EXAMINĂRILE PARACLINICE ÎN

GINECOLOGIE
1.EXAMENUL SECREŢIEI VAGINALE

A.Fiziologie: vaginul nu are glande, deci nici secreţie

proprie, termenul corect fiind de examen al conţinutului
vaginal.
B.Conţinutul vaginal:
a) aspect alb-lăptos, asemănător albuşului de ou;
b)cantitate redusă;
c)fără miros;
d) are rolul de a întreţine umiditatea mucoaselor genitale;

e) reprezintă de principiu
 Un transudat al mucoasei vaginale,
 Secreţia cervico-uterină şi
 Flora microbiană saprofită;

f) pH-ul vaginal este acid, prezentând variaţii cuprinse

între 4,5-6,2, şi este dependent de impregnarea
estrogenică.
C.Examenul florei vaginale

a)flora saprofită descrisă de Döderlein (1892) la femeia

adultă este reprezentată de bacilul Döderlein, o
specie Lactobacillus acidophilus, adaptat la biologia
vaginului.

b) factorii de apărare ai vaginului faţă de infecţiile

ascendentesunt:
-bacilii Döderlein,
-glicogenul
-acidul lactic
c)Se descriu mai multe grade de puritate ale secreţiei
vaginale (Mann şi Heurlin)

d)După gradul de puritate, frotiul poate fi:

De gradul I şi II, considerat curat
De gradul III-IV, frotiu “murdar”
D.pH-ul vaginal
a)În general, pH-ul vaginal:
Este între 4,2 şi 5;
Este mai acid în jumătatea inferioară a vaginului
(având un efect bac- tericid);
Este bazic în cea superioară, în special pericervical,
pentru a atrage şi proteja spermatozoizii.
b)În sarcină, pH-ul vaginal scade la 3–3,5.
c)În cursul infecţiilor, pH-ul creşte peste 5, cu excepţia
candidozelor, unde rămâne acid.
E.Evaluarea glerei cervicale
a)Evaluarea cantitativă şi calitativă a glerei cervicale
este folosită în investigaţia sterilităţii.

b)Aprecierea cantităţii globale se face prin examenul cu

valve, completat cu exprimarea colului între valve, prin
care constatăm cantitatea de gleră din canalul cervical
şi calitatea acesteia. Aprecierea mai exactă, pentru
referire la ziua de ciclu, se poate face recoltând glera
prin aspiraţie cu o seringă cu canulă.
c)Pentru aprecierea filanţei glerei, ea se
recoltează cu pensa şi apoi filanţa se exprimă
în centimetri prin deschiderea braţelor pensei,
fiind de 7-8 cm în perioada preovulatorie.

d)Un frotiu din glera cervicală normală

cristalizează sub formă de ferigă; examenul
microscopic evidenţiază puţine elemente
celulare.
F. Testul post coital (Sims-Hűhner)
a)Este testul care probează calitatea
spermatozoizilor, evaluând capacitatea lor de
pătrundere şi supravieţuire în glera cervicală;
b)Testul se efectuează cu 3 zile înaintea datei
estimative a ovulaţiei, la 8-12 ore după un
contactul sexual, recoltând glera din col şi
examinând-o la microscop.
Testul poate fi:

 Negativ: nu se evidenţiază spermatozoizi;

 Deficient: spermatozoizi cu mişcare slabă sau imobili;
 Mediu: 1-5 spermatozoizi pe câmp, cu mişcare
progresivă;
 Bun: între 10 şi 20 de spermatozoizi mobili pe câmp.
2.EXAMENUL CITOVAGINAL HORMONAL

A.Scop
Epiteliul vaginal este un bun receptor hormonal;
examenul citovaginal este un test hormonal calitativ, care
permite evaluarea funcţiei ovariene pe bază de frotiuri
vaginale.
B.Aspecte fiziologice: depind de faza ciclului menstrual
C.Condiţii de efectuare:
a)Evitarea actului sexual şi a toaletei locale cu cel puţin
5 zile înaintea începerii recoltărilor şi pe tot parcursul
lor;
b)Recoltarea se face cu o spatulă din fundul de sac
vaginal lateral, în zilele 10, 14 şi 21 de ciclu.
D.Interpretarea hormonală a frotiurilor constă din
elaborarea unei citograme, din care să rezulte pe
fiecare frotiu variaţiile indicilor cantitativi şi calitativi.

E.Se descriu 4 tipuri de frotiuri:

a)Frotiu normal, în care indicii cantitativi şi calitativi
prezintă variaţii ciclice cu apogeul în ziua ovulaţiei
b)Frotiu hipofoliculinic
c)Frotiu hiperfoliculinic
d)Frotiu de tip atrofic
E.Indicaţiile examenului citovaginal:
Examenul citovaginal este indicat în:
a)Amenoree,
b)Dereglări de flux menstrual ,
c)Sterilitate, etc
3.EXAMENUL CITOLOGIC PENTRU DEPISTAREA
CANCERULUI DE COL

A.Scop: examenul citologic (citologia exfoliativă)

evidenţiază modificările morfologice survenite la
celulele descuamate de pe col, în vederea diagnosticării
precoce a cancerului de col.

