Jump to content

Istoria 'e sos alfabetos

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
Custu artìculu est iscritu in sa grafia logudoresa. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

campidanesu · LSC · nugoresu


S'istoria 'e s'alfabetu comintzat in s'Antigu Egitu. In su 2700 prima de Christu sos Egitzianos aìant isvilipadu unu insieme chi aìat circa 22 geroglificos pro rapresentare totu sas consonantes chi tenia sa limba egitziana, e in pius b'aiat un àteru simbulu chi forsi rapresentaiat sa vocale 'e su cominzu o de sa fine de una paràula. Custos simbulos fint rapresentados comente una guida a sa pronuntzia de sos logogrammas, pro iscrìere inflessiones grammaticales e, pius tardu, pro iscriere puru paràulas istranieras. Nonostante custu, su sistema no fit usadu pro motivos alfabeticos. Si pensat chi sa prima iscritura alfabetica 'e su totu l'aìant isvilupada guasi 2000 annos prima de Christu pro sos tribagliadores de origine semitica in s'Egitu tzentrale. In sos chimbe seculos dapoi s'est diffusu in su nord e guasi totus sos alfabetos 'e su mundu derivant, diretamente o pius pagu diretamente, dae custu alfabetu, cun s'ecetzione, forsis, de s'alfabetu meroiticu, unu adatamentu 'e su geroglificu de sa Nubia.

Sos alfabetos 'e s'edade 'e su bronzu de s'Egitu los devent ancora decifrare. In cada manera paret chi siant in parte o 'e su totu alfabeticos. Sos pius antigos esempios los conoschimus ca sunt iscritos in sas paredes 'e sas grotas de s'Egitu tzentrale chi ant fatu guasi in su 1800 prima de Christu. Custa iscritura semitica non si limitaiat a rapresentare sas consonantes 'e s'egitzianu chi esistiat già, ma aìat incorporadu tantos àteros geroglificos egizianos, goi sos geroglificos in custu alfabetu fint in totu 30, e pro issos usaiat nomes semiticos. Pro esempiu, su geroglificu "per" ("domo" in egtizianu) diventaiat "bait" ("domo" in semiticu). Òis no comprendimus si custos simbulos cheriant narrere solu "b" (como bait, "casa"), o si cheriat narrere b et puru byt, como in egizianu p et pr. Candu sos canaanitas ant acquisidu s'iscritu, fit solu alfabeticu, e su geroglificu chi primu rapresentaiat domo dapoi s'est riferidu solu a sa b.

Discendentes 'e su semiticu abjad

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Sa tabella faghet bidere sas literas 'e sos bàtoro alfabetos derivados dae su feniciu abjad.

S'alfabetu protocananeu, como s'egitzianu, rapresentaiat solu sas consonantes, e constituiat unu sistema de iscritura giamadu abjad. Dae custu derivant guasi totus sos alfabetos utilizados, et meda de custos discendent dae sa pius noa iscritura 'e s'alfabetu feniciu iscritu.

S'alfabetu aramaicu, chi est derivadu dae cussu feniciu in su VII seculu prima de Christu e est diventadu s'iscritura ufficiale 'e s'Imperu Persianu, paret chi siat su babbu 'e guasi totus sos alfabetos modernos:

  1. S'alfabetu ebraicu nou (su primu alfabetu ebraicu derivat dae cussu samaritanu)
  2. S'alfabetu arabu, derivadu dae s'aramaicu atraversu cussu nabateu, chi s'est isvilupadu in cussa chi òis est sa Giordania meridionale.
  3. S'alfabetu 'e sa Siria usadu dapoi de su III seculu, s'est evolvidu, atraversu su pahlavi e su sogdianu, in sos alfabetos 'e s'Asia 'e su nord, comente s'orcon, s'uiguru, su mongolu et su manciù.
  4. S'alfabetu georgianu tenet una provenientzia pagu zerta, ma paret chi faghet parte de sa familia persianu-aramaica (o forsi de cussa greca).
  5. S'alfabetu aramaicu est puru su babbu pius probabile de sa brahmi 'e s'India, chi s'est diffusa in su Tibet, in su sud-ovest 'e s'Asia e in Indonesia cun sas religiones hidù e cussu buddista (Sa Cina e su Giapone ant mantennidu sas iscrituras chi teniant dae primu, chi fint logograficas et sillabicas).

