TOPOGRAFIE INGINEREASCA

prof. dr. ing. Manea Raluca

ș.l. dr. ing. Erghelegiu Bogdan

 CUPRINS

4 Topografia inginerească - generalități

5 Aplicarea pe teren a proiectelor inginereşti - Trasarea unghiurilor orizontale

6 Trasarea unghiurilor cu precizie redusă

7 Trasarea unghiurilor cu precizie medie

8 Trasarea unghiurilor cu precizie ridicată

10 Trasarea distanțelor

12 Trasarea directă a distanțelor

14 Trasarea indirectă a distanțelor

15 Trasarea electro-optică

15 Trasarea planimetrică a punctelor proiectate ale construcţiilor

16 Metoda coordonatelor polare

18 Trasarea prin coordonate rectangulare

21 Trasarea cotelor proiectate

21 Trasarea cotelor prin nivelment geometric de mijloc

22 Trasarea cotelor prin nivelment geometric de capăt

23 Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric

25 Trasarea cotelor în groapa de fundare

26 Trasarea cotelor la etajul unei construcții

27 Trasarea liniilor de pantă dată

27 Trasarea liniilor de pantă prin nivelment geometric

28 Trasarea liniilor de pantă prin nivelment trigonometric

30 Determinarea înalțimii construcțiilor

33 Determinarea verticalității construcțiilor cu muchii drepte

2
35 Determinarea verticalității construcțiilor circulare

36 Trasarea axelor căilor de comunicații

37 Calculul elementelor principale ale curbelor de racordare

39 Metode de trasare a curbelor circulare

39 Metoda absciselor egale

40 Metoda arcelor egale

42 Metoda coordonatelor polare

42 Procedee specifice măsurătorilor inginerești - procedeul vizării laterale cu teodolitul

47 Lucrari topografice la proiectarea și execuția podurilor - transmiterea cotelor peste

cursuri de ape

51 Trasarea podurilor - Crearea rețelelor de trasare planimetrice și altimetrice pentru

poduri de lungimi medii - Rețele de trasare planimetrice

53 Rețele de trasare altimetrice

54 Lucrări de trasare a elementelor componente a podurilor - trasarea prin intersecție

reperată utilizând un aliniament paralel cu axa podului

54 Trasarea prin intersecție reperată utilizând un aliniament neparalel cu axa podului

55 Trasarea prin intersecție reperată la ape curgătoare mari

56 Trasarea elementelor podului utilizând intersecția înainte

58 Trasarea axelor infrastructurii podului pe insulă

60 Probleme rezolvate numeric

71 Bibliografie

3
 Topografia inginerească este știinta care se ocupa cu:

- măsurarea elementelor din teren în vederea transpunerii lor pe planuri şi

hărţi;

- transpunerea în teren a proiectelor de execuţie a diferitelor lucrări de

construcţii (construcţii civile, industriale, căi de comunicaţii)

Câteva din realizările topografiei inginereşti:

►planuri şi hărţi necesare proiectării viitoarelor obiective;

►profile longitudinale şi transversale;

►trasări şi poziţionări ale axelor construcţiilor, căilor de comunicaţii, lucrărilor de

artă (poduri, tunele, viaducte, conducte, etc.);

►supravegherea executării construcţiilor şi urmărirea comportării în timp a

terenurilor şi construcţiilor;

►întreţinerea şi actualizarea planurilor de execuţie

Etapa preliminară realizării lucrărilor este cea prin care se face pregătirea
topografică a proiectului si care contine urmatoarele etape:

- alegerea reţelei topografice de trasare: poate să fie formată din

reţeaua de sprijin deja existentă din etapa de realizare a planului de situaţie
sau se va realiza o reţea specială de trasare;

- stabilirea metodelor de trasare în plan a punctelor proiectate;

- alegerea instrumentelor necesare la trasare în funcţie de precizia cerută de

beneficiar;

- calculul elementelor de trasare în plan a punctelor din proiect;

- calculul preciziei necesare de trasare în plan a punctelor din proiect.

4
 Aplicarea pe teren a proiectelor inginereşti

Trasarea unghiurilor orizontale

Se poate face cu diferite precizii impuse de proiectant

Ipoteză de lucru:

- pe teren avem materializate două puncte: V şi A de coordonate cunoscute

- se cere să se traseze punctual B, tot de coordonate cunoscute

- direcţia VA face cu direcţia VB unghiul orizontal ω

- mărimea acestui unghi se va calcula ca diferenţă dintre orientările dreptelor

VA şi VB

- din coordonatele punctelor se vor calcula orientările:

- valoarea unghiului ω se va calcula ca diferenţă dintre cele două orientări şi

este mărimea proiectată a unghiului ce se va trasa:

ω = θVB - θVA

- în funcţie de precizia dorită există trei metode de trasare:

• trasarea unghiului cu precizie redusă;

• trasarea unghiului cu precizie medie;

• trasarea unghiului cu precizie ridicată.

5
 Trasarea unghiurilor cu precizie redusă

Se dau: punctele V şi A materializate pe teren

Se cere: să se materializeze punctul B

S–a calculat: mărimea unghiului orizontal ω

Modul de lucru pe teren:

- se instalează teodolitul în punctul V,

- se vizează punctul A şi se face citirea direcţiei unghiulare orizontale către

acesta

- la această valoare citită se adaugă mărimea unghiului calculat ω şi se

roteşte aparatul în sens orar până când se obţine la cercul orizontal
valoarea calculată anterior

- în acest moment se blochează mişcarea de rotaţie a aparatului în plan

orizontal şi se vizează pe un jalon sau ţăruş astfel încât firul reticular vertical
să se suprapună cu jalonul

- în punctul în care s-a ţinut jalonul se va marca punctul B

- se recomandă ca vizarea să se facă cât mai la baza jalonului

6
 Trasarea unghiurilor cu precizie medie

Se dau: punctele V şi A materializate pe teren

Se cere: să se materializeze punctul B

S–a calculat: mărimea unghiului orizontal ω

Modul de lucru pe teren:

- se instalează aparatul în punctul V şi se vizează punctul A în poziţia I a

lunetei efectuând citirea direcţiei unghiulare orizontale

- se roteşte aparatul în sens orar până vom înregistra la cercul orizontal

valoarea direcţiei unghiulare citită anterior plus valoarea calculată a
unghiului ω

- pe această direcţie se va materialize punctul B1 după principiul expus la

metoda anterioară

- se aduce aparatul în poziţia a II a şi se vizează din nou punctul A efectuând

citirea direcţiei unghiulare orizontale(această citire va fi diferită de cea din
poziţia I cu 200g )

- se roteşte apoi aparatul în sens antiorar modificând citirea cu valoarea

unghiului ω; pe direcţia nou rezultată se va marca punctual B2

- punctul definitiv marcat va fi pe direcţia bisectoarei unghiului definit de

direcţia VB1 şi VB2

7
 Trasarea unghiurilor cu precizie ridicată

Se dau: punctele V şi A materializate pe teren

Se cere: să se materializeze punctul B

S–a calculat: mărimea unghiului orizontal ω

Modul de lucru pe teren:

- se instalează aparatul în punctul V şi se trasează unghiul ω1 prin metoda

trasării cu precizie redusă materializând punctul B1

- se va măsura apoi unghiul trasat prin metoda repetiţiei sau metoda seriilor

- după prelucrarea măsurătorilor şi obţinerea valorii celei mai probabile,

unghiul trasat ω1 va diferi de unghiul proiectat ω cu diferenţa dintre cele
două valori Δω Δω = ω - ω1

- acestei mărimi unghiulare îi corespunde o mărime liniară ce se poate

calcula cu relaţia: q = DVB1⋅tgω

- deoarece unghiul este foarte mic, valoare q se poate calcula cu relaţia:

(636620)

8
- această distanţă calculată se aplică pe teren ducând o perpendiculară în
punctual B1 pe aliniamentul VB1 de mărimea distanţei q calculate obţinând
astfel punctul B

Precizia trasării unghiurilor orizontale

Indiferent de metoda aplicată unghiurile trasate sunt afectate de o

serie de erori provenite din măsurarea direcţiilor unghiulare orizontale,
care la rândul lor sunt afectate de alte erori.

