PONTICA

1 973

VI

MUZEUL DE ARHEOLOGIE CONSTANŢ A

Volum scanat și prelucrat de Răzvan Petcu ([email protected])
© Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Re dactor respon sa bi l:
DI'. ADRIAN R Ă D ULESCU
 SUMAR . SOMMAIRE

/. STUDII, NOTE ŞI MATERIALE ARHEOLOGICE.

/. ETUDES, NOTES ET MATERIAUX ARCHEOLOGIQUES.

M. IRIMIA - Descoperiri noi privind populaţia autohtonă a

Dobrogei şi legăturile ei cu coloniUe greceşti
(sec. V - I Le.n.) . . . . . . 7
Nouvelles decouveries concernant la P('lPU-
lation de l a Dobroudja (V-eme - I-er S.a.v .
.Le.) . . . . . . . . . . . . . . . . '. 7
M. MUNTEANU - Les divinites du Pantheon greco- romain d.lns
les villages de la Dobl'oudja romaine . . . 73
Z. COVACEF, - Con tributian c\ Petude du culte de Sol-Mirthra
AL. BARNEA en Scythie Mineure . . ........ . 87
M.BUCOVALA Medalioane ceramice descope ri te într-un mor-
mînt de epocă romană la Tomis. . Y7
Medaillons ceramiques decouverts dans un
torr.beau d'epoque roma ine it Torni . . . 97
A. ARICESCU - Notă despre ins clipţia lui Rebus descoperită
la Topologu . . .... ....... . . 105
Note sur l'inscription de R eBus decouverte a
Topologu. 105
Z. COVACEF - Le Caradel'e chtonien du culte de Dionysos.
Stele funeraire dionysiaque. III

GH.PAP'UC - Nouvelles donnees sur l'edification de la cite

de Tropaeum Trajani 117

A. v. RADULESCU Ateliere ceramice militare de-a lun gul Du-

nării de Jos 129
Ateliers militaires ceramiques, le long du
Bas-Danube 129
C. SCORPAN La continuite de la population et des tradi-
t ions getes dans les conditions de la roma-
nisation de la Scythie Mineure . . . 137
4

GH. PAPUC Ceramica romană tîrzie cu decor ştampilat

descoperită la Edificiul roman cu mozaic
din Tomis 153
La ceramîque romaine tardive a decor es-
tampille deCOllverte il. l'Edifice romain it.
mosalque de Torni . . . .. 153
A. V. RADULESCU Amfore cu inscripţii de la Edificiul roman
cu mozaic din Tomis .... ... 193
Amphores aux inscriptions de rEdifice ro-
main a mosaique de Torni 193
C. SCOHPAN T ipi sconosciuti cti l umini a olio romani e
il problema di certe transmissioni nei pri m a
feudallesimo 209
VL. HOBU - De la "tor na, torna, fratre" , la PETRE, nu-
mele Uilui român dobrogean din secolul al
X - lea 229
- De .. ton "l. , tUrlta, fratre". a PETRE, nom
a-un rourll ain de la Dobroudja a u X-e siecle. 229

I L HAPOARTE ŞI CEHCETARI ARHEOLOGICE.

Il. RAPPOHTS ET REC H E HC HES ARCHEOLOGIQUES.

A. V. RADULESC U,
EL. COMAN Un sarcofago d i el,,) romana seoperlo nelIa
C . STA VRU necmpoli tumulare di Callatis
C. SCORPAN Săpă t urile arheologice de la Sacidava.
(l96D- 1972) 267
Die a rchă ologische n Ausgl'abungen von Sa-
ci d a v 3 . (1 969-1972) 267
The arch eological excavations in Sacidava.
(1 969-1 972) 267
A. V. RAD ULESCU - Re cente cercetări a rheolog ice la Tomis
şi colaboratorii 11 971, 1972) 333
Recherches a rcheol ogiques recentes a T orni
097 1, 1972) ........... 333

