MEDICAMENTE M-COLINOLITICE

Medicamentele M-colinolitice blochează efectele muscarinice produse la

administrarea acetilcolinei şi ale altor M-colinomimetice. Aceste medicamente blochează
de asemenea, efectele stimulării parasimpatice, dar cu eficacitate mai redusă şi mai lent.
Această diferenţă poate fi explicată prin dificultatea pătrunderii M-colinoliticelor în
intimitatea structurilor colinoceptive, precum şi prin existenţa cotransmisiei în terminaţiile
parasimpatice, care eliberează şi alţi neurotransmiţători în afara acetilcolinei.
M-colinoliticele au origine naturală (atropina şi scopolamina) sau sunt produşi de
semisinteză prin modificarea moleculelor acestor alcaloizi. De asemenea s-a obţinut un
număr foarte mare de produşi de sinteză. M-colinoliticele sunt molecule bazice, în marea
lor majoritate sub formă de esteri, cu similitudini structurale cu acetilcolina. Se disting 2
grupe mari de M-colinolitice: amine terţiare şi derivaţi de amoniu cuaternar.
Aminele terţiare prezintă o solubilitate suficientă pentru a traversa membranele
biologice. Se absorb bine după administrarea orală şi pătrund în toate ţesuturile, inclusiv în
ochi şi SNC.
Derivaţii de amoniu cuaternar, compuşi polari, au absorbţie digestivă limitată şi nu
străbat bariera hematoencefalică. Au efecte mai puternice pe receptorii muscarinici,
comparativ cu aminele terţiare. De asemenea blochează într-o anumită măsură receptorii
nicotinici, cu apariţia efectelor ganglioplegice şi a unor slabe efecte curarizante. Prin
aceasta, apar efecte adverse particulare, cum ar fi hipotensiunea ortostatică, impotenţa şi
uneori la doze mari bloc neuromuscular. Derivaţii de amoniu cuaternar au o relativă
selectivitate pe tractul digestiv şi pe aparatul urinar şi efecte reduse sau nesemnificative pe
ochi şi pe SNC.
Întrucât receptorii muscarinici sunt constitutiv activi, M-colinoliticele pot fi definite
ca agonişti inverşi. În funcţie de subtipurile de receptori muscarinici au fost descrişi
antagonişti specifici pe aceşti receptori. Selectivitatea este însă, în general redusă.
Antagonişti M1 specifici sunt: pirenzepina, telenzepina şi zolenzepina. Receptorii M2 sunt
blocaţi selectiv de otenzepad şi metoctramină. La nivelul receptorilor M3 acţionează ca
antagonişti hexahidrosiladifenidol, zamifenacina şi darifenacina. Receptorii M4 au o
anumită selectivitate faţă de himbacină.
Întrucât selectivitatea pe subtipurile de receptori este redusă, obţinerea unui efect pe
un anumit organ se poate dirija ţinând cont de calea de administrare, farmacocinetică şi
organotropismul observat la unele M-colinolitice. De asemenea, aceste medicamente pot
avea acţiuni complementare pe alte tipuri de receptori sau pe canale ionice (vezi otiloniu,
terodilina).
Pe de altă parte, numeroase alte clase terapeutice au ca efecte farmacologice
blocarea receptorilor muscarinici. Sunt evidente aceste efecte la antidepresivele triciclice
(amitriptilina, imipramina), antipsihotice (fenotiazine şi în primul rând tioridazina),
antiaritmice clasa IA (chinidina, procainamida, disopiramida), alfa-adrenolitice (beta-
haloalchilamine), unele antihistaminice H1. De cele mai multe ori aceste efecte sunt de tip
advers (antidepresive triciclice, antiaritmice IA), dar uneori au efect complementar benefic.
 ATROPINA

Atropina este M-colinoliticul de referinţă, cu selectivitate exprimată pe receptorii