Eroarea medie pătratică pentru o direcţie se calculează cu

următoarea relaţie:

• mc - eroarea datorată centrării aparatului pe punctul de staţie;

• mr - eroarea de centrare a mărcii sau semnalului vizat (eroare de reducţie);

• mi - eroarea instrumentală a aparatului folosit la trasare;

• mm - eroarea de măsurare;

• mCE - eroarea datorată condiţiilor exterioare

Erorile componente au expresii de forma:

Eroarea de măsurare are expresia:

• mc - eroarea de citire datorată aproximaţiei dispozitivului de citire,

9
 • mviz - eroarea de vizare

Eroarea instrumentală are expresia:

• mcolim - eroarea de colimaţie a lunetei teodolitului

• mv - eroarea de înclinare a axei verticale a teodolitului

• mi - eroare de înclinare a axei secundare, a umerilor lunetei

• md - eroarea de divizare a cercului orizontal şi a dispozitivului de citire

• mex - eroarea de excentricitate a cercurilor orizontale (alidad şi limb)

Trasarea distanţelor

Pentru trasarea unei distanţe proiectate între două puncte A şi B în

prealabil va trebui să calculăm mărimea acestei distanţe

Aceasta poate fi calculată din coordonate sau prin măsurare pe planul de

situaţie şi transformarea la scară

Din coordonatele date distanţa AB se va calcula cu relaţia:

Prin transformare la scară distanţa AB se va calcula cu relaţia:

D se calculează în m

n - este numitorul scării planului pe care se face măsurarea distanţei,

d - este distanţa măsurată pe plan(d se măsoară în mm)

10
 In funcţie de precizia cerută şi de instrumentele de măsurare de care
dispunem, trasarea distanţei se poate face prin trei metode :

• trasare directă, utilizând ruleta

• trasare indirectă, utilizând un instrument de tip teodolit

• trasare electro-optică, utilizând o staţie totală

Indiferent de metoda aplicată, trasarea distanţelor presupune parcurgerea

următoarelor etape :

• din punctul A, pe direcţia AB se trasează provizoriu distanţa D1 ,

materializând punctul B1

• se măsoară cu precizie distanţa D1 trasată provizoriu

• se calculează corecţia : ΔD=Dpr− D1

• valoarea relativ mică a corecţiei ΔD, ne va permite aplicarea acesteia pe

teren cu ajutorul unei rulete, fără a exista riscul de introducere a unor erori

• din punctul B1 se va trasa corecţia ΔD în funcţie de semnul ei, rezultând în

final poziţia punctului B, corespunzător distanţei proiectate

• Pentru verificare se va măsura distanţa trasată AB, care se va compara cu

distanţa proiectată şi înscrierea diferenţei dintre ele în toleranţa acceptată
pentru acest gen de lucrări
11
Trasarea directă a distanţelor

La trasarea distanţelor prin metoda directă, cu ajutorul unei rulete se vor

aplica corecţiile necesare

Corecţiile sunt :

- corecţia de etalonare

- de temperatură

- de tensiune

- de reducere la orizont

Aceste corecţii se aplică şi la măsurare, cu menţiunea că la trasare se vor

aplica cu semn schimbat

Relaţiile de calcul ale corecţiilor aplicate la trasare sunt următoarele:

Corecţia de etalonare :

lo - lungimea reală

ln - lungimea nominală

Corecţia de întindere:

ln - lungimea nominală

S - secţiunea transversală a ruletei, exprimată în cm2

E - modulul de elasticitate al oţelului( 2,1. 104 kg/mm2)

F - forţa în timpul măsurării

12
Fo - forţa la etalonare

Corecţia de temperatură:

l - lungimea panglicii

α - coeficientul de dilatare termică liniară a oţelului avînd valoarea de

0,0115 mm/grad celsius/m

t - temperatura la momentul măsurării

to - temperatura la momentul etalonării

Corecţia de reducere la orizont:

l - este lungimea înclinată

δh - este diferenţa de nivel între capetele distanţei de trasat

13
Trasarea indirectă a distantelor

In cazul aplicării acestei metode, procedeul cel mai utilizat este cel al
trasării prin metoda paralactică

Pentru realizare vom utiliza:

- un teodolit de precizie

- o miră orizontală

La trasare se vor urmări etapele :

• se măsoară paralactic distanţa trasată provizoriu, D1

• unde γ este unghiul orizontal măsurat paralactic, b este lungimea mirei şi

este 2m

• se calculează : ΔD= Dpr−D1

14
• se aplică valoarea calculată cu ajutorul unei rulete

Trasarea electro – optică

• În acest caz se va trasa distanţa cu ajutorul unei staţii totale

• Un astfel de instrument are incorporat o funcţie numită funcţia tracking

prin intermediul căreia se va afişa permanent distanţa măsurată

• Astfel, la fiecare deplasare a reflectorului pe aliniamentul dat apare

distanţa la care se află acesta

• Când va apărea pe ecran mărimea distanţei proiectate se va opri trasarea,

marcând punctul cu un ţăruş

Trasarea planimetrică a punctelor proiectate ale construcţiilor

Trasarea planimetrică a punctelor de pe conturul construcţiilor se

face de regulă prin trei metode:

- metoda coordonatelor polare

- metoda coordonatelor rectangulare

- metoda intersecţiei unghiulare

De regulă se recomandă trasarea printr-o metodă şi se verifică cu una

din celelalte două sau în funcţie de teren se va alege metoda adecvată.

15
Metoda coordonatelor polare

Aceasta este cea mai uzual aplicaţie la trasarea construcţiilor civile

atunci când se poate utiliza reţeaua de ridicare deja marcată pe teren

Reţeaua de sprijin este formată din punctele A, B, C, D, E din care se

vor trasa punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6 de pe conturul construcţiei

Se dau: coordonatele punctelor reţelei A, B,...E (Xi, Yi) şi

coordonatele punctelor de trasat 1, 2,...6 (Xj, Yj)

Se cere: trasarea pe teren a punctelor pe conturul construcţiei

16
Trasarea punctului 1 din punctul A se va face cu ajutorul distanţei de la A la
1 şi a unghiului orizontal ω1 format de direcţia A1 şi direcţia AB

Pentru materializarea acestor elemente pe teren se fac următoarele

calcule:

1) Calculul distanţei DA1

2) Calculul unghiului ω1

Pentru verificare se poate face retrasarea punctului 1 din punctul B tot prin
distanţă şi unghi

3) Calculul distanţei DB1

4) Calculul unghiului ω2

17
Modul de lucru pe teren:

Se va staţiona în punctul A şi se va trasa punctul 1 aplicând la

trasarea unghiului unele din metodele de trasare ale unghiurilor orizontale

Se va materializa punctul la distanţa DA1

Pentru verificare se va staţiona în punctul B şi se va retrasa punctul 1

utilizând elementele calculate mai sus

Trasarea prin coordonate rectangulare

18
 Această metodă se poate aplica atunci când reţeaua de trasare este
rectangulară, iar laturile construcţiei sunt paralele cu reţeaua

Se poate observa că punctele reţelei de trasare A, B, C, D sunt

dispuse sub forma unui poligon cu unghiuri drepte şi încadrează construcţia

Deasemenea una din laturile reţelei AB este dispusă pe direcţia Nord,

coincide cu axa X, iar altă latură AD este dispusă pe direcţia Est Vest,
coincidentă cu direcţia Y

Construcţia are şi ea formă rectangulară având laturile paralele cu

laturile reţelei de trasare

Calculul elementelor de trasat:

- pentru efectuarea trasării se vor calcula distanţe de la punctele reţelei de

trasare la proiecţiile punctelor construcţiei pe laturile reţelei

- pentru trasarea punctului 1 avem nevoie de a1 şi b1

- pentru punctul 2 avem nevoie de a2 şi b2

- s.a.m.d.