B.Tehnicǎ: recoltarea celulelor se face din exocol cu un

tampon, iar din endocol cu ajutorul unei periuţe conice,
care se introduce în canalul cervical, iar celulele se
recoltează prin rotaţie şi apoi se fac frotiuri pe lamă,
care se fixează cu alcool.
C. Papanicolau a introdus sistemul de
clasificare al citologiei cervicale, divizând
modificările celulare în cinci grupe:
a)Clasa I: aspecte normale;
b)Clasa II: citologie atipică, reactivă;
c)Clasa III: citologie atipică sugestivă pentru malignitate;
d)Clasa IV: celule atipice cu suspiciune pentru malignitate;
e)Clasa V: celule maligne.
D.În 1973, Richart propune termenul de
neoplasm cervical intraepitelial sau CIN (1-3)

E.În 1988, Conferinţa National Health Institute din

SUA:
a)Leziuni de grad redus sau Low, LSIL (care
reprezintă CIN 1)
b)Leziuni de grad înalt sau High, HSIL (reprezintă
CIN 2 şi 3).
 ECHIVALENTA INTRE SISTEMUL BETHESDA SI VECHEA
CLASIFICARE A FROTIULUI CITOVAGINAL BABES-
PAPANICOLAU
Pap Clase Descriere Bethesda 2001
I Normal Normal
II Modificari reactive Modificari reactive
Atipii ASC, AGC
Koilocitoza LSIL
III CIN I Displazie usoara LSIL
III CIN II Displazie moderata HSIL
III CIN III Displazie severa HSIL
IV Leziuni suspecte HSIL
V Carcinom in situ Microinvzie (< 3mm)
Invazive (> 3mm)
Modificarile benigne la testul Papanicolau
1. Modificari datorate infectiilor:
– Micoze de tip candidozic
– Trichomonas vaginalis
– Cocobacili
– Gardenerella vaginalis
– Virusul Herpes simplex
– Chlamydia
2. Modificari reactive la testul Papanicolau
– Modificari datoare atrofiei (frotiu atrofic)
– Modificari datorate inflamatiei si reparatiei
– Modificari datorate dispozitivelor intrauterine
(sterilet)
– Modificari datorare contraceptivelor orale
(cresteri usoare are volumului nuclear si prezente
modificari atrofice)
– Modificari datorare radioterapiei
Modificari precursoare canceroase la testul Papanicolau
Clasificare leziuni premaligne ale colului uterin
Pentru diagnostiucl histologic s-a intordus conceptual de CIN
(cervical intraepithelial neoplasia – neoplazie intraepiteliala
cervicala).
CIN I – leziuni interesand o treime din grosimea epiteliului.
CIN II – leziuni interesand doua treimi din grosimea
epiteliului.
CIN III – leziuni interesand toata grosimea epiteliului.
Pentru diagnosticul citologic s-a introdus termenul de SIL
(squamos intraepithelial lesion – leziune intraepiteliala
scuamoasa). In functie de severitate au fost impartite in 2
clase:
LSIL – leziune de grad redus corespund cu CIN I
HSIL – leziune de grad inalt corespunzand CIN II si CIN III
Colposcopia
A.Scop: este o metodă de investigaţie care permite inspecţia
şi studiul colului uterin şi vaginului prin obţinerea unor imagini
mărite de 10-30 ori cu ajutorul unui aparat numit colposcop.

B.Tehnica Se badijonează exocolul cu soluţie de acid acetic

3%, care serveşte la înlăturarea mucusului şi permite
obţinerea unei imagini colposcopice clare, scoţând în
evidenţă reliefurile şi caracterele vaselor; efectul acidului
acetic durează 3-4 minute.

C.Testul Lahm-Schiller.
După efectuarea colposcopiei se procedează la testul
Lahm-Schiller, care constă în badijonarea exocolul cu soluţie
Lugol.
 Colul cu epiteliu pavimentos sănătos se va colora în brun
închis uniform= testul iod-pozitiv, datorită conţinutului bogat
în glicogen, care este iodofil.
În caz de epiteliu pavimentos displazic, cu conţinut redus
de glicogen, vor apărea zone iod-negative, cu aspect de
zone sau insule albe, cu contur net.
În caz de suspiciune de malignizare, se recoltează
obligatoriu biopsie ţintită, prelevată cu ajutorul
colposcopului din locul cel mai sugestiv.

