Documentul descrie aparatul locomotor uman, inclusiv scheletul, sistemul muscular și sistemul nervos implicat în locomoție. Sunt prezentate diferitele tipuri de locomoție la mamifere în funcție de modul în care calcă.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
343 vizualizări9 pagini
Documentul descrie aparatul locomotor uman, inclusiv scheletul, sistemul muscular și sistemul nervos implicat în locomoție. Sunt prezentate diferitele tipuri de locomoție la mamifere în funcție de modul în care calcă.
Documentul descrie aparatul locomotor uman, inclusiv scheletul, sistemul muscular și sistemul nervos implicat în locomoție. Sunt prezentate diferitele tipuri de locomoție la mamifere în funcție de modul în care calcă.
Documentul descrie aparatul locomotor uman, inclusiv scheletul, sistemul muscular și sistemul nervos implicat în locomoție. Sunt prezentate diferitele tipuri de locomoție la mamifere în funcție de modul în care calcă.
Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 9
Stan Gabriel Andrei
Armeanca Andreea Cătălina
Locomoția este funcția unui organism viu compusă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia organismul se deplasează activ în spațiu. Locomoția organismelor vii este asigurată de un aparat locomotor. La locomoție participă în mod pasiv scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din: Scheletul capului: cuprinde vicerocraniu (oasele feţei: maxilar superior, mandibula) şi neurocraniu (oasele craniului: frontal, temporal, occipital, parietal). Scheletul trunchiului: coloana vertebrală, coaste şi stern Scheletul membrelor Sistemul muscular este alcătuit din: mușchii capului mușchii masticatori, mușchii mimiciimușchii trunchiului mușchii membrelor 1.superioare: biceps brahial, triceps brahial, mușchii antebrațului.2.inferioare: cvadriceps femural, croitor, abductorul lung, mușchii gambei. La mamifere lungimea oaselor membrelor și numărul lor prezintă modificări, reflectând unitatea dintre forma și funcția organelor, ca urmare a adaptării la diferite medii de viață. Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează, în: mamifere plantigrade — calcă pe toată talpa: ariciul, ursul, omul. Viteza de deplasare este mică. mamifere digitigrade — calcă numai pe degete: pisica, lupul. Viteză mare de deplasare. mamifere unguligrade — calcă pe vârful degetelor, dar acestea sunt protejate de o copită. Se constată reducerea numărului degetelor și alungirea lor, fapt ce mărește viteza de deplasare. Paricopitate. Ex. porc, oaie, capră. Imparicopitate. Ex. calul. mamifere acvatice — (foca, delfinul): locomoția se bazează pe ondularea corpului. Reducerea membrelor contribuie la forma hidrodinamică, necesară deplasării în apa. mamifere zburătoare — (liliacul) au falange lungi și subțiri, care susțin membrana aripii. Restul scheletului este format din oase ușoare. De remarcat sternul, mărit, pe care se inseră mușchii pectorali puternici care mișcă aripile. Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară (scobitura din talpă), se lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește centura pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei S (ceea ce îi asigură o rezistentă elastică în poziție verticală). Legătura funcțională mușchi-sistem nervos: ▫ numărul de neuroni care controlează un grup de mușchi corespunde atât volumului mușchilor respectivi, dar mai ales preciziei și fineții mișcărilor respective. De aceea, la om, zonele din aria motoare a scoarței cerebrale care controlează mâinile și limba sunt mai mari decât cele corespunzătoare membrelor inferioare și trunchiului Sistemul nervos somatic, prin structurile sale, integrează organismul în mediul de viață, astfel:-nucleii somato-motori ai trunchiului cerebral comandă mișcări ale trunchiului din regiunea feței, limbii și faringelui- aria motoare a scoarței cerebrale comandă mișcările voluntare ale corpului-nucleii bazali reglează poziția corpului și mișcarea-cerebelul asigură precizia mișcărilor comandate de scoarța cerebrală Este capacitatea aparatului locomotor de a menține stațiunea verticală bipedă (funcția de postură și echilibru) și de a deplasa diferitele sale segmente și întregul corp. Cele două funcții sunt inseparabile și se condiționează reciproc, astfel încât orice postură se menține sau se schimbă printr-o mișcare și orice mișcare pornește de la o postură armonioasă și perfect coordonată.