Distanțe calculate:

19
Modul de lucru pe teren:

Din punctul A pe aliniamentul AD se vor trasa punctele 1’, 6’, 4’ la

distanţele calculate anterior

Se va staţiona apoi pe rând în punctele trasate şi în unghi drept faţă

de aliniamentul AD se vor trasa punctele 1, 6, 5, 4

Se procedează la fel pentru trasarea punctelor 2 şi 3 prin staţionare

pe aliniamentul BC

20
Trasarea cotelor proiectate

Se cunoaşte: cota unui reper

Se cere: să se traseze un punct de cotă cunoscută

Se cunoaşte deasemenea şi distanţa D dintre cele două puncte

Problema se poate rezolva prin mai multe procedee:

- nivelment geometric de mijloc

- nivelment geometric de capăt

- nivelment trigonometric

Trasarea cotelor prin nivelment geometric de mijloc

Se dau: cota reperului (HRN) şi cota punctului 1 (H1pr)

Se cere: să se traseze punctul 1 la cota dată

Se calculează: c1pr, citirea ce trebuie să se efectueze în punctul 1 din cota

dată a acestuia

21
 Modul de lucru:

- se va instala nivela la jumătatea distanţei dintre cele două puncte şi se vor

face citiri pe miră atât în punctul RN cât şi pe punctul 1

- se va calcula apoi citirea ce trebuie să se facă pe punctul 1 pentru cota dată

şi se va compara cu citirea efectuată în teren

HRN + cRN = H1teren + c1teren

HRN + cRN = H1pr + c1pr

- citirea ce trebuie să se efectueze pe punctul 1 este dată de relaţia:

C1pr = HRN + cRN – H1pr

- cunoscând această citire se va deplasa mira pe punctul 1 în sus sau în jos

până când se va citi valoarea calculată c1pr

- dacă c1teren<c1pr trebuie ridicată mira cu diferenţa dintre cele două citiri

- dacă c1teren>c1pr trebuie coborâtă mira cu diferenţa dintre cele două citiri

- dacă cele două citiri sunt egale s-a terminat trasarea, punctul 1 se află chiar
la cota proiectată

Trasarea cotelor prin prin nivelment geometric de capăt

Se dau: cota reperului (HRN) şi cota punctului 1 (H1pr)

22
 Se cere: să se traseze punctul 1 la cota dată

Se calculează: c1pr, citirea ce trebuie să se efectueze în punctul 1 din cota

dată a acestuia

Modul de lucru:

- se va instala nivela deasupra punctului de cotă cunoscută RN şi se va

măsura înălţimea I a aparatului după care se va efectua citirea pe punctul 1

- se aplică relaţia de calcul a cotelor potrivit principiului nivelmentului

geometric de capăt şi calculează valoarea citirii pe punctul 1 pentru cota
proiectată

HRN + I = H1teren + c1teren

HRN + I = H1pr + c1pr

c1pr = HRN + I – H1pr

- se va proceda la fel ca şi în cazul anterior, ridicând sau coborând mira

din punctul 1 până citim valoarea calculată c1pr

Trasarea cotelor prin prin nivelment trigonometric

23
 Trebuie să se cunoască mărimea distanţei orizontale dintre reperul de cotă
cunoscută şi punctul ce dorim să-l trasăm

Acestă distanţă se poate calcula din coordonate:

- dacă se cunosc acest coordonate

- sau se măsoară direct pe teren

În acest caz vom trasa de fapt unghiul de pantă α făcut de linia terenului
natural şi orizontala locului

Unghiul de pantă :

Modul de lucru pe teren:

- se va instala teodolitul în punctul RN

- se va măsura înălţimea I a aparatului şi se va viza către punctul 1 astfel încât

la cercul vertical să citim unghiul de pantă sau unghiul zenital dacă aparatul
măsoară doar unghi zenital

- mira instalată în punctul 1 se va ridica sau lăsa până citim pe miră înălţimea
aparatului la firul reticular orizontal

24
 Trasarea cotelor în groapa de fundare

În cazul în care cotele ce urmează a fi trasate sunt mult diferite de

cota reperului, aşa cum este cazul unei gropi de fundare sau a transmiterii
cotei la etajul construcţiei, nivelmentul geometric cu o miră de maxim 5 m
nu mai poate fi aplicat

Problema se va rezolva cu ajutorul unei rulete suspendate, iar la

capătul de jos va avea agăţată o greutate ce se va scufunda într-un vas ce
conține un lichid cu vâscozitate mare

Modul de lucru pe teren:

- se va instala nivela în staţia S1 sus pe mal şi se vor face citirile pe

reper – cRN şi pe ruleta suspendată de pe malul opus – c1

- mutăm apoi nivela în groapa de fundare în staţia S2 şi facem citiri pe ruletă

– c2

- calculăm citirea ce trebuie să o avem pe mira din punctul A, care trebuie să

fie la cota proiectată:

25
 Cpr = HRN - HApr+CRN + (C2 – C1)

- având mărimea acestei citiri se va ridica sau coborî mira pe punctul A până
înregistrăm la firul reticular orizontal citirea cpr

Trasarea cotelor la etajul unei construcţii

Modul de lucru pe teren:

- se va instala nivela pe teren în staţia S1 şi se vor face citiri pe reper: cRN

şi de asemenea citire pe ruleta suspendată: c1

- se mută nivela la etaj şi se fac citiri pe ruletă – c2 şi apoi se calculeză citirea

ce trebuie să se facă pe punctul A aflat la etajul clădirii Cpr = HRN - HApr+CRN
+ (C2 – C1)

- se ridică sau se coboară mira aflată pe punctul A până la firul reticular

orizontal se înregistrează citirea calculată prin proiect

26
 O recomandare pentru cele două metode ar fi ca citirile pe ruletă să
se facă simultan pentru a se evita eventualele deplasări ale acesteia; acest
lucru presupune să se lucreze cu două nivele simultan.