D.Imaginile colposcopice pot să fie:

a)Benigne
b)Displazice
c)Maligne.
I.Colposcopia nu este aplicabilă pentru leziunile situate în
endocol.
Papanicolau LSIL – leziune intraepiteliala scuamoasa
de risc scazut
Include toate modificarile datorate HPV, precum si
modificarile de CIN I.
Criteriile pentru care putem afirma ca avem LSIL:
celulele intermediare au un nucleu de 2-3 ori marit de
volum, conturul nuclear este neregulat.
Koilocitul este o celula de tip intermediar cu modificari
nucleare si care ne sugereaza o infectie cu HPV
(interpretare clinica: daca avem prezente koilocite
inseamna ca avem infectie HPV, daca nu avem koilocite
prezente pe un frotiu citovaginal nu putem afirma
absenta infectiei HPV).
Conduita terapeutica in LSIL
Avand in vedera ca peste 80% din leziuni remit
spontan conduita terapeutica corecta ar fi
urmarirea pacintei din 6 in 6 luni si bineinteles
tratarea patologiei asociate daca ea exista.
Daca timp de 2 ani leziune persista atunci se va
trece la distrugerea ei prin electrocauterizare,
crioterapie sau conizatie indicate daca leziunea a
evoluat.
Papanicolau HSIL – leziune intraepiteliala scuamoasa de risc
inalt
Nucleul este marit de peste 3 ori, iar raportul nucleu citoplasma
este intotdeuna marit, conturul este neregulat, cromatina este
granulara, iar nucleolul este in general absent.

In acest caz conduita terapeutica este colposcopie cu biopsie, iar

in functie de rezultat se va decide asupra urmatorului pas care
poate fi conizatie sau histerectomie daca leziunea se dovedeste a
fi un cancer de col uterin intr-un stadiu mai avansat decat FIGO O
sau daca varsta pacientei este peste 45 de ani si are trecut
obstetrical (sarcini).
Celulele scuamoase atipice: ASC
Clasificarea ASC
– ASC-US cuprinde modificarile sugestive dar insuficiente
pentru LSIL (risc redus de HSIL 5-15%)
– ASC-H cuprinde modificari sugestive dar insuficiente
pentru HSIL (risc crescut de HSIL)

Conduita terapeutica:
– Daca ASC-US: repetare la 6 luni pana la obtinerea a 2
rezultate consecutive negative
– Daca ASC-H: colposcopie cu biopsie.
Celulele glandulare atipice: AGC
– AGC-NOS (fara alta specificatie) prezinta o usoara
variabilitate in ceea ce priveste volulmul si conturul
nucleului.
– AGC-FN (in favoarea neoplaziei) atipii sugesive dar
insuficiente pentru diagnosticul de adenocarcinom.
– Adenocarcinom in situ
 5.HISTEROMETRIA

A.Definiţie: histerometria este o metodă de explorare a

uterului care permite evaluarea dimensiunilor
canalului cervical şi a cavităţii uterine şi precizarea
poziţiei corpului uterin; se efectuează cu ajutorul unei
tije confecţionată din metal sau masă plastică, gradată
în centimetri, curbată la extremitatea distală şi cu
capătul butonat.
B.Indicaţii: pentru aprecierea
a)Dimensiunilor cavităţii uterine,
b)Orientării canalului cervical,
c)Poziţiei uterului, toate înaintea manoperelor endouterine.

C.În mod normal, uterul:

a)Se găseşte în anteversie-flexie;
b)Are dimensiunea histerometrică de 7-8 cm
 2,5-3 cm canalul cervical
 4,5-5 cm cavitatea uterină.
 6.HISTEROSCOPIA

A.Definiţie: histeroscopia este o metodă de explorare

vizuală a cavităţii uterine, după o destindere prealabilă
folosind un mediu:
a)Gazos (bioxidul de carbon)
b)Lichid
B.Indicaţiile histeroscopiei
Explorarea diagnostică histeroscopică se foloseşte în:
a)Tulburări de flux menstrual şi metroragii în climacteriu
b)Sterilitate şi infertilitate etc.
C.Cu ajutorul histeroscopiei:
a)Se poate explora cu catetere permeabilitatea tubară,
b)Se pot dezobstrua orificiile trompelor

D.Contraindicaţiile majore ale histeroscopiei sunt

reprezentate de
a)Procesele inflamatorii
b)Infecţiile intrauterine şi pelviene.
E.Accidente şi incidente
a)Perforaţia uterină:
b)Complicaţii infecţioase ascendente;
c)Complicaţii vasculare (hemoragii prin lezarea
ramurilor vasculare, în special cu histeroscopul
operator).
7.HISTEROSALPINGOGRAFIA