••
R. OCHESEANU Monede greceşti, l·om ane şi bizantine desco-
G H. PAPUC p erite in Dobrogea (Il ) 351
R. FLORESCU - Al I X - lea Congres internaţional de studii cu
pri'.'ire la frontierele IfTlper iului roman 3R3
z. CO VACEF - B ibliografia arheologi că a Dobrogei (1968-
1971) . . . . . . . . . . . . . . . . . 387

••• Sesiunile
log ie
ştiinţifice [tIe Muzeului
Constan ţ a (1 MO. H17 1)
de m-heo-
.. . .. 407
 1
Studii, note şi materiale arheologice
 M. IRIMI!\

DESCOPERIRI NOI PRIVIND POPULAŢIA AUTOHTONA

A DOBROGEI ŞI LEGATURILE EI CU COLONIILE GRECEŞTI
(sec. V - 1 î.e.n.)

In urma săpă turilor ar heologice sistematice şi a cercetărilor de su-

prafaţă desfăşurate în Dobrogea mai ales pe parcursul ultimelor douii
decen ii, dovezile mate riale privind vi aţa populaţiei autohtone în a doua
jumăt ate a mileni ulu i 1 Le.n. s-au î nmulţit considerabil.
în afara descoperirilor de pînă acuml, unele intrate în literatura

1 Cercetări sistematice au f ost întrep r inse la: CERNAVODA (D. Berciu,

Descoperirile getice de la Certwvodă (1954) şi unele aspecte ale tnceputului for-
mării cultur'ii Latime geto-dace la Dunărea de Jos,. in Ma t eriale, rv, 1957, p. 281-
3 18); TARIVERDE (În se/v, III , }f152, p. 269-27 2; IV, 1953, 1-2. p. 129-1 3G; V ,
1954, 1-2, p. 100-11 7; VI, 1955. 2- 3. p. 543: M ateriale, IV, 1957, p. 77-84; V ,
U159, p. 318-323; VII, 1961, p. 273- 281 ; C. Preda. Tar'ivenle - aşezar e b ă ştinaşă
sau "factorie" hi.striană?, în PonUca, V, 1972. p. 77-88) ; SATU NOU (B. Mitrea,
Un cimitir geto- d acic în sud-v estul Dobrogei, în Omagiu lui. Constantin Daicoviciu,
Editura A cademiei , 1960, p. 409- 413; B. Mitrea, C. Preda. N. Anghelescu, în
Materiale, VII , 1961, p. 283- 290; VIU , U162, p. 3G9-372) ; MUHIG I-:IIOL (Exp ectatus
Buj or, Contribuţie la cunoaşterea popul aţiei veto-dace din nord-estul D o brogei., în
SCIV, VII, 3-4, 1056, p. 243-252; VI, 1955, p. 571-579; idem, in Materiale, I V,
1 959, p . 325- 330; VII, 1961, p. 297-300 ; i.dem, în Dacia, NS, II, 1958. p. 125-141);
TELI ŢA (G. S im ion şi Gh. 1. Cantacuzino, Cercetările arheologice de la Teliţa, în
1\tlaterial e, VIII. H)(j2, p. 373-382); H ISTRIA (P. Alexandrescu. Necropola tumu-
lară . Săpături în 1955-196l, în H istria, II, Bucureşti, 1966, p. 133-294; M. Coja,
Cel'Umica autohtonă de l a H istr'ia. Secolele V-I, î.e .ll., în Pontica, III, 1970, p. 99-
124) ; HTSTRIA-SAT (VI. Zin~a. Punctul Histria-sat, in M ateriale, IX, 1970,
p. 213- 220) ; SINOE (V. Canarache şi C. Preda, Aşezarea Sinoe-Zmeica, în SCIV,
IV. 1- 2, 1953, p. 138- 145); AGIGHIOL (D. Berciu, Arta traco-get"ică, Bucureşti,
1969, p . 33-76; idem., Das thrako-qetische Filrstengrab von Agighiol in Rumănien,
1n 50. Bericht der Romisch-Germanischen Komision, Berlin, 1971, p. 209-265) ;
ENISALA (G. Sim ion, Despre cultu.ra g eto - dacă din norul Dobrogei în lu.mina des-
coperirilor de la Enisala, în Peuce, II, 1971, p. 63-1 29; M. B abeş, Necropola daco-
l'omană d e la Enisala, în SCIV, 22, nr. 1, 1971, p. 21) ; VAD U (în Şantierul H istria,
în SCIV, IV, 1-2, 1953, p. 145-146); BUGEAC (M. Irimia, Cimitirele de incine-
mţi.e geto-dacice de la Bugeac-Ostrov, în Pontice, I, 1063, p . 193- 234; idem, în
8 M. TRIMIA

