Sari la conținut

Chūichi Nagumo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Chūichi Nagumo

Viceamiral Chūichi Nagumo
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Yamagata, Imperiul Japonez Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Saipan, Comunitatea Insulelor Mariane de Nord, SUA Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer de marină[*] Modificați la Wikidata
StudiiNaval War College[*][[Naval War College (staff college of the Imperial Japanese Navy)|​]]
Imperial Japanese Naval Academy[*][[Imperial Japanese Naval Academy (naval academy in Japan)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruJaponia Japonia
Ramura Marina Imperială Japoneză
Ani de serviciu1908 - 1944
GradulAmiral
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații



Chūichi Nagumo (南雲 忠 Nagumo Chūichi?, n. 25 martie 1887 – d. 6 iulie 1944) a fost unul amiral al Marinei Imperiale Japoneze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul din comandanții Kido Butai (grup operativ de portavioane).

Chūichi Nagumo a comis sinucidere în timpul Bătăliei de la Saipan


Al Doilea Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

La 10 aprilie 1941, Nagumo a fost numit comandant suprem al Primei Flote Aeriene, principala forță aeriană cu baza pe portavioane a Marinei Imperiale Japoneze, în mare parte datorită vechimii sale. Mulți contemporani și istorici s-au îndoit de competența sa pentru această comandă, având în vedere faptul că nu era familiarizat cu aviația navală.

Cu toate acestea, în ciuda lipsei sale de experiență, el a fost un puternic susținător a combinării marinei și aviației. Cu toate acestea, el a fost împotriva planului amiralului Isoroku Yamamoto de a ataca Marina SUA la Pearl Harbor[4]. În timp ce comanda Prima Flotă Aeriană, Nagumo a supravegheat efectiv atacul asupra complexului de la Pearl Harbor, dar mai târziu a fost criticat pentru că nu a lansat un al treilea atac,[5] care ar fi distrus depozitele de combustibil și facilitățile pentru reparații, care ar fi făcut inutilizabilă ca cea mai importantă bază navală americană din Pacific, baza de submarine și stația de servicii secrete, care au fost principalii factori în înfrângerea Japoniei. [6]

Funcții de comandă notabile deținute

[modificare | modificare sursă]
  • comandant al cuirasatului Aki,
  • comandant al distrugătorului Hatsuyuki,
  • comandant al cuirasatului Kirishima,
  • comandant al cuirasatului Sugi,
  • comandant al distrugătorului Kisaragi,
  • comandant al distrugătorului Momi,
  • comandant al crucișătorului Naka,
  • comandant al crucișătorului Takao,
  • comandant al cuirasatului Yamashiro,
  • comandant al Diviziei 11 de Distrugătoare
  • comandant al Diviziei 8 de Crucișătoare
  • comandant al Diviziei 3 de Crucișătoare
  • Comandant în Kido Butai
  • comandant al Diviziei 1 de Portavioane
  • comandant al Primei Flote Aeriene
  • comandant al Flotei a 3-a al MIJ
  • comandant al Districtului Naval Sasebo
  • comandant al Districtului Naval Kure
  • comandant al Primei Flote,
  • comandant al Flotei din Pacificul Central etc.


Date ale promovării în rang

[modificare | modificare sursă]
Însemn grad în MIJ Denumire grad[7] Data promovării în grad
海軍少尉候補生 Kaigun Șo-i Kohosei
(Aspirant)
21 noiembrie 1908
海軍少尉 Kaigun Șo-i
(Locotenent)
15 ianuarie 1910
海軍中尉 Kaigun Șu-i
(Locotenent-major)
1 decembrie 1911
海軍大尉 Kaigun Tai-i
(Căpitan)
1 decembrie 1914
海軍少佐 Kaigun Șo-sa
(Locotenent comandor)
1 decembrie 1920
海軍中佐 Kaigun Șu-sa
(Căpitan comandor)
1 decembrie 1924
海軍大佐 Kaigun Tai-sa
(Comandor)
30 noiembrie 1929
海軍少将 Kaigun Șo-șo
(Contraamiral)
15 noiembrie 1935
海軍中将 Kaigun Șu-șo
(Viceamiral)
15 noiembrie 1939
海軍大将 Kaigun Tai-șo
(Amiral)
8 iulie 1944 (postum)
Note
  1. ^ a b Chuichi Nagumo, TracesOfWar 
  2. ^ a b Chūichi Nagumo, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b Chuichi Nagumo, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ Evans, Kaigun, p.529
  5. ^ Blair, Clay, Jr. Silent Victory (Lippincott, 1975); Willmott, H. P. Barrier and the Javelin (United States Naval Institute Press, 1983); Holmes, W. J. Double-Edged Secrets (United States Naval Institute Press, 1979).
  6. ^ Blair, passim; Holmes, passim.
  7. ^ Cpt. rang 3 Ilie Manole, Cpt. rang 3 Ioan Damaschin, Cpt. rang 2 Anatolie Zemba„Confruntări Navale”, Vol. 2 – Editura Militară București 1988, (paginile 336, 337)



  • en D'Albas, Andrieu (1965). Death of a Navy: Japanese Naval Action in World War II. Devin-Adair Pub. ISBN 0-8159-5302-X.
  • en Dull, Paul S. (1978). A Battle History of the Imperial Japanese Navy, 1941-1945. Naval Institute Press. ISBN 0-87021-097-1.
  • en Denfeld, D. Colt (1997). Hold the Marianas: The Japanese Defense of the Mariana Islands. White Mane Pub. ISBN 1-57249-014-4.
  • en Evans, David (1979). Kaigun: Strategy, Tactics, and Technology in the Imperial Japanese Navy, 1887-1941. US Naval Institute Press. ISBN 0-87021-192-7.
  • en Goldberg, Harold J. (2007). D-day in the Pacific: The Battle of Saipan. Indiana University Press. ISBN 0-253-34869-2.
  • en Jones, Don (1986). Oba, The Last Samurai. Presidio Press. ISBN 0-89141-245-X.
  • en Morison, Samuel Eliot (2001). New Guinea and the Marianas, March 1944-August 1944, vol. 8 of History of United States Naval Operations in World War II (reissue ed.). Champaign, Illinois, USA: University of Illinois Press. ISBN 0-252-07038-0.