Sari la conținut

Toba de tinichea (roman)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vezi Toba de tinichea (dezambiguizare).
Toba de tinichea

Coperta primei ediții în limba germană
Informații generale
AutorGünter Grass
Subiectguilt[*][[guilt (emotional experience that occurs when a person believes or realizes—accurately or not—that they have compromised their own standards of conduct or have violated universal moral standards and bear significant responsibility for that violation)|​]][1][2]
mica burghezie[1][3]
responsibility[*][[responsibility (state or fact of being responsible, of having influence over certain events and potentially bearing the burden of their consequences)|​]][4]
efugionism[4]
death drive[*][[death drive (concept from Freudian psychoanalytics)|​]][5]
Relația Germano-Polonă[*]​[6]
catolicism[7]
nazism[8]
regression[*][[regression (mental defence mechanism)|​]][9]
Innere Emigration[*][[Innere Emigration (world view)|​]][10]
GenPostmodernism
SerieTrilogia Danzigului
Ediția originală
Titlu original
Die Blechtrommel
Limbagermană
EditurăLuchterhand, Frankfurt pe Main
Țara primei aparițiiRFG RFG
Data primei apariții1959
Format originalTipăritură
Număr de pagini576
Ediția în limba română
TraducătorNora Iuga
Data apariției1997
Cronologie
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Toba de tinichea (în germană Die Blechtrommel) este un roman scris de Günter Grass și publicat în 1959. El este primul roman din Trilogia Danzigului (în germană Danziger Trilogie) a lui Grass. A fost ecranizat în anul 1979 într-un film, care a câștigat în același an premiul Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes și în anul următor Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.

Rezumat

[modificare | modificare sursă]
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Povestea se învârte în jurul vieții lui Oskar Matzerath, așa cum o narează el-însuși atunci când este internat într-un spital de boli mentale în cursul anilor 1952-1954. Născut în 1924 în Orașul Liber Danzig (astăzi Gdańsk, Polonia), cu o capacitate de gândire și percepție caracteristice unui adult, el decide să nu mai crească atunci când îl aude pe tatăl său afirmând că își dorește ca fiul său să devină băcan. Înzestrat cu un țipăt ascuțit care poate sparge sticla sau poate fi folosit ca o armă, Oskar se declară a fi unul dintre acei "copii telepați", a căror "dezvoltare spirituală este completă la naștere și trebuie doar să se afirme". El își păstrează statura de copil în timpul perioadei interbelice, al celui de-al Doilea Război Mondial și apoi al perioadei postbelice. Averea sa cea mai de preț este o tobă de tinichea de jucărie, dintre care prima a primit-o drept cadou la cea de-a treia aniversare, urmată de multe alte tobe de fiecare dată când o spărgea atunci când bătea prea tare în ea; el este dispus să comită acte de violență pentru a-o păstra.

Oskar consideră că are doi "tați prezumtivi" - soțul mamei sale, Alfred Matzerath, un membru al Partidului Nazist, și verișorul și iubitei mamei sale, Jan Bronski, un polonez din Danzig, care este executat pentru Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig în timpul invadării Poloniei de către Germania Nazistă. În urma morții mamei lui Oskar, Alfred se căsătorește cu Maria, o fată care este în secret prima amantă a lui Oskar. După căsătoria cu Alfred, Maria dă naștere fiului prezumtiv al lui Oskar, Kurt. Dar Oskar este dezamăgit să constate că copilul continuă să crească după vârsta de trei ani.

În timpul războiului, Oskar se alătură unei trupe de artiști pitici care distrează trupele germane aflate în linia întâi a frontului. Dar când cea de-a doua iubire a vieții sale, pitica Roswitha, este ucisă de trupele aliate în Bătălia pentru Normandia, Oskar se întoarce la familia sa din Danzig, devenind liderul unei bande de tineri infractori (asemănătoare cu Pirații Edelweiss). Armata sovietică capturează curând orașul Danzig, iar Alfred este împușcat de către trupele invadatoare după ce a făcut o criză atunci când și-a înghițit insigna sa de partid pentru a nu se descoperi că era nazist.