M, acţionând însă pe toate subtipurile acestor receptori muscarinici. Atropina este forma
racemică a esterului acidului tropic cu tropina (tropanol). Ea apare prin racemizarea
alcaloidului natural, levogir (-) hiosciamina, prezent în plante din genurile: Atropa,
Hyosciamus, Datura. Sursa cea mai cunoscută de atropină este Atropa belladonna
(mătrăguna).
Proprietăţi fizico-chimice:
Atropina este greu solubilă în apă. Sărurile sale sunt solubile. Se utilizează sub
formă de sulfat.
Forma levogiră [l(-)hiosciamină] este de 100 de ori mai activă ca şi forma
dextrogiră.
Farmacocinetică
Compus de amină terţiară, traversează bine compartimentele organismului. Se
absoarbe bine şi repede după administrare orală sau parenterală. Pătrunde şi în SNC, trece
prin placentă, trece în lapte. Efectul maxim apare la 1-2 ore de la administrare. Timpul de
înjumătăţire 2-4 ore (variabil cu doza). Metabolizare hepatică. Eliminare renală, dar şi prin
căile biliare (şi lapte).
Efectele atropinei
Cea mai mare parte a efectelor atropinei se produc prin blocarea receptorilor
muscarinici, chiar dacă medicamentul poate avea, mai ales la concentraţii mari şi alt tip de
efecte.
Selectivitatea remarcabilă a atropinei pe toate subtipurile de receptori M constituie
un criteriu de încadrare a efectelor unor medicamente ca şi colinergice, dacă ele sunt
blocate de atropină. Blocarea receptorilor este competitivă.
Efectele atropinei pot fi considerate:
 antimuscarinice;
 parasimpatolitice;
 blocante faţă de efectele M-colinomimeticelor pe formaţiuni colinoceptive din
organe inervate sau neinervate colinergic;
 acţiuni nespecifice proprii
o pe SNC
o pe alte organe

a). Efecte cardiovasculare

• La doze mici, bradicardie lejeră (scăderea frecvenţei cardiace cu 4-8
bătăi/minut).
• La doze mai mari, terapeutice, tahicardie. Blochează efectele stimulării vagale şi
ale acetilcolinei exogene pe cord.
• La doze apropiate de cele toxice, atropina poate produce bloc A-V. Paradoxal,
chiar la doze obişnuite, în situaţii când tonusul vagal este mult crescut, atropina
poate încetini transmisia atrio-ventriculară.
• Atropina antagonizează efectele vasculare muscarinice ale acetilcolinei şi ale
anticolinesterazicelor.
• La dozele obişnuite, modificările tensionale sunt reduse. La doze mai mari
produce hipotensiune, vasodilataţie. Dozele toxice sunt însoţite de vasodilataţie
(capilarodilataţie).

2
b). Efecte respiratorii
 Bronhodilataţie cu creşterea spaţiului mort respirator, cu stimularea respiraţiei.
 Bronhodilataţie mai redusă decât cea după β-adrenomimetice.
 Reduce secreţia bronşică (dar poate creşte vâscozitatea) – expectoraţie dificilă.
 Afectează (reduce) clearance-ul muco-ciliar

c). Efecte pe musculatura netedă a tractului digestiv

 Inhibă activitatea motorie pe stomac, duoden, jejun, ileon, colon.
 Efecte mai reduse pe vezica biliară.
 Scade tonusul şi amplitudinea contracţiilor peristaltice intestinale. Acest efect
diminuă treptat în tratamentul continuu.

d). Efecte pe căile urinare şi vezica urinară

Scade tonusul vezicii urinare şi contractă sfincterul acestuia. Relaxează ureterele.

e). Efecte pe aparatul genital

Neglijabile pe uterul uman.

f). Efecte pe secreţii exocrine

Scade secreţiile:
 lacrimală
 salivară
o în mod particular sensibilă
o deglutiţia şi vorbirea devin dificile
 gastrică
o în primul rând secreţia de pepsinogen şi mucus şi mai puţin secreţia de acid
clorhidric
 biliară (efect redus)
 pancreatică (efecte reduse?)
 intestinală (efect redus)
 bronşică
 lactată
 sudorală
g). Efecte oculare
 Midriază- paralitică
o mai exprimată după administrare locală
o de lungă durată (până la 1 săptămână)
 Cicloplegie, cu paralizia acomodării (pentru vederea de aproape)
 Creşterea presiunii intraoculare
o efect redus pe ochiul normal
o creştere de asemenea redusă în glaucomul cu unchi deschis
o creştere importantă, efect advers în glaucom cu unghi închis

