Fracturile La Copil

FRACTURILE LA COPIL
Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Sf. Maria” - Iasi

Generalităţi
Fractura = discontinuitate produsã de o încărcare deformantă

osoasa ce depăşeşte elasticitatea sau abilitatea
osului de a dispersa forţa aplicată.
Entorsa = leziune traumatică a unei articulaţii provocată de

executarea bruscă a unei mişcări dincolo de
limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare
permanentă a oaselor sau a ligamentelor.
Luxatia = deplasare a două extremități osoase ale unei

articulații antrenând o pierdere a contactului normal
a două suprafețe articulare.
Generalităţi
 forţele actioneazã asupra osului prin mecanism direct şi indirect
 frecvenţa - creşte odată cu vârsta copilului
 20% traumatismele suferite de copii produc leziuni ortopedice:
contuzii, fracturi, entorse, luxatii – prin lipsa de experienta si
de prudenţa
 Tipuri de forte - compresiune, tensiune , forţă rotatorie
Particularitati morfo-functionale ale copilului
 Cartilajul de crestere – punctul cel mai slab al osului → luxatii

traumatice puţine la copil
- el amortizeazã o parte din socul traumatic
leziune ligamentarã fracturã la copil
la adult
 Periostul - gros, rezistent

- funcţional => puternic osteogenic → formarea mai
rapidă a calusului
- neconsolidarea fracturii este o raritate
- este puţin aderent la osul cortical
 Osul - elastic (continut mare de tesut cartilaginos)

 Elementul determinant – CREŞTEREA

 Lungime
 Grosime
 Iniţial – osul – matrice cartilaginoasă
 Apoi - matrice osoasă cu nuclei osoşi

 Diafizar
 Epifizar
 Apofizar
 La nou-născut şi sugar – circulaţie sanghină metafizo-epifizară
 Creşterea şi dezvoltarea sistemului osteo-articular – după legile lui

Volkmann (Delpeche şi Wolf)
 Presiunea pe un cartilaj de creştere încetineşte creşterea
 Dezvoltarea normala impune exercitarea unor presiuni şi

mişcări normale specifice fiecarei articulatii
Particularitati ale consolidarii fracturilor la copil
 Tratamentul fracturilor la copil- DIFERIT !!!
 “Creşterea aranjează totul” ?!?!
 Potenţialul plastic al osului copilului diminuează după vârsta de 12 ani
 Autocorecţia osoasă - este capacitate de remodelare osoasã spontană

a deformărilor reziduale post-fractură
Conditiile de producere a autocorectiei:
• cartilagiul de crestere să mai aibă cel puţin 2 ani de activitate
• fractura sã fie localizatã cât mai aproape de cartilagiul de crestere,

în sau aproape de metafiză
• deformarea să fie localizată în axul principal de mişcare a articulaţiei

învecinate
 Autocorecţia - varsta pacientului
 Fractura diafizara se autocorecteazã mai greu
 Prin autocorecţie se corecteaza majotritatea deplasarilor

 Nu se autocorecteaza rotaţia
 Importanţa cartilajului de creştere
• Fracturi grave - cartilajul de creştere este lezat

• Fracturi mai puţin grave – cele diafizare
 Redorile articulare post imobilizare – sunt de scurtã duratã
 Hipotrofia musculară postimobilizare - slab reprezentata

- se amelioreazã repede
Clasificãrile fracturilor
 după localizarea anatomică a fracturii
 după traseul liniei de fractură

 Dupa gradul de interesare a structurii osoase:

•fracturi complete
•fracturi incomplete - fracturile specifice copilului
 Fractura prin tasare – compresiune

 Fractură în lemn verde
 Deformarea plastică
 Fracturi prin cartilajul de crestere - prezente numai la copil
Clasificarea Salter–Harris (1963)

- este bazată pe relaţia dintre linia de fractură şi fiză
1. prognostic bun
2. reducere ortopedica
•frecventa la copii >10 ani
•prognostic bun
3. fracturã rara - intraarticulara
• tratament chirurgical pt. realizarea congruentei artic.
4. necesita reducere perfecta (intraarticulara) – tratament chirurgical
• apar tulburări de creştere
5. distrugere a cartilajului de crestere – rare, situate in special la tibie, la nivelul gleznei
 după comunicarea cu mediul exterior
 Fracturi închise - oasele nu comunica cu exteriorul

- cele mai frecvente la copil
 Fracturi deschise – când oasele comunică cu exteriorul

- rare la copil
- mai frecvente în accidentele mari
 Clasificarea Gustilo – în funcţie de profunzimea şi gravitatea leziunilor de

ţesuturi moi
• Grd. I
•plaga sub 1cm, fără striviri de parţi moi
• Grd II
•plaga mai extinsă în lungime şi profuzime, dar fără devitalizări
• Grd. III
•contaminare extinsa; fracturi cominutive
•leziuni arteriale si/sau neuromusculare
Particularitati clinice la copilul cu fractura
 Anamneza precara
 Circumstante ambigue
 Nu localizeaza durerea
 Toleranta mare la durere

Simptomatologia
 depinde de tipul fracturii si de gravitatea leziunilor din partile moi
• durere locală - spontan si la mobilizare

