Rezolvare Teme
Rezolvare Teme
Rezolvare Teme
1
Întrebări de control:
1) Anatomia şi histologia pielii: epiderma, derma, hipoderma. Anexele pielii: părul, unghiile, glandele
sebacee, glandele sudoripare. Fiziologia pielii (funcţiile ei). Biochimia pielii.
2) Descrieţi leziunile morfologice primare (definiţie, mecanisme de dezvoltare, varietăţi, exemple clinice):
macula, papula, tubercul, nodul, vezicula, bula, pustula, urtica;
3) Descrieţi leziunile morfologice secundare (definiţie, mecanisme de dezvoltare, varietăţi, exemple
clinice): scuama, crusta, eroziunea, ulceraţia, fisura, excoriaţia, lichenificarea, pigmentarea (hipo- și
hiper-), cicatricea, vegetaţia;
4) Modificările pato-histo-morfologice cutanate: hiperkeratoza, parakeratoza, acantoza, acantoliza,
spongioza, granuloza, distrofia vacuolizantă, distrofia balonizantă, papilomatoza etc.
5) Principii generale de diagnostic şi tratament în dermatologie.
Definiţie: rozaceea este o dermatoză inflamatorie cronică, caracterizată prin eritem difuz al feţei (iniţial
episodic, apoi permanent), telangiectazii, leziuni papulopustuloase, localizate cu predilecţie la nivelul
nasului, obrajilor, partea centrală a frunţii şi bărbie.
Epidemiologie: adulti intre 30-50 ani, dar poate să apară şi la o varstă mai precoce; este mai frecventă la
persoanele cu pielea mai deschisă la culoare; mai frecvent sexul F dar complicaţiile de tip rinofima sunt
mai des intalnite la bărbaţi; in evoluţie observandu-se perioade de remisiune ce alternează cu perioade de
exacerbare a simptomatologiei, care intr-un final pot duce
la rinofimă, facies leonin, keratită.
Etiopatogenie Cauza apariţiei rozaceei este necunoscută. Principalii factori incriminaţi in declanşarea
-alimentari şi digestivi – bolnavii cu rozacee fac mai uşor flush (inroşire) ca răspuns la unii stimuli
alimentari, precum alimente condimentate, fierbinţi, alcool; totodată, mai multe tulburări digestive
(gastritele, duodenitele, colecistitele, etc.) sunt bănuite a avea un rol important in patogenia bolii;
- farmacologici – in producerea eritemului par a fi implicaţi diferiţi mediatori,
precum substanţa P, histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandinele, etc;
- infecţioşi – microorganismele de la nivelul pielii nu par a avea un rol major in patogenie, cu excepţia
acarianului Demodex folliculorum, care poate agrava o rozacee deja instalată; de asemenea, există o
legatură intre rozacee şi Helicobacter pylori, ce determină infecţia tractului digestiv;
- climatici – expunerea la condiţii climatice extreme (temperaturi joase sau ridicate, vantul puternic) poate
induce un grad de afectare vasculară cu rol in declanşarea rozaceei;
- imunologici – au fost puse in evidenţă depozite de imunoglobuline şi complement la joncţiunea dermo-
epidermică ca răspuns imunologic anormal faţă de alterarea fotoindusă a colagenului tip IV;
- vasculari – topografia rozaceei se suprapune cu ariile de drenaj ale venei faciale şi ale afluenţilor săi,
moment ce poate fi explicat printr-o reglare defectuoasă a circulaţiei venoase faciale;
- psihologici – pacienţii cu rozacee sunt, de obicei, deprimaţi, neurotici; se pare,
insă, că aceste manifestări sunt rezultatul şi nu cauza rozaceei.
Clinic
Rozacee, gradul I:
- prerozaceea; eritemul tranzitor – flush; episoade temporare de congestie facială, favorizate de alcool,
băuturi calde, tahifagie sau emoţii;
- rozaceea eritemato-telangiectazică; eritemul persistent şi teleangiectazic –cuperoza facială.
Rozacee, gradul II:
- rozaceea papuloasă, pustuloasă şi/sau papulo-pustuloasă – apare după ani de zile; prezintă elemente
papulo-pustuloase foliculare, mai puţine decat in acneea vulgară; nu apar comedoanele; sunt atinse
conjunctivele – bulbară şi palpebrală, care devin congestionate şi prezintă telangiectazii.
Rozacee, gradul III:
- rozaceea fimatoasă; stadiul de noduli şi plăci hiperplazice; rinofima (nas mare,boselat, roşu); mai rar –
gnatofima, blefarofima, otofima; forma hipertrofică se constată de obicei la B și e indusă de tulburări ale ț.
Conjunctiv; rinofima e atribuită infecției cu Klebsiellla rhinoscleromatis.
