Faisal Husseini
| Faisal Abdel Qader Al-Husseini | |
 Faisal Al-Husseini | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 iulie 1940 Bagdad |
| Decedat | (60 de ani) Kuweit |
| Înmormântat | al-Khatuniyya Madrasa[*]  |
| Cauza decesului | Infarct miocardic |
| Părinți | Abdel Kader al-Husseini |
| Frați și surori | Ghazi al-Husayni[*] |
| Cetățenie |  Palestina |
| Religie | Islam |
| Ocupație | Politician |
| Limbi vorbite | limba arabă[1] limba engleză limba ebraică |
| Activitate | |
| Organizație | OEP AEP |
| Premii | Premiul Bruno Kreisky |
Modifică date / text  | |
Faisal Abdel Qader Al-Husseini (în arabă فيصل عبدالقادر الحسيني, translit. Fayṣal ibn ʿAbd al-Qādir al-Ḥusaynī[2]) (n. , Bagdad, Regatul Irakului(d) – d. , Kuweit) a fost un politician palestinian considerat un posibil lider al poporului palestinian.[3][4][5]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Al-Husseini s-a născut la Baghdad ca fiu al lui Abdel Kader al-Husseini[5], comandant al forțelor arabe locale în timpul războiului din 1948, nepot al lui Musa Kazim Pașa al-Husseini, primar al Ierusalimului, și rudă cu Haj Mohammad Amin al-Husseini, fostul mare muftiu al Ierusalimului. Faisal a studiat în Cairo, Bagdad și Damasc și a fost unul din membrii fondatori ai Uniunii Generale a Studenților Palestinieni (UGSP), în 1959.
Al-Husseini a lucrat apoi pentru Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) după stabilirea acesteia la Ierusalim, în calitate de director adjunct al Departamentului Organizării Publice, post pe care l-a ocupat între 1964 și 1965. A urmat ulterior o pregătire militară la Colegiul Militar din Damasc, după care s-a alăturat Armatei pentru Eliberarea Palestinei, în 1967.
În 1979, Al-Husseini a fondat și a devenit președintele Societății de Studii Arabe.[4]
Între 1982 și 1987 Israelul l-a plasat în mod repetat în arest sau arest la domiciliu.[4] A fost închis de câteva ori între aprilie 1987 și ianuarie 1989, dar a rămas activ în timpul primei Intifada.
În 1982 a devenit membru al Consiliului Islamic Suprem din Ierusalim. Ulterior a servit ca purtător de cuvânt palestinian, președinte al Consiliului Național Ierusalim/Palestina, membru și ulterior șef al delegației palestiniene la Conferința de Pace în Orientul Mijlociu de la Madrid și la tratativele care i-au urmat, șef al facțiunii Fatah din Cisiordania și ministru fără portofoliu în Autoritatea Națională Palestiniană (ANP).
Ultima funcție pe care a îndeplinit-o a fost cea de ministru pentru problemele Ierusalimului în cadrul ANP, funcție pe care a exercitat-o din Ierusalimul de Est. Faisal Husseini a murit în 2001, într-o perioadă în care încerca să repare relațiile dintre guvernul kuweitian și OEP, rupte în 1991, în timpul războiului din Golf, când OEP l-a sprijinit public pe Saddam Husein.
Al-Husseini a fost considerat un pragmatic de către jurnaliști.[6][7][8] El a învățat singur să vorbească ebraică[4] și a apărut în mod regulat în emisiuni radiofonice sau televizate din Israel pentru a explica punctele de vedere palestiniene.
Deces
[modificare | modificare sursă]Husseini a murit în urma unui atac de cord în Kuweit, pe 31 mai 2001.[3] După moartea sa Israelul a ocupat și închis cartierul său general, Casa Orientului.[9][10] Husseini a fost îngropat într-un cavou al familiei de lângă Domul Stâncii, iar la funeraliile sale au participat mii de persoane.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ IdRef, accesat în
- ^ „Fayṣal ibn ʿAbd al-Qādir al-Ḥusaynī”. Encyclopædia Britannica. Accesat în .
- ^ a b Lawrence Joffe (). „Obituary: Faisal Husseini”. The Guardian. Accesat în .
Some observers thought he might succeed Yasser Arafat
- ^ a b c d „THE PALESTINIAN ELITE: The Legacy of Leadership”. Orient House. Interviu cu Faisal Husseini publicat pe 1 august 1988 în Jerusalem Post. Accesat în .
- ^ a b Graham Usher. „Mourning the 'Son of Jerusalem': Faisal al-Husseini”. Institute for Palestine Studies. Accesat în .
- ^ „Faisal Husseini”. The Economist. . Accesat în .
An ardent, pragmatic nationalist
- ^ Sarah Helm (). „Pragmatist will speak for Palestinians: Faisal Husseini's presence means the peace talks can tackle the real issues”. The Independent. Accesat în .
- ^ „PLO Official Faisal Husseini, 60, Dies”. The Washington Post. . Accesat în .
- ^ Danny Rubinstein (). „The Rise and Fall of Orient House”. Haaretz. Accesat în .
- ^ Dan Ephron, ISRAEL POLICE STRIKE AT BASE FOR ARAFAT'S HOPES IN JERUSALEM ORIENT HOUSE SEIZURE DENOUNCED BY ARABS, Boston Globe, 10 august 2001
- ^ Deborah Sontag (). „A Funeral in Jerusalem Arouses Palestinian Nationalism”. The New York Times. Accesat în .
Referințe
[modificare | modificare sursă]- „The Middle East Talks; Top Palestinian Adviser Is Fought by 2 Extremes”. The New York Times. . Accesat în .
- Husseini, Feisal (decembrie 2000). Wendy Kristianasen (trans.). „Failed compromise at Camp David”. Le Monde diplomatique. Paris, France. Accesat în .
- Husseini, Faisal (). „Searching for the Path Forward”. Media Monitors Network. Accesat în .
- Usher, Graham (). „Mourning the 'Son of Jerusalem': Faisal al-Husseini”. Jerusalem Quarterly File (11-12). Arhivat din originalul de la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Apariții pe C-SPAN
- Faisal Husseini pe Charlie Rose
- Lucrări de sau despre Faisal Husseini în biblioteci (catalog WorldCat)