HARTA
DESCOPERIRILOR
A RHEOLOGICE
PRIVIND
POPULAŢIA
AUTOHTONA
A DOBROGEI
(sec. V - I Î.e.n.).

.,. .51
"uG~l .sa 1
COtiS TAti A

Iz.
.'"

R.
LEGI!.NOA

Q n:rn:ETAR l SLSHIoI.T I C~
C DESCO?E~IRI Ît\liMf'lA1C.tR<
4 NOI (lEscopr RL~1

CERCETARI SISTEMATICE: 1 - Cernavodă; 2 - Tariverde; 3 - Satu Nou ;

4 - M urghiol; 5 - Teliţa; 6 - Histria; 7 - Histria-sat; 8 - Sinoe-Zmeica;
9 - Agighi ol ; 10 - Enisala; 11 - Vadu; 12 - Bugeac; ] 3 - Corbu; 1-1 -
Canlin; 15 - Sarinasuf
DESCOPERIRI INTIMPLATOAR E: 16 - Camena; 17 - I gliţa; 18 - Tulcea;
19 - Garvăn ; 20 - Luncaviţa ; 21 - Mahmudia ; 22: - Niculiţel; 23 - Somova ;
24 - Capidava; 25 - Nuntaşi; 26 - Ostrov; 27 - Viile (Beili~); 28 - :Bă­
neasa; 29 - Adamclisi; 30 - Rasova; 31 - Comana; 32 - Hîrşova; 33 -
Schitu; 34 - Neptun ; 35 - Gura Can1iei; 36 - Constanţa j 37 - Mangalia:
38 - Dunărea; 39 - Mircea Vodă; 40 - Caraorman ; 41 - Iz voarele (Pîrjoaia);
42 - GÎrliţa.; 43' - Dlnogetia.
NOI DESCOPERIRI: 3 - Satu Nou; 44 - Oltina; 45 - Dunăreni (Mîrlea nu) ;
JO - Rasova ; 46 - Cochirleni ~ 1 - Cernavodă; 38 - Dunăre a; 24 - Capidava ;
H - Fîntîna Mare; 481 - Văleni CYalea Rea) ; 49 - Dobromiru din Vale: 29 -
Adamclisi; 50 - P oarta Albă ; 51 - Castelu j 5'2 - Medgidia; 53\ - Nicolae
B~Hcesc u ; 54 - Cheia; 55 - Horia j 56 - A lb eşti ; 57' - H agien i; 58 - Cotul
Văii; 59 - Arsa ; 60 -! Dulceşti ; 61 - Moşneni; 62 - Topraisar; 53 - Agigea ~
64 - Valu11ui Traian.
DESCOPERIRI NOI PH!V IND POPUL AŢ IA AUTOHTONA A D OBROG EI 9'

