Vizualizare sursă pentru „Spania”

{{Infocaseta Țară
| nume_nativ = ''Reino de España''
| nume_genitiv = Spaniei
| imagine_hartă = EU-Spain.svg
| descriere_hartă = Localizarea Spaniei
| deviză_națională = ''[[Plus Ultra]]''<br /><small>(Mai departe)</small>
| limbi_oficiale = [[Limba spaniolă|spaniolă]]<sup>2</sup>
| tip_suveranitate = '''Stat independent'''
| notă_suveranitate = 
| eveniment_fondare1 = [[Istoria Spaniei|Formare]]
| dată_fondare1 = [[secolul XV]]
| eveniment_fondare2 = Uniune
| dată_fondare2 = [[1516]]
| eveniment_fondare3 = Unificare
| dată_fondare3 = [[1469]]
| eveniment_fondare4 = De iure
| dată_fondare4 = [[1716]]
| eveniment_fondare5 = De facto
| dată_fondare5 = [[1812]]
| aderareUEdată = [[1 ianuarie]] [[1986]]
| suprafață_loc = 51
| cel_mai_mare_oraș = [[Madrid]]
| suprafață_km2 = 505,990
| PIB_an = [[2021]]
| PIB_PPC = {{increase}} {{nowrap|$1.942&nbsp;trilioane<ref name="IMFWEOES">{{cite web |url=https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2020/October/weo-report?c=512,914,612,614,311,213,911,314,193,122,912,313,419,513,316,913,124,339,638,514,218,963,616,223,516,918,748,618,624,522,622,156,626,628,228,924,233,632,636,634,238,662,960,423,935,128,611,321,243,248,469,253,642,643,939,734,644,819,172,132,646,648,915,134,652,174,328,258,656,654,336,263,268,532,944,176,534,536,429,433,178,436,136,343,158,439,916,664,826,542,967,443,917,544,941,446,666,668,672,946,137,546,674,676,548,556,678,181,867,682,684,273,868,921,948,943,686,688,518,728,836,558,138,196,278,692,694,962,142,449,564,565,283,853,288,293,566,964,182,359,453,968,922,714,862,135,716,456,722,942,718,724,576,936,961,813,726,199,733,184,524,361,362,364,732,366,144,146,463,528,923,738,578,537,742,866,369,744,186,925,869,746,926,466,112,111,298,927,846,299,582,487,474,754,698,&s=PPPPC,&sy=2020&ey=2020&ssm=0&scsm=1&scc=0&ssd=1&ssc=0&sic=0&sort=country&ds=.&br=1= |title=World Economic Outlook Database, October 2020 |publisher=[[International Monetary Fund]] |website=IMF.org |access-date=11 February 2021}}</ref>}}
| PIB_loc = 15
| PIB_PPC_pe_locuitor = $41.736<ref name="IMFWEOES"/>
| PIB_PPC_pe_locuitor_loc = 26
| PIB_nominal = {{increase}} {{nowrap|$1.450&nbsp;trilioane<ref name="IMFWEOES"/>}}
| PIB_nominal_loc = 13
| PIB_nominal_an = [[2021]]
| PIB_nominal_pe_locuitor = $31.178<ref name="IMFWEOES"/>
| PIB_nominal_pe_locuitor_loc = 26
| IDU_an = [[2019]]
| IDU = {{increase}} 0.904<ref name="HDI">{{cite web|url=http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2011_EN_Table1.pdf|title=Human Development Report 2011|year=2011|publisher=United Nations|accessdate=5 noiembrie 2011}}</ref>
| IDU_loc = 25
| IDU_categorie = <span style="color:#090;">foarte&nbsp;înalt</span><ref>http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2009_EN_Complete.pdf Human Development Report 2009[ (p. 171, 204)</ref>
| Gini = 33.0 <ref>{{cite web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2172.html|title=CIA World Factbook|accessdate=13 august 2008|archive-date=2009-05-13|archive-url=https://web.archive.org/web/20090513124910/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2172.html|dead-url=yes}}</ref>
| Gini_an = 2019
| Gini_categorie = <span style="color:#FF8C00;">mediu</span>
| procentaj_apa = 1,04 %
| fus_orar = [[Ora Europei Centrale|CET]]
| utc = +1
| fus_orar_ODV = [[Ora de Vară a Europei Centrale|CEST]]
| utc_ODV = +2
| domeniu_internet = [[.es]]<sup>4</sup>
| note = 1: Numele țării în limbii cooficiale:
* [[limba catalană|catalană]]: Regne d'Espanya
* [[limba galiciană|galiciană]]: Reino de España
* [[limba araneză|araneză]]: Regne d'Espanha
* [[limba bască|bască]]: Espainiako Erresuma
2: Sunt cooficiale: [[limba catalană|catalana]] în [[Catalonia]], [[Insulele Baleare]] și [[Valencia (comunitate autonomă)|Comunitatea Valenciană]], [[limba galiciană|galiciana]] în [[Galicia]], [[limba araneză|araneza]] în [[Catalonia]] și [[limba bască|basca]] în [[Țara Bascilor]] și [[Navarra]].<br />
3:[[Insulele Canare]]: UTC/UTC+1.<br />
4: Se poate și folosi domeniul [[.eu]], pentru că Spania face parte din [[Uniunea Europeană]].
}}
'''Spania''' (în {{Lang-es|España}}; {{Pronunție}}), în mod oficial '''Regatul Spaniei'''<ref name="auto">{{Citat web|url=https://www.britannica.com/place/Spain|titlu=Spain &#124; Facts, Culture, History, & Points of Interest|lucrare=Encyclopedia Britannica}}</ref> (în {{Lang-es|Reino de España}}), este o țară din [[Peninsula Iberică|sud-vestul Europei,]] cu câteva mici teritorii peste [[Strâmtoarea Gibraltar]] și în [[Oceanul Atlantic]]. Teritoriul său continental european este situat în [[Peninsula Iberică]]. Teritoriul include și două [[Arhipelag|arhipelaguri]]: [[Insulele Canare]] de pe coasta [[Africa Nordică|Africii de Nord]] și [[Insulele Baleare]] în [[Marea Mediterană]]. {{Ill-wd|Q15621274|3=Exclavele}} africane [[Ceuta]], [[Melilla]] și [[Peñón de Vélez de la Gomera]]<ref>{{Citat web|url=https://www.moroccoworldnews.com/2012/08/53630/spanish-military-arrest-four-moroccans-after-they-tried-to-hoist-moroccan-flag-in-badis-island/|nume=News|titlu=Spanish Military Arrest Four Moroccans after they Tried to Hoist Moroccan Flag in Badis Island|date=29 August 2012|accessdate=17 March 2019|first1=Morocco World|lucrare=Morocco World News|limbă=en-US}}</ref> fac din Spania singura țară europeană care are o frontieră fizică cu o țară africană ([[Maroc]]). [[Plaza de soberanía|Mai multe insule mici]] din [[Marea Alboran]] fac parte și ele din teritoriul spaniol. {{Ill-wd|Q16390686|3=Zona continentală a țării}} este mărginită la sud și est de Marea Mediterană; la nord și nord-est de [[Franța]], [[Andorra]] și [[Golful Biscaya]]; iar la vest și nord-vest de [[Portugalia]] și, respectiv, Oceanul Atlantic.

Cu o suprafață de {{Dim|505983|km²}}, Spania este cea mai mare țară din [[Europa de Sud]], a doua cea mai mare țară din [[Europa de Vest]] și [[Uniunea Europeană]] și [[Lista țărilor europene după suprafață|a patra cea mai întinsă țară]] de pe [[Europa|continentul european]]. Cu o populație care depășește 48,6 milioane, Spania este [[Lista țărilor europene după populație|a șasea țară din Europa ca populație]] și [[Stat membru al Uniunii Europene|a patra din Uniunea Europeană]]. Capitala Spaniei și cel mai mare oraș este [[Madrid]]; printre alte {{Ill-wd|Q2578201|3=zone urbane}} majore se numără [[Barcelona]], [[Valencia]], [[Sevilla]], [[Zaragoza]], [[Málaga]], [[Murcia (oraș)|Murcia]], [[Palma de Mallorca|Palma]], [[Las Palmas de Gran Canaria]] și [[Bilbao]].

Prin migrație și colonizare, s-au dezvoltat în regiune diverse culturi alături de [[Fenicia|fenicieni]], [[Grecia Antică|greci]], [[celți]] și {{Ill-wd|Q2577600|3=cartaginezi}}. Romanii au cucerit regiunea în preajma anului 200 î.e.n., numind-o ''[[Hispania]]'', după numele fenician anterior, ''Sp(a)n'' sau ''Spania''.<ref name="historiaclasica.com">{{Citat web|url=http://www.historiaclasica.com/2007/09/iberia-vs-hispania-origen-etimolgico.html|titlu=Iberia vs Hispania: Origen etimológico|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161227231455/http://www.historiaclasica.com/2007/09/iberia-vs-hispania-origen-etimolgico.html|archivedate=27 December 2016}}</ref> Spania a rămas sub stăpânirea romană până la [[Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus|prăbușirea Imperiului Roman de Apus]] în secolul al IV-lea, perioadă care a declanșat pătrunderea [[Triburi germanice|confederațiilor tribale germanice]] din Europa Centrală. [[Vizigoți|Vizigoții]] au apărut ca facțiune dominantă până în secolul al V-lea, [[Regatul vizigot|regatul lor]] întinzându-se pe o mare parte a peninsulei.

La începutul secolului al VIII-lea, Regatul Vizigot a fost cucerit de [[Califatul Omeiad|Califatul Umayyad]], ceea ce a adus peste 700 de ani de [[Al-Andalus|dominație musulmană]]. Spania Islamică a devenit un important centru economic și intelectual, orașul Cordoba fiind unul dintre cele mai mari și mai bogate din Europa. Câteva regate creștine au apărut la periferia nordică a Peninsulei Iberice, printre care [[Regatul León|León]], [[Regatul Castiliei|Castilia]], [[Regatul Aragonului|Aragon]], [[Regatul Portugaliei|Portugalia]] și [[Regatul Navarrei|Navarra]]. În următoarele șapte secole, o expansiune intermitentă spre sud a acestor regate{{Mdash}} încadrată metaistoric ca o „recucerire” sau {{Lang|es|[[Reconquista]]}} — a culminat cu cucerirea creștină a ultimei entități statale musulmane, [[Emiratul Granadei|Regatul Nasrid al Granadei]], în 1492. În același an, [[Cristofor Columb]] sosea în [[Lumea Nouă]] în numele [[Regii catolici|monarhilor catolici]], a căror unire dinastică a Castiliei și Aragonului este uneori considerată apariția Spaniei ca țară unificată. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea, Spania a dominat [[Imperiul Spaniol|unul dintre cele mai mari imperii din istorie]], care a fost printre primele [[Lista celor mai mari imperii|imperii globale]]; imensa sa moștenire culturală și lingvistică include peste 570 de milioane de {{Ill-wd|Q514022|3=hispanofoni}},<ref>{{Citat web|url=https://www.cervantes.es/sobre_instituto_cervantes/prensa/2017/noticias/Presentaci%C3%B3n-Anuario-2017.htm|titlu=572 millones de personas hablan español, cinco millones más que hace un año, y aumentarán a 754 millones a mediados de siglo|lucrare=www.cervantes.es}}</ref> spaniola fiind astfel a [[Listă de limbi după numărul de vorbitori|doua limbă din lume ca număr de vorbitori nativi]], după chineza mandarină. În Spania se găsește {{Ill-wd|Q1141447|3=al treilea cel mai mare}} număr de locuri din [[Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură|Patrimoniul]] [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|Mondial UNESCO]].

Spania este o [[Sistem parlamentar|democrație parlamentară]] [[Stat laic|laică]] și o [[Monarhie constituțională|monarhie parlamentară]],<ref name="Constitucion1978">{{Citat web|url=http://www.congreso.es/consti/constitucion/indice/titulos/articulos.jsp?ini=1&fin=9&tipo=2|titlu=La Constitución española de 1978. Título preliminar.|publisher=Página oficial del Congreso de los Diputados|accessdate=30 September 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171027035711/http://www.congreso.es/consti/constitucion/indice/titulos/articulos.jsp?ini=1&fin=9&tipo=2|limbă=es|archivedate=27 October 2017}}</ref> cu regele [[Filip al VI-lea al Spaniei|Felipe al VI-lea]] ca [[șef de stat]]. Este o [[Țară dezvoltată|țară foarte dezvoltată]]<ref>{{Citat știre|title=Number of the Week: $10.2 Trillion in Global Borrowing|url=https://blogs.wsj.com/economics/2010/11/06/number-of-the-week-102-trillion-in-global-borrowing/|prenume=Mark|nume=Whitehouse|data=6 November 2010|journal=The Wall Street Journal|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170920064345/https://blogs.wsj.com/economics/2010/11/06/number-of-the-week-102-trillion-in-global-borrowing/|archivedate=20 September 2017}}</ref> și o [[Lista țărilor cu venituri mari conform Băncii Mondiale|țară cu venituri ridicate]], cu [[Lista țărilor în funcție de PIB (nominal)|a paisprezecea cea mai mare economie din lume după PIB-ul nominal]]; precum și [[Lista țărilor în funcție de PIB (PPC)|a șaisprezecea ca mărime după PPP]]. Spania este membră a [[Organizația Națiunilor Unite|Organizației Națiunilor Unite]] (ONU), a [[Uniunea Europeană|Uniunii Europene]] (UE), a [[Zona euro|zonei euro]], a [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]] (CE), a [[Organizația Statelor Ibero-Americane|Organizației Statelor Ibero-Americane]] (OEI), a [[Uniunea Mediteraneană|Uniunii pentru Mediterana]], a [[Organizația Tratatului Atlanticului de Nord|Organizației Tratatului Atlanticului de Nord]] (NATO), [[Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică|Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică]] (OECD), [[Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa|Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa]] (OSCE), [[Spațiul Schengen|Spațiului Schengen]], [[Organizația Mondială a Comerțului|Organizației Mondiale a Comerțului]] (OMC) și multor altor organizații internaționale. Deși nu este un membru oficial, Spania are o „invitație permanentă” la [[G20|summit-urile G20]], participând la fiecare summit, ceea ce face ''membră de facto'' a grupului.<ref>{{Citat revistă|nume=Henley|nume2=Blokker|prenume=Peter H.|prenume2=Niels M.|titlu=The Group of 20: A Short Legal Anatomy|url=http://www.austlii.edu.au/au/journals/MelbJIL/2013/18.pdf|journal=Melbourne Journal of International Law|volum=14|pagini=568|access-date=23 October 2018|quote=Spain’s peculiar but seemingly secure position within the G20 also appears to have facilitated their greater participation in the G20s work: Spain is the only outreach participant to have made policy commitments comparable to those of G20 members proper at summits since Seoul. Spain therefore appears to have become a de facto member of the G20.}}</ref>

== Etimologie ==
Originile denumirii [[Imperiul Roman|romane]] ''[[Hispania]]'' și a denumirii moderne {{Lang|es|España}} sunt incerte, deși fenicienii și cartaginezii s-au referit la regiune ca ''Spania'', de aceea cea mai larg acceptată etimologie este una [[Limbi semitice|semito]]-[[Limba feniciană|feniciană]].<ref name="historiaclasica.com"/><ref>{{Citat web|url=http://www.abc.es/espana/20140829/abci-donde-procede-palabra-espana-201408281811.html|nume=ABC|titlu="I-span-ya", el misterioso origen de la palabra España|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161113170715/http://www.abc.es/espana/20140829/abci-donde-procede-palabra-espana-201408281811.html|archivedate=13 November 2016}}</ref> Au existat mai multe relatări și ipoteze despre originea sa:
[[Fișier:The_Lady_of_Elche,_once_polychrome_stone_bust_discovered_by_chance_in_1897_at_L'Alcúdia,_believed_to_be_a_piece_of_Iberian_sculpture_from_the_4th_century_BC,_National_Archaeological_Museum_of_Spain,_Madrid_(20098349590).jpg|thumb|left|upright|[[Doamna din Elche]], posibil înfățișând-o pe [[Tanit]], din {{Ill-wd|Q2577600|3=Iberia cartagineză}}, secolul al IV-lea î.e.n.]]
Savantul [[Renașterea|renascentist]] {{Ill-wd|Q380804|3=Antonio de Nebrija}} a sugerat că cuvântul ''Hispania'' ar fi evoluat din cuvântul {{Ill-wd|Q855215|3=iberic}} ''[[Sevilla|Hispalis]]'', care înseamnă „oraș al lumii occidentale”.

{{Ill|es|Jesús Luis Cunchillos}} a susținut că rădăcina termenului ''span'' ar fi cuvântul [[Limba feniciană|fenician]] ''spy'', care înseamnă „a lucra metale”. De aceea, ''i-spn-ya'' ar însemna „țara unde se lucrează metale”.<ref><span data-segmentid="3110" class="cx-segment">Linch, John (director), Fernández Castro, María Cruz (del segundo tomo), Historia de España, El País, volumen II, La península Ibérica en época prerromana, p. 40. </span><span data-segmentid="3111" class="cx-segment">Dossier. </span><span data-segmentid="3112" class="cx-segment">La etimología de España; ¿tierra de conejos?, {{ISBN|978-84-9815-764-2}}</span></ref> Ar putea fi o derivare a termenului fenician ''I-Shpania'', adică „insula iepurilor”, „țara iepurilor” sau „marginea”, o referire la poziția Spaniei la capătul Mediteranei; monedele romane bătute în regiune începând cu domnia lui [[Hadrian]] prezintă o siluetă feminină cu un iepure la picioare,<ref name="burke">{{Citat carte|nume=Burke|prenume=Ulick Ralph|titlu=A History of Spain from the Earliest Times to the Death of Ferdinand the Catholic, Volume 1|editură=Longmans, Green & Co|an=1895|locul-publicării=London|pagină=12}}</ref> iar [[Strabon]] i-a spus „țara iepurilor”. Cuvântul în chestiune (comparabil cu ''Shafan'' din ebraica modernă) înseamnă de fapt „[[Hiracoidee|Hyrax]]”, posibil pentru că fenicienii confundau cele două animale.<ref>{{Citat web|url=http://www.understandinganimalresearch.org.uk/news/staff-blog/rabbits-fish-and-mice-but-no-rock-hyrax/|titlu=Rabbits, fish and mice, but no rock hyrax|lucrare=Understanding Animal Research}}</ref>

''Hispania'' poate deriva din utilizarea poetică a termenului ''{{Ill-wd|Q1035847|3=Hesperia}}'', reflectând [[Grecia Antică|percepția grecească]] a Italiei ca „țară occidentală” sau „țară a soarelui-apune” (''Hesperia'', ''Ἑσπερία'' în [[Limba greacă|greacă]]) și Spania, fiind și mai la vest, ca ''Hesperia ultima''.<ref name="anthon">{{Citat carte|nume=Anthon|prenume=Charles|titlu=A system of ancient and mediæval geography for the use of schools and colleges|editură=Harper & Brothers|an=1850|locul-publicării=New York|pagină=[https://archive.org/details/asystemancienta03anthgoog/page/n28 14]|url=https://archive.org/details/asystemancienta03anthgoog}}</ref>

Există afirmația că „Hispania” a deriva din cuvântul [[Limba bască|basc]] ''Ezpanna'', care înseamnă „margine” sau „hotar”, o altă referire la faptul că Peninsula Iberică constituie colțul de sud-vest al continentului european.<ref name="anthon"/>

Doi erudiți spanioli din secolul al XV-lea, [[Isaac Abrabanel|Don Isaac Abravanel]] și {{Ill-wd|Q1290831|3=Solomon ibn Verga}}, au dat o explicație considerată astăzi folclorică. Ambii au scris în două lucrări publicate diferite că primii evrei care au ajuns în Spania au fost aduși cu corabia de către Phiros, care era confederat cu regele Babilonului când a asediat Ierusalimul. Phiros era [[Greci|grec]] din naștere, dar i se dăduse un regat în Spania. Phiros s-a înrudit prin căsătorie cu Espan, nepotul regelui Heracles, care a condus și el un regat în Spania. Mai târziu, Heracles a renunțat la tronul său, preferând Grecia natală, lăsându-și regatul pe seama nepotului său, Espan, de la care și-a luat numele țara ''España'' (Spania). Pe baza mărturiilor lor, acest eponim ar fi fost deja utilizat în Spania pe la 350 î.e.n.<ref>Abrabanel, ''Commentary on the First Prophets'' (''Pirush Al Nevi'im Rishonim''), end of II Kings, pp. 680–681, Jerusalem 1955 (Hebrew). </ref>

== Istorie ==
Istoria scrisă a Peninsulei Iberice începe cu relatări despre un ținut populat în mare parte de {{Ill-wd|Q190992|3=iberi}}, [[basci]] și [[celți]]. La început, zonele de coastă au fost colonizate de către [[Fenicia|fenicieni]], care au fondat cele mai vechi orașe din Europa de Vest, [[Cádiz]] și [[Málaga]]. Influența feniciană s-a extins pe măsură ce o mare parte a Peninsulei a fost încorporată în cele din urmă în [[Cartagina|Imperiul Cartaginez]], devenind un teatru major al [[Războaiele punice|Războaielor Punice]] împotriva [[Imperiul Roman|Imperiului Roman]] în expansiune. După o {{Ill-wd|Q2422375|3=cucerire dificilă}}, peninsula a intrat pe deplin sub {{Ill-wd|Q186513|3=stăpânire romană}}. În Evul Mediu timpuriu, ea a intrat sub [[Regatul vizigot|stăpânire vizigotă]] și apoi o mare parte a fost cucerită de invadatorii [[Musulman|musulmani]] din [[Africa Nordică|Africa de Nord]]. Într-un [[Reconquista|proces care a durat secole]], micile regate creștine din nord au recâștigat treptat controlul asupra peninsulei. Ultimul stat musulman {{Ill-wd|Q1552718|3=a căzut în 1492}}, și, în același an, Columb a ajuns în America. S-a născut astfel [[Imperiul Spaniol|un imperiu global]] care a făcut ca Spania să devină cel mai puternic regat din Europa, principala putere mondială timp de un secol și jumătate, și cel mai mare imperiu de peste mări timp de trei secole.

Războaiele continue și alte probleme au dus în cele din urmă la pierderea treptată a acestui statut. [[Războiul Peninsular|Conflictul napoleonian din Spania]] a dus la haos, declanșând mișcări de independență care au sfâșiat cea mai mare parte a imperiului și au lăsat țara instabilă din punct de vedere politic. Spania a suferit un [[Războiul Civil Spaniol|război civil]] devastator în anii 1930 și apoi a intrat sub conducerea unui [[Spania franchistă|guvern autoritar]], care a condus țara printr-o perioadă de stagnare, urmată de o creștere bruscă a economiei. În cele din urmă, democrația [[Istoria Spaniei (1977-1981)|a fost restabilită]] sub forma unei monarhii constituționale parlamentare. Spania a aderat la Uniunea Europeană, trecând printr-o renaștere culturală și o creștere economică constantă până la începutul secolului al XXI-lea, într-o nouă lume globalizată, cu provocări economice și ecologice diferite.

=== Preistoria și popoare preromane ===
[[Fișier:2014_Castro_de_Santa_Trega._Galiza-2.jpg|thumb|Castru celtic în Galicia]]
Cercetările arheologice de la [[Situl arheologic Atapuerca|Atapuerca]] indică faptul că Peninsula Iberică a fost populată de [[Hominidae|hominizi]] acum 1,2 milioane de ani.<ref>{{Citat știre|title='First west Europe tooth' found|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/6256356.stm|data=30 June 2007|accessdate=9 August 2008|publisher=BBC|archiveurl=https://web.archive.org/web/20091021003923/http://encarta.msn.com/text_761575057___0/Spain.html|archivedate=21 October 2009}}</ref> În [[Munții Atapuerca|Atapuerca]] s-au găsit fosile de la primii [[hominini]] cunoscuți din Europa, [[Homo antecessor]]. Oamenii moderni au ajuns pentru prima dată în Peninsula Iberică, dinspre nord, pe jos, acum aproximativ 35.000 de ani.<ref>Typical [[Aurignacian]] items were found in Cantabria (Morín, El Pendo, {{Ill-wd|Q770666|3=El Castillo}}), the Basque Country (Santimamiñe) and Catalonia. </ref> Cele mai cunoscute artefacte ale acestor așezări umane preistorice sunt faimoasele picturi din [[Peștera din Altamira|peștera Altamira]] din Cantabria din nordul Iberiei, care au fost create pe la 35.600 până la 13.500 [[Era comună|î.e.n.]] de {{Ill-wd|Q24300417|3=oameni de Cro-Magnon}}.<ref name="Science2012">{{Citat revistă|nume=Pike|nume2=Hoffmann|nume3=Garcia-Diez|nume4=Pettitt|nume5=Alcolea|nume6=De Balbin|nume7=Gonzalez-Sainz|nume8=de las Heras|nume9=Lasheras|prenume=A. W. G.|prenume2=D. L.|prenume3=M.|prenume4=P. B.|prenume5=J.|prenume6=R.|prenume7=C.|prenume8=C.|prenume9=J. A.|an=2012|titlu=U-Series Dating of Paleolithic Art in 11 Caves in Spain|journal=Science|volum=336|număr=6087|pagini=1409–1413|issn=0036-8075|pmid=22700921|bibcode=2012Sci...336.1409P|doi=10.1126/science.1219957}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Bernaldo de Quirós Guidolti|nume2=Cabrera Valdés|prenume=Federico|prenume2=Victoria|an=1994|titlu=Cronología del arte paleolítico|url=http://dialnet.unirioja.es/servlet/articulo?codigo=164330&orden=1&info=link|journal=Complutum|volum=5|pagini=265–276|format=PDF|issn=1131-6993|access-date=17 November 2012}}</ref> Dovezile arheologice și genetice sugerează că Peninsula Iberică a funcționat ca unul dintre numeroasele refugii majore din care nordul Europei a fost repopulat după sfârșitul {{Ill-wd|Q1040770|3=ultimei ere glaciare}}.

Cele mai mari grupuri care locuiau în Peninsula Iberică înainte de cucerirea romană erau {{Ill-wd|Q190992|3=iberii}} și [[Celți|celții]]. Iberii au locuit în partea mediteraneană a peninsulei, de la nord-est la sud-est. Celții au locuit o mare parte din laturile interioare și atlantice ale peninsulei, de la nord-vest la sud-vest. [[Basci|Bascii]] au ocupat zona de vest a lanțului muntos al Pirineilor și zonele adiacente, cultura [[Tartessos|tartesilor]] influențați de fenicieni a înflorit în sud-vest, iar {{Ill-wd|Q837549|3=lusitanii}} și [[Vetoni|vetonii]] au ocupat zone în vestul central. Mai multe orașe au fost fondate de-a lungul coastei de către [[Fenicia|fenicieni]], iar în est, {{Ill-wd|Q828047|3=grecii}} au înființat avanposturi comerciale și colonii. În cele din urmă, feniciano-{{Ill-wd|Q4383747|3=cartaginezii}} s-au extins spre interior spre meseta; totuși, datorită triburilor războinice din interior, cartaginezii s-au stabilit doar pe coastele Peninsulei Iberice.

=== Hispania romană și Regatul Vizigot ===
[[Fișier:Teatro_de_Mérida,_España,_2017_18.jpg|stanga|miniatura| {{Ill-wd|Q2700544|3=Amfiteatrul Roman}} din [[Mérida, Spania|Mérida]]]]
În timpul celui de [[al Doilea Război Punic]], aproximativ între 210 și 205&nbsp;î.e.n., [[Republica Romană]] în expansiune a capturat coloniile comerciale cartagineze aflate de-a lungul coastei mediteraneene. Deși romanii au avut nevoie de aproape două secole pentru a finaliza {{Ill-wd|Q2422375|3=cucerirea Peninsulei Iberice}}, aceștia și-au păstrat controlul timp de peste șase secole. Dominația romană era susținută de lege, limba latină și [[Drum roman|drumurile romane]].<ref name="hispania">{{Citat web|url=http://libro.uca.edu/payne1/spainport1.htm|nume=Payne|titlu=A History of Spain and Portugal; Ch. 1 Ancient Hispania|publisher=The Library of Iberian Resources Online|accessdate=9 August 2008|first1=Stanley G.|year=1973|language=en}}</ref>

Culturile populației celtice și iberice au fost treptat {{Ill-wd|Q3441052|3=romanizate}} (latinizate) cu viteze diferite, în funcție de partea din [[Hispania Baetica|Hispania]] în care trăiau, liderii locali fiind admiși în clasa aristocratică romană.{{Efn|''[[Latifundiu|Latifundiile]]'' (în {{la|latifundium}}, plural {{lang|la|latifundia}}), mari moșii controlate de aristocrație, se suprapuneau peste sistemul iberic existent de proprietate funciară.}}<ref name="country">{{Citat web|url=http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd/cstdy:@field(DOCID+es0014)|nume=Rinehart|titlu=A Country Study: Spain. Chapter 1 – Hispania|publisher=Library of Congress Country Series|accessdate=9 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080922143456/http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd%2Fcstdy%3A%40field%28DOCID+es0014%29|first1=Robert|last2=Seeley|first2=Jo Ann Browning|year=1998|archivedate=22 September 2008}}</ref> Hispania a servit drept grânar pentru piața romană, iar porturile sale exportau aur, [[lână]], [[ulei de măsline]] și vin. Producția agricolă a crescut odată cu introducerea proiectelor de irigații, dintre care unele rămân și astăzi în uz. Împărații [[Hadrian]], [[Traian]], [[Teodosiu I|Teodosie I]] și filosoful [[Seneca]] s-au născut în Hispania.{{Efn|Ca și poeții [[Martial]], [[Quintilian]] și [[Lucan]].}} Creștinismul a fost introdus în Hispania în secolul I e.n. și a devenit popular în orașe în secolul al II-lea e.n. În cea mai mare parte, limbile și religia actuale ale Spaniei, precum și baza legilor sale, provin din această perioadă.<ref name="hispania"/>
[[Fișier:Concil_Toled.jpg|miniatura| {{Ill-wd|Q313057|3=Reccared I}} și episcopii în timpul {{Ill-wd|Q1783761|3=Conciliului III din Toledo}}, 589. {{Ill-wd|Q17533465|3=Codex Vigilanus}}, fol. 145, [[Mănăstirea El Escorial|Biblioteca del Escorial]]]]
Slăbirea jurisdicției Imperiului Roman de Apus în Hispania a început în 409, când [[Suebi|suebii]] și [[Vandali|vandalii]] [[Triburi germanice|germanici]], împreună cu [[Alani|alanii]] [[Sarmați|sarmatici]], au intrat în peninsulă la invitația unui uzurpator roman. Aceste triburi traversaseră [[Rin|Rinul]] la începutul anului 407 și devastaseră [[Galia]]. Suebii au format un regat în ceea ce este astăzi [[Galicia]] modernă și nordul [[Portugalia|Portugaliei]], în timp ce vandalii s-au stabilit în sudul Spaniei până la 420, înainte de a trece în Africa de Nord în 429 și de a {{Ill-wd|Q30742713|3=cuceri}} Cartagina în 439. Pe măsură ce Imperiul Roman de Apus s-a dezintegrat, baza socială și economică a devenit mult simplificată: dar chiar și într-o formă modificată, regimurile succesoare au menținut multe dintre instituțiile și legile imperiului târziu, inclusiv creștinismul și asimilarea la cultura romană aflată în evoluție.
[[Fișier:Corona_de_(29049230050).jpg|thumb|left|upright|{{Ill-wd|Q4126791|3=Coroana votivă}} a lui {{Ill-wd|Q315447|3=Recceswinth}} din [[Tezaurul de Guarrazar|Tezaurul de la Guarrazar]]]]
[[Imperiul Roman de Răsărit|Bizantinii]] au înființat o provincie occidentală, [[Spania (provincie bizantină)|Spania]], în sud, cu intenția de a revigora stăpânirea romană în toată Iberia. În cele din urmă, însă, Hispania a fost reunită sub [[Regatul vizigot|dominație vizigotă]]. Acești [[vizigoți]] sau goți occidentali, după ce au [[Jefuirea Romei (410)|prădat Roma]] sub conducerea lui [[Alaric I|Alaric]] (410), s-au îndreptat spre [[Peninsula Iberică]], în frunte cu {{Ill-wd|Q159716|3=Athaulf}}, și au ocupat porțiunea nord-estică. {{Ill-wd|Q1463732|3=Wallia}} și-a extins stăpânirea pe cea mai mare parte a peninsulei, ținându-i pe suebi blocați în Galicia. [[Theodoric I|Teodoric I]] a participat, împreună cu romanii și francii, la [[bătălia de pe Câmpiile Catalaunice]], unde a fost învins [[Attila]]. {{Ill-wd|Q217620|3=Euric}} (466), care a pus capăt ultimelor rămășițe ale puterii romane din peninsulă, poate fi considerat primul monarh al Spaniei, deși suebii și-au păstrat independența în Galicia. Euric a fost și primul rege care a dat legi scrise vizigoților. În următoarele domnii, regii catolici ai Franței și-au asumat rolul de protectori ai hispano-romanilor catolici împotriva arianismului vizigoților, iar în {{Ill-wd|Q60760993|3=războaiele}} care au urmat, {{Ill-wd|Q110884|3=Alaric al II-lea}} și {{Ill-wd|Q452673|3=Amalaric}} și-au pierdut viețile.