A.Definiţie: histerosalpingografia (HSG) este

examinarea radiologică a organelor genitale
interne, după instilarea unei substanţe de contrast.
B.Examinarea se face în prima săptămână post-
menstrual, nu mai devreme de ziua a treia, de obicei
între zilele 8 şi 12.
Se recomandă folosirea substanţelor hidrosolubile
şi efectuarea mai multor clişee radiologice:
O imagine pe gol
Un clişeu de umplere
Clişeul de umplere completă etc.
C.Aspectul radiologic normal al organelor
genitale interne feminine:
a)Canalul cervical se vizualizează ca un canal
cilindric, în care se evidenţiază canula de instilare, care
poate deforma canalul;
b)Cavitatea uterină
Este de formă triunghiulară, uşor rotunjită, cu
dimensiunile 5/6 cm;
Din coarne pleacă trompele, sinuoase, cu lumen uniform,
mai dilatate în regiunea ampulară şi pavilionară.
D.Aspecte patologice:
a)Canalul cervical filiform, parţial sau total obstruat;
b)Amputarea parţială a cavităţii prin sinechie; absenţa
imaginii uterine se datorează ori obstrucţiei canalului
cervical, ori sinechiei complete a cavităţii;
c)Obstrucţie pe trompe la nivelul coarnelor, pe traseul
trompei sau distal în regiunea pavilionară. Obstrucţia
distală se însoţeşte de dilatarea în diverse grade a
trompei (prin acumularea secreţiilor tubare) aspect numit
hidrosalpinx; dilatarea excesivă se numeşte
sactosalpinx.
 8.ALTE EXAMINĂRI RADIOLOGICE
A.Arteriografia pelviană
B. flebografia uterina
C.Limfografia pelviană
D. Pelvigrafia gazoasă
9.CELIOSCOPIA
A.Definiţie: Celioscopia (laparoscopia) este
vizualizarea cavităţii peritoneale după prealabila
distensie prin crearea unui pneumo-peritoneu folosind
CO2.
Explorarea vizuală se realizează cu ajutorul unui
sistem optic, cu lentile şi ocular iniţial şi cu preluare TV, cu
o video cameră de dimensiuni reduse şi expunere pe
monitor.
B.Primul scop în care se foloseşte celioscopia este
cel diagnostic, putându-se evidenţia:
a)Starea uterului, forma şi volumul său,
eventualele procese patologice;
b)Starea anexelor, trompelor, ovarelor şi
parametrelor;
c)Starea peritoneului visceral şi parietal, eventuale
focare de endometrioză sau aderenţe.
C.Indicaţii
a)În scop diagnostic:
În investigaţia sterilităţii, pentru evaluarea
factorului tubar, ovarian şi peritoneal;
În diagnosticul diferenţial al unor afecţiuni etc.
b)În scop terapeutic:
Intervenţii pe uter.
Intervenţii pe anexe.
Alte intervenţii.
D.Marele avantaj al acestei tehnici este faptul că
este o metodă de intervenţie neinvazivă, care
permite recuperarea rapidă a pacientei, cu
puţine zile de spitalizare.

E.Incidente şi accidente:
a)Insuflaţia pre-peritoneală,
b)Leziuni ale viscerelor abdominale, etc.
 10.EXAMENUL ECOGRAFIC

A.Din punct de vedere tehnic, sondele emiţătoare de

ultrasunete sunt:
a)Externe sau abdominale, care furnizează imagini ale
organelor pelviene transparietal;
b)Interne sau vaginale, care dau detalii de fineţe asupra
structurii organelor genitale interne.
B.Indicaţiile examinării ecografice sunt multiple:
a)Obstetricale:
 Diagnosticul de sarcină,
 Stabilirea vârstei sarcinii,
 Examenul morfologic al fătului etc.
b)Ginecologice:
Evidenţierea tumorilor uterine,
Evidenţierea tumorilor chistice şi solide de ovar
etc.
 11.BIOPSIA DE ENDOMETRU
A.Definiţie: biopsia de endometru constă în evacuarea
endometrului cu ajutorul unei canule special concepute
(ex. canula Novak) sau cu o chiuretă de dimensiuni mici,
iar materialul obţinut, examinat microscopic, furnizează
informaţii utile în diagnosticul:
a)Sterilităţii,
b)Hiperplaziei de endometru,
c)Stărilor precanceroase,
d)Tumorilor uterine (fibrom uterin).
 12.DETERMINAREA TEMPERATURII BAZALE

A.Principiu
a)Aceastã metodã are la bază efectul fiziologic al
apariţiei secreţiei de progesteron după ovulaţie, în
momentul începerii funcţionării corpului galben ovarian.
b)Unul dintre primele semne de activitate a corpului
galben este efectul hipertermizant central al
progesteronului, care face ca temperatura corpului sã
crească cu până la 1/2 de grad, deci peste 37 de
grade.
B.Tehnica de înregistrare a temperaturii bazale
a)Pentru înregistrarea temperaturii bazale,
aceasta se începe imediat după oprirea fluxului
menstrual, folosind o fişǎ specială sau una
întocmitǎ de femeia care îşi măsoară
temperatura.
b)În principiu, se notează pe coloane paralele
zilele lunii şi zilele de ciclu menstrual, notând cu 1
prima zi de menstruaţie.
c)În a treia coloanǎ se notează temperatura bazalã:
 Măsurarea temperaturii se face:

-cu un termometru, acelaşi tot timpul determinării,

-dimineaţa la trezire înainte de a coborî din pat,
-intravaginal, intrarectal sau intrabucal timp de 5 minute,
după ce termometrul a fost adus la 36 de grade.
 Temperatura se notează cu diviziuni, iar dacă nivelul
coloanei se opreşte între douǎ diviziuni, se va înregistra
diviziunea inferioarã.
 Dacǎ femeia lucrează noaptea, temperatura se poate
măsura după ce se odihneşte cel puţin 4 ore.
C.Curba normală a temperaturii bazale (TB) are de obicei următorul aspect:
a)Valorile înregistrate până în ziua 10-11 sunt situate
sub 37 de grade;
b)În mod frecvent se remarcã o scădere faţã de valorile
anterioare în zilele 12-13;
c)Cu începere din ziua a 14-a, temperatura creşte peste
37 grade şi se menţine la acest nivel până la
debutul menstruaţiei următoare. Aceastã creştere se
numeşte "defazaj" termic.
D.Curba TB poate avea unele aspecte caracteristice unor
situaţii patologice:
a)Defazajul TB are loc, dar temperatura după o zi sau
douã scade la valorile anterioare: situaţia se numeşte
deficit de corp galben şi are semnificaţia funcţionãrii
deficitare a acestuia;
b)Defazajul TB se produce mai târziu, zilele 24-25 de
exemplu, situaţie numitã ovulaţie tardivã;
c)Defazajul termic nu se produce, curba TB este liniarã,
cu mici oscilaţii, dar nu trece ferm peste 37 de grade:
situaţia se numeşte anovulaţie şi dovedeşte cã ovulaţia
nu a avut loc.
 13.PUNCŢIA FUNDURILOR DE SAC VAGINALE

A.Scop: puncţia fundului de sac peritoneal Douglas este

o metodă de explorare tradiţională în ginecologie
deoarece acesta este punctul decliv al cavităţii
peritoneale, unde se adună transudatele sau sângele din
hemoragiile intraperitoneale şi eventualele supuraţii.
Această manoperă poate aduce contribuţii la
precizarea diagnosticului în multe afecţiuni ginecologice:
a)Sarcină extrauterină,
b)Abces în Douglas,
c)Chist ovarian sau hematic rupt etc.
B.Pe lângă valoarea sa diagnostică, are şi un
rol terapeutic:
a)Puncţionarea tumorilor cu evacuarea conţinutului lor,
b)Evacuarea colecţiilor,
c)Terapia locală cu antibiotice etc.
C.Tehnica:
a)După aseptizarea vaginului, se prinde buza
posterioară a colului cu o pensă de col şi se trage în sus,
pentru a se pune în tensiune fundul de sac;
b)Se puncţionează pe linia mediană înapoia şanţului
care marchează reflectarea mucoasei cervicale pe
vagin.
D.Există şi o altă variantă a puncţiei ţintite: după
reperarea tumorii, sub control ecografic sau puncţie
ghidată pe mână, folosind. un trocar adecvat cu
mandren.
 14.BIOPSIA SIMPLĂ
A.Biopsia poate fi practicată la nivelul:
a)Vulvei,
b)Vaginului,
c)Colului uterin; pentru colul uterin, precizarea
locului de elecţie al biopsiei se poate face prin:
Colposcopie,
Testul Lahm-Schiller,
Testul cu acid acetic.
B.Tehnica biopsiei trebuie să fie variată şi adaptată fiecărui caz în parte:
a)Biopsia cu pensă tip Douaz-Faure: după o bună expunere a colului şi aseptizarea lui, acesta se
prinde cu o pensă de col în vecinătatea zonei de biopsiat, iar din pliul format se recoltează cu
pensa de biopsie un fragment de circa 5 mm grosime.
b)Biopsia cu bisturiul este superioară celei obţinute cu pensa de biopsie deoarece permite
obţinerea unui eşantion mai din profunzime; pentru hemostază se pun câteva puncte de sutură
sau cauter.
c)Biopsia prin conizaţie permite obţinerea, în
fragmentul biopsic, atât a zonei de joncţiune
scuamocilindrice, cât şi a unei porţiuni din
mucoasa exocervicală; se aplică în cazurile
de:
 Suspiciune clinică de neoplasm cervical,
 Sângerări anormale, fără o cauză evidentă a
femeilor în menopauză,
 Frotiuri suspecte de neoplasm, dar cu mucoasa
exocervicală de aspect normal.
 16.DOZĂRILE HORMONALE
A. determinarea 17-hidroxiprogesteronului
–Recomandări: evaluarea hirsutismului şi/sau
infertilităţii; evaluarea anumitor tumori
suprarenaliene sau ovariene cu activitate
endocrină1.
Femei – faza foliculară 0.1-0.8
– 0.6-2.3
– postmenopauză 0.13-0.51
DHEA-S (Sulfat)
DHEA-S este un hormon steroid sintetizat dintr-un precursor de
colesterol în corticosuprarenală împreună cu cortizolul, sub controlul
ACTH şi al prolactinei.
Determinarea sa se foloseşte în diagnosticul amenoreei, infertilităţii,
hirsutismului, pentru identificarea sursei excesive de androgeni (în
hirsutism şi/sau virilizare), sindromul Stein-Leventhal (sindromul
ovarelor polichistice), afecţiuni ale corticosuprarenalei, dar şi pentru
a exclude tumorile producătoare de androgeni