de specialitate, celelalte încă în studiu, s - au semnalat mai ,ales în ulti-

mii ani' n umeroase alte materiale, rămas e pînă în prezent inedite. Pro-
venind din necropole sa'u aşeză ri şi intra te in colecţiile Muzeului de ar-
heologie Constanţa , materialele arheologice ca re f a c obiectul prezentei
lucrări sînt numai rezultate ale unor descoperiri întîmplătoare, desco pe-
riri v erificate uneori d oar prin simple cercetări d e suprafaţă, fără ca pînă
în prezent în punctele arheologice respective să se intreprindă săpături
sistematice .
Din acest motiv observati'ile noastre se vor r estrînge doar la 'cro-
nologia materialului r ecoltat şi la sit uarea topografică a descoperirHor,.-
f ără a putea aduce precizări as upra unor probleme importante privind
caracterul, cronologia, în tinderea ori sp ecificul aşezărilor sau necr opo-
lelor în discuţ i e.
Prezentarea descoperirilor se v a f ace ţinîndu - se seamă de cele trei
zone geografice oarecum d istincte în Dobrogea: zon a Dunării, zonal cen-
trală şi cea din apropierea imedia tă a litoral u lui Mării Negre, din spre'
sud către nordul provin ciei .
Un a dintre zonele în care s- a semnalat incă mai d e mult, dar şi
în prezent un mare număr de d esco periri este cea din imedia t a apro-
piere a D un ării.
La SATU NOU, cu noscut prin cele două necrop ole get o-dacice p u-
blicate mai de mult, s-a desco perit în anul 1969 lin nou mormint de in-
cin eraţi e în apropierea drumului spre Lipniţa, vizavi de clădirile­
C.A.P .- ului:J. IvIormî ntu l a vea ca urnă o amforă grece a scă, care s-a pier-

Pontice, TI, 1D6a. p. 23-52) : CORBU (M . Buc O\-ală. IVI . Irimia , Cimitirul din sec.
VI-V î .c.ll. de la Corbu, jud. Constanţa în Pontica, IV. 1971. p. 41- 5G); CANLI A
(săp ă turi efectu ate de E m. Muscalu ; materialul inedit); S ARTN ASUF (cercet ă r i
inedite efectuate de P. Alexandrescu).
Descoperiri întîmplătoare s-au semnalat la : CAMENA. ICL IŢ A, TULCEA ,
GARVĂ N, LUNCAVIŢA , MAHMUDTA, N I CULIŢEL, SOMOVA (Gh. Ştefan. Con-
tribuţii arheolooice la cunoaşterea dacilor din Dobrooea de no rd. în Studii şi ·r efe-
mte privind istoria României, partea I-a, 195..f . p. 29-40); CAPIDAVA (P. D iaconu
ş.i R. Fl or'escu, Urm e d e aşezări în jurul Capidavei, în Capida oa, 1. 1058, p . 247):
NUNTAŞI (A. Rădulescu, Noi măr turii Grheolooice din epoca elenistică la Huntaşi.
in SCIV. X II , 1961, p. 377-383); OSTROV. BEILIC (azi VIILE). BĂNEASA,
ADAMCLISI, RASOVA , COMANA, HÎRŞOVA (A. Arice scu , Die boden stăndige
BevOlkerunq der Dobrudscha ...• în Studii Clasice. III. 1961, p . 67-82: idem, Noi-
d ate cu pridre la cimitirele getice din zona D1I..ru1Tii în Dobrogea, în mss ; un
rezumat al lucr ării în Revista Muz eelor, anul TI, 19G5, nI'. speci al. p. 425; i dem.
Noi d ate despre cetatea de la Hîrşova, în: Pontica, IV. 1971, p. 351-353) ; SCI-IITU
(H. S lcbozlan u . Ioan Ţicu, Aşezarea a ntică de la Schitu, în SC/V, 17, 19GG . n r. 4,
p. 685- -686, fig. 9/3. 5): N EP TU N (c. Iconomu, Cerc etă 1'i arheologi ce la Ma n-
galia , i. N e ptun, în Pontice, r, 19G8, p . 259, şi fig. 38); GURA CANLIEI (P. Dia-
con'"' N. A nghelescu, Urme v ech i ele locuire în colţul de sud-t; est al Dobrogei. în
Revista Muz eelo r, 4, 19C8, p. 351); CONSTA NŢ A. MANGALIA (c. Scorpan, Pre-
zen ţa şi continuitatea g e t"ică în Tomis şi Call atis, în SC/V, 21, 1. 1970, p. 65- 95)',
DUNARE A, MI RCEA VODA (D. Protase, Ritw'ile fun erare 1.a daci şi da.co-romani,
Bucur eşt i , laiI, p. 25 ş i 27); grindul CARAORl\!IAN (G. Simion, Descoperiri. ar-
heologice pe qrindurile din Delta Dunării, în Peuce, II. Hl7 1. p. 47-60) ; IZVOA-
RELE (V. Culică, în Mat e riale, X , sub tipar); GîHLIŢA (material inedit aflat i n
muzeul din Călă raşi); DINOGETIA (descoperire in edită ; inform a ţi e Al. Barnea).
2 Informaţiile privind con diţiile d escoperi rii ne-au fos t o ferite de locuitorul
Dobre Stan, de la care am achiziţ i onat şi fibul eJe.
-:lD !lor. IRllVUA

