Hotel Lido
Acest articol este despre un hotel din București. Pentru insula Lido vezi Lido di Venezia. |
Hotel Lido | |
Hotelul Lido noaptea | |
Clădire | |
---|---|
Stil arhitectural | Art Deco |
Loc | București |
Oraș | București |
Țară | România |
Adresă | Bd. Gheorghe Magheru 5-7 |
Coordonate | 44°26′29″N 26°05′57″E / 44.441472193123°N 26.099162917519°E |
Construcție | |
Terminată | 1930 |
Înălțime | 24 m |
Echipa de proiectare | |
Arhitect | Ernest Doneaud |
Site web | |
site web oficial | |
Modifică date / text |
Hotel Lido este un hotel din București, situat pe Bulevardul Magheru, inaugurat în august 1930.[1] În ianuarie 2019 a fost redeschis sub numele de Lido by Phoenicia, cu 115 camere, dupa doi ani de renovare.[2] La acel moment se prevedea și redeschiderea în scurt timp a vestitei piscine cu valuri.[2]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Proprietari
[modificare | modificare sursă]Hotelul fost deținut de doctorul Constantin Angelescu, fost senator și prim-ministru al României, decedat în 1948.[3]
Imobilul a intrat în proprietatea statului în anii 1950, în perioada terorii comuniste.[3]
În 1993 a fost scos la mezat și împărțit - tot ilegal - între stat și niște particulari (frații Păunescu).[3] Deși la data de 22 septembrie 1999 decizia judecătorească prin care s-a constatat inexistența dreptului de proprietate al Statului Român asupra hotelului Lido a devenit definitivă și irevocabilă, la data de 25 octombrie 1999, Statul Român, prin intermediul președintelui FPS, Radu Sârbu, a scos la licitație restul de 42% din acțiuni pe care l-ar fi deținut.[3]
Deși cei trei frați Păunescu (Valentin, Viorel și George) nu erau proprietarii hotelului Lido, ținând cont de faptul că moștenitorii dr. Angelescu dăduseră deja statul în judecată, frații Păunescu au pus ca gaj Casa și Hotelul Lido pentru a obține o mulțime de credite de la Bancorex, Bankcoop sau alți creditori: 16,2 milioane dolari în 1994 și 9,6 milioane dolari în 1995, pentru Valentin Păunescu, 10 milioane dolari pentru Viorel Păunescu și 25 milioane dolari pentru George Păunescu[3].
în anul 2010, după ce a fost preluat de moștenitorii fostului proprietar, hotelul cu cele 119 camere ale sale a fost închis.[1]
În 2017, omul de afaceri libanez Mohammad Murad, care controlează și lanțul de hoteluri Phoenicia din București și hotelurile Amfiteatru, Panoramic, Belvedere (Neptun-Olimp), Majestic (Mamaia, Olimp și Jupiter), Perla (Mamaia) și Forum (Costinești), a închiriat hotelul pe 15 ani de la proprietari, cu drept de cumpărare, și a inițiat lucrări de renovare de peste 5 milioane de euro.[4][5]
Deschiderea din 1930
[modificare | modificare sursă]Întregirea întregului complex ce includea o grădină, un restaurant și primul bazin cu valuri artificiale din capitală - fiind principala atracție pe perioada verii - s-a înfăptuit odată cu deschiderea hotelului.
Într-un pasaj din ”Realitatea Ilustrată” regăsim glasul puternic al impactului pe care hotelul l-a avut în societate:
„Deși deschis numai de câteva zile, grandiosul Bazin cu valuri maritime a găsit cea mai entuziastă primire din partea publicului bucureștean și a străinilor veniți prin Capitală. Sforțările făcute de organizatori de a înzestra metropola României cu un institut de mare utilitate și un monument de o reală frumusețe arhitectonică au fost recompensate prin entuziasmul pe care publicul îl arată.”
Perioada de glorie din interbelic
[modificare | modificare sursă]După marea deschidere din august 1930, numele ”Lido” era prezent peste tot, admirația pentru acest loc a înflorit numaidecât prin prisma serviciilor minunate, a mâncărurilor apetisante și mai ales a ștrandului și muzicii jazz ce răsuna până dimineața spre încântarea clienților.
Rămas adânc înrădăcinat în memoria orașului prin magia, eleganța și atracția pe care o reprezenta, hotelul a fost profund iubit de oameni importanți ai epocii, fiind menționat în câteva opere literare drept locul feeric în care se petrec cele mai minunate clipe.
Ziarele vremii puneau accent pe înzestrarea hotelului ”cu cele mai perfecționate aparate de gimnastică și masaje electrice”. Succesul acestuia a fost datorat și dineurilor sau îmbăierilor de seară, la care, uneori, nu se mai găseau locuri.
De-a lungul timpului, hotelul de patru stele ce deținea 119 camere, a trecut prin multe reamenajări și reconsolidări, pentru a păstra standardele și prestanța la care s-a ridicat.
Facilități precum: Restaurantul Blache, cu 90 de locuri, braseria, barul de zi Melody, clubul de sănătate, cu saună și jacuzzi, salonul de frumusețe, grădina de vară și, nu în ultimul rând, piscina cu ”valuri maritime” au făcut din Hotelul Lido o instituție emblematică a orașului, asociată și cu muzica de jazz.
După 1989
[modificare | modificare sursă]Hotelul Lido a devenit după revoluția din 1989 ”un hotel modern într-o clădire istorică ce reconstituie atmosfera vechiului București”.
Ștrandul Lido
[modificare | modificare sursă]Conform unui articol publicat în revista ”Arhitectura” din anul 1958, cu ocazia reamenajării complexului, ”bazinul avea o suprafață de 500 mp și era căptușit cu gresie albastră și albă. Mașina pentru produs valuri, cât și toate instalațiile bazinului, au fost recondiționate și îmbunătățite. (...) Fundalul ștrandului a fost amenajat pentru proiecție prin instalarea unui ecran rulant; camera operatorului funcționează la etajul I al hotelului”.
Punctul de atracție cel mai important al Bucureștiului interbelic a fost, cu siguranță, Ștrandul Lido. Valurile ”maritime”, amenajarea, atmosfera și muzica jazz ”delicioasă” au făcut din acest loc un simbol al unei epoci luxoase.
Aparatura care dădea naștere valurilor artificiale era, la acel timp, cea mai modernă inovație și personalul era extrem de grijuliu când venea vorba de clienții săi, astfel, apa din bazin era schimbată la două zile, să fie purificată, încălzită și dezinfectată prin adaosul de clor.
Publicitatea destinată bazinului Lido se făcea în diferite publicații ale momentului, hotelul și bazinul fiind mereu pe primele pagini, însă existau și afișe în stil pur art deco, afișe care invitau cu drag lumea să ia parte la atmosfera minunată.
Ritmurile de dans antrenante erau susținute de orchestra de jazz Bachman, venită direct de la Budapesta și cea a lui Johnny Morris și Elly Roman. Locurile erau limitate, astfel, afișele anunțau cu seriozitate: ”Dată fiind afluența din fiecare zi, publicul e rugat să-și rețină mese din vreme la Bazinul ”Lido” cu valuri maritime”.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Celebrul Hotel Lido din Bucuresti va fi redeschis de catre Mohammad Murad, dupa o investitie de 5 mil. euro.
- ^ a b S-a redeschis hotelul Lido din Bucuresti, "Călătoria Perfectă", 29 ian. 2019, accesat 24 sept. 2024.
- ^ a b c d e FPS vinde astazi la licitatie Hotelul Lido, 25 octombrie 1999, evz.ro, accesat la 8 mai 2011
- ^ Hotel Lido se redeschide după șapte ani.amaia) și Forum (Costinești). "Romania TV", 21 febr. 2017, reaccesat 24 sept. 2024
- ^ Mohammad Murad is preparing the sale of a hotel, de Mădălina Badea pentru ROMANIAN HOSPITALITY NEWSLETTER din 22 dec. 2022, accesat 24 sept. 2024.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- www.lido.ro - Site web oficial
- POVEȘTI DE BUCUREȘTI Bazinul cu valuri de la Lido, „ultima fiță“ din anii ‘30 (GALERIE FOTO), 26 martie 2011, Adevărul