ANATOMIA

SISTEMULUI
ENDOCRIN
Dr. Posea Cristian
Medic primar
 Noţiuni generale
Sistemul neuroendocrin este format
dintr-o componentă nervoasă
reprezentată de organele nervoase
corticale şi subcorticale şi dintr-o
componentă endocrină alcătuită din
glande cu secreţie internă .

Substanţele active secretate de

celulele acestui sistem se numesc
hormoni.

Rolul sistemului endocrin este de a

regla activitatea diferitelor organe. Principalele organe cu rol endocrin
 Hormonii
► sunt mesageri chimici care acţionează pe cale umorală asupra unor
celule ţintă aflate la distanţă sau in vecinătate;

► transportul lor la distanţă se face pe cale sanguină;

► principalul rol este de a regla metabolismul celular - sunt

stimulatori sau inhibitori;

► sunt secretaţi de glande endocrine (majoritatea);

► mecanism de acţiune: in funcţie de structura chimică, acţionează

prin receptori membranari sau la nivelul nucleului celular prin ARN
mesager, după ce a străbătut membranele celulară şi nucleară.

► unii hormoni pot funcţiona ca neuromediatori sau neuromodulatori,

eliberaţi in sinapsele din SNC sau SN Periferic.
 Hipofiza
Este o glandă cu secreţie internă,
situată la baza encefalului. Se mai
numeşte şi glanda pituitară.
Are mărimea unui bob de fasole şi este
alcătuită din trei lobi:
♦ anterior + mijlociu => adenohipofiza-
are origine epitelială şi reglează întreaga activitate
endocrină din organism;
♦ posterior=neurohipofiza –orig. nervoasă;
Hipofiza are legături structurale şi funcţionale, vasculare şi
nervoase cu hipotalamusul. Se evidentiează:
► sistemul port hipotalamo-hipofizar – reţea vasculară ce permite
transportul hormonilor eliberaţi de hipotalamus până la adenohipofiză;
► tractul hipotalamo-hipofizar – axoni ai neuronilor din nucleii
hipotalamici ce merg până in neurohipofiză unde descarcă hormoni.
 Adenohipofiza
Este cea mai dezvoltată parte a glandei
(75% din masa hipofizei) şi este alcătuită
din celule secretorii. Între celule se află o
bogată reţea de capilare.
Cuprinde şi lobul intermediar, o lamă
fină epitelială ce secretă hormonul
melanocito-stimulant (MSH), responsabil Adenohipofiza şi neurohipofiza
cu pigmentaţia pielii.
La nivelul adenohipofizei, se secretă următorii hormoni:
■ Hormonul somatotrop (STH);
■ Prolactina;
■ Corticotropina (ACTH);
■ Tireotropina (TSH);
■ Gonadotropinele (LHRH).
Hormonul somatotrop (STH)
► Este denumit şi hormonul de creştere, deoarece este implicat,
împreună cu alţi hormoni, in creşterea şi dezvoltarea armonioasă a
organismului.
► Principalele roluri: anabolizant proteic (cu efect asupra creşterii
oaselor , muşchilor şi viscerelor), hiperglicemiant, participă la lipoliză.
► Hipersecreţia de STH produsă înainte de pubertate determină
gigantismul (înălţime peste 2m), cu intelect normal. Dacă hipersecreţia
are loc după pubertate, atunci se instalează acromegalia – creşterea
exagerată a extremităţilor membrelor, oaselor feţei, buzelor, limbii şi a
unor organe.
► Hiposecreţia de STH determină la copii piticismul (nanismul)
hipofizar, de asemenea intelectul rămâne normal.
► Reglarea secreţiei se face, ca şi pentru ceilalţi hormoni, prin
mecanism de feed-back negativ, principalii stimulatori pentru STH
fiind hipoglicemia, creşterea conc. aminoacizilor in sânge, inaniţia.
Prolactina
La femeie, stimulează secreţia lactată a glandei mamare şi inhibă
activitatea hormonilor gonadotropi, prevenind astfel ovulaţia.
Observaţie: STH şi prolactina sunt hormoni care, odată descărcaţi in
adenohipofiză, se activează şi apoi sunt eliberaţi in sânge pentru a-şi exercita rolurile .