S'alfabetu hangul l'ant inventatu in Corea in su XV seculu. Sa traditzione narat chi l'aìant inventada solu issos; ma istudios retzents narant chi podet derivare da ses literas 'e su tibetanu atraversu s'iscritura phagspa de sa dinastia imperiale Yuan 'e sa Cina.

S'alfabetu feniciu aìat ispiradu no solu cussu aramaicu, ma puru su grecu e su berberu. Iscriere sas vocales aìat de tzertu mezoradu sa leggibilidade de s'egizianu, de su berberu o de su semiticu, ma no bi fint, e custu fit unu problema sopratutu po su grecu, chi tenet un'istrutura de sa paràulas divescia, ca fit una lingua indoeuropea. Sos Grecos ant risoltu custu problema meda ingegnosamente: usaìant sos segnos chi rapresentaìant consonantes chi no bi fint in sa limba issoro po iscriere sas vocales. Pro esempiu, sos grecos no teniant su colpu de glotide o s'aspirazione 'e sa h, e po custu sas literas `alep et he, duas literas fenicias, l'ant fatas diventare s'alfa et sa e (Chi pius a tardu l'ant a giamare èpsilon), chi rapresentaìant sas vocales /a/ et /e/ invece de rapresentare /ʔ/ e /h/. Sa waw et su yod consistiant in duas consonantes aprossimantes, /y/ e /w/, chi s'assemizaìant a sas vocales /i/ e /u/, e po custu fint usadas po sas literas grecas iota e ìpsilon. Curiosa est s'istoria 'e sa het fenicia, chi rapresentat un'aspirada. Issa l'aìant usada pro sa e longa (giamada eta) in tzertas zonas 'e sa Grecia inue sos dialetos non teniant sonos aspirados. In àteros logos 'e sa Grecia fit usada invece pro segnalare s'aspiratzione, chi at dadu origine goi a s'atca 'e su latinu e a s'ispiritu aspru 'e su grecu. Custa est istada sa nascita de ses vocales grecas, chi in totu fint dòighi; dapoi sos grecos ant fatu àteras modificas, comente ei, ou, e o (chi dapoi est diventada omega).

Paret chi su grecu est s'origine 'e totus sos sistemas 'e iscritura europeos. S'alfabetu 'e sos noos dialetos grecos otcidentales, inue sa litera eta est restada una h, at creadu s'italicu anticu e sos alfabetos romanos. In sos dialetos grecos orientales, inue no bi fit sa /h/, eta rapresentaiat una vocale, et rimanet una vocale in su grecu modernu e in totus sos ateros alfabetos derivados dae sas variantes de su est: glagoliticu, cirillicu, armenu, goticu (chi usaìat literas grecas e puru romanas), e forsi su georgianu.

Custa descritzione presentat s'evolutzione 'e sas iscrituras linearmente, ma est solu una semplificatzione. Pro esempiu, s'alfabetu manciù, derivadu dae s'abjad 'e s'ovest de s'Asia, fit puru influentzadu dae s'hangul coreanu, chi fit indipendente (in su modu traditzionale) o derivadu dae s'abugidas de su sud 'e s'Asia. Su georgianu paret chi derivat dae sa familia 'e s'aramaicu, ma est istadu influentzadu meda in sa sua creazione dae su grecu. S'alfabetu grecu, chi fit derivadu dae sos geroglificos atraversu su primu alfabetu semiticu, pius a tardu at adotadu ses geroglificos demoticos candu l'ant usadu po iscriere s'egitzianu copto. Dapoi b'est su Cree Syllabics (una abugida), chi paret chi siat una fusione de su devanagari e de su Pitman shorthand. Pius a tardu podiat essere una invenzione indipendente, ma pius probabilmente tenet sas suas origines finales in su latinu iscritu corsivu.