Diagnostic de laborator:
- depistarea artropodului Demodex folliculorum in pustulele de la nivelul feţei;
- explorări gastrointestinale, inclusiv identificarea infecţiei cu Helicobacter pylori;
- histopatologie – pentru excluderea lupusului eritematos şi a sarcoidozei.
Tratament
Pentru uz sistemic se indică cicline (tetraciclină, doxiciclină, minociclină) sau macrolide (eritromicină,
roxitromicină, claritromicină), derivaţi de 5-nitroimidazoli (metronidazol). In formele severe putem apela
la retinoizi aromatici (isotretinoin). Cat priveşte tratamentul local, de preferinţă sunt loţiunile sau mixturile
(0,5-2-3-5%) cu sulf, rezorcină, ihtiol, etc. De asemenea, pot fi administrate creme fotoprotectoare, inclusiv
cu acid azelaic 15%, antibiotice (eritromicină, clindamicină) in mixturi sau geluri 0,5-5%. Răman la
ordinea zilei cremele sau gelurile cu antiprotozoice (metronidazol), ketoconazol 2%, piritionat de zinc
0,2%.
Recent a apărut o nouă gamă de produse dermatocosmetice (Ruboril şi Metroruboril), care a revoluţionat
tratamentul rozaceei. Avand trei principii active vegetale (Escin, Ficaria extract, Mimosa Tenuiflora
extract), Ruboril ameliorează circulaţia cutanată deficitară, decongestionand epidermul. Crema oferă o
toleranţă cutanată excelentă şi asta datorită modului confortabil de administrare – se aplică dimineaţa şi
seara, in monoterapie. Astfel, Ruboril reprezintă soluţia ideală pentru tratamentul eritrozei, cuperozei şi
rozaceei uşoare. In comparaţie, Metro-ruborilul conţine şi metronidazol, fiind produs de referinţă pentru
tratamentul pentru rozaceea papulo-pustuloasăcu demodecidoză.
Pentru combaterea telangiectaziilor se foloseşte electrocoagularea fină, iar pentru cazurile de rozacee
hiperplazică şi hipertrofică (rinofima) – electrocoagulare, dermabraziune sau laser-CO2; de altfel, in aceste
forme fimatoase de rozacee, unicul tratament medicamentos eficient este terapia generală cu retinoizi
aromatici (isotretinoin sau acitretin).
Profilaxie
- ingrijirea pielii – se vor folosi numai săpunuri, loţiuni şi produse cosmetic pentru piele sensibilă, ce nu
sunt abrazive şi nu inchid porii (noncomedonogenice);
- folosirea cremelor fotoprotectoare cu spectru larg – blocheaza UVA/UVB şi razele infraroşii, avand
factor de protecţie solară mai mare de 15;
- ingrijirea ochilor – se vor aplica, de cateva ori pe zi, comprese călduţe, apoi se vor spăla uşor pleoapele cu
un produs special pentru ochi; se pot folosi lacrimi artificiale dacă ochii sunt uscaţi;
- identificarea trigger-ilor – este indicată folosirea unui jurnal zilnic in care pacienţii să-şi noteze toţi
factorii ce declanşează eritemul facial, astfel fiind mai uşor să-i evite;
- reducerea stresului, dietă echilibrată, exerciţii fizice regulate;
- diminuarea consumului de alcool, condimentelor şi băuturilor fierbinţi;
- exerciţiile fizice trebuie efectuate in incăperi răcoroase, pe perioade scurte de timp, cu intensitate mai
mică; vara se recomandă ca acestea sa fie effectuate dimineaţa;
- iarna se vor folosi creme hidratante, care imipedică pielea să se usuce; se recomandă folosirea fularului
aplicat peste pomeţi şi nas pentru a proteja pielea de ger si vant;
- evitarea băilor execesiv de fierbinţi şi a saunelor; se vor folosi doar pro
3) Herpesul simplex: definiţie, etiopatogenie, tablou clinic, diagnostic şi tratament;
Definiţie: este o viroză cutaneo-mucoasă provocată de Herpes Simplex Virus (HSV), caracterizată prin
persistenţa şi latenţa infecţiei, cu multiple reactivări, iar clinic prin manifestări variate, de la forme
localizate pană la herpesul generalizat.
