Tribali
Tribalii erau un popor prezent în Antichitate în sudul Dunării, menționați într-o zonă situată între Naissus, Serdica și Plevna de azi. Cuprindea două triburi: Picensii (în apus) și Usdicensii (în răsărit). Nu se știe dacă Tribalii erau o ramură a Ilirilor (după Ștefan din Bizanț), a Tracilor (după Strabo, Diodor, ș.a.) sau a Scordicilor celtici, sau poate chiar un amestec al acestor popoare. Tribalii aveau o organizare statală proprie și s-au remarcat în bătălia contra lui Filip al II-lea al Macedoniei, pe care l-au rănit și a cărui armată au înfrânt-o, înainte de a fi până la urmă supuși de către el.[1] Se presupune că ulterior, prin romanizare, au intrat în etnogeneza poporului român[2], și apoi prin slavizare, în etnogeneza poporului sârb.
Refolosirea modernă a denumirii
[modificare | modificare sursă]Regiunea Timocului, anume teritoriul din dreapta Dunării din nord-estul Serbiei (Craina Timocului) și nord-vestul Bulgariei (regiunile Vidin și Montana) cuprinzând din Serbia ținutul Munților Rătaniștei, este uneori denumită, în mod savant, sub numele de Tribalia, de la Tribali. Cei care folosesc această denumire vor astfel să identifice teritoriul de-a lungul Dunării unde sunt prezente minorități Românești în Serbia și Bulgaria.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://books.google.se/books?id=rIpMVvKn5vYC
- ^ Dicționar de istorie veche a României, București 1996, pag 584
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Arrian, Expediția lui Alexandru, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Appian, Istoria romană, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Bejan Adrian, Măruia Liviu, Istoria și civilizația geto-dacilor, I, Ed.Univ. de Vest , Timișoara, 2003
- Boldur Alexandru, Istoria Basarabiei, ed. a II-a , București, 1992.
- Daicoviciu Hadrian, Dacii, Chișinău, 1991.
- Dumitrescu Vladimir, Vulpe Alexandru, Dacia înainte de Dromihete, București, 1988.
- Herodot, Istorii, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Strabon, Geografia, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Strămoșii poporului român. Geto-dacii și epoca lor., coordinator Cristian Popișteanu, Ed. Politică, București, 1980.
- Tucidide, Războiul peloponesiac, , în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
- Vulpe Alexandru, Zahariade Mihail, Geto-dacii în istoria militară a lumii antice, București, 1987.
- Gh. Poenaru Bordea, Constantin Preda ș.a. - "Neamuri și triburi tracice"
- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
|