{{Ill-wd|Q313197|3=Athanagild}}, răsculat împotriva regelui {{Ill-wd|Q334791|3=Agila}}, a chemat bizantinii și, ca răsplată pentru ajutorul pe care i l-au dat, le-a cedat zonele maritime din sud-est (554). {{Ill-wd|Q313065|3=Liuvigild}} a restabilit unitatea politică a peninsulei, supunându-i pe suebi, dar diviziunile religioase ale țării, ajungând chiar și la familia regală, au adus un război civil. [[Sfântul Hermengild]], fiul regelui, punându-se în fruntea catolicilor, a fost învins și luat prizonier, și a suferit martiriul pentru că a respins comuniunea cu arienii. {{Ill-wd|Q313057|3=Reccared}}, fiul lui Liuvigild și fratele Sfântului Hermengild, a adăugat unitate religioasă unității politice realizate de tatăl său, acceptând credința catolică în {{Ill-wd|Q1236473|3=Conciliul III din Toledo}} (589). Unitatea religioasă stabilită de acest conciliu a stat la baza acelei fuziuni a goților cu hispano-romanii care a dus la formarea poporului spaniol. {{Ill-wd|Q350656|3=Sisebut}} și {{Ill-wd|Q312913|3=Suintila}} au finalizat expulzarea bizantinilor din Spania.<ref name="Spain">{{CathEncy}}</ref>

Căsătoriile mixte între vizigoți și hispano-romani au fost interzise, deși în practică nu au putut fi în totalitate împiedicate, și au fost legalizate în cele din urmă de Liuvigild.<ref>{{Citat carte|titlu=A History of Portugal and the Portuguese Empire: Volume 1, Portugal: From Beginnings to 1807|dată=2009|editură=Cambridge University Press|isbn=978-1-107-71764-0}}</ref> Savanții gotici spanioli, precum {{Ill-wd|Q849117|3=Braulio din Zaragoza}} și [[Isidor din Sevilla]], au jucat un rol important în conservarea {{Ill-wd|Q937284|3=culturii clasice grecești și romane}}. Isidor a fost unul dintre cei mai influenți clerici și filosofi din [[Evul Mediu]] din Europa, iar teoriile sale au fost vitale și pentru conversia Regatului Vizigot dintr-o țară [[Arianism|ariană]] într-una catolică în {{Ill-wd|Q1783761|3=Conciliile de la Toledo}}. Isidor a creat prima [[Etymologiae|enciclopedie]] occidentală care a avut un impact uriaș în Evul Mediu.<ref>{{Citat carte|nume=Marcolongo|prenume=Andrea|titlu=La lengua de los dioses: Nueve razones para amar el griego|dată=2017|editură=Penguin Random House Grupo Editorial España|isbn=978-84-306-1887-3|url=https://books.google.com/books?id=hdosDwAAQBAJ|limbă=el}}</ref>

=== Epoca musulmană și Reconquista ===
[[Fișier:Mort_de_Roland.jpg|stanga|miniatura| Moartea liderului [[Franci|franc]] [[Roland]] înfrânt de o [[Basci|alianță bască]] și [[Musulman|musulmană]]-Mulwallad ({{Ill-wd|Q659457|3=Banu Qasi}}) în {{Ill-wd|Q1233475|3=bătălia din trecătoarea Roncevaux (778)}} a dat naștere [[Regatul Navarrei|Regatului Navarrei]] condus de {{Ill-wd|Q291877|3=Íñigo Arista}}.]]
În secolul al VIII-lea, aproape toată [[Peninsula Iberică]] a fost [[Expansiunea musulmană în Peninsula Iberică|cucerită]] (711–718) de [[Musulman|armatele musulmane]] predominant [[Mauri|maure]] din Africa de Nord. Aceste cuceriri au făcut parte din expansiunea [[Califatul Omeiad|Califatului Umayyad]]. Doar o mică zonă montană din nord-vestul peninsulei a reușit să reziste invaziei inițiale. Legenda spune că {{Ill-wd|Q2990983|3=contele Julian}}, guvernatorul Ceutei, ca răzbunare pentru violarea fiicei sale, {{Ill-wd|Q20410033|3=Florinda}}, de către regele {{Ill-wd|Q243573|3=Roderic}}, i-a invitat pe musulmani și le-a deschis porțile peninsulei.

Conform [[Șaria|legii islamice]], creștinilor și [[Evrei|evreilor]] li s-a acordat statutul inferior de {{Ill-wd|Q273603|3=dhimmi}}. Acest statut le permitea creștinilor și evreilor să își practice religiile ca ''{{Ill-wd|Q216565|3=Oameni ai Cărții}}'' (credincioși ai unor religii monoteiste avraamice), dar li se impunea plata unui impozit special și aveau drepturi legale și sociale inferioare celor ale musulmanilor.<ref>{{Citat carte|nume=H. Patrick Glenn|titlu=Legal Traditions of the World|editură=Oxford University Press|an=2007|pagini=218–219|citat=Dhimma provides rights of residence in return for taxes.}}</ref><ref>{{Citat carte|nume=Lewis|prenume=Bernard|titlu=The Jews of Islam|locul-publicării=Princeton|editură=Princeton University Press|an=1984|isbn=978-0-691-00807-3|pagină=62|citat=Dhimmi have fewer legal and social rights than Muslims, but more rights than other non-Muslims.}}</ref>

Conversia la [[Islam]] a decurs într-un ritm din ce în ce mai alert. Se crede că ''{{Ill-wd|Q963251|3=muladíes}}'' (musulmanii de origine etnică [[Peninsula Iberică|iberică]]) ajunseseră să formeze majoritatea populației din Al-Andalus pe la sfârșitul secolului al X-lea.<ref>[http://libro.uca.edu/ics/ics5.htm Islamic and Christian Spain in the Early Middle Ages. ]</ref><ref name="chap2"/>

Comunitatea musulmană din Peninsula Iberică era ea însăși diversă și frământată de tensiuni sociale. [[Berberi|Berberii]] din Africa de Nord, care furnizaseră cea mai mare parte a armatelor invadatoare, {{Ill-wd|Q759998|3=au intrat în conflict cu elitele arabe}} originare din [[Orientul Mijlociu]].{{Efn|Berberii au renunțat în curând să mai încerce să colonizeze terenurile dificile din nordul {{Ill-wd|Q821626|3=Meseta Central}} (Platoul Interior) pe care li le alocaseră conducătorii arabi.}} Cu timpul, s-au stabilit mari populații maure, în special în [[Guadalquivir|valea râului Guadalquivir]], în câmpia de coastă a [[Comunitatea Valenciană|Valenciei]], pe [[Ebru|valea râului Ebru]] și (spre sfârșitul acestei perioade) în regiunea montană [[Granada]].<ref name="chap2"/>
[[Fișier:Cordoba_sal.jpg|miniatura| [[Moscheea-Catedrală din Córdoba|Marea Moschee din Córdoba]] se numără printre cele {{Ill-wd|Q17012952|3=mai vechi clădiri de moschei din lume}}]]
[[Córdoba (Spania)|Córdoba]], capitala califatului începând cu domnia lui [[Abd ar-Rahman al III-lea|Abd-ar-Rahman al III-lea]], era cel mai mare, mai bogat și mai sofisticat oraș din vestul Europei. Comerțul mediteranean și schimburile culturale au înflorit. Musulmanii au importat o bogată tradiție intelectuală din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Unii filosofi importanți de la acea vreme au fost [[Averroes]], [[Ibn Arabi]] și [[Moise Maimonide|Maimonide]]. [[Romanizare (cultură)|Culturile romanizate]] din Peninsula Iberică au interacționat cu culturile musulmane și evreiești în moduri complexe, oferind regiunii o cultură distinctă.<ref name="chap2">{{Citat web|url=http://libro.uca.edu/payne1/spainport1.htm|nume=Payne|titlu=A History of Spain and Portugal; Ch. 2 Al-Andalus|publisher=The Library of Iberian Resources Online|accessdate=9 August 2008|first1=Stanley G.|year=1973}}</ref> În afara orașelor, unde locuia marea majoritate a populației, sistemul de proprietate funciară din epoca romană a rămas în mare parte intact, deoarece liderii musulmani rareori i-au deposedat pe proprietarii de terenuri, iar introducerea de noi culturi și tehnici a dus la o extindere a agriculturii, introducând noi produse care proveneau din Asia sau din fostele teritorii ale [[Imperiul Roman|Imperiului Roman]].<ref>{{Citat carte|nume=Moa|prenume=Pío|titlu=Nueva historia de España : de la II Guerra Púnica al siglo XXI|dată=2010|editură=Esfera de los Libros|locul-publicării=Madrid|isbn=978-84-9734-952-9|ediție=1.}}</ref>

În secolul al XI-lea, teritoriile musulmane s-au fărâmițat în statele rivale {{Ill-wd|Q217177|3=Taifa}} (arab, berber și slav),<ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=3RtpCgAAQBAJ&pg=PA237|titlu=Handbook of Medieval Culture|prenume=Albrecht|nume=Classen|dată=31 August 2015|editură=Walter de Gruyter GmbH & Co KG|isbn=9783110267303}}</ref> dând micilor state creștine ocazia de a-și lărgi teritoriile.<ref name="chap2"/> Sosirea din Africa de Nord a sectelor islamice conducătoare ale [[Dinastia Almoravid|Almoravizilor]] și [[Dinastia Almohadă|Almohazilor]] a restabilit unitatea teritoriilor musulmane, cu o aplicare mai strictă și mai puțin tolerantă a islamului, și a adus o revigorare a situației musulmanilor. Acest stat islamic reunit a cunoscut mai mult de un secol de succese care au anulat parțial câștigurile creștinilor.
[[Fișier:Leon_(San_Isidoro,_panteón).jpg|stanga|miniatura| {{Ill-wd|Q383659|3=Bazilica San Isidoro}}, [[León (Spania)|León]]]]
''[[Reconquista]]'' (Recucerirea) a fost perioada de câteva secole în care stăpânirea creștină a fost restabilită în Peninsula Iberică. {{Lang|es|Reconquista}} este considerată a fi început cu [[bătălia de la Covadonga]], câștigată de {{Ill-wd|Q14655|3=Don Pelayo}} în 722 și a fost concurentă cu perioada stăpânirii musulmane din Peninsula Iberică. Victoria armatei creștine asupra forțelor musulmane a dus la crearea [[Regatul Asturiei|Regatului creștin al Asturiei]] de-a lungul munților de pe coasta de nord-vest. La scurt timp, în 739, forțele musulmane au fost alungate din [[Galicia]], care avea să găzduiască în cele din urmă unul dintre cele mai sfinte locuri din Europa medievală, [[Santiago de Compostela]], și a fost încorporat în noul regat creștin.
[[Fișier:Leon1030.jpg|miniatura| În 1030, [[Regatul Navarrei]] controla {{Ill-wd|Q1235737|3=comitatele Aragonului}} și {{Ill-wd|Q62469877|3=Castiliei}}, care mai târziu au devenit mari regate ale vremii.]]
Vikingii au invadat Galicia în 844, dar au fost învinși de {{Ill-wd|Q168363|3=Ramiro I al Asturiei}} la [[A Coruña]]. Multe dintre victimele din rândul vikingilor au fost produse de [[Balistă|balistele]] galicienilor{{Mdash}} arme puternice cu proiectil cu torsiune, care arătau mai degrabă ca arbalete gigantice. 70 de nave vikinge au fost capturate și arse.<ref name="Haywood">{{Citat carte|nume=Haywood|prenume=John|titlu=Northmen|url=https://books.google.com/books?id=JGmoCgAAQBAJ&pg=PT189|isbn=9781781855225|dată=8 October 2015}}</ref><ref>{{Citat carte|titlu=A History of the Vikings|url=https://books.google.com/books?id=7Hh0DwAAQBAJ&pg=PT207|isbn=9781136242397|nume=Kendrick|prenume=Sir Thomas D.|dată=24 October 2018}}</ref> Vikingii au atacat Galicia din nou în 859, în timpul domniei lui [[Ordono I de Asturia|Ordoño I al Asturiilor]]. Ordoño era angajat în acest moment împotriva dușmanilor săi constanți, maurii; dar un conte al provinciei, Don Pedro, i-a atacat pe vikingi și i-a învins.<ref>{{Citat carte|nume=Keary|prenume=Charles|titlu=The Viking Age|editură=Jovian Press}}</ref>

[[Regatul León|Regatul Leónului]] a fost cel mai puternic regat creștin timp de secole. În 1188 a avut loc prima sesiune parlamentară modernă din Europa la [[León (Spania)|León]] ({{Ill-wd|Q3773985|3=Cortesul din León}}). [[Regatul Castiliei]], format din teritoriul leonez, a fost succesorul său ca cel mai puternic regat. Regii și nobilimea au luptat pentru putere și influență în această perioadă. Exemplul împăraților romani a influențat obiectivul politic al Coroanei, în timp ce nobilii au beneficiat de [[feudalism]].
[[Fișier:Petronila_Ramon_Berenguer.jpg|miniatura|154x154px| [[Petronilla I a Aragonului|Petronilla de Aragon]] și {{Ill-wd|Q319439|3=Ramon Berenguer IV, contele de Barcelona}} .]]
Armatele musulmane au avansat și la nord de Pirinei, dar au fost înfrânte de forțele francilor în [[Bătălia de la Tours|bătălia de la Poitiers]], [[Imperiul Franc|Francia]] și împinse din cea mai sudică regiune a Franței actuale, de-a lungul coastei, până în anii 760. Mai târziu, [[Franci|forțele francilor]] au înființat {{Ill-wd|Q663258|3=comitate creștine}} la sud de Pirinei. Aceste mărci aveau să crească în regatele [[Regatul Navarrei|Navarrei]] și [[Regatul Aragonului|Aragonului]].<ref>{{Citat web|url=http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd/cstdy:@field(DOCID+es0016)|nume=Rinehart|titlu=A Country Study: Spain – Castile and Aragon|publisher=Library of Congress Country Series|accessdate=9 August 2008|first1=Robert|last2=Seeley|first2=Jo Ann Browning|year=1998}}</ref> Timp de câteva secole, frontiera fluctuantă dintre zonele controlate de musulmani și cele creștine din Iberia a fost de-a lungul râurilor [[Ebru]] și [[Duero|Duero.]]

{{Ill-wd|Q7834647|3=Transmiterea islamică a clasicilor}} este principala {{Ill-wd|Q4115173|3=contribuție musulmană la Europa Medievală}}. [[Limba castiliană veche|Limba castiliană]]{{Mdash}} mai frecvent cunoscută (mai ales în istorie și în prezent) ca „spaniolă” după ce a devenit limba națională și ''[[Limbă vehiculară|lingua franca]]'' a Spaniei{{Mdash}} a evoluat din [[latina vulgară]], la fel ca și alte [[limbi romanice]] ale Spaniei, precum [[Catalana medievală|catalana]], {{Ill-wd|Q35390|3=asturiana}} și {{Ill-wd|Q1072111|3=galiciana}}, precum și alte limbi romanice din Europa latină. [[Limba bască|Basca]], singura limbă neromanică din Spania, a continuat să evolueze de la basca timpurie la cea medievală. ''{{Ill-wd|Q1192096|3=Glosas Emilianenses}}'' (găsite la {{Ill-wd|Q2284354|3=Mănăstirile din San Millán de la Cogolla}} și scrise în latină, bască și romanică) au o mare valoare, ca unul dintre primele exemple scrise ale unor limbi romanice iberice.<ref>{{Citat revistă|nume=Dapueto Reyes|prenume=María de los Ángeles|an=2015|titlu=Literatura hispanorromance primigenia : la glosa conoajutorio del Codex Aemilianensis 60|url=http://erevistas.uca.edu.ar/index.php/LET/article/view/1774|journal=Letras|volum=2|număr=72|pagină=90|publisher={{Ill-wd|Q973767|3=Pontificia Universidad Católica Argentina Santa María de los Buenos Aires}}|issn=0326-3363}}</ref>

Destrămarea [[Al-Andalus|Al-Andalusului]] în regatele taifa concurente a ajutat regatele creștine iberice îndelung încercate să câștige inițiativa. Capturarea orașului strategic [[Toledo]] în 1085 a marcat o schimbare semnificativă a echilibrului puterii în favoarea regatelor creștine. După o mare resurgență musulmană în secolul al XII-lea, marile cetăți maure din sud au căzut în mâinile Castiliei în secolul al XIII-lea{{Mdash}} Córdoba în 1236 și [[Sevilla]] în 1248. {{Ill-wd|Q1233672|3=Comitatul Barcelona}} și [[Regatul Aragonului]] au intrat într-o uniune dinastică și au câștigat teritoriu și putere la Marea Mediterană. În 1229, a fost cucerită [[Mallorca]], apoi a urmat [[Valencia]] în 1238. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dinastia {{Ill-wd|Q582861|3=Marinizilor}} din [[Maroc]] a invadat și și-a stabilit unele capete de pod pe coasta de sud, dar a eșuat în încercarea de a restabili stăpânirea nord-africană asupra Peninsulei Iberice și au fost în curând alungați.
[[Fișier:TumboAKing.jpg|stanga|miniatura| Portretul lui [[Alfonso al X-lea al Castiliei|Alfonso al X-lea]] al Castiliei și Leonului din codexul Tumbo "A" din Santiago (datat între 1229 și 1255)]]
După 781 de ani de [[Musulman|prezență musulmană]] în Spania, ultimul sultanat {{Ill-wd|Q847837|3=nasrid}} din [[Granada]], un [[Tribut|stat tributar]], a capitulat în sfârșit în 1492 monarhilor catolici [[Isabela I a Castiliei|regina Isabella I]] a [[Coroana Castiliei|Castiliei]]<ref>{{Citat web|url=http://www.newadvent.org/cathen/08177a.htm|titlu=Catholic Encyclopedia: Isabella I|publisher=Newadvent.org|date=1 October 1910|accessdate=1 March 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140707195501/http://newadvent.org/cathen/08177a.htm|archivedate=7 July 2014}}</ref> și [[Ferdinand al II-lea de Aragon|regele Ferdinand al II-lea]] al [[Coroana Aragonului|Aragonului]].<ref>{{Citat web|url=http://www.bbc.co.uk/religion/religions/islam/history/spain_1.shtml|titlu=BBC – Religions – Islam: Muslim Spain (711–1492)|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170227151217/http://www.bbc.co.uk/religion/religions/islam/history/spain_1.shtml|archivedate=27 February 2017}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.islamicweb.com/history/hist_spain.htm|titlu=Islamic History|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160312102825/http://www.islamicweb.com/history/hist_spain.htm|archivedate=12 March 2016}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.vam.ac.uk/content/articles/e/europe-islamic-mediterranean/|titlu=Europe & the Islamic Mediterranean AD 700–1600|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160306085408/http://www.vam.ac.uk/content/articles/e/europe-islamic-mediterranean/|archivedate=6 March 2016}}</ref>
[[Fișier:Bataille_de_la_Rochelle.jpg|stanga|miniatura| {{Ill-wd|Q518005|3=Bătălia de la La Rochelle}}, 1372]]
De la mijlocul secolului al XIII-lea, literatura și filozofia au început să înflorească din nou în regatele creștine peninsulare, pe baza tradițiilor romane și gotice. Un filosof important din acest timp este [[Ramon Llull]]. {{Ill-wd|Q329893|3=Abraham Cresques}} a fost un important cartograf evreu. [[Drept roman|Dreptul roman]] și instituțiile sale au fost modelul legiuitorilor. Regele [[Alfonso al X-lea al Castiliei]] s-a concentrat pe întărirea acestui trecut roman și gotic și, de asemenea, pe conectarea regatelor creștine iberice cu restul [[Lumea creștină|creștinătății]] europene medievale. Alfonso a lucrat pentru a fi ales împărat al [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]] și a publicat codul {{Ill-wd|Q168021|3=Siete Partidas.}} {{Ill-wd|Q69199|3=Școala de traducători din Toledo}} este numele care descrie în mod obișnuit grupul de cărturari care au lucrat împreună în orașul Toledo în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pentru a traduce multe dintre lucrările filosofice și științifice din [[Limba arabă clasică|araba clasică]], [[Limba greacă veche|greaca vece]] și [[Ebraica biblică arhaică|ebraica veche]].

Secolul al XIII-lea a fost martor și la expansiunea [[Coroana Aragonului|Coroanei Aragonului]], centrată în nord-estul Spaniei, asupra insulelor din Marea Mediterană, până la [[Sicilia]] și Neapole.<ref>{{Citat web|url=http://libro.uca.edu/payne1/spainport1.htm|nume=Payne|titlu=A History of Spain and Portugal; Ch. 5 The Rise of Aragon-Catalonia|publisher=The Library of Iberian Resources Online|accessdate=9 August 2008|first1=Stanley G.|year=1973}}</ref> În această perioadă {{Ill-wd|Q509909|3=au fost înființate universitățile din Palencia}} (1212/1263) și [[Universitatea din Salamanca|Salamanca]] (1218/1254). [[Moartea neagră|Moartea Neagră]] din 1348 și 1349 a devastat Spania.<ref>{{Citat web|url=http://www.channel4.com/history/microsites/H/history/a-b/blackdeath.html|titlu=The Black Death|publisher=Channel 4|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080709074635/http://www.channel4.com/history/microsites/H/history/a-b/blackdeath.html|archivedate=9 July 2008}}</ref>

Catalanii și aragonienii s-au oferit [[Lista împăraților bizantini|împăratului bizantin]] [[Andronic al II-lea Paleologul]] pentru a [[Campania catalană din Asia Mică|lupta cu turcii]]. După ce au cucerit teritorii din Asia Mică, ei și-au întors armele împotriva bizantinilor, care le-au ucis conducătorii; dar pentru această trădare, spaniolii, sub conducerea lui Bernard de Rocafort și Berenguer de Entenca, au cerut pedeapsa cumplită celebrată în istorie drept „Răzbunarea Catalană” și {{Ill-wd|Q2064142|3=au luat}} [[Grecia francă|ducatul franc]] {{Ill-wd|Q334714|3=de Atena}} (1311). Linia regală a Aragonului a dispărut odată cu {{Ill-wd|Q332681|3=Martin Umanistul}}, iar {{Ill-wd|Q1541862|3=Compromisul de la Caspe}} a dat coroana [[Casa de Trastámara|Casei de Trastámara]], care domnea deja în Castilia.

Ca și în restul Europei din Evul Mediu târziu, {{Ill-wd|Q16140562|3=antisemitismul}} a crescut foarte mult în secolul al XIV-lea în regatele creștine (un eveniment cheie în acest sens a fost Moartea Neagră, deoarece evreii erau acuzați că otrăveau apele).<ref>{{Citat carte|url-capitol=https://rua.ua.es/dspace/bitstream/10045/13209/1/Hinojosa_Judios_Espa%C3%B1a.pdf|capitol=Los judíos en la España medieval: de la tolerancia a la expulsión|prenume=José|nume=Hinojosa Montalvo|pagină=28|titlu=Los marginados en el mundo medieval y moderno : Almería, 5 a 7 de noviembre de 1998|an=2000|isbn=84-8108-206-6}}</ref> La mijlocul secolului al XIV-lea au existat ucideri în masă în Aragon și 12.000 de evrei au fost uciși la Toledo. În 1391, mulțimile creștine au mers din oraș în oraș în toată Castilia și Aragonul, ucigând aproximativ 50.000 de evrei.<ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=zese2C-fDTEC&pg=PA118|titlu=Teaching Jewish History|prenume=Julia Phillips|nume=Berger|prenume2=Sue Parker|nume2=Gerson|dată=24 September 2006|editură=Behrman House, Inc|isbn=9780867051834}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=6uK5pa3R4d8C&pg=PA205|titlu=Codex Judaica: Chronological Index of Jewish History, Covering 5,764 Years of Biblical, Talmudic & Post-Talmudic History|prenume=Máttis|nume=Kantor|dată=24 September 2005|editură=Zichron Press|isbn=9780967037837}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=QXq3AQAAQBAJ&pg=PA222|titlu=Why Me God: A Jewish Guide for Coping and Suffering|prenume=Lisa|nume=Aiken|dată=1 February 1997|editură=Jason Aronson, Incorporated|isbn=9781461695479}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=7QEjPVyd9YMC&pg=PA166|titlu=Encyclopedia of Diasporas: Immigrant and Refugee Cultures Around the World. Volume I: Overviews and Topics; Volume II: Diaspora Communities|prenume=Melvin|nume=Ember|prenume2=Carol R.|nume2=Ember|prenume3=Ian|nume3=Skoggard|dată=30 November 2004|editură=Springer Science & Business Media|isbn=9780306483219}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://books.google.com/books?id=rTWTBwAAQBAJ&pg=PT3629|nume=Schaff|titlu=The Christian Church from the 1st to the 20th Century|publisher=Delmarva Publications, Inc.|date=24 March 2015|first1=Philip}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=gXcPi8ECW1YC&pg=PA45-IA1|titlu=The Routledge Atlas of Jewish History|prenume=Martin|nume=Gilbert|dată=24 September 2003|editură=Psychology Press|isbn=9780415281508}}</ref> Femeile și copiii au fost vânduți ca sclavi musulmanilor, iar multe sinagogi au fost transformate în biserici. Potrivit lui {{Ill-wd|Q528415|3=Hasdai Crescas}}, aproximativ 70 de comunități evreiești au fost distruse.<ref>{{Citat carte|titlu=Anti-Jewish Riots in the Crown of Aragon and the Royal Response, 1391–1392|dată=2016|editură=Cambridge University Press|isbn=978-1-107-16451-2|pagină=19}}</ref> [[Vincențiu Ferrer|Sfântul Vincent Ferrer]] a convertit nenumărați evrei, printre care pe rabinul Josuah Halorqui, care a luat numele de {{Ill-wd|Q16198565|3=Jerónimo de Santa Fe}} și în orașul său i-a convertit pe mulți dintre foștii săi coreligionari în faimosul {{Ill-wd|Q2916989|3=Disputatio din Tortosa}} (1413–1414).

=== Imperiul Spaniol ===
[[Fișier:Emanuel_Gottlieb_Leutze_-_Columbus_Before_the_Queen.JPG|stanga|miniatura| [[Cristofor Columb]] se întâlnește cu [[Isabela I a Castiliei]] și cu [[Ferdinand al II-lea de Aragon|Ferdinand al II-lea al Aragonului]] în {{Ill-wd|Q212625|3=Alcázarul din Córdoba}}]]
În 1469, coroanele regatelor creștine [[Coroana Castiliei|Castilia]] și [[Coroana Aragonului|Aragon]] au fost unite prin [[Regii catolici|căsătoria]] [[Isabela I a Castiliei|Isabelei I de Castilia]] cu [[Ferdinand al II-lea de Aragon]]. Anul 1478 a început finalizarea cuceririi [[Insulele Canare|Insulelor Canare]] și în 1492, forțele combinate ale Castiliei și Aragonului au capturat [[Emiratul Granadei]] de la ultimul său conducător, {{Ill-wd|Q312763|3=Muhammad al XII-lea}}, punând capăt ultimei rămășițe a unei prezențe islamice de 781 de ani în Peninsula Iberică. În același an, {{Ill-wd|Q178111|3=evreilor din Spania}} li s-a {{Ill-wd|Q1129467|3=ordonat să se convertească}} la [[Biserica Catolică|catolicism]] sub amenințarea că altfel vor fi [[Decretul de la Alhambra|expulzați]] din teritoriile spaniole în timpul [[Inchiziția spaniolă|Inchiziției spaniole]].<ref>{{Citat web|url=https://www.newscientist.com/article/dn16200-spanish-inquisition-left-genetic-legacy-in-iberia.html|titlu=Spanish Inquisition left genetic legacy in Iberia|date=4 December 2008|accessdate=18 January 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140328024905/http://www.newscientist.com/article/dn16200-spanish-inquisition-left-genetic-legacy-in-iberia.html|lucrare=New Scientist|archivedate=28 March 2014}}</ref> Până la 200.000 de evrei au fost {{Ill-wd|Q7424558|3=expulzați din Spania}}.<ref>{{Citat carte|titlu=The Kingfisher History Encyclopedia|isbn=978-0-7534-5784-9|pagină=[https://archive.org/details/kingfisherhistor00edit/page/201 201]|url=https://archive.org/details/kingfisherhistor00edit/page/201|dată=9 September 2004}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=Gw8EZypTqekC&pg=PA180|titlu=True Jew: Challenging the Stereotype|prenume=Bernard|nume=Beck|dată=24 September 2012|editură=Algora Publishing|isbn=9780875869032}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://archive.org/details/expulsionofjews00stro|pagină=[https://archive.org/details/expulsionofjews00stro/page/9 9]|titlu=The Expulsion of the Jews: Five Hundred Years of Exodus|prenume=Yale|nume=Strom|dată=24 September 1992|editură=SP Books|isbn=9781561710812}}</ref> Au urmat expulzările din {{Ill-wd|Q4119033|3=1493 din Sicilia aragoneză}} și din {{Ill-wd|Q15138579|3=Portugalia în 1497}}. {{Ill-wd|Q2467248|3=Tratatul de la Granada}} garanta toleranța religioasă față de musulmani,<ref>{{Citat web|url=http://www.cyberistan.org/islamic/treaty1492.html|titlu=The Treaty of Granada, 1492|publisher=Islamic Civilisation|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080924075453/http://www.cyberistan.org/islamic/treaty1492.html|archivedate=24 September 2008}}</ref> dar a funcționat doar câțiva ani, înainte ca Islamul să fie scos în afara legii în 1502 în Regatul Castiliei și în 1527 în Regatul Aragon, ceea ce a făcut ca mare parte a minorității musulmane a Spaniei să devină oficial {{Ill-wd|Q208176|3=moriscos}} creștini. La câteva decenii după rebeliunea moriscoșilor din Granada cunoscută sub numele de {{Ill-wd|Q685757|3=Războiul Alpujarras}}, o proporție semnificativă din populația fostă musulmană a Spaniei a fost expulzată, stabilindu-se în principal în Africa de Nord.{{Efn|Pentru expulzările din acest context, vezi {{Ill-wd|Q208176|3=Morisco}}.}}<ref name="cong">{{Citat web|url=http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/estoc.html|nume=Rinehart|titlu=A Country Study: Spain – The Golden Age|publisher=Library of Congress Country Series|accessdate=9 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080809003309/http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/estoc.html|first1=Robert|last2=Seeley|first2=Jo Ann Browning|year=1998|archivedate=9 August 2008}}</ref> Între 1609 și 1614, peste 300.000 de {{Lang|es|moriscos}} au fost trimiși pe nave în Africa de Nord și în alte locații și, din această cifră, aproximativ 50.000 au murit opunându-se {{Ill-wd|Q2345573|3=expulzării}} și 60.000 au murit pe drum.<ref>{{Citat carte|titlu=Spanish Royal Patronage 1412–1804: Portraits as Propaganda|dată=2018|editură=Cambridge Scholars Publishing|isbn=978-1-5275-1229-0|pagină=111}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://books.google.com/books?id=lwAmCgAAQBAJ&pg=PA622|nume=Jaleel|titlu=Notes on Entering Deen Completely: Islam as its followers know it|publisher=EDC Foundation|date=11 July 2015|first1=Talib}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=2FPV-ErQ77cC&pg=PA40|titlu=We are All Moors: Ending Centuries of Crusades Against Muslims and Other Minorities|prenume=Anouar|nume=Majid|dată=24 September 2009|editură=U of Minnesota Press|isbn=9780816660797}}</ref>

Anul 1492 a marcat și sosirea lui [[Cristofor Columb]] în [[Lumea Nouă]], în timpul unei călătorii finanțate de Isabella. Prima călătorie a lui Columb a traversat Atlanticul și a ajuns în Insulele Caraibe, începând explorarea și cucerirea europeană a Americii, deși Columb a rămas convins că ajunsese în [[Orient]]. Un număr mare de [[Amerindieni|indigeni americani]] au murit în lupta împotriva spaniolilor în timpul cuceririi,<ref>{{Citat carte|titlu=The Spanish Empire: A Historical Encyclopedia [2 volumes]: A Historical Encyclopedia|dată=2016|editură=ABC-CLIO|isbn=978-1-61069-422-3|pagină=221}}</ref> iar alții au murit din diferite alte cauze. Unii cercetători consideră perioada inițială a [[Colonizarea spaniolă a Americilor|cuceririi spaniole]]{{Mdash}} de la prima debarcare a lui Columb în Bahamas până la mijlocul secolului al XVI-lea{{Mdash}} ca fiind cea mai evidentă situație de [[genocid]] din istoria omenirii.<ref name="Naimark">{{Citat carte|nume=Naimark|prenume=Norman M.|titlu=Genocide: A World History|pagină=35|dată=2017|editură=[[Oxford University Press]]|isbn=978-0-19-976527-0}}</ref> Numărul morților ar fi putut ajunge la aproximativ 70 de milioane de indigeni (din 80 de milioane) în această perioadă, deoarece bolile precum variola, rujeola, gripa și tifosul, aduse în America de cuceritori, au decimat populația pre-columbiană.{{Sfn|Naimark|2017|p=35}}
[[Fișier:Cortez_&_La_Malinche.jpg|miniatura| {{Ill-wd|Q1648244|3=Codul lui Lienzo de Tlaxcala}} care arată întâlnirea din 1519 a ''conquistadorului'' [[Hernán Cortés]] și a consilierului său {{Ill-wd|Q230314|3=La Malinche}} cu împăratul aztec [[Montezuma al II-lea|Moctezuma al II-lea]] la [[Tenochtitlan]]. Malinche a jucat un rol cheie în facila [[Cucerirea spaniolă a Imperiului Aztec|cucerire a Mexicului]].]]
Colonizarea spaniolă a Americii a început cu colonizarea Caraibelor. A fost urmată de cucerirea unor puternice formațiuni statele precolumbiene din Mexicul central și de pe coasta Pacificului din America de Sud. [[Miscenarea|Amestecul rasial]] dintre culturile și oamenii băștinași pe dee o parte și spanioli pe de altă parte a devenit norma. O expediție sponsorizată de coroana spaniolă a finalizat prima călătorie în jurul lumii din istoria omenirii, {{Ill-wd|Q60524519|3=circumnavigația Magellan-Elcano}}. {{Ill-wd|Q683846|3=Tornaviaje}} sau ruta de întoarcere din Filipine către Mexic a făcut posibilă ruta comercială a {{Ill-wd|Q683846|3=galionului Manila.}} Spaniolii s-au întâlnit din nou cu Islamul în [[Asia de Sud-Est]] și, pentru a încorpora [[Filipine|Filipinele]], expedițiile spaniole organizate din [[Mexic|Mexicul]] recent creștinat au {{Ill-wd|Q31880|3=invadat}} teritoriile filipineze ale {{Ill-wd|Q887803|3=Sultanatului din Brunei}}. Spaniolii s-au folosit de conflictul dintre regatele filipineze păgâne și musulmane pentru a le opune unele celorlalți, folosind astfel principiul „dezbină și cucerește”.<ref>{{Citat carte|nume=Guillermo|prenume=Artemio|data-accesării=September 11, 2020|url=https://books.google.com/books?id=wmgX9M_yETIC&q=divide+and+conquer+philippines&pg=PA374|an=2012|titlu=Historical Dictionary of the Philippines|editură=The Scarecrow Press Inc.|anoriginal=2012|pagină=374|isbn=9780810875111|citat=To pursue their mission of conquest, the Spaniards dealt individually with each settlement or village and with each province or island until the entire Philippine archipelago was brought under imperial control. They saw to it that the people remained divided or compartmentalized and with the minimum of contact or communication. The Spaniards adopted the policy of divide et impera (divide and conquer).}}</ref> Spaniolii au văzut în războiul cu musulmanii din {{Ill-wd|Q6355746|3=Brunei și Filipine}} o repetare a [[Reconquista|Reconquistei]].<ref>Reviving the Reconquista in Southeast Asia: Moros and the Making of the Philippines, 1565–1662 By: Ethan P. Hawkley</ref>

În perioada modernă timpurie, a urmat o centralizare a puterii regale în detrimentul nobilimii locale, iar cuvântul {{Lang|es|España}}, a cărui rădăcină este numele antic {{Lang|la|Hispania}}, a început să fie folosit în mod obișnuit pentru a desemna întregul celor două regate, Castilia și Aragon.<ref name="cong"/> Prin reformele lor politice, juridice, religioase și militare pe scară largă, monarhia hispanică a devenit o {{Ill-wd|Q3137529|3=putere mondială}}.

