Sari la conținut

Jules Perahim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jules Perahim

Fotografie din tinerețe
Date personale
Nume la naștereJules Blumenfeld Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
București, România[6] Modificați la Wikidata
Decedat (93 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise
Grave of Vanci[*][[Grave of Vanci |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgnia Bogoslava, Marina Vanci
Copii2, Matei și Rozalia
Cetățenie România (–)
 Franța
 Regatul României (–)
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
Locul desfășurării activitățiiFranța[7] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[4] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
Stilrealism socialist, suprarealism
Profesor pentruAlbert Poch  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jules Perahim, (n. 24 mai 1914, București – d. 2 martie 2008, Paris) a fost un pictor român, evreu de origine, care a excelat în stilul suprarealismului, dar și al realismului socialist.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Născut Iuliș Blumenfeld, Jules Perahim a fost elev al pictorilor Nicolae Vermont și Costin Petrescu. Perahim se distanțează rapid de aceștia la începutul anilor 1930, devenind una din tinerele figuri ale avangardismului suprarealist românesc.

Devine cunoscut sub numele artistic de Perahim, cuvânt care înseamnă în ebraică "flori", a cărui proveniență constă din traducerea numelui său de familie Blumenfeld (câmp cu flori)[8].

Colaborează la revistele avangardiste unu (1930 - 1932) și Alge (1930 - 1933) , pe care o înființează cu Gherasim Luca și Aurel Baranga. În 1932, are loc prima expoziție personală de tablouri și desene, de tendință suprarealistă, metafizică, la București. Expune la București și la Brașov în 1936 tablouri și desene cu evidente accente de critică socială.

În 1938, expune la Praga, unde îl întâlnește pe artistul dadaist John Heartfield. Întors în România în timpul ascensiunii fascismului, este amenințat pentru desenele antinaziste și anticapitaliste publicate în presă ("Cuvântul liber", "Reporter", "Pinguin") și este nevoit să se refugieze în URSS, unde dezastrele războiului îl împing până în Armenia, unde își câștigă existența ca decorator al unui teatru pentru răniți.

În martie 1944, este mobilizat la Moscova pentru a fi tehnoredactorul revistei de front "Graiul nou". În această calitate, se întoarce în România în momentul în care aceasta se detașează de Axă. Lucrează ca profesor de scenografie și tehnica artelor grafice la Institutul de Arte Plastice din București (1948 - 1956) și ca redactor-șef al revistei "Arta plastică" (1956 - 1964). De asemenea a colaborat la revista „Veac Nou”. În acest timp, se consacră exclusiv artelor aplicate, ilustrației de carte, decoruri de teatru, decorații murale și ceramică. Din anii șaizeci revine la pictură. În 1969 expune tablouri la Ierusalim și se stabilește în Franța în 1969 [9] și realizează apoi cu succes circa patruzeci de expoziții personale în diverse țări ale lumii.

Începând din anii '90, opera lui Perahim este prezentă și în muzeele românești. Perahim a murit în anul 2008 la Paris, la vârsta de 94 de ani. A fost înmormântat la Cimitirul Père-Lachaise. Văduva lui, Marina Vanci-Perahim, istoric al artelor, profesoară emerită la Sorbona, a moștenit drepturile intelectuale și patrimoniale ale artistului.

Expoziții

[modificare | modificare sursă]

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Maestru emerit al artei (1962)[10]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Jules Perahim, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  2. ^ a b Jules Perahim (în engleză), RKDartists 
  3. ^ a b Jules Perahim, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  4. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  6. ^ „Jules Perahim”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ RKDartists, accesat în  
  8. ^ „Jules Perahim cel cu nume de flori”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ Observator cultural, Nr. 156 / 13-19 martie 2008 Amintirea lui Jules Perahim[nefuncțională – arhivă]
  10. ^ Revista Teatrul, anul VII, nr. 4, aprilie 1962.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Édouard Jaguer, Jules Perahim, ed. arcane 17, 1990, Paris, ISBN 2903945446, și Stelian Tănase, București 2008.
  • fr Jaguer, Édouard: Jules Perahim, ed. Arcane, 1990, ISBN 2903945446.
  • Stelian Tănase coord. „Avangarda românească în arhivele Siguranței”, Editura Polirom, 2008
  • Mircea Deac, „Lexicon critic și documentar Pictori, sculptori și desenatori din România secolele XV-XX”, Editura Medro, 2008
  • Alexandru Cebuc, Vasile Florea, Negoiță Lăptoiu, „Enciclopedia artiștilor români contemporani”, Ed. ARC 2000, vol. V, 2003, p. 148
  • Constantin Prut, „Dicționar de artă modernă și contemporană”, ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, 2016, pp. 512–513.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924-1944)
Președinți
Vicepreședinți
Laureați
George Demetrescu Mirea (1924) • Gheorghe Petrașcu (1925) • Theodor Pallady (1926) • Dimitrie Paciurea (1927) • Ștefan Popescu (1928) • Gabriel Popescu (1929) • Jean Alexandru Steriadi (1930) • Ion Theodorescu-Sion (1937) • Marius Bunescu (1938) • Camil Ressu (1940) • Ion Jalea (1941) • Eustațiu Stoenescu (1942) • Cornel Medrea (1945) • Francisc Șirato (1945) • Nicolae Dărăscu (1946)
Participanți
Petre Abrudan • Nutzi Acontz • Costache Agafiței • Titus Alexandrescu • Edmond van Saanen Algi • Călin Alupi • Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Arutin Avachian • Hrandt Avakian • Corneliu Baba • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • August Baillayre • B'Arg • Ludovic Bassarab • Emil Wilhelm Becker • Ignat Bednarik • Dimitrie Belizarie • Dimitrie Berea • Leon Biju • Vasile Blendea • Catul Bogdan • Aurel Bordenache • Nicolae Brana • Constantin Brâncuși • Victor Brauner • Otto Briese • Bob Bulgaru • Marius Bunescu • Sever Burada • Teodor Burcă • Dumitru Cabadaeff • Alexandru Călinescu • Mihai Cămăruț • Richard Canisius • Boris Caragea • George Catargi • Henri Catargi • Tatiana Baillayre Balier Ceglokoff • Gheorghe Ceglokoff • Jean Cheller • George Chirovici • Alexandru Ciucurencu • Aurel Ciupe • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Elena Constante • Constantin C. Constantinescu • Mac Constantinescu • Ștefan Constantinescu • Isidora Constantinovici-Hein • Brăduț Covaliu • Horia Creangă • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Horia Damian • Nicolae Dărăscu • Jean David • Nuni Dona • Anastase Demian • Ștefan Dimitrescu • Ion Dimitriu-Bârlad • Vasile Dobrian • Eugen Drăguțescu • Hans Eder • Micaela Eleutheriade • Céline Emilian • Nicu Enea • Coca Farago • Iosif Fekete • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Oscar Han • Petre Hârtopeanu • Viorel Huși • Marcel Iancu • Iosif Iser • Ion Jalea • Aurel Jiquidi • Iosif Keber • Lidia Kotzebue • Gheorghe Labin • Romulus Ladea • Margareta Cosăceanu-Lavrillier • Emilian Lăzărescu • Gheorghe Leonida • Kimon Loghi • George Löwendal • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • Rodica Maniu • Tasso Marchini • Hans Mattis-Teutsch • M. H. Maxy • Cornel Medrea • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Corneliu Michăilescu • Fred Micoș • Friedrich Mieß • Claudia Millian • Paul Miracovici • Dimitrie D. Mirea • Despina Ghinokastra Istrati • Constantin Baraschi Mușat • Ary Murnu • Ion Lucian Murnu • Samuel Mützner • Gheorghe Naum • Marcel Olinescu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Alexandru Moser Padina • Theodor Pallady • Lili Pancu • Tache Papatriandafil • Jules Perahim • Gheorghe Petrașcu • Milița Petrașcu • Costin Petrescu • Alexandru Phoebus • Alexandru Plămădeală • Elena Popea • Gabriel Popescu • Ștefan Popescu • Vasile Popescu • Ion Grigore Popovici • Eremia Profeta • Borgo Prund • Camil Ressu • Gheorghe Teodorescu Romanați • Alexandru Satmari • Trude Schullerus • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Gheorghe Simotta • Ion Theodorescu-Sion • Alexandru Poitevin-Scheletti • Oscar Späthe • Jean Alexandru Steriadi • Laetiția Lucasievici • Nora Steriadi • Margareta Sterian • Iosif Steurer • Eustațiu Stoenescu • Carol Storck • Cecilia Cuțescu-Storck • Cecilia Storck Botez • Frederic Storck • Romeo Storck • Ipolit Strâmbu • Francisc Șirato • Dimitrie Știubei • Mișu Teișanu • George Tomaziu • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Alexandru Țipoia • Nicolae Vermont • Arthur Verona • Leon Viorescu • Aurel Vlad • Wanda Sachelarie-Vladimirescu • Anatol Vulpe • Alexandru Ziffer
Ajutați wikiedia pentru completarea formatului cu artiști notabili.
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924 - 1944).

Format:Realism socialist

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jules_Perahim&oldid=16037862