o 2 f em 3

o J 6
1

Q
:
'1
:
2CW
4

oI 3
PI. I. 1. 2 - Rasova "Coada bă l ţii"; 3 - Medgidia; 4, 5 - Satu Nou.
DESCOPERIR[ Nor PRIVIND POPULAŢIA A UTOHTONA A DOBROGEI 11

<lut. S-au recuperat doar două fibule tracice de bronz, care fuseseră
depuse in amforă impreună cu oasele calcinate.
F ibuleJe, în perfectă stare, au corpul în formă de S, cu apendicele
vertical terminat într- un cap conie. Portagrafa este îndoită. Acul are
. spirală simplă.
1. Nr. inventar 18477. Dimensiuni : înălţimea 0,023 m; lungimea
'0, 05 m. (Pl. 1,'4).
2. Nr. inventar 18478. Dimensiuni: înălţ imea 0,021 m; lungimea
0,05 m. (PI. 1/ 5).
F ibule de acest tip s-au mai descoperit la Bugeac 3, Teliţa". His-
-:tria", Enisala ", Poiana 7 şi în alte localităţi, putîndu-se data spre sfîrşi­
tul secolului IV 1.e.n.
La OLTI NA, cu ocazia terasăr i i pentru vii a dealului de deasupra
·portului s, au fost descoperite materiale ar heologice datînd din diferite
.epoci. Intre acestea semnalăm descoperirea unei cănt bitronconice lu-
·crate cu mîna, cru'acter izată prin dimensiunea mai mare şi forma mai
alungită a trunchiului de con superior (pl. III/ 2, XIV/ 2). Vasul are gU$
puţin evazată, buza rotunjită şi fundul mic, puţin bornbat pe margini,
plat în mijloc. Toarta lată, uşor suprajnălţată, este trasă din buz ă şi se
uneşte apoi cu vasul pe trunchiul de con superior. Pasta cenuşie, gro-
sieră, conţine nisip, pietricele şi cioburi pisate în compoziţie. Dimensiuni:
înă lţimea 0,145 m ; diametrul maxim 0,11 m; diametrul gurii 0,08 m.
Nr. inventar 17502.
Cănile de acest tip sînt frecvent întîln"ite în aşezările geto-dacice,
constituind una dintre cele mai caracteristice şi larg răspîndite forme
·-ceramice. Căni asemănătoare s-au descoperit la Piscu Crăsani 9, Popeşti iO ,
Sighişoara 11, P ecica 12, Sebeş ':l, · Răduleşti l' etc. Cana de la Oltina poate
fr datată în sec. II î.e.n. 15.
In localitatea DUNARENI (fostă Mîrleanu), săpî ndu-se o groapă de
·siloz în curtea C.A.P.- ului "Drumul lui Lenin", a fost descoperit un mor-