Unirea coroanelor Aragonului și Castiliei prin căsătoria suveranilor lor a pus baza Spaniei moderne și a Imperiului Spaniol, deși fiecare regat al Spaniei rămânea, din punct de vedere social, politic, legal, monetar și lingvistic, o țară separată.<ref>{{Citat web|url=https://www.ucalgary.ca/applied_history/tutor/eurvoya/Imperial.html|titlu=Imperial Spain|publisher=University of Calgary|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080629000351/http://www.ucalgary.ca/applied_history/tutor/eurvoya/Imperial.html|archivedate=29 June 2008}}</ref><ref>{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=Y84wAgaXxo4C&lpg=PA472|titlu=Handbook of European History|editură=Penguin Random House Grupo Editorial España|isbn=90-04-09760-0|an=1994}}</ref>

Două mari răscoale au izbucnit pe la începutul domniei împăratului habsburgic, [[Carol Quintul|Carol al V-lea]]: {{Ill-wd|Q151663|3=Răscoala Comuneros}} din Coroana Castiliei și {{Ill-wd|Q3098752|3=Răscoala Frățiilor}} din Coroana Aragonului.

[[Spania Habsburgică]] a fost una dintre principalele puteri mondiale de-a lungul secolului al XVI-lea și în cea mai mare parte a secolului al XVII-lea, o poziție consolidată de comerț și bogăție provenită din posesiunile coloniale. Regatul a devenit prima {{Ill-wd|Q676404|3=putere maritimă}} a lumii. A atins apogeul în timpul domniei primilor doi [[Spania Habsburgică|monarhi Habsburgi spanioli]]{{Mdash}} [[Carol Quintul|Carol I]] (1516–1556) și [[Filip al II-lea al Spaniei|Filip al II-lea]] (1556–1598). În această perioadă au avut loc [[Războaiele Italiene]], {{Ill-wd|Q168556|3=Războiul Schmalkaldic}}, [[Revolta Olandeză]], {{Ill-wd|Q3298746|3=Războiul Succesiunii Portugheze}}, ciocniri cu [[Imperiul Otoman|otomanii]], intervenția în {{Ill-wd|Q673175|3=Războaiele Religioase Franceze}} și {{Ill-wd|Q295283|3=Războiul Anglo-Spaniol}} <ref>{{Citat web|url=http://libro.uca.edu/payne1/spainport1.htm|nume=Payne|titlu=A History of Spain and Portugal; Ch. 13 The Spanish Empire|publisher=The Library of Iberian Resources Online|accessdate=9 August 2008|first1=Stanley G.|year=1973}}</ref>
[[Fișier:Spanish_Empire_Anachronous_en.svg|miniatura| Harta anacronică a Imperiului spaniol]]
[[Fișier:Principales_Rutas_Comerciales_del_Imperio_Español.jpg|alt=|miniatura| Principalele căi comerciale ale Imperiului spaniol]]
Prin explorarea și cucerirea sau alianțele și moștenirea căsătoriei regale, [[Imperiul Spaniol]] s-a extins pentru a include vaste zone din America, insule din zona Asia-Pacific, zone din Italia, orașe din Africa de Nord, precum și părți din ceea ce este acum Franța, Germania, [[Belgia]], [[Luxemburg]] și [[Țările de Jos]]. {{Ill-wd|Q60524519|3=Prima circumnavigație}} a lumii a fost efectuată în 1519–1521. A fost primul imperiu peste care se spunea că {{Ill-wd|Q1211369|3=soarele nu apune niciodată}}. Aceasta a fost o [[Perioada marilor descoperiri|epocă a descoperirilor]], cu explorări îndrăznețe pe mare și pe uscat, deschiderea de noi {{Ill-wd|Q405155|3=rute comerciale}} peste oceane, cuceriri și începuturile [[Colonialism|colonialismului]] european. Exploratorii spanioli au adus înapoi [[Metal prețios|metale prețioase]], mirodenii, obiecte de lux și plante necunoscute până atunci, și au jucat un rol important în transformarea felului cum înțelegeau europenii lumea.<ref>{{Citat carte|nume=Thomas|prenume=Hugh|legătură-autor=Hugh Thomas (writer)|titlu=Rivers of gold: the rise of the Spanish Empire|editură=George Weidenfeld & Nicolson|an=2003|locul-publicării=London|pagini=passim|isbn=978-0-297-64563-4}}</ref> Eflorescența culturală observată în această perioadă este acum denumită [[Secolul de aur|Epoca de Aur Spaniolă]]. Extinderea imperiului a provocat o imense frământări în America, pe măsură ce prăbușirea societăților și imperiilor și bolile noi din Europa au devastat populațiile indigene americane. Apariția [[Umanism|umanismului]], [[Contrareforma]] și noile descoperiri și cuceriri geografice au ridicat probleme care au fost abordate de mișcarea intelectuală cunoscută acum sub numele de {{Ill-wd|Q1334000|3=Școala din Salamanca}}, care a dezvoltat primele teorii moderne despre ceea ce acum se numește [[Drept internațional|dreptul internațional]] și drepturile omului. {{Ill-wd|Q316357|3=Juan Luis Vives}} a fost un alt umanist proeminent în această perioadă.

Supremația maritimă a Spaniei din secolul al XVI-lea a fost demonstrată de victoria asupra otomanilor la [[Bătălia de la Lepanto|Lepanto]] în 1571 și apoi, după dezastrul [[Invincibila Armada|Invincibilei Armade]] în 1588, într-o serie de victorii împotriva [[Regatul Angliei|Angliei]] în {{Ill-wd|Q430726|3=Războiul Anglo-Spaniol din 1585–1604}}. Cu toate acestea, în deceniile mijlocii ale secolului al XVII-lea, puterea maritimă a Spaniei a intrat într-un declin îndelungat, cu din ce în ce mai multe înfrângeri împotriva [[Provinciile Unite|Provinciilor Unite]] și apoi a Angliei; astfel că, prin anii 1660, îi era greu să-și mai apere posesiunile de peste mări de pirați și corsari.

[[Reforma Protestantă]] a atras regatul din ce în ce mai adânc în mocirla războaielor încărcate de religie. Rezultatul a fost o țară forțată să-și extindă permanent eforturile militare în Europa și în Marea Mediterană.<ref>{{Citat web|url=http://libro.uca.edu/payne1/payne15.htm|titlu=The Seventeenth-Century Decline|publisher=The Library of Iberian resources online|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130921003150/http://libro.uca.edu/payne1/payne15.htm|archivedate=21 September 2013}}</ref> Până în deceniile de mijloc ale unui secol al XVII-lea marcat în Europa de războaie și {{Ill-wd|Q5599762|3=epidemii}}, Habsburgii spanioli implicaseră țara în conflicte politico-religioase la nivelul întregului continent. Aceste conflicte i-au secătuit resursele și i-au subminat economia în general. Spania a reușit să păstreze controlul asupra celei mai mari părți a împrăștiatului [[Monarhia Habsburgică|Imperiu Habsburgic]] și să ajute forțele imperiale ale [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]] să inverseze o mare parte din progresele făcute de forțele protestante, dar a fost în cele din urmă obligată să recunoască {{Ill-wd|Q1501724|3=separarea Portugaliei}} și a Provinciilor Unite și, în cele din urmă, a suferit unele înfrângeri militare serioase în fața Franței în ultimele etape ale [[Războiul de Treizeci de Ani|Războiului de Treizeci de Ani]].<ref>{{Citat web|url=http://libro.uca.edu/payne1/spainport1.htm|nume=Payne|titlu=A History of Spain and Portugal; Ch. 14 Spanish Society and Economics in the Imperial Age|publisher=The Library of Iberian Resources Online|accessdate=9 August 2008|first1=Stanley G.|year=1973}}</ref> În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Spania a intrat într-un declin treptat, timp în care a cedat mai multe mici teritorii Franței și Angliei; cu toate acestea, și-a menținut și și-a lărgit vastul imperiu de peste mări, care a rămas intact până la începutul secolului al XIX-lea.
[[Fișier:La_familia_de_Felipe_V_(Van_Loo).jpg|miniatura| {{Ill-wd|Q3204999|3=Familia lui Filip al V-lea}}. În timpul {{Ill-wd|Q1322229|3=Iluminismului din Spania}} a domnit o nouă familie regală, [[Casa de Bourbon]].]]
Declinul a culminat cu o controversă privind succesiunea la tron care a consumat primii ani ai secolului al XVIII-lea. [[Războiul Succesiunii Spaniole|Războiul de Succesiune Spaniolă]] a fost un amplu conflict internațional combinat cu un război civil și avea să se soldeze cu pierderea posesiunilor europene și a poziției de mare putere continentală.<ref>{{Citat web|url=http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/estoc.html|nume=Rinehart|titlu=A Country Study: Spain – Spain in Decline|publisher=Library of Congress Country Series|accessdate=9 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080809003309/http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/estoc.html|first1=Robert|last2=Seeley|first2=Jo Ann Browning|year=1998|archivedate=9 August 2008}}</ref> În timpul acestui război, a fost instalată o nouă dinastie originară din Franța, [[Casa de Bourbon|Bourbonii.]] Demult unite doar prin Coroană, regatele spaniole s-au unificat într-un singur adevărat stat spaniol atunci când primul rege Bourbon, [[Filip al V-lea al Spaniei|Filip al V-lea]], a unit coroanele Castiliei și Aragonului într-una singură, abolind multe dintre vechile privilegii și legi regionale. <ref>{{Citat web|url=http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/estoc.html|nume=Rinehart|titlu=A Country Study: Spain – Bourbon Spain|publisher=Library of Congress Country Series|accessdate=9 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080809003309/http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/estoc.html|first1=Robert|last2=Seeley|first2=Jo Ann Browning|year=1998|archivedate=9 August 2008}}</ref>

Secolul al XVIII-lea a adus o recuperare treptată și o creștere a prosperității în mare parte a imperiului. Noua monarhie de Bourbon s-a inspirat din sistemul francez de modernizare a administrației și a economiei. {{Ill-wd|Q1322229|3=Ideile iluministe}} au început să câștige teren în rândul unora dintre elite și membri ai familiei regale. {{Ill-wd|Q2734662|3=Reformatorii Bourboni}} au creat miliții disciplinate în toată zona Atlanticului. Spania avea nevoie de orice sursă de forță umană de care putea beneficia în timpul războaielor aparent nesfârșite din secolul al XVIII-lea{{Mdash}} Războiul de Succesiune Spaniolă sau {{Ill-wd|Q869045|3=Războiul Reginei Anne}} (1702–1713), [[Războiul pentru urechea lui Jenkins]] (1739–1742) care a devenit [[Războiul de Succesiune Austriacă]] (1740–1748), [[Războiul de Șapte Ani]] (1756–1763) și {{Ill-wd|Q26809259|3=Războiul Anglo-Spaniol}} (1779–1783){{Mdash}} și noile sale miliții disciplinate au luptat în jurul Atlanticului, după cum era nevoie.

=== Liberalismul și statul național ===
[[Fișier:Rafael_Riego.jpg|thumb|right|upright|[[Rafael del Riego]] a condus răscoala anti-absolutistă care a declanșat {{Ill-wd|Q238809|3=Trienio Liberal}}, parte a {{Ill-wd|Q2289594|3=Revoluțiilor din 1820}} din Europa. Când absolutiștii au preluat din nou puterea, el a fost executat.]]
În 1793, Spania a intrat în război împotriva noii [[Prima Republică Franceză|Republici Franceze]] revoluționare ca membră a [[Războiul Primei Coaliții|primei coaliții]]. A urmat {{Ill-wd|Q324438|3=Războiul Pirineilor}}, care a polarizat țara într-o reacție împotriva {{Ill-wd|Q2236213|3=elitelor galicizate}} și în urma înfrângerii pe câmpul de luptă, s-a încheiat pacea cu Franța în 1795 prin {{Ill-wd|Q667080|3=tratatul de la Basel}} prin care Spania pierdea controlul asupra a două treimi din insula [[Hispaniola]]. Primul ministru, [[Manuel de Godoy|Manuel Godoy]], s-a asigurat apoi că Spania se aliază cu Franța în scurtul [[Războiul celei de-a Treia Coaliții|Război al celei de a Treia Coaliții]], care s-a încheiat cu victoria maritimă britanică în [[bătălia de la Trafalgar]] din 1805. În 1807, un tratat secret între Napoleon și nepopularul prim-ministru spaniol a dus la o nouă declarație de război împotriva Marii Britanii și Portugaliei. Trupele lui Napoleon au intrat în țară pentru a invada Portugalia, dar au ocupat în schimb cetățile majore ale Spaniei. Regele spaniol a abdicat în favoarea fratelui [[Napoleon I|Napoleon]], [[Joseph Bonaparte]].

Joseph Bonaparte a fost văzut ca un {{Ill-wd|Q7260716|3=monarh-marionetă}} și a fost privit cu dispreț de către spanioli. {{Ill-wd|Q181146|3=Răscoala din 2 mai 1808}} a fost una dintre numeroasele răscoale naționaliste din toată țara împotriva regimului bonapartist.<ref>{{Citat web|url=http://www.historynet.com/wars_conflicts/napoleonic_wars/6361907.html?page=2&c=y|titlu=Napoleon's Total War|publisher=TheHistoryNet.com|archiveurl=https://archive.today/20120922013528/http://www.historynet.com/wars_conflicts/napoleonic_wars/6361907.html?page=2&c=y|autor=David A. Bell|data-publicării=2007-03-7|archivedate=2012-09-22}}</ref> Aceste revolte au marcat începutul unui devastator [[Războiul Peninsular|război de independență]] împotriva regimului napoleonian.<ref>(Gates 2001, p.20)</ref> Cele mai celebrate bătălii ale acestui război au fost cele de la {{Ill-wd|Q640100|3=Bruch}}, în zonele înalte din Montserrat, în care țărănimea catalană a pus pe fugă o armată franceză; [[Bătălia de la Bailén|Bailén]], unde {{Ill-wd|Q420319|3=Castaños}}, în fruntea armatei Andaluziei, l-a învins pe {{Ill-wd|Q969823|3=Dupont}}; și asediile [[Asediul Zaragozei (1809)|Zaragozei]] și {{Ill-wd|Q3101541|3=Gironei}}, demne de vechii spanioli din {{Ill-wd|Q815210|3=Saguntum}} și {{Ill-wd|Q815183|3=Numantia}}.<ref name="Spain">{{CathEncy}}</ref>

Napoleon a fost nevoit să intervină personal, învingând mai multe armate spaniole și forțând o armată britanică să se retragă. Cu toate acestea, acțiunea militară suplimentară a armatelor spaniole, a [[Război de gherilă|gherilelor]] și a forțelor britanico-portugheze ale lui [[Arthur Wellesley|Wellington]], combinată cu dezastruoasa [[Campania din Rusia (1812)|invazie a Rusiei]] de către Napoleon, a condus la izgonirea armatelor imperiale franceze din Spania în 1814 și la întoarcerea [[Ferdinand al VII-lea al Spaniei|regelui Ferdinand al VII-lea]].<ref>(Gates 2001, p.467)</ref>

În timpul războiului, în 1810, un corp revoluționar, {{Ill-wd|Q1135591|3=Cortesul din Cádiz}}, a fost reunit pentru a coordona efortul împotriva regimului bonapartist și pentru a pregăti o constituție.<ref>{{Citat carte|nume=Jaime Alvar Ezquerra|titlu=Diccionario de historia de España|url=https://books.google.com/books?id=l4JQIkW1yrsC&pg=PA209|an=2001|editură={{Ill-wd|Q5817833|3=Ediciones Akal}}|isbn=978-84-7090-366-3|pagină=209}}</ref> S-a întrunit ca un unic organism, iar membrii săi reprezentau întregul Imperiu Spaniol.<ref>{{Citat carte|titlu=Independence of Spanish America|nume=Rodríguez|editură=Cambridge University Press|url=https://www.google.es/search?tbm=bks&hl=es&q=%22It+met+as+one+body%2C+and+its+members+represented+the+entire+Spanish+world%22&btnG=|citat=It met as one body, and its members represented the entire Spanish world}}</ref> În 1812, a fost proclamată o {{Ill-wd|Q1421412|3=constituție}} pentru reprezentarea universală sub o monarhie constituțională, dar după căderea regimului bonapartist, [[Ferdinand al VII-lea al Spaniei|Ferdinand al VII-lea]] a dizolvat Cortesul General și era hotărât să conducă ca {{Ill-wd|Q184558|3=monarh absolut}}. Aceste evenimente au prefigurat conflictul dintre conservatori și liberali din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea.

Cucerirea Spaniei de către Franța a fost în folosul de anticolonialiștilor din America Latină, cărora nu le conveneau politicile guvernului imperial spaniol care a favoriza cetățenii spanioli ({{Ill-wd|Q2334385|3=peninsularii}}) față de cei născuți peste mări ({{Ill-wd|Q16242047|3=Criollos}}) și au cerut {{Ill-wd|Q7317087|3=retroversia suveranității poporului}}. Începând din 1809, coloniile americane ale Spaniei au început o serie de revoluții și și-au declarat independența, ducând la [[Războaiele de independență ale statelor hispano-americane|războaiele de independență hispano-americane]], care au pus capăt controlului spaniol asupra coloniilor sale continentale din America. Încercarea regelui Ferdinand al VII-lea de a {{Ill-wd|Q7302765|3=reafirma controlul asupra coloniilor}} s-a dovedit inutilă, deoarece s-a confruntat cu opoziție nu numai în colonii, ci și în Spania, și [[Ferdinand al VII-lea al Spaniei|au urmat revolte ale armatei]], conduse de ofițeri liberali. La sfârșitul anului 1826, singurele colonii americane deținute de Spania mai erau [[Cuba]] și [[Puerto Rico]].

Războiul napoleonian a lăsat Spania ruinată economic, profund divizată și instabilă din punct de vedere politic. În deceniile anilor 1830 și 1840, {{Ill-wd|Q679189|3=carlismul}} (o mișcare reacționară legitimistă care susținea ramura urmașilor lui [[Infantele Carlos, Conte de Molina|Carlos María Isidro de Bourbon]], fratele mai mic al lui Ferdinand al VII-lea), a luptat împotriva ''{{Ill-wd|Q5791550|3=cristinos}}'' sau ''isabelinos'' (care o susțineau pe regina [[Isabela a II-a a Spaniei|Isabella a II-a]], fiica lui Ferdinand al VII-lea) în [[războaiele carliste]]. ''Forțele isabeline'' au izbândit, dar conflictul dintre ''{{Ill-wd|Q635351|3=progresiști}}'' și ''{{Ill-wd|Q2054678|3=moderați}}'' s-a încheiat cu o slabă perioadă constituțională timpurie. După {{Ill-wd|Q1540751|3=Revoluția Glorioasă}} din 1868 și scurta perioadă a [[Prima Republică Spaniolă|Primei Republici Spaniole]], aceasta din urmă a cedat unei perioade monarhice stabile, [[Restaurația spaniolă|Restaurația]], un regim bipartizan rigid alimentat de ''[[Turno|turnismo]]'' (rotația prestabilită a controlului guvernamental între liberali și conservatori) și forma de reprezentare politică în mediul rural (bazată pe [[clientelism]]), cunoscută sub numele de {{Ill|es|caciquismo|Caciquismo (España)}}.<ref>{{Citat carte|url-capitol=https://books.google.com/books?id=eX7cXu4N2AUC&pg=PA33|pagină=33|titlu=Elecciones y cultura política en España e Italia (1890–1923)|prenume-editor=Rosa Ana|nume-editor=Gutiérrez|nume-editor2=Zurita|nume-editor3=Camurri|editură=[[Universitatea din Valencia|Universitat de València]]|locul-publicării=Valencia|an=2003|isbn=84-370-5672-1|capitol=Caciquismo y mundo rural durante la Restauración|prenume=Salvador|nume=Cruz Artacho}}</ref>
[[Fișier:La_Puerta_del_Sol_en_la_mañana_del_29_de_septiembre_de_1868,_de_Urrabieta.jpg|alt=|miniatura| Puerta del Sol, Madrid, după {{Ill-wd|Q1540751|3=Revoluția spaniolă din 1868}}]]
La sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut mișcări naționaliste în Filipine și Cuba. În 1895 și 1896 a izbucnit [[Războiul de Independență al Cubei|războiul de independență cubanez]] și {{Ill-wd|Q422082|3=revoluția filipineză}} și în cele din urmă s-au implicat Statele Unite. Războiul [[Războiul hispano-american|hispano-american]] s-a desfășurat în primăvara anului 1898 și a dus la pierderea ultimelor părți din ce odinioară fusese vastul imperiu colonial spaniol, din afara Africii de Nord. {{Lang|es|El Desastre}} (dezastrul), după cum a fost denumit războiul în Spania, a dat un impuls suplimentar [[Generația lui 98|generației lui '98]] care analiza țara.

Deși perioada de la începutul secolului al XX-lea a fost una de prosperitate în creștere, secolul a adus puțină pace socială; Spania a jucat un rol minor în [[lupta pentru Africa]], odată cu colonizarea [[Sahara Occidentală|Saharei Occidentale]], a {{Ill-wd|Q457242|3=Marocului spaniol}} și [[Guineea Ecuatorială|Guineei Ecuatoriale]]. A rămas neutră în timpul Primului Război Mondial (vezi {{Ill-wd|Q3402030|3=Spania în Primul Război Mondial}}). Pierderile grele suferite în timpul {{Ill-wd|Q766437|3=războiului Rif}} din Maroc au adus discreditarea guvernului și au subminat monarhia.

Industrializarea, dezvoltarea căilor ferate și capitalismul incipient s-au dezvoltat în mai multe zone ale țării, în special în [[Barcelona]], și au adus și apariția {{Ill-wd|Q208701|3=mișcării muncitorești}} și a ideilor socialiste și anarhiste. {{Ill-wd|Q1384735|3=Expoziția universală de la Barcelona din 1888}} și [[1870 Barcelona Labour Congress|Congresul Muncitoresc de la Barcelona din 1870]] sunt exemple bune în acest sens. În 1879, se înființează [[Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol]]. Sindicatul legat de acest partid, [[Uniunea Generală de Muncitori|Unión General de Trabajadores]], a fost fondat în 1888. În tendința anarho-sindicalistă a mișcării muncitoare din Spania, {{Ill-wd|Q550420|3=Confederación Nacional del Trabajo}} fost fondată în 1910, iar {{Ill-wd|Q952769|3=Federación Anarquista Ibérica}} în 1927.

Catalanismul și baschismul, alături de alte naționalisme și regionalisme din Spania, au apărut în acea perioadă. {{Ill-wd|Q43093|3=Partidul Naționalist Basc}} s-a format în 1895 și {{Ill-wd|Q3052430|3=Liga Regionalistă a Cataloniei}} în 1901.

Corupția politică și represiunea au slăbit sistemul democratic cu două mari partide al monarhiei constituționale.<ref>{{Citat carte|titlu=Oligarquía y caciquismo, Colectivismo agrario y otros escritos: (Antología)|nume=Costa|prenume=Joaquín|legătură-autor=Joaquín Costa}}</ref> Evenimentele și represiunea din {{Ill-wd|Q1142553|3=Săptămâna Tragică}} exemplifică instabilitatea socială a vremii.
[[Fișier:Semana_tragica.jpg|alt=|miniatura|240x240px| Demonstrație la [[Barcelona]] în timpul evenimentelor {{Ill-wd|Q1142553|3=Săptămânii Tragice}}]]
{{Ill-wd|Q4242356|3=Greva La Canadiense}} din 1919 a dus la prima lege care limitează ziua de lucru la opt ore.<ref>{{Citat carte|titlu=The Revolutionary Left in Spain, 1914–1923|nume=Meaker|prenume=Gerald H.|dată=1974|editură={{Ill-wd|Q1479937|3=Stanford University Press}}|pagină=[https://books.google.com/books?id=RM6rAAAAIAAJ&pg=PA158&ei=pM08S_DvJJe2NIXjnL4B&cd=1#v=onepage&q=&f=false 159] ff|isbn=0-8047-0845-2}}</ref>

După o perioadă de dictatură în timpul guvernelor generalilor [[Miguel Primo de Rivera]] și {{Ill-wd|Q562621|3=Dámaso Berenguer}} și amiralului {{Ill-wd|Q673586|3=Aznar-Cabañas}} (1923-1931), au avut loc primele alegeri de după 1923, în mare măsură înțelese ca un plebiscit asupra monarhiei: {{Ill-wd|Q3587316|3=alegerile locale din 12 aprilie 1931}}. Acestea au adus o răsunătoare victorie a candidaților republicano-socialiști în marile orașe și în capitalele provinciale, cu o majoritate de consilieri monarhiști în zonele rurale. Regele a părăsit țara și a urmat proclamarea Republicii la {{Dată|1931|4|14|format=j F}}, odată cu formarea unui guvern provizoriu.

O {{Ill-wd|Q2745432|3=constituție}} pentru țară a fost adoptată în octombrie 1931 după {{Ill-wd|Q3132237|3=alegerile generale constituante}} din iunie 1931 și au urmat o serie de cabinete prezidate de [[Manuel Azaña]], susținute de partidele republicane și de [[Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol|PSOE]]. La alegerile din 1933, dreapta a triumfat și în 1936 stânga. În timpul celei de [[A Doua Republică Spaniolă|a Doua Republici]], a existat mari frământări politice și sociale, marcate de o radicalizare accentuată a stângii și a dreptei. Printre actele de violență din această perioadă s-au numărat arderi de biserici, {{Ill-wd|Q3109574|3=lovitura de stat eșuată din 1932 condusă de José Sanjurjo}}, {{Ill-wd|Q16782534|3=Revoluția din 1934}} și numeroase atacuri împotriva liderilor politici rivali. Pe de altă parte, tot în timpul celei de a Doua Republici, au fost inițiate reforme importante pentru modernizarea țării: o constituție democratică, reformă agrară, restructurare a armatei, descentralizare politică și {{Ill-wd|Q205204|3=dreptul femeilor la vot}}.

=== Războiul Civil și dictatura franchistă ===
Războiul civil spaniol a izbucnit în 1936: în {{Dată|1936|7|17|format=j}} și {{Dată|1936|7|18|format=j F}}, o parte a armatei {{Ill-wd|Q2436825|3=a efectuat o lovitură de stat}} care a triumfat în doar o parte a țării. Situația a dus la un război civil, în care teritoriul a fost împărțit în două zone: una sub [[Facțiunea Republicană (Războiul Civil Spaniol)|autoritatea guvernului republican]], care se baza pe sprijinul extern din partea [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Sovietice]] și a [[Mexic|Mexicului]] (și a {{Ill-wd|Q2827802|3=Brigăzilor Internaționale}}), iar cealaltă controlată de puciști ([[Facțiunea Naționalistă (Războiul Civil Spaniol)|facțiunea naționalistă sau rebelă]]), susținută în mod critic de [[Germania Nazistă]] și [[Italia Fascistă]]. Republica nu a fost susținută de puterile occidentale din cauza politicii de [[Politică de neingerință|neintervenție]] condusă de britanici. Generalul [[Francisco Franco]] a depus jurământul ca lider suprem al rebelilor la {{Dată|1936|10|1}}. A urmat o relație tensionată între guvernul republican și anarhiștii din popor care inițiaseră o {{Ill-wd|Q1982745|3=revoluție socială parțială.}}

Războiul civil a fost dus cu brutalitate și au existat [[Războiul Civil Spaniol|multe atrocități comise de toate părțile]]. Războiul a luat viața a peste 500.000 de oameni și a provocat fuga a până la jumătate de milion de cetățeni din țară.<ref>[http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/from_our_own_corrisedrespondent/2809025.stm Spanish Civil War fighters look back]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, BBC News, 23 February 2003</ref><ref>{{Citat știre|title=Relatives of Spaniards who fled Franco granted citizenship|url=https://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/spain/3998443/Relatives-of-Spaniards-who-fled-Franco-granted-citizenship.html|data=28 December 2008|accessdate=18 January 2014|journal=The Daily Telegraph|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130723074619/http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/spain/3998443/Relatives-of-Spaniards-who-fled-Franco-granted-citizenship.html|place=London|archivedate=23 July 2013}}</ref> La {{Dată|1939|4|1}}, cu cinci luni înainte de începerea celui de [[al Doilea Război Mondial]], partea rebelă condusă de Franco a ieșit învingătoare, impunând o dictatură asupra întregii țări.
[[Fișier:Reemplazo_republicano.jpg|miniatura| Voluntari republicani la [[Teruel]], 1936]]
Regimul a rămas în principal [[Stat neutru|„neutru”]] din punct de vedere nominal în cel de al Doilea Război Mondial (și-a schimbat pentru scurt timp poziția în „non-beligerant”), deși simpatiza cu [[Puterile Axei|Axa]] și a oferit [[Wehrmacht|Wehrmachtului]] nazist [[Divizia Albastră Spaniolă|voluntari spanioli pentru frontul de est]]. Singurul partid legal aflat sub dictatura lui Franco a fost [[Falanga Spaniolă Tradiționalistă și a Consiliilor pentru Ofensiva Național Sindicalistă|Falange Española Tradicionalista y de las JONS]] (FET y de las JONS), format în 1937 prin fuziunea între {{Ill-wd|Q207308|3=Falange Española de las JONS}} și tradiționaliștii carliști, și la care s-au adăugat restul de grupări de dreapta care sprijineau rebelii. Denumirea de „{{Ill-wd|Q3088976|3=Movimiento Nacional}}”, uneori înțeleasă ca o structură mai largă decât FET y de las JONS propriu-zisă, s-a impus în mare măsură peste numele acesteia din urmă în documentele oficiale de-a lungul anilor 1950.

După cel de al Doilea Război Mondial, Spania a rămas izolată politic și economic, și a fost ținută în afara Organizației Națiunilor Unite. Acest lucru s-a schimbat în 1955, în perioada [[Războiul Rece|Războiului Rece]], când a devenit important din punct de vedere strategic pentru SUA să stabilească o prezență militară în Peninsula Iberică pentru a contracara orice posibilă manevră a Uniunii Sovietice în bazinul mediteranean. În anii 1960, Spania a înregistrat o {{Ill-wd|Q3315831|3=rată de creștere economică fără precedent}} care a fost propulsată de industrializare, o migrație internă masivă din zonele rurale către [[Madrid]], [[Barcelona]] și [[Țara Bascilor]], și crearea unei industrii a turismului de masă. Conducerea lui Franco a fost caracterizată și de [[Spania franchistă|autoritarism]], [[Spania franchistă|promovarea unei identități naționale unitare]], {{Ill-wd|Q2096772|3=național-catolicism}} și {{Ill-wd|Q6486783|3=politici lingvistice discriminatorii}}.

La {{Dată|1966|1|17}}, [[Accident nuclear la Palomares|a avut loc o coliziune fatală]] între un B-52G și un KC-135 Stratotanker la [[Palomares]]. Explozibilii convenționali din două dintre {{Ill-wd|Q625107|3=bombele cu hidrogen}} de tip {{Ill-wd|Q795277|3=Mk28}} au detonat la impactul cu solul, dispersând [[plutoniu]] pe fermele din apropiere.<ref>{{Citat știre|title=US to clean up Spanish radioactive site 49 years after plane crash|url=https://www.theguardian.com/world/2015/oct/19/us-to-clean-up-spanish-radioactive-site-49-years-after-palomares-plane-crash|data=19 October 2015|journal=The Guardian}}</ref>

=== Restaurarea democrației ===
În 1962, un grup de politicieni implicați în opoziția față de regimul Franco în interiorul țării și în exil s-au întâlnit în congresul [[Mișcarea Europeană|Mișcării Europene]] la München, unde au adoptat o rezoluție în favoarea democrației.<ref>{{Citat web|url=http://politica.elpais.com/politica/2012/06/09/actualidad/1339259231_174858.html|titlu=El contubernio que preparó la democracia|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130405102702/http://politica.elpais.com/politica/2012/06/09/actualidad/1339259231_174858.html|lucrare=EL PAÍS|archivedate=5 April 2013}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.movimientoeuropeo.org/area-prensa/actividades/Contubernio-Munich-50-aniversario.php|titlu=Contubernio de Múnich: 50 años|archiveurl=https://web.archive.org/web/20141021124653/http://www.movimientoeuropeo.org/area-prensa/actividades/Contubernio-Munich-50-aniversario.php|archivedate=21 October 2014}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.lavanguardia.com/hemeroteca/20120605/54303390132/contubernio-munich-politica-oposicion-antifranquista-movimiento-europeo.html|titlu=El contubernio de Munich|lucrare=La Vanguardia}}</ref>

Odată cu moartea lui Franco în noiembrie 1975, [[Juan Carlos I al Spaniei|Juan Carlos]] a venit pe tron ca {{Ill-wd|Q889833|3=rege al Spaniei}} și [[șef de stat]] în conformitate cu legea franchistă. Odată cu aprobarea noii [[Constituția Spaniei|Constituții spaniole din 1978]] și cu [[Istoria Spaniei (1977-1981)|restabilirea democrației]], statul [[Devoluție|a cedat]] multă autoritate regiunilor și a creat o organizație internă bazată pe [[Comunitățile autonome ale Spaniei|comunități autonome]]. {{Ill-wd|Q3753327|3=Legea amnistiei din 1977}} a permis oamenilor din regimul lui Franco să continue să activeze în instituții fără consecințe, chiar și autorii unor crime din timpul tranziției către democrație, cum ar fi {{Ill-wd|Q3118719|3=masacrul din 3 martie 1976 de la Vitoria}} sau {{Ill-wd|Q886485|3=masacrul din Atocha din 1977}}.
[[Fișier:Felipe_González_firma_el_Tratado_de_Adhesión_de_España_a_la_Comunidad_Económica_Europea_en_el_Palacio_Real_de_Madrid._Pool_Moncloa._12_de_junio_de_1985.jpeg|alt=|dreapta|miniatura| [[Felipe González]] semnând tratatul de aderare la [[Comunitatea Europeană|Comunitatea Economică Europeană]] la {{Dată|1985|6|12}}]]
În Țara Bascilor, {{Ill-wd|Q3336983|3=naționalismul basc}} moderat a coexistat cu o [[Conflictul din Țara Bascilor|mișcare naționalistă radicală]] condusă de organizația armată [[ETA]] până la dizolvarea acesteia în mai 2018.<ref>{{Citat web|url=http://www.europarl.europa.eu/former_ep_presidents/president-fontaine/speeches/en/sp0066.htm|titlu=Speech by Mrs Nicole FONTAINE, President of the European Parliament on the occasion of the presentation of the Sakharov Prize 2000 to Basta ya!|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161002164901/http://www.europarl.europa.eu/former_ep_presidents/president-fontaine/speeches/en/sp0066.htm|archivedate=2 October 2016}}</ref> Grupul fusese format în 1959 în timpul guvernării lui Franco, dar a continuat să-și desfășoare campania violentă chiar și după restabilirea democrației și primirea unei mari măsuri de autonomie regională.