Hormonii glandulari tropi

Spre deosebire de STH şi prolactină, hormonii tropi nu se activează la nivelul
adenohipofizei, ei doar traversează această structură. Sunt descărcaţi in stare inactivă
in sânge şi astfel ajung la nivelul diferitelor ţesuturi din organele in care devin activi.
■ Corticotropina (ACTH) – rolul ei constă in stimularea secreţiei
corticosuprarenalei. Hipersecreţia de ACTH determină tulburări
metabolice prin hipersecreţia de hormoni corticosuprarenalieni.
■ Tireotropina (TSH) – stimulează secreţia şi sinteza de hormoni
tiroidieni.
■ Gonadotropinele controlează activitatea gonadelor feminine şi
masculine şi secreţia mamară la femeie. Se numesc FSH şi LH.
 Neurohipofiza
Prin tractul hipotalamo-hipofizar, hormonii secretaţi de neuronii
hipotalamici se scurg pe calea axonilor in neurohipofiză, unde se
depozitează. Aceşti hormoni sunt:
■ Hormonul antidiuretic (ADH) –
se mai numeşte şi vasopresină. Rolul
său principal este de a creşte absorbţia
apei la nivelul tubilor uriniferi distali şi
colector. Intervine astfel in reglarea
volumului lichidelor organismului şi in
menţinerea presiunii arteriale.
Acţiunea ADH la nivelul nefronului

■ Ocitocina – stimulează contracţiile uterului gravid şi expulzia

laptelui din glanda mamară.
 Glandele suprarenale
Sunt in număr de două şi sunt situate
câte una la polul superior al fiecărui
rinichi.

Sunt formate din două părţi distincte:

● corticala – numită şi corticosuprarenală,
dispusă la periferie;
● medulară – medulosuprarenala.
 Corticosuprarenala
Reprezintă cea mai mare parte din suprarenală. Hormonii pe care ii
secretă sunt de natură lipidică, provenind din colesterol. Se împart in 3
categorii:
♦ mineralocorticoizi – au ca reprezentant principal aldosteronul.
Rolul acestuia este in reabsorbţia tubulară de Na+, ce antrenează şi reabsorbţia apei. De
asemenea, creşte eliminarea de K+ şi H+. Hipersecreţia de aldosteron determină retenţie
masivă de apă şi sare (=> edem şi hipertensiune).

♦ glucocorticoizi – sunt reprezentaţi in special de cortizon şi

hidrocortizon, au o multitudine de roluri in organism, dintre care enumerăm:
catabolizant proteic, hiperglicemiant, stimulează lipoliza, acţiune antiinflamatorie
marcată. Secreţia este ACTH-dependentă. Hipersecreţia determină sindromul Cushing
cu dereglarea metabolismelor intermediare.

♦ sexosteroizi (androgeni) – sunt asemănători celor secretaţi de testicul, cu

acţiune masculinizantă mai redusă faţă de cea a testosteronului. Pot fi transformaţi in
estrogeni.
 Medulosuprarenala
►Este alcătuită din celule mari - neuroni postganglionari simpatici
ce şi-au pierdut axonii şi au dobândit proprietăţi secretorii. Din acest
motiv este considerată un imens ganglion simpatic.

►Hormonii pe care ii secretă se numesc catecolamine – adrenalină şi

noradrenalină ce exercită efecte similare cu ale simpaticului. Ei sunt şi
mediatori ai sistemului nervos simpatic.

►Reglarea secreţiei medulosuprarenalei se face prin mecanisme

neuroumorale.

►Hipersecreţia produce hipertensiune arterială, iar hiposecreţia este

compensată de sistemul nervos simpatic.
 Tiroida
Este cea mai voluminoasă glandă endocrină. Este localizată pe faţa
anterioară a gâtului, într-o capsulă fibroasă. Cuprinde doi lobi laterali
uniţi prin istmul tiroidian. Prezintă vascularizaţie bogată.

Microscopic, este alcătuită din

formaţiuni veziculoase (foliculi) in
care se găseşte coloidul ce conţine
mai multe proteine, importantă
fiind tireoglobulina. Este forma de
depozit a hormonilor tiroidieni.