1-12 luni 3.4-123 25-34 ani 98.8-340

1-4 ani 0.47-19.4 35-44 ani 60.9-337
5-9 ani 2.8-85.2 45-54 ani 35.4-256
10-14 ani 33.9-280 55-64 ani 18.9-205
15-19 ani 65.1-368 65-74 ani 9.4-246
20-24 ani 148-407 >=75 ani12-154
Prolactina este secretată de hipofiza anterioară şi
eliberată episodic.
Recomandări pentru determinarea prolactinei: diagnosticul
ciclurilor anovulatorii, a dereglărilor ciclului menstrual, a
amenoreei şi galactoreei hiperprolactinemice, infertilităţii,
suspiciunilor de tumori hipofizare (microadenoame şi
macroadenoame) şi mamare.
>18 ani 127-637
- nu există o periodicitate legată de ciclul menstrual, cu
excepţia unei creşteri uşoare la mijlocul ciclului.
- in cursul sarcinii se înregistrează creşteri progresive
atingându-se în trimestrul III concentraţii de 15-20 de ori
mai mari faţă de nivelul iniţial.
Valori de referinţă sarcină:
trimestrul 1: 189 – 4051 mUI/mL
trimestrul 2: 953 – 5636 mUI/mL
trimestrul 3: 1107 – 7390 mUI/mL
Postpartum valorile prolactinei se normalizează în 4-6 săptămâni.
Suptul determină creşteri prompte ale concentraţiei de prolactină,
însă nivelurile bazale de prolactină în perioada de lactaţie nu sunt
semnificativ crescute.

Valori critice – >5000 mUI/mL – un indicator foarte probabil de

prolactinom.
 FSH şi LH sunt secretaţi pulsatil de hipofiza anterioară, ca
răspuns la eliberarea intermitentă de gonadotropin releasing
hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul sanguin al
hormonilor gonadotropi este controlat de hormonii sexuali
(estrogen, progesteron, testosteron etc.) prin feedback negativ pe
hipotalamus
La femei valorile sunt variabile în funcţie de perioada ciclului
menstrual:
Faza ciclului menstrual Valori (mUI/mL)
• faza foliculară 3.5-12.5
• faza ovulatorie 4.7-21.5
• faza luteală 1.7-7.7
• postmenopauză 25.8-134.8
Recomandări pentru determinarea FSH : elucidarea
disfuncţiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadic (în
principal pentru diagnosticul diferenţial între insuficienţa
ovariană primară şi deficitul de stimulare ovariană),
ovarul polichistic, tulburări menstruale (inclusiv
amenoreea), definirea fazelor ciclului menstrual în cursul
evaluării infertilităţii, evaluarea sindromului menopauzal.
La femei nivelul de LH variază şi în funcţie de fazele ciclului
menstrual:

Faza ciclului menstrual Valori (mUI/mL)

• faza foliculară 2.4-12.6
• faza ovulatorie 14.0-95.6
• faza luteală 1.0-11.4
• postmenopauză 7.7-58.5
Recomandări pentru determinarea LH: elucidarea disfuncţiilor axului
hipotalamo-hipofizo-gonadal (în principal pentru diagnosticul
diferenţial între insuficienţa ovariană primară şi deficitul de stimulare
ovariană), boala ovariană polichistică (sindrom Stein-Leventhal),
clarificarea cauzelor de amenoree, boli congenitale cu aberaţii
cromozomiale (ex. sindromul Turner), diagnosticul şi tratamentul
infertilităţii, secreţie ectopică de LH de către un neoplasm, sindrom
menopauzal.
Progesteronul este un hormon steroid produs de
celulele corpului galben ovarian, iar în timpul sarcinii
de căre placentă.
Recomandări pentru determinarea progesteronului:
detectarea ovulaţiei şi urmărirea fazei luteale, stabilirea
formării şi funcţionării corpului galben, stabilirea
statusului funcţional al corpului galben la pacientele cu
infertilitate, funcţionarea placentei pe parcursul sarcinii,
testarea funcţiei ovariene, tumori ovariene, chisturi
ovariene, iminenţa de avort, moarte fetală, toxemie de
sarcină. Nivelurile serice de progesteron împreună cu
beta-HCG permit diferenţierea sarcinii uterine normale
de sarcină ectopică sau sarcină uterină anormală.
Femei
• faza foliculara0.18 – 2.84
• faza ovulatorie0.38 – 38.
• faza luteala5.82 – 75.9
• postmenopauza<0.16* – 0.4