După război, Oskar, mama sa vitregă și fiul lor trebuie să părăsească orașul Danzig (devenit parte a Poloniei) și să se mute la Düsseldorf, unde el pozează nud împreună cu Ulla și lucrează la inscripționarea pietrelor funerare. Oskar decide să trăiască separat de Maria și fiul ei, Kurt, odată cu creșterea conflictelor. El decide să se mute într-un apartament deținut de către familia Zeidler. După ce se mută, el se îndrăgostește de sora Dorothea, o vecină, dar nu reușește să o seducă. În timpul unei întâlniri cu Klepp, acesta din urmă îl întreabă pe Oskar cum de poate emite judecăți de valoare în domeniul muzicii. Oskar, dispus să-și dovedească sieși o dată pentru totdeauna și lui Klepp, un coleg muzician, începe să bată în toba sa, în ciuda jurământului său de a nu mai cânta niciodată după moartea lui Alfred și interpretează o măsură la tobă. Evenimentele care urmează îi conduc pe Klepp, Oskar și chitaristul Scholle să formeze trupa de jazz The Rhine River Three. Ei sunt descoperiți de domnul Schmuh, care îi invită să cânte la clubul Pivnița de ceapă. După o interpretare excepțională, o agenție de concerte aflată în căutare de talente îl descoperă pe toboșarul de jazz Oskar și îi oferă un contract. Oskar obține în curând faimă și bogăție. Într-o zi, în timp ce mergea pe jos pe un câmp, găsește un deget retezat: degetul inelar al sorei Dorothea, care a fost ucisă. El se întâlnește și se împrietenește apoi cu Vittlar. Deși era nevinovat, Oskar se lasă condamnat pentru crimă și este închis într-un azil de nebuni, unde își scrie memoriile.

Personaje principale

[modificare | modificare sursă]

Romanul este împărțit în trei cărți. Personajele principale din fiecare carte sunt: [15]

Cartea întâi:

  • Oskar Matzerath: își scrie memoriile sale în anii 1952-1954, vârsta de 28-30 ani, apărând ca un zeitgeist de-a lungul perioadelor istorice. El este protagonistul principal al romanului și naratorul său subiectiv.
  • Bruno Munsterberg: îngrijitorul lui Oskar, care îl privește prin vizor. El face sculpturi noduroase inspirate de poveștile lui Oskar.
  • Anna Koljaiczek Bronski: bunica lui Oskar, o concepe pe mama lui Oscar în 1899, care este anul când încep memoriile lui Oskar.
  • Joseph Koljaiczek ("Bang Bang Jop" sau "Joe Colchic"): bunicul lui Oskar, un "piroman".
  • Agnes Koljaiczek: mama cașubiană a lui Oskar.
  • Jan Bronski: vărul și amantul lui Agnes. Tatăl prezumtiv al lui Oskar. El este, din punct de vedere politic, de partea polonezilor.
  • Alfred Matzerath: soțul lui Agnes. Celălalt tată prezumtiv al lui Oskar. Este membru al Partidului Nazist.
  • Sigismund Markus: un om de afaceri evreu din Danzig, care deține magazinul de jucării din care Oskar își cumpără tobele de tinichea. Magazinul este distrus în timpul Nopții de cristal din Danzig.

Cartea a doua:

  • Maria Truczinski: fată angajată de către Alfred pentru a-l ajuta în magazin, după ce Agnes moare și cu care Oskar are prima sa experiență sexuală. Ea devine însărcinată și se căsătorește cu Alfred, dar atât Alfred, cât și Oskar cred că sunt tatăl copilului Mariei. Ea rămâne familia lui Oskar în perioada de după război.
  • Bebra: conducătorul trupei teatrale de pitici căreia i se alătură Oskar pentru a fugi din Danzig. El este proprietarul paraplegic de mai târziu al agenției de concerte a lui Oskar.
  • Roswitha Raguna: amanta lui Bebra, apoi a lui Oskar.
  • "Scărmănătorii": banda copiilor străzii din Danzig; Oskar îi conduce ca "Isus" după ce-și dovedește entuziasmul spărgând cu vocea lui toate geamurile de la abandonata Fabrică de Ciocolată Baltica.

Cartea a treia:

  • (Sora) Dorothea: o asistentă medicală din Düsseldorf și iubita lui Oskar după ce Maria l-a respins.
  • Egon Münzer (Klepp): prietenul lui Oskar. Flautist de jazz și comunist auto-proclamat.
  • Gottfried von Vittlar: prietenul lui Oskar, împotriva căruia depune mărturie în Cazul Degetului Retezat la invitația lui Oskar.

Stil

[modificare | modificare sursă]

Oskar Matzerath este un narator subiectiv, deoarece starea sa de sănătate psihică este una discutabilă. El narează povestea la persoana I-a, cu toate că deviază ocazional la persoana a III-a, uneori în aceeași propoziție. Fiind un narator nesigur, el se contrazice adeseori în autobiografia sa, ca și în diferitele sale relatări despre Apărarea Oficiului Poștal Polonez, soarta bunicului Koljaiczek, statutul său patern referitor la Kurt, fiul Mariei, și multe altele.

Romanul are o puternică natură politică, deși el trece dincolo de statutul de roman politic ca urmare a unei pluralități stilistice. Există elemente de alegorie, mit și legendă, care plaseză romanul în genul realismului magic.

