciplinei literarului. Odată literaturii va trebui să conteste aceste prejudecăți, rămase cu impunerea canonului impresionist de la jumătatea în mare măsură valabile și după 1990. Doar că lipsei anilor 1960, care tindea să echivaleze (în mod fals, evident) infrastructurii ideatice, dacă i se poate spune altfel, i se critica științifică cu marxism-leninismul, sociologia sau adaugă noi dificultăți, despre care am mai scris și în alte studiile statistice n-au mai avut drept de cetate în discursul rânduri. Studiul cantitativ de tip nou, care se bazează pe despre literatură. Încercările de statistică literară ale lui instrumentarea computerelor, lucrează cu cantități mari Paul Cornea din De la Alexandrescu la Eminescu (unde criticul de informație digitizată, prea puțin sau aproape deloc studia raportul dintre cerere și ofertă în cazul traducerilor disponibilă în context românesc. În afara datelor sumare de la jumătatea secolului XIX), urmate apoi de un volum cu privire la cărți înregistrate în cataloagele bibliotecilor, coordonat de Al. Dima, Probleme de literatură comparată nu există încă baze de date ample care să însumeze texte și sociologie literară (1970), au rămas în general fără ecou. românești din anumite perioade – și care pot fi introduse, Micile „anchete cantitative”, așa cum le numea teoreticianul apoi, pentru procesare și analiză, în diferite softuri. Or, român, nu puteau fi admise ca discurs legitim într-o cultură faptul e extrem de important întrucât, spre deosebire de în care excela studiul individualității și al originalității vechea statistică literară, dominată de sociologie, deci nr. 1 5/ 2019 (597) de perspectiva oarecum exterioară asupra fenomenului, noile studii cantitative se interesează de caracterul intrinsec al operelor literare și de relații inter sau intra- Cercetarea cantitativă textuale complexe. Problematici precum circulația temelor literare, preponderența unui anumit lexic literar în funcție presupune de perioadă și de sfera comunitară în care circulă sau stilistica preponderentă a unui autor. S-a mers într-atât proiecte ample, de departe din acest punct de vedere, încât computerele pot detecta (așa cum a demonstrat Matthew L. Jockers în volumul conceput în colaborare cu Jodie Archer, „The Bestseller Code”) chiar ADN-ul personal al unui autor. Tot acest câmp de studii rămâne inaccesibil cercetării românești în absența „materiei prime”, a textelor în forme electronice compatibile cu modalități de procesare actuale. cu un personal uman numeros și calificat, capabil să-și asume etica Ar fi, totuși, o iluzie să credem că, odată devenită disponibilă materia primă, studiile cantitative ar cunoaște o dezvoltare efortului colectiv peste noapte în spațiul românesc. Lipsește, încă, pentru un domeniu de pionierat, ceea ce s-ar putea numi, grosso modo, în dauna unor diviziunea muncii în cercetare și experiența proiectelor în echipă. Într-o cultură în care mai există critici care cred că pot concepe singuri o istorie integrală a literaturii române, problema distribuirii competențelor rămâne cât se poate de eventuale rezultate imediate și/sau acută. Cercetarea cantitativă presupune proiecte ample, cu un personal uman numeros și calificat, capabil să-și asume strict personale. etica efortului colectiv în dauna unor eventuale rezultate imediate și/sau strict personale. Or, pentru asemenea deocamdată de la informația oferită de Dicționarele demers e nevoie de angajarea sistematică a unor instituții dedicate romanului românesc, editate de același institut, de cercetare cu resurse umane și materiale considerabile însă încearcă să extindă deopotrivă „materia primă” prin – și, mai ales, dispuse să colaboreze cu specialiști din procesul de digitizare a textelor și să dezvolte competențele domeniul informaticii. Acuratețea informațiilor literare în domeniu ale unor tineri cercetători literari. E nevoie, rezultate în urma unor asemenea investigații depinde în mai mult ca oricând, de literați capabili să priceapă măcar mare măsură de construirea unor softuri și programe care la nivel teoretic cum funcționează conlucrare dintre să știe ce să caute. De aceea, în noile