"J M. I l'imia, i n Pontice, r,

1968, p. 194 şi fig. 18/a, b.
~ G. Simion şi Gh. 1. Cantacuzino, în Materiale, VI II, 1962, p . 379, şi f ig. 5/10.
a P. Alexandrescu, in H ist-ria, II, Bucureşti, 1966, p. 231 şi p1. 102/5.
G G. Simion, în Pellce, II, HJ71, p. 126. fig. 32.
7 Radu Vulpe, Activitatea şantientlui arheologic Poiana-Tecuci, în SCIV, r,
1951, p. 206 şi fig. 24/1-2.
Il Lucrările de terasare au fost executate în perioada 1954-1956. Cana discu~
tată a f ost păstrată la şcoala generală din Oltina pînă in anul 1967, cînd ne-a fost
c edată, pentru a intra în colecţia Muzeului de arheologie Constanţa .
\} 1. Andrie şescu, Piscul Crăsani., în ARMSI, ser. III. tom. III, mem. 1, Bucu-
reşti, ]924, fig. 136 ; V. Pârvan, Getica. O. p1'Otoistorie a Daciei, în ARMSI, ser. III,
tom. III, mem. 2, Bucureşti, 1926, fig. 69.
10 1. H . Crişan, Cel'amica daco-getică. (Cu privire specială la T1'ansilvania) ,
Bucureşti, HJG9, p. 121, fig. 47 (cu excepţia torţii, care se deosebeşte ele cea a
·exemplarului de la Oltina).
11 Ibidem, p. 121, pL LXIII.
12 Ibidem, p. 121, pl LXI, 4. LXII, 8.
13 Ibidem , p. 121, pL LX, 1.
1!, Octavian Floca, în Dacia, XI-XII, H).,!5-1947, p. 72-73; I. H. Crişan,
·op. cit., pl. LXV, 6.
1;:; 1. H. C ri şan, op. cit., p. 119-121.
12 M . IRI M IA

~)j Ir'!' \\ Î: '

' l'!
i;i
j
i!! i:
' It ,:
i ' ) ' 1 II il
: ,/ IJ ! !1
ji .li

,,0 ti fOCI??
c.. --",,"===,/
1

.,.;J ? Ş 6cm
• I
4 -=:2"'_o=1f C#.
0..
,

PL II. 1. el - Adamclisi ; 2 - Horia; 3 - Raso\"a .

DESCOPERIRI NOI PRIVIND POPULAŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 13

mint de inc:ineraţi e tu. Ca 'U rnă a fos t folosită o amforă el enistică de mici
dimensiuni (pl. XVIII/7), Cu corpul conic , gîtul strîmt, cilindric, lărgit
brus-c la partea inferioară, pentTu a se uni cu umerii. Torţile şi o parte
din gura amforei sînt rupte recent. Piciorul era rupt din vechime. Pastă
roşcată cărămizie cu nisip fin şi firicele de m'ică în compoziţie . La ex-
terior amfora era acoperi tă cu o angobă gălbuie.
Dimensiuni: înălţimea 0,51 m; diametrul maxim 0,22 m; NI'. in-
ventar 2504.
In inter"iorul amforei s-a'u găsit numai oase calcinate . Datare: sec.
III î.e.n.
Pe teritoriul comunei R ASOVA, la punctul "Coada bălţii", au fost
g ăsite în primăvara anului 1972 două vase cenuşii lucrate la roată 17.
Cel dintîi - un vas crater (pl. 1' 1 ; XIII/3) - are corpul bombat,
gura largă, buza îngroşată, fatetată, iar fundul inelar, profilat. Cele două
torţi oriz<;mtale, arc ui te, sînt lipite sub buză ("oarbe"). Pastă cenuşie de
bună calitate, un"iform arsă.
Dimensiuni: înălţimea 0,225 m ; diametrul gurii 0,243 m; diame-
trul maxim 0,25 m. NI'. inventar 20461.
Două cratere similare, cu tor ţi "oarbe" , s-a mai descoperit la Bu-
geac 1S. Un alt vas asemănător s-a descoperit la Branicevo 19, in
R. P. Bulgaria.
Cel de al doilea vas (pl. 1/ 2 ; XIII/ 4) este un castron de mari di-
mensiuni cu corpul tronconic, buza puţin curbată spre interior, iar fun-
·duI inelar, profilat. Pastă fină de culoare cen uşie.
Dimensiuni: înălţimea 0,14 m; diametrul gurii 0,32 m. Nr. in-
ventar 20462.
Un castron asemănător ca mărime, folosit ca urnă de incineraţie
s-a descoperit la. Ostrov 20.
Analogiile amin tite mai sus permit datarea celor două vase în se-
colul IV î.e.n. Provin cu siguranţă dintr-o necropolă, fapt indicat atît de
descoperitor, cît şi de starea lor aproape perfectă. Este foarte probabil
ca vasul crater să fi fost folosit ca urnă de incineraţie, iar castronul, fie
drept capac, fie - datorită dimensiunilor sale - tot .ca vas-urnă.
Tot de la RASOVA - fără a putea preciza exact locul descope-
rirji - provin alte trei vase, achiziţionate in 1969 21 .