Trasarea liniilor de pantă dată

Pentru trasarea unei linii de pantă dată se poate aplica:

- nivelmentul geometric

- nivelmentul trigonometric

Indiferent de metoda aleasă, problema este aceeaşi: se va trasa un punct

prin respectarea unei pante date

Se dau: cota punctului A, distanţa D şi panta tronsonului

Se cere: să se traseze punctul B aflat la distanţa D, iar panta terenului între

punctele A şi B este cea definită prin datele problemei

Trasarea liniilor de pantă prin nivelment geometric

Metoda de lucru:
27
 - se vor instala nivele la jumătatea distanţei dintre punctele A şi B

- se aplică relaţia de calcul a pantei şi se calculează diferenţa de nivel dintre

cele două puncte de pantă dată, notată cu „s”

La trasare se va efectua citirea „ a” pe mira din punctul A

- se calculează bpr, corespunzător pantei date cu relaţia: bpr = a + s

- se face citirea bteren şi se compară cu bpr

- dacă bteren< bpr atunci se va bate un ţăruş de lungime K = bteren – bpr

- dacă bteren> bpr atunci se va bate un ţăruş pe care se va scrie care este
diferenţa dintre cele două valori, urmând ca executantul să coboare cu
valoarea respectivă

Trasarea liniilor de pantă prin nivelment trigonometric

Pentru rezolvarea problemei se va utiliza un teodolit şi o miră

28
- se va instala teodolitul deasupra punctului de cotă cunoscută, şi se va
măsura înălţimea aparatului; din relaţia de calcul a pantei se calculează
mărimea unghiului de pantă α

p = tgα = HB / DA-B

- unghiul astfel calculat se va introduce la cercul vertical al aparatului şi se va

viza pe mira din punctul B; aceasta se va ridica sau coborî până când la
firul reticular orizontal se va face citirea corespunzătoare înălţimii
aparatului

- în acel moment la talpa mirei vom avea trasat punctul B care respectă
condiţia de pantă impusă din proiect

- dacă unghiul α este pozitiv atunci toate punctele sunt deasupra orizontalei,
dacă este negativ atunci sunt sub aceasta

29
 Determinarea înălţimii construcţiilor

a) Determinarea înălţimii unei construncţii când poate fi măsurată distanţa de

la aparat la construcţie:

• Se va instala aparatul în staţia A la o distanţă de 2-3 ori mai mare decât

înălţimea construcţiei

• Se va viza punctul superior al construcţiei (Cs) şi se va măsura unghiul

zenital Z1 sau unghiul de pantă α1

• Se va viza punctul inferior al construcţiei (Cj) şi se va măsura unghiul zenital

Z2 sau unghiul de pantă α2

• Distanţa D de la aparat la construcţie

se poate măsura stadimetric sau direct pe teren

• Se calculează înălţimea construcţiei

cu relaţia: h=h1+h2=D(tg α1+ α2)

30
 b) Determinarea înălţimii unei construncţii când nu se poate măsura
distanţa de la aparat la construcţie:

• se marchează două puncte A şi B pe teren astfel încât să se poată măsura

distanţa dintre ele şi să formeze cu punctul C, situat pe construcţie, două
direcţii aproximativ perpendiculare

• din punctele A şi B se vor măsura:

- unghiurile orizontale β şi μ

- distanţa orizontală DAB

- unghiurile verticale αi şi αi` făcute de direcţia de vizare din

fiecare staţie cu

partea superioară şi cu partea inferioară a construcţiei

31
Din măsurătorile efectuate înălţimea construcţiei se poate determina
astfel:

În triunghiul ABC´ se calculează unghiul ϒ = 200g – (β+ μ)

Se scrie teorema sinusului în triunghi pentru a calcula DAC şi DBC

Calculul înălţimii construcţiei din staţia A:

Calculul înălţimii construcţiei din staţia B:

Înălţimea calculată a construcţiei va fi:

din staţia A: HA = H1A + H2A

din staţia B: HB = H1B + H2B

Valoarea finală va fi:

32
Determinarea verticalităţii construcţiilor cu muchii drepte

33
 Se vor marca două puncte de staţie S1 şi S2 aproximativ
perpendiculare pe prelungirea a două laturi ale construcţiei cu vizibilitate
către două puncte de coordonate cunoscute: M şi N

Distanţa la care se amplasează cele două staţii se recomandă să fie 1

... 1,5H, unde H este înălţimea construcţiei

Din staţia S1 se va măsura unghiul orizontal ωbaza făcut cu punctul M şi

punctul A de la baza construcţiei şi ωvârf făcut cu punctul M şi punctul A´ de
sus de la partea superioară a construcţiei

Din staţia S2 se va măsura unghiul orizontal βbază făcut de punctul N şi

punctul A de la baza construcţiei şi βvârf făcut de punctul N şi punctul A´ de
sus de la partea superioară a construcţiei

Din valorile măsurate pentru cele două unghiuri se vor calcula

abaterile unghiulare:

Abaterile liniare vor fi:

Abaterea totala va fi:

34
Determinarea verticalităţii construcţiilor circulare

În cazul construcţiilor circulare (coşuri de fum, turnuri de răcire,

utilaje petrochimice) se va verifica verticalitatea utilizând aceleaşi principii
de calcul, schimbându-se tehnologia de măsurare

Pentru măsurarea abaterilor unghiulare se va staţiona pe rând în

staţiile S1 şi S2 vizând din fiecare tangenţial conturul construcţiei, atât la
bază cât şi la vârf

Media aritmetică a citirilor de la bază va fi valoarea unghiului ωbaza

din staţia S1, analog vom calcula unghiul ωvârf prin medierea citirilor de la
vârf

Se va proceda la fel şi în staţia S2 calculând βbază şi βvârf din mediile

aritmetice ale valorilor citite

Abaterile unghiulare şi liniare se vor calcula apoi cu aceleşi relaţii

folosite la exemplul anterior

35
 Trasarea axelor căilor de comunicaţii

Lucrările de proiectare şi execuţie a unei căi de comunicaţii (drumuri, căi

ferate) se realizează în mai multe etape:

1. etapa de proiectare
2. etapa de execuţie

Alegerea traseului se face pe hărţi sau planuri cu curbe de nivel în funcţie

de pantă şi viteza de proiectare. Traseul ales va fi o succesiune de aliniamente şi
arce de cerc necesare racordării aliniamentelor. Traseul va fi măsurat pe teren
printr-o drumuire planimetrică, concomitent cu aceasta se vor executa şi profilele
transversale.

36
 Calculul elementelor principale ale curbelor de racordare

Aliniamentele trebuie racordate cu curbe circulare. Raza de racordare R se

dă din faza de proiectare, iar unghiul  dintre cele două aliniamente se calculează
din măsurători.

Elementele caracteristice ale curbei sunt:

 R – raza de racordare dată de proiectant;

 unghiul  determinat din măsurători ca diferenţă de orientări =VM - VN

 lungimea tangentelor T

 lungimea bisectoarei b

 lungimea curbei lc

 depăşirea tangentelor DT

 coordonatele punctului bisector B (XB YB)

Cu excepţia razei R, care este impusă prin proiectare, toate celelalte

elemente se vor calcula, astfel:

37
 Calculul lungimii tangentelor

În triunghiul TiOV care este dreptunghic se cunoaşte latura OTi care este
egală cu raza.