Nomes de literas et sequenzias

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

No s'ischit cantas literas aìat s'alfabetu proto-sinaiticu e mancu in cale ordine fint postos sos carateres. De sos suos discendentes, s'alfabetu ugariticu aìat 27 consonantes, s'alfabetu arabe de su sud n'aìat 29, e s'alfabetu feniciu ne conteniat 22. custas iscrituras teniant duos ordines, unu ordine ABGDE feniciu e un'ordine HMĦLQ in su sud; s'ugariticu teniat totus duos sos ordines. Totas duas sas sequenzias si sunt dimostradas stabilissimas tra sos discendentes 'e sas iscrituras.

Sos nomes 'e sas literas risultat chi siant stabiles tra totus sos numerosos discendentes 'e su feniciu, puru su samaritanu, s'alfabetu aramaicu, su sirio, s'ebraicu e s'alfabetu grecu. Comunque los ant abbandonados po s'arabu e su latino. Sa sequenzia 'e sas literas est continuada s'est pius o menos conservada in su latino, armenu, goticu et cirillicu, ma l'ant abbandonada in su brahmi, in su runico e in s'arabu, puru si unu tradizionale ordine abjad est rimastu o est istadu reintrodotu comente alternativa in sas literas.

Sa tabella inue suta rapresentar un'ischema 'e s'alfabetu feniciu e de sos suos discendentes.

nr. Proto-Cananeu AFI valore Ugariticu Feniciu Ebraicu Arabu Ateras discendenzas
1 ʼaleph "bove" /ʔ/ 1 𐎀 ʼalpa Aleph ʼāleph א Α A А
2 bet "domo" /b/ 2 𐎁 beta Beth bēth ב Β B В-Б
3 gaml "baculu po lanciare" /g/ 3 𐎂 gamla Gimel gīmel ג Γ C-G Г
4 dalet "janna" / digg "pische" /d/ 4 𐎄 delta Daleth dāleth ד Δ D Д
5 haw "balcone" / hll "giubilo" /h/ 5 𐎅 ho He ה هـ Ε E Е-Є
6 wāw "uncinu" /β/ 6 𐎆 wo Waw wāw ו و Template:Polytonic-Υ F-V-Y У
7 zen "arma" / ziqq "manicu" /z/ 7 𐎇 zeta Zayin zayin ז ز Ζ Z З
8 ḥet "filu" / "rezintu"? /ħ/ / /x/ 8 𐎈 ḥota Heth ḥēth ח ح Η H И
9 ṭēt "roda" /tˁ/ 9 𐎉 ṭet Teth ṭēth ט ط Θ Ѳ
10 yad "brazzu" /j/ 10 𐎊 yod Yodh yōdh י ي Ι I
11 kap "manu" /k/ 20 𐎋 kap Kaph kaph כ ك Κ K К
12 lamd "isprone" /l/ 30 𐎍 lamda Lamedh lāmedh ל ل Λ L Л
13 mem "abba" /m/ 40 𐎎 mem Mem mēm מ م Μ M М
14 naḥš "serpente" / nun "pische" /n/ 50 𐎐 nun Nun nun נ ن Ν N Н
15 samek "suportu" / "pische" ? /s/ 60 𐎒 samka Samek sāmekh ס - Ξ
16 ʻen "oju" /ʕ/ 70 𐎓 ʻain Ayin ʻayin ע ع Ο O О
17 pu "'utca" / piʼt "angolu" /p/ 80 𐎔 pu Pe פ ف Π P П
18 ṣad "pianta" /sˁ/ 90 𐎕 ṣade Sade ṣādē צ ص Template:Polytonic
19 qup "corda"? /kˁ/ 100 𐎖 qopa Qoph qōph ק ق Template:Polytonic Q Ҁ
20 raʼs "conca" /r/ / /ɾ/ 200 𐎗 raša Res rēš ר ر Ρ R Р
21 šin "dente" / šimš "sole" /ʃ/ 300 𐎌 šin Sin šin ש س Σ S Ш
22 taw "segnu" /t/ 400 𐎚 to Taw tāw ת ت Τ T Т

