Nicolae Văcăroiu

Date personale
Nicolae Văcăroiu

Născut	5 decembrie 1943 (80 de ani)^[1] Cetatea Albă, Județul Cetatea-Albă, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician economist cadru didactic universitar[*]
Limbi vorbite	limba română
Președinte în Curtea de Conturi a României
În funcție 14 octombrie 2008 – 2017
Precedat de	Dan Drosu Șaguna
Senator al României
În funcție 20 decembrie 1996 – 14 octombrie 2008
Circumscripția	Argeș[*]
Legislatură	3 legislaturi legislatura 1996–2000[] legislatura 2000–2004[] legislatura 2004–2008[*]
Președinte al Senatului României
În funcție 20 decembrie 2000 – 14 octombrie 2008
Precedat de	Mircea Ionescu-Quintus
Succedat de	Ilie Sârbu
Circumscripția	Argeș
Grup parlamentar	Partidul Social Democrat
Al 55-lea prim-ministru al României
În funcție 4 noiembrie 1992 – 11 decembrie 1996
Precedat de	Theodor Stolojan
Succedat de	Victor Ciorbea
Președintele României
Precedat de	Traian Băsescu
Succedat de	Traian Băsescu

Premii	Ordinul Național de Merit[*]
Partid politic	PSD (2001–prezent) PDSR (1993–2001) FDSN (1992–1993) FSN (1989–1992) PCR (până la 1989)
Alma mater	Academia de Studii Economice din București
Semnătură

Modifică date / text

Nicolae Văcăroiu (n. 5 decembrie 1943, Cetatea Albă, Județul Cetatea-Albă, România) este un politician român, cel de-al 55-lea prim-ministru al României între 1992 și 1996 din partea PDSR. Între 2000 și 2008 a fost președinte al Senatului României din partea PSD.

Origine

Nicolae Văcăroiu s-a născut în anul 1943, în orașul Cetatea Albă din Bugeac (azi în Ucraina), într-o familie de români basarabeni.^[2]

Studii

În 1969, a absolvit Academia de Studii Economice București - Facultatea de Finanțe, specialitatea Finanțe-Credit.

Activitate profesională

În perioada 1996-1997 a fost vicepreședinte al Băncii Comerciale Române.

În perioada 1990-1992 a fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, șef al Departamentului Impozite și Taxe din Ministerul Economiei și Finanțelor (1991), Președinte al Comitetului interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior (1992).

În 1990, a fost adjunct al ministrului Economiei Naționale.

Între 1975 și 1985 a fost profesor asociat la Facultatea de economie tehnologică din cadrul Academiei de Studii Economice.

În perioada 1969-1990 a lucrat în Comitetul de Stat al Planificării, ajungând director general în 1987.

Cariera politică

Prim-ministru al României

Articol principal: Guvernul Nicolae Văcăroiu.

În urma victoriei FDSN în alegerile din 1992, Văcăroiu a fost desemnat prim-ministru independent până în 1996. La 20 noiembrie 1992 a fost învestit în funcție ,independent , până in 1996, când s-a înscris in PDSR. Pe plan intern, mandatul său de premier a început cu unele reforme economice limitate în domeniile prețurilor, fiscal-bugetar, monetar și industrial, care au făcut posibilă reluarea, începând cu 1993, a creșterii economice a României. În perioada 1993–1996, PIB-ul a crescut cu 17,5%, după o contractare de 24,5% în perioada 1990–1992 imediat după căderea regimului comunist. După o scădere a producției industriale, în perioada 1990-1992, cu 49% s-a realizat în perioada 1993-1996 o creștere în acest sector de 22%. Această creștere nu era însă sustenabilă, multe întreprinderi rămânând sub managementul defectuos al statului, și au produs mult pe stoc doar pentru a raporta cifre în creștere ale producției; în același timp, investițiile străine erau aproape inexistente,^[3] întrucât Guvernul se opunea oricărei privatizări semnificative în industrie, deși la acea dată multe întreprinderi încă mai puteau fi vândute la prețuri rezonabile. Amânările acestea au făcut ca România să intre în recesiune la sfârșitul guvernării lui Văcăroiu, ca și Bulgaria.^[4] În schimb, Văcăroiu a optat pentru o metodă ineficientă de privatizare — distribuirea unor titluri de acționar populației generale, cu opțiunea de a subscrie la unele companii de stat, fără însă a oferi nicio informație reală și pertinentă privind situația economică a acelor întreprinderi. La sfârșitul mandatului său, situația majorității întreprinderilor de stat era dezastruoasă, chiar și a Bancorex (o bancă ce se ocupa de comerțul exterior și avea perspective de succes), ceea ce a făcut ca România să fie aproape de incapacitatea de plată.^[5]