Unghiul  se calculează cu relaţia:  = 200g - 

 T 
tg   T  Rtg
2 R 2

Calculul lungimii bisectoarei b

b  VO  R

 R R 
cos   VO   R sec
2 VO  2
cos
2

   
b  R sec  R  R sec  1
2  2 

Calculul lungimii curbei lc

R
lc  ca lungime a unui arc de cerc cu unghiul la centru egal cu 
200 g

Calculul depăşirii tangentelor

DT  2T  lc

Calculul coordonatelor punctului B

În triunghiul dreptunghic ABO se vor calcula XB şi YB

 XB 
sin   X B  R sin
2 R 2
38
  AO 
cos   AO  Rcos
2 R 2
  
YB  R  AO  R  R cos  R1  cos 
2  2

Pentru trasarea punctelor de intrare şi ieşire din curbă, precum şi trasarea

punctului B, corespunzător bisectoarei, se va proceda astfel: se va staţiona cu
teodolitul (sau staţia totală) în punctul V, se va viza punctul M şi se va măsura
direcţia unghiulară orizontală. Pe direcţia VM la distanţa calculată T se va
materializa punctul Ti. Se va roti apoi aparatul până se va inregistra unghiul /2
calculat. Pe această direcţie la distanţa b se va materializa punctul B. Apoi pe
direcţia VN, la distanţa T se va materializa punctul Te.

Metode de trasare a curbelor circulare

Metodele de trasare în detaliu a curbelor circulare sunt:

 metoda absciselor egale;

 metoda arcelor egale;

 metoda coordonatelor polare, etc

Metoda absciselor egale

Aceasta metodă face parte din categoria metodelor de trasare cu ajutorul

coordonatelor rectangulare pe tangentă. Principiul metodei constă în faptul că se
alege ca axă a absciselor tangenta.

39
 Abscisele punctelor de trasat se aleg egale. Punctul 1 va avea coordonatele
X1=X şi Y1, punctul 2 va avea X2 = 2X şi Y2, ș.a.m.d.

Pentru X se alege o valoare(de exemplu 2m) în funcţie de desimea

punctelor de trasat. Funcţie de X se va calcula Y-ul fiecărui punct.

Y1  R  O1  R  R 2  X 2

X 2  2x

Y2  R  R 2  (2 X )2

Se vor calcula atâtea puncte câte sunt necesare până în bisectoare. Pe

ramura cealaltă punctele sunt simetrice.

Pentru trasare se va picheta aliniamentul VTi cu puncte la distanţa X şi nX,

după care se va staţiona pe rând în fiecare punct şi prin unghiuri drepte se vor
marca punctele 1, 2,....n.

Metoda arcelor egale

Această metodă se bazează pe principiul din geometria plană conform

căruia la arce egale corespund unghiuri la centru egale. Se vor stabili lungimi de
arce de 5m, 10m, 15m, 20m pentru care se calculează unghiul la centru ω.
40
 Mărimea unghiului ω se calculează cu relaţia:
l cc
  unde  cc  636620cc
R

iar l este lungimea arcului de cerc stabilită în prealabil.

Cu ajutorul valorii unghiului se pot calcula coordonatele punctelor 1, 2,...

X 1  R sin 
Y1  OTi  O1`  R(1  cos  )

Coordonatele punctului 2 se calculează astfel:

X 2  R sin(2 )
Y2  OTi  O2`  R(1  cos(2 ))

ș.a.m.d.

Trasarea se va efectua la fel ca în cazul anterior prin pichetarea punctelor

pe tangentă la distanţele calculate pentru X1, X2,....după care se va staţiona pe
rând în fiecare punct pichetat şi se vor ridica perpendiculare pentru a trasa
coordonatele Y1, Y2,...

41
 Metoda coordonatelor polare

În acest caz se va lua o valoare cunoscută a lungimii corzii S (aceasta poate

fi 5m, 10m, 20m). Pentru valoarea impusă a lui S se va calcula unghiul la centru ω.
S   S  S S
 R sin  sin    arcsin    2arcsin
2 2 2 2R 2 2R 2R

Trasarea se va face staţionând în punctul Ti din care se vizează V faţă de

care se trasează unghiul orizontal ω/2. Pe această direcţie la distanţa egală cu S se
materializează punctul 1. Se roteşte apoi aparatul cu încă un unghi ω/2 şi pe
direcţia nou la distanţa S faţă de punctul 1 se va materializa punctul 2, s.a.m.d.

Procedee specifice măsurătorilor inginerești

Procedeul vizării laterale cu teodolitul

Procedeu ce se utilizează cu predilecție la verificarea corectitudinii

montajelor de panouri prefabricate sau în cazul verificării montării stâlpilor
prefabricați.

42
 În cazul panourilor prefabricate metoda constă în determinarea distanțelor
orizontale de la un plan vertical la cele patru colțuri ale panoului.

Se stabilește o axă de montaj auxiliară A' - B', paralelă cu axa panourilor

proiectată A-B, situat la o distanță L<2m.

Se staționează cu teodolitul în punctul A' și se vizează către punctul B' unde

este amplasată o țintă de vizare. Basculând luneta în plan vertical, se crează
planul vertical de referință menționat.

În dreptul fiecărui colț al panoului prefabricat se amplasează câte o miră.

Din punctul A' se efectuează citirile C1, C2, C3 si C4 pe mirele amplasate în

punctele 1,2, 3 si 4(cele patru colțuri ale panoului)

În final, abaterile colțurilor panoului față de poziția proiectată se determină

cu formula :
b
 i  C mi  L
2

43
 Cmi= citirea medie pentru colțuri; citirile sunt executate în ambele poziții ale
lunetei

b = grosimea panoului

Daca abaterile(Di) calculate se încadrează în toleranțele admise la montaj,

panoul a fost montat corespunzator; în caz contrar se efectuează corecțiile
necesare.

Abaterea standard de determinare a valorilor Di se poate calcula cu relația:

unde:

reprezintă abaterea standard a citirilor

În cazul verificării montării stâlpilor prefabricați , metoda este similară cu

cea utilizată la panourile prefabricate cu particularitatea că planul de referință se
amplasează pe ambele axe de montaj ale șirurilor de stâlpi(longitudinal și
transversal).

44
 Se stabileste o axă de montaj auxiliara A1 - A1', paralelă cu axa stâlpilor
proiectată A-A', situat la o distanță L<1m.

Se staționează cu teodolitul în punctul A1 și se vizează către punctul A1'

unde este amplasată o țintă de vizare. Basculând luneta în plan vertical, se crează
planul vertical de referință menționat(longitudinal).

Atât la baza stîlpului cât și la partea superioară a acestuia se amplasează

două mire.

Din punctul A1 se efectueaza citirile Cj la baza stâlpului și respectiv Cs la

partea superioară a stâlpului, pe mirele amplasate în prealabil.

Se stabilește o axă de montaj auxiliară perpendiculară pe axa A-A' și se

repetă procedura descrisă mai sus.

Direcția și mărimea eventualelor înclinari ale unui stâlp se determină prin

compunerea abaterilor de la verticală pe cele două direcții.

În final avem urmatoarele relații:

Înclinarea fiecărui stâlp:

45
Precizia de montaj:

unde:

b este grosimea stâlpului

este distanța între axe

Abaterea standard de determinare a înclinării transversale:

unde:

este eroarea de calare a teodolitului

este abaterea standard de citire pe mira în mm

este abaterea standard datorată condițiilor exterioare

46
 Lucrări topografice la proiectarea și execuția podurilor

Transmiterea cotelor peste cursuri de ape

Transmiterea cotelor peste cursuri de ape este o operație utilizată pentru a

avea un sistem unic de cote pe ambele maluri ale apei, cote necesare la trasarea
în înălțime a elementelor podului ce urmează a fi construit.

Una din metodele cele mai utilizate este nivelmentul dublu geodezic.

