Sari la conținut

Ingmar Bergman

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ingmar Bergman
Date personale
Nume la naștereErnst Ingmar Bergman Modificați la Wikidata
Născut[7][8][9][10][11] Modificați la Wikidata
Uppsala Cathedral Assembly⁠(d), Uppsala län, Suedia[12] Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani)[7][8][9][10][12] Modificați la Wikidata
Fårö parish⁠(d), Comitatul Gotland, Suedia[12] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFårö begravningsplats[*][[Fårö begravningsplats (cemetery)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiErik Bergman[*][[Erik Bergman (Lutheran pastor)|​]]
Karin Bergman[*][[Karin Bergman ((1889-1966))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMargareta Bergman[*][[Margareta Bergman (romancieră suedeză)|​]][13]
Dag Bergman[*][[Dag Bergman (diplomat suedez)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElse Fisher[*][[Else Fisher (coregrafă suedeză)|​]] (–)
Ellen Bergman[*]​ (–)
Gun Bergman[*][[Gun Bergman (Swedish translator and journalist)|​]] (–)
Käbi Laretei[*][[Käbi Laretei (Estonian-Swedish pianist)|​]] (–)[13]
Ingrid von Rosen[*][[Ingrid von Rosen (scriitoare suedeză)|​]] (–)[13] Modificați la Wikidata
CopiiLena Bergman[*][[Lena Bergman (actress)|​]]
Eva Bergman[*]​[14]
Jan Bergman[*][[Jan Bergman (Swedish theatrical director (1946–2000))|​]][14]
Anna Bergman[*][[Anna Bergman (actriță suedeză)|​]][14]
Mats Bergman[*][[Mats Bergman (actor suedez)|​]][14]
Maria von Rosen[*][[Maria von Rosen (scriitoare suedeză)|​]][14]
Daniel Bergman[*][[Daniel Bergman (regizor de film suedez)|​]][14]
Linn Ullmann[*][[Linn Ullmann (Norwegian writer and journalist)|​]][13][14] Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia[15][13][16] Modificați la Wikidata
Religieagnosticism Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
regizor de teatru
scenarist
dramaturg
actor
producător de film
autobiograf[*]​
cineast
regizor[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiSuedia Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba suedeză[17][18] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Stockholm
Palmgrenska samskolan[*][[Palmgrenska samskolan (school in Stockholm, Sweden)|​]]
Premii Oscar
Premiul Memorial Irving G. Thalberg (1970) Modificați la Wikidata
Alte premii
Ursul de aur (1958)
Premiul Erasmus (1965)
Premiul Goethe[*]​ (1976)
Premiul César (1984) pentru Fanny și Alexander
Academy Fellowship Award[*][[Academy Fellowship Award (award)|​]] (1988)
Premiul Academiei Europene de Film pentru întreaga carieră[*]​ (1988)[1]
Praemium Imperiale[*]​ (1991)[2]
FIPRESCI
Sonningprisen[*][[Sonningprisen (award)|​]]
Hans Majestät Konungens medalj i guld av 12:e storleken i Serafimerordens band[*][[Hans Majestät Konungens medalj i guld av 12:e storleken i Serafimerordens band |​]] (1998)
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]​
Guldbaggen för bästa regi[*][[Guldbaggen för bästa regi (Swedish film award)|​]] (1964) pentru Tystnaden[*][[Tystnaden |​]][3]
Guldbaggen för bästa manuskript[*][[Guldbaggen för bästa manuskript (Swedish film award)|​]] (1992) pentru Den goda viljan[*][[Den goda viljan |​]][4]
Guldbaggen för bästa regi[*][[Guldbaggen för bästa regi (Swedish film award)|​]] (1983) pentru Fanny și Alexander[5]
doctorat honoris causa de l'université Lille-III[*][[doctorat honoris causa de l'université Lille-III |​]] (1995)[6]
Premiul Cannes pentru cel mai bun regizor (1958) pentru Nära livet[*][[Nära livet |​]] Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ernst Ingmar Bergman ('bær:jman în suedeză, Despre acest sunet ascultă (ajutor·info), născut în 14 iulie 1918, Uppsala, Suedia - d. 30 iulie 2007, Fårö, Suedia) a fost un regizor suedez de teatru și unul dintre cei mai influenți regizori de film ai celei de-a doua jumătăți a secolului 20.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Bergman s-a născut în Uppsala, Suedia, în familia unui pastor luteran de descendență daneză, Erik Bergman, care a devenit ulterior capelanul regelui Suediei, și Karin, născută Åkerblom. Ingmar Bergman a crescut fiind înconjurat de omniprezența a diferite imagini și discuții pe teme religioase. A fost crescut foarte strict, fiind adesea pedepsit prin încuierea sa în dulapuri complet lipsite de lumină pentru diverse "infracțiuni".

Bergman a urmat Stockholm High School și ulterior două perioade de cinci luni de serviciu militar și cursuri de literatură ale Universității din Stockholm, pe care nu le-a finalizat din cauza atracției sale puternice către film și teatru, devenind, după propriile sale spuse, "un dependent de film natural"[19] pe la începutul anilor 1930.

Începând cu anul 1943 Bergman a prelucrat scenarii semnate de alți autori pentru compania Svensk Filmindustri, la care a fost angajat ca scenarist și asistent de regie. Pentru prima oară contribuie ca scenarist și asistent de regie pentru "Frământări" ("Hets"), în 1944. Filmul descrie zbuciumul sufletesc al unui student care suferă din cauza unui profesor crud și nedrept. Din 1944 Bergmann este și director al Teatrului Municipal din Helsingborg; avea să fie directorul acestui teatru până în 1946.[20]

În 1945 Bergman debutează ca regizor cu filmul "Criză" ("Kris"). Din 1946 până în 1955 toarnă, pe lângă diverse spoturi publicitare, șaisprezece filme prin care își dezvoltă un stil propriu, influențat de expresionismul german și de neorealismul italian. Cu "Amurgul unui clovn" ("Gycklarnas afton") din 1953 își începe colaborarea cu Sven Nykvist, care va deveni cameramanul său preferat.

Primul mare succes internațional îi este datorat peliculei "A șaptea pecete" ("Det Sjunde inseglet") (1956), care va câștiga Premiul Special al Juriului la Cannes. Este prima operă bergmaniană care se concentrează tematic asupra întrebărilor privind existența lui Dumnezeu și a căutării unui sens al vieții. Cu Ursul de Aur este premiat la Berlin, în 1957, filmul "Fragii sălbatici" ("Smultronstallet"), avându-l pe celebrul regizor suedez Victor Sjöström în rolul principal. Bergman folosește aici reprezentări ale halucinantului și oniricului pentru a evidenția zbuciumul interior al personajelor și pentru a pătrunde în subconștientul acestora. Procedeul va fi întâlnit și în opera sa târzie. Atât Jungfrukällan ("Izvorul fecioarei" - 1959), o prelucrare a unei vechi legende suedeze, cât și "Printr-o sticlă întunecată" din 1961 sunt încununate cu premii Oscar pentru cel mai bun film străin. Ambele pelicule au fost turnate împreună cu cameramanul Sven Nykvist. "Lumină de iarnă" (1951/62) și "Tăcerea" (1963) sunt ultimele filme care abordează în mod central o temă religioasă.

Din 1963 până în 1966 Ingmar Bergman este directorul Teatrului Regal de Stat din Stockholm. Opera sa cinematografică se axează acum asupra psihicului personajelor feminine. Filme tipice pentru această perioadă sunt "Persona" (1966) cu Liv Ullmann și Bibi Andresson, "Pasiunea Annei" (1969), "Atingerea" (1970) și "Strigăte și șoapte" (1972), film încununat cu un Oscar pentru cea mai bună imagine (Nykvist) în care sunt reprezentate diverse ipostaze ale naturii feminine, având-o ca model pe mama regizorului. Bergman începe să producă și filme pentru televiziunea suedeză. Două dintre acestea, "Scene dintr-o căsnicie" (1974) și "Față în față" (1976), ajung și pe marele ecran, în versiuni prescurtate.

După o scurtă perioadă de detenție în 1976, sub acuzația de evaziune fiscală, (acuzație care s-a dovedit nefondată), Bergman părăsește în 1976 Suedia, plecând în SUA. Următoarele sale filme, "Oul de șarpe" (1976/77) și "Din viața marionetelor" (1979/80), sunt produse în Germania. "Sonata de toamnă" cu Ingrid Bergman și Liv Ullmann este filmată în Norvegia. În 1978 regizorul se restabilește în Suedia, după clarificarea problemelor cu fiscul. Între 1981 și 1982 este turnat filmul autobiografic "Fanny și Alexander", care câștigă premii Oscar pentru cel mai bun film străin, pentru cea mai bună imagine, pentru decoruri și costume. După acest mare succes Bergman renunță la activitatea de regizor de cinema și se rezumă la cea de scenarist, regizor de teatru și scriitor. Următoarele sale filme sunt produse de televiziune.

Filmele sale tratează întrebări fundamentale existențiale de moralitate, singurătate și credință; tinzând în același timp spre simplitatea și claritatea directă a vieții, opusă stilizării, metaforizării și alambicării altor realizatori de film. Ca un contraexemplu, Persona, unul dintre cele mai faimoase filme ale lui Bergman, este neobișnuit de sofisticat și complex pentru întreaga operă filmică a regizorului suedez, având conotații multiple, între care cele existențialiste și de avant-garde sunt predominante.

Pentru întreaga sa operă Bergman a fost distins cu un premiu special al Festivalului de la Veneția în 1983, cu Premiul European de Film Felix (1988), o mențiune specială cu ocazia celei de-a 50-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, cu titlul de Doctor honoris causa al Universității din Stockholm și cu Legiunea de onoare a Franței.

Ingmar Bergman s-a retras din carieră în decembrie 2003. A suferit o operație în octombrie 2006 și a avut o perioadă dificilă de recuperare. A murit liniștit în somn, în casa lui din Fårö, la 30 iulie 2007, la vârsta de 89 de ani, în aceeași zi în care un alt regizor renumit a decedat, e vorba de Michelangelo Antonioni. Regizorul suedez a fost înmormântat la 18 august 2007 în cadrul unei ceremonii private, în curtea bisericii din insula Fårö.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Regie

[modificare | modificare sursă]

Scenarist (selecție)

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/European-Film-Awards-Winners-1988.85.0.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Bästa regi 1964: Ingmar Bergman / för Tystnaden (în suedeză), Guldbaggen.se, accesat în  
  4. ^ Bästa manus 1992: Ingmar Bergman / för Den goda viljan (în suedeză), Guldbaggen.se, accesat în  
  5. ^ Bästa regi 1983: Ingmar Bergman / för Fanny och Alexander (în suedeză), Guldbaggen.se, accesat în  
  6. ^ Journal officiel de la République française. Document administratif 
  7. ^ a b Ingmar Bergman, Internet Broadway Database, accesat în  
  8. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ a b Ingmar Bergman, Filmportal.de, accesat în  
  10. ^ a b Ingmar Bergman, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  11. ^ Ingmar Bergman, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  12. ^ a b c Bergman, Ernst Ingmar, Sveriges dödbok 1830–2020[*][[Sveriges dödbok 1830–2020 (edition 8 of the Swedish death index)|​]] 
  13. ^ a b c d e Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  14. ^ a b c d e f g The Peerage 
  15. ^ LIBRIS, , accesat în  
  16. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  17. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  18. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  19. ^ Jerry Vermilye: Ingmar Bergman: His Life and Films, Londra 2002, p. 6.
  20. ^ Ingmar Bergman, Scene dintr-o căsnicie. După repetiție. Traducere din limba suedeză și prefață de Carmen Vioreanu. Editura POLIROM, Iași, 2018, p. 10

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • CineGraph : Lexikon zum deutschsprachigen Film. Grundwerk einschließlich 45. Nachlieferung, ediție îngrijită de Hans M. Bock, München : Edition Text + Kritik 2007.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
v • d • m
Filme regizate de Ingmar Bergman
v • d • m
Premiul Societății Naționale a Criticilor de Film pentru cel mai bun regizor
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ingmar_Bergman&oldid=15945363