O Declarație asupra învățăturii referitoare la „Lumea rusă” („Russkii mir”)
O Declarație asupra învățăturii referitoare la „Lumea rusă” („Russkii Mir”),[a] cunoscută și sub numele de Declarația [de la] Volos, este o declarație teologică emisă în anul 2022 de Academia de Studii Teologice din Volos și semnată de mai mult de 1600 de teologi și clerici ai Bisericii Ortodoxe. Acest document are rolul de a afirma, succesiv invaziei ruse a Ucrainei din 2022, existența unei opoziții față de învățăturile Bisericii Ortodoxe Ruse.[1][2][3][4]
Declarația, publicată în Duminica Dreptei Credințe (Duminica Ortodoxiei), discută și condamnă ca fiind erezie, ideologia promovată de Patriarhia Moscovei cu începere de la destrămarea URSS și mai ales de la ascensiunea la putere a lui Vladimir Putin,[5][6] referitoare la Lumea rusă (Russkii Mir).[7][8] În același timp învățătura despre Lumea rusă este caracterizată ca fiind o formă de fundamentalism religios, totalitar în caracter.[9]
Fundal
[modificare | modificare sursă]Potrivit majorității cercetătorilor, conceptul de „Lume rusă” a fost introdus în circulația științifică și politică modernă în anii 1993-1997 de către P. G. Șcedrovițki și E. V. Ostrovski.[10][11] Această ideologie, care amestecă teologia ortodoxă greșit interpretată, naționalism extrem și un sentiment revanșard față de vechile teritorii ale Imperiului Rus și URSS, s-a dezvoltat în special de la accederea la putere a lui Vladimir Putin. Odată cu întronizarea lui Chiril (Gundiaev) ca Patriarh al Moscovei, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit o curea de transmisie pentru această idee în toate secțiunile societății ruse.[12][13][14]
Ideologia respectivă vede un spațiu transnațional, care, urmărește să justifice o unitate civilizațională fanteziată bazată pe referirea la Rusia Kieveană, unitatea religiei ortodoxe, utilizarea limbii ruse al cărei centru ar fi Moscova, percepută ca fiind a treia Roma.[7][15][16]
De la sfârșitul URSS, Biserica Ortodoxă Rusă s-a angajat din ce în ce mai mult în inițiative pentru a-și stabili autoritatea ecleziastică pe ceea ce ea a perceput ca fiind teritoriul său tradițional, încercând în același timp să-și răspândească influența asupra lumii ortodoxe, în general.[15][16][17] Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă a început să invadeze jurisdicțiile ortodoxe autocefale încă de la începutul secolului XXI, precum Biserica Ortodoxă a Ierusalimului sau cea din Alexandria , justificând aceste invazii prin principii filetiste . În timpul invaziei ruse în Georgia, Biserica Ortodoxă Rusă s-a bazeazat pe puterea statului pentru a fonda o biserică supusă, Biserica Ortodoxă Abhază(en)[traduceți], care nu este recunoscută de nicio altă Biserică Ortodoxă.[18][19] După schisma ortodoxă din 2018(en)[traduceți] asupra autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, situația s-a înrăutățit și mai mult, întrucât Biserica Ortodoxă Rusă a decis să rupă comuniunea cu o parte a Bisericii Ortodoxe și să îi reboteze pe ortodocșii ucraineni.[20][21]
Odată cu invazia rusă a Ucrainei din 2022, situația a devenit din ce în ce mai insuportabilă și tensionată în cadrul Bisericii Ortodoxe Răsăritene; aproximativ 1600 de teologi și clerici, inclusiv ruși[22] semnând Declarația Volos, pentru a condamna acțiunile ruse în cadrul Bisericii și „ereziile” Bisericii Ortodoxe Ruse.[1][2][22]
| “ | De la întronizarea Patriarhului Chiril în 2009, figurile conducătoare ale Patriarhiei Moscovei precum și purtătorii de cuvânt ai statului rus s-au referit continuu la aceste principii pentru a submina baza teologică a unității ortodoxe. Principiul organizării etnice a Bisericii a fost condamnat la Conciliul de la Constantinopol, în 1872. Învățătura falsă a etno-filetismului este baza ideologiei lumii ruse. Dacă vom considera aceste false principii drept valide, atunci Biserica Ortodoxă încetează să mai fie Biserica din Evanghelii, a lui Iisus Hristos, a apostolilor, Biserica din Crezul Niceano-Constantinopolean, a Conciliilor Ecumenice și a Părinților Bisericii. Unitatea ei devine intrinsec imposibilă. Prin urmare, respingem erezia Lumii ruse precum și acțiunile rușinoase prin care Guvernul Rusiei a dezlănțuit un război împotriva Ucrainei pe baza acestei învățături rele și inaccceptabile, în conivență cu Biserica Ortodoxă Rusă, ca fiind profund neortodoxe, necreștine și împotriva umanității chemată să fie „...luminată...spălată, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh” (Slujba Botezului). Așa cum Rusia a invadat Ucraina, așa și Patriarhatul Moscovei al Patriarhului Chiril a invadat Biserica Ortodoxă, ca de exemplu în Africa, producând dezbinare și ceartă, cu nespuse consecințe rele nu doar asupra trupurilor cât în suflete, periclitând mântuirea celor credincioși.[1] |
” |
— O Declarație asupra învățăturii referitoare la „Lumea rusă” („Russkiy mir”), 13 martie 2022
| ||
Cuprins
[modificare | modificare sursă]Documentul constă din două părți, prima este o notă introductivă care condamnă „ erezia ” conceptului Lumii ruse. A doua parte a documentului oferă un fundament scriptural și citează tradiția sacră, spre a susține că ortodoxia nu acceptă acțiunile „rușinoase” efectuate de guvernul rus și de Biserica Ortodoxă Rusă aflată sub conducerea Patriarhului Chiril.[1][22]
Astfel, sunt condamnate șase aspecte asumate de către Biserica Ortodoxă Rusă, declarate de semnatari ca fiind pseudo-ortodoxe, respectiv: înlocuirea Împărăției lui Dumnezeu cu o împărăție pământească, îndumnezeirea statului printr-o teocrație și prin cezaropapism, care, privează Biserica de libertatea de a se opune nedreptății, divinizarea unei culturi, demonizarea maniheeană a Occidentului și supravalorizarea culturii orientale, refuzul de a spune adevărul și nerecunoașterea „intenției criminale și culpabilității” unei părți.[23]
Semnatarii declarației leagă această „erezie” de un anumit tip de etno-filetism[22] și de fundamentalismul religios ortodox.[9]
Semnatarii
[modificare | modificare sursă]Documentul a fost semnat de teologi și clerici ai Ortodoxiei Răsăritene din Grecia, Rusia, Georgia, România, Ucraina, Bulgaria, Franța, Cehia, SUA, Liban, Germania, Belgia, Canada, precum și câțiva teologi din India și Serbia.[22] Câteva sute de semnatari sunt membri ai Bisericii Ortodoxe Ruse sau ai unor instituții care urmează tradițiile Ortodoxei Ruse, în mod particular teologi de la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vladimir” din New York(en)[traduceți] sau familia Lossky(en)[traduceți] din Franța.[22]
Documentul a precedat condamnările oficiale din partea Patriarhiei Alexandriei și a întregii Africi,[24][25][26] iar mai târziu din partea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului.[27][28].
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ arabă إعلان عن مفهوم عقیدة الأرض الروسية; bulgară Декларация против идеологията на Руския свят; georgiană დეკლარაცია რუსული სამყაროს სწავლების შესახებ; greacă Διακήρυξη κατά της διδασκαλίας περί Ρωσικού Κόσμου; engleză A Declaration on the "Russian World" Teaching; rusă Декларация об учении о Русском мире.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d „A Declaration on the "Russian World" (Russkii mir) Teaching”. Public Orthodoxy (în engleză). Fordham University(d). . Accesat în .
- ^ a b „UHundreds of experts sign declaration denouncing religious ideology driving Vladimir Putin's invasion of Ukraine”. www.exeter.ac.uk (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Pullella, Philip (). „Analysis: Ukraine invasion splits Orthodox Church, isolates Russian patriarch”. Reuters (în engleză). Accesat în .
- ^ „Ecumenism as victim of war: Scholars condemn position of Moscow patriarch”. Crux (în engleză). Accesat în .
- ^ „М. Н. Тихомиров. Список русских городов дальних и ближних”. litopys.org.ua. Accesat în .
- ^ Абаринов, Владимир; Сидорова, Галина (). „"Русский мир", бессмысленный и беспощадный”. Радио Свобода (în rusă). Accesat în .
- ^ a b „Russia's Orthodox Soft Power”. www.carnegiecouncil.org (în engleză). Accesat în .
- ^ Heneghan, Gabriela Baczynska and Tom. „The Russian Orthodox Church Acts As Putin's 'Soft Power' In Ukraine”. Business Insider (în engleză). Accesat în .