Metoda constă în vizarea simultană de pe ambele maluri a mirelor dispuse

pe malul opus. Efectuându-se un program de citiri simetric se pot elimina erorile
instrumentale și cele de refracție, iar erorile datorate curburii pământului pot fi
eliminate prin efectuarea mediei rezultatelor măsurătorilor. În funcție de lățimea
cursului de apă se pot utiliza urmatoarele variante:

1) În situația în care avem cursuri de apă mai mici de 250-300 m:

Se amplasează câte un reper de nivelment pe fiecare mal (R1 si R2)

Se efectuează o primă serie de observații, după cum urmează:

47
 Se staționează cu instrumentul în stația S1 și se efectuează citirile a1 și
respectiv b1 către mirele amplasate pe cele două repere de nivelment R1 și
respectiv R2.

Se staționează cu instrumentul în stația S2 și se efectuează citirile a2 și

respectiv b2 către mirele amplasate pe cele două repere de nivelment R1 și
respectiv R2.

Se efectuează mai multe serii de măsurători, de regula 2-4 serii, în funcție

de precizia ceruta și lățimea cursului de apă.

De asemenea trebuie respectate câteva caracteristici cum ar fi:

- distanțele între S1 și R1 și respectiv S2 și R2 trebuie să fie egale

- distanțele între S1 și R2 și respectiv S2 și R1 trebuie să fie egale

- distanțele dintre punctele de stație și reperele de nivelment situate pe

același mal, trebuie sa fie cuprinse între 10 și 30 m

2) În situația în care avem cursuri de apă mai mici de 250-300 m și există o

insulă:

48
 Se amplasează câte două repere de nivelment pe fiecare mal R1 și R2 și
respectiv R3 și R4; de asemenea se stabilesc trei stații, una pe insulă(S1) și câte una
pe fiecare mal(S2 și S3), conform figurii alăturate.

Se efectuează citiri cu ajutorul nivelei situate în punctul S1 pe mirele

amplasate în R1, R2, R3 și R4.

De asemenea se efectuează citiri din stația S2 pe mirele amplasate în R1, R2

iar din stația S3 se fac citiri pe mirele amplasate în punctele R3 și R4.

În final se va calcula o drumuire pe traseul R1, R3, R4, R2, R1.

Se admit neânchideri cuprinse între 1 și 20mm.

3) În situația în care avem cursuri de apă mai mari de 250-300 m:

Se amplasează un reper de nivelment(R1) pe unul din maluri și respectiv

alte două repere de nivelment pe celălalt mal, astfel încât cele trei repere să fie
dispuse în vârfurile unui triunghi isoscel.

49
 Se amplasează un instrument în stația S2 amplasată între cele doua repere
de nivelment(R2 și R3) situate pe același mal și alt instrumente pe celălalt mal în
stația S1.

Se vor efectua citiri din stațiile S1 și S2 simultan către reperul R2 și respectiv

către reperul R1, utilizând instrumente similare.

Se vor efectua citiri din stațiile S2 și S3 simultan către reperul R3 și respectiv

către reperul R1, utilizând instrumente similare.

Diferența de nivel, cu instrumentul în stația S1 este:

h1  a1  b1

Diferența de nivel, cu instrumentul în stația S2 este:

h2  a 2  b2

În final diferența de nivel medie dintre reperele R1 și R2 este dată de relația:

h1  h2
h
2

4) Iarna, când apa este înghețată, în cazul apelor înguste:

Se utilizează ca procedeu nivelmentul geometric obișnuit.

Se folosesc pari ce se bat în gheață, și un set de aparate de aceeași precizie

efectuându-se citiri simultane(nivelment instantaneu). Acest mod de citire se
efectuează pentru a elimina erorile datorate deplasărilor în înălțime a gheții.

50
 Trasarea podurilor

În general sunt necesare parcurgerea următoarelor etape:

1) Realizarea rețelelor planimetrice și altimetrice în vederea trasării

2) Lucrări de trasare a elementelor componente a podului:

- trasarea fundațiilor

- trasarea centrelor infrastructurilor

- trasarea axei podului

- trasarea axelor pilelor și alinierea pilelor pe axa podului, etc

3) Urmarirea comportării în timp a construcției

Crearea rețelelor de trasare planimetrice și altimetrice pentru poduri de

lungimi medii cuprinse între 100 și 1000 m

Rețele de trasare planimetrice

Rețea de microtriangulatie

Aceasta se poate realiza din două patrulatere cu ambele diagonale vizate

unde latura comuna este axa podului(MN).

Eroarea de poziționare a punctelor rețelei poate fi de aproximativ 1 cm.

51
 Precizia asigurată de acest tip de rețea este de 1-2 cm.

Există și alte tipuri de configurații pentru rețelele de microtriangulație în

funcție de configurația terenului:

- patrulater cu ambele diagonale vizate, în care o latură este comună cu axa

podului(MN)

- triunghi, în care înalțimea este comună cu axa podului MN

- combinații între patrulater și triunghiuri

- lanțuri de triunghiuri, utilizate la construcții speciale cum ar fi viaductele,

măsurându-se atât unghiuri cat și distanțe realizându-se în acest mod o precizie
ridicată

52
 De asemenea se poate utiliza tehnologia GNSS, metoda din ce în ce mai
folosită, în vederea creării rețelelor de trasare planimetrică.

Acest lucru este posibil datorită existenței la noi în țară a rețelei de stații
GNSS permanente.

Rețele de trasare altimetrice

Aceste tipuri de rețele sunt create pentru a asigura precizia necesară

trasării elementelor constructiei pe verticală și urmărirea în timp a acesteia cu
acuratețea impusă de standardele existente.

Spre exemplu, abaterile de determinare pe verticală a pilelor podului sunt

de maxim 0,5cm.

53
 Lucrări de trasare a elementelor componente a podurilor

Trasarea prin intersecție reperată utilizând un aliniament paralel cu axa

podului

Procedeul se utilizează în cazul apelor curgătoare cu adâncimea mai mică

de 3 m.

Se creează un aliniament M'N' paralel cu axa podului MN, în aval de acesta,

la o distanță convenabilă.

Aliniamentul este materializat pe platforme prinse pe piloți care sunt bătuți

în albia apei. Pe aceste platforme se trasează punctele corespunzatoare centrelor
proiectate ale infrastructurii podului.

Perpendicular pe aliniamentul creat M'N', din aceste puncte se vor obține

direcțiile axelor longitudinale ale infrastructurii.

la intersecția acestora cu axa MN se vor obține pozițiile centrelor

infrastructurii podului.

Axele longitudinale ale infrastructurii podului se materializează prin trei

piloți, unul în aval și alți doi în amonte, pentru ca centrele infrastructurii podului
să poată fi reconstituite cu ușurință.

Trasarea prin intersecție reperată utilizând un aliniament neparalel cu axa

podului

Această metodă se utilizează când în zonă există un pod vechi.

54
 Pe acesta se materializează punctele M' și N' prin perpendicularitate față de
axa MN.

Se calculează unghiurile g si β în punctele N' și respectiv M' față de dreapta

M'N' și de asemenea se calculează distanța corespunzatoare poziției centrelor
infrastructurii pe axa M'N', având valoarea b / sin β, unde b reprezintă
distanța dintre centrele infrastructurii.

Trasarea prin intersecție reperată la apele curgătoare mari

Metoda are la bază efectuarea de măsurători cu ajutorul a două

instrumente de aceeași precizie în același timp.

Procedeul se poate aplica doar în cazul în care malurile nu sunt inundabile

și constă în staționarea în punctele A1 și respectiv A2 și vizarea simultană către
două mărci de vizare amplasate pe malul opus în punctele S1' și respectiv S2'.
La intersecția celor două aliniamente se obține punctul C2. În mod similar se
determină și punctul C1.
55
 C1 și C2 reprezintă centrele infrastructurii podului.