h). Alte efecte M-colinolitice

 Antagonizează efectele stimulante nervos centrale ale acetilcolinei şi ale altor M
colinomimetice, dar are efecte proprii stimulante pe SNC
 Aboleşte 2 din 3 faze ale potenţialului sinaptic din ganglionii vegetativi.
3
i). Efecte periferice fără legătură cu cele M-colinolitice
 Efecte chinidinice pe inimă
 Anestezice locale
 Efecte N colinolitice
o pe ganglionii vegetativi
o curarizant
 Efecte antihistaminice H1
 Efecte antiserotoninice
Toate aceste efecte sunt reduse şi de obicei fără importanţă clinică.

Efecte adverse
La dozele eficace, terapeutice, efectele atropinei pe sistemul (aparatul) vizat
terapeutic sunt considerate benefice, iar pe alte sisteme pot apărea ca adverse:
 paralizia acomodării (tulburări de vedere, fotofobie)
 reducerea secreţiilor exocrine: piele uscată, disconfort ocular, dificultăţi de
vorbire, sete, disfagie.
Aceste efecte pot fi uneori net adverse:
 tahicardie la doze mari, bloc A-V aparent paradoxal, în infarctul miocardic acut
 vasodilataţie cu aspect eritematos al pielii (confuzie cu bolile eruptive)
 retenţie urinară, dificultăţi la micţiune
 febră
 stimularea s.n.c. (tulburări de somn, confuzie, halucinaţii, delir, până la
convulsii)
 amnezie, tulburări de memorie
 la doze mari – comă
Contraindicaţii
 Glaucom
 Insuficienţă cardiacă
 Tahiaritmii
 Tireotoxicoză
 Atonii intestinale
 Esofagită de reflux
 Prudenţă la vârstnici,
 Prudenţă în sindrom Down
 Prudenţă la conducători auto
 Adenom de prostată, atonii ale vezicii urinare

Indicaţii (utilizări) terapeutice

a). Boli digestive
 colici biliare, colici intestinale
 spasm esofagian difuz
 colon iritabil
 enterocolită nespecifică (adjuvant)
 boala ulceroasă
o antispastică, antisecretoare (utilizarea clinică are ca inconveniente –
hipersecreţie secundară, reflux gastroesofagian, astăzi este practic părăsită)
 pancreatită acută – acţiune antisecretoare
4
b). Boli renale şi ginecologice
 colici reno-ureterale
 enuresis nocturn
 incontinenţă urinară (în funcţie de cauza acesteia, contraindicată în adenom de
prostată)
 metroanexite (efect slab)

c). Utilizări în cardiologie

 prin efectul M-colinolitic poate fi utilă în:
 sindrom Adam-Stockes
 sidrom W-P-W (diagnostic şi tratament)
 sindromul sinusului bolnav
 tratamentul bradicardiei, bradiaritmiei şi a blocului A-V, din infarctul miocardic
Se impune prudenţă mai ales atunci când tonusul vagal excesiv se manifestă prin:
o bradicardie (atropina poate determina în acest caz scăderea importantă a
debitului cardiac şi hipertensiune arterială)
o bloc A-V gradul I, cu tahiaritmie ventriculară ectopică.
De asemenea prin efectul firesc, M-colinolitic, atropina prezintă riscul declanşării
unor disritmii ventriculare grave (tahicardie sinusală – tahicardie ventriculară – fibrilaţie
ventriculară).

d). Utilizarea în anesteziologie (premedicaţie)

 reducerea secreţiilor (hipersecreţiei) mai ales bronşice (utilizare mai puţin actuală; a
fost utilă când s-a făcut narcoză cu eter etilic),
 protejarea cordului faţă de reflexele vagale (şi în unele manevre mai simple: puncţie
pleurală),
 reducerea efectului spasmogen al opiaceelor,
 asociere cu anticolinesterazicele, în decurarizare; dezavantaje – postoperator –
hipotonie (atonie) pe tractul digestiv şi pe căile urinare

e). Utilizări în oftalmologie

Se aplică local, în sacul conjunctival.
 pentru efect midriatic
 terapeutic, pentru evitarea formării sinechiilor ( alternativ cu miotice)
o irite şi iridociclite
o (keratite)
 diagnostic, pentru examinarea polului posterior al ochiului (preferabile
midriatice cu acţiune de scurtă durată)
 pentru efect cicloplegic
 terapeutic
o unele forme de miopie,
o strabism la copil
 diagnostic, pentru refractometrie