Prepubertar: 0.3-1.8 nmol/L

• Trimestrul I de sarcină: 35 – 141 nmol/L
• Trimestrul II de sarcină: 80.8 – 264 nmol/L
• Trimestrul III de sarcină: 187 – 681 nmol/L
SHBG (sex hormone binding globulin) este o proteină plasmatică
ce leagă specific androgenii şi estradiolul circulant. Este
sintetizată de celulele hepatice şi eliberată în circuitul sangvin,
unde are un timp de înjumătăţire de cca. 7 zile. Secreţia sa este
controlată de nivelurile circulante de androgeni şi estradiol.
Recomandări pentru determinarea SHBG – interpretarea corectă
a concentraţiilor de testosteron şi estradiol, investigarea balanţei
estro-androgenice în disfuncţiile gonadele şi sexuale, evaluarea
efectelor tisulare ale hormonilor care reglează concentraţia de
SHBG, evaluarea rezistenţei la insulină şi a riscului cardiovascular
Femei 20-49 ani (care nu sunt gravide) 32.4 – 128
Femei >50 ani 27.1 – 128
Testosteron:La femei se produc cantităţi mult mai mici
de testosteron şi dihidrotestosteron. Ovarele şi
glandele suprarenale au o contribuţie mică în ceea ce
priveşte sinteza de androgeni, cea mai mare parte
din cantitatea de testosteron produsă la femei
rezultând în urma conversiei periferice a altor steroizi.
In concentraţii fiziologice androgenii nu au efecte
specifice la femei, însă în cazul în care se produc
creşteri ale acestui hormon (hiperandrogenemie), apar
manifestări de hirsutism (pilozitate în exces cu
distribuţie masculină) sau chiar de virilizare (la
hirsutism se adaugă creşterea masei musculare,
alopecie androgenică, acnee, îngroşarea vocii,
mărirea clitorisului).
La femei: hirsutism, anovulaţie, amenoree sau virilizare
(cauze posibile: sindromul ovarelor polichistice, tumori
ovariene virilizante, tumori corticosuprarenaliene sau
sindroame adrenogenitale);
0-1 luna 0-10
2-12 luni 0.42-0.62
1-5 ani 0-0.349
6-10 ani 0.07-0.87
11-13 ani 0.1-2.5
14-17 ani 0.24-2.71
Adult 0.22-2.9
Analize pentru diagnosticarea infectiilor
Chlamydia trachomatis: Anticorpi IgG si IgA
Citomegalovirus: Anticorpi IgG si IgM, aviditate IgG
Toxoplasma gondii: Anticorpi IgG si IgM, aviditate IgG
Virusul herpetic 1 si 2: Anticorpi IgG si IgM
Virusul rubeolei: Anticorpi IgG si IgM, aviditate IgG
Virusul rujeolei: Anticorpi IgG si IgM
Treponema pallidum: Anticorpi IgG si IgM, V.D.R.L.
AMH – membru al familiei factorului de
transformare a creşterii β (TGF-β), denumit şi
substanţa inhibitorie mülleriană –AMH exercită un
efect inhibitor atât asupra recrutării foliculilor
primordiali cât şi asupra răspunsului foliculilor de
creştere la hormonul foliculo-stimulant FSH
Recomandări pentru determinarea AMH
– evaluarea potenţialului de fertilitate
– evaluarea fenomenului de îmbătrânire ovariană:
– valoare predictivă asupra debutului menopauzei:
– evaluarea sindromului ovarelor polichistice:.
– diagnosticul şi monitorizarea pacientelor cu
tumori ale granuloasei ovariene secretante de AMH;
Femei:
20-24 ani: 1.66-9.49 ng/mL
25-29 ani: 1.18-9.16 ng/mL
30-34 ani: 0.672-7.55 ng/mL
35-39 ani: 0.777-5.29 ng/mL
40-44 ani: 0.097-2.96 ng/mL
45-50 ani: 0.046-2.06 ng/mL
Au fost stabilite de asemenea intervale de referinţă pentru paciente cu sindromul
ovarelor polichistice (149 femei testate): 2.41-17.1 ng/mL.
Estimarea rezervei ovariene AFC 0-7 AFC 8-15 AFC>15 N