În vederea determinării poziției punctelor A1, A2, B1, B2 și respectiv S1',

S1'', S2' și S2'', sunt necesari a se parcurge următoarele etape:

- pe un mal se alege baza b1 și pe celălalt mal baza b2

- poziția punctelor Ai și respectiv Bi se alege astfel încat unghiurile de

intersecție din punctele Ci să fie cuprinse între 100 și respectiv 120 grade

- se determină coordonatele punctelor S1', S2', S1'' și S2'', cunoscându-se

orientările bazelor și cele ale direcțiilor din punctele Ai și Bi către centrele
infrastructurilor

- se determină elementele de trasare ale punctelor Si și se efectuează

trasarea lor

Trasarea elementelor podului utilizând interecția înainte

De asemenea este o metodă ce utilizează concomitent două instrumente

(teodolite sau stații totale) de aceași precizie.

56
 În cazul când ambele maluri sunt neinundabile, se alege și se
materializează axa AB paralelă cu axa podului MN ținandu-se cont că
distanța maximă dintre axe să fie 1/3 din lungimea axei podului și
unghiurile de intersecție ale vizelor să aibă valori cuprinse între 100 și 120
grade.

Trasarea centrelor infrastructurii podului(C1, C2, C3) se efectuează prin

aplicarea pe teren a unghiurilor orizontale ai și respectiv βi calculate din
coordonatele punctelor AB și Ci, prin vizare simultană. Pe malul opus se
materializează prin pilaștrii de beton direcțiile rezultate în urma trasării, în
situația revizualizării acestora. Controlul trasării se efectuează prin vizarea
în lungul axei MN. De menționat că trasarea unghiurilor orizontale se face
prin procedeul cu precizie ridicată.

În cazul în care un mal este inundabil, baza AB se alege pe malul

neinundabil

Metoda este oarecum similară, în sensul ca trasarea se efectuează simultan

cu două instrumente de precizii similare, prin trasarea unghiurilor orizontale ai și
respectiv βi , singura deosebire dintre metode este faptul că punctele AB sunt
57
materializata pe același mal, nu pe maluri diferite ca la metoda anterioară, iar în
cazul în care există o insulă și se pot introduce puncte ale rețelei de sprijin, se
poate efectua trasarea punctelor centrelor infrastructurii podului și din aceste
puncte.

Trasarea axelor infrastructurii podului pe insulă

Pentru cursuri de ape cu adâncimi de maxim 6m, fundațiile infrastructurii

podului se pot construi pe aluviuni sau depuneri de piatră alcatuind o insulă
artificială.

Etapele ce trebuiesc parcurse sunt urmatoarele:

- se determină centrul infrastructurii pe insula creată

- se staționează cu stația totală sau teodolitul în punctul determinat și se

vizează către punctul M, materializându-se pe insulă punctele m1 și m2

- se repetă operația vizându-se spre punctul N și materializându-se punctele

n1 și n2

- se trasează axa longitudinală a infrastructurii printr-o perpendiculară pe

axa transversală MN
58
 - se trasează punctele a1, a2, b1, b2, pe insulă, în aliniamentul axei
longitudinale

Toate aceste puncte trasate: m1, m2, n1, n2, a1, a2, b1 si b2,sunt utilizate
la identificarea centrului infrastructurii podului pe tot parcursul construirii
acestuia(realizarea și montarea cofrajului, turnarea betonului, etc).

De asemenea, în vederea asigurării reperelor de execuție din punct de

vedere altimetric, se vor amplasa două repere de nivelment ce vor fi verificate
periodic cu ajutorul reperelor de nivelment de pe mal.

59
 PROBLEME REZOLVATE NUMERIC

Problema 1

Se dau: coordonatele punctelor V, A, B

Pct. X (m) Y (m)

V 668.747 1179.298
A 719.574 1249.448
B 666.702 1266.401

Se cere: să se traseze punctul B prin metoda coordonatelor polare

Etapa de calcul

1. Calculul orientărilor din coordonate

YA  YV 70.15
VA  arctg  arctg  arctg1.380172  60 g 08 c 32 cc
X A  XV 50.827
YB  YV  87.103 
VB  arctg  arctg  arctg 42.593154  101g 49 c 44 cc
X B  XV  2.045 

2. Calculul unghiului  ca diferenţă de orientări

60
  VB  VA  101g 49 c 44 cc  60 g 08c 32 cc  41g 41c12 cc

3. Calculul distanţei DVB: DVB  ( X B  X V ) 2  (YB  YV ) 2  7591.115  87.127m

Trasarea cu precizie scăzută a unghiului orizontal

Se staţionează în punctul V cu un teodolit electronic de precizie unghiulară 10cc şi

se vizează punctul A.

Se citeşte direcţia unghiulară orizontală către A în poziţia I a lunetei: 33g48c10cc

Se roteşte aparatul în sens orar până când direcţia unghiulară orizontală va fi:
33g48c10cc+41g41c12cc=74g89c22cc

Pe această direcţie la distanţa de 87.127m se materializează punctul B. Trasarea

distanţei se face cu ruleta, dacă terenul are pantă mai mică de 5g.

Trasarea cu precizie medie a unghiului orizontal

Se staţionează în punctul V cu un teodolit electronic de precizie unghiulară 10cc şi

se vizează punctul A.

Se citeşte direcţia unghiulară orizontală către A în poziţia I a lunetei: 18g25c20cc.

Se roteşte aparatul în sens orar până când direcţia unghiulară orizontală va fi:
18g25c20cc +41g41c12cc=59g66c36cc

Pe această direcţie la distanţa de 87.12m se materializează punctul B1.

Se aduce aparatul în poziţia a II a şi se vizează din nou punctul A citind direcţia

unghiulară orizontală care va fi: 218g25c20cc.

Se roteşte aparatul în sens antiorar până când direcţia unghiulară orizontală va fi:
218g25c20cc+ 41g41c12cc= 259g66c36cc.

Pe această direcţie la distanţa de 87.127 m se materializează punctul B2.

Poziţia finală a punctului B este pe bisectoarea unghiului format de cele două

materializări. Se observă că diferența unghiulară este de 4cc ceea ce conduce la
61
faptul că punctele B1 și B2 se confundă. Acest lucru demonstrează că trasarea s-a
făcut corect, iar repetarea trasării în poziția a II-a este de fapt o verificare a
trasării din poziția I-a.

Trasarea cu precizie ridicată

Modul de lucru pe teren: se instalează aparatul în punctul V şi se trasează

unghiul 1 prin metoda trasării cu precizie redusă materializând punctul B1. Se va
măsura apoi unghiul trasat prin metoda repetiţiei sau metoda seriilor.

După prelucrarea măsurătorilor şi obţinerea valorii celei mai probabile,

unghiul trasat 1 va diferi de unghiul proiectat  cu diferenţa dintre cele două
valori .

    1  41g 41c12 cc  41g 41c18 cc  6 cc

Acestei mărimi unghiulare îi corespunde o mărime liniară ce se poate calcula cu

relaţia:
q  DVB1 tg  87.127  tg 0.0006  0.0008m

sau deoarece unghiul este foarte mic ca valoare q se poate calcula cu relaţia:

 cc 0.0006
q D  87.127 0.0008m
VB1  cc
636620

Această distanţă calculată se aplică pe teren ducând o perpendiculară în

punctual B1 pe aliniamentul VB1 de mărimea distanţei q calculate obţinând astfel
punctul B care defineşte unghiul  calculat. Se observă că abaterea liniară este de
1 mm, practic imposibil de materializat pe teren.