studii cantitative, tehnologie și câmpul ideilor. Nu în ultimul rând, Institutul informaticianul devine „umbra” cercetătorului literar. de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” de la București, în parteneriat cu Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Ar fi mult de recuperat, așadar, pe toate planurile. N-aș vrea derulează actualmente un proiect (inițiat de Andrei Terian) însă să închei într-o tonalitate de tot pesimistă, întrucât în de valorificare a patrimoniului literar românesc folosind ultimii ani s-au făcut pași serioși în introducerea în spațiul „soluții digitale inteligente”. Proiectul e extrem de important românesc a unor spații de reflecție și experiment. La întrucât presupune colaborarea cât se poate de concretă cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj funcționează un centru Universitatea Politehnică din București, în măsură să ofere de Digital Humanities (condus de Corina Moldovan), care infrastructura informatică necesară investigațiilor literare. a organizat anul trecut un Colocviu internațional menit să disemineze noile metode de cercetare. Tot aici, Institutul Așadar: multe dificultăți de implementare a studiului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (prin cantitativ în spațiul autohton, însă destule semne bune, Adrian Tudurachi) încearcă să creeze, prin parteneriate cu derivate dintr-un interes real al tinerilor cercetători de a Facultatea de Litere (de unde sunt cooptați doctoranzi și descoperi modalități proaspete de a privi literatura română. masteranzi), un laborator de analiză statistică. El pornește Există rațiuni serioase de optimism pe termen lung. n 35 36 www.revistacultura.ro sinteze și reflecții Două răspunsuri la o întrebare evaluarea rece și la rece a istoriei va putea stabili mai precis mihAelA mudure relația dintre calitativ și cantitativ în această problemă. Astfel, pentru cei care clamează supremația esteticului în scopuri biografice personale, folosirea cantitativului în În opinia mea, întrebarea se referă la două studiile literare, digitalizarea, computerizarea devin un probleme. Pe de o parte, este vorba de introducerea soi de blasfemie. Din acest punct de vedere, hotărârea cantitativului in studiul literaturii, pe de altă Universității „Babeș-Bolyai” de a acorda, în 2017, la parte este vorba de factorul transnațional și de inițiativa Facultății de Litere, titlul de doctor honoris importanța lui crescândă în studiile literare. causa profesorului Franco Moretti, pe atunci profesor la Universitatea Stanford din Statele Unite, unul dintre pionierii În ceea ce privește prima chestiune, mi se pare evident studiilor cantitative în literatură, a fost o decizie cu totul că apariția computerului, digitalizarea vieții de zi cu zi au specială. Aș compara-o cu decizia din 1923 a Universității influențat umanioarele. Precizia computerului, capacitatea sa clujene de a accepta dizertația revoluționarului Hermann de a opera cantități mari de informații a permis trecerea de Oberth, unul dintre părinții rachetei și ai astronauticii1. la studiile calitative în studiul literaturii la studiile cantitative. Cum adică? Fără estetic? – vor spune unii. În contextul post- De fapt, ce vor studiile cantitative în literatură? Franco comunist românesc acest strigăt de luptă are conotații care Moretti și colaboratorii săi de la Stanford au demonstrat depășesc problematica intelectuală. În fond, esteticul e un importanța lor în stabilirea unor hărți ale literaturii care construct ale cărui contururi nu sunt imuabile. Nu vreau să redea modul în care spațiul apare în proza narativă, în să spun că esteticul nu i-ar fi ajutat să supraviețuiască pe studierea mult mai riguroasă a stilului unui scriitor ori al unei cei care au fost obligați de biografie și istorie să trăiască o epoci literare, decât se poate face cu mijloacele tradiționale. parte din viața lor activă sub dictatura comunistă. O carte Pe de altă parte, trebuie remarcată apariția unor astfel de bună, un spectacol de teatru de excepție erau o gură de cercetări cu mult înainte de prezentul val al umanioarelor aer proaspăt. Pe de altă parte, esteticul a putut