5
Dezavantaje ale utilizării topice:
 efecte adverse locale (iritaţie, conjunctivită)
 efecte sistemice (uneori chiar toxice, mai ales la copil)
Ar putea fi evitate prin:
o aplicarea unei apăsări (1 – 2 min.) pe cantul intern al ochiului după
aplicarea soluţiei apoase în sacul conjunctival.
o eventuale aplicări sub formă de unguent, pentru efecte de durată
o utilizarea atropinei numai pentru situaţii bine precizate
 acţiune de lungă durată

f). Utilizări în neurologie

 boala şi sindromul Parkinson (în kinetoze) ( depăşită de alte medicamente)

g). Utilizare în intoxicaţii

 intoxicaţie acută cu anticolinesterazice ireversibile (organofosforice)
o se injectează preferabil i.v. iniţial 2 – 4 mg, apoi 1 -2 mg la 5 – 15 min. până
la uşoare semne de supradozare cu atropină
o în prima zi se pot administra astfel până la 50 mg. Apoi se poate utiliza calea
internă.
 administrarea intempestivă, i.v., a esterilor colinei.
 intoxicaţii cu pilocarpină.
 intoxicaţii cu Amanita muscaria
o fără aport terapeutic real, pentru că în această specie cantitatea de muscarină
este foarte redusă şi în plus, pot fi prezente chiar substanţe anticolinergice.
 în intoxicaţii cu Amanita phalloides, atropina nu este antidot.

Interacţiuni medicamentoase
a). cu anticolinesterazice reversibile, pentru blocarea efectelor muscarinice ale acestora.
 în decurarizare
 în miastenia gravis
Asociarea neostigminei + atropină poate avea efect iniţial bradicardizant sinergic, exprimat,
riscant.
b). cu opiacee
 diminuă efectul spasmogen al acestora pe musculatura netedă (în primul rând
digestivă)
c). cu simpatoplegice:
 antagonizează (corectează) hipermotilitatea intestinală produsă de rezerpină,
guanetidină.
d). cu IMAO (hidrazide)
 potenţare a efectului, pentru cele cu metabolizare hepatică
e). cu psihotrope M-colinolitice:
 antidepresive: triciclice, tetraciclice
 neuroleptice: fenotiazine, butirofenone(- unele antihistaminice H1). Efect M-
colinolitic aditiv
f). Metoclopramida. M- colinoliticele îi antagonizează efectul prokinetic.
g). Medicamente ce modifică pH-ul urinar
 alcalinizantele reduc rata (viteza) eliminării renale

6
  acidifiantele cresc rata (viteza) eliminării renale

Posologia atropinei
La administrare orală, doza obişnuită pentru o dată este de 0,25 – 0,5 mg. La
administrare subcutană, doza uzuală este de 0,25 mg. Dozele uzuale orale pentru 24 de ore
sunt de 1 – 2 mg, iar pe cale subcutanată 0,5 mg.
Dozele terapeutice maxime pentru o dată sunt de 2 mg pe cale orală şi de 1 mg pe
cale subcutanată. Dozele maxime pentru 24 de ore sunt de 4 mg pe cale orală şi 2 mg pe
cale subcutanată.
Dozele maxime pot fi depăşite în tratamentul intoxicaţiei acute cu organofosforice,
când atropina se administrează i.v. repetat până la semne de uşoară supradozare atropinică.