În concluzie, ultimele două metode, nu fac altceva decât să crească precizia de

determinare a unui unghi orizontal.

Se poate de asemenea observa că dacă am folosi un teodolit de precizie

unghiulară de 1c abaterea liniară ar fi mai mare; de exemplu:

62
  41g 41c 00 cc , 1  41g 42 c 00 cc      1  41g 41c 00 cc  41g 42 c 00 cc  0 g 01c 00 cc
q  D VB1 tg  87.127  tg 0.01  0.014m

Problema 2

Se dau: HRN= 87,350m, H1=87,120m

Se cere: să se traseze punctul 1 la cota dată

Trasarea prin nivelment geometric de mijloc

Se instalează nivela la jumătatea distanţei dintre punctele RN şi 1 şi se fac citiri pe

miră în ambele puncte.

cRN = 1,567m, c1teren= 1,872m

C1pr = C1pr = HRN + cRN – H1pr= 87.350-87.120+1.567=1.797m

Observăm că diferenţa dintre c1teren şi C1pr este: 1.872-1.797=-0.075m; această
valoare conduce la concluzia că în punctul 1 trebuie săpat 0.075m pentru a se
ajunge la cota proiectată.

Trasarea prin nivelment geometric de capăt

Se va instala nivela deasupra punctului de cotă cunoscută RN şi se va măsura

înălţimea I a aparatului după care se va efectua citirea pe punctul 1.

I = 1,56m, c1teren= 1,742m

Se aplică relaţia de calcul a cotelor potrivit principiului nivelmentului geometric de

capăt şi calculează valoarea citirii pe punctul 1 pentru cota proiectată.

HRN + I = H1teren + c1teren

HRN + I = H1pr + c1pr

c1pr = HRN + I – H1pr = 87.350+1.56-87.120=1.790m

Diferenţa dintre citirea proiectată şi cea efectuată pe teren este:
63
1,790-1.742=0.048m

Reziltă că în punctul 1 terenul trebuie să fie mai sus cu 0.048m.

Problema 3

Se dau: HRN = 73,210m, HA= 67,52m, cRN=1,025m, c1=6,242m, c2=0,586m,

cAteren=1.068m

Se cere: citirea cpr ce trebuie să se efectueze pe punctul A din groapa de fundare

pentru a se respecta cota proiectată

Modul de lucru: se va face staţia S1 pe mal, din care se vor efectua citirile pe reper
şi pe ruleta suspendată pe mal, apoi se va face staţia S2 în groapa de fundare unde
se vor face citirile: c2 pe ruletă şi citirea pe punctul A cAteren.

Se calculează citirea pe punctul A din proiect cu relaţia:

Cpr = HRN + HApr+CR + (C2 – C1)=73.21-67.52+1.025+0.586-6.242=1.059m

Comparând valoarea citirii din proiect cu cea din teren constatăm că:

Cpr< cAteren rezultă că Cpr- cAteren =1.059-1.068=-0.009m

Această valoare ne conduce la concluzia că terenul trebuie înălțat cu 9mm.

Problema 4

Se dau: HRN = 101.32m, HA= 108.46m, cRN=0.826m, c1=0,442m, c2=7,825m,

cAteren=1,076m

Se cere: citirea cpr ce trebuie să se efectueze pe punctul A de la etajul clădirii

pentru a se respecta cota proiectată.

64
Modul de lucru pe teren: se va instala nivela pe teren în staţia S1 şi se vor face
citiri pe reper: cRN şi citire pe mira suspendată: c1. Se mută nivela la etaj şi se fac
citiri pe ruletă: c2 şi apoi se calculeză citirea ce trebuie să se facă pe punctul A aflat
la etajul clădirii.

Cpr = HRN - HApr+CR + (C2 – C1)=101.32-108.46+0.826+7.825-0.442=1.069m

Comparând rezultatul măsurătorilor cu valoarea proiectată constatăm

următoarele:

Cpr< cAteren rezultă că Cpr- cAteren =1.069-1.076=-0.007m

Această valoare ne conduce la concluzia că planșeul trebuie ridicat cu 7mm

pentru a ajunge la cota proiectată.

Problema 5

Se dau: D= 121m; α1=14,8800; α2=4,5600

Se cere: h=?

65
Rezolvare:
h1  Dtg1  121m * 0,23808  28,81m
h2  Dtg 2  121m * 0,071751  8,68m
h  h1  h2  37,49m

Problema 6

Se dau: DAB=220m; =43,2340; µ=48,5630;

1`  38,2140,  2`  5,4300, 1  41,1528,  2  5,8771

Se cere: H=? (înălțimea construcției)

Rezolvare:

Se calculează unghiul  = 200g – (+ µ)= 108,2030

Se aplică teorema sinusului în triunghi pentru a calcula DAC şi DBC

66
DAB D D D sin  D sin 
 BC  AC  D AC  AB si D BC  AB
sin  sin  sin  sin  sin 
DAC  153,283m, D BC  139,339m

Se calculează înălțimea construcției din stația A:

H1 A  D AC tg 2`  104,926m
H 2 A  DAC tg1`  13,105m
H A  H1 A  H 2 A  118.031m

Înălțimea construcției din stația B se calculează astfel:

H1B  D BC tg 2  105,143m

H 2 B  DBC tg1  12,900m
H B  H1B  H 2 B  118.043m

Valoarea finală va fi:

H A  H B 118,031  118,043
H   118,037m
2 2

Problema 7

67
Se dau: D1A=253m; D2A=261m; ωbaza=64,1110; ωvârf=64,1230; bază=14,3330;
vârf=14,3240

Se cere să se calculeze: q1, q2 şi Q

Rezolvare

Calculăm abaterile unghiulare:

  baza  var f  64,1110  64,1230  0,0120  120cc

  baza   var f  14,3330  14,3240  0,0090  90cc

Abaterile liniare vor fi:

Δ  120cc
Δq1  D1A*tgΔ  D1A*  253 *  0,048m  48mm
ρ cc 636620cc
Δ 90cc
Δq2  D2A*tgΔ  D2A*  261m *  0,037m  37mm
ρ cc 636620cc
unde  cc  636620cc

Abaterea totală va fi:

Q  q12  q22   482  372  3673  60mm

68
Problema 8

Se dau: R=80m (raza de racordare a unei curbe circulare) şi =70g (unghiul de

frângere dintre aliniamente)

Se cere să se calculeze elementele curbei de racordare: T, b, lc, DT, B(XB,YB)

Rezolvare

Calculul lungimii tangentelor

Unghiul  se calculează cu relaţia:  = 200g -  = 200-70=130g

 130 g
T  Rtg  80tg  130,55m
2 2

Calculul lungimii bisectoarei b

  
b  R sec  1  73,11m
 2 

69
Calculul lungimii curbei lc
R 3,14 * 80 *130
lc  g
  163,28m
200 200

Calculul depăşirii tangentelor

DT  2T  lc  97,82m

Calculul coordonatelor punctului B

 130
X B  R sin  80 * sin 68,21m
2 2

 
YB  R1  cos   38,20m
 2

70
Bibliografie

Topografie Inginerească, note de curs - prof. dr. ing. Raluca Manea

Bazele măsuratorilor inginerești - prof. dr. ing. Petre Iuliu Dragomir

Topografie inginerească sau aplicată - prof. dr. ing. Ion Nelu Leu

71