Etiopatogenie (HSV) face parte din familia Herpesviridae, subfamilia α. Virionul are dimensiuni intre 110-
130 nμ., este format dintr-o capsidă compusă din 162 de capsomeri, care conţine un genom format din
ADN cu aproximativ 80 de gene. Acest virus are două tipuri antigenice (HSV-1 şi HSV-2), care avand un
grad mare de asemănare, se deosebesc prin unele criterii structurale şi epidemiologice. HSV tipul I,
afectează preponderent zona facial-bucală; se transmite prin contact direct ori salivă, fiind utilizate
aceleaşi obiecte pentru băut si mancat. HSV tipul II, afectează electiv zona genitală; se transmite, de obicei,
prin contact sexual, mai rar in timpul naşterii cu afectarea nou-născutului. Este de menţionat, că replicarea
virala nu este insoţită totdeauna de leziuni, astfel contaminarea fiind posibilă şi de la persoane infectate
care nu au manifestări clinice. După contaminare survine o perioadă de incubaţie, care durează 3-21 zile, in
medie 6 zile. Apoi, in marea majoritate a cazurilor primoinfecţia derulează asimptomatic, mai rar avand
semne clinice manifeste cu o evoluţie de 2-3 săptămani. După primoinfecţie virusul prin nervii senzitivi se
cantonează in ganglionii senzitivi regionali, unde rămane in stare latentă. Anticorpii circulanţi care apar
după primoinfecţie nu oferă protecţie pentru prevenirea recidivelor, iar virusul cantonat in citoplasma
neuronilor este inaccesibil pentru preparatele antivirale. In anumite condiţii (in caz de febra, indigestie,
traume psihice, stres, menopauza, etc,) virusul se activează, se replică active şi migrează de-a lungul
axonilor nervoşi in ţesutul cutaneo-mucos respectiv locului de primoinfecţie, unde printr-un efect
citopatogen induce apariţia recurenţelor clinice.
Clinic
Debutul este acut, cu apariţia veziculelor grupate in buchet pe fond eritematos, insoţite de senzaţii de arsură
in zona afectată. Veziculele se rup in scurt timp cu formarea eroziunilor policiclice, care frecvent sunt
acoperite de cruste seroase. In mod normal, epitelizarea se produce in 7-14 zile, iar in cazul de
primoinfecţie durata este mai indelungată. Localizarea predilectă a leziunilor este pe buze (herpes labialis),
mucoasa cavităţii bucale (herpes bucalis), obraji (herpes facialis), aripile nasului (herpes nazalis), cornee
(herpes cornealis), organe genitale (herpes genitalis
Forme clinice
Primoinfecţia herpetică – se caracterizează prin evoluţie mai indelungată, manifestări cutaneo-
mucoase mai extinse, limfadenopatie regională, semen clinice generale frecvente şi uneori chiar
generalizarea procesului cu un pronostic nefavorabil.
Herpes oro-labial – mai frecvent este realizat de HSV tipul I. Contaminarea se produce cel mai des
la copii cu varste cuprinse intre 6 luni şi 6-8 ani (uneori mai tarziu). Gingivo-stomatita acută este
forma clasică de primoinfecţie herpetică bucală. Debutează brusc cu semne generale de febră,
vomă, sialoree, disfagie s.a. Erupţiile sunt localizate pe mucoasa bucală, mai rar pe faringe şi
amigdale. Iniţial apar vezicule, care ulterior se transformă in eroziuni mici cu contur policiclic,
acoperite de un strat albicios. Adesea procesul cutanat este insoţit de adenopatii cervicale,
submaxilare şi submandibulare. Evoluţia este benignă, durerile dispar după o săptămană, iar
leziunile regresează in 2-3 săptămani.
Herpes genital – este produs de HSV tipul II in marea majoritate a cazurilor. La femei infecţia se
localizează, cel mai frecvent, pe colul uterin sau evoluează sub formă de vulvo-vaginită cu erupţii
dureroase veziculo-edematoase, care ulterior formează eroziuni policiclice. Uneori se notează
exulcerarea leziunilor cu obextindere pe tegumentul regiunii pubiene, inghinale, coapse, fese,
perianal. Poate fi prezentă adenopatia inghinală şi disuria. Regresiunea se produce spontan in 2-3
săptămani. La bărbaţi evoluţia clinică este mai blandă decat la femei. Apar vezicule pe gland,
prepuţ şi teaca penisului, mai rar la nivelul scrotului, care evoluează rapid spre eroziuni policiclice,
mai rar spre ulceraţii confluente, inconjurate de un halo inflamator. Regresiunea se produce in 2-3
săptămani. Afectarea rectală şi anală pot fi sediul manifestărilor primoinfecţiei la ambele sexe. Sunt
prezente dureri ano-rectale, uneori tenesme cu scurgeri sangerande, parestezii sacrate, disfuncţii
sexuale in urma afectării plexului sacrat.
Keratoconjunctivită – localizare unilaterală cu evoluţie acută. Este asociată de limfadenopatie
preauriculară. Se manifestă printr-o conjunctivită purulentă cuedem palpebral şi buchete de vezicule
periorbitale pe fond eritematos. Uneori poate duce la ulceraţii sau opacităţi corneene.