INTOXICAŢIA ACUTĂ CU ATROPINĂ

Toxicitatea atropinei prezintă o variabilitate exprimată în funcţie de specie.
Rozătoarele sunt mai rezistente, având enzime care hidrolizează atropina. Omul, şi în
primul rând copilul este mai sensibil. La copil doza letală este considerată 10 – 20 mg, dar
au fost observate decese la 2 mg şi supravieţuiri după 400 mg. La adult doza letală este
aproximativ 100 mg, dar şi în acest caz se observă variaţii largi, decesul apărând la doze
mai mici după cum s-au observat supravieţuiri la doze enorme, până la 1 g. Intoxicaţia
acută este de cele mai multe ori accidentală (consum de fructe de mătrăgună, preparate de
atropină lăsate la îndemâna copiilor). Supradozări au fost observate şi după folosirea
atropinei pentru obţinerea unor senzaţii deosebite, sau chiar halucinaţii. Mult mai rar,
intoxicaţia acută se produce în scop suicid sau homicid.
Tratamentul intoxicaţiei acute cu atropină
În primul rând se impune diagnosticul acestei intoxicaţii pe bază clinică sau
eventual prin administrarea de fizostigmină.
Se limitează absorbţia prin spălături gastrice, administrarea de soluţii cu cărbune
activat sau purgative saline. Se poate administra pilocarpina. Neostigmina nu pătrunde în
sistemul nervos central, în intoxicaţia acută cu atropină fiind preferabilă fizostigmina.
Fizostigmina se administrează i.v. 0,5 – 1 mg la copil şi 1 – 4 mg la adult. Fizostigmina se
metabolizează rapid ceea ce impune repetarea dozei la reapariţia simptomatologiei.
Fizostagmina are totuşi o valoare limitată şi în general nu se recomandă.
Fenomenele de excitaţie centrală, convulsiile, pot fi tratate cu benzodiazepine
(diazepam) sau cu barbiturice cu durată scurtă de acţiune. Se impune o dirijare coordonată a
tratamentului, întrucât deprimantele pe sistemul nervos central pot avea efect sinergic cu
atropina în faza de epuizare a SNC. În agitaţia la atropină nu se administrează fenotiazine,
deoarece acestea au efecte M-colinoliitice, care se sumează cu cele ale atropinei. Febra se
combate prin comprese reci sau bureţi cu alcool etilic. Nu se administrează acid acetil
salicilic. Uneori este necesară terapia suportivă, cu echilibrare hidroelectrolitică şi
susţinerea mecanică a respiraţiei.

Preparate cu atropină
Sulfat de atropină, sol, f. 1mg/1 ml
Preparate homeopate cu atropină
1. Sedatif® (Belladonna 6 CH), cpr.
2. Coryzalia®, (Belladonna 3 CH), drj.
3. Homeogene (Belladonna 3 CH), cpr.
4. Homeovox ® (Atropa belladonna 6 CH), drj.

7
 HIOSCINA (SCOPOLAMINA)
A fost izolată din specii de Hyosciamus şi ulterior din numeroase plante din
genurile Atropa, Datura, Scopolia. Se deosebeşte de atropină prin efecte mai rapide, dar de
durată mai scurtă pe ochi, prin efecte mai exprimate pe glandele exocrine şi pe sistemul
nervos central, unde pătrunde mai uşor ca atropina. La doze mici produce o bradicardie
evidentă. Pe SNC produce, spre deosebire de atropină, sedare şi numai rar şi la doze mari
euforie. Reduce somnul paradox. Scopolamina scade net capacitatea de memorizare şi
uneori apare amnezia. Are un net efect antivomitiv.
Utilizări terapeutice
Pentru efectul antivomitiv se utilizează în kinetoze şi în medicina cosmică. În aceste
situaţii se administrează sub formă de discuri adezive, transdermice, fixate pe suprafaţa
posterioară a pavilionului urechii. Un asemenea preparat conţine 1,5 mg scpolamină.
Efectul apare după 5 ore şi persistă 5 – 7 zile. Scopolamina se mai poate administra în
anesteziologie împreună cu opiaceele. Prin amnezia pe care o produce a fost utilizată în
intervenţii chirurgicale, pentru a reduce imprimarea în memorie a momentelor neplăcute.
De asemenea a fost încercată în narcoanaliză şi în aşa numitul test a minciunii.
Recent scopolamina a fost administrat[ pentru acţiunea anrtidepresivă rapidă, avînd
dezavantajul efectelor cognitive negative.
Doze
Doza/doză uzuală, p.o. şi s.c. este de 0,1 – 0,25 mg. Doza obişnuită pe 24 de ore pe
cale orală este de 0,3 – 0,6 mg, iar pe cale s.c. 0,25 – 0,5 mg.
Doza maximă pentru o dată este 1 mg pe cale orală şi 0,5 mg pe cale s.c. Doza
maximă pe 24 de ore este 3 mg per os şi 2 mg s.c.