J(j Mormintul a fost d€scoperit în anul 1064, la circa ] m de la suprafaţa

solului. Infor'maţiile asupra descoperirii au fost oferite de locuitorul Vasile- D. Ar-
seniu, care a donat amfora Muzeului de arheologie Constanţa.
1, In fo rmaţii obţinute de la locuitorul Marinescu Gh. Gheorghe.
Icl M. Irimia. in Pontice, 1. 1!JG8. p . 207-208, şi fig. 14; idem, în Pontice, II.
1969, p. 30 şi fig. I ().
JD T v. Dremsizova . llJ02H i lllW!ln lICl>pono.'1 npll c. Bp aJlIf.'teGo (/(OJlapOG8paoc/"wj
, in Izvesfiia-InstHut, XXV, 1962 . Sofia, p. ](-;9. fig. G.
2lJ A. Ari ' esc u, Noi date cu privire la cimitirele pet ice, în mss.; rezumat în
Revista MHzeelor. nI'. spech>l, 1965, p. 425. Vasul se află în Muzeul de arheologie
Constanţa . nI'. in vent<ll' --l44!J.
:!t Vasele au fost achiziţionate de la prof. Ghiţuică Cornel. Despre vasul-urnă
avem menţiunea că s-a descoperit . .lîngă pădurea d i n apropierea satului", loc ce
<.:oin cid e, se pare, cu .,Coada bălţii". Pentru cele două aml"ore nu avem n ici o
J4 M. IRIMIA

--- - --
4-
o ~==I_='
\O'
2 "" "'N.
FI. III. J Capidava; 2 - Ol tina ; 3, -l - Medg idia.
DESCOPERIRI NO I PRlnND POPULAŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 15-

Un vas-urnă de mari dimensiuni (pl. II/3 ; XIII/ 1) în formă de clo-

pot, corpul înalt, aproape cilindric şi fundul plat, profilat. Buza este
CU
teşită spre interior. Sub diametrul maxim sînt prinse patru apucători
plate, orizontale. Vasul este lucrat dintr-o pastă cărămizie-cenuşie gro-
sieră, cu multe ciob uri pisate în compoziţie. Suprafaţa lui a fost lus-
truită sumar, din care cauză prezintă asperită ţi.
Dimensiuni: înălţimea 0,345 m; diametru! maxim 0,34 m; dia-
metrul gurii 0,2 84 m. Nr. inventar 19722.
Se aseamănă cu unele vase descoperi te la Satu Nou 22, Ravna 23 ·
şi Branilevo 24, dar mai ales cu o urnă de la Bugeac 25 şi cu o alta gă­
sită la Grăd iştea CăIăraşi 26, putînd fi datat în sec. IV î.e.n.
Cel de al doilea vas este o amforă neştampilată de tipul H eraclea·
(pl. XVIII/ 1) cu corpul conic, gîtul înalt cilindric, lărgit brusc spre par-
tea inferioară, la locul de unire cu corpul vasului. Buza îngroşată are
marginea rotunjită. Torţile groase, ovale în secţiune, sînt puternic ar-
cuite. Piciorul amforei este rupt din vechime. Pastă roşie-cărămizie cu
nisip negru în compoziţie. Corespunde tipului Il din prima gru p ă cro-
nologică a amforelor de Heraclea 27 Dimensiuni: înălţimea 0,565 m ;
diametrul maxim 0,235 m; diametrul gurii 0,095 m. Nr. inventar 19723.
Al treilea exemplar (pl. XVIII/6) este tot o amforă elenistică, frag-
mentară, cu corpul conic. Gîtul, torţile şi piciorul lipsesc din vechime ..
Pastă gălbuie cu nisip fin în compoziţie. Dimensiuni: înălţimea 0,474 m;
diametrul maxim 0,30 m. Nr. inventar 19725.
Cele două amfore pot fi datate în secolele IV- III î.e.n. Se pare că
şi acestea au fost folosite ca urne, situaţie întîlnită de altfel şi în alte
necropole.
In anul 1966 s-a descoperit în apropiere de I.A.S. COCHIRLENI
o amforă 28 de Thasos neştampilată, cu corpul conic, gitul tronconic şi
buza îngroşată, cu marginea dreaptă. Torţile l:ungi, arcuite, sînt ovale·
In secţiune. Vîrful piciorului este rupt din vechime. Pastă roşie, densă,