Pe plan internațional, în ce privește perspectiva aderării la Uniunea Europeană, la 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere la Comunitatea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995,^[6] iar în iunie 1995 a obținut acordul tuturor forțelor politice privind obiectivul aderării țării la Uniunea Europeană. De asemenea, s-a făcut prima cerere de aderare la NATO.^[5] În ce privește relațiile cu vecinii, convenirea de tratate bilaterale a întârziat. Cum Iugoslavia era sub embargo internațional din cauza acțiunilor sale în Croația și Bosnia, relațiile cu aceasta au fost înghețate. Republica Moldova și Ucraina acuzau România de iredentism, printre altele și pentru că coaliția ce sprijinea guvernul lui Văcăroiu cuprindea forțe naționaliste și conservator-comuniste (Partidul Unității Naționale Române, Partidul România Mare și Partidul Socialist al Muncii) și deoarece insista ca tratatele bilaterale să facă referire la pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, care dusese la pierderi teritoriale pentru România în favoarea Uniunii Sovietice, de la care Ucraina și Moldova își moșteniseră frontierele (tensiunile s-au redus după vizite ale lui Văcăroiu și Oliviu Gherman la Chișinău și Kiev în prima jumătate a lui 1995). Ungaria, la rândul ei, negocia un tratat de bază, dar România refuza să accepte introducerea în acest tratat a unui angajament de a respecta recomandarea 1201 a Consiliului Europei privind minoritățile.^[7] Tratatul cu Ungaria s-a semnat în septembrie 1996,^[8] și în mai 1996 s-a putut semna și tratatul cu Iugoslavia, după acordul de la Dayton și ridicarea embargoului asupra acelei țări.^[9]

Președintele Senatului, activitate parlamentară

În legislaturile 1996-2000, 2000-2004 și 2004-2008 a fost senator PDSR, și apoi PSD, de Argeș, ocupând în această calitate funcția de Președinte al Biroului Permanent al Senatului (1999–2000) și președinte al Senatului României (2000–2008) pe parcursul a două mandate consecutive (2000–2004 și 2004–2008). În legislatura 1996-2000, Nicolae Văcăroiu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg și Republica Federativă a Braziliei. În legislatura 2000-2004, Nicolae Văcăroiu a inițiat 4 propuneri legislative care au fost promulgate lege. În această legislatură, Nicolae Văcăroiu a avut 1753 de luări de cuvânt. În legislatura 2004-2008, Nicolae Văcăroiu a inițiat 8 propuneri legislative din care 4 au fost promulgate lege și a avut 3686 de luări de cuvânt. Nicolae Văcăroiu a demisionat din Senat pe data de 20 octombrie 2008 și a fost înlocuit de senatoarea Luminița Gheorghiu.

Note

^ Nicolae Vacaroiu, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
^ BBCRomanian.com, www.bbc.co.uk
^ Cristian Hostiuc (15 decembrie 2003), „Au nevoie de dolarii, nu de voturile lor”, Ziarul financiar, accesat în 27 iunie 2017
^ „1992 - 1996 - Epoca liniștii și a stagnării cu Iliescu și Văcăroiu”, Adevărul, 20 iunie 2010, accesat în 27 iunie 2017
^ ^a ^b Larisa Bernaschi (3 octombrie 2015), „Nicolae Văcăroiu, primul premier cu mandat întreg”, Evz.ro, accesat în 27 iunie 2017 Text " Serial EVZ -" ignorat (ajutor)
^ Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, „Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte (Acordul European sau Acordul de asociere)”, Mdrl.ro, accesat în 28 iunie 2017
^ „Building Democracy. The OMRI Annual Survey of Eastern Europe and the Former Soviet Union, 1995”. Open Media Research Institute. Accesat în 27 iunie 2017.
^ „Astazi :: Tratatul de la Timișoara”, Vestul.ro, accesat în 27 iunie 2017
^ „Lege nr. 112/1996 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de prietenie, bună vecinătate și cooperare dintre România și Republica Federală Iugoslavia, semnat la Belgrad la 16 mai 1996 – DRI”, Dri.gov.ro, accesat în 27 iunie 2017 ^{[nefuncțională]}