La {{Dată|1981|2|23}}, elementele rebele din forțele de securitate au ocupat Cortesul în încercarea de a impune {{Ill-wd|Q215337|3=un guvern susținut de militari}}. Regele Juan Carlos a preluat personal comanda armatei și a ordonat cu succes conspiratorilor, prin intermediul televiziunii naționale, să se predea.<ref>{{Citat știre|title=King Orders army to crush coup|url=https://www.theguardian.com/world/1981/feb/23/spain.fromthearchive|data=23 February 1981|accessdate=19 March 2020|journal=The Guardian}}</ref>

În anii 1980, restaurarea democrației a făcut posibilă o societate deschisă în creștere. Au apărut noi mișcări culturale bazate pe libertate, precum [[La Movida Madrileña]] și a apărut o cultură a drepturilor omului cu {{Ill-wd|Q2625332|3=Gregorio Peces-Barba}}. La {{Dată|1982|5|30}}, Spania a aderat la [[Organizația Tratatului Atlanticului de Nord|NATO]], acțiune confirmată printr-un [[Referendumul pentru aderarea Spaniei la NATO, 1986|referendum]] după o puternică opoziție socială. În acel an [[Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol|a venit la putere Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol]] (PSOE), primul guvern de stânga de 43 de ani. În 1986, Spania s-a alăturat [[Comunitatea Europeană|Comunității Economice Europene]], care a devenit ulterior [[Uniunea Europeană]]. PSOE a fost înlocuit la guvernare de [[Partidul Popular (Spania)|Partido Popular]] (PP) în 1996, după scandaluri legate de participarea guvernului lui [[Felipe González]] la {{Ill-wd|Q1259273|3=războiul murdar împotriva ETA}}; în acel moment, PSOE fusese aproape 14 ani consecutiv la putere.

[[Fișier:Barcelona-1992-rr-800.jpg|alt=|thumb|left|upright|[[Jocurile Olimpice de vară din 1992]] de la [[Barcelona]]]]
La {{Dată|2002|1|1}}, Spania a adoptat pe deplin [[euro]], iar Spania a cunoscut o creștere economică puternică, cu mult peste media UE la începutul anilor 2000. Cu toate acestea, îngrijorările mult mediatizate emise de mulți comentatori economici la vârful boomului avertizau că prețurile extraordinare ale proprietăților imobiliare și un deficit comercial ridicat vor duce probabil la un colaps economic dureros.<ref>{{Citat știre|title=Economy reaps benefits of entry to the 'club' : Spain's euro bonanza|url=https://www.nytimes.com/2002/07/11/business/worldbusiness/11iht-a10_18.html?scp=1&sq=Economy%20reaps%20benefits%20of%20entry%20to%20the%20%27club%27%20:%20Spain%27s%20euro%20bonanza&st=cse|nume=Pfanner, Eric|data=11 July 2002|accessdate=9 August 2008|journal=International Herald Tribune|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110501090321/http://www.nytimes.com/2002/07/11/business/worldbusiness/11iht-a10_18.html?scp=1&sq=Economy%20reaps%20benefits%20of%20entry%20to%20the%20%27club%27%20:%20Spain%27s%20euro%20bonanza&st=cse|archivedate=1 May 2011}}</ref>

În 2002 s-a {{Ill-wd|Q1164870|3=produs deversarea de petrol Prestige}} cu mari consecințe ecologice de-a lungul coastei atlantice a Spaniei. În 2003, [[José María Aznar]] l-a sprijinit pe președintele american [[George W. Bush]] în [[războiul din Irak]], iar în societatea spaniolă a avut loc o mișcare puternică împotriva războiului. La {{Dată|2004|3|11}}, o grupare teroristă [[Islamism|islamistă]] locală, [[Al-Qaida|inspirată de Al-Qaeda]] a efectuat cel mai mare atac terorist din istoria spaniolă, când au ucis 191 de oameni și a rănit alte peste 1.800 [[Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid|bombardând trenuri de navetiști]] în Madrid.<ref>{{Citat știre|title=Al-Qaeda 'claims Madrid bombings'|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/3509426.stm|data=14 March 2004|accessdate=13 August 2008|publisher=BBC|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060624220502/http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/3509426.stm|archivedate=24 June 2006}}</ref> Deși suspiciunile inițiale s-au concentrat asupra grupării teroriste basce [[ETA]], în curând au apărut dovezi care să indice implicarea islamistă. Datorită apropierii [[Alegeri legislative în Spania, 2004|alegerilor din 2004]], problema responsabilității a devenit rapid o controversă politică, principalele partide concurente PP și PSOE făcând schimb de acuzații cu privire la gestionarea incidentului.<ref>{{Citat știre|title=Spain votes under a shadow|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/3509744.stm|prenume=Dominic|nume=Bailey|data=14 March 2004|accessdate=13 August 2008|publisher=BBC|archiveurl=https://web.archive.org/web/20040825175335/http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/3509744.stm|archivedate=25 August 2004}}</ref> Alegerile din {{Dată|2004|3|14}} au fost câștigate de PSOE, în frunte cu [[José Luis Rodríguez Zapatero]].<ref>{{Citat știre|title=An election bombshell|url=https://www.economist.com/europe/2004/03/18/an-election-bombshell|data=18 March 2004|accessdate=19 March 2020|journal=The Economist}}</ref>

Proporția de populație spaniolă născută în străinătate a crescut rapid în perioada de boom economic la începutul anilor 2000, dar a scăzut din cauza crizei financiare de la sfârșitul deceniului.<ref>{{Citat știre|title=Spain's population falls as immigrants flee crisis|url=https://www.reuters.com/article/us-spain-population/spains-population-falls-as-immigrants-flee-crisis-idUSBRE93L0J620130422|prenume=Fiona|nume=Ortiz|data=22 April 2013|accessdate=2 September 2017|journal=Reuters|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170902102026/http://www.reuters.com/article/us-spain-population/spains-population-falls-as-immigrants-flee-crisis-idUSBRE93L0J620130422|archivedate=2 September 2017}}</ref> În 2005, guvernul spaniol a legalizat [[Căsătorii între persoane de același sex în Spania|căsătoria între persoane de același sex]].<ref>{{Citat știre|title=Spain legalises gay marriage|url=https://www.theguardian.com/world/2005/jun/30/gayrights.spain|data=30 June 2005|accessdate=19 March 2020|journal=The Guardian}}</ref> Descentralizarea a fost susținută împotriva unei aprigi rezistențe a Curții Constituționale și a opoziției conservatoare, la fel și politica de gen, cum ar fi cotele de gen sau legea împotriva violenței de gen. Au avut loc discuții guvernamentale cu ETA, iar gruparea a anunțat încetarea permanentă a violențelor în 2010.<ref>{{Citat știre|title=Basque separatists Eta announce ceasefire|url=https://www.theguardian.com/world/2010/sep/05/eta-announces-ceasefire|prenume=Giles|nume=Tremlett|data=5 September 2010|accessdate=19 March 2020|journal=The Guardian}}</ref>

Spargerea {{Ill-wd|Q2928013|3=bulei imobiliare spaniole}} în 2008 a dus la {{Ill-wd|Q2479178|3=criza financiară spaniolă din 2008–2016}}. Nivelurile ridicate ale șomajului, reducerile cheltuielilor guvernamentale și corupția în [[Familie regală|familia regală]] și în [[Partidul Popular (Spania)|Partidul Popular]] au servit drept fundal la {{Ill-wd|Q735377|3=protestele spaniole}} din 2011–2012.<ref>{{Citat știre|title=Spain's Indignados protest here to stay|url=https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-18070246|data=15 May 2012|accessdate=19 March 2020|journal=BBC News}}</ref> A crescut și [[Separatismul catalan|separatismul catalan.]] În 2011, partidul conservator al lui [[Mariano Rajoy]] a câștigat alegerile cu 44,6% din voturi.<ref>{{Citat știre|title=Rajoy ahoy|url=https://www.economist.com/newsbook/2011/11/21/rajoy-ahoy|data=21 November 2011|accessdate=19 March 2020|journal=The Economist}}</ref> În calitate de prim-ministru, el a continuat să pună în aplicare măsurile de austeritate impuse de Pactul de stabilitate și creștere al UE.<ref>{{Citat știre|title=Mariano Rajoy announces €65bn in austerity measures for Spain|url=https://www.theguardian.com/business/2012/jul/11/mariano-rajoy-spain-65bn-cuts|prenume=Giles|nume=Tremlett|data=11 July 2012|accessdate=19 March 2020|journal=The Guardian}}</ref> La 19 iunie 2014, monarhul, Juan Carlos, a abdicat în favoarea fiului său, care a devenit [[Filip al VI-lea al Spaniei|Felipe al VI-lea]].<ref>{{Citat știre|title=Spain king: Juan Carlos signs his abdication|url=https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-27910104|data=18 June 2014|accessdate=19 March 2020|journal=BBC News}}</ref>
[[Fișier:Manifestacionpuertasolmadrid23.jpg|alt=|miniatura| Demonstrații împotriva crizei și a șomajului ridicat în rândul tinerilor la Madrid, {{Dată|2011|5|15}}]]
La {{Dată|2017|10|1}} a avut loc un {{Ill-wd|Q27145747|3=referendum pentru independența Cataloniei}}, și apoi, la {{Dată|2017|10|27|format=j F}}, [[Parlamentul din Catalonia|parlamentul catalan]] a votat să declare unilateral {{Ill-wd|Q41796018|3=independența față de Spania}} pentru a forma o Republică Catalană.<ref>{{Citat știre|title=Análisis {{!}} Is Catalonia independent?|url=https://elpais.com/elpais/2017/10/27/inenglish/1509117264_660083.html|prenume=David|nume=Alandete|data=27 October 2017|journal=[[El País]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171028042504/https://elpais.com/elpais/2017/10/27/inenglish/1509117264_660083.html|archivedate=28 October 2017}}</ref><ref>{{Citat știre|title=El Parlament de Cataluña aprueba la resolución para declarar la independencia|url=https://elpais.com/ccaa/2017/10/27/catalunya/1509105810_557081.html|prenume=Pere Ríos, Àngels|nume=Piñol|data=27 October 2017|language=es|journal=[[El País]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171029185252/https://elpais.com/ccaa/2017/10/27/catalunya/1509105810_557081.html|archivedate=29 October 2017}}</ref> în aceeași zi în care [[Senatul Spaniei|Senatul spaniol]] discuta despre aprobarea guvernării directe asupra Cataloniei, așa cum ceruse premierul spaniol.<ref name="BBC-27Oct17-1">{{Citat știre|title=Catalan crisis: Regional MPs debate Spain takeover bid|url=https://www.bbc.com/news/world-europe-41760832|data=26 October 2017|accessdate=27 October 2017|publisher=BBC|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171026144624/http://www.bbc.com/news/world-europe-41760832|archivedate=26 October 2017}}</ref><ref name="BBC-27Oct17-2">{{Citat știre|title=Catalan crisis: Spain PM Rajoy demands direct rule|url=https://www.bbc.com/news/world-europe-41771294|data=27 October 2017|accessdate=27 October 2017|publisher=BBC|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171029003630/http://www.bbc.com/news/world-europe-41771294|archivedate=29 October 2017}}</ref> Mai târziu, în acea zi, Senatul a acordat puterea de a impune o guvernare directă, iar prim-ministrul Rajoy a dizolvat parlamentul catalan și a convocat noi alegeri.<ref>{{Citat știre|title=Catalonia independence: Rajoy dissolves Catalan parliament|url=https://www.bbc.com/news/world-europe-41783289|data=27 October 2017|accessdate=27 October 2017|journal=BBC News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171028072348/http://www.bbc.com/news/world-europe-41783289|place=Barcelona, Madrid|archivedate=28 October 2017}}</ref> Nicio țară nu a recunoscut Catalonia ca stat separat.<ref name="EuN_20171027">{{Citat știre|title=Catalonia: what direct rule from Madrid could mean|url=http://www.euronews.com/2017/10/27/catalonia-what-direct-rule-from-madrid-could-mean|prenume=Alasdair|nume=Sandford|data=27 October 2017|accessdate=27 October 2017|journal=euronews|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171027201407/http://www.euronews.com/2017/10/27/catalonia-what-direct-rule-from-madrid-could-mean|archivedate=27 October 2017}}</ref>

La {{Dată|2018|6|1}}, [[Congresul Deputaților]] a adoptat o moțiune de neîncredere împotriva lui Rajoy și l-a înlocuit cu liderul PSOE, [[Pedro Sánchez]].<ref>{{Citat știre|title=Spain's Prime Minister, Mariano Rajoy, Is Ousted in No-Confidence Vote|url=https://www.nytimes.com/2018/06/01/world/europe/spain-mariano-rajoy-no-confidence.html|accessdate=18 June 2018}}</ref>

La {{Dată|2020|1|31}}, s-at confirmat [[Pandemia de COVID-19 în Spania|răspândirea în Spania]] a [[COVID-19|virusului ce cauzează COVID-19]], Spania fiind din martie 2021 este țara cu al optulea cel mai mare număr de cazuri.

La 18 martie 2021, Spania a devenit a șasea națiune din lume care a {{Ill-wd|Q3270245|3=legalizat eutanasierea activă}}.<ref>{{Citat web|url=https://www.eldiario.es/sociedad/luz-verde-definitiva-ley-eutanasia-supera-ultimo-tramite-congreso-entrara-vigor-tres-meses_1_7320129.html|nume=Borraz|titlu=Luz verde definitiva: la ley de eutanasia ya es una realidad en España tras superar su último trámite en el Congreso|date=2021-03-18|accessdate=2021-03-19|first1=Marta|lucrare=ElDiario.es|limbă=es}}</ref>

== Geografie ==
[[Fișier:Spain_topo.jpg|miniatura| Harta fizică a Spaniei]]
Cu {{Conversie|505992|km2|sqmi|0}}, Spania este [[Lista țărilor după suprafață|a cincizeci și a doua țară ca întindere din lume]] și {{Ill-wd|Q17070529|3=a patra din Europa}}. Este cu circa {{Conversie|47000|km2|sqmi}} mai mică decât Franța și cu {{Conversie|81000|km2|sqmi}} mai mare decât statul american California. Muntele [[Teide]] ([[Tenerife]]) este cel mai înalt punct din Spania și este al treilea vulcan ca mărime din lume de la baza sa. Spania este o {{Ill-wd|Q1323642|3=țară transcontinentală}}, având teritoriu atât în [[Europa|Europa,]] cât și în [[Africa]].

Spania se află între paralelele de {{Ill-wd|Q1254926|3=27 °}} și {{Ill-wd|Q1186285|3=44° latitudine nordică}} și meridianele de {{Ill-wd|Q2702494|3=19° longitudine vestică}} și {{Ill-wd|Q788564|3=5° longitudine estică}}.

La vest, Spania se învecinează cu [[Portugalia]]; la sud, se învecinează cu [[Gibraltar|Gibraltarul]] (un [[Teritoriile britanice de peste mări|teritoriu britanic de peste mări]]) și cu [[Maroc|Marocul]], prin {{Ill-wd|Q15621274|3=exclavele}} sale din Africa de Nord ([[Ceuta]] și [[Melilla]] și prin peninsula [[Peñón de Vélez de la Gomera|Vélez de la Gomera]]). La nord-est, de-a lungul [[Munții Pirinei|lanțului muntos Pirinei]], se învecinează cu Franța și cu [[Andorra]]. De-a lungul Pirineilor în [[Provincia Girona|Girona]], există o mică [[Llívia|exclavă]], numită Llívia, complet înconjurată de Franța.

Cu o lungime de {{Conversie|1214|km|mi}}, {{Ill-wd|Q2699571|3=frontiera între Portugalia și Spania}} este cea {{Ill-wd|Q1061982|3=mai lungă frontieră neîntreruptă}} din [[Uniunea Europeană]] . <ref>Medina García, Eusebio (2006). </ref>

=== Insulele ===
Spania cuprinde și [[Insulele Baleare]] din [[Marea Mediterană]], [[Insulele Canare]] din Oceanul Atlantic și o serie de insule nelocuite pe partea mediteraneană a [[Strâmtoarea Gibraltar|strâmtorii Gibraltar]], cunoscute sub numele de {{Lang|es|[[plazas de soberanía]]}} („locuri de suveranitate”, sau teritorii aflate sub suveranitate spaniolă), precum [[Insulele Chafarinas]] și {{Ill-wd|Q1184963|3=Alhucemas}}. Peninsula [[Peñón de Vélez de la Gomera|Vélez de la Gomera]] este, de asemenea, considerată o {{Lang|es|plaza de soberanía}}. Insula [[Insula Alborán|Alborán]], situată în Marea Mediterană între Spania și Africa de Nord, este administrată și de Spania, în special de comuna [[Almería]], Andaluzia. Micuța {{Ill-wd|Q373767|3=Insulă a Fazanilor}} din râul {{Ill-wd|Q14352|3=Bidasoa}} este [[Condominium|condominiu]] hispano-francez.

Există 11 insule majore în Spania, toate având propriile organe de conducere ({{Ill-wd|Q3049264|3=Cabildos insulares}} în Canare, [[Insulele Baleare|Consells insulars]] în Baleare). Aceste insule sunt menționate în mod specific de Constituția spaniolă, la stabilirea reprezentării lor senatoriale (Ibiza și Formentera sunt grupate, deoarece formează împreună {{Ill-wd|Q1128605|3=insulele Pityusice}}, parte a arhipelagului Balearelor). Aceste insule sunt:
[[Fișier:Teide_2_Blick_auf.jpg|miniatura| [[Teide|Muntele Teide]], [[Tenerife]], Insulele Canare]]
{| class="wikitable" style="font-size: 95%"
!Insulă
! Populație (2020<ref>{{Citat web|url=https://www.ine.es/jaxiT3/Datos.htm?t=2910|titlu=Población por islas y sexo(2910)|accessdate=2021-02-27|lucrare=INE|limbă=es}}</ref>)
! Capitală
! Provincie
! Arhipelag / comunitate autonomă
|-
| [[Tenerife]]
| 928.604
| [[Santa Cruz de Tenerife]]
| [[Provincia Santa Cruz de Tenerife|Santa Cruz de Tenerife]]
| [[Insulele Canare]]
|-
| [[Mallorca]]
| 912.171
| [[Palma de Mallorca|Palma]]
| [[Insulele Baleare|Baleare]] ({{Lang|ca|Balears}})
| [[Insulele Baleare]]
|-
| [[Gran Canaria]]
| 855,521
| [[Las Palmas de Gran Canaria]]
| [[Provincia Las Palmas|Las Palmas]]
| Insulele Canare
|-
| [[Lanzarote]]
| 155.812
| [[Arrecife]]
| Las Palmas
| Insulele Canare
|-
| [[Ibiza]] ({{Lang|ca|Eivissa}})
| 151,827
| [[Ibiza (oraș)|Ibiza]] ({{Lang|ca|Eivissa}}, oraș)
| Baleare ({{Lang|ca|Balears}})
| Insulele Baleare
|-
| [[Fuerteventura]]
| 119.732
| [[Puerto del Rosario]]
| Las Palmas
| Insulele Canare
|-
| [[Menorca]]
| 95.641
| {{Ill-wd|Q49550|3=Mahón}} ({{Lang|ca|Maó}})
| Baleare ({{Lang|ca|Balears}})
| Insulele Baleare
|-
| [[La Palma]]
| 83.458
| [[Santa Cruz de La Palma]]
| Santa Cruz de Tenerife
| Insulele Canare
|-
| [[La Gomera]]
| 21.678
| [[San Sebastián de La Gomera]]
| Santa Cruz de Tenerife
| Insulele Canare
|-
| [[Formentera]]
| 11.904
| Formentera ({{Ill-wd|Q1016611|3=San Francisco Javier}}, {{Lang|ca|Sant Francesc Xavier}})
| Baleare ({{Lang|ca|Balears}})
| Insulele Baleare
|-
| [[El Hierro]]
| 11.147
| [[Valverde]]
| Santa Cruz de Tenerife
| Insulele Canare
|}

=== Munți și râuri ===
[[Fișier:Valley_of_Ordesa,_Ordesa_y_Monte_Perdido_National_Park,_Spain.jpg|dreapta|miniatura| [[Parcul Național Ordesa y Monte Perdido]] din [[Munții Pirinei|Pirinei]], un [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|sit în Patrimoniul Mondial UNESCO]]]]
Spania continentală este o [[Munte|țară muntoasă]], dominată de [[Podiș|platouri înalte]] și lanțuri montane. După Pirinei, principalele lanțuri montane sunt [[Cordillera Cantabrică|Cordillera Cantábrica]] (Munții Cantabrici), {{Ill-wd|Q201496|3=Sistema Ibérico}} (Sistemul Iberic), {{Ill-wd|Q53715|3=Sistema Central}} (Sistemul Central), {{Ill-wd|Q628456|3=Montes de Toledo}}, {{Ill-wd|Q686362|3=Sierra Morena}} și {{Ill-wd|Q831469|3=Sistema Bético}} (Sistemul Baetic) al cărui vârf cel mai înalt, {{Ill-wd|Q209528|3=Mulhacén}}, de {{Conversie|3478|m|ft|-high}}, situat în [[Sierra Nevada (Spania)|Sierra Nevada]], este cea mai înaltă altitudine din Peninsula Iberică. Cel mai înalt punct din Spania este [[Teide]], un [[vulcan]] activ de {{Dim|3718|m}} din Insulele Canare. {{Ill-wd|Q821626|3=Meseta Central}} (adesea tradus ca „Podișul Interior”) este un vast platou în inima Spaniei peninsulare.

Există mai multe [[Râuri în Spania|râuri importante în Spania,]] cum ar fi [[Fluviul Tajo|Tajo]], [[Ebru]], [[Guadiana]], [[Duero|Douro]] ({{Lang|es|Duero}}), [[Guadalquivir]], [[Râul Júcar|Júcar]], {{Ill-wd|Q18612|3=Segura}}, [[Râul Turia, Valencia|Turia]] și [[Râul Minho|Minho]] ({{Lang|es|Miño}}). De-a lungul coastei se găsesc [[Câmpia aluvială|câmpii aluvionare]], dintre care cea mai mare este cea a Guadalquivirului, din [[Andaluzia]].

=== Clima ===
[[Fișier:Noriega_1.jpg|miniatura| Coasta de la nord de Munții Cantabrici prezintă un climat oceanic umed]]
[[Fișier:Bolnuevo-sierra-moreras.jpg|miniatura| Capătul cel mai sud-estic al peninsulei iberice are un climat arid.]]
Pot fi identificate trei zone climatice principale, în funcție de situația geografică și condițiile [[Orografie|orografice]]:<ref>{{Citat web|url=http://www.schweizerbart.de/resources/downloads/paper_free/55034.pdf|titlu=World Map of the Köppen-Geiger climate classification updated – (see p.3)|accessdate=30 April 2011}}</ref><ref>[http://www.city-data.com/forum/attachments/weather/56180d1263187925-ultimate-climate-poll-koppen-climate-classification-kottek_et_al_2006.gif World Map of Köppen-Geiger Climate Classification] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130723083834/http://www.city-data.com/forum/attachments/weather/56180d1263187925-ultimate-climate-poll-koppen-climate-classification-kottek_et_al_2006.gif|date=23 July 2013}}, city-data.com, April 2006.</ref><ref>[//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/87/K%C3%B6ppen_World_Map_%28retouched_version%29.png Media:Koppen World Map.png]</ref>

* [[Climă mediteraneană|Clima mediteraneană]], caracterizată prin veri calde/călduroase și uscate, este dominantă în peninsulă. Are două variații: ''Csa'' și ''Csb'' conform [[Clasificarea climatică Köppen|clasificării climatice Köppen]].
** Zona ''Csa'' este asociată zonelor cu veri călduroase. Este predominantă pe coasta mediteraneană și sudică a Atlanticului și în interiorul [[Andaluzia|Andaluziei]], Extremadura și în mare parte, dacă nu chiar în cea mai mare parte a centrului țării. Zona ''Csa'' acoperă zonele climatice atât cu ierni relativ calde, cât și cu ierni reci, care sunt considerate extrem de diferite între ele la nivel local, motiv pentru care clasificarea Köppen este adesea evitată în Spania. Hărțile climatice locale împart în general zona mediteraneană (care acoperă cea mai mare parte a țării) între zonele cu ierni blânde și cele cu ierni reci, mai degrabă decât în funcție de temperaturile de vară.
** Zona ''Csb'' are veri calde, dar nu chiar călduroase, și se extinde în zone suplimentare cu ierni reci, care nu sunt asociate de obicei cu clima mediteraneană, cum ar fi o mare parte din centrul și nord-centrul Spaniei (de exemplu, vestul [[Castilia și León|Castilei-Leónului]], nord-estul [[Castilia-La Mancha|Castiliei-La Mancha]] și nordul [[Madrid (comunitate autonomă)|Madridului]]) și în zone mult mai ploioase (în special [[Galicia]]). Zonele cu precipitații relativ ridicate, cum ar fi Galicia, nu sunt considerate mediteraneene în cadrul clasificărilor locale, ci sunt clasificate ca oceanice.
* [[Climat semiarid|Clima semi-aridă]] (''BSk'', ''BSh''), este predominantă în sfertul sud-estic al țării, dar este răspândită și în alte zone ale Spaniei. Acoperă cea mai mare parte a [[Regiunea Murcia|regiunii Murcia]], sudul [[Comunitatea Valenciană|Valenciei]] și estul Andaluziei, unde există și adevărate climate călduroase deșertice. Mai la nord, este predominantă în partea superioară și mijlocie a [[Ebru|văii Ebrului]], care traversează sudul [[Navarra|Navarrei]], centrul Aragonului și vestul Cataluniei. De asemenea, se găsește în Madrid, Extremadura, Castilla-La Mancha și în unele locații din vestul Andaluziei. Sezonul uscat se extinde și dincolo de limitele calendaristice ale verii, iar temperatura medie depinde de altitudine și latitudine.
* [[Climat temperat-oceanic|Clima oceanică]] (''Cfb''), situată în sfertul nordic al țării, în special în regiunea atlantică ([[Țara Bascilor]], [[Cantabria]], [[Asturia]] și parțial Galicia și Castilia-León). În plus, se găsește și în nordul Navarrei, în majoritatea zonelor de munte de-a lungul {{Ill-wd|Q201496|3=Sistemului Iberic}} și pe [[Munții Pirinei|văile Pirineilor]], unde apare și o variantă subtropicală umedă (''Cfa).'' Temperaturile de iarnă și de vară sunt influențate de oceane și nu au secetă sezonieră.

În afară de aceste tipuri principale, pot fi găsite și alte subtipuri, cum ar fi [[Climat alpin|clima alpină]] în zone cu altitudine foarte mare, [[Climat subtropical umed|clima subtropicală umedă]] în zonele din nord-estul Spaniei și [[Climat temperat-continental|climatele continentale]] (''Dfc'', ''Dfb''/''Dsc'', ''Dsb'') din [[Munții Pirinei|Pirinei]] precum și în părți din [[Cordillera Cantabrică|lanțul Cantabric]], {{Ill-wd|Q53715|3=Sistemul Central}}, [[Sierra Nevada (Spania)|Sierra Nevada]] și {{Ill-wd|Q201496|3=Sistemul Iberic}} și o {{Ill-wd|Q190946|3=climă deșertica}} tipică (''BWk'', ''BWh'') în zona Almería, Murcia și în estul [[Insulele Canare|Insulelor Canare]]. Zonele joase din Insulele Canare au o medie peste {{Conversie|18.0|C|1}} în luna lor cea mai rece, având astfel un [[climat tropical]].

=== Fauna și flora ===
[[Fișier:Iberian_Wolf_AdF_001.jpg|miniatura| {{Ill-wd|Q1068694|3=Lupul iberic}} în [[Castilia și León|Castilia și Leon]] . Regiunea deține 25% din suprafața acoperită de spațiile naturale protejate [[Natura 2000]].]]
[[Faună|Fauna]] prezintă o mare diversitate care se datorează în mare parte poziției geografice a Peninsulei Iberice între Atlantic și Marea Mediterană și între Africa și [[Eurasia]], precum și marea diversitate de habitate și [[Biotop|biotopuri]], rezultatul unei varietăți considerabile de climat și regiuni bine diferențiate.

Vegetația din Spania este variată din cauza mai multor factori, inclusiv diversitatea terenului, clima și [[Latitudine|latitudinea]]. Spania include diferite {{Ill-wd|Q771220|3=regiuni fitogeografice}}, fiecare cu propriile sale caracteristici florale care rezultă în mare parte din interacțiunea dintre climă, topografie, tipul de sol și foc și factori {{Ill-wd|Q864886|3=biotici}}. Țara a avut un scor mediu de 4,23/19 la {{Ill-wd|Q104520600|3=indicele integrității peisajului forestier}} în 2019, clasându-se pe locul 130 la nivel global din 172 de țări.<ref name="FLII-Supplementary">{{Citat revistă|nume=Grantham|nume2=Duncan|nume3=Evans|nume4=Jones|nume5=Beyer|nume6=Schuster|nume7=Walston|nume8=Ray|nume9=Robinson|prenume=H. S.|prenume2=A.|prenume3=T. D.|prenume4=K. R.|prenume5=H. L.|prenume6=R.|prenume7=J.|prenume8=J. C.|prenume9=J. G.|an=2020|titlu=Anthropogenic modification of forests means only 40% of remaining forests have high ecosystem integrity – Supplementary Material|journal=Nature Communications|volum=11|număr=1|pagină=5978|issn=2041-1723|pmid=33293507|pmc=7723057|doi=10.1038/s41467-020-19493-3|display-authors=1}}</ref>

== Politică ==
Istoria constituțională a Spaniei datează de la constituția din 1812. În iunie 1976, noul rege al Spaniei [[Juan Carlos I al Spaniei|Juan Carlos]] l-a demis pe {{Ill-wd|Q365172|3=Carlos Arias Navarro}} și l-a numit pe reformatorul [[Adolfo Suárez]] în funcția de prim-ministru.<ref name="From Dictatorship to Democracy">John Hooper, ''The New Spaniards'', 2001, ''From Dictatorship to Democracy''</ref><ref name="Spain's fast-living king turns 70">[http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7171971.stm Spain's fast-living king turns 70] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100106025042/http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7171971.stm|date=6 January 2010}} BBC News Friday, 4 January 2008 Extracted 18 June 2009</ref> [[Alegeri legislative în Spania, 1977|Alegerile generale din 1977]] care au rezultat au convocat ''{{Ill-wd|Q5164072|3=Cortesul Constituant}}'' (Parlamentul spaniol, în calitatea sa de adunare constituțională) în scopul redactării și aprobării constituției din 1978.<ref>{{Citat web|url=http://www.senado.es/constitu_i/index.html|titlu=Spanish Constitution|publisher=Senado.es|accessdate=1 November 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20111104013009/http://www.senado.es/constitu_i/index.html|archivedate=4 November 2011}}</ref> După un referendum național din {{Dată|1978|12|6}}, 88% dintre alegători au aprobat noua constituție{{Mdash}} punctul culminant al [[Istoria Spaniei (1977-1981)|tranziției Spaniei spre democrație]].

Drept urmare, Spania este acum alcătuită din 17 [[Comunitățile autonome ale Spaniei|comunități autonome]] și două [[Comunitățile autonome ale Spaniei|orașe autonome]] cu diferite grade de autonomie datorită Constituției sale, care afirmă totuși în mod explicit unitatea indivizibilă a națiunii spaniole. Constituția specifică, de asemenea, că Spania nu are religie de stat și că toți sunt liberi să practice și să aibă orice credință doresc.

Administrația spaniolă a aprobat în 2007 ''Legea privind egalitatea de gen'', care vizează promovarea {{Ill-wd|Q113453|3=egalității între sexe}} în viața politică și economică spaniolă.<ref>{{Citat web|url=http://www.ipsnews.net/2007/03/spain-no-turning-back-from-path-to-gender-equality/|titlu=SPAIN: No Turning Back from Path to Gender Equality|publisher=Ipsnews.net|date=15 March 2007|accessdate=5 May 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140419015814/http://www.ipsnews.net/2007/03/spain-no-turning-back-from-path-to-gender-equality/|archivedate=19 April 2014}}</ref> Conform datelor [[Uniunea Interparlamentară|Uniunii Interparlamentare]] de la {{Dată|2018|9|1}}, 137 din cei 350 de membri ai Congresului erau femei (39,1%), în timp ce în Senat erau 101 femei din 266 (39,9%), Spania fiind astfel pe locul 16 în lista țărilor clasificate în funcție de proporția femeilor din [[camera inferioară]] (sau [[Unicameralism|camera unică]]).<ref>{{Citat web|url=http://www.ipu.org/wmn-e/classif.htm|titlu=Women in National Parliaments|publisher=Ipu.org|date=28 February 2010|accessdate=1 May 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140328105108/http://www.ipu.org/wmn-e/classif.htm|archivedate=28 March 2014}}</ref> {{Ill-wd|Q1050642|3=Indicele de participare a femeilor}} în [[Raportul Dezvoltării Umane|Raportul Națiunilor Unite privind dezvoltarea umană]] este de 0,794 pentru Spania, a 12-a țară în lume.<ref>{{Citat web|url=http://hdr.undp.org/en/media/HDR_20072008_EN_Complete.pdf|titlu=Human Development Report 2007/2008|publisher=Hdr.undp.org|accessdate=18 January 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110429033726/http://hdr.undp.org/en/media/HDR_20072008_EN_Complete.pdf|pagină=330|archivedate=29 April 2011}}</ref>

=== Guvernarea ===
[[Fișier:Conmemoración_del_40_Aniversario_de_la_Constitución_Española_05.jpg|miniatura| [[Congresul Deputaților]]]]
Spania este o [[monarhie constituțională]], cu un monarh ereditar și un [[Bicameralism|parlament bicameral]], ''[[Parlamentul Spaniei|Cortes Generales]]'' (Curțile generale).<ref name="Shelley2015">{{Citat carte|nume=Fred M. Shelley|titlu=Governments around the World: From Democracies to Theocracies: From Democracies to Theocracies|url=https://books.google.com/books?id=Wui6CAAAQBAJ&pg=PA197|dată=2015|editură=ABC-CLIO|isbn=978-1-4408-3813-2|pagină=197}}</ref>

[[Legislativ|Ramura legislativă]] este alcătuită din [[Congresul Deputaților]] ({{Lang|es|Congreso de los Diputados}}), o cameră inferioară cu 350 de membri, aleși prin vot popular pe liste de alianțe sau partide, prin reprezentare proporțională pentru a îndeplini mandate de patru ani, și [[Senatul Spaniei|Senatul]] ({{Lang|es|Senado}}), o cameră superioară cu 259 de locuri din care 208 sunt aleși direct prin vot popular, folosind {{Ill-wd|Q3786779|3=metoda votului limitat}}, iar ceilați 51 sunt numiți de legislativele regionale pentru a îndeplini mandate tot de patru ani.

Ramura executivă este formată dintr-un {{Ill-wd|Q3058576|3=Consiliu de Miniștri}} prezidat de prim-ministru, care este [[Prim-ministrul Spaniei|nominalizat drept candidat]] de către {{Ill-wd|Q889833|3=monarh}} după consultări cu reprezentanți ai diferitelor grupuri parlamentare, votat de membrii camerei inferioare în timpul unei sesiuni de învestitură și apoi numit formal de monarh.
{{Imagini șef de stat și de guvern}}

* '''Șef de stat''' (rege)
** [[Filip al VI-lea al Spaniei|Felipe VI]], din {{Dată|2014|6|19}}
* '''Guvern'''

Prim-ministrul, viceprim-miniștrii și restul miniștrilor se reunesc în {{Ill-wd|Q3058576|3=Consiliul de Miniștri}}.

