Nicolae Caragea
| Nicolae Caragea | |
 Domn al Țării Românești | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1737  Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Decedat | 1784 (47 de ani) Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Copii | Ioánnis N. Karatzás[*] |
| Ocupație | diplomat Dragoman |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Familia Caradja |
 Domn al Țării Românești | |
| Domnie | 15 ianuarie 1782 – 17 iulie 1783 |
| Predecesor | Alexandru Vodă Ipsilanti |
| Succesor | Mihai Suțu |
Modifică date / text  | |
Nicolae Constantin Caragea, alternativ Caradja (n. 1737 - 1784) a fost domnul Țării Românești între 15 ianuarie 1782 - 17 iulie 1783.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Era fiul lui Constantin Caragea și a Zefirei Șuțu.
A fost mare dragoman al Imperiului Otoman la Constantinopol (septembrie 1777 - ianuarie 1782).
În timpul domniei lui s-au dat o serie de dispoziții de poliție edilitară, sanitară, a drumurilor, a localurilor publice și a străinilor. S-au luat măsuri privind igiena publică, măturarea coșurilor, controlul cafenelelor, a hanurilor și a drumurilor. Tot el a oprit portul ilegal de arme și uniforme, de teama unor mișcări și răzmerițe din cauza „stoarcerilor” de bani. Pentru a controla ieșirea din țară a celor nemulțumiți, Caragea a introdus pașușul, pașaportul (cf. maghiara passzus, sârbo-croata pasoš, germana Pass).
În 1783, Nicolae Caragea a crescut birurile, cu scopul plătirii cheltuielilor avute ca mijlocitor între producătorii principatului și Sublima Poartă, care cerea cantități mari de resurse pentru întreținerea Constantinopolului.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Hitchins, p. 29
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Eugène Rizo Rangabé, Livre d'Or de la Noblesse Phanariote et de Familles Princières de Valachie et de Moldavie, Athens, 1892
- Hitchins, K; Românii; 1774-1866, editura Humanitas, București, 2013.
- Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1935
- Ștefan Ionescu, Bucureștii în vremea fanarioților, Editura Dacia, Cluj, 1974.
- Constantin Giurescu, Istoria românilor, Ed. Bic All, București, 2007 ISBN 978-973-571-707-0
- L. Cârjan, Istoria Poliției Române de la origini până în 1949, Editura Vestala, București 2000
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| Predecesor: Alexandru Ipsilanti |
1782 – 1783 |
Succesor: Mihai Șuțu |