Bibliografie suplimentară

Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 344–350

Vezi și

Legături externe

Articole biografice

Curtea de Conturi a Romaniei - Istoric conducere Arhivat în 13 august 2020, la Wayback Machine.
Nicolae Văcăroiu - Curriculum Vitae, 20 aprilie 2007, Amos News
Vom avea "un președinte pentru liniștea noastră", 20 aprilie 2007, Evenimentul zilei - pagina 2
Amintiri negre din prima republică "Văcăroiu", 20 aprilie 2007, Evenimentul zilei

Predecesor:
Traian Băsescu

Președintele interimar al României
20 aprilie 2007 — 19 mai 2007

Succesor:
Traian Băsescu

Predecesor:
Theodor Stolojan

Prim-ministrul României
4 noiembrie 1992 — 12 decembrie 1996

Succesor:
Victor Ciorbea

Format:Guvernul Nicolae Văcăroiu

[b2798f6a7699ed2814df0e9cd723b7b1-1] Nicolae Vacaroiu, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017

[2] BBCRomanian.com, www.bbc.co.uk

[Ziarul_financiar_2017-06-27-3] Cristian Hostiuc (15 decembrie 2003), „Au nevoie de dolarii, nu de voturile lor”, Ziarul financiar, accesat în 27 iunie 2017

[adev2010-06-20-4] „1992 - 1996 - Epoca liniștii și a stagnării cu Iliescu și Văcăroiu”, Adevărul, 20 iunie 2010, accesat în 27 iunie 2017

[evz2017-06-27-5] Larisa Bernaschi (3 octombrie 2015), „Nicolae Văcăroiu, primul premier cu mandat întreg”, Evz.ro, accesat în 27 iunie 2017 Text " Serial EVZ -" ignorat (ajutor)

[Mdrl.ro_2017-06-28-6] Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, „Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte (Acordul European sau Acordul de asociere)”, Mdrl.ro, accesat în 28 iunie 2017

[7] „Building Democracy. The OMRI Annual Survey of Eastern Europe and the Former Soviet Union, 1995”. Open Media Research Institute. Accesat în 27 iunie 2017.

[Vestul.ro_2017-06-27-8] „Astazi :: Tratatul de la Timișoara”, Vestul.ro, accesat în 27 iunie 2017

[Dri.gov.ro_2017-06-27-9] „Lege nr. 112/1996 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de prietenie, bună vecinătate și cooperare dintre România și Republica Federală Iugoslavia, semnat la Belgrad la 16 mai 1996 – DRI”, Dri.gov.ro, accesat în 27 iunie 2017 ^{[nefuncțională]}

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

v d m Președinții Senatului României
Corpul Ponderator 1864 - 1866	Nifon Rusailă
Senat 1866 - 1940	Nifon Rusailă Ștefan Golescu Nicolae Golescu Alexandru Plagino Nifon Rusailă Calinic Miclescu Constantin Bosianu Dimitrie Ghica Ioan Emanoil Florescu Nicolae Kretzulescu Ion Emanoil Florescu Constantin Boerescu Gheorghe Grigore Cantacuzino Dimitrie Ghica Dimitrie A. Sturdza Eugeniu Stătescu Nicolae Gane Constantin Boerescu Eugeniu Stătescu Petre S. Aurelian Constantin Boerescu Petre S. Aurelian Constantin Budișteanu Gheorghe Grigore Cantacuzino Theodor Rosetti Ion N. Lahovari Basile M. Missir Emanoil Porumbaru Dimitrie Dobrescu Paul Bujor Constantin Coandă Mihail Pherekyde Constantin I. Nicolaescu Constantin Coandă Constantin I. Nicolaescu Traian Bratu Mihail Sadoveanu Nicolae Costăchescu Leonte Moldovan Constantin Dimitriu-Dovlecel Alexandru Lapedatu Nicolae Iorga Constantin Argetoianu
Senat din 1990	Alexandru Bârlădeanu Oliviu Gherman Petre Roman Mircea Ionescu-Quintus Nicolae Văcăroiu Doru-Ioan Tǎrǎcilǎ^[1] Ilie Sârbu Mircea Geoană Petru Filip^[2] Vasile Blaga Crin Antonescu Cristian Dumitrescu^[3] Călin Popescu-Tăriceanu Teodor Meleșcanu Titus Corlățean^[4] Robert Cazanciuc^[5] Anca Dragu Florin Cîțu Alina Gorghiu^[6]
^* interimar