- ^ a b (2022) "A Declaration on the ‘Russian World’ Teaching," Occasional Papers on Religion in Eastern Europe: Vol. 42 : Iss. 4 , Article 11.
- ^ „Русский архипелаг – Русский Мир: восстановление контекста”. archipelag.ru. Accesat în .
- ^ Fati︠u︡shchenko, Valentin Ivanovich; Фатющенко, Валентин Иванович (). Russkiĭ mir v kontekste mirovykh t︠s︡ivilizat︠s︡iĭ : kurs lekt︠s︡iĭ. Gnozis. Moskovskiĭ gosudarstvennyĭ universitet im. M.V. Lomonosova. Fakulʹtet inostrannykh i︠a︡zykov i regionovedenii︠a︡., Московский государственный университет им. М.В. Ломоносова. Факультет иностранных языков и регионоведения. Moskva. ISBN 978-5-94244-026-8. OCLC 462785232.
- ^ „The new Russian cult of war”. The Economist. ISSN 0013-0613. Accesat în .
- ^ Service, Meagan Saliashvili-Religion News. „Orthodox Debate Ethnocentric Churches Amid Russia-Ukraine War”. News & Reporting (în engleză). Accesat în .
- ^ Ashenden, Robin (). „Putin's unholy alliance and the sins of the Russian Orthodox church”. The Spectator (în engleză). Accesat în .
- ^ a b Imbert, Nicolas (). Vers la construction d'un partenariat entre l'Eglise et l'Etat en Russie post-soviétique ? (în franceză). Science-Po – Aix: Aix Marseille Université – Institut d'études politiques.
- ^ a b Stoeckl, Kristina (). Russian Orthodoxy and Secularism. Leiden. ISBN 978-90-04-44015-9. OCLC 1266679755.
- ^ Imbert, Nicolas (). „Ambiguïté et multi-vocalité des relations entre l'église et l'état: En contexte postsoviétique”. Revue d'études comparatives Est-Ouest. N° 1–2 (1): 207–215. doi:10.3917/receo1.531.0207. ISSN 0338-0599.
Dans ce contexte, l’auteure évoque « une symphonie des vues » entre l’Église et l’État en Russie. Cette symphonie se retrouve dans la diffusion de l’idée du « monde russe » (russkij mir), un projet idéologique visant à « renforcer la sphère de l’influence culturelle russe » à l’étranger (Alicja Curanovic, in Köllner, p. 205). L’adoption de ce discours est favorable à l’État russe car il lui assure la légitimation de son action politique à l’étranger en usant du pouvoir symbolique dont dispose l’Église ; il l’est aussi à l’Église russe car il lui permet d’étendre son influence et, le cas échéant, de bénéficier des moyens diplomatiques de l’État russe.
- ^ „Russia obstructs recognition of the OCU by Georgian Church, - Metropolitan Epifaniy - RISU”. Accesat în .
- ^ „Semi-Recognized States and Ambiguous Churches: The Orthodox Church in South Ossetia and Abkhazia”, Journal of Church and State, 57 (4), pp. 621–639, ISSN 0021-969X
- ^ „Metropolitan Hilarion of Volokolamsk: "It is impossible to speak of 'the recognition of the sacraments' administered by schismatics"”. Accesat în .
- ^ „Russian Orthodox Church calls for re-baptizing Ukrainian children - RISU”. Accesat în .
- ^ a b c d e f Panagiotis. „A Declaration on the "Russian World" (Russkii mir) Teaching”. Ακαδημία Θεολογικών Σπουδών Βόλου (în engleză). Accesat în .
- ^ Weigel, George (). „An Orthodox Awakening”. First Things. Accesat în .
- ^ „Ανδρείες αποφάσεις Πατριαρχείου Αλεξανδρείας: Παύει μνημόνευση Κυρίλλου, καθαιρεί Λεωνίδα, καταδικάζει "ρωσικό κόσμο"”. Accesat în .
- ^ „Καθαίρεση Μητροπολίτη και διακοπή της μνημόνευσης του Πατριάρχη Μόσχας”. Accesat în .
- ^ „Patriarch Theodoros stops commemorating Patriarch Kirill, Russian Exarch declared defrocked by Alexandria | The Paradise News”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bartholomew: Russian Church has sided with Putin, promotes actively the ideology of Rousskii Mir | Orthodox Times (en)”. Accesat în .
- ^ „The doctrine of the "Russian world" is a dualistic political religion”. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Traducerea Declarațieie în limba română: O Declarație privind învățătura “Lumii Ruse” (Russkii mir); publicorthodoxy.org, Data: 13 martie 2022, Duminica Ortodoxiei.
Vezi si
[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||