Spania este organizată administrativ ca un așa-numit {{Lang|es|Estado de las Autonomías}} („statul autonomiilor”); este una dintre cele mai [[Descentralizare|descentralizate]] țări din Europa, alături de Elveția, Germania și Belgia;<ref>{{Citat știre|title=Catalonians vote for more autonomy|url=http://edition.cnn.com/2006/WORLD/europe/06/18/catalonia.vote/index.html|data=18 June 2006|accessdate=13 August 2008|publisher=CNN|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080604012034/http://edition.cnn.com/2006/WORLD/europe/06/18/catalonia.vote/index.html|archivedate=4 June 2008}}</ref> de exemplu, toate comunitățile autonome au propriile parlamentele alese, propriile guverne, {{Ill-wd|Q5657832|3=administrații publice}}, bugete și resurse. Sistemele de sănătate și educație, printre altele, sunt gestionate de comunitățile spaniole individuale și, în plus, Țara Bascilor și Navarra își gestionează și propriile finanțe publice pe baza dispozițiilor {{Ill-wd|Q123550|3=forale.}} În Catalonia, Țara Bascilor, Navarra și Insulele Canare, un corp de poliție autonom cu drepturi depline înlocuiește unele dintre funcțiile poliției de stat.

=== Relațiile externe ===
[[Fișier:Palau_Reial_Pedralbes_(Barcelona).JPG|miniatura| {{Ill-wd|Q1815135|3=Palau Reial de Pedralbes}} din Barcelona, sediul [[Uniunea Mediteraneană|Uniunii Mediteraneene]].]]
În urma revenirii la democrație după moartea lui [[Francisco Franco|Franco]] în 1975, [[Politică externă|prioritățile politicii externe]] ale Spaniei erau ieșirea din izolarea diplomatică a [[Spania franchistă|perioadei franchiste]] și extinderea [[Diplomație|relațiilor diplomatice]], intrarea în [[Uniunea Europeană|Comunitatea Europeană]] și definirea relațiilor de securitate cu Occidentul.

Ca membră a [[Organizația Tratatului Atlanticului de Nord|NATO]] din 1982, Spania s-a impus ca participantă la activități internaționale multilaterale de securitate. Aderarea Spaniei la UE reprezintă o parte importantă a politicii sale externe. Chiar și în multe probleme internaționale dincolo de Europa de Vest, Spania preferă să își coordoneze eforturile cu partenerii săi din UE prin mecanismele de cooperare politică europeană. 

Spania și-a menținut relațiile speciale cu {{Ill-wd|Q653884|3=America hispanică}} și cu [[Filipine|Filipinele]]. Politica sa subliniază conceptul de comunitate [[Ibero-America|ibero-americană]], în esență reînnoirea conceptului de ''„[[Hispanitate|Hispanidad]]”'' sau ''„{{Ill-wd|Q1109432|3=Hispanismo}}”'', așa cum este adesea menționat, care încearcă să lege Peninsula Iberică de America Hispanică prin limbă, comerț, istorie și cultură. Este fundamental „bazat pe valori comune și pe recuperarea democrației”.<ref>Garcia Cantalapiedra, David, and Ramon Pacheco Pardo, ''Contemporary Spanish Foreign Policy'' (Routledge, 2014). </ref>

; Dispute teritoriale

{{Ill-wd|Q169896|3=Spania revendică Gibraltar}}, un [[Teritoriile britanice de peste mări|teritoriul de peste mări al Regatului Unit]], având {{Dim|6|kilometri pătrați}} și aflat în partea de sud a [[Peninsula Iberică|Peninsulei Iberice]]. Pe atunci oraș spaniol, a fost cucerit de o forță anglo-olandeză în 1704 în timpul [[Războiul Succesiunii Spaniole|Războiului de Succesiune Spaniolă]] în numele [[Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman|arhiducelui Carol]], pretendent la tronul spaniol.

Situația juridică a Gibraltarului a fost soluționată în 1713 prin [[Tratatul de la Utrecht]], în care Spania a cedat teritoriul pentru totdeauna coroanei britanice,<ref>{{Citat web|url=http://www.mgar.net/docs/utrech.htm|titlu=Tratado de Utretch – Gibraltar (Spanish)|publisher=mgar.net|accessdate=9 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080510153042/http://www.mgar.net/docs/utrech.htm|archivedate=10 May 2008}}</ref> cu stipularea că, în cazul în care britanicii ar abandona acest post, el trebuie să fie oferit mai întâi Spaniei. Din anii 1940, Spania a revendicat retrocedarea Gibraltarului. Majoritatea covârșitoare a {{Ill-wd|Q285828|3=gibraltarienilor}} se opune cu tărie acestui lucru, împreună cu orice propunere de suveranitate comună.<ref>{{Citat știre|title=Q&A: Gibraltar's referendum|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/2400673.stm|data=8 November 2002|accessdate=19 February 2010|journal=BBC News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070314053520/http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/2400673.stm|archivedate=14 March 2007}}</ref> Rezoluțiile ONU solicită Regatului Unit și Spaniei să ajungă la un acord cu privire la statutul Gibraltarului.<ref>{{Citat web|url=http://daccess-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/218/33/IMG/NR021833.pdf?OpenElement|titlu=Resolution 2070: Question of Gibraltar|publisher=United Nations|date=16 December 1965|accessdate=19 February 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110503183726/http://daccess-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/218/33/IMG/NR021833.pdf?OpenElement|format=PDF|archivedate=3 May 2011}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://daccess-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/005/34/IMG/NR000534.pdf?OpenElement|titlu=Resolution 2231: Question of Gibraltar|publisher=United Nations|date=20 December 1966|accessdate=19 February 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110503183729/http://daccess-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/005/34/IMG/NR000534.pdf?OpenElement|format=PDF|archivedate=3 May 2011}}</ref>
[[Fișier:Gibraltar_10000m.jpg|dreapta|miniatura| Vedere aeriană care prezintă {{Ill-wd|Q690347|3=Stânca Gibraltar}}, {{Ill-wd|Q195908|3=istmul Gibraltarului}} și {{Ill-wd|Q2142350|3=Golful Gibraltar}}.]]
Revendicarea Spaniei face o distincție între {{Ill-wd|Q195908|3=istmul}} care leagă stânca de zona continentală spaniolă, pe de o parte, și stânca și orașul Gibraltar, pe de altă parte. În timp ce stânca și orașul au fost cedate prin Tratatul de la Utrecht, Spania afirmă că „ocupația istmului este ilegală și contra principiilor [[Drept internațional|dreptului internațional]]”.<ref>{{Citat web|url=http://www.maec.es/subwebs/Embajadas/Londres/es/MenuPpal/Gibraltar/Documents/000.001.002.003%20Título.%20Prefacio.Índice.%20Informe%20(27.02.08).doc|titlu=La cuestión de Gibraltar|publisher=Ministry of Foreign Affairs and Cooperation of Spain|date=January 2008|accessdate=3 January 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090529192351/http://www.maec.es/subwebs/Embajadas/Londres/es/MenuPpal/Gibraltar/Documents/000.001.002.003%20T%C3%ADtulo.%20Prefacio.%C3%8Dndice.%20Informe%20%2827.02.08%29.doc|limbă=es|archivedate=29 May 2009}}</ref> Regatul Unit se bazează pe argumente {{Lang|la|de facto}} ale posesiuni prin {{Ill-wd|Q7240886|3=prescripție}} în legătură cu istmul,<ref>{{Citat carte|titlu=Gibraltar: British or Spanish?|nume=Peter Gold|editură=Routledge|an=2005|isbn=978-0-415-34795-2|url=https://books.google.com/books?id=u9YH_fLPu1MC|pagină=4}}</ref> întrucât a existat „posesiune continuă [a istmului] pe o perioadă îndelungată de timp”.<ref>{{Citat web|url=http://www.fco.gov.uk/Files/kfile/OT13.pdf|nume=UK Secretary of State for Foreign and Commonwealth Affairs|titlu=Partnership for Progress and Prosperity: Britain and the Overseas Territories. Appendix 1: Profiles for Cayman Islands, Falkland Islands & Gibraltar|accessdate=19 December 2005|archiveurl=https://web.archive.org/web/20051213211855/http://www.fco.gov.uk/Files/kfile/OT13.pdf|year=1999|lucrare=Partnership for Progress and Prosperity: Britain and the Overseas Territories|archivedate=13 December 2005}}</ref>

O altă revendicare a Spaniei este despre {{Ill-wd|Q27088|3=Insulele Savage}}, deținute de [[Portugalia]]. Spre deosebire de poziția portugheză, Spania susține ele sunt mai degrabă stânci decât insule și, prin urmare, Spania nu acceptă nicio extindere a [[Zonă economică exclusivă|Zonei Economice Exclusive]] portugheze (200 de mile marine) generată de insule, recunoscând în același timp că ''Selvagens'' au [[ape teritoriale]] (12 mile marine). La {{Dată|2013|7|5}}, Spania a trimis ONU o scrisoare exprimând aceste opinii.<ref>{{Citation|title=Spain's letter to the UN|date=September 2013|url=https://www.un.org/Depts/los/clcs_new/submissions_files/prt44_09/esp_re_prt2013.pdf|archive-url=https://web.archive.org/web/20170525185334/http://www.un.org/Depts/los/clcs_new/submissions_files/prt44_09/esp_re_prt2013.pdf|publisher=UN|language=es|archive-date=25 May 2017}}</ref><ref>[http://www.theportugalnews.com/news/spain-disputes-portugal-islands/29269 "Spain disputes Portugal islands"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130908225016/http://www.theportugalnews.com/news/spain-disputes-portugal-islands/29269|date=8 September 2013}} ''[[Știrile din Portugalia|The Portugal News]]''. </ref>

Spania revendică suveranitatea asupra [[Insula Perejil|insulei Perejil]], o [[insuliță]] mică, stâncoasă și nelocuită situat pe malul sudic al [[Strâmtoarea Gibraltar|Strâmtorii Gibraltar]]. Insula se află la {{Conversie|250|m|ft}} în largul coastei Marocului, la {{Conversie|8|km|mi}} de [[Ceuta]] și {{Conversie|13.5|km|mi}} de Spania continentală. Suveranitatea este disputată între Spania și Maroc. A fost subiectul unui incident armat între cele două țări în 2002. Incidentul s-a încheiat atunci când ambele țări au fost de acord să revină la {{Lang|la|status quo ante}} dinainte de ocuparea insulei de către marocani. Insula este acum pustie și fără niciun semn de suveranitate.

Pe lângă Insula Perejil, teritoriile deținute de Spania revendicate de alte țări sunt două: Marocul revendică orașele spaniole Ceuta și [[Melilla]] și insulițele ''[[Plaza de soberanía|plazas de soberanía]]'' de pe coasta de nord a Africii. Portugalia nu recunoaște suveranitatea Spaniei asupra teritoriului [[Olivenza]] care a fost anexat de Spania în 1801 după {{Ill-wd|Q1190696|3=războiul portocalelor}}. Poziția Portugaliei a fost că teritoriul este ''de iure'' portughez și ''de facto'' spaniol.<ref>{{Citat revistă|nume=Fernández Liesa|prenume=Carlos R.|an=2004|titlu=La cuestión de Olivenza, a la luz del Derecho internacional público|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20140829092427/http://e-archivo.uc3m.es/bitstream/handle/10016/17476/cuestion_fernandez_E_2004.pdf?sequence=1|url=http://e-archivo.uc3m.es/bitstream/handle/10016/17476/cuestion_fernandez_E_2004.pdf?sequence=1|journal=Encuentros: Revista luso-española de investigadores en Ciencias humanas y sociales. Separatas|număr=4|pagini=234–235|publisher=Ayuntamiento de Olivenza|format=pdf|issn=1138-6622|archive-date=29 August 2014}}</ref>

=== Armata ===
[[Fișier:F-102_Almirante_Juan_de_Borbon_CSSQT.jpg|dreapta|miniatura| {{Ill-wd|Q6125103|3=Almirante Juan de Borbón (F-102)}}, o fregată de [[Clasa Álvaro de Bazán|clasa F100]] a Marinei Spaniole care încorporează sistemul de luptă Aegis .]]
Forțele armate ale Spaniei sunt cunoscute sub numele de Forțele Armate ''Spaniole (''{{Lang|es|Fuerzas Armadas Españolas}}). {{Ill-wd|Q380782|3=Comandantul suprem al acestora}} este {{Ill-wd|Q889833|3=regele Spaniei}}, [[Filip al VI-lea al Spaniei|Felipe al VI-lea]].<ref>{{Citat web|url=http://www.casareal.es/laCorona/laCorona-iden-idweb.html|titlu=Article 62 of the Spanish Constitution of 1978|publisher=Official site of the Royal Household of HM the King|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071212030303/http://www.casareal.es/laCorona/laCorona-iden-idweb.html|archivedate=12 December 2007}}</ref> Următoarele autorități militare în linie sunt prim-ministrul și ministrul apărării. A patra autoritate militară a statului este {{Ill-wd|Q5928975|3=șeful Statului Major al Apărării}} (JEMAD).<ref>{{Citat web|url=https://www.lavanguardia.com/vida/20161106/411623401633/el-jefe-del-estado-mayor-del-ejercito-de-tierra-y-11-tenientes-generales-aspiran-a-jemad.html|titlu=El jefe del Estado Mayor del Ejército de Tierra y 11 tenientes generales aspiran a JEMAD|date=6 November 2016|lucrare={{Ill-wd|Q511533|3=La Vanguardia}}}}</ref> {{Ill-wd|Q8842949|3=Statul Major al Apărării}} ({{Lang|es|Estado Mayor de la Defensa}}) îl asistă pe JEMAD ca organism auxiliar.

[[Forțele armate ale Spaniei|Forțele armate spaniole]] sunt împărțite în trei ramuri:<ref>{{Citat web|url=http://www.senado.es/constitu_i/index.html|titlu=Article 8 of the Spanish Constitution of 1978|publisher=Official site of the Spanish Senate|accessdate=29 November 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20081208021349/http://www.senado.es/constitu_i/index.html|archivedate=8 December 2008}}</ref>

* {{Ill-wd|Q1322103|3=Armata de Uscat (''Ejército de Tierra'')}}
* {{Ill-wd|Q676404|3=Marina (''Armada'')}}
* {{Ill-wd|Q833218|3=Armata Aeriană (''Ejército del Aire'')}}

Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat în 2001.<ref>{{Citat revistă|nume=Julve|prenume=Rafa|dată=9 March 2016|titlu=Señores, se acabó la mili|url=https://www.elperiodico.com/es/politica/20160309/supresion-mili-servicio-militar-2001-aniversario-4962193|journal={{Ill-wd|Q35638|3=El Periódico}}}}</ref>

=== Drepturile omului ===
[[Fișier:Europride_2007_Madrid.JPG|miniatura| [[EuroPride|Europride]] la Madrid. În 2017 a avut loc un summit cu privire la drepturile LGBTI în același timp cu sărbătorile [[Mândria mondială|World Pride.]] <ref>{{Citat web|url=http://www.worldpridemadrid2017.com/summit|titlu=Summit|accessdate=12 September 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170912195349/http://www.worldpridemadrid2017.com/summit|lucrare=worldpridemadrid2017.com|limbă=es|archivedate=12 September 2017}}</ref>]]
[[Constituția Spaniei|Constituția spaniolă din 1978]] „protejează toți spaniolii și toate popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, a culturilor și tradițiilor, a limbilor și a instituțiilor lor”.<ref name="Constitucion1978.2">{{Citat web|url=http://www.congreso.es/consti/constitucion/indice/titulos/articulos.jsp?ini=1&tipo=1|titlu=La Constitución española de 1978. Preámbulo.|publisher=Página oficial del Congreso de los Diputados|accessdate=8 October 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170517133133/http://www.congreso.es/consti/constitucion/indice/titulos/articulos.jsp?ini=1&tipo=1|limbă=es|archivedate=17 May 2017}}</ref>

Potrivit [[Amnesty International]] (AI), anchetarea de către autorități privind presupusele abuzuri ale poliției durează adesea excesiv de mult, iar pedepsele aplicate celor vinovați sunt prea ușoare.<ref>[https://www.amnesty.org/en/countries/europe-and-central-asia/spain/report-spain Spain 2015/2016] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160808081615/https://www.amnesty.org/en/countries/europe-and-central-asia/spain/report-spain/|date=8 August 2016}} Amnesty International. </ref> Violența împotriva femeilor este o problemă, pe care Guvernul a luat măsuri pentru a o aborda.<ref>{{Citat web|url=http://justiciadegenero.com/en/analysis-of-8-years-of-gender-violence-law-in-spain/|titlu=Analysis of 8 years of Gender Violence Law in Spain {{!}} Gender violence and justice|publisher=justiciadegenero.com|accessdate=9 May 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170525185333/http://justiciadegenero.com/en/analysis-of-8-years-of-gender-violence-law-in-spain/|archivedate=25 May 2017}}</ref><ref>{{Citat știre|title=The successes and failures of Spain's fight against domestic abuse|url=http://elpais.com/elpais/2015/11/25/inenglish/1448449401_599926.html|prenume=Reyes|nume=Rincón|data=25 November 2015|accessdate=9 May 2017|journal=EL PAÍS|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170525190421/http://elpais.com/elpais/2015/11/25/inenglish/1448449401_599926.html|archivedate=25 May 2017}}</ref>

Spania oferă unul dintre cele mai înalte grade de libertate din lume pentru comunitatea [[LGBTQIA+|LGBT.]] Printre țările studiate de {{Ill-wd|Q1635722|3=Pew Research Center}} în 2013, Spania este clasată pe primul loc în ceea ce privește acceptarea homosexualității, 88% dintre cei chestionați spunând că homosexualitatea ar trebui acceptată.<ref>{{Citat web|url=http://www.pewglobal.org/2013/06/04/global-acceptance-of-homosexuality/|titlu=Global Acceptance of Homosexuality|publisher={{Ill-wd|Q1635722|3=Pew Research Center}}|date=4 June 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20141110051728/http://www.pewglobal.org/2013/06/04/global-acceptance-of-homosexuality/|archivedate=10 November 2014}}</ref>

=== Împărțire administrativă ===
Statul spaniol este împărțit în 17 comunități autonome și 2 orașe autonome, ambele grupuri fiind cea mai înaltă sau prima divizie administrativă a țării. Comunitățile autonome sunt împărțite în provincii, 50 în total, iar la rândul lor, provinciile sunt împărțite în comune. În Catalonia, există două divizii suplimentare, {{Lang|es|comarques}} (sing. {{Lang|es|comarca}}) și {{Lang|es|vegueries}} (sing. {{Lang|es|vegueria}}), ambele având puteri administrative; {{Lang|es|comarques}} fiind comuniuni de comune, iar {{Lang|es|vegueries}} fiind agregări de {{Lang|es|comarques}}. Conceptul de {{Lang|es|comarca}} există în toate comunitățile autonome, dar, spre deosebire de Catalonia, acestea sunt doar subdiviziuni istorice sau geografice.

==== Comunitățile autonome ====
{{Comunități autonome ale Spaniei|float=right}}
Comunitățile autonome din Spania sunt diviziunile administrative de primul nivel ale țării. Ele au fost create după intrarea în vigoare a actualei constituții (în 1978) ca recunoaștere a dreptului la autoguvernare al „{{Ill-wd|Q2736168|3=''naționalităților'' și regiunilor Spaniei}}”.<ref>Articolul 143 al Constituției Spaniei din 1978 cu referire la Articolul 2</ref> Comunitățile autonome trebuia să cuprindă provincii adiacente cu trăsături istorice, culturale și economice comune. Această organizare teritorială, bazată pe [[devoluție]], este cunoscută în Spania drept „statul autonomiilor”.

Legea instituțională de bază a fiecărei comunități autonome este {{Ill-wd|Q731236|3=Statutul de autonomie}}. Statutele de autonomie stabilesc numele comunității în funcție de identitatea lor istorică și contemporană, limitele teritoriilor sale, numele și organizarea instituțiilor de guvernare și drepturile de care se bucură conform constituției.<ref>[https://web.archive.org/web/20071026020151/http://www.constitucion.es/constitucion/lenguas/ingles.html#8 Capitolul 3. ]</ref>

Guvernele tuturor comunităților autonome trebuie să se bazeze pe o împărțire a puterilor și să cuprindă

* o adunare legislativă ai cărei membri trebuie să fie aleși prin [[vot universal]] conform sistemului de [[reprezentare proporțională]] și în care toate zonele care integrează teritoriul sunt reprezentate în mod echitabil;
* un consiliu guvernamental, cu funcții executive și administrative condus de un președinte, ales de Adunarea Legislativă și desemnat de {{Ill-wd|Q889833|3=regele Spaniei}};
* o instanță supremă, aflată sub instanța supremă a Spaniei, care conduce sistemul judiciar din comunitatea autonomă.

Cataloniei, Galiciei și Țării Bascilor, care s-au identificat ca ''naționalități'', li s-a acordat autoguvernarea printr-un proces rapid. Andaluzia a preluat această denumire și în primul său statut de autonomie, chiar dacă a urmat procesul mai lung stipulat în constituție pentru restul țării. În mod progresiv, alte comunități în revizuirea Statutelor lor de autonomie au luat și ele această denumire în conformitate cu identitățile lor istorice și moderne, cum ar fi Comunitatea Valenciană,<ref>{{Citat web|url=http://www.trobat.com/recursos/estatut-valencia.pdf|titlu=Estatut|accessdate=20 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090326021746/http://www.trobat.com/recursos/estatut-valencia.pdf|limbă=es|archivedate=26 March 2009}}</ref> Insulele Canare,<ref>{{Citat web|url=http://www2.gobiernodecanarias.org/tuestatuto/novedades.html#pre|titlu=Nuevo Estatuto de Autonomía de Canarias|publisher=.gobiernodecanarias.org|accessdate=30 April 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110120074716/http://www2.gobiernodecanarias.org/tuestatuto/novedades.html|archivedate=20 January 2011}}</ref> Insulele Baleare,<ref>{{Citat web|url=http://www.caib.es/webcaib/govern_illes/estatut_autonomia/doc/estatut2007.ca.pdf|titlu=BOCAe32.QXD|accessdate=20 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090711090828/http://www.caib.es/webcaib/govern_illes/estatut_autonomia/doc/estatut2007.ca.pdf|limbă=ca|archivedate=11 July 2009}}</ref> și Aragonul.<ref>{{Citat web|url=http://narros.congreso.es/constitucion/estatutos/estatutos.jsp?com=64&tipo=2&ini=1&fin=10&ini_sub=1&fin_sub=1|titlu=Estatuto de Autonomía de Aragón|publisher=Narros.congreso.es|accessdate=20 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20091211225055/http://narros.congreso.es/constitucion/estatutos/estatutos.jsp?com=64&tipo=2&ini=1&fin=10&ini_sub=1&fin_sub=1|archivedate=11 December 2009}}</ref>

Comunitățile autonome au o largă autonomie legislativă și executivă, cu propriile lor parlamente și guverne regionale. Distribuția puterilor poate fi diferită pentru fiecare comunitate, în conformitate cu Statutele lor de autonomie, deoarece intenția descentralizării a fost să fie asimetrică. Doar două comunități{{Mdash}} Țara Bascilor și Navarra{{Mdash}} au autonomie fiscală deplină. Dincolo de autonomia fiscală, ''naționalitățile''{{Mdash}} Andaluzia, Țara Bascilor, Catalonia și Galicia{{Mdash}} au preluat mai multe puteri decât restul comunităților, printre care și capacitatea președintelui regional de a dizolva parlamentul și de a convoca alegeri în orice moment. În plus, Țara Bascilor, Catalonia și Navarra au corpuri de poliție proprie: {{Ill-wd|Q1232358|3=Ertzaintza}}, {{Ill-wd|Q1424346|3=Mossos d'Esquadra}} și, respectiv, {{Ill-wd|Q2064816|3=Policía Foral}}. Alte comunități au forțe mai limitate sau deloc, cum ar fi {{Lang|es|Policía Autónoma Andaluza}}<ref name="cartujo">{{Citat web|url=http://www.cartujo.org/pag(a9).htm|titlu=Unidad de Policía de la Comunidad Autónoma de Andalucía|publisher=Cartujo.org|accessdate=23 October 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071107145807/http://www.cartujo.org/pag(a9).htm|limbă=es|archivedate=7 November 2007}}</ref> din [[Andaluzia]] sau {{Ill-wd|Q4835447|3=BESCAM}} din Madrid.

Cu toate acestea, modificările recente aduse Statutelor de Autonomie existente sau promulgarea de noi Statute în totalitate au redus asimetria dintre puterile acordate inițial ''naționalităților'' și cele ale restului regiunilor.

În cele din urmă, alături de cele 17 comunități autonome, două orașe autonome fac parte, de asemenea, din statul autonomiilor și sunt diviziuni teritoriale de prim ordin: [[Ceuta]] și [[Melilla]]. Acestea sunt două exclave situate în coasta nordică a Africii.

==== Provincii și comune ====
Comunitățile autonome sunt împărțite în [[Provinciile Spaniei|provincii]], care au servit drept elemente teritoriale constitutive ale primelor. La rândul lor, provinciile sunt împărțite în [[Municipiile Spaniei|comune]]. Existența atât a provinciilor, cât și a comunelor este garantată și protejată de constituție, nu neapărat de Statutele de autonomie în sine. Comunelor li se acordă autonomie pentru a-și gestiona afacerile interne, iar provinciile sunt unități teritoriale menite să desfășoare activitățile statului.<ref>[https://web.archive.org/web/20071026020151/http://www.constitucion.es/constitucion/lenguas/ingles.html#8 Articles 140 and 141]. </ref>

Structura actuală a diviziunii provinciale se bazează{{Mdash}} cu modificări minore{{Mdash}} pe {{Ill-wd|Q3320835|3=împărțirea teritorială}} din 1833 realizată de către {{Ill-wd|Q3087826|3=Javier de Burgos}} și, în total, teritoriul spaniol este împărțit în 50 de provincii. Comunitățile din Asturias, Cantabria, La Rioja, Insulele Baleare, Madrid, Murcia și Navarra sunt singurele comunități care cuprind o singură provincie, care este coextensivă cu comunitatea însăși. În aceste cazuri, rolul instituțiilor administrative ale provinciei este jucat și de instituțiile guvernamentale ale comunității.

== Economia ==
[[Fișier:BlueEurozone.svg|dreapta|miniatura| Spania este membră a [[Spațiul Schengen|spațiului Schengen]], a [[Zona euro|zonei euro]] și a [[Piața Unică Europeană|pieței unice europene]].]]
[[Economie mixtă|Economia mixtă]] capitalistă a Spaniei este a [[Lista țărilor în funcție de PIB (nominal)|14-a ca mărime]] la nivel mondial și {{Ill-wd|Q897188|3=a 5-a ca mărime}} din [[Uniunea Europeană]], precum și a 4-a ca mărime din [[zona euro]].

Guvernul de centru-dreapta al fostului prim-ministru [[José María Aznar]] a reușit să obțină admiterea în grupul de țări care au lansat moneda [[euro]] în 1999. [[Șomajul în Spania|Șomajul]] s-a situat la 17,1% în iunie 2017, <ref>{{Citat web|url=http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8121455/3-31072017-AP-EN.pdf/|titlu=Euro area unemployment rate at 11%|publisher=[[Eurostat]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170731232352/http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8121455/3-31072017-AP-EN.pdf|archivedate=31 July 2017}}</ref> sub rata șomajului de la începutul anilor 1990 din Spania, de peste 20%. Rata {{Ill-wd|Q39086464|3=șomajului în rândul tinerilor}} (35% în martie 2018) este extrem de ridicată în comparație cu media UE.<ref>{{Citat web|url=https://www.statista.com/statistics/266228/youth-unemployment-rate-in-eu-countries/|titlu=Youth unemployment rate in EU member states as of March 2018|lucrare=Statista}}</ref> Punctele slabe perene ale economiei Spaniei includ o [[economie informală]] amplă,<ref>{{Citat carte|titlu=Invisible Factories: The Informal Economy and Industrial Development in Spain|editură=SUNY Press|nume=Lauren A. Benton|dată=1990}}</ref><ref>Roberto A. Ferdman, [https://www.theatlantic.com/business/archive/2013/07/spains-black-market-economy-is-worth-20-of-its-gdp/277840/ Spain's Black Market Economy Is Worth 20% of Its GDP: One million Spanish people have jobs in the underground economy] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170911114536/https://www.theatlantic.com/business/archive/2013/07/spains-black-market-economy-is-worth-20-of-its-gdp/277840/|date=11 September 2017}}, ''The Atlantic'' (16 July 2013)</ref><ref>Angel Alañón & M. Gómez-Antonio, [Estimating the size of the shadow economy in Spain: a structural model with latent variables], ''Applies Economics'', Vol 37, Issue 9, pp. 1011–1025 (2005).</ref> și un sistem de educație despre care OECD raportează că este printre cele mai slabe din țările dezvoltate, împreună cu Statele Unite și Regatul Unit.<ref>{{Citat web|url=http://www.oecd.org/dataoecd/51/21/37392840.pdf|titlu=OECD report for 2006|publisher=OECD|accessdate=9 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080819191607/http://www.oecd.org/dataoecd/51/21/37392840.pdf|archivedate=19 August 2008}}</ref>

La mijlocul anilor 1990, economia reluat creșterea întreruptă de recesiunea globală de la începutul anilor 1990. Creșterea economică puternică a ajutat guvernul să reducă datoria guvernamentală ca procent din PIB, iar rata ridicată a șomajului din Spania a început să scadă constant. Cu bugetul guvernamental echilibrat și inflația sub control, Spania a fost admisă în zona euro în 1999.

Din anii 1990, unele companii spaniole au câștigat statutul de multinațională, extinzându-și deseori activitățile în America Latină, apropiată din punct de vedere cultural. Spania este al doilea cel mai mare investitor străin de acolo, după Statele Unite. Companiile spaniole s-au extins și în Asia, în special în China și India.<ref name="Economist2009bet">{{Citat știre|title=A good bet?|url=http://www.economist.com/business/displaystory.cfm?story_id=13579705|data=30 April 2009|accessdate=14 May 2009|journal=The Economist|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090504012604/http://www.economist.com/business/displaystory.cfm?story_id=13579705|place=Madrid|archivedate=4 May 2009}}</ref> Această expansiune globală timpurie este un avantaj competitiv față de concurenții și vecinii săi europeni. Motivul acestei expansiuni timpurii este interesul în plină expansiune față de limba și cultura spaniolă în Asia și Africa și o cultură corporativă care a învățat să își asume riscuri pe piețe instabile.
[[Fișier:Zubizuri,_Bilbao.jpg|alt=|stanga|miniatura| Cartierul {{Ill-wd|Q1750189|3=Abando}} [[Bilbao|, Bilbao]]]]
Companiile spaniole au investit în domenii precum {{Ill-wd|Q2945833|3=comercializarea energiei regenerabile}} ([[Iberdrola]] a fost cel mai mare operator de energie regenerabilă din lume<ref>{{Citat știre|title=Spain's Iberdrola signs investment accord with Gulf group Taqa|url=https://www.forbes.com/feeds/afx/2008/05/25/afx5046256.html|data=25 May 2008|journal=Forbes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100607172216/http://www.forbes.com/feeds/afx/2008/05/25/afx5046256.html|archivedate=7 June 2010}}</ref>), companii de tehnologie precum [[Telefónica]], {{Ill-wd|Q319039|3=Abengoa}}, {{Ill-wd|Q163327|3=Mondragon Corporation}} (care este cea mai mare {{Ill-wd|Q1939471|3=cooperativă muncitorească din lume}}), [[Movistar]], {{Ill-wd|Q1425548|3=Hisdesat}}, {{Ill-wd|Q1661823|3=Indra}}, producătorii de trenuri precum {{Ill-wd|Q838212|3=CAF}}, [[Talgo]], corporații globale precum firma de textile [[Inditex]], companii petroliere precum [[Repsol]] sau {{Ill-wd|Q608819|3=Cepsa}} și infrastructură, șase dintre cele mai mari zece firme internaționale de construcții specializate în transport fiind spaniole, precum {{Ill-wd|Q1408037|3=Ferrovial}}, {{Ill-wd|Q339142|3=Acciona}}, {{Ill-wd|Q1550888|3=ACS}}, {{Ill-wd|Q924370|3=OHL}} și [[Fomento de Construcciones y Contratas|FCC]].<ref name="Economist2009big">{{Citat știre|title=Big in America?|url=http://www.economist.com/business/displaystory.cfm?story_id=13447445|data=8 April 2009|accessdate=14 May 2009|journal=The Economist|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090412092504/http://www.economist.com/business/displaystory.cfm?story_id=13447445|place=Madrid|archivedate=12 April 2009}}</ref>

În 2005, {{Ill-wd|Q13100823|3=sondajul privind calitatea vieții}} derulat de {{Ill-wd|Q1063288|3=Economist Intelligence Unit}} a plasat Spania printre primele 10 din lume.<ref>{{Citat web|url=http://www.economist.com/media/pdf/QUALITY_OF_LIFE.pdf|titlu=The Economist Intelligence Unit's quality-of-life index|publisher=The Economist Intelligence Unit|accessdate=19 August 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120802135752/http://www.economist.com/media/pdf/QUALITY_OF_LIFE.pdf|pagină=4|archivedate=2 August 2012}}</ref> În 2013, același sondaj (numit acum „indicele Unde să te naști”), a clasat Spania pe locul 28 în lume.<ref>{{Citat web|url=https://www.economist.com/news/21566430-where-be-born-2013-lottery-life|titlu=The lottery of life|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140720232712/http://www.economist.com/news/21566430-where-be-born-2013-lottery-life|lucrare=The Economist|archivedate=20 July 2014}}</ref>

În 2010, orașul [[Țara Bascilor|basc]] [[Bilbao]] a fost distins cu premiul {{Ill-wd|Q2892664|3=Lee Kuan Yew World City}},<ref>{{Citat web|url=http://www.leekuanyewworldcityprize.com.sg/laureate_bilbao.htm|titlu=Prize Laureates|publisher=leekuanyewworldcityprize.com.sg|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120228204059/http://www.leekuanyewworldcityprize.com.sg/laureate_bilbao.htm|archivedate=28 February 2012}}</ref> iar primarul său la acea vreme, {{Ill-wd|Q853647|3=Iñaki Azkuna}}, a primit {{Ill-wd|Q339872|3=premiul World Mayor}} în 2012.<ref>{{Citat web|url=http://www.worldmayor.com/contest_2012/world-mayor-12-results.html|titlu=World Mayor: The 2012 results|publisher=worldmayor.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130111083758/http://www.worldmayor.com/contest_2012/world-mayor-12-results.html|archivedate=11 January 2013}}</ref> Capitala bască [[Vitoria-Gasteiz]] a primit [[European Green Capital Award|premiul Capitala Verde Europeană]] în 2012.<ref>{{Citat web|url=http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/winning-cities/2012-vitoria-gasteiz/index.html|titlu=European Green Capital|publisher=Europa (web portal)|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131218030957/http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/winning-cities/2012-vitoria-gasteiz/index.html|archivedate=18 December 2013}}</ref>

=== Industria auto ===
[[Fișier:Factoría_de_Renault_en_Valladolid._Junta_de_Castilla_y_León._2018.jpg|alt=|miniatura| Fabrica Renault din [[Valladolid]]]]
Industria auto este unul dintre cei mai mari angajatori din țară. În 2015, Spania era a opta țară producătoare de automobile din lume și al doua din Europa după Germania.<ref name="WSJ">{{Citat web|url=https://www.wsj.com/articles/car-makers-pour-money-into-spain-1470613487|nume=Méndez-Barreira|titlu=Car Makers Pour Money into Spain|first1=Victor|lucrare=WSJ}}</ref>

Până în 2016, industria auto a generat 8,7 la sută din [[Produs intern brut|produsul intern brut]] al Spaniei, angajând aproximativ nouă la sută din industria prelucrătoare.<ref name="WSJ"/> Până în 2008, industria automobilelor era a doua cea mai exportată industrie,<ref>{{Citat web|url=http://www.investinspain.org/icex/cda/controller/interes/0,5464,5322992_6261564_6278959_0,00.html|titlu=>> Spain in numbers|publisher=Invest in Spain|accessdate=13 March 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130326095116/http://www.investinspain.org/icex/cda/controller/interes/0,5464,5322992_6261564_6278959_0,00.html|archivedate=26 March 2013}}</ref> în timp ce în 2015, aproximativ 80% din producția totală era destinată exportului. 