• tumefierea locală +/- scurtare
• deformarea regiunii – modificarea axului segmentului de membru

pătrunderea de părţi moi între fragmentele osase
• Leziuni nervoase şi vasculare posibile

Examinarea fizică
 inspecţia pentru observarea deformităţilor, edemelor, echimozelor,

plăgilor
 palparea membrului pe toată lungimea sa pentru a identifica durere,

crepitaţii
 examinarea pulsurilor distale, reumplerii capilare, sensibilitatii, tonusului

muscular, mişcării active a articulaţiilor (nu se fac mişcări pasive dacă
sunt luxaţii sau posibile fracturi)
 examinarea funcţionării tendoanelor şi a integrităţii lor

Principii fundamentale în aprecierea gravităţii
unei fracturi
 Lezarea cartilajului de creştere scurtare
 Lezarea parţială a cartilajului de creştere deviere axială
 Fractura unei epifize instabilitate ligamentară
 Lezarea unei apofize deformaţii
 Reducerea fracturilor care afectează cartilajul de creştere trebuie să fie

impecabilă (A. Dimeglio)
Sindromul Volkmann
= creşterea presiunii tisulare în compartimentele musculare, care

duce la scăderea perfuziei şi moartea tisulară
- edem, durere
- slăbiciune musculară, paralizie, sensibilitate, puls slab, reumplere

capilară distală scăzută
Diagnosticul imagistic al fracturilor
 Radiografia convetionala - din cel putin 2 incidenţe

- la oasele lungi sa cuprinda cel putin o
articulatie
 In fracturile incomplete rgf. comparative
 Rgf. păstrate pana la incheierea tratamentului
 CT – fracturile triplane, fracturile de bazin etc.
 RMN – fracturi de coloana vertebrala

Tratamentul fracturilor la copil
Ortopedic – reducerea şi imobilizarea fracturilor prin mijloace

nesângerânde
Chirurgical – reducere sângerândă, imobilizare chirurgicală prin

osteosinteză
Sechelele fracturilor la copil
prin lezarea cartilajului de creştere

 Scurtarea
prin încălecarea fragmentelor osoase
> 2cm <
 Alungirea
 Angulaţia – 20° (?!) pentru localizările diafizare

 Necesită corecţie – în zona metafizei
- în zona epifizei
- în vecinătatea articulaţiei
 Decalajul axial – TRATAMENT !!!
 Limitarea mişcărilor segmentului de membru

Aparate ghipsate
Criterii de eficienta:
- să nu fie prea strâns, dar nici prea larg

- să depăşească articulaţiile proximală şi distală fracturii - “Legea de aur
Boehler”
- indiferent de forma care se dă aparatului gipsat, se respectă poziţia
funcţională a articulaţiilor, poziţie care să asigure reluarea mobilităţii
articulare în condiţii optime după redoarea post-imobilizare
- aparatul gipsat trebuie să fie solid, dar în acelaşi timp uşor şi, totodată,
realizat estetic
- orice aparat gipsat trebuie supravegheat atent în primele 24-48 ore şi în
zilele următoare pentru a decela o eventuală tulburare vasculară, nervoasă
sau trofică, ca în sdr. de compartiment (dureri intense neameliorate de
analgezice, cianoză, parestezii, edem), situaţie în care aparatul gipsat
trebuie despicat sau chiar înlăturat
- să protejeze reliefurile osoase şi formaţiunile vasculo-nervoase
- să fie menţinut timp suficient, în concordanţă cu tipul de fractură şi
conduita terapeutică decisă
Aparate ghipsate
Aparate ghipsate
Aparate gipsate
COMPLICATII
 Pierderea reducerii
 Redoare articulara după îndepartarea gipsului
 Sindrom algoneurodistrofic
 Cutanate (escare, necroze)
 Maladie trombembolică
 Nervoase
 Vasculare (sindrom de compartiment)

Rasinile
= suport sintetic realizat din fibre de poliester impregnate cu rasina

poliuretanica, ce polimerizeaza la contactul cu apa
Avantaje: greutate redusa, rezistenta crescuta, radiotransparenta,

posibilitate de uscare in cazul contactului accidental cu apa
Dezavantaje: realizare mai dificila, cost crescut, lipsa de aerare a pielii,

retusurile nu sunt posibile, degajarea de vapori de isocianat
in timpul polimerizarii poate duce la reactii alergice

TRAUMATISME OBSTETRICALE
= totalitatea traumatismelor mecanice si chimice (hipoxice), legate de

actul nasterii
 Cauze
 mecanismul naşterii
 talia şi greutatea fătului - macrosomia, disproportia cefalopelvina,

prezentatii anormale, nasteri distocice,
prelungite sau precipitate, prematuritate,
asistenta obstetricala deficitara
Paralizia obstetricală de plex brahial
= paralizie de tip periferic a membrului superior produsă în timpul

naşterii prin elongatia sau ruptura uneia sau a tuturor
rădăcinilor care alcătuiesc plexul brahial
Diagnostic diferenţial
 Fractura de claviculă
 Osteoartrita de umăr
Paralizia obstetricală de plex brahial
Evoluţie
 Forma superioară (C5-C6) – pronostic bun