M-COLINOLITICE DE SEMISINTEZĂ
1. Homatropina – este un derivat de acid mandelic, utilizat mai ales în oftalmologie.
2. Metilatropina
3. Metilscopolamina şi
4. Butilscopolamina, sunt derivaţi de amoniu cuaternar utilizaţi ca antispastice.

M-COLINOLITICE DE SINTEZĂ
AMINE TERŢIARE
1. Benztropina (mesilat) (Cogentin®)
2. Trihexifenidil (Artane®, Romparkin®)
3. Adifenina (Trasentin®, Difacil®, Spasmolitin®)
4. Methixen (Trest®, Tremonil®)
5. Piperidolat (dactil®)
6. Tifenamil (Trocinate®)
7. Pitofenona
8. Diciclomina (Bentyl®, Benthyl®, Merbentyl®)
9. Oxifenciclimina (Daricon®, Daricol®, Daripran®)
10. Oxibutinina (Ditropan®)
11. Flavoxat (Urispas®)
12. Butetamat
13. Drofenina (Spasmo-cibalgine®)

DERIVAŢI DE AMONIU CUATERNAR

1. Metantelina (Bantin®)
8
 2. Propantelina (Probantin®)
3. Oxifenoniu (Antrenyl®, Helkamon®)
4. Anizotropina (metilbromura) (Valpin®)
5. Clidinium (Quarzan®)
6. Hexociclium metilsulfat (Tral®)
7. Glicopirrolat (Robinul®)
8. Difemanil metilsulfat (Prantal®)
9. Izopropamida (Darbid®, Priamid®)
10. Mepenzolat (bromura) (Cantil®)
11. Tridihexetil (Pathilon®)
12. Emepronium bromură (Cetiprin®)
13. Dibutolina (sulfat)
14. Poldina metilsulfat (Alfaland, Nacton®)
15. Sultroponiu
16. Cimetropiu (bromura) (Alginor®)
17. Ipratropiu (bromura) (Atrovent®)
18. Oxitropiu (bromura) (Ventilat®)
19. Flutropiu (bromura)
20. Tiotropiu
21. Benziloniu (bromura) (Portyn®)
22. Tiemoniu (Visceralgine®)
23. Fenpiveriniu
24. Parapenzolat (Spacine®)
25. Pipenzolat (Piptal®)

M- COLINOLITICE UTILIZATE ÎN OFTALMOLOGIE

Midriază Cicloplegice
Efect Efect
Denumire (DCI) Preparate Ambalaj
maxim Durată maxim Durată
(minute) (minute)
9
Atropina Apitropin® sol. fl. 10 ml 30 – 40 7 – 10 zile 60 – 180 7–12 zile
(sulfat) oft. 1%
Scopolamina (HBr) 20 – 30 3- 7 zile 30- 60 5 – 7 zile
Homatropină (HBr) Isopto- 40 – 60 1- 3 zile 30 – 60 1 – 3 zile
homatropine®
Ciclopentolat Cyclogyl®, fl. 15ml 30 - 60 1 zi 25- 75 1 zi
(clorhidrat) sol.oft.sterilă
0,5% şi 1%
Cyclopentol®
Midrilat®
Dibutolina
Tropicamida fl. 10 ml 20 – 40 6 – 8 ore 30 6 ore
sol. oft. 0,5%
Mydrum® fl. 10 ml
sol. oft. 0,5%
Tropicamida Mydriaticum®
Mydriacyl® sol. fl. 15ml
oft. 0,5% şi 1%
Tropixal® fl. 10 ml
sol. oft. 0,5%
Eucatropina 4- 6 ore 6 ore
(clorhidrat)

ANTICOLINERGICE ANTIPARKINSONIENE

1. TRIHEXIFENIDIL
Romparkin®, cpr. 2 mg

2. BIPERIDEN
Akineton®, cpr. 2 mg

3. BENZTROPINA (mesilat)
Cogentin®

M-COLINOLITICE UTILIZATE ÎN AFECŢIUNI GASTRO-INTESTINALE

(Nomenclator terapeutic 2014)
A. 1. Atropină (sulfat)
2. Butilscopolamină (bromură)
Scobutil®, cpr. 10mg- sol.inj. 1%, f. 1ml
Buscopan, drj.10 mg-sol.inj. 2%, f. 1ml