Companiile germane au investit 4,8 miliarde de euro în Spania în 2015, făcând din această țară cea a doua cea mai mare destinație pentru {{Ill-wd|Q490513|3=investiții străine directe}} germane, după SUA. Cea mai mare parte a acestei investiții{{Mdash}} 4 miliarde de euro{{Mdash}} a revenit industriei auto a țării.<ref name="WSJ"/>

=== Agricultură ===
Suprafețele de cultură au fost cultivate în două moduri extrem de diverse. Suprafețele care se bazează pe cultivarea neirigată ({{Lang|es|secano}}), care reprezentau 85% din întreaga suprafață de cultură, depindeau numai de precipitații ca sursă de apă. Acestea includeau regiunile umede din nord și nord-vest, precum și vaste zone aride care nu fuseseră irigate. Regiunile mult mai productive dedicate cultivării irigate ({{Lang|es|regadío}}) reprezentau 3 milioane de hectare în 1986, iar guvernul spera că această suprafață se va dubla în cele din urmă, deoarece deja se dublase din 1950. [[Provincia Almería|Almería]]{{Mdash}} una dintre cele mai aride și pustii provincii din Spania{{Mdash}} s-a dezvoltat puternic, devenind un centru de cultivare a culturilor de iarnă de diverse fructe și legume pentru export către Europa.
[[Fișier:Viñedos_en_Briñas.jpg|miniatura| O [[Vie|podgorie]] în [[Rioja (vin)|Rioja]]]]
Deși doar aproximativ 17% din suprafețele cultivate ale Spaniei au fost irigate, s-a estimat că ele ar fi sursa a între 40 și 45% din valoarea brută a producției vegetale și 50% din valoarea exporturilor agricole. Mai mult de jumătate din suprafața irigată a fost cultivată cu [[porumb]], [[Pom fructifer|pomi fructiferi]] și legume. Printre alte produse agricole care au beneficiat de irigații se numără struguri, bumbac, [[sfeclă de zahăr]], cartofi, [[Legume|leguminoase]], [[Măslin|măslini]], mango, {{Ill-wd|Q14458220|3=căpșuni}}, roșii și [[Nutreț|plante furajere]]. În funcție de natura culturii, a fost posibilă recoltarea a două culturi succesive în același an pe aproximativ 10% din terenul irigat al țării.

[[Citrice|Citricele]], legumele, [[Cereale|cerealele]], [[Ulei de măsline|uleiul de măsline]] și vinul{{Mdash}} produsele agricole tradiționale ale Spaniei{{MdashB}} au continuat să fie importante în anii 1980. În 1983, acestea reprezentau 12%, 12%, 8%, 6% și respectiv 4% din producția agricolă a țării. Din cauza dietei modificate a unei populații din ce în ce mai bogate, a existat o creștere notabilă a consumului de animale, păsări de curte și [[produse lactate]]. Producția de carne destinată consumului intern a devenit cea mai importantă activitate agricolă, reprezentând 30% din toată producția agricolă în 1983. O atenție sporită la animale a fost motivul pentru care Spania a devenit un importator net de cereale. Condițiile ideale de creștere, combinate cu apropierea de piețele importante din nordul Europei, au făcut ca citricele să fie principala marfă de export a Spaniei. Legumele și fructele proaspete produse prin irigare intensivă au devenit, de asemenea, mărfuri importante pentru export, la fel ca și [[Ulei de floarea-soarelui|uleiul de floarea soarelui]], care a fost produs pentru a concura cu uleiurile de măsline mai scumpe și existente în exces din toate țările mediteraneene ale [[Comunitatea Europeană|Comunității Europene]].

=== Turism ===
[[Fișier:Benidorm_-_Playa_de_Poniente_26.jpg|miniatura| [[Benidorm]], una dintre cele mai mari destinații turistice litorale din Europa]]
În 2017, Spania a fost a doua cea mai vizitată țară din lume, înregistrând 82 de milioane de turiști, ceea ce a marcat al cincilea an consecutiv de cifre record.<ref>{{Citat web|url=http://www.lamoncloa.gob.es/lang/en/gobierno/news/Paginas/2018/20180110_balancetourist17.aspx|titlu=Spain posts record number of 82 million inbound tourists in 2017|date=10 January 2018|accessdate=10 February 2018}}</ref> Sediul [[Organizația Mondială a Turismului|Organizației Mondiale a Turismului]] este situat la [[Madrid]].

Amplasarea geografică a Spaniei, litoralurile, peisajele diverse, patrimoniul istoric, cultura vibrantă și infrastructura excelentă au făcut din industria turistică internațională a țării una dintre cele mai mari din lume. În ultimele cinci decenii, turismul internațional din Spania a crescut pentru a deveni al doilea ca mărime din lume în ceea ce privește cheltuielile, în valoare de aproximativ 40&nbsp;miliarde de euro sau aproximativ 5% din PIB în 2006.<ref name="guru">{{Citat web|url=http://www.theglobalguru.com/article.php?id=60&offer=GURU001|titlu=Global Guru {{pipe}} analysis|publisher=The Global Guru|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110106210622/http://www.theglobalguru.com/article.php?id=60&offer=GURU001|archivedate=6 January 2011}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.bde.es/informes/be/boleco/coye.pdf|titlu=Economic report|publisher={{Ill-wd|Q789966|3=Bank of Spain}}|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080726044741/http://www.bde.es/informes/be/boleco/coye.pdf|archivedate=26 July 2008}}</ref>

[[Castilia și León|Castilia și Leon]] reprezintă liderul spaniol în {{Ill-wd|Q367125|3=turismul rural}} datorită patrimoniul ecologic și arhitectural.

=== Energie ===
[[Fișier:Foto_aére_de_solnovas_y_torre_junio_2010.jpg|alt=|miniatura| [[Energie solară fotovoltaică|Centrale fotovoltaice]] (prim-plan) și [[Centrală solară|centrale solare termice]] (fundal) în provincia Sevilla]]
În 2010, Spania a devenit {{Ill-wd|Q3306485|3=liderul mondial al energiei solare}} când a depășit Statele Unite cu o centrală masivă numită {{Ill-wd|Q2944634|3=La Florida}}, lângă [[Badajoz|Alvarado, Badajoz]].<ref>{{Citat web|url=https://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=128532115|titlu=Spain Is World's Leader in Solar Energy|publisher=NPR|date=15 July 2010|accessdate=4 September 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100919210041/http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=128532115|archivedate=19 September 2010}}</ref> <ref>{{Citat web|url=http://www.europeanfutureenergyforum.com/renewable-energy-news/spain-becomes-solar-power-world-leader|titlu=Spain becomes solar power world leader|publisher=Europeanfutureenergyforum.com|date=14 July 2010|accessdate=4 September 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20101124024231/http://europeanfutureenergyforum.com/renewable-energy-news/spain-becomes-solar-power-world-leader|archivedate=24 November 2010}}</ref> Spania este și principalul producător european de energie eoliană.<ref>{{Citat web|url=https://phys.org/news/2018-05-spain-bilbao-european-power-sector.html|nume=Villalobos|titlu=Spain's Bilbao fights to lead European wind power sector|date=6 May 2018|accessdate=6 July 2018|first1=Alvaro|lucrare=[[Phys.org]]|limbă=es}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://www.thelocal.es/20180506/spains-bilbao-fights-to-lead-european-wind-power-sector|nume=AFP|titlu=Spain's Bilbao fights to lead European wind power sector|date=6 May 2018|accessdate=6 July 2018|authorlink=Agence France-Presse|lucrare={{Ill-wd|Q3065033|3=The Local}}|limbă=es}}</ref> În 2010, turbinele eoliene spaniole au generat 42.976 GWh, ceea ce a reprezentat 16,4% din toată energia electrică produsă în Spania.<ref>{{Citat web|url=http://www.eolicenergynews.org/?p=4082|titlu=Spain becomes the first European wind energy producer after overcoming Germany for the first time|publisher=Eolic Energy News|date=31 December 2010|accessdate=30 April 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110427085056/http://www.eolicenergynews.org/?p=4082|archivedate=27 April 2011}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.aeeolica.org/en|titlu=Asociación Empresarial Eólica – Spanish Wind Energy Association – Energía Eólica|publisher=Aeeolica|accessdate=2021-06-08|archive-date=2021-10-20|archive-url=https://web.archive.org/web/20211020220021/https://aeeolica.org/en/|dead-url=yes}}</ref><ref name="Graber2005">{{Citat știre|title=La eólica supera por primera vez la mitad de la producción eléctrica|url=http://www.elpais.com/articulo/sociedad/eolica/supera/primera/vez/mitad/produccion/electrica/elpepusoc/20091109elpepisoc_2/Tes|prenume=Rafael|nume=Méndez|data=9 November 2009|accessdate=8 August 2010|publisher=Ediciones El País|language=es|journal=El País|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110513064239/http://www.elpais.com/articulo/sociedad/eolica/supera/primera/vez/mitad/produccion/electrica/elpepusoc/20091109elpepisoc_2/Tes|archivedate=13 May 2011}}</ref> La {{Dată|2010|11|9}}, energia eoliană instantaneu generată a atins un maxim istoric, acoperind 53% din cererea de electricitate din Spania continentală<ref>{{Citat web|url=http://www.renovablesmadeinspain.es/noticia/pagid/205/titulo/La%20e%C3%B3lica%20en%20Espa%C3%B1a%20bate%20de%20nuevo%20su%20marca%20de%20potencia%20instant%C3%A1nea/len/en/|titlu=Wind power in Spain breaks new instantaneous power record|publisher=renovablesmadeinspain.es|date=9 November 2010|accessdate=5 June 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20111214141437/http://www.renovablesmadeinspain.es/noticia/pagid/205/titulo/La%20e%C3%B3lica%20en%20Espa%C3%B1a%20bate%20de%20nuevo%20su%20marca%20de%20potencia%20instant%C3%A1nea/len/en/|archivedate=14 December 2011}}</ref> și generând o cantitate de energie echivalentă cu cea a 14 [[Reactor nuclear|reactoare nucleare]].<ref>{{Citat web|url=http://www.elpais.com/articulo/sociedad/reactores/nucleares/movidos/viento/elpepusoc/20101109elpepusoc_4/Tes|titlu=14 reactores nucleares movidos por el viento|date=9 November 2010|accessdate=5 June 2011|lucrare=El País}}</ref> Alte energii regenerabile utilizate în Spania sunt [[Hidroelectricitate|hidroelectrică]], de {{Ill-wd|Q646882|3=biomasă}} și {{Ill-wd|Q1887075|3=marină}} (2 centrale electrice în construcție). <ref>{{Citat web|url=http://revista.consumer.es/web/es/20050501/medioambiente/69696.php|titlu=La Fuerza del Mar|publisher=revista.consumer.es|accessdate=5 June 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110826034707/http://revista.consumer.es/web/es/20050501/medioambiente/69696.php|archivedate=26 August 2011}}</ref>

Sursele de energie neregenerabile utilizate în Spania sunt [[Centrală nucleară|nucleare]] (8 reactoare operative), pe {{Ill-wd|Q1427536|3=gaz}}, {{Ill-wd|Q6558431|3=cărbune}} și {{Ill-wd|Q1434958|3=petrol}}. Combustibilii fosili au generat împreună 58% din energia electrică a Spaniei în 2009, puțin sub media OCDE de 61%. Energia nucleară a reprezentat încă 19%, iar cele eoliană și hidroelectrică aproximativ 12% fiecare.<ref name="SverigeE">Energy in Sweden, Facts and figures, The Swedish Energy Agency, (in Swedish: Energiläget i siffror), Table for figure 49. </ref>

=== Transport ===
[[Fișier:Port_of_Valencia.jpg|miniatura| {{Ill-wd|Q2069059|3=Portul Valencia}}, unul dintre cele mai aglomerate din [[Banana aurie|Banana de Aur]]]]
Sistemul rutier spaniol este centralizat, cu șase autostrăzi care leagă [[Madrid|Madridul]] de [[Țara Bascilor]], [[Catalonia]], [[Comunitatea Valenciană|Valencia]], [[Andaluzia]] de Vest, Extremadura și [[Galicia]]. În plus, există autostrăzi de-a lungul coastelor Atlanticului ([[Ferrol]]–[[Vigo]]), cantabrică ([[Oviedo]]–[[San Sebastián]]) și [[Marea Mediterană|mediteraneană]] ([[Girona]]–[[Cádiz]]). Spania își propunea să pună un&nbsp;milion de [[Automobil electric|mașini electrice]] în circulație până în 2014, ca parte a planului guvernului de a economisi energie și de a spori {{Ill-wd|Q924713|3=eficiența energetică}}.<ref>{{Citat web|url=http://www.triplepundit.com/2008/07/algae-based-biofuels-in-plain-english-why-it-matters-how-it-works/|titlu=Algae Based Biofuels in Plain English: Why it Matters, How it Works. (algae algaebiofuels carbonsequestration valcent vertigro algaebasedbiofuels ethanol)|publisher=Triplepundit.com|date=30 July 2008|accessdate=19 November 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130518085937/http://www.triplepundit.com/2008/07/algae-based-biofuels-in-plain-english-why-it-matters-how-it-works/|archivedate=18 May 2013}}</ref> Fostul ministru al industriei {{Ill-wd|Q1382090|3=Miguel Sebastián}} spunea că „vehiculul electric este viitorul și motorul unei revoluții industriale”.<ref>{{Citat web|url=http://www.enn.com/energy/article/37798|titlu=Spain to Put 1&nbsp;million Electric Cars on the Road|publisher=Triplepundit.com|date=30 July 2008|accessdate=19 November 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20081123072310/http://www.enn.com/energy/article/37798|archivedate=23 November 2008}}</ref>

Spania are cea mai extinsă rețea feroviară de mare viteză din Europa și a doua din lume după China.<ref>{{Citat web|url=http://blog.raileurope.com/high-speed-rail-news/the-need-for-speed-high-speed-rail-in-europe-do-you-speak-spanish|titlu=The Need for Speed–High Speed Rail in Europe: Do You Speak Spanish? Europe on Track|publisher=Blog.raileurope.com|accessdate=1 November 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110202103102/http://blog.raileurope.com/high-speed-rail-news/the-need-for-speed-high-speed-rail-in-europe-do-you-speak-spanish|archivedate=2 February 2011}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.theolivepress.es/spain-news/2010/11/17/spain-speeds-ahead/|titlu=Spain has developed Europe's largest high-speed rail network &#124; Olive Press Newspaper|publisher=Theolivepress.es|date=17 November 2010|accessdate=1 November 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20111210093331/http://www.theolivepress.es/spain-news/2010/11/17/spain-speeds-ahead/|archivedate=10 December 2011}}</ref> Începând din 2019, Spania are în total peste {{Dim|3400|km}} de linii de mare viteză<ref>{{Citat web|url=https://www.lamoncloa.gob.es/espana/eh18-19/otras/Paginas/infraestructuras.aspx|titlu=La Moncloa. 19/11/2019. Transporte y Vivienda [España/España Hoy 2018-2019/Otras políticas]|accessdate=1 February 2020|lucrare=www.lamoncloa.gob.es|limbă=es}}</ref> care leagă [[Málaga]], [[Sevilla]], [[Madrid]], [[Barcelona]], [[Valencia]] și [[Valladolid]], cu trenuri operate la viteze comerciale de până la {{Dim|310|km/h}}.<ref>{{Citat revistă|nume=Lara Galera|prenume=Antonio L.|dată=2015|titlu=El AVE Madrid-Barcelona, una obra de mérito|url=http://ropdigital.ciccp.es/pdf/publico/2015/2015_octubre_3569_07.pdf|journal=Revista de Obras Públicas|număr=3569|pagini=57|issn=0034-8619|access-date=2021-06-08|archive-date=2020-02-01|archive-url=https://web.archive.org/web/20200201214714/http://ropdigital.ciccp.es/pdf/publico/2015/2015_octubre_3569_07.pdf|dead-url=yes}}</ref> În medie, trenurile spaniole de mare viteză sunt cele mai rapid din lume, urmate de [[Shinkansen|shinkansenul]] japonez și [[TGV]]-ul francez.<ref>{{Citat web|url=http://www.elmundo.es/mundodinero/2010/11/09/economia/1289304399.html|titlu=El AVE español, el más veloz del mundo y el segundo en puntualidad|date=10 November 2010|accessdate=5 June 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20111109012118/http://www.elmundo.es/mundodinero/2010/11/09/economia/1289304399.html|lucrare=El Mundo|location=Spain|archivedate=9 November 2011}}</ref> În ceea ce privește punctualitatea, Spania este a doua în lume (98,5% la sosire la timp) după shinkansen (99%).<ref>{{Citat web|url=http://www.railpro.co.uk/magazine/?idArticles=34|titlu=Spain powers ahead with high-speed rail|publisher=railpro.co.uk|date=January 2010|accessdate=5 June 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110721092807/http://www.railpro.co.uk/magazine/?idArticles=34|archivedate=21 July 2011}}</ref> Prin ambițiosul [[Alta Velocidad Española|program AVE]] (trenurile spaniole de mare viteză), Spania își propunea ca până în 2020 să aibă {{Dim|7000|km}} de trenuri de mare viteză care leagă aproape toate orașele de provincie de Madrid în mai puțin de trei ore și Barcelona în patru ore.

Există 47 de aeroporturi publice în Spania. Cel mai aglomerat este [[Aeroportul Internațional Madrid-Barajas|aeroportul din Madrid]] (Barajas), cu 50&nbsp;de milioane de pasageri în 2011, fiind [[Cele mai aglomerate aeroporturi după traficul de călători|al 15-lea cel mai aglomerat aeroport]] din lume, precum și al patrulea cel mai aglomerat aeroport al Uniunii Europene. [[Aeroportul Barcelona–El Prat|Aeroportul din Barcelona]] (El Prat) este un alt aeroport important, cu 35&nbsp;de milioane de pasageri în 2011, al 31-lea cel mai aglomerat aeroport din lume. Alte aeroporturi principale sunt situate în [[Aeroportul Palma de Mallorca|Mallorca]] (23&nbsp;de milioane de pasageri), [[Aeroportul Málaga|Málaga]] (13&nbsp;milioane de pasageri), [[Aeroportul Gran Canaria|Las Palmas (Gran Canaria)]] (11&nbsp;milioane de pasageri), [[Aeroportul Alicante|Alicante]] (10&nbsp;milioane de pasageri), iar altele mai mici, cu numărul de pasageri între 4 și 10 milioane, de exemplu [[Aeroportul Tenerife South|Tenerife]] (două aeroporturi), [[Aeroportul Manises|Valencia]], [[Aeroportul San Pablo|Sevilla]], [[Aeroportul Bilbao|Bilbao]], [[Aeroportul Ibiza|Ibiza]], [[Aeroportul Lanzarote|Lanzarote]], [[Aeroportul Fuerteventura|Fuerteventura]]. Sunt și peste 30 de aeroporturi cu un număr de pasageri sub 4 milioane.

=== Știință și tehnologie ===
[[Fișier:Ing_telescopes_sunset_la_palma_july_2001.jpg|miniatura| [[Observatorul Roque de los Muchachos]], [[Instituto de Astrofísica de Canarias]]]]
În secolele al XIX-lea și al XX-lea, știința din Spania a rămas înapoiată din cauza gravei instabilități politice și din cauza subdezvoltării economice cronice. În ciuda acestor condiții, au apărut câțiva oameni de știință și ingineri importanți. Cei mai notabili au fost [[Miguel Servet]], [[Santiago Ramón y Cajal]], {{Ill-wd|Q713959|3=Narcís Monturiol}}, {{Ill-wd|Q3817538|3=Celedonio Calatayud}}, {{Ill-wd|Q354646|3=Juan de la Cierva}}, [[Leonardo Torres și Quevedo|Leonardo Torres y Quevedo]], {{Ill-wd|Q3320231|3=Margarita Salas}} și {{Ill-wd|Q233957|3=Severo Ochoa}} .

Consejo Superior de Investigaciones Científicas (CSIC) este cea mai importantă agenție publică dedicată cercetării științifice din țară. S-a clasat a cincea în topul instituțiilor științifice guvernamentale din lume (și a 32-a în ansamblu) în clasamentul SCImago Institutions 2018.<ref>{{Citat web|url=https://www.scimagoir.com/rankings.php?sector=all|titlu=Scimago Institution Rankings|accessdate=5 January 2018}}</ref>

Din 2006, [[Mobile World Congress]] se ține la [[Barcelona]].

== Demografie ==
În 2019, populația Spaniei a atins oficial 47 de&nbsp;milioane de oameni, după cum este înregistrat de ''Padrón municipal'' (Registrul Comunelor Spaniei).<ref>{{Citat web|url=http://www.ine.es/jaxi/menu.do?type=pcaxis&path=%2Ft20/e260&file=inebase&L=1|titlu=Population Figures|publisher=Instituto Nacional de Estadística (National Statistics Institute)|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080524050305/http://www.ine.es/jaxi/menu.do?type=pcaxis&path=%2Ft20%2Fe260&file=inebase&L=1|archivedate=24 May 2008}}</ref> Densitatea populației Spaniei, la 91 de locuitori/km<sup>2</sup>, este mai mică decât cea a majorității țărilor din Europa de Vest, iar distribuția sa în toată țara este foarte inegală. Cu excepția regiunii care înconjoară capitala, [[Madrid]], cele mai populate zone se află în jurul coastei. Populația Spaniei a crescut de 2 ori și jumătate din 1900, când se ridica la 18,6&nbsp;milioane, în principal datorită spectaculoasei explozii demografice din anii 1960 și de la începutul anilor 1970.<ref>Joseph Harrison, David Corkill (2004). </ref>
[[Fișier:Spain_1950-2014_Population_pyramid.gif|dreapta|miniatura| [[Piramida populației]] din Spania din 1950 până în 2014]]
În 2017, rata medie a {{Ill-wd|Q285897|3=fertilității totale}} (TFR) în toată Spania a fost de 1,33 copii născuți pe femeie,<ref>{{Citat web|url=http://www.ine.es/prodyser/pubweb/pin/pin2017/24/index.html|titlu=Indice coyuntural de fecundidad|publisher=Instituto Nacional de Estadística}}</ref> una dintre cele mai mici din lume, sub rata de înlocuire de 2,1, rămâne considerabil sub nivelul maxim de 5,11 copii născuți pe femeie înregistrat în 1865.<ref>{{Citation|last=Max Roser|title=Total Fertility Rate around the world over the last centuries|date=2014|url=https://ourworldindata.org/grapher/children-born-per-woman?year=1800&country=ESP|periodical={{Ill-wd|Q23680080|3=Our World in Data}}, {{Ill-wd|Q2790593|3=Gapminder Foundation}}}}</ref> Ca urmare, Spania are una dintre cele mai îmbătrânite populații din lume, cu vârsta medie de 43,1 ani.<ref>{{Citation|title=World Factbook EUROPE : SPAIN|date=12 July 2018|url=https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/spain/|periodical=[[The World Factbook]]}}</ref>

[[Spanioli|Spaniolii]] localnici reprezintă 88% din populația totală a Spaniei. După ce {{Ill-wd|Q1075150|3=rata natalității}} și rata de creștere a populației din Spania au scăzut în anii 1980, populația a revenit din nou pe creștere prin revenirea multor spanioli care emigraseră în alte țări europene în anii 1970 și, mai recent, alimentată de un număr mare de imigranți care alcătuiesc acum 12% din populație. Imigranții provin în principal din America Latină (39%), Africa de Nord (16%), Europa de Est (15%) și [[Africa Subsahariană]] (4%).<ref>{{Citat web|url=http://www.ine.es/inebase/cgi/axi?AXIS_PATH=/inebase/temas/t20/e245/p04/a2005/l0/&FILE_AXIS=00000010.px&CGI_DEFAULT=/inebase/temas/cgi.opt&COMANDO=SELECCION&CGI_URL=/inebase/cgi/|titlu=Población extranjera por sexo, país de nacionalidad y edad|publisher=Instituto Nacional de Estadística|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080325043135/http://www.ine.es/inebase/cgi/axi?AXIS_PATH=%2Finebase%2Ftemas%2Ft20%2Fe245%2Fp04%2Fa2005%2Fl0%2F&FILE_AXIS=00000010.px&CGI_DEFAULT=%2Finebase%2Ftemas%2Fcgi.opt&COMANDO=SELECCION&CGI_URL=%2Finebase%2Fcgi%2F|archivedate=25 March 2008}}</ref> În 2005, Spania a instituit un program de amnistie de trei luni prin care anumitor străini nedocumentați până atunci li s-a acordat rezidență legală.<ref>{{Citat web|url=http://politica.elpais.com/politica/2012/06/09/actualidad/1339259231_174858.html|titlu=700.000 inmigrantes en la mayor regularización en España|date=8 May 2005|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180523100256/https://elpais.com/diario/2005/05/08/portada/1115503207_850215.html|lucrare=EL PAÍS|archivedate=23 May 2018}}</ref>

În 2008, Spania a acordat cetățenie pentru 84.170 de persoane, în principal persoanelor din Ecuador, Columbia și Maroc.<ref>"[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-06072010-AP/EN/3-06072010-AP-EN.PDF EU27 Member States granted citizenship to 696 000 persons in 2008] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140906072250/https://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-06072010-AP/EN/3-06072010-AP-EN.PDF|date=6 September 2014}}" (PDF). </ref> O mare parte din rezidenții străini din Spania provin și din alte țări din Europa de Vest și Centrală. Aceștia sunt în mare parte britanici, francezi, germani, olandezi și norvegieni. Ei locuiesc în principal pe coasta mediteraneană și în insulele Baleare, unde mulți aleg să-și trăiască pensionarea sau să [[Telemunca|lucreze de la distanță]].

La 1 ianuarie 2022, populația rezidentă estimată a Spaniei era de 47.432,9 mii locuitori. 

Dintre aceștia, cetățenii spanioli erau 42.025,4 mii de persoane. [https://www.ine.es/jaxiT3/Tabla.htm?t=9674&L=0] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20230105143642/https://www.ine.es/jaxiT3/Tabla.htm?t=9674&L=0 |date=2023-01-05 }}

Alte naționalități cu populații importante ca mărime (în mii):

- români: 631,6 

- britanici: 315,8

- italieni: 298,2

- germani: 142,6

- francezi: 127,7

- bulgari: 116,8

- portughezi: 107,2

- polonezi: 65,5

- olandezi: 54,9

- belgieni: 43,2

- suedezi: 26,1

- irlandezi: 20,3

- lituanieni: 18,0

- finlandezi: 12,5

- danezi: 11,6

- alte state U.E.: 64,9

- ucraineni: 105,7

- ruși: 82,9

- moldoveni: 18,7

- elvețieni: 17,0

- norvegieni: 14,4

- alte state europene: 51,4

- marocani: 775,2

- senegalezi: 62,9

- algerieni: 58,2

- nigerieni: 28,0

- malieni: 24,0

- gambieni: 19,2

- ghanezi: 14,2

- guineea ecuatoriala: 10,5

- din alte țări africane: 61,4

- americani: 51,1

- mexicani: 31,5

- cubanezi: 70,3

- hondurani: 125,2

- dominicani: 57,9

- nicaraguani: 56,5

- alte țări nord- și central-americane: 48,5

- columbieni: 315,4

- venezueleni: 220,3

- ecuadorieni: 120,1

- peruvieni: 117,9

- argentinieni: 104,1

- brazilieni: 82,0

- paraguayeni: 67,3

- bolivieni: 50,3

- chilieni: 27,0

- uruguayeni: 26,7

- chinezi: 193,0

- pakistanezi: 64,7

- indieni: 45,9

- filipinezi: 36,4

- bangladeshieni: 15,1

- alte țări din Asia: 71,2

Apatrizii erau 2,4 mii persoane.

Populații substanțiale descendente din coloniști spanioli și imigranți există în alte părți ale lumii, mai ales în America Latină. Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, un număr mare de coloniști iberici s-au stabilit în ceea ce a devenit America Latină și în prezent majoritatea {{Ill-wd|Q2033181|3=latino-americanilor albi}} (care reprezintă aproximativ o treime din populația Americii Latine) sunt de origine spaniolă sau portugheză. Aproximativ 240.000 de spanioli au emigrat în secolul al XVI-lea, mai ales în [[Mexic]].<ref>{{Citat web|url=http://www.let.leidenuniv.nl/history/migration/chapter53.html|titlu=Migration to Latin America|publisher=Leiden University|accessdate=18 January 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140520182749/http://www.let.leidenuniv.nl/history/migration/chapter53.html|archivedate=20 May 2014}}</ref> Alți 450.000 au pleat în secolul al XVII-lea.<ref>{{Citat revistă|nume=Axtell|prenume=James|dată=September–October 1991|titlu=The Columbian Mosaic in Colonial America|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20080517052031/http://www.millersville.edu/~columbus/data/art/AXTELL01.ART|url=http://www.millersville.edu/~columbus/data/art/AXTELL01.ART|journal=Humanities|volum=12|număr=5|pagini=12–18|access-date=8 October 2008|archive-date=17 May 2008}}</ref> Estimarea între anii 1492 și 1832 este de 1,86 milioane de emigranți.<ref>Macias, Rosario Marquez, 1995 La Emigracion espanola a America 1765–1824 {{ISBN|978-84-7468-856-6}}</ref> Între 1846 și 1932 se estimează că aproape 5&nbsp;milioane de spanioli au emigrat în America, în special în [[Argentina]] și [[Brazilia]].<ref>{{Citat enciclopedie|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/557573/Spain/70267/People|title=Spain – People|encyclopedia=Encyclopædia Britannica|date=20 March 2013|accessdate=18 January 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140808205138/http://www.britannica.com/EBchecked/topic/557573/Spain/70267/People/|archivedate=8 August 2014}}</ref> Aproximativ două milioane de spanioli au migrat în alte țări din Europa de Vest între 1960 și 1975. În aceeași perioadă, aproximativ 300.000 au mers în America Latină.<ref>{{Citat web|url=http://www.focus-migration.de/Spain_Update_08_200.5420.0.html|titlu=Spain|publisher=Focus-migration.de|accessdate=18 January 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090416013240/http://www.focus-migration.de/Spain_Update_08_200.5420.0.html|archivedate=16 April 2009}}</ref>

=== Urbanizarea ===

; Zone metropolitane
{{Cele mai mari orașe din Spania}}
[[Fișier:EspDens2.jpg|miniatura| Distribuția geografică a populației spaniole în 2008]]
Sursa: „ ''Áreas urbanas +50'' ”, [[Ministerul Dezvoltării (Spania)|Ministerul Lucrărilor Publice și Transporturilor]] (2013) <ref>{{Citat web|url=http://www.fomento.gob.es/MFOM.CP.Web/handlers/pdfhandler.ashx?idpub=BAW013|titlu=Áreas urbanas +50|publisher=[[Ministerul Dezvoltării (Spania)|Ministry of Public Works and Transport]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140826234241/http://www.fomento.gob.es/MFOM.CP.Web/handlers/pdfhandler.ashx?idpub=BAW013|year=2013|archivedate=26 August 2014}}</ref>

=== Popoare ===
[[Constituția Spaniei|Constituția spaniolă din 1978]], în al doilea articol, recunoaște mai multe [[Politie|entități]] contemporane{{Mdash}}''naționalități''{{Mdash}} {{Efn|Termenul „naționalitate” a fost ales cu grijă pentru a evita termenul cu încărcare politică mai mare „națiune”, dar în anii mai recenți s-a propus utilizarea acestui termen în Constituție pentru a recunoaște oficial Spania ca stat multinațional („națiune de națiuni”).}} și regiuni, în contextul națiunii spaniole.

Spania a fost descrisă ca un [[Plurinaționalism|stat plurinațional]] {{Lang|la|de facto}}.<ref>{{Citat web|url=http://cadmus.eui.eu/handle/1814/10056|titlu=Rival nationalisms in a plurinational state: Spain, Catalonia and the Basque Country|publisher=Oxford University Press|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170525185738/http://cadmus.eui.eu/handle/1814/10056|archivedate=25 May 2017}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://dialnet.unirioja.es/descarga/articulo/555054.pdf|titlu=España, una nación de naciones|publisher=University of Navarre|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170525185727/https://dialnet.unirioja.es/descarga/articulo/555054.pdf|archivedate=25 May 2017}}</ref> Identitatea Spaniei se datorează mai mult unei suprapuneri a diferitelor identități teritoriale și etnolingvistice și mai puțin unei singure identități spaniole. În unele cazuri, unele dintre identitățile teritoriale pot intra în conflict cu cultura spaniolă dominantă. Printre iIdentitățile tradiționale distincte din Spania se numără [[Basci|bascii]], [[Catalani|catalanii]], [[Galicieni|galicienii]], andaluzii și valencienii,<ref>{{Citat web|url=http://elpais.com/diario/1996/08/24/opinion/840837607_850215.html|titlu=Nacionalidades históricas|accessdate=9 May 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428110601/http://elpais.com/diario/1996/08/24/opinion/840837607_850215.html|lucrare=El País|archivedate=28 April 2016}}</ref> deși într-o oarecare măsură toate cele 17 comunități autonome pot revendica o identitate locală distinctă.

Această ultimă caracteristică a „identității partajate” între nivelul mai local sau comunitatea autonomă și nivelul spaniol este cea care face ca problema identității în Spania să fie complexă și departe de a fi univocă.

=== Grupuri minoritare ===
[[Fișier:Mayer_recibe_la_bandera_gitana_en_el_Día_de_las_gitanas_y_gitanos_de_Madrid_03.jpg|dreapta|miniatura| Sărbătoarea Zilei Romilor pe {{Dată|2018|5|24}} la Madrid]]
Spania are mai mulți urmași ai populațiilor din fostele colonii, în special America Latină și Africa de Nord. Un număr mai mic de imigranți din mai multe [[Africa Subsahariană|țări sub-sahariene]] s-au stabilit recent în Spania. Există și un număr considerabil de imigranți asiatici, dintre care majoritatea sunt originari din Orientul Mijlociu, [[Asia de Sud]] și China. Cel mai mare grup de imigranți este european; reprezentat de un număr mare de români, britanici, [[germani]], francezi și alții.<ref>{{Citat știre|title=Immigration statistics|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/6161705.stm|data=11 December 2006|accessdate=13 August 2008|publisher=BBC|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130408081743/http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/6161705.stm|archivedate=8 April 2013}}</ref>

Sosirea ''{{Ill-wd|Q1365830|3=Gitanos}}'', un [[Romi|popor rom]], a început în secolul al XVI-lea; estimările populației rome spaniole variază de la 750.000 la peste un milion.<ref name="Diagnostico Social de la Comunidad Gitana en Espana – CIS">{{Citat web|url=http://www.msc.es/ssi/familiasInfancia/inclusionSocial/poblacionGitana/docs/diagnosticosocial_autores.pdf|titlu=Diagnóstico social de la comunidad gitana en España|accessdate=21 May 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161227231426/http://www.msc.es/ssi/familiasInfancia/inclusionSocial/poblacionGitana/docs/diagnosticosocial_autores.pdf|lucrare=Msc.es|archivedate=27 December 2016}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.gfbv.it/3dossier/sinti-rom/img/n7a.jpg|titlu=Estimations|accessdate=21 May 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160405044724/http://www.gfbv.it/3dossier/sinti-rom/img/n7a.jpg|lucrare=Gfbv.it|format=JPG|archivedate=5 April 2016}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.eumap.org/reports/2002/eu/international/sections/spain/2002_m_spain.pdf|titlu=The Situation of Roma in Spain|publisher=Open Society Institute|accessdate=15 September 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071201172552/http://www.eumap.org/reports/2002/eu/international/sections/spain/2002_m_spain.pdf|year=2002|quote=The Spanish government estimates the number of ''Gitanos'' at a maximum of 650,000.|archivedate=1 December 2007}}</ref><ref name="immigration">[http://www.osce.org/hcnm/78034?download=true Recent Migration of Roma in Europe, A study by Mr. Claude Cahn and Professor Elspeth Guild] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170525185405/http://www.osce.org/hcnm/78034?download=true|date=25 May 2017}}, pp. 87–88 (09.2010 figures)</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.eumap.org/reports/2002/eu/international/sections/spain/2002_m_spain.pdf|titlu=The Situation of Roma in Spain|publisher=Open Society Institute|accessdate=14 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080626103751/http://www.eumap.org/reports/2002/eu/international/sections/spain/2002_m_spain.pdf|archivedate=26 June 2008}}</ref> Există și ''{{Ill-wd|Q5908714|3=mercheros}}'' (sau {{Lang|es|quinquis}}), un grup minoritar anterior nomad. Originea lor este neclară.

Din punct de vedere istoric, [[Evrei sefarzi|evreii sefarzi]] și {{Ill-wd|Q208176|3=moriscos}} sunt principalele grupuri minoritare originare din Spania și cu o contribuție la cultura spaniolă.<ref>[https://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/Sephardim.html Sephardim – Jewish Virtual Library] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120907212349/http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/Sephardim.html|date=7 September 2012}} by Rebecca Weiner</ref> Guvernul spaniol oferă cetățenie spaniolă evreilor sefarzi.<ref>{{Citat web|url=http://es.euronews.com/2014/08/29/el-regreso-de-los-judios-sefardies-a-espana/|titlu=El regreso de los judíos sefardíes a España|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140908192753/http://es.euronews.com/2014/08/29/el-regreso-de-los-judios-sefardies-a-espana/|lucrare=euronewses|archivedate=8 September 2014}}</ref>

=== Imigrația ===
[[Fișier:Distribución_de_la_población_extranjera_en_España_(2005).png|miniatura| Distribuția populației străine în Spania în 2005 pe procente]]
Conform statisticilor oficiale spaniole ( INE ) erau 5,4&nbsp;milioane de rezidenți străini în Spania în 2020 (11,4%)<ref>{{Citat web|url=https://www.ine.es/prensa/padron_prensa.htm|titlu=Instituto Nacional de Estadística. Estadística del Padrón Continuo|publisher=[[Instituto Nacional de Estadística (Spania)|Instituto Nacional de Estadística]]|lucrare=ine.es|accessdate=2021-06-08|archive-date=2021-02-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20210224154714/https://www.ine.es/prensa/padron_prensa.htm|dead-url=yes}}</ref> în timp ce toți cetățenii născuți în afara Spaniei erau în număr de 7,2&nbsp;milioane în 2020, 15,23% din populația totală. 

Potrivit datelor statistice despre permisele de ședere pentru 2011, peste 860.000 erau români, aproximativ 770.000 erau {{Ill-wd|Q1891793|3=marocani}}, aproximativ 390.000 erau britanici, iar 360.000 erau {{Ill-wd|Q43296435|3=ecuadorieni}}.<ref>[http://www.ine.es/prensa/np648.pdf INE] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130723120919/http://www.ine.es/prensa/np648.pdf|date=23 July 2013}}, 2011.</ref> Alte comunități străine considerabile sunt columbienii, bolivienii, germanii, italienii, [[Bulgari|bulgarii]] și chinezii. În Spania trăiesc peste 200.000 de imigranți din Africa Subsahariană, în principal [[Demografia Senegalului|senegalezi]] și {{Ill-wd|Q16155102|3=nigerieni}}.<ref>"[https://archive.today/20120530050737/http://www.earthtimes.org/articles/show/295183,financial-crisis-reveals-vulnerability-of-spains-immigrants--feature.html Financial crisis reveals vulnerability of Spain's immigrants – Feature]". </ref> Din 2000, Spania a cunoscut o {{Ill-wd|Q386191|3=creștere demografică}} ridicată ca urmare a fluxurilor de imigrație, în ciuda ratei natalității care este doar la jumătate din nivelul de înlocuire. Acest flux brusc și continuu de imigranți, în special cei care sosesc ilegal pe mare, a provocat tensiuni sociale notabile.<ref>{{Citat web|url=http://www.ine.es/prodyser/pubweb/anuario06/anu06_02demog.pdf|titlu=Avance del Padrón Municipal a 1 de enero de 2006. Datos provisionales|publisher=Instituto Nacional de Estadística|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080726044741/http://www.ine.es/prodyser/pubweb/anuario06/anu06_02demog.pdf|archivedate=26 July 2008}}</ref>

În cadrul UE, Spania a avut a doua cea mai mare rată a imigrației în termeni procentuali după [[Cipru]], dar a fost, de departe, cea mai mare în cifre absolute, până în 2008.<ref>{{Citat web|url=http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-NK-06-001/EN/KS-NK-06-001-EN.PDF|titlu=Population in Europe in 2005|publisher=Eurostat|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080819191607/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-NK-06-001/EN/KS-NK-06-001-EN.PDF|archivedate=19 August 2008}}</ref> Numărul imigranților din Spania a crescut de la 500.000 de persoane în 1996 la 5,2&nbsp;milioane în 2008 dintr-o populație totală de 46 de&nbsp;milioane.<ref>[http://www.workpermit.com/news/2007-10-10/spain/spanish-immigration-budget-increases.htm Spain to increase immigration budget] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080830020653/http://workpermit.com/news/2007-10-10/spain/spanish-immigration-budget-increases.htm|date=30 August 2008}}, 10 October 2007</ref><ref>[http://www.brusselsjournal.com/node/3527 Spain's Immigration System Runs Amok] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20081120231934/http://www.brusselsjournal.com/node/3527|date=20 November 2008}}, 17 September 2008</ref> Numai în 2005, un program de regularizare a crescut populația legală de imigranți cu 700.000 de persoane.<ref>{{Citat știre|title=Spain grants amnesty to 700,000 migrants|url=https://www.theguardian.com/world/2005/may/09/spain.gilestremlett|prenume=Giles|nume=Tremlett|data=9 May 2005|accessdate=20 July 2009|journal=The Guardian|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130829050736/http://www.theguardian.com/world/2005/may/09/spain.gilestremlett|place=London|archivedate=29 August 2013}}</ref> Există o serie de motive pentru nivelul ridicat al imigrației, inclusiv legăturile culturale ale Spaniei cu America Latină, poziția sa geografică, porozitatea frontierelor sale, dimensiunea mare a economiei subterane și ponderea mare a sectoarelor agricol și de construcții, care cer forță de muncă mai ieftină decât poate fi oferită de forța de muncă națională.

Un alt factor semnificativ din punct de vedere statistic este numărul mare de rezidenți de origine din UE care se pensionează de obicei pe coasta mediteraneeană a Spaniei. De fapt, Spania a fost cel mai mare absorbant de migranți din Europa din 2002 până în 2007, populația sa de imigranți crescând de peste două ori, după ce au sosit 2,5&nbsp;milioane de oameni.<ref>{{Citat web|url=http://www.ine.es/inebase/cgi/um?M=%2Ft20%2Fe245%2Fp08%2F&O=pcaxis&N=&L=0|titlu=Population series from 1998|publisher=[[Instituto Nacional de Estadística (Spania)|INE]] Spanish Statistical Institute|accessdate=14 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071102141040/http://www.ine.es/inebase/cgi/um?M=%2Ft20%2Fe245%2Fp08%2F&O=pcaxis&N=&L=0|archivedate=2 November 2007}}</ref> În 2008, înainte de declanșarea crizei economice, ''Financial Times'' relata că Spania este cea mai favorizată destinație pentru europenii occidentali care doresc să plece din țara lor și care caută un loc de muncă în altă parte a UE.<ref>{{Citat web|url=http://international.ibox.bg/news/id_1406161495|titlu=Europeans Favour Spain for Expat Jobs|publisher=News.bg|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20081010033728/http://international.ibox.bg/news/id_1406161495|archivedate=10 October 2008}}</ref>

În 2008, guvernul a instituit un „Plan de întoarcere voluntară” care încuraja imigranții șomeri din afara UE să se întoarcă în țările lor de origine și să primească mai multe stimulente, inclusiv dreptul de a-și păstra ajutorul de șomaj și de a-și transfera contribuțiile efectuate la sistemul spaniol de asigurări sociale.<ref>[http://www.planderetornovoluntario.es/index_uno.html Plan de Retorno Voluntario] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111018081322/https://www.planderetornovoluntario.es/index_uno.html|date=18 October 2011}} Gobierno de España</ref> Programul a avut un efect redus; în primele sale două luni, doar 1.400 de imigranți au acceptat oferta.<ref>[https://www.wsj.com/articles/SB123275552359911807 Spain's Jobs Crisis Leaves Immigrants Out of Work] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170710041236/https://www.wsj.com/articles/SB123275552359911807|date=10 July 2017}}, The Wall Street Journal, 24 January 2009</ref> Ceea ce nu a reușit acest program, a reușit criza economică puternică și prelungită a făcut-o din 2010 până în 2011, în care zeci de mii de imigranți au părăsit țara din cauza lipsei locurilor de muncă. Numai în 2011, peste jumătate de milion de persoane au părăsit Spania. Pentru prima dată în decenii, rata migrației nete a devenit negativă, iar nouă din 10 emigranți erau străini.<ref name="emigracion">[http://www.elpais.com/articulo/sociedad/580000/personas/van/Espana/elpepisoc/20111008elpepisoc_2/Tes 580.000 personas se van de España] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111115152500/http://www.elpais.com/articulo/sociedad/580000/personas/van/Espana/elpepisoc/20111008elpepisoc_2/Tes|date=15 November 2011}}. </ref>

=== Limbile ===
[[Fișier:Languages_of_Spain.svg|dreapta|miniatura| Limbile Spaniei]]
Spania este multilingvă din punct de vedere legal<ref name="conversi">{{Citat web|url=http://easyweb.easynet.co.uk/conversi/smooth.pdf|nume=Conversi|titlu=The Smooth Transition: Spain's 1978 Constitution and the Nationalities Question|publisher=Carfax Publishing, Inc.|accessdate=28 January 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080511172945/http://easyweb.easynet.co.uk/conversi/smooth.pdf|first1=Daniele|year=2002|lucrare=National Identities, Vol 4, No. 3|archivedate=11 May 2008}}</ref> iar Constituția stabilește că națiunea va proteja „toți spaniolii și popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, a culturilor și tradițiilor lor, a limbilor și a instituțiilor”.<ref name="preamble">Preamble to the Constitution {{Citat web|url=http://www.tribunalconstitucional.es/en/constitucion/Pages/ConstitucionIngles.aspx#i1|nume=Cortes Generales|titlu=Spanish Constitution|publisher=Tribunal Constitucional de España|date=27 December 1978|accessdate=28 January 2012|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120117063355/http://www.tribunalconstitucional.es/en/constitucion/Pages/ConstitucionIngles.aspx|authorlink=Cortes Generales|archivedate=17 January 2012}}</ref>

[[Limba spaniolă|Spaniola]] ({{Lang|es|español}}){{Mdash}} recunoscută în constituție cu numele de [[Nume date limbii spaniole|castiliană]] ({{Lang|es|castellano}}){{Mdash}} este limba oficială a întregii țări și este dreptul și datoria fiecărui spaniol să o cunoască. Constituția stabilește, de asemenea, că „celelalte limbi spaniole”{{Mdash}} adică celelalte limbi ale Spaniei{{Mdash}} vor fi și ele oficiale în comunitățile lor autonome în conformitate cu statutele lor, cu legislațiile lor organice regionale și că „bogăția modalităților lingvistice distincte ale Spaniei reprezintă un patrimoniu care va face obiectul unui grad special de respect și protecție."<ref name="third">Third article. {{Citat web|url=http://www.tribunalconstitucional.es/en/constitucion/Pages/ConstitucionIngles.aspx#i1|nume=Cortes Generales|titlu=Spanish Constitution|publisher=Tribunal Constitucional de España|date=27 December 1978|accessdate=28 January 2012|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120117063355/http://www.tribunalconstitucional.es/en/constitucion/Pages/ConstitucionIngles.aspx|authorlink=Cortes Generales|archivedate=17 January 2012}}</ref>

Celelalte limbi oficiale ale Spaniei, co-oficiale cu spaniola sunt:

* [[Limba catalană|Catalana]] ({{Lang|ca|català}} sau {{Lang|ca|valencià}}) în [[Catalonia]], [[Comunitatea Valenciană]] și [[Insulele Baleare]];
* [[Limba galiciană|Galiciana]] ({{Lang|gl|galego}}) în [[Galicia]];
* [[Limba bască|Basca]] ({{Lang|eu|euskara}}) în [[Țara Bascilor]] și [[Navarra]]; și
* [[Limba occitană|Occitana]] ({{Lang|oc|aranés}}) în [[Catalonia]].

Ca procent din populația generală din toată Spania, spaniola este vorbită nativ de 74%, catalana de 17%, galiciana de 7% și basca de 2% din toți spaniolii. Occitana este vorbită de mai puțin de 5.000 de persoane, doar în mica regiune ''[[Valea Aran|Val d'Aran]]''.<ref>{{Citat web|url=https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/spain/|titlu=CIA – The World Factbook – 5pain|publisher=Cia.gov|accessdate=30 April 2011}}</ref>

Alte [[limbi romanice]] [[Limbă regională sau minoritară|minoritare]], deși nu sunt oficiale, au o recunoaștere specială, cum ar fi {{Ill-wd|Q35390|3=limba astur-leoneză}} (asturianu, ''bable'' <ref>{{Citat web|url=http://www.jgpa.es/portal.do?TR=C&IDR=45|titlu=Junta General del Principado de Asturias|publisher=Junta General del Principado de Asturias|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090116020349/http://www.jgpa.es/portal.do?TR=C&IDR=45|archivedate=16 January 2009}}</ref> sau ''llionés'') în [[Asturia]] și în nord-vestul [[Castilia și León|Castiliei și Leónului]], și [[Limba aragoneză|aragoneza]] ({{Lang|an|aragonés}}) în [[Aragon]].

În orașul autonom spaniol nord-african [[Melilla]], {{Ill-wd|Q34174|3=berbera rifană}} este vorbită de o parte semnificativă a populației. Similar, în [[Ceuta]], un procent semnificativ din populație vorbește {{Ill-wd|Q56426|3=araba Darija}}. În zonele turistice de pe coasta mediteraneană și a insulelor, engleza și germana sunt vorbite pe scară largă de turiști, rezidenți străini și lucrători în turism.<ref>{{Citat știre|title=El semanario alemán Stern retrata la cara más oscura de Mallorca|url=http://www.eldiario.es/rastreador/semanario-aleman-Stern-retrata-Mallorca_6_162793723.html|data=9 August 2013|accessdate=31 December 2014|language=es|journal=eldiario.es|archiveurl=https://web.archive.org/web/20141231212645/http://www.eldiario.es/rastreador/semanario-aleman-Stern-retrata-Mallorca_6_162793723.html|archivedate=31 December 2014}}</ref>

=== Educație ===
[[Fișier:UPF-Poblenou.JPG|thumb|upright| Campusul Poblenou, [[Universitatea Pompeu Fabra|Universitat Pompeu Fabra]]{{Mdash}} Barcelona]]
Învățământul de stat din Spania este gratuit și obligatoriu de la șase la șaisprezece ani. Sistemul educațional actual este reglementat de legea educațională din 2006, LOE ({{Lang|es|Ley Orgánica de Educación}}) sau Legea organică a educației.<ref name="LOE_juridicas">[http://noticias.juridicas.com/base_datos/Admin/lo2-2006.html ''La Ley Orgánica 2/2006''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110525013507/http://noticias.juridicas.com/base_datos/Admin/lo2-2006.html|date=25 May 2011}}. </ref> În 2014, LOE a fost parțial modificată de noua și controversata lege LOMCE ({{Lang|es|Ley Orgánica para la Mejora de la Calidad Educativa}}) sau Legea organică pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ, denumită în mod obișnuit {{Lang|es|Ley Wert}} (Legea Wert).<ref name="LOMCE_juridicas">[http://noticias.juridicas.com/base_datos/Admin/517990-lo-8-2013-de-9-dic-para-la-mejora-de-la-calidad-educativa.html ''Ley Orgánica 8/2013''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150212202355/http://noticias.juridicas.com/base_datos/Admin/517990-lo-8-2013-de-9-dic-para-la-mejora-de-la-calidad-educativa.html|date=12 February 2015}}. </ref> Din 1970 până în 2014, Spania a avut șapte legi diferite ale educației (LGE, LOECE, LODE, LOGSE, LOPEG, LOE și LOMCE).<ref>[http://www.teinteresa.es/educa/siete-leyes-educativas-franco-wert-zapatero-aznar-ucd-psoe-pp_0_1007900025.html ''De la LGE a la LOMCE: Así son las siete leyes educativas españolas de la democracia''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150212211059/http://www.teinteresa.es/educa/siete-leyes-educativas-franco-wert-zapatero-aznar-ucd-psoe-pp_0_1007900025.html|date=12 February 2015}}. teinteresa.es</ref>

Nivelurile educației sunt învățământul preșcolar, învățământul primar,<ref>{{Citat web|url=http://www.educacionyfp.gob.es/contenidos/estudiantes/educacion-primaria.html|titlu=Educación Primaria │Ministerio de Educación y Formación Profesional|accessdate=26 November 2020|limbă=es|archive-date=2020-11-05|archive-url=https://web.archive.org/web/20201105082455/http://www.educacionyfp.gob.es/contenidos/estudiantes/educacion-primaria.html|dead-url=yes}}</ref> învățământul secundar<ref>{{Citat web|url=http://www.educacionyfp.gob.es/contenidos/estudiantes/educacion-secundaria.html|titlu=Educación Secundaria Obligatoria (ESO)│Ministerio de Educación y Formación Profesional|accessdate=26 November 2020|limbă=es|archive-date=2020-11-16|archive-url=https://web.archive.org/web/20201116053618/https://www.educacionyfp.gob.es/contenidos/estudiantes/educacion-secundaria.html|dead-url=yes}}</ref> și învățământul post-16. <ref>{{Citat web|url=https://www.educacionyfp.gob.es/contenidos/estudiantes/bachillerato.html|titlu=Bachillerato│Ministerio de Educación y Formación Profesional|accessdate=26 November 2020|archive-date=2020-11-26|archive-url=https://web.archive.org/web/20201126220810/https://www.educacionyfp.gob.es/contenidos/estudiantes/bachillerato.html|dead-url=yes}}</ref> În ceea ce privește educația de dezvoltare profesională sau învățământul profesional, există trei niveluri în afară de diplomele universitare: {{Lang|es|Formación Profesional Básica}} (învățământ profesional de bază); {{Lang|es|Ciclo Formativo de Grado Medio}} sau ''CFGM'' (învățământ profesional de nivel mediu) care poate fi studiat după terminarea învățământului secundar și {{Lang|es|Ciclo Formativo de Grado Superior}} sau ''CFGS'' (învățământ profesional de nivel superior), care poate fi studiat după terminarea educației post-16.<ref>{{Citat web|url=https://www.todofp.es/sobre-fp/informacion-general/sistema-educativo-fp/fp-actual.html|titlu=La Formación Profesional actual en el sistema educativo – TodoFP│Ministerio de Educación y Formación Profesional|accessdate=26 November 2020|limbă=es|archive-date=2020-10-31|archive-url=https://web.archive.org/web/20201031234851/https://www.todofp.es/sobre-fp/informacion-general/sistema-educativo-fp/fp-actual.html|dead-url=yes}}</ref>

=== Sănătatea ===
Sistemul sanitar din Spania este considerat unul dintre cele mai bune din lume, pe poziția a 7-a în clasamentul elaborat de [[Organizația Mondială a Sănătății]].<ref>World Health Organisation, World Health Staff, (2000), Haden, Angela; Campanini, Barbara, eds., The world health report 2000 – Health systems: improving performance (PDF), Geneva: World Health Organisation, {{ISBN|92-4-156198-X}}</ref> Asistența medicală este publică, universală și gratuită pentru orice cetățean legal al Spaniei. <ref>{{Citat web|url=http://www.seg-social.es/Internet_1/Trabajadores/PrestacionesPension10935/Asistenciasanitaria/RegimenGeneral/BeneficiariosSituac30476/177501|titlu=Health care in Spain: Beneficiairies|publisher=seg-social.es|accessdate=24 September 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170525185420/http://www.seg-social.es/Internet_1/Trabajadores/PrestacionesPension10935/Asistenciasanitaria/RegimenGeneral/BeneficiariosSituac30476/177501|archivedate=25 May 2017}}</ref> Cheltuielile totale pentru sănătate sunt de 9,4% din PIB, ușor peste media de 9,3% din [[Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică|OCDE]].

=== Religia ===
[[Fișier:Ermita_del_Rocío,_El_Rocío,_Huelva,_España,_2015-12-07,_DD_03.JPG|miniatura| Interiorul {{Ill-wd|Q3325000|3=Schitului El Rocío}} în timpul unei ceremonii catolice.]]
[[Biserica Catolică|Romano-catolicismul]], care are o lungă istorie în Spania, rămâne religia dominantă. Deși nu mai are statut oficial prin lege, în toate școlile publice din Spania studenții trebuie să aleagă fie lecții de religie, fie de etică. Catolicismul este religia cel mai frecvent predată, deși învățăturile despre islam,<ref>[https://www.boe.es/diario_boe/txt.php?id=BOE-A-1992-24855 Ley 26/1992] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20161126142129/http://www.boe.es/diario_boe/txt.php?id=BOE-A-1992-24855|date=26 November 2016}}, Documento BOE-A-1992-24855, Agencia Estatal Boletín Oficial del Estado</ref> iudaism,<ref>[https://www.boe.es/buscar/doc.php?id=BOE-A-1992-24854 Ley 25/1992] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20161227231842/https://www.boe.es/buscar/doc.php?id=BOE-A-1992-24854|date=27 December 2016}}, Documento BOE-A-1992-24854, Agencia Estatal Boletín Oficial del Estado</ref> și creștinismul evanghelic<ref>[https://www.boe.es/buscar/doc.php?id=BOE-A-1992-24853 Ley 24/1992] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20161126142109/http://www.boe.es/buscar/doc.php?id=BOE-A-1992-24853|date=26 November 2016}}, Documento BOE-A-1992-24853, Agencia Estatal Boletín Oficial del Estado</ref> sunt și ele recunoscute prin lege. Potrivit unui studiu realizat în 2020 de Centrul Spaniol pentru Cercetări Sociologice, aproximativ 61% dintre spanioli se autoidentifică drept [[Religia în Spania|catolici]], 3% de alte credințe și aproximativ 35% se identifică [[Ireligiozitate|fără religie]].<ref name="CIS2020">Centro de Investigaciones Sociológicas: [http://datos.cis.es/pdf/Es3288marMT_A.pdf Barómetro de Julio 2020, página 21.]</ref> Majoritatea spaniolilor nu participă regulat la slujbele religioase. Un studiu din 2019 arată că dintre spaniolii care se identifică ca fiind religioși, 62% merg la biserică foarte rar sau niciodată, 16% merg la biserică de câteva ori pe an, 7% o dată pe lună și 13% în fiecare duminică sau de mai multe ori pe săptămână. Sondajele recente sugerează că între 20% și 27% din populația spaniolă este nereligioasă.<ref name="CIS">{{Citat web|url=http://www.cis.es/cis/opencm/ES/1_encuestas/estudios/ver.jsp?estudio=14473&cuestionario=17452&muestra=24446|nume=''Centro de Investigaciones Sociológicas'' (Centre for Sociological Research)|titlu=Macrobarómetro de octubre 2019, Banco de datos|date=October 2019|accessdate=17 December 2019|pagină=160|limbă=es}}</ref><ref name="WVS">{{Citat web|url=http://www.worldvaluessurvey.org/WVSOnline.jsp|titlu=WVS Database|publisher=Institute for Comparative Survey Research|date=March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160105141038/http://www.worldvaluessurvey.org/WVSOnline.jsp|lucrare=World Values Survey|archivedate=5 January 2016}}</ref><ref name="GallupInternational">{{Citat web|url=https://www.washingtonpost.com/blogs/worldviews/files/2015/04/WIN.GALLUP-INTERNATIONAL-RELIGIOUSITY-INDEX.pdf|titlu=Gallup International Religiosity Index|publisher=WIN-Gallup International|date=April 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160201065414/https://www.washingtonpost.com/blogs/worldviews/files/2015/04/WIN.GALLUP-INTERNATIONAL-RELIGIOUSITY-INDEX.pdf|lucrare=The Washington Post|archivedate=1 February 2016}}</ref>

Constituția spaniolă consacră [[Secularism|laicismul]] în guvernare, precum și libertatea de religie sau credință pentru toți, spunând că nicio religie nu ar trebui să aibă un „caracter de stat”, permițând în același timp statului să „coopereze” cu grupurile religioase.

Au fost patru papi spanioli. [[Papa Damasus I|Damasus I]], [[Papa Calixt al III-lea|Calixt al III-lea]], [[Papa Alexandru al VI-lea|Alexandru al VI-lea]] și [[Antipapa Benedict al XIII-lea|Benedict al XIII-lea]]. Misticismul spaniol a furnizat o resursă intelectuală importantă împotriva protestantismului. [[Ordinul carmelit|Carmelitele]], precum [[Tereza de Ávila|Tereza din Ávila]], o călugăriță [[Contrareforma|reformistă]], și [[Ioan al Crucii]], preot, au preluat conducerea mișcării lor de reformare. Mai târziu, ei au devenit [[Doctor al Bisericii|Doctori ai Bisericii]]. [[Ordinul iezuit|Societatea lui Isus]] a fost cofondată de [[Ignațiu de Loyola]], ale cărui [[exerciții spirituale]] și a cărui mișcare au condus la înființarea a sute de colegii și universități din lume, inclusiv 28 doar în Statele Unite. Cofondatorul Societății, [[Francisco de Xavier]], a fost un misionar care a ajuns în India și mai târziu în Japonia. În anii 1960 iezuiții [[Pedro Arrupe]] și [[Ignacio Ellacuría]] au susținut mișcarea [[Teologia Eliberării]].

[[Protestantism|Bisericile protestante]] au aproximativ 1.200.000 de membri.<ref>{{Citat web|url=http://www.ferede.org/general.php?pag=estad#1|titlu=Federación de Entidades Religiosas Evangélicas de España – FEREDE|publisher=Ferede.org|accessdate=4 September 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110930083055/http://www.ferede.org/general.php?pag=estad#1|archivedate=30 September 2011}}</ref> Există aproximativ 105.000 de [[Martorii lui Iehova|martori ai lui Iehova]]. [[Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă]] are aproximativ 46.000 de adepți în 133 de congregații din toate regiunile țării și are un {{Ill-wd|Q2735873|3=templu}} în {{Ill-wd|Q2076109|3=districtul Moratalaz}} din Madrid.<ref>{{Citat web|url=https://newsroom.churchofjesuschrist.org/country/spain|titlu=Spain – Newsroom|publisher=churchofjesuschrist.org|accessdate=4 September 2010}}</ref>

Un studiu realizat de {{Ill-wd|Q5479989|3=Uniunea Comunităților Islamice din Spania}} a demonstrat că în 2019 erau peste 2.100.000 de locuitori musulmani în Spania, reprezentând 4–5% din populația totală a Spaniei. Marea majoritate era compusă din imigranți și descendenți originari din [[Magreb|Maghreb]] (în special [[Maroc]]) și alte țări africane. Peste 879.000 (42%) dintre ei aveau cetățenia spaniolă.<ref>{{Citat revistă|an=2020|dată=September 2020|titlu=Los musulmanes en España superan por primera vez los 2 millones de personas|url=https://www.heraldo.es/noticias/nacional/2020/02/18/musulmanes-espana-superan-primera-vez-2-millones-personas-1359544.html|journal=El Heraldo}}</ref>

Valurile recente de imigrație au dus, de asemenea, la un număr tot mai mare de [[Hindus|hinduși]], [[Budism|budiști]], {{Ill-wd|Q582779|3=sikhi}} și [[Musulman|musulmani]]. După {{Lang|es|Reconquista}} din 1492, nu au mai trăit în Spania musulmani timp de secole. Expansiunea colonială de la sfârșitul secolului al XIX-lea în nord-vestul Africii a adus cetățenia deplină unui număr de rezidenți din {{Ill-wd|Q457242|3=Marocul spaniol}} și [[Sahara Occidentală]]. De atunci, rândurile lor au mai fost consolidate de imigrația recentă, în special din Maroc și Algeria. 

[[Iudaism|Iudaismul]] a fost practic inexistent în Spania de la expulzarea din 1492 până în secolul al XIX-lea, când evreilor li s-a permis din nou să intre în țară. În prezent, există în jur de 62.000 de evrei în Spania, adică 0,14% din populația totală. Majoritatea sunt sosiți în secolul trecut, în timp ce unii sunt descendenți ai evreilor spanioli anteriori. Se crede că aproximativ 80.000 de [[evrei]] trăiau în Spania înainte de expulzarea acestora.<ref>{{Citat carte|titlu=The Spanish Inquisition: A Historical Revision|url=https://archive.org/details/spanishinquisiti00henr|an=1999|editură=Yale University Press|legătură-autor=Henry Kamen|nume=Kamen|prenume=Henry|pagini=[https://archive.org/details/spanishinquisiti00henr/page/29 29]–31}}</ref> Totuși, Enciclopedia Evreiască afirmă că numărul de peste 800.000 este prea mare și că cel de 235.000 este prea mic: 165.000 sunt dați ca expulzați, numărul acesta fiind mai degrabă 200.000, iar numărul de convertiți după pogromurile din 1391 este mai mic. Alte surse sugerează 200.000 de convertiți, mai ales după pogromurile din 1391 și peste 100.000 expulzați. Descendenții acestor evrei sefarzi expulzați în 1492 primesc cetățenia spaniolă dacă o solicită.<ref>{{Citat știre|title=Spain at last welcomes back the Sephardim|url=https://elpais.com/elpais/2016/01/22/inenglish/1453467510_159674.html|prenume=Juan Carlos|nume=Sanz|data=22 January 2016|accessdate=26 May 2018|journal=[[El País]]|place=Tel Aviv}}</ref>

== Cultura ==
Spania este o [[Lumea occidentală|țară occidentală]]. Aproape fiecare aspect al vieții spaniole este pătruns de patrimoniul cultural latin, făcând din Spania una dintre principalele [[Limbile Europei|țări latine]] din Europa. Cultura spaniolă este marcată de puternice legături istorice cu catolicismul, care a jucat un rol esențial în formarea și identitatea ulterioară a țării. Arta, arhitectura, bucătăria și muzica din Spania au fost modelate de valuri succesive de invadatori străini, precum și de clima și geografia mediteraneană a țării. Epoca colonială, lungă de secole, a globalizat limba și cultura spaniolă, Spania absorbind și produsele culturale și comerciale ale diversului său [[Imperiul Spaniol|imperiu]].

=== Situri din patrimoniul mondial ===
Spania are 47 de [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|situri în Patrimoniul Mondial]]. Printre acestea se numără peisajul [[Monte Perdido]] din [[Munții Pirinei|Pirinei]], care este comun cu Franța, siturile preistorice de artă rupestră din {{Ill-wd|Q552106|3=Valea Côa}} și {{Ill-wd|Q2717874|3=Siega Verde}}, care este comun cu Portugalia, {{Ill-wd|Q3370031|3=Patrimoniul lui Mercur}}, comun cu Slovenia și [[Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei|pădurile primare și bătrâne de fagi]], sit comun cu mai multe alte țări din Europa.<ref>{{Citat web|url=https://whc.unesco.org/en/statesparties/es|titlu=Spain|publisher=UNESCO Culture Sector|accessdate=14 September 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140926042250/https://whc.unesco.org/en/statesparties/es|archivedate=26 September 2014}}</ref> În plus, Spania are și 14 elemente de {{Ill-wd|Q59544|3=patrimoniu cultural imaterial}}, sau „comori umane”.<ref>{{Citat web|url=http://www.unesco.org/culture/ich/en/state/es|titlu=Spain – Intangible Cultural Heritage|publisher=UNESCO Culture Sector|accessdate=14 September 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140914115731/http://www.unesco.org/culture/ich/en/state/es|archivedate=14 September 2014}}</ref>

=== Literatură ===
[[Fișier:Bronze_statues_of_Don_Quixote_and_Sancho_Panza.jpg|alt=|thumb|upright|Statui de bronz ale lui Don Quijote și Sancho Panza, în Plaza de España din Madrid]]
Cele mai vechi exemple înregistrate de literatură populară în limbi romanice datează din aceeași perioadă și din aceeași zonă, bogatul amestec de culturi musulmană, evreiască și creștină din Spania musulmană, în care au lucrat Maimonide, Averroes și alții, {{Ill-wd|Q1468462|3=harjalele}} ({{Lang|es|jarchas}}).