indicaţ ie, dar este posibil ca ele să fi fost descoperite in sat. Reamintim că alte
trei amfore şi cite va vase cenuşii, publi cate de A Aricescu (Noi date cu privire
la cimitirele getice ... ,) au fost descoperite în zona aceleiaşr localităţi, cu ocazia unor
luc rări edilitare.
22 B. Mitrea, in Omagiu lui Constantin Daicoviciu, p. 411, şi fig. 1/2; B. Mi-
trea, C. Preda, N . Anghelescu, in Materiale, VII, p. 285 şi fig. 2.
23 M. Wrcev. Paullompah'uiicTiu.<tm .uoellJleU 1teh'pono.4 nplL c, PaoH.a, în I zvestiia-
Institut, XXV, 1962, p. 11 2 şi pl. XXII/4.
v. Tv, Dremsizova, op. cit., p. 166 şi fig. 1/1.
::>5 M. Irimia, in Pontice, 1, p. 206 şi fig. 12.
2G Vasile Culică, Morm.inte de incineraţie din necropola geto-dacică de la
Grădiştea (jud. Ialomiţa), în SeIV, 19, 1968. 1. p. 138 ş i fig. 2/3.
2i B. N. Gra kov, EHZJlurjjU1I.ecllue J>;./lell.·lla na :Jop /lax Heh01n0pblX 9.1JlUFCUC1nU'leCJi:UX
ocmpoDoHn",.x a.Mrfiop, 1, Moscova, 1926, extras; 1. B. Zeest, O munax eCpa};:,4eUC }~UX Q..4tfijop·
J in ]{r, S., XII, 1948, p. 47 şi urm. j V, Canarache, Importul amforelor ştampilate

la I stria, Bucureşti, 1056, p. 193- 195, fig. 33 (desenele trebuiesc inversate: desenul
de pentru tipul II corespunde de fapt tipului III şi invers).
amfo ră
28 Donată muzeului de Mihai St. Mihai. Descoperită întîmplător la apro-
ximativ 2 km de LA.S. Cochirleni (fără a se menţiona direcţia).
16 M.IRIMIA

(l 2 4cm.
!
1

4 o 2 " cm
0 .",;,'_;:;2 cm.
. 3

5
6
PI. I V, 1, 2, 4 - N icolae liă l cescu ; 3 - Cernm-odă; 5 - 'Medgidia; (5 - Agigea.
DESCOPERIRI i\:OI PRlnND POPULAŢIA AUTOHTONA A D OBROGEI 17

cu nisip şi fire de mică in co mpo z i ţ i e . DimensLunî : inălţimea 0,532 m;

diametr ul maxim 0,235 m ; d iametrul gurii 0.092 m. Nr. inventar 15933.
Exemplarul , care aparţine tipului de amfore mici de Thasos, se
datează in sec. IV-III i.e.n.
Altc descoperiri ne-au fost semnalate la CERN A VODA 20. In nor-
dul localită ţ ii. pe o terasă s itua tă vi zayi de "Păduricea mică' \ au fost
descoperite în prirnă\-ara anului 1972 mai multe morminte de incine-
raţie cu manta de bolovani, care din păca te, in momentul intervenţiei
noastre erau deja distruse. Inh'-unul din morminte au fost descoperite
o amfo ră elenistică şi un bol.
Amfora (pl. X\'III '2) stampila tă, de tipul Heraclea, are corpul conie,
gîtul cilindric, lărgit brusc la partea inferi o ară. Buza este îngroşată ine-
lar, cu marginea rotu njită. Torţile groase, ovale in secţiune, sînt puter-
nic arcuite. Piciorul este rupt din vechime. Pastă roşie- că rămi zie cu fire
de nisip negru. Dimensiuni: inălţimea 0,63 m ; diametrