Tematica Si Teme Personal DIDACTIC Si AUXILIAR
Tematica Si Teme Personal DIDACTIC Si AUXILIAR
Tematica Si Teme Personal DIDACTIC Si AUXILIAR
PERIOADA DE
TEMA - MATERIALUL PRELUCRAT LA INSTRUCTAJ
DESFASURARE
Trim. I Tema 1- Legea 307/2006, art. 6-8, 22 Obligatii privind apararea impotriva incendiilor
-luna Februarie- Tema 2- Cauze de incendiu
Tema 3- Organizarea activitatii de aparare impotriva incendiilor pe locul de munca
Trim. II Tema 4- Legea 481/2004, art. 1,3,20 Protectia civila – atributiile apararii civile si obligatiile
-luna Mai- cetatenilor privind protectia civila
Tema 5- Ordonanta de urgenta nr. 21 din 15 aprilie 2004 Sistemul national de management al
Trim. III situatiilor de urgent
-luna Septembrie- Tema 6- Stingatoare de incendiu
Tema 7- Exercitiu practic: Folosirea instalatiilor si a mijloacelor de prima interventie din dotare
Tema 8- O.M.A.I. nr. 163/2007, art. 80 – 86, 89 - 94 Masuri generale de prevenire a incendiilor la
exploatarea constructiilor, instalatiilor si amenajarilor
Tema 9 - Situatii de urgenta – riscuri naturale (cutremure, alunecari de teren)
Trim. IV
-Luna Decembrie- Tema 10 - Verificare de fond, pe bază de teste tip chestionare
Tema 1.
LEGEA nr. 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor
OBLIGAŢII GENERALE
Art. 6. - (1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare împotriva
incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.
(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă, primarul sau poliţia şi
să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.
(3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde contravenţional sau
penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de intervenţie.
Art. 7. - (1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în
pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice,
precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.
Art. 8. - În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri,
construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport au următoarele obligaţii:
a) să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă ajutor;
b) să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi
de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane;
c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei construcţii sau a
unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din
zona periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri.
OBLIGAŢIILE SALARIAŢILOR
Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de administrator
sau de conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit instrucţiunilor
tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva
incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva
incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la
sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de
incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.
TEMA nr. 2
CAUZE DE INCENDIU
În sensul prevederilor Legii nr. 307/2006, incendiul reprezinta o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp
şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul
întreruperii procesului de ardere
Clasificarea incendiilor în raport cu cauzele care le-au produs se poate face în funcţie de elementele obligatorii menţionate mai
sus, dar, în cele mai multe cazuri, se optează pentru analiza naturii sursei de aprindere
Astfel se pot deosebi următoarele categorii :
1. Surse de aprindere cu flacără deschisă
Chibritul
Chibritul este cel mai obişnuit mijloc utilizat pentru a obţine o flacără. Cele mai răspîndite sunt chibriturile de siguranţă
alcătuite dintr-un băţ de lemn ( în general de plop ) impregnat cu parafină şi o gămălie ce constă dintr-o pastă pe bază de clorat
de potasiu. Suprafaţa de frecare de pe cutie este alcătuită dintr-o pastă pe bază de fosfor roşu ce conţine clei şi material abraziv
– praf de sticlă.
Flacăra de chibrit arde timp de circa 20 secunde şi poate atinge o temperatură de pînă la 600 grade C.
Lumînarea
Deşi lumînarea nu mai este utilizată de mult ca factor de iluminat, sunt semnalate totuşi în continuare, unele incendii
provocate de această sursă de aprindere. Lumînările pot fi utilizate şi ca mijloc de aprindere întîrzietor la incendii intenţionate.
Bricheta
Bricheta este un dispozitiv producător de flacără acţionat manual sau electric, utilizînd drept combustibil hidrocarburi
lichefiate. Brichetele pot fi de unică folosinţă, reglabile, nereglabile sau cu reglare automată, cu sau fără mecanism de
autostingere, cu sau fără sistem paravînt.
Brichetele lăsate la îndemîna copiilor chiar şi cele cu mecanism de siguranţă, pot provoca incendii grave.
instalaţiile electrice pot pune în pericol fie instalaţia respectivă, fie viaţa personalului de exploatare, fie mediul înconjurător prin
distrugerea unor piese electrice şi întreruperea funcţionării instalaţiei sau iniţierea unui incendiu. În toate aceste cazuri trebuie să
intervină dispozitivele de protecţie, care la ivirea unui regim anrmal să comande izolarea părţii efecte prin deconectarea ei, sau
numai să semanalizeze apariţia regimului anormal.
Cele mai fregvente regimuri anormale care pot apărea în funcţionarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune şi care
constitue principalele cauze de incendii de natură electrică sunt :
- Supracurenţii;
- Supratensiunile;
- Scăderea tensiunilor sub anumite limite;
- Apariţia tensiunii pe piese care în mod normal nu sunt sub tensiune;
- Punerea la pămînt a unei faze.
Principalele surse de aprindere de natură electrică rezultate în urma acestor regimuri anormale de funcţionare, în ordinea
fregvenţei de manifestare sunt :
- creşterea temperaturii datorită suprasarcinii în conductoare şi aparate;
- creşterea temperaturii datorită curenţilor de scurtcircuit în conductoare şi aparate;
- producerea anormală de căldură în izolaţie;
- producerea normală şi anormală de căldură în contacte defectuase;
- arcuri amorsate între conductori sau între conductori şi masă;
- arcuri şi scîntei în aparate şi echipamente;
- localizarea anormală a căldurii în aparate de utilizare, datorită şi lipsei posibilităţilor de disipare a căldurii produse.
Arcul electric este o descărcare disruptivă, continuă, între doi electrozi sub tensiune.
Arcul electric apare în instalaţiile electrice şi în condiţii normale de funcţionare, în momentul deschiderii unui circuit electric prin
intermediul contactelor mobile ale întrerupătoarelor şi separatoarelor. Dacă parametrii acestui arc se încadrează în limitele
capacităţii de rupere a întrerupătorului, el se stinge fără consecinţe. Dacă însă apare în alte puncte, unde în mod normal nu este
prevăzut a apare, sau dacă depăşeşte capacitatea de rupere a aparatajului, apar efectele sale devastatoare.
Prin scurtcircuit se înţelege contactul accidental, fără rezistenţă sau printr-o rezistenţă de valoare mică a două sau mai multe
conductoare aflate sub tensiune. Scurtcircuitul se produce cînd izolaţia dintre două conductoare ale unei instalaţii electrice ale
unei reţele sau ale unui aparat se degradează şi cele două conductoare între care există o diferenţă de potenţial ajung în contact
unul cu celălalt.
autoîncălzire pînă la producerea aprinderii spontane. În cazul în care lavetele impregnate vin în contact cu oxigenul curat, cum
este cel stocat în butelii, reacţia de oxidare devine violentă, putînd provoca explozii.
Seminţele oleaginoase, ca şi rezidurile de la extracţia uleiului prezintă un risc semnificativ de încălzire, atunci cînd din
motive accidentale, se depăşeşte nivelul admis de umiditate, de regulă 9- 14%. Autoîncălzirea se datorează în principal activităţii
ciupercilor şi mucegaiurilor, în prezenţa umidităţii în exces şi mai puţin respiraţiei seminţelor aflate sub nivelul necesar pentru
germinaţie.
Termenul de arson, utilizat în literatura de specialitate anglo-saxonă şi generalizat pe plan internaţional, a fost preluat ca
atare în limba romînă, prin standardul SR-ISO 8421/1 în care este definit drept incendiu provocat cu intenţii răuvoitoare. Arson nu
are echivalent în terminologia juridică romînească.
Incendierile tip arson pot fi clasificate astfel :
- pentru obţinerea unui cîştig;
- din răzbunare;
- pentru acoperirea altor infracţiuni;
- din motive social-politice;
- din vanitate;
- din vandalism;
- înfăptuite de persoane cu tulburări mentale;
- autoincendierea.
TEMA nr. 3
ORGANIZAREA ACTIVITATII DE APARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR LA LOCURILE DE MUNCA
O.M.A.I. nr. 163/2007, art. 21 - 36
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită
salariaţilor ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea
efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege:
a) filială, punct de lucru şi altele asemenea;
b) depozit de materiale,etc.;
c) atelier de întreţinere;
d) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru birouri, cu destinaţie financiar-bancară;
e) bibliotecă, arhivă;
Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea mai mulţi operatori economici sau alte
persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile
comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice
respective.
Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a
surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor
specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;
c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin
menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea efectuării
acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.
La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor specifice de
prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de proiectare;
d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje
tehnologice.
Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de muncă, a
conducătorului locului de muncă, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a
altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice
care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele
tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare
şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă se înscriu într-un formular tipărit pe un material
rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.
Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să
îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.
TEMA nr. 4
LEGEA 481/2004 (extras) art. 1, 3, 20 Protectia civila – atributiile apararii civile si obligatiile cetatenilor privind protectia civila
Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice,
măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi
realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor
şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi
asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă;
c) informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce
trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de
urgenţă;
d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă
şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de urgenţă;
f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor
dezastrelor şi ale conflictelor armate;
g) asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă sau de conflict armat;
h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea
efectelor situaţiilor de urgenţă civilă şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate;
i) limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;
j) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;
k) participarea la misiuni internaţionale specifice;
l) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice în situaţii de urgenţă sau de conflict armat.
Obligatiile cetatenilor
Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile competente sau de personalul
învestit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, prin apelarea numărului 112, despre
iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112,
despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
e) să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
f) să participle la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor
de adăpostire din teren;
g) să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă, precum şi alte materiale de
primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
h) să permită, în situaţii de urgenţă civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte sau pe terenuri proprietate
privată;
i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau
proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în vederea întreţinerii acestora;
j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit măsurilor dispuse şi aduse la
cunoştinţă de către autorităţile abilitate;