În timpul [[Reconquista|Reconquistei]], a fost scris poemul epic ''[[Cântecul Cidului|Cantar de Mio Cid]]'' despre un personaj real{{Mdash}} luptele sale, cuceririle și viața de zi cu zi. Este remarcabilă și povestea romantică cavalerească valenciană ''[[Tirant lo Blanc|Tirant lo Blanch]]'' scrisă în [[Limba valenciană|valenciană]].

Alte opere majore din epoca medievală au fost ''{{Ill-wd|Q3772383|3=Mester de Juglaría}}'', ''{{Ill-wd|Q3773368|3=Mester de Clerecía}}'', ''[[Jorge Manrique|Coplas por la muerte de su padre]]'' sau ''{{Ill-wd|Q2283127|3=El Libro de buen amor}}'' (Cartea bunei iubiri).

În timpul [[Renașterea|Renașterii]], piesele cele mai mari sunt ''[[La Celestina]]'' și ''{{Ill-wd|Q281677|3=El Lazarillo de Tormes}}'', în timp ce multă literatură religioasă a fost creată de poeți precum [[Luis de León]], [[Ioan al Crucii|San Juan de la Cruz]], [[Tereza de Ávila|Santa Teresa de Jesús]] etc.

[[Baroc|Barocul]] a fost cea mai importantă perioadă pentru cultura spaniolă, în vremurile [[Imperiul Spaniol|Imperiului Spaniol]]. Faimosul ''[[Don Quijote de La Mancha]]'' de [[Miguel de Cervantes]] a fost scris în această epocă. Alți scriitori din acea perioadă sunt: [[Francisco de Quevedo]], [[Lope de Vega]], [[Pedro Calderón de la Barca|Calderón de la Barca]] sau [[Tirso de Molina]].

În timpul [[Iluminism|iluminismului]] găsim nume precum [[Benito Jerónimo Feijoo|Benito Jerónimo Feijóo]], [[Melchor Gaspar de Jovellanos|Gaspar Melchor de Jovellanos]] sau [[Leandro Fernández de Moratín]].

În [[Romantism|perioada romantică]], {{Ill-wd|Q331863|3=José Zorrilla}} a creat una dintre cele mai emblematice figuri din literatura europeană în ''{{Ill-wd|Q770735|3=Don Juan Tenorio}}''. Alți scriitori din această perioadă sunt [[Gustavo Adolfo Bécquer]], [[José de Espronceda]], [[Rosalía de Castro]] sau [[Mariano José de Larra]].
[[Fișier:Miguel_Delibes_(década_de_1960)_-_4.tif|thumb|left|upright|[[Miguel Delibes]] descrie situația Spaniei rurale după [[Exod rural|exodul rural]] din anii 1950.]]
Artiști precum [[Benito Pérez Galdós]], [[Emilia Pardo Bazán]], [[Leopoldo Alas y Ureña|Leopoldo Alas]] (Clarín), {{Ill-wd|Q671852|3=Concepción Arenal}}, [[Vicente Blasco Ibañez|Vicente Blasco Ibáñez]] și [[Marcelino Menéndez y Pelayo|Menéndez Pelayo]] au creat opere de artă [[Realism (artă)|realiste.]] Realismul a oferit descrieri ale vieții și societății contemporane „așa cum erau”. În spiritul „realismului” general, autorii realiști au optat pentru reprezentări ale activităților și experiențelor cotidiene și banale, în loc de prezentări romantizate sau stilizate.

Grupul care a devenit cunoscut sub numele de [[Generația lui 98|Generația lui 1898]] a fost marcat de distrugerea flotei Spaniei în Cuba de către vapoarele armate americane în 1898, ceea ce a provocat o criză culturală în Spania. „Dezastrul” din 1898 i-a determinat pe scriitorii consacrați să caute soluții politice, economice și sociale practice în eseuri grupate sub rubrica literară {{Lang|es|Regeneracionismo}}. Pentru un grup de scriitori mai tineri, printre care [[Miguel de Unamuno]], [[Pío Baroja]] și [[Azorín|José Martínez Ruiz]] (Azorín), Dezastrul și repercusiunile sale culturale au inspirat o schimbare literară mai profundă, mai radicală, care a afectat atât forma, cât și conținutul. Acești scriitori, alături de [[Ramón María del Valle-Inclán|Ramón del Valle-Inclán]], [[Antonio Machado]], {{Ill-wd|Q1340223|3=Ramiro de Maeztu}} și Ángel Ganivet, au ajuns să fie cunoscuți ca Generația lui '98.

Generația lui 1914 sau {{Lang|es|Novecentismo}} a fost următoarea „generație” de scriitori spanioli după cea de la 98. Ea punea deja sub semnul întrebării valoarea unei astfel de terminologii. Până în anul 1914{{Mdash}} anul izbucnirii Primului Război Mondial și al publicării primei opere majore a vocii principale a generației, [[José Ortega y Gasset]]{{Mdash}} mai mulți scriitori puțin mai tineri își găsiseră propriul loc în cadrul culturii spaniole.
[[Fișier:Rodoreda.jpg|alt=|thumb|upright|[[Mercè Rodoreda]]]]
Printre vocile principale se numără poetul [[Juan Ramón Jiménez]], academicienii și eseiștii [[Ramón Menéndez Pidal]], {{Ill-wd|Q708559|3=Gregorio Marañón}}, [[Manuel Azaña]], {{Ill-wd|Q235134|3=Maria Zambrano}}, {{Ill-wd|Q930679|3=Eugeni d'Ors}}, {{Ill-wd|Q3321142|3=Clara Campoamor}} și Ortega y Gasset, precum și romancierii Gabriel Miró, {{Ill-wd|Q727717|3=Ramón Pérez de Ayala}} și [[Ramón Gómez de la Serna]]. Încă mânați de chestiunile naționale și existențiale care îi obsedau pe scriitorii din '98, ei au abordat aceste subiecte cu un mai pronunțat sentiment de distanțare și obiectivitate. [[Salvador de Madariaga]], un alt intelectual și scriitor proeminent, a fost unul dintre fondatorii [[Colegiul Europei|Colegiului Europei]] și redactorul manifestului constitutiv al [[Internaționala Liberală|Internaționalei Liberale]].

Generația lui 1927 a cuprins poeții Pedro Salinas, [[Jorge Guillén]], [[Federico García Lorca]], [[Vicente Aleixandre]], [[Dámaso Alonso]]. Toți erau erudiți ai moștenirii lor literare naționale, o altă dovadă a impactului cererilor ''regeneracioniștilor'' și ale generației din 1898 pentru ca informațiile spaniole să se întoarcă cel puțin parțial spre interior.
[[Fișier:JoseOrtegayGasset.jpg|thumb|upright| [[José Ortega y Gasset]]]]
Cei mai importanți doi scriitori ai Spaniei din a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost [[Premiul Nobel pentru literatură|laureații Premiului Nobel pentru literatură]] [[Camilo José Cela]] și [[Miguel Delibes]] din {{Ill-wd|Q2309283|3=generația lui '36}}. Spania este una dintre țările cu cei mai mulți laureați ai [[Premiul Nobel pentru literatură|Premiului Nobel pentru literatură]] și, inclusiv laureații Nobel latino-americani, literatura în limba spaniolă se situează printre cele cu cei mai mulți laureați. Scriitori spanioli sunt: [[José Echegaray]], [[Jacinto Benavente]], [[Juan Ramón Jiménez]], [[Vicente Aleixandre]] și [[Camilo José Cela]]. Scriitorul portughez [[José Saramago]], de asemenea laureat al Nobelului, a trăit mulți ani în Spania și vorbea atât portugheză, cât și spaniolă. Saramago era de asemenea bine cunoscut prin ideile sale {{Ill-wd|Q937261|3=iberiste}}.

[[Generația din '50|Generația lui ’50]] este cunoscută și sub numele de „copiii războiului civil”: {{Ill-wd|Q468852|3=Rosa Chacel}}, {{Ill-wd|Q3323486|3=Gloria Fuertes}}, {{Ill-wd|Q978013|3=Jaime Gil de Biedma}}, [[Juan Goytisolo]], {{Ill-wd|Q268582|3=Carmen Martín Gaite}}, [[Ana María Matute]], [[Juan Marsé]], [[Blas de Otero]], {{Ill-wd|Q522641|3=Gabriel Celaya}}, {{Ill-wd|Q602119|3=Antonio Gamoneda}}, {{Ill-wd|Q505383|3=Rafael Sánchez Ferlosio}} sau {{Ill-wd|Q1657241|3=Ignacio Aldecoa}}.

{{Ill-wd|Q1630979|3=Premiul Planeta de Novela}} și [[Premiul Cervantes|Premiul Miguel de Cervantes]] sunt principalele două premii actuale ale literaturii spaniole.

=== Filozofie ===
[[Fișier:Fachada_de_la_Universidad_de_Salamanca.jpg|miniatura| {{Ill-wd|Q1334000|3=Școala din Salamanca}}, unde savantul umanist [[Francisco de Vitoria]] a dezvoltat teorii despre dreptul internațional.]]
{{Ill-wd|Q273671|3=Seneca}} a fost un filozof care locuia în Spania actuală în timpul [[Imperiul Roman|Imperiului Roman]]. În perioada stăpânirii musulmane din [[Al-Andalus]], au înflorit filozofiile musulmană, evreiască și creștină, cu lucrările unor filozofi precum [[Ibn Arabi]], [[Averroes]] și [[Moise Maimonide|Maimonides]].<ref>{{Citat web|url=https://simerg.com/literary-readings/averroes-and-maimonides-masterminds-of-12th-century-medieval-thought/|titlu=Averroes and Maimonides: Master Minds of 12th Century Medieval Thought|date=2011-04-17|accessdate=2021-01-26|lucrare=Simerg – Insights from Around the World|limbă=en}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://historyofphilosophy.net/islamic-world/andalusia|titlu=Andalusia {{!}} History of Philosophy without any gaps|accessdate=2021-01-26|lucrare=historyofphilosophy.net}}</ref>

În Evul Mediu [[Ramon Llull]] a activat în Spania.

Umanistul {{Ill-wd|Q316357|3=Luis Vives}} a lucrat în Spania în timpul [[Renașterea|Renașterii]], la fel ca [[Francisco de Vitoria]] (creatorul {{Ill-wd|Q1334000|3=Școlii din Salamanca}} și cărturar în [[Drept internațional|dreptul internațional]]) și [[Bartolomé de las Casas]].

[[Iluminism|Iluminismul]] a sosit mai târziu în Spania și a fost mai puțin puternic decât în alte țări europene, dar în [[secolul al XIX-lea]] ideile liberale au ajuns în societatea spaniolă. La sfârșitul secolului, au înflorit și ideile socialiste și libertariene, cu gânditori precum [[Francisco Pi și Margall|Francisco Pi y Margall]], {{Ill-wd|Q3049391|3=Ricardo Mella}} și {{Ill-wd|Q354202|3=Francisco Ferrer Guardia}}.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, printre cei mai proeminenți filozofi s-au numărat {{Ill-wd|Q235134|3=Maria Zambrano}}, [[José Ortega y Gasset]], și [[Miguel de Unamuno]].<ref>{{Citat web|url=https://www.britannica.com/biography/Miguel-de-Unamuno|titlu=Miguel de Unamuno &#124; Spanish educator, philosopher, and author|lucrare=Encyclopedia Britannica}}</ref>

Între filozofii contemporani se înscriu [[Fernando Savater]] și {{Ill-wd|Q4681604|3=Adela Cortina}}, creatoarea termenului de ''[[aporofobie]]''. 

=== Artele plastice ===
[[Fișier:Las_Meninas,_by_Diego_Velázquez,_from_Prado_in_Google_Earth.jpg|thumb|upright|''{{Ill-wd|Q208758|3=Las Meninas}}'' de [[Diego Velázquez]]]]
Artiștii din Spania au fost extrem de influenți în dezvoltarea diferitelor [[Curent artistic|mișcări artistice]] europene și americane. Datorită diversității istorice, geografice și generaționale, arta spaniolă a cunoscut un număr mare de influențe. Patrimoniul mediteranean în Spania, în special în [[Andaluzia]], cu influențe greco-romane și unele maure este încă evident astăzi. Printre influențele europene se numără Italia, Germania și Franța, în special în perioadele [[Renașterea|Renașterii]], [[Baroc|Barocului spaniol]] și [[Neoclasicism|Neoclasică]]. Există multe alte stiluri autohtone, cum ar fi {{Ill-wd|Q708807|3=arta și arhitectura preromanescă}}, arhitectura {{Ill-wd|Q1614189|3=herreriană}} sau {{Ill-wd|Q2602891|3=goticul isabelin}}.

În timpul [[Epoca de Aur|Epocii de Aur]], printre pictorii care au lucrat în Spania s-au numărat [[El Greco]], [[José de Ribera]], [[Bartolomé Esteban Murillo]] și [[Francisco de Zurbarán|Francisco Zurbarán]]. Tot în perioada barocă, [[Diego Velázquez]] a creat unele dintre cele mai faimoase portrete spaniole, precum ''{{Ill-wd|Q208758|3=Las Meninas}}'' și ''[[Las Hilanderas (Velázquez)|Las Hilanderas]]''.<ref>{{Citat web|url=https://learnodo-newtonic.com/diego-velazquez-famous-paintings|nume=Anirudh|titlu=10 Most Famous Paintings by Diego Velazquez {{!}} Learnodo Newtonic|accessdate=21 November 2020|limbă=en-US}}</ref>

[[Francisco de Goya|Francisco Goya]] a pictat în timpul unei perioade istorice care a cuprins și [[Războiul Peninsular|războiul de independență spaniol]], luptele dintre liberali și absolutiști și ascensiunea statelor naționale contemporane.

[[Joaquín Sorolla]] este un cunoscut pictor impresionist modern și există mulți pictori spanioli importanți care aparțin mișcării de artă modernistă, între care [[Pablo Picasso]], [[Salvador Dalí]], [[Juan Gris]] și [[Joan Miró]]. 

=== Sculptura ===
[[Fișier:Chillida-peine.jpg|miniatura| ''Pieptenele vântului'' de {{Ill-wd|Q156736|3=Eduardo Chillida}}, în [[San Sebastián]]]]
Stilul plateresc s-a extins de la începutul secolului al XVI-lea până în ultima treime a secolului, iar influența sa stilistică a pătruns în lucrările tuturor marilor artiști spanioli ai vremii. [[Alonso Berruguete]] (școala de la [[Valladolid]]) este supranumit „prințul sculpturii spaniole”. Principalele sale lucrări au fost lojele superioare ale corului [[Catedrala din Toledo|Catedralei din Toledo]], mormântul cardinalului Tavera din aceeași catedrală și retablul Vizitei Fecioarei Maria din biserica Santa Úrsula din aceeași localitate. Alți sculptori notabili au fost {{Ill-wd|Q2439697|3=Bartolomé Ordóñez}}, {{Ill-wd|Q940671|3=Diego de Siloé}}, {{Ill-wd|Q917532|3=Juan de Juni}} și {{Ill-wd|Q2027523|3=Damián Forment}}.

Au existat două școli cu un fler și un talent deosebit: {{Ill-wd|Q5647704|3=Școala de la Sevilla}}, căreia îi aparținea {{Ill-wd|Q610928|3=Juan Martínez Montañés}}, ale cărei lucrări cele mai celebre sunt Crucifixul din Catedrala din Sevilla, altul din Vergara și un Sfânt Ioan; și {{Ill-wd|Q5594124|3=Școala de la Granada}}, al cărei reprezentat era {{Ill-wd|Q378783|3=Alonso Cano}}, căreia îi sunt atribuite o Imaculată Concepție și o Fecioară a Rozariului.

Alți sculptori notabili ai barocului andaluz au fost {{Ill-wd|Q727974|3=Pedro de Mena}}, {{Ill-wd|Q3082778|3=Pedro Roldán}} și fiica sa {{Ill-wd|Q6701326|3=Luisa Roldán}}, {{Ill-wd|Q673232|3=Juan de Mesa}} și {{Ill-wd|Q3821455|3=Pedro Duque Cornejo}}. În secolul al XX-lea, cei mai importanți sculptori spanioli au fost {{Ill-wd|Q316531|3=Julio González}}, {{Ill-wd|Q456991|3=Pablo Gargallo}}, {{Ill-wd|Q156736|3=Eduardo Chillida}} și {{Ill-wd|Q581961|3=Pablo Serrano}}.

=== Cinematografie ===
[[Fișier:Pedro_Almodovar_and_Penélope_Cruz_2.jpg|miniatura| [[Pedro Almodóvar]] și [[Penélope Cruz]] în Oviedo]]
Cinematograful spaniol a obținut succese internaționale majore, inclusiv [[Premiile Oscar|premii Oscar]] pentru filme recente precum ''[[Labirintul lui Pan]]'' și ''[[Volver]]''.<ref>{{Citat carte|nume=Jordan|prenume=Barry|prenume2=Rikki|nume2=Morgan-Tamosunas|legătură-autor2=Rikki Morgan-Tamosunas|titlu=Contemporary spanish cinema|url=https://archive.org/details/contemporaryspan0000jord|editură=Manchester University Press|an=1998}}</ref> În lunga istorie a cinematografiei spaniole, marele cineast [[Luis Buñuel]] a fost primul care a obținut recunoașterea mondială, urmat de [[Pedro Almodóvar]] în anii 1980 ([[La Movida Madrileña]]).

Filmul spaniol a cunoscut succesul internațional de-a lungul anilor cu filme ale unor regizori precum {{Ill-wd|Q965654|3=Segundo de Chomón}}, {{Ill-wd|Q3074349|3=Florián Rey}}, [[Luis Garcia Berlanga|Luis García Berlanga]], [[Carlos Saura]], {{Ill-wd|Q365616|3=Julio Medem}}, {{Ill-wd|Q232273|3=Isabel Coixet}}, [[Alejandro Amenábar]], {{Ill-wd|Q270279|3=Icíar Bollaín}} și frații {{Ill-wd|Q960778|3=David}} și {{Ill-wd|Q381934|3=Fernando Trueba}}. 

Actrițele {{Ill-wd|Q268587|3=Sara Montiel}} și [[Penélope Cruz]] sau actorul [[Antonio Banderas]] se numără printre cei care au devenit vedete la [[Cinematografia americană|Hollywood.]]

=== Arhitectura ===
[[Fișier:Casas_Colgadas_de_Cuenca.jpg|thumb|upright|{{Ill-wd|Q2496001|3=Case suspendate în Cuenca}}]]
Datorită diversității sale istorice și geografice, arhitectura spaniolă își trage influențele dintr-o serie de surse diferite. Oraș de provincie important fondat de romani și cu o vastă infrastructură din [[Roma Antică|epoca romană]][[Córdoba (Spania)|, Córdoba]] a devenit capitala culturală, îmbogățindu-se cu arhitectură fină în stil arab, în timpul {{Ill-wd|Q45646|3=dinastiei umayyade}} islamice.<ref>{{Citat carte|prenume=Jo|nume=Cruz|titlu=Western Views of Islam in Medieval and Early Modern Europe: Perception and Other|url=https://archive.org/details/westernviewsisla00fras|nume-editor=David R. Blanks|nume-editor2=Michael Frassetto|locul-publicării=New York|editură=Saint Martin's Press|an=1999|pagină=[https://archive.org/details/westernviewsisla00fras/page/n68 56]}}</ref> Mai târziu, arhitectura în stil arab a continuat să se dezvolte în cadrul dinastiilor islamice succesive, încheindu-se cu {{Ill-wd|Q847837|3=Nasrizii}}, care și-au construit faimosul complex de palate din [[Granada]]. 

În același timp, regatele creștine au apărut treptat și și-au dezvoltat propriile stiluri; dezvoltând un [[Pre-romanic|stil preromanesc]] în perioada când au fost izolate de influențele arhitecturale europene contemporane în Evul Mediu timpuriu, ele au integrat ulterior fluxurile {{Ill-wd|Q46261|3=romanești}} și [[Arhitectura gotică|gotice.]] A existat atunci o înflorire extraordinară a stilului gotic, care a dus la construirea a numeroase construcții în acest stil pe întreg teritoriul. [[Mudejar|Stilul mudéjar]], din secolele al XII-lea–al XVII-lea, a fost dezvoltat prin introducerea de motive, modele și elemente în stil arab în arhitectura europeană. 

Sosirea [[Modernism|modernismului]] în arena academică a produs o mare parte din arhitectura secolului al XX-lea. Un stil influent centrat în [[Barcelona]], cunoscut sub numele de [[modernismul catalan|modernisme]], a produs o serie de arhitecți importanți, dintre care unul este [[Antoni Gaudí|Gaudí]]. {{Ill-wd|Q162324|3=Stilul internațional}} a fost promovat de grupuri precum {{Ill-wd|Q2856219|3=GATEPAC}}. Spania trece în prezent printr-o revoluție în {{Ill-wd|Q186018|3=arhitectura contemporană}}, iar [[:Categorie:Arhitecți spanioli|arhitecții spanioli]] precum {{Ill-wd|Q311692|3=Rafael Moneo}}, [[Santiago Calatrava]], {{Ill-wd|Q316413|3=Ricardo Bofill}}, precum și mulți alții, au câștigat renume la nivel mondial.

=== Muzică și dans ===
[[Fișier:Flamenco_en_el_Palacio_Andaluz,_Sevilla,_España,_2015-12-06,_DD_17.JPG|miniatura| [[Flamenco]] este o formă artistică andaluză care a evoluat de la {{Ill-wd|Q1973457|3=Seguidilla}}.]]
Muzica spaniolă este adesea considerată în străinătate ca fiind sinonimă cu [[flamenco]], un gen muzical vest-andaluz care, contrar credinței populare, nu este răspândit în afara acelei regiuni. Diverse stiluri regionale de [[Folk music|muzică populară]] abundă în Aragon, Catalonia, Valencia, Castilia, Țara Bascilor, Galicia, Cantabria și Asturias. Pop, rock, hip hop și heavy metal sunt și ele populare.

În domeniul muzicii clasice, Spania a produs un număr de compozitori notabili precum [[Isaac Albéniz]], [[Manuel de Falla]] și [[Enrique Granados]] și cântăreți și interpreți precum [[Plácido Domingo]], [[José Carreras]], [[Montserrat Caballé]], [[Alicia de Larrocha]], {{Ill-wd|Q357291|3=Alfredo Kraus}}, [[Pablo Casals]], {{Ill-wd|Q554188|3=Ricardo Viñes}}, [[José Iturbi]], [[Pablo de Sarasate]], [[Jordi Savall]] și [[Teresa Berganza]]. În Spania există peste patruzeci de orchestre profesioniste, inclusiv {{Ill-wd|Q2193966|3=Orquestra Simfònica de Barcelona}}, {{Ill-wd|Q1147146|3=Orquesta Nacional de España}} și {{Ill-wd|Q2443296|3=Orquesta Sinfónica de Madrid}}. Între principalele [[Operă (clădire)|teatre de operă]] se numără {{Ill-wd|Q211250|3=Teatro Real}}, {{Ill-wd|Q1130050|3=Gran Teatre del Liceu}}, {{Ill-wd|Q3750900|3=Teatro Arriaga}} și {{Ill-wd|Q747342|3=El Palau de les Arts Reina Sofía}}.

Mii de fani ai muzicii călătoresc în Spania anul pentru festivalurile muzicale de vară recunoscute la nivel internațional: {{Ill-wd|Q1513769|3=Sónar}}, în care se produc adesea artiști pop și techno de top în ascensiune, și {{Ill-wd|Q196148|3=Benicàssim}}, cunoscut pentru rockul alternativ și dans.<ref>{{Citat web|url=http://www.spoonfed.co.uk/london/festivals/|titlu=Music Festivals, UK Festivals and London Festivals|publisher=Spoonfed.co.uk|accessdate=1 November 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20111028170946/http://www.spoonfed.co.uk/london/festivals/|archivedate=28 October 2011}}</ref> Ambele festivaluri fac ca Spania să fie o prezență muzicală internațională și reflectă gusturile tinerilor din țară. {{Ill-wd|Q923398|3=Festivalul de jazz din Vitoria-Gasteiz}} este unul dintre principalele din genul său.

Cel mai popular [[instrument muzical]] tradițional, chitara, își are originea în Spania.<ref>{{Citat web|url=http://www.linguatics.com/guitar.htm|titlu=The History of the Guitar in Spain|publisher=Linguatics.com|accessdate=30 April 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110429082016/http://www.linguatics.com/guitar.htm|archivedate=29 April 2011}}</ref> Tipice pentru nord sunt cimpoaiele tradiționale sau {{Lang|es|gaiteros}}, în principal în Asturias și Galicia.

=== Bucătăria ===
[[Fișier:01_Paella_Valenciana_original.jpg|miniatura| [[Paella]], un fel de mâncare tradițional [[Comunitatea Valenciană|valencian]]<ref name="paella">{{Citat știre|title=Spain's perfect paella|url=http://www.timesonline.co.uk/tol/travel/article2277058.ece|prenume=Paul|nume=Richardson|data=19 August 2007|accessdate=6 August 2010|journal=The Times|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100604174210/http://www.timesonline.co.uk/tol/travel/article2277058.ece|place=London|archivedate=4 June 2010|language=en|trans_title=Paella perfectă a Spaniei}}</ref>]]
Bucătăria spaniolă constă dintr-o mare varietate de feluri de mâncare care provin din diversitatea geografică, culturală și climatică. Este puternic influențată de fructele de mare disponibile din apele care înconjoară țara și reflectă profundele rădăcini [[Marea Mediterană|mediteraneene]] ale țării. Complexa istorie a Spaniei, cu multe influențe culturale, a dus la o bucătărie unică. În special, sunt identificate cu ușurință trei areale principale:

Spania '''''mediteraneană'''''{{Mdash}} toate regiunile de coastă, din Catalonia până în Andaluzia{{Mdash}} utilizarea intensă a fructelor de mare, precum {{Lang|es|pescaíto frito}} (pește prăjit); mai multe supe reci precum ''{{Ill-wd|Q202677|gazpacho|{{lang|es|gazpacho}}}}''; și multe feluri de mâncare pe bază de orez, cum ar fi ''[[paella]]'' din Valencia<ref name="paella"/> și ''{{Ill-wd|Q3543394|Arròs negre|{{lang|ca|Arròs negre}}}}'' (orez negru) din Catalonia.<ref>{{Citat știre|title=Spain Gain at Mercat Negre|url=http://www.villagevoice.com/2009-12-01/restaurants/spain-gain-at-mercat-negre/|prenume=Sarah|nume=DiGregorio|data=1 December 2009|accessdate=6 August 2010|journal=The Village Voice|archiveurl=https://web.archive.org/web/20091208050334/http://www.villagevoice.com/2009-12-01/restaurants/spain-gain-at-mercat-negre/|place=New York|archivedate=8 December 2009}}</ref>

Spania '''''interioară'''''{{Mdash}} Castilia{{Mdash}} supe fierbinți, groase, cum ar fi ''supa castiliană'' pe bază de pâine și usturoi, împreună cu tocănițe substanțiale, cum ar fi ''{{Ill-wd|Q1105215|3=Cocido madrileño}}''. Alimentele sunt conservate în mod tradițional prin sărare, cum ar fi [[Șuncă spaniolă|jamónul spaniol]], sau scufundate în [[ulei de măsline]], cum ar fi {{Ill-wd|Q72305|3=brânza Manchego}}.

Spania '''''atlantică'''''{{Mdash}} întreaga coastă de nord, inclusiv bucătăria {{Ill-wd|Q589354|3=asturiană}}, {{Ill-wd|Q521179|3=bască}}, {{Ill-wd|Q3816156|3=cantabrică}} și galiciană{{Mdash}} tocănițe pe bază de legume și pește, cum ar fi ''{{Ill-wd|Q1026488|3=Caldo gallego}}'' și ''{{Ill-wd|Q1243795|3=Marmitako}}''. De asemenea, șunca ''{{Ill-wd|Q1218450|3=lacón}}'' puțin sărată. Cea mai cunoscută bucătărie din teritoriile din nord se bazează adesea pe fructe de mare oceanice, cum ar fi [[cod|codul]] în stil basc, {{Ill-wd|Q239977|3=tonul}} sau [[Hamsie|hamsiile]] sau mâncarea galiciană ''{{Ill-wd|Q2101181|3=Polbo á feira}}'' pe bază de caracatiță și preparate din crustacee.

=== Sport ===
[[Fișier:2010_FIFA_World_Cup_Spain_with_cup.JPG|miniatura|200x200px| Fotbalul este cel mai popular sport din țară. Spania a câștigat [[Campionatul Mondial de Fotbal 2010|Cupa Mondială FIFA 2010]].]]
Se jucau unele precursoare ale fotbalului în Spania încă din epoca romană, dar sportul din Spania a fost dominat de fotbal abia de la începutul secolului al XX-lea. [[Real Madrid CF]] și [[FC Barcelona]] sunt două dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din lume. [[Echipa națională de fotbal a Spaniei|Echipa națională de fotbal a țării]] a câștigat [[Campionatul European de Fotbal|Campionatul European de Fotbal UEFA]] în 1964, 2008 și 2012 și [[Campionatul Mondial de Fotbal|Cupa Mondială FIFA]] în [[Campionatul Mondial de Fotbal 2010|2010]] și este prima echipă care a câștigat trei turnee internaționale majore consecutive.

[[Baschet|Baschetul]], [[Tenis|tenisul]], ciclismul, [[Handbal|handbalul]], {{Ill-wd|Q84117|3=futsalul}}, {{Ill-wd|Q608003|3=motociclismul}} și, în ultima vreme, [[Formula 1]] se pot lăuda și cu campioni spanioli. Astăzi, Spania este o mare forță sportivă mondială, mai ales de la [[Jocurile Olimpice de vară din 1992|Jocurile Olimpice de vară]] și {{Ill-wd|Q855684|3=paralimpice}} din 1992 care au avut loc la [[Barcelona]], ceea ce a stimulat la nivelul țării un mare interes pentru sport. Industria turismului a condus la o îmbunătățire a infrastructurii sportive, în special pentru [[Sport nautic|sporturile nautice]], [[Golf (sport)|golf]] și [[schi]]. În regiunile lor, sunt populare și jocurile tradiționale de [[pelota bască]] și [[Pilot valencian|pelota valenciană]]. 

=== Sărbători legale și festivaluri ===
[[Fișier:Encierro_en_la_calle_Mercaderes.jpg|miniatura| Festivalul [[Sanfermines|San Fermín]][[Pamplona|, Pamplona]]]]
Sărbătorile publice ținute în Spania conțin un amestec de evenimente religioase ([[Biserica Catolică|romano-catolice]]), naționale și locale. Fiecare comună are dreptul să declare maximum 14 sărbători legale pe an; până la nouă dintre acestea sunt alese de guvernul național și cel puțin două sunt alese local.<ref>{{Citat web|url=http://www.bank-holidays.com/holidays_2007_58.htm|titlu=Bank holidays in Spain|publisher=bank-holidays.com|accessdate=13 August 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080918001803/http://www.bank-holidays.com/holidays_2007_58.htm|archivedate=18 September 2008}}</ref> [[Ziua Hispanității|Ziua Națională a Spaniei]] (''Fiesta Nacional de España'') este sărbătorită pe 12 octombrie, aniversarea {{Ill-wd|Q98681686|3=Descoperirii Americii}} și comemorează {{Ill-wd|Q1479965|3=Fecioara Stâlpului}}, patronă a [[Aragon|Aragonului]] și a întregii Spanii. 

Există multe festivaluri și festivități în Spania. Unele dintre ele sunt cunoscute în întreaga lume și milioane de turiști din întreaga lume merg anual în Spania pentru a participa la unele dintre aceste festivaluri. Unul dintre cele mai faimoase este [[Sanfermines|San Fermín]], din [[Pamplona]]. Deși cel mai faimos eveniment al său este {{Lang|es|encierro}} sau {{Ill-wd|Q1160214|3=fuga taurilor}}, care are loc la orele 8:00 în fiecare zi între 7 și 14 iulie, sărbătoarea de șapte zile implică multe alte evenimente tradiționale și folclorice. Evenimentele au jucat un rol important în acțiunea cărții {{Lang|en|The Sun Also Rises}}, de [[Ernest Hemingway]], care l-a adus pe acesta în prim-planul literaturii de limbă engleză. Drept urmare, a devenit unul dintre cele mai renumite festivaluri internaționale din Spania, cu peste 1.000.000 de persoane care participă în fiecare an.

Alte festivaluri sunt: festivalul roșiilor {{Ill-wd|Q827695|3=La Tomatina}} din [[Buñol]], [[Comunitatea Valenciană|Valencia]], carnavalurile din [[Insulele Canare]], [[Fallas|Falles]] din [[Valencia]] sau [[Săptămâna Mare|Săptămâna Sfântă]] din Andaluzia și [[Castilia și León]].

== Note de completare ==
{{Reflist|group=lower-alpha}}

== Note bibliografice ==
<references/>

== Bibliografie ==

* {{Citat carte|nume=Gates, David|titlu=The Spanish Ulcer: A History of the Peninsular War|editură=Da Capo Press|an=2001|isbn=978-0-306-81083-1}}

== Lecturi suplimentare ==

* Carr, Raymond, ed. ''Spain: a history''. Oxford University Press, SUA, 2000.
* Callaghan O.F. Joseph. A History of Medieval Spain. Cornell University Press 1983

== Legături externe ==
{{Portal|Spania}}
* [https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/spain/ Spain]. ''[[The World Factbook]]''. [[Central Intelligence Agency]].
* [https://web.archive.org/web/20080821113429/http://ucblibraries.colorado.edu/govpubs/for/spain.htm Spain] de la ''UCB Libraries GovPubs''
* {{Curlie|Regional/Europe/Spain}}  
* [https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-17941641 Spania] la [[BBC News]]
* [http://www.ifs.du.edu/ifs/frm_CountryProfile.aspx?Country=ES Key Development Forecasts for Spain] la {{Ill-wd|Q6050701|3=International Futures}}
* 

; Guvernare

* [https://administracion.gob.es/pag_Home/en/index.html#.XLTfN-gzaUk Portal de e-guvernare pentru Spania]

; Hărți

* {{wikiatlas|Spain}}</img>
* {{osmrelation-inline|1311341}}</img>    

; Turism

* [http://www.spain.info/en/ Portalul oficial de turism al Spaniei]

{{Subiecte Spania}} 
{{Spaniacomunitati}}
{{Europa}}
{{Europa latină}}
{{Uniunea Latină}}
{{TariUE}}
{{Țări dezvoltate}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Spania| ]]
[[Categorie:Eponime ale asteroizilor]]
[[Categorie:Țări din Africa]]
[[Categorie:Monarhia spaniolă]]
[[Categorie:State membre ale Organizației Națiunilor Unite]]
[[Categorie:Țările Uniunii Europene]]
[[Categorie:Țările NATO]]
[[Categorie:Țări din Europa]]