funcționa digitalizate. J.F. Burrows a publicat Computation into Criticism: în spațiul public doar cu aprobarea puterii acelui timp și A Study of Jane Austen’s Novels in 1987, iar la noi Solomon mimând, cel puțin, un anume acord cu ideologia dominantă. Marcus a fost printre primii care a venit cu ideea de a Altfel, piesa de teatru respectivă nu ar fi fost prezentată, supune textul eminescian unor cercetări de același soi. nuvela respectivă nu ar fi fost publicată ș.a.m.d. Ca să fiu și mai explicită, mai ales pentru cei care nu au trăit acei ani. Ce vor, de fapt, studiile cantitative? Revista X funcționa din fonduri ale propagandei organizației tineretului comunist de pe vremea respectivă, deci redactorii 1) Moretti și acoliții săi afirmă că e cazul să avem ei nu pot pretinde o libertate totală față de politic ori explicații, nu doar interpretări. Dar și aici, nu trebuie să statutul de dizident cultural pentru că s-ar fi protejat și ne scandalizăm prea tare. Susan Sontag era împotriva pe sine și cultura română sub faldurile esteticului. Spațiul interpretării încă din 1966. Ea nu dorea explicații de tip între supușenie, prefăcătorie, pe de-o parte, și revoltă, pe de alta, era extrem de ambiguu și probabil că doar 1 Universitatea din München, mai conservatoare, i-a refuzat lui Oberth doctoratul. Universitatea din Cluj, mai tânără, mai dezinhibată, a acceptat studiul, considerat atunci a fi utopic, al tânărului sas din Sibiu. nr. 1 5/ 2019 (597) 37 intelectualist, ci propunea o abordare erotică a artei în sensul în care era de dorit ca teoreticianul și criticul să iubească opera de artă mai mult decât pe sine și capacitatea sa de a elabora teorii abstracte. 2) Pentru Moretti, mai importante sunt ciclurile istorice, structurile și structurările macro, tendințele. Lectura Pentru cei care clamează supremația la distanță permite valorificarea în cercetare și a acelei hecatombe de texte minore sau „minorizate”, numită de Moretti „abatorul literaturii”. Din această grămadă de așa-zis gunoi literar înfloresc și florile/textele canonice cu esteticului în scopuri biografice frumusețea lor de plante carnivore care atrag și fascinează pe nevinovatul trecător/cititor. personale, folosirea 3) Studiul literaturii poate deveni cu totul altfel dacă practicăm „geografizarea” literaturii cu ajutorul cantitativului în computerului, prin alcătuirea unor hărți ale spațiului narat. studiile literare, Studiile cantitative sunt o posibilitate printre multe altele. Faptul că între plăcerea literaturii și cunoașterea literaturii digitalizarea, există o discontinuitate, nu înseamnă că esteticul este cu totul abandonat ori interzis de acum înainte. El doar computerizarea cedează locul de vedetă unor perspective noi și unor concluzii diferite. Studiile cantitative nu se recomandă ca unica metodă, dar ele permit o privire nouă, deosebită asupra literaturii, o privire posibilă doar prin utilizarea devin un soi de blasfemie. computerului care poate interpreta cantități foarte mari de date. Nici o metodă nu are toate răspunsurile, dar și această metodă are niște răspunsuri care merită atenție. literaturii universale se bazează pe un corpus de texte sporit cu traducerile operate în varii timpi și geografii. Desigur, studiile cantitative mai au nevoie și de digitalizarea Această strategie poate umple de uimire pe cei din „marile textelor, a dicționarelor literare, ceea ce pune probleme puteri literare” care au obosit să se privească doar pe sine chiar și în locurile unde digitalizarea a început mult mai și au decis că integrarea studiilor de receptare, respectiv a devreme decât la noi. Echipa Laboratoarelor literare de la traducerilor ar aduce un element de noutate3. Din punct Stanford, care a lucrat, până de curând, sub conducerea de vedere românesc, îndrăznesc, însă, a spune: nimic nou lui Franco Moretti, s-a plâns adesea de dificultăți legate de sub soare. Dicționarele literare românești, de exemplu, varietatea formatelor digitale folosite, unele incompatibile au inclus de mult timp4 traducerile și traducătorii. Cum cu altele. Din această perspectivă, Franco Moretti a fost româna nu este una dintre limbile cele