 Forma inferioară (C7-C8-D1)
– se insoteste de sdr. Claude-Bernard-Horner
- pronostic sumbru
Tratament
 Scop – prevenirea contracturii şi retracţiei
 Kinetoterapie (7-10 zile) şi imobilizare pe atelă
 După varsta de 1 lună - fizioterapie şi vitaminoterapie
 Chirurgical – în stadiul de sechele

Leziuni traumatice obstetricale cranio-cerebrale minore
 Contuzii, plăgi după aplicarea forcepsului
 Bosa sero-sanghină = sânge între scalp şi periost
 Cefalhematomul – fractura tăbliei externe a osului parietal

Leziuni traumatice obstetricale cranio-cerebrale minore
Cefalhidrocelul – fractura ambelor corticale ale parietalului

- vizibilă Rx
- acumulare de sânge şi LCR
- formaţiune parţial reductibilă
- rezoluţie în 2-3 săptămâni/fractură “progresivă“
 Fractura cu înfundare a oaselor calotei

 Fractură în “minge de ping-pong“ - tratament chirurgical
Fracturi obstetricale
Caracteristici
 Raritate – 1%
 Consolidare rapidă (7-10 zile)
 Calus hipertrofic
Membrul superior
 Clavicula
 Diafiza humerală
 Decolare epifizară proximală humerală
Membrul inferior
 Diafiza femurală
 Decolare epifizară proximală

Fracturile La Copil

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fracturile La Copil

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fracturile La Copil

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FRACTURILE LA COPIL

Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Sf. Maria” - Iasi

Fractura = discontinuitate produsã de o încărcare deformantă

Entorsa = leziune traumatică a unei articulaţii provocată de

Luxatia = deplasare a două extremități osoase ale unei

 forţele actioneazã asupra osului prin mecanism direct şi indirect

 Cartilajul de crestere – punctul cel mai slab al osului → luxatii

 Periostul - gros, rezistent

 Osul - elastic (continut mare de tesut cartilaginos)

 Elementul determinant – CREŞTEREA

 Iniţial – osul – matrice cartilaginoasă

 Apoi - matrice osoasă cu nuclei osoşi

 La nou-născut şi sugar – circulaţie sanghină metafizo-epifizară

 Creşterea şi dezvoltarea sistemului osteo-articular – după legile lui

 Presiunea pe un cartilaj de creştere încetineşte creşterea

 Dezvoltarea normala impune exercitarea unor presiuni şi

 Potenţialul plastic al osului copilului diminuează după vârsta de 12 ani

 Autocorecţia osoasă - este capacitate de remodelare osoasã spontană

Conditiile de producere a autocorectiei:

• cartilagiul de crestere să mai aibă cel puţin 2 ani de activitate

• fractura sã fie localizatã cât mai aproape de cartilagiul de crestere,

• deformarea să fie localizată în axul principal de mişcare a articulaţiei

 Importanţa cartilajului de creştere

• Fracturi grave - cartilajul de creştere este lezat

 Redorile articulare post imobilizare – sunt de scurtã duratã

 Hipotrofia musculară postimobilizare - slab reprezentata

 după traseul liniei de fractură

 Dupa gradul de interesare a structurii osoase:

 Fractura prin tasare – compresiune

 Fracturi prin cartilajul de crestere - prezente numai la copil

Clasificarea Salter–Harris (1963)

 după comunicarea cu mediul exterior

 Fracturi închise - oasele nu comunica cu exteriorul

 Fracturi deschise – când oasele comunică cu exteriorul

 Clasificarea Gustilo – în funcţie de profunzimea şi gravitatea leziunilor de

 Toleranta mare la durere

 depinde de tipul fracturii si de gravitatea leziunilor din partile moi

• durere locală - spontan si la mobilizare

• Leziuni nervoase şi vasculare posibile

 inspecţia pentru observarea deformităţilor, edemelor, echimozelor,

 palparea membrului pe toată lungimea sa pentru a identifica durere,

 examinarea pulsurilor distale, reumplerii capilare, sensibilitatii, tonusului

 examinarea funcţionării tendoanelor şi a integrităţii lor

 Lezarea cartilajului de creştere scurtare

 Lezarea parţială a cartilajului de creştere deviere axială

 Fractura unei epifize instabilitate ligamentară

 Lezarea unei apofize deformaţii

 Reducerea fracturilor care afectează cartilajul de creştere trebuie să fie

= creşterea presiunii tisulare în compartimentele musculare, care

- slăbiciune musculară, paralizie, sensibilitate, puls slab, reumplere

 Radiografia convetionala - din cel putin 2 incidenţe

 In fracturile incomplete rgf. comparative

 CT – fracturile triplane, fracturile de bazin etc.

 RMN – fracturi de coloana vertebrala

Ortopedic – reducerea şi imobilizarea fracturilor prin mijloace

Chirurgical – reducere sângerândă, imobilizare chirurgicală prin

prin lezarea cartilajului de creştere

 Angulaţia – 20° (?!) pentru localizările diafizare