10
 Buscorem®, Buscotil®, Scopantil®, cpr.10 mg.
Uscosin®, supp. 10 mg.
4. Otiloniu (bromură)
Spasmomen® – cpr. filmate 40 mg
5. Trimebutina
Trimebutina, cpr.100 mg
Colperin®, cpr.100 mg
Debridat®, cpr. film. 100 mg, 200 mg
granule pentru suspensie orală 24 mg/5 ml, flac. 250 ml
®
Ibutin , cpr. film.elib prel. 300 mg
6. Meberina
Colospasmin®, drj. 100 mg
Duspatalin®, drj, 200 mg- caps.elib. prelungită 200 mg
B. ASOCIERI ALE M-COLINOLITICELOR ÎN AFECŢIUNI GASTRO-
INTESTINALE (Nomenclator terapeutic 2014)
1. Epirax®, (clidiniu bromură 2,5 mg; clordiazepoxid 5 mg)
2. Algifen®, cpr. (fenpipramida 0,1 mg, +pitofenona 5 mg + metamizol 500 mg)
Algifen®, f 5 ml (fenpipramida 0,1 mg, +pitofenona 10 mg + metamizol 2,5 g)
Piafen (similar)
C. ALTE M-COLINOLITICE UTILIZATE ÎN AFECŢIUNI GASTRO-
INTESTINALE
1. Propantelina
2. Metantelina
3. Diciclomina (Benthyl®, Merbenthyl®)
4. Oxifenciclimina (Daricon®)
5. Adifenina (Trasentin®, Spasmolitiu®)
6. Drofenina (Spasmo- Cibalgine®)
7. Glicopirrolat (Robinul®)
8. Fenpipramida (vezi asocieri)
9. Clidiniu (Quarzan) (vezi şi asocieri)
10. Oxifenoniu (Antrenyl®, Helkamon®)
11. Piperidolat (Dactil®)
12. Izopropamida (Darbid®, Priamid®)
13. Mepenzolat (Cantil®)
14. Cimetropiu (bromură) (Alginor®)
15. Tiemoniu (Visceralgine®)

M-COLINOLITICE UTILIZATE ÎN AFECŢIUNI ALE APARATULUI URINAR

(Nomenclator terapeutic 2014)
1. Oxibutinină
Driptane® – cpr. 5 mg
Kentera®, plasture transdermic 3,9 mg/24 ore
2. Tolterodina
11
 Detrusitol®, cpr. filmate 1 mg; 2 mg
caps. cu eliberare prelungită 2 mg; 4 mg
Uroflow®, cpr. filmate 1 mg; 2 mg
caps. cu eliberare prelungită 2 mg; 4 mg
3. Solifenacină
Vesicare®– cpr. filmate 5 mg; 10 mg
(similare- Asolfena®, Karesol®, Osolfamat®, Zevesin®)
4. Trospium
Inkotan 15-30 mgS® cpr. filmate 15 mg; 30 mg
5. Darifenacina
Emselex®, cpr.elib prelungită -7,5 mg şi 15 mg
6. Fesoterodina
Toviaz®, cpr.elib prelungită 4 mg şi 8 mg
Alte M-colinolitice utilizate în afecţiuni ale aparatului urinar
1. Flavoxat
2. Diciclomina
3. Terodilina
4. Emeproniu (Cisrelax®)
3. Propiverină (Detrunorm®)

M-COLINOLITICE UTILIZATE ÎN BOLI RESPIRATORII OBSTRUCTIVE

(Nomenclator terapeutic 2014)
1. Ipratropiu (bromură)
Ipravent 20 – Inhaler®- aerosol 20 µg/doză, flac. 200 doze
Ipraxa®, sol de inhalat prin nebulizator- 250 micrograme/1 ml
- 500 micrograme/2 ml
®
(Atrovent nazal , aerosoli, sol inhalat)
2. Tiotropiu
Spiriva® caps. pulb. inhal. Micrograme, plus dispozitiv HandiHaler
sol. pt. inhalat 2,5 micrograme, plus dispozitiv Respimat (60 puf-uri)
3. Aclidiniu
Bretaris Genuair®, pulb pt. inhalat. 322 micrograme/doză
flac. cu 30 şi 60 doze
4. Glicopironiu (bromură)
Seebri Breezhaler, caps. cu pulbere pentru inhalat-44 micrograme