Herpes cutanat cu localizare mai rară – panariciu herpetic, herpes zoosteriform, sicoză herpetică,
Formele grave de primoinfecţie herpetică – herpesul la imunodeprimaţi, herpesul neo-natal,
eczema herpetică Kaposi-Juliusberg. Manifestările sunt severe, generalizate, complicate cu
meningoencefalite herpetice, septicemii, leziuni viscerale etc.
Herpesul recurent: are o evoluţie mai blandă decat primoinfecţia, deseori poate fi chiar subclinică.
De obicei, reapare un număr limitat de vezicule pe un fond eritematos in zonele de primoinfectare,
care regresează in 5-7 zile.
Complicaţiile sunt rare, cu excepţia cazurilor la persoane imunocompromise. Frecvenţa recurenţelor
depinde de gradul de severitate a primoinfecţiei.
Diagnostic diferenţial
Herpesul oro–labial: herpangină, stomatita aftoasă, sindromul Stevens–Johnson, candidoza bucală,
stomatite post-medicamentoase, etc.
Herpesul genital: şancrul dur (sifilis dobandit), afte genitale, diverse traume
Diagnostic de laborator
Izolarea virusului (culturi celulare). Prelevarea urmăreşte colectarea maximului de celule infectate
care sunt insămanţate pe culturi de celule. Efectul citopatogen se evidenţiază in medie după 2-3 zile
prin formarea a unor plăci albicioase pe membrana corio-alantoida al embrionului de găină. La fel
pentru identificare se folosesc reacţia de imunofluorescenţă directă cu anticorpi monoclonali şi
reacţia de virus neutralizare.
Citodiagnosticul Tzank (frotiu amprentă cu colorarea după May-Grunwald- Giemsa) este un
examen simplu care permite vizualizarea efectului citopatogen al virusului asupra celulelor
epiteliale. Astfel, se produce degenerescenţa balonată al keratinocitelor, care devin mai mari,
balonate şi multinucleate.
PCR (reacţia de polimerizare in lanţ) permite evidenţierea ADN-lui viral.
Microscopie electronică
Teste serologice ELISA (IgM şi IgG), mai utile in primoinfecţie.
Tratament general
-Aciclovir 200 mg, cate 1 tabletă de 5 ori pe zi, 7-10 zile in primoinfecţie, 5 zile in recurenţe.
-Famciclovir 250 mg, cate 1 tabletă de 3 ori, timp de 5 zile in primoinfecţie şi cate1 tabletă de 2 ori pe zi,
timp de 5 zile in recurenţe.
-Valaciclovir 500 mg, cate 1 tabletă de 2 ori pe zi, 10 zile in primoinfecţie, 5 zile in recurenţe.
-Foscarnet – soluţie pentru infuzii de 2,4%, in flacoane a cate 250 şi 500 ml; se indică in forme grave,
rezistente la aciclovir, valaciclovir, etc.
-γ - globuline specifice (imunoglobuline antiherpetice). Imunoterapie nespecifică: levamizol (decaris) 0,15
de 2 ori pe săptămană,
-isoprinosina 500 mg 2 tab de 3 ori/zi, 21 de zile, etc.
-Vaccinuri antiherpetice sau antipoliomielitice.
Tratament topic: topice cu acyclovir , penciclovir sau foscarnet ; coloranți anilinici; antiseptic
5) Dermatoze induse de Papiloma Virus Uman (veruci, condiloame etc.): definiţie, etiopatogenie,
tablou clinic, diagnostic şi tratament;
Generalităţi
Papilomavirusurile umane (HPV) reprezintă un grup de ADN viruşi, care au dimensiunile 45-55 nμ şi sunt
lipsite de supercapsidă. Actualmente, HPV fac parte din familia Papillomaviridae. Sunt cunoscute
aproximativ 120 de tipuri de HPV, ce afectează celulele epiteliale din piele, mucoase, esofag, laringe,
trahee şi conjunctivă. In majoritatea cazurilor sunt implicate Papilomavirusurile umane neoncogene, care
provoacă leziuni benigne. Doar unele tipuri (16, 18, 31, 33, 45) de HPV pot provoca cancer al colul uterin
sau cancer oro-faringean.
Veruci vulgare Veruci plane Veruci plantare Papiloame Condiloame
(juvenile) (filiforme,acrohordo acuminate(vegetații
n) le venerice)
D formaţiuni formaţiuni formaţiuni papiloamele condiloamele
benigne benigne benigne reprezintă acuminate
proliferative proliferative proliferative formațiuni exofite , reprezintă leziuni
epiteliale epiteliale epiteliale pe pediculate , de exofite, pediculate,
plante și mai rar culoarea pielii , rozroşietice,
pe palme benigne HPV provocate de HPV,
cu localizare
predilectă in
regiunea ano-
genitală.