Sari la conținut

Mihai Gafițanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Gafițanu
Date personale
Născut (90 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata

Mihai Gafițanu (n. 16 septembrie 1934, Iași) este un profesor universitar român în domeniul ingineriei mecanice.

După studiile de liceu, terminate în 1952, Mihai Gafițanu a absolvit (1957) Facultatea Electrotehnică, Secția Mecano-Energetică, de la Institutul Politehnic din Iași. În 1968 a susținut teza de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul capacității portante a angrenajelor cu roți dințate cilindrice din poliamidă pe roți dințate din oțel.” A fost prorector și rector al Universității Tehnice "Gh. Asachi" din Iași. A efectuat specializări la Rensselaer Polytechnic Institute, Troy, New York, SUA, Institutul Bauman din Moscova, Imperial College din Londra, precum și în Grecia și Iugoslavia. A fost Profesor Asociat la Luoyang Institute of Technology, China și la Massachussets Institute of Technology, SUA.

Activitate academică

[modificare | modificare sursă]

Mihai Gafițanu a avut o activitate academică de înalt nivel în domeniile de cercetare științifică, publicații și conducere. A adus contribuții în domeniul diagnosticării vibroacustice a mașinilor și utilajelor, a tehnicilor și metodelor de analiză a tensiunilor pe cale electrorezistivă[1], a rulmenților etc. A condus 31 lucrări de doctorat finalizate.

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Mihai Gafițanu, Dumitru Mocanu, Dan Pavelescu, ș.a. Organe de mașini, 2 vol., (1981-1983), Editura Tehnică, București
  • Mihai Gafițanu, Diomid Nastase ș.a., Rulmenți. Proiectare și tehnologie, 2 vol., 1985, Editura Tehnică, București
  • Mihai Gafițanu, Virgil Focșa, Vasile Merticaru, Leopold Biborosch, Vibrații și zgomote, Editura Junimea, Iași, 1980

Activitate politică

[modificare | modificare sursă]

Mihai Gafițanu a fost membru deplin în Comitetul Central al Partidului Comunist Român.[2]

Distincții, onoruri

[modificare | modificare sursă]

Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice a Moldovei[3]

  1. ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități. Editura Litera Internațional, Bucurerști, 2011
  2. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Aurel Marinciuc, Universitaea Tehnică a Moldovei, 1964-2004, Chișinău, Ed. Museum, 2004, p. 46