mai vorbite pe asemănat cu fluierașul din orașul Hamlin ademenind glob, cercetătorii români au fost preocupați, din motive șobolanii orașului2. Fără personalitatea lui carismatică, identitare, de ecoul propriei literaturi în lume și de fără inteligența lui de excepție, proiectul s-ar ofili. Dar reverberațiile marilor mișcări de idei din lume la noi. Ei cum nimeni nu e de neînlocuit, iar cimitirele sunt pline de au simțit necesitatea de a se înscrie în dinamica politicilor oameni fără de care ai fi zis că lumea nu va mai înainta, literare globale mult mai devreme decât cei din capitalele e de presupus că și greutățile menționate mai sus vor fi literare ale lumii. Și asta pentru că naționalismul nostru de depășite. Strategiile de digitalizare nu s-au epuizat deja. rezistență e mult mai „îngust” decât al marilor puteri literare, practicante ale un naționalism de expansiune. Contactele A doua parte a întrebării nu are legătură, în opinia mea, transnaționale au fost soluția. Putem spune, așadar, că am cu problema cantitativă decât în măsura în care soluțiile „transnaționalizat” mult înainte de apariția termenului. n propuse de Damrosch sau Casanova pentru definirea 3 A se vedea antologia Longman a literaturii britanice din 2011, autori: David Damrosch, Kevin Dettmar et al. 4 A se vedea Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, realizat la Iași sau dicționarele cronologice ale romanului (românesc ori străin și tradus în Romania), alcătuite la Cluj-Napoca. 2 Vezi Jenny Davis în Jonathan Goodwin și John Holbo (ed.), Reading Graphs, Maps, Trees. Responses to Franco Moretti, Parlor Press, 2011, pp. 88. 38 www.revistacultura.ro sinteze și reflecții Problema cercetării cantitative în spațiul studiilor umaniste românești mihAelA ursA au disprețuit sociologia, considerând-o auxiliara unui discurs obligatoriu aservit cultural. Marile promisiuni vin aici din partea unor excepții, cercetători deja formați, care îmbină un Din punctul meu de vedere, este clar că problema cercetării istorism de tip arheologic, antitotalizant, cu instrumentarul cantitative în spațiul studiilor umaniste românești este sociologic (Sanda Cordoș, Ioana Macrea-Toma, Mihai Iovănel acută și deloc simplă (prefer să mă concentrez în răspunsul etc.). Studiile lor funcționează ca sursă și model pentru tot meu pe situația locală, din motive de timp și spațiu). Deși mai multe cercetări doctorale abia încheiate sau încă în lucru argumentul în favoarea unei metode care completează care presupun o amplă componentă de cercetare cantitativă. accesul nostru la cunoaștere ar trebui să fie implicit, faptul că această metodă se află astăzi atât în centrul unei mode 2. Absența unei tradiții a proiectelor de echipă. academice, cât și în cătarea unor detractori demni de atenție, Cercetarea cantitativă nu se face de unul singur. Proiectele ne obligă să o punem în discuție. Abordarea ei pe plan local de digital humanities care se bucură de circulație și care presupune o (re)gândire a (cel puțin) următoarelor subteme: stârnesc efervescență în lumea umanioarelor astăzi, chiar dacă sunt atașate de numele unor staruri universitare 1. Raportul Literelor românești cu cercetarea precum Franco Moretti, sunt rezultatul unor eforturi de sociologică. Strict pragmatic, în ciuda unor piste fertile câțiva ani ale unor echipe de cercetare bine finanțate. deschise de cercetările lui Paul Cornea și ale unor emuli ai săi Acestea au la dispoziție resursele unor universități din sau a aplecării tot mai pronunțate către critica ideologică a topul academic și leagă în mod real științele umane de unei generații educate universitar în anii ’90-2000, sociologia cele inginerești. Câtă vreme academia și cultura noastră literară nu a recuperat în România prestigiul pe care îl avea națională perpetuează modelul romantic al „fabricii de la începutul secolului trecut. Mare parte dintre cei care se genii” (v. volumul lui Adrian Tudurachi), punând excelența ocupă de educarea literaților noștri au încă morga formalist- în seama excepționalismului intelectualist, sunt puține estetizantă în numele căreia șaizeciștii, dar și unii optzeciști, șanse să fundamentăm