Au fost stabilite 3 grupuri AFC: AMH ≤ 0.681 ng/mL 43 (63.2%) 22 (32.4%) 3 (4.4%) 68

– scăzut: 0-7 foliculi 0.681 ng/mL < AMH ≤2.27 ng/mL 20 (12%) 95 (56.9%) 52 (31.1%) 167

– mediu: 8-15 foliculi AMH >2.27 ng/mL 3 (1.4%) 52 (24.1%)

161
(74.5%)
216

– crescut: > 15 foliculi N 66 169 215 451

Antigenul CA 125, o glicoproteină cu greutate moleculară de
220kD, este prezent în epiteliul următoarelor organe: ovar,
pancreas, vezică biliară, stomac, bronhii, rinichi, colon. De
asemenea se găseşte în cantităţi crescute în lichidul amniotic,
laptele matern şi în serul femeilor gravide1
Indicaţii absolute: diagnosticul, tratamentul şi aprecierea
prognosticului în cancerul ovarian. În prezenţa unei mase tumorale
pelvine poate face distincţia între un proces benign şi o afecţiune
malignă. La pacientele cu antecedente heredo-colaterale de cancer
ovarian sau mamar se recomandă determinarea CA 125 la fiecare
6 luni, împreună cu efectuarea anuală a ecografiei transvaginale,
pentru detectarea precoce a cancerului ovarian
Valori de referinţă – <35 U/mL
În concluzie, determinarea HE4 prezintă următoarele
indicaţii clinice:
- monitorizarea evoluţiei bolii şi a recurenţelor la
pacientele având cancer ovarian epitelial;
- împreună cu CA 125, estimarea riscului de cancer
ovarian epitelial la femeile pre-menopauză şi post-
menopauză care prezintă masa pelvină.

Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor

Femei adulte: ≤140 pmol/L

Pentru estimarea riscului de cancer ovarian epitelial a fost dezvoltat un
algoritm – ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm) – ce ia în
considerare valorile preoperatorii de HE4 şi CA 125 precum şi statusul de
pre- sau postmenopauză. Algoritmul calculează probabilitatea de a
depista un proces ovarian malign la intervenţia chirurgicală pentru o masă
pelvină.

Femei premenopauză:
Scor ROMA ≥ 11.4% = risc crescut de a depista cancer ovarian epitelial
Scor ROMA < 11.4% = risc scăzut de a depista cancer ovarian epitelial
Femei postmenopauză:
Scor ROMA ≥ 29.9% = risc crescut de a depista cancer ovarian epitelial
Scor ROMA < 29.9% = risc scăzut de a depista cancer ovarian epitelial
CA 15-3 este o glicoproteină transmembranară a cărei sinteză este
codificată de gena MUC1.

Principala utilitate a determinării acestui marker este monitorizarea

tratamentului şi a evoluţiei bolii în cancerul mamar. Astfel:
• CA 15-3 este util pentru depistarea precoce a recurenţei tumorale la
pacienţi trataţi anterior pentru carcinom mamar stadiile II şi III, fără semne
clinice de activitate a bolii; nivelurile crescute de CA 15-3 la un pacient cu
neoplasm mamar indică cu mare probabilitate prezenţa metastazelor;
• scăderea nivelurilor serice de CA 15-3 este un indicator de răspuns
terapeutic, în timp ce persistenţa nivelurilor crescute se asociază cu
progresia bolii şi răspuns inadecvat la terapie;
• determinarea combinata de CA 15-3 şi CEA poate creşte sensibilitatea
detecţiei recurenţei tumorale; determinările seriate pot fi utile în detectarea
precoce a metastazelor osoase şi hepatice2;3.
Valori de referinţă1 – <25 U/mL.
Nu se recomandă determinarea CA 15-3 pentru screening-ul,
diagnosticul sau stadializarea cancerului mamar din următoarele
motive:

• tumorile mamare localizate rareori sunt însoţite de creşterea

nivelului CA 15-3;
• creşteri ale marker-ului se pot înregistra şi în alte condiţii clinice:
* tumori maligne non-mamare: adenocarcinoame pancreatice,
pulmonare, ovariene, hepatice;
* afecţiuni benigne: mamare (mastopatie, fibroadenom),
hepatice (hepatită, ciroză)
CA 19-9 este un gangliozid a cărui sinteză este condiţionată
de prezenţa antigenelor de grup sanguin Lewis
Indicaţii relative: diagnosticul şi monitorizarea cancerului
colorectal (al doilea marker după CEA) şi ovarian (al doilea
marker după CA 125
Valori de referinţă – <27 U/mL3.
CA 19-9 se poate pozitiva şi în afecţiuni benigne, în special boli
inflamatorii ale intestinului, ciroză, dar şi în boli autoimune:
poliartrita reumatoidă (33%), lupus eritematos sistemic (32%) şi
sclerodermie (33%)3