Anatomia tiroidei
 Hormonii tiroidieni
► Tireoglobulina, prin iodare, produce hormonii tiroxină şi
triiodotironină. Sunt eliberaţi când organismul are nevoie de ei.
► Efecte: calorigen, stimulează hiperglicemia, catabolismul
protidic şi lipoliza, creşte tonusul cardiac şi contribuie la dezvolarea
neuronală.
► Hipofuncţia tiroidiană – la copii determină încetinirea
dezvoltării fizice şi psihice, iar la adult se manifestă prin tulburări
psihice, scăderea metabolismului bazal,îmbibarea ţesuturilor cu edem
mucos (mixedem).
► Hiperfuncţia tiroidiană poartă numele de boala Basedow,
clinic se semnalează creşterea metabolismului bazal, exoftalmie,
tulburări ale principalelor funcţii (cardiace, respiratorii), pierdere
masivă in greutate, anxietate, nervozitate.
►Secreţia este reglată prin feed-back negativ hipotalamo-
hipofizo-tiroidian. Astfel, ea este TSH-dependentă.
 Paratiroidele
Se împart in două perechi şi sunt
situate pe faţa posterioară a lobilor
tiroidieni.
Celulele principale secretă
parathormonul (PTH), iar celulele
parafoliculare “C” secretă calcitonina.
►Acţiunile PTH:
● mobilizează sărurile fosfocalcice din
oase in sânge (hipercalcemiant);
● stimulează reabsorbţia intestinală a Ca2+ ;
● scade eliminările renale de Ca2+ .
Hipersecreţia de PTH determină
rarefierea oaselor => fracturi spontane.
► Calcitonina inhibă mobilizarea sărurilor fosfocalcice din oase in
sânge, rolul său fiind astfel de hipocalcemiant.
 Pancreasul endocrin1
Pancreasul este situat in abdomen, are atât rol exocrin (secretă enzime esenţiale in
procesul digestiei), cât şi rol endocrin prin cei doi hormoni pe care ii secretă:
insulina şi glucagonul.
►Insulina este secretată de celulele B Insulele Langerhans
din insulele Langerhans
ale pancreasului. Este singurul hormon
hipoglicemiant (creşte permeabilitatea
celulelor pentru glucoză), este
anabolizant proteic şi lipidic.
► Principalul stimul pentru secreţia sa
este nivelul glicemiei – o glicemie mai
mare de 80-120 mg% va determina creşterea nivelului insulinei.
► Hiposecreţia de insulină determină instalarea diabetului zaharat -
boală metabolică complexă, caracterizată prin valori crescute ale
 Pancreasul endocrin2

Glucagonul este secretat de

celulele A din insulele Langerhans,
are rol hiperglicemiant, lipolitic şi
proteolitic.

Reglarea glicemiei in funcţie de cei doi

hormoni endocrini pancreatici.
 Epifiza şi timusul
► Epifiza. Datorită asemănării cu un con de pin este denumită şi
glanda pineală. Este situată la nivelul encefalului, între tuberculii
cvadrigemeni superiori. Celulele secretoare se numesc pinealocite, sunt
celule nevroglice, iar produşii de secreţie sunt melatonina şi vasotocina
– inhibă acţiunea hormonilor gonadotropi FSH şi LH la nivelul
gonadelor.
Epifiza are o legătură strânsă cu lumina, care se traduce printr-un ritm
circadian de secreţie: melatonina este inhibată ziua şi se secretă mai
mult noaptea.

► Timusul. Este o glandă situată înapoia sternului, la pubertate

involuează fără a dispărea complet.
Efecte ale hormonilor timici: frânează dezvolarea gonadelor,
stimulează mineralizarea osoasă, frânează diviziunea celulară.
 Glandele sexuale 1

Gonadele au secreţie mixtă (endo şi exocrină) şi sunt reprezentate de

testicul, respectiv ovar.
►Testiculii – au două funcţii:
♦ spermatogeneza (fcţ. exocrină);
♦ secreţia de hormoni androgeni,
reprezentantul fiind testosteronul
(secretat de celulele interstiţiale
Leydig) ce determină caracterele
sexuale primare şi respectiv
secundare, instalate odată cu
pubertatea.
Efectele testosteronului

Reglarea secreţiei de testosteron se face prin feed-back negativ, sub

influenţa LH hipofizar.
 Glandele sexuale2
► Ovarele - au două funcţii:
♦ ovogeneza;
♦ funcţia de secreţie a hormonilor sexuali feminini, estrogenii şi
progesteronul.
Secreţia de estrogeni este stimulată de FSH şi LH şi are loc in perioada
preovulatorie. El determină apariţia şi dezvoltarea caracterelor
sexuale primare şi secundare la femeie, precum şi comportamentul
sexual feminin.
Progesteronul determină modificări histologice şi secretorii la nivelul
mucoasei uterine pe care o pregăteşte in vederea fixării oului (nidare).
► Mici cantităţi de estrogeni şi progesteron sunt secretate şi la nivelul
corticosuprarenalei.
► Reglarea secreţiei se face prin feed-back hipotalamo-hipofizo-
ovarian.
Efectele estrogenilor