Sari la conținut

Lucrezia Tornabuoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucrezia Tornabuoni
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Florența, Republica Florentină Modificați la Wikidata
Decedată (54 de ani) Modificați la Wikidata
Florența, Republica Florentină Modificați la Wikidata
Înmormântatăbasilica di San Lorenzo[*][[basilica di San Lorenzo (church in Florence, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiFrancesco Tornabuoni[*][[Francesco Tornabuoni (Italian merchant and ambassador)|​]]
Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini[*][[Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini (Italian noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGiovanni Tornabuoni[*][[Giovanni Tornabuoni (Florentine merchant and banker)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPiero di Cosimo de' Medici Modificați la Wikidata
CopiiNannina de' Medici[*][[Nannina de' Medici (Italian noblewoman, sister of Lorenzo the Magnificent)|​]]
Lorenzo de' Medici
Giuliano de' Medici
Maria di Piero de' Medici[*][[Maria di Piero de' Medici (Italian noblewoman, sister of Lorenzo the Magnificent)|​]]
Bianca de' Medici[*][[Bianca de' Medici (Italian noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa Tornabuoni[*][[Casa Tornabuoni (Florentine noble family)|​]]

Lucrezia Tornabuoni (n. , Florența, Republica Florentină – d. , Florența, Republica Florentină) a fost fiica lui Francesco di Simone Tornabuoni și a soției sale, Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini.

În anul 1444, Lucrezia s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de' Medici, fiul lui Cosimo de' Medici, un bancher bogat din Florența. Familia Tornabuoni trăia în exil iar Cosmio i-a ajutat să se reîntoarcă în Florența.

Căsătoria și copii

[modificare | modificare sursă]

Piero și Lucrezia au avut împreună șase copii, dar doi dintre ei au murit la naștere. Copii care au supraviețuit sunt:

Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A acceptat să o crească pe Maria, fiica nelegitimă a lui Piero, împreună cu proprii ei copii.

Lucrezia și Piero s-au asigurat că aceștia primesc o educație bună în cultură, arte plastice și pictură și s-au angajat să fie educați în filzofie, contabilitate și politică.

Lucrezia și Piero voiau să fie acceptați și în afara Florenței, în special în Roma. Pentru a îmbunătăți starea socială a familiei, Lucrezia a aranjat o căsătorie pentru fiul ei, Lorenzo, cu Clarice Orsini. Zestrea fetei a fost de 6.000 de florentini.

Lucrezia a scris sonete, pe care le citea faimoșilor poeți, comparându-și propria artă cu a lor. Nimeni nu știe data reală când acestea au fost scrise. Cinci dintre ele sunt cu temă religioasă (povești sacre), opt imnuri și un cântec inspirat din creațiile artiștilor. A scris povești despre Esther, Susanna, Tobias, Ioan Botezătorul și Iuda.

Viața politică

[modificare | modificare sursă]

Alături de soțul ei, Lucrezia a ajutat la crearea unor punți de legătură între familia soțului ei și nobilime.

Piero a murit în 1469 de gută și boală la plămâni. După moartea sa, ea a obținut mai multă libertate și a cumpărat bunuri imobiliare, atât în Florența cât și la Pisa.

Lucrezia a murit în 1482 la vârsta de 54 de ani.

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în