Avetis Aharonian
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Avetis Aharonian | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Iğdır, Imperiul Rus[1] |
| Decedat | (82 de ani)[1] Marsilia, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise tombe d'Avetis Aharonian[*] |
| Copii | Vartkes Agaronean[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Republica Democrată Armeană Franța |
| Etnie | armean |
| Religie | Biserica Apostolică Armeană |
| Ocupație | scriitor politician profesor |
| Limbi vorbite | limba armeană[2] limba franceză |
| Președinte în Office des réfugiés arméniens[*] | |
| În funcție – | |
| Succedat de | Aleksandr Hatisov[*] |
| În funcție octombrie 1917 – [1] | |
| Hayastani Azgayin žoġovi naxagah | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Avetik’ Sahakyan[*] |
| Succedat de | Ovanes Kaceaznuni[*] |
| Președinte în Hayastani patvirakowt’yown[*] | |
| În funcție – [1] | |
| Hayastani Azgayin žoġovi patgamavor | |
| Partid politic | ՀՅԴ |
| Alma mater | Geworgyan hogewor č̣emaran[*] ()[1] Universitatea din Lausanne[*] ()[1] Facultatea de Litere din Paris[*][1] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Avetis Aharonian (în armeană Ավետիս Ահարոնյան) a fost un politic, scriitor și revoluționar armean, parte importantă din mișcarea națională armeană.
Viața
[modificare | modificare sursă]Avetis Aharonian s-a născut în localitatea Igdirmava pe câmpiile din Araradian (azi Turcia). Aharonian a fost influențat de zona geografică, ca Râul Aras și muntele Ararat , localitatea este așezată la poalele muntelui.
Mama lui, Zardar era o persoană cultă, care și-a educat copii să scrie și să citească. A terminat școala primară în sat și a mers mai departe în școala Kevorkian din Etchmiadzin. A fost profesor doi ani, apoi a studiat la Universitatea din Lausana (Elveția) istoriași filozofia. În acest timp a cunoscut pe Kristapor Mikaelian, atunci redactor șef al ziarului Troshag (Steagul) și a început să colaboreze. O dată licențiat, în 1901 a studiat literatura la Sorbona Paris.
În 1902, s-a întors în Caucaz și a lucrat la școala Nersissian ca director și editor la revista Mourj (Ciocan). În 1909 a fost arestat de poliția țaristă și a făcut închisoare la Metekhi unde a căzut bolnav. În 1911 după o generoasă donație de 20.000 de ruble, a călătorit în Europa.
S-a întors în Caucaz în 1917 și a fost seful Consiliului Național Armean care a proclamat independența din Republica Democrată Armenia în 28 mai 1918.
De asemenea a fost șeful delegației armene la Conferința de Pace de la Paris, unde s-a semnat Tratatul de la Sèvres care recunoștea numita «Armenia lui Wilson» în colaborare directă cu diaspora armeană. A fost exiliat când țara a fost incorporată în URSS, și a compus Azatouthian dujanapahin (Drumuri de Libertate, 1926). În 1948 a murit la Paris.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- N.A. Արդի հայական գրականութիւն Բ հատոր, [Modern Armenian literature Volume II], 2004, pg. 245-246