Alte M-colinolitice utilizate în boli respiratorii obstructive

1. Oxitropiu (Ventilat®, Tersigat®)
2. Flutropiu
Combinaţii ale M-colinoliticelor utilizate în boli respiratorii obstructive
1. Berodual®
Ipratropiu bromură 20 micrograme/doză

12
 Fenoterol 50 micrograme/doză
aerosol sol. inhal.; flac. 15 ml (300 doze)
2. Ipratropiu/Salbutamol TEVA®, (500 mirograme, respectiv 2,5 mg)
(Combivent®, ipratropiu bromură 20 µg/doză, salbutamol sulfat)

PREPARATE HOMEOPATE CU ATROPINĂ (combinaţii)

1. SEDATIF PC® (Belladonna 6 CH), cpr.

2. CORYZALIA®, drj.
3. DROSETUX® (Atropa belladonna 3 CH), sirop, flac 150 ml
4. HOMEOGENE 9 (Belladonna 3 CH), cpr.
5. HOMEOVOX® (Atropa belladonna 6 CH), drj.

COMBINAŢII ALE M-COLINOLITICELOR

1.LIZADON® – cpr.
Sulfat atropină 0,4 mg; Papaverină 0,04 g; Fenobarbital 0,03 g;
Aminofenazonă 0,15 g
2. LIZADON® – supp
Sulfat atropină 0,3 mg; Papaverină 0,03 g; Fenobarbital 0,02 g
3. LIZADON P® – caps.
Sulfat atropină 0,4 mg; Papaverină 0,06 g; Fenobarbital 0,03 g;
Propifenazonă 0,15 g
4. SCOBUTIL COMPUS® – supp.
Butilscopolamină 0,01 g; Metamizol 2,5 g
5. SCOBUTIL COMPUS® – f. 5 ml
Butilscopolamină 0,02g; Metamizol 2,5 g
6. PIAFEN® – supp.
Flupipramida 0,1 mg; Pitofenona 0,005 g; Metamizol 0,5 g
7. PIAFEN® – cpr.
Flupipramida 0,1 mg; Pitofenona 0,01 g; Metamizol 1 g
8. PIAFEN® – f- 5 ml
Flupipramida 0,1 mg; Pitofenona 0,01 g; Metamizol 2,5 g

13
9. BARALGIN® – preparate similare
10. MANYANA®
Fenpiveriniu + Pitofenona + Diclofenac
11. EPIRAX® – cpr. ; LIBRAX®
Clidiniu bromură 2,5 mg; Clordiazepoxid 5 mg
12. LAURONIL® – cpr.
Scopolamină bromhidrat 0,6 mg; Fenobarbital 0,1 g
13. CALMOGEN® – caps.
Alcaloizi din rădăcină de belladonna (atropină = 0,2 mg); Dihidroergotoxină
metansulfonat 0,3 mg; Propranolol clorhidrat 0,01 g; Hidroxizină clorhidrat 0,01 g
14. DISTONOCALM® – drj.
Alcaloizi din rădăcină de belladonna (atropină = 0,25 mg); Alcaloizi din
cornul secarei (echivalent 0,3 mg); Propranolol 0,015 g; Amital 0,025 g.
15. BERODUAL® aerosol sol. inhal.; flac. 15 ml (300 doze)
Ipratropiu bromură 20 µg/doză; Fenoterol 50 µg/doză
16. COMBIVENT®; flac. 10 ml; 200 doze
Ipratropiu bromură 20 µg/doză
Salbutamol sulfat
17. MORFINA-ATROPINA® f. 1ml.
Atropină sulfat 1 mg; Morfină clorhidrat 20 mg;
18. HIDROMORFON-ATROPINA® f 1 ml.
Atropină sulfat sol. 0,03%; Dihidromorfinonă clorhidrică sol. 0,2%

14