custas 22 consonantes consistint in sa fonologia 'e su semiticu de su nord-ovest. In sas ricostruidas consonantes proto-semiticas, ne mancant sete: sas fricativas interdentales ḏ, ṯ, ṱ, sas fricativas laterales sordas ś, ṣ́, sa fricativa ovolare sonora ġ, et sa distinzione tra fricativas ovolares et faringales sordas ḫ, ḥ, chi in su canaaneu sunt diventadas sa litera ḥet. Sas ses literas variantes chi ant aggiuntu in s'alfabetu arabu consistint in custas (tranne po sa ś, chi est unu fonema separadu in Ge'ez ): ḏ > ḏāl; ṯ > ṯāʼ; ṱ > ḍād; ġ > ġayn; ṣ́ > ẓāʼ; ḫ > ḫāʼ (ma bisonzat notare chi custa ricostruzione de 29 consonantes proto-semiticas est permeada meda dae s'arabu).

Alfabetos indipendentes dae sa grafica

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

S'unicu alfabetu modernu chi paret chi no derivat graficamente dae s'alfabetu cananeu est s'iscritura maldiviana, chi est unica ca, puru si derivat chiaramente dae s'arabu e forsi dae ateros alfabetos esistentes, derivat sa forma de sas literas suas dae sos numeros. S'alfabetu osmanya, su somalu in sos annos 'e su 1920 fit ufficiale in Somalia umpare a s'alfabetu latinu finz'a su 1972, e sas formas de sas consonantes paret chi siat una innovazione completa.

De sos alfabetos chi no sunt usados in sas naziones ois, pagos sunt chiaramente indipendentes in sa forma 'e sas literas issoro. S'alfabetu foneticu zhuyin derivat dae sos caratereres cinesos. S'alfabetu santali de de s'est 'e s'India paret chi derivat dae simbulos tradizionales comente "periculu" e "puntu de incontru", comente sas pitografias inventadas dae su sou inventore. (su nome de sas literas Santali est relazionada cun su sonu chi rapresentanu atraversu su prinzipiu acrofonicu, comente in s'alfabetu originale, ma est sa consonante finale o vocale de su nome de sa litera chi rapresentat: le "aumentu" rapresentat e, en "trigu friscu" rapresentat n.)

In su mundu anticu, s'Ogham consistiat in segnos de registru, e sas iscriziones monumentales de s'antigo Imperu persianu fint iscritas in un'iscritura cuneiforme chi fit sustanzialmente alfabetica, et sa sua forma 'e sas literas pariat creada po s'ocasione.

Alfabetos in ateros media

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Su cambiu in unu nou sistema de iscritura, zertas voltas, causat un'interruzione in sas formas graficas, e sa relazione diventat diffizile dae agatare. No est subitu ovviu chi su cuneiforme alfabetu ugariticu derivat dae unu abjad semiticu prototipu, po esempiu, puru si paret propriu chi est goi. Et si sos alfabetos manuales sunt una continuazione direta 'e s'alfabetu iscrito de cussu logu (s'alfabetu britannicu cun duas manos e puru cussu franzesu/inglesu cun una manu mantenent sa forma 'e sas literas 'e s'alfabetu latinu, comente faghet s'alfabetu manuale indianu po su devanagari e su coreano po su hangul), su braille, su semaforicu, sas bandieras de segnalazione maritima e su codice Morse sunt guasi 'e su totu formas geometricas chenza derivazione. Sas formas 'e su braille inglesu e de sas literas semaforicas, po esempiu, sunt derivadas dae s'ordine alfabetico de s'alfabetu latinu, ma no dae sa forma grafica de cuddas leteras. Sa moderna stenografia no est correlada graficamente puru issa. Si derivat dae s'alfabetu latinu, sa connessione est istada perdida in su tempus.