o bună școală de analiză cantitativă. nr. 1 5/ 2019 (597) Problema are rădăcini foarte profunde, pentru că întreaga 39 Doctoranzii și educație școlară și universitară de tip umanist descurajează, la noi, sau nu răsplătește suficient (altfel decât la nivel de slogan), efortul participării la o construcție de echipă. postdoctoranzii de astăzi își depășesc 3. Protecționismul/ embargoul informațional practicat în arhive și în depozitele de documente. Am mai scris frecvent profesorii despre problema absenței unor baze de date care să facă posibilă cercetarea cantitativă și, ulterior, studiul digital (v. coordonatori Is Romanian Culture Ready for the Digital Turn?, publicat în “Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory”, nr. 1/2015). Cred că nu se vorbește, însă, destul despre dificultățile primare ale cercetătorilor de arhivă. Este de necrezut – și zilele trecute o cercetătoare din Norvegia îmi împărtășea această stupoare – că, până și acolo unde documentele din depozitele fizice există, accesul la ele depinde de proceduri care l-ar face invidios pe cel mai strict dintre păzitorii unor manuscrise de abație medievală, dacă nu chiar de capriciile, idiosincraziile sau suspiciunile în termeni de mobilitate bibliografică, de exploatare activă a resurselor și adesea unor arhivari. Ideea că un depozit de documente e mai degrabă un cufăr cu secrete, decât o sursă de informații care pot și trebuie să fie puse în circulație, motivează, din păcate, gestiunea și procedurile de acces ale arhivelor pe care cercetătorii pasionați ar ști să le activeze compensând absența finanțării cu o pasiune la limita maniei. chiar în termeni de construcție de ipoteză. 4. Eroarea înțelegerii exclusiviste a distant reading în raport cu close reading și a cercetării cantitative sau măcar mascate, analizele mișcărilor din câmpurile în raport cu cea calitativă. Repet ce am mai scris și cu literare pot aduce reconsiderări importante, după cum alte ocazii: distant reading-ul este o alternativă în sens pot debloca energii creative. Fără să idealizez metoda istoric la close reading (metoda de bază a studiilor literare (despre riscurile generalizării ei s-a vorbit măcar la fel de dintotdeauna). Moretti clarifică în câteva rânduri că e absurd mult ca și despre câștigurile ei), susțin că un import de să gândim o cercetare literară ca una care a renunțat metodologie cantitativă a devenit igienic obligatoriu în la cea din urmă și că – în locul unei relații de excludere cercetarea literară. Cea mai mare speranță în această ordine, reciprocă – ele întrețin una de perspectivare alternativă, ca și în multe altele, vine din direcția studiilor doctorale și deci de completare. La fel în cazul cercetării cantitative: postdoctorale românești. Doctoranzii și postdoctoranzii hermeneutica este întregită, nu dezarticulată de analiza de astăzi își depășesc frecvent profesorii coordonatori în fluxurilor și a fenomenelor culturale în termeni cantitativi. termeni de mobilitate bibliografică, de exploatare activă Cred că am avea cu toții de profitat de pe urma unei școli a resurselor și adesea chiar în termeni de construcție de de studii umaniste care – chiar în condițiile vitrege în care ipoteză. Ei compensează prin suprainvestire tematică ceea învățământul literar este obligat să funcționeze astăzi – ce lipsește la nivel de infrastructură de cercetare, reușind integrează atenția la text și la context în același discurs. să edifice – în echipe agregate în jurul unor proiecte – imagini de ansamblu și perspectivă asupra unor zone Un avantaj major al cercetării cantitative, de care mi-ar pe care hermeneutica literară nu le-a abordat sau le-a plăcea să profite studiile literare românești, este cel al presupus cunoscute. Institutele de cercetare, universitățile deconstruirii unor preconcepții despre cum arată și ce și editurile au marea șansă de a transforma aceste spune cultura locală. În locul unor aserțiuni de tip inductiv, colecții în instrumente de lucru, contribuind la capitalul în care pozițiile ideologice sunt adesea inconștiente lor de cunoaștere și la prestigiul lor internațional. n 40 www.revistacultura.ro review