Toba de tinichea are conotații religioase atât evreiești, cât și creștine. Oskar ține conversații imaginare atât cu Isus, cât și cu Satana în întreaga carte. Membrii bandei lui îl numesc "Isus", apoi, mai târziu în carte, se referă la el-însuși și la penisul lui ca "Satana".[15]

Recepție critică

[modificare | modificare sursă]

Reacția inițială la Toba de tinichea a fost una mixtă. Romanul a fost considerat blasfemiator și pornografic de către unele persoane și au fost luate măsuri legale împotriva lui și a lui Grass.[necesită citare] Cu toate acestea, sentimentul opiniei publice s-a schimbat prin 1965 în unul de acceptare și romanul a fost recunoscut curând ca un clasic al literaturii postbelice atât în Germania, cât și în întreaga lume.[15]

Traduceri în limba română

[modificare | modificare sursă]
  • Toba de tinichea, traducere de Nora Iuga, Editura Univers, București, 1997
  • Toba de tinichea, traducere de Nora Iuga, Editura Polirom, Iași, 2007 (reeditat de mai multe ori)

Adaptări

[modificare | modificare sursă]

Film

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Toba de tinichea (film).

În anul 1978 a fost realizată o adaptare cinematografică în regia lui Volker Schlöndorff. Ea acoperă doar acțiunea din primele două cărți, încheindu-se la sfârșitul războiului. Filmul a câștigat în 1979 premiul Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes (ex aequo cu Apocalypse Now), iar în anul următor Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.

Radio

[modificare | modificare sursă]

BBC Radio 4 a difuzat în 1996 o dramatizare radio cu Phil Daniels.[16] Adaptată de Mike Walker, ea a câștigat premiul British Writers Guild pentru cea mai bună dramatizare.[17]

În cultura populară

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
  • Discuții cu Gerhard Steidl despre tipărirea romanului Toba de tinichea în documentarul How to Make a Book with Steidl, 2010

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Danziger Trilogie, Kindlers Literatur Lexikon 
  2. ^ a b c d Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.)[*][[Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.) (2000 German edition of the book by Volker Neuhaus)|​]], p. 48  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.)[*][[Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.) (2000 German edition of the book by Volker Neuhaus)|​]], p. 51  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.)[*][[Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.) (2010 German edition by Volker Neuhaus)|​]], p. 22  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.)[*][[Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.) (2010 German edition by Volker Neuhaus)|​]], p. 70  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Volker Schlöndorff's Cinema[*][[Volker Schlöndorff's Cinema (2002 edition of the work by Hans-Bernhard Moeller and George Lellis)|​]], p. 168  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ "Die Blechtrommel" von Günter Grass: Bedeutung, Erzähltechnik und Zeitgeschichte (2009 Frank & Timme ed.)[*][["Die Blechtrommel" von Günter Grass: Bedeutung, Erzähltechnik und Zeitgeschichte (2009 Frank & Timme ed.) (2009 edition of the book by Hannelore Schwartze-Köhler)|​]], p. 24  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ "Die Blechtrommel" von Günter Grass: Bedeutung, Erzähltechnik und Zeitgeschichte[*][["Die Blechtrommel" von Günter Grass: Bedeutung, Erzähltechnik und Zeitgeschichte (book by Hannelore Schwartze-Köhler)|​]], p. 24  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.)[*][[Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.) (2010 German edition by Volker Neuhaus)|​]], p. 72  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.)[*][[Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.) (2010 German edition by Volker Neuhaus)|​]], p. 92  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.)[*][[Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.) (2000 German edition of the book by Volker Neuhaus)|​]], p. 31  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.)[*][[Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.) (2000 German edition of the book by Volker Neuhaus)|​]], p. 18  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.)[*][[Günter Grass: Die Blechtrommel (2000 Oldenburg ed.) (2000 German edition of the book by Volker Neuhaus)|​]], p. 32  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ^ Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.)[*][[Günter Grass - Die Blechtrommel. Kommentar und Materialien (2010 Steidl ed.) (2010 German edition by Volker Neuhaus)|​]], p. 18  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. ^ a b c Contemporary Literary Criticism. Ed. Christopher Giroux and Brigham Narins. Vol. 88. Detroit: Gale Research, 1995. pp. 19-40. From Literature Resource Center.
  16. ^ Hanks, Robert (). „radio review”. The Independent. Independent News & Media. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „Music Details for Tuesday 4 February 1997”. ABC Classic FM. ABC. . Accesat în . 
  18. ^ Return to the Onion Cellar: A Dark Rock Musical Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Toba_de_tinichea_(roman)&oldid=15586783