Jean Maximilien Lamarque
| Jean Maximilien Lamarque | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Saint-Sever, Aquitaine, Franța |
| Decedat | (61 de ani)[1][5][3][4][6] Paris, Franța |
| Cauza decesului | cauze naturale (holeră) |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | politician ofițer militar |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză[3] |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Franța |
| Ani de serviciu | 1792 - 1831 |
| Gradul | General de divizie |
| A comandat | Infanterie |
| Bătălii / Războaie | Războaiele revoluționare franceze, Războaiele napoleoniene |
| Ocupații ulterioare | Deputat, scriitor |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Marele Vultur al Legiunii de onoare, Marea Cruce a Ordinului celor Două Sicilii, titlul de Cavaler al ordinului de Saint-Louis |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Jean Maximilien Lamarque (n. , Saint-Sever, Aquitaine, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un comandant francez din perioada Războaielor napoleoniene, care mai târziu a devenit membru al Parlamentului francez. Ca un oponent al Vechiului Regim, este cunoscut pentru repetatele asupriri aduse activităților regaliste și legitimiste. Moartea sa a fost de asemenea catalizatorul unei revolte pariziene din iunie 1832, care a format baza revoltei descrisă în romanul Mizerabilii al lui Victor Hugo. În Sfânta Elena, Napoleon a spus despre general: „Generalii care păreau destinați să se ridice erau: Gérard, Clauzel, Foy și Lamarque. Ar fi fost noii mei mareșali.” („Les généraux qui semblaient devoir s’élever, les destinées de l’avenir, étaient Gérard, Clauzel, Foy, et Lamarque. C’étaient mes nouveaux maréchaux”.)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Jean Maximilien Lamarque, Roglo
- ^ Jean Maximien Lamarque, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Jean Maximilien Lamarque, SNAC, accesat în
- ^ Jean-Maximien Lamarque, base Sycomore, accesat în
- ^ BnF catalogue général, accesat în
