Lucrezia Tornabuoni
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Lucrezia Tornabuoni | |
Date personale | |
---|---|
Născută | Florența, Republica Florentină |
Decedată | (54 de ani) Florența, Republica Florentină |
Înmormântată | basilica di San Lorenzo[*] |
Părinți | Francesco Tornabuoni[*] Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini[*] |
Frați și surori | Giovanni Tornabuoni[*] |
Căsătorită cu | Piero di Cosimo de' Medici |
Copii | Nannina de' Medici[*] Lorenzo de' Medici Giuliano de' Medici Maria di Piero de' Medici[*] Bianca de' Medici[*] |
Ocupație | poet scriitoare |
Limbi vorbite | limba italiană[1] |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Casa Tornabuoni[*] |
Modifică date / text |
Lucrezia Tornabuoni (n. , Florența, Republica Florentină – d. , Florența, Republica Florentină) a fost fiica lui Francesco di Simone Tornabuoni și a soției sale, Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini.
În anul 1444, Lucrezia s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de' Medici, fiul lui Cosimo de' Medici, un bancher bogat din Florența. Familia Tornabuoni trăia în exil iar Cosmio i-a ajutat să se reîntoarcă în Florența.
Căsătoria și copii
[modificare | modificare sursă]Piero și Lucrezia au avut împreună șase copii, dar doi dintre ei au murit la naștere. Copii care au supraviețuit sunt:
- Bianca de' Medici (1445–1505), căsătorită cu Guglielmo de' Pazzi, a fost mamă a 15 copii.
- Lucrezia de' Medici (1448–1493), căsătorită cu Bernardo Rucellai. Este cunoscută și ca Nannina.
- Lorenzo de' Medici (1449–1492), Signore de Florence, s-a căsătorit cu Clarice Orsini.
- Giuliano de' Medici (1453–1478), tatăl Papei Clement al VII-lea.
- Maria de' Medici (1455-1479), mama cardinalului Luigi de' Rossi.
- Doi gemeni de sex masculin, care au murit la scurt timp după naștere.
Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A acceptat să o crească pe Maria, fiica nelegitimă a lui Piero, împreună cu proprii ei copii.
Lucrezia și Piero s-au asigurat că aceștia primesc o educație bună în cultură, arte plastice și pictură și s-au angajat să fie educați în filzofie, contabilitate și politică.
Lucrezia și Piero voiau să fie acceptați și în afara Florenței, în special în Roma. Pentru a îmbunătăți starea socială a familiei, Lucrezia a aranjat o căsătorie pentru fiul ei, Lorenzo, cu Clarice Orsini. Zestrea fetei a fost de 6.000 de florentini.
Cultura
[modificare | modificare sursă]Lucrezia a scris sonete, pe care le citea faimoșilor poeți, comparându-și propria artă cu a lor. Nimeni nu știe data reală când acestea au fost scrise. Cinci dintre ele sunt cu temă religioasă (povești sacre), opt imnuri și un cântec inspirat din creațiile artiștilor. A scris povești despre Esther, Susanna, Tobias, Ioan Botezătorul și Iuda.
Viața politică
[modificare | modificare sursă]Alături de soțul ei, Lucrezia a ajutat la crearea unor punți de legătură între familia soțului ei și nobilime.
Piero a murit în 1469 de gută și boală la plămâni. După moartea sa, ea a obținut mai multă libertate și a cumpărat bunuri imobiliare, atât în Florența cât și la Pisa.
Lucrezia a murit în 1482 la vârsta de 54 de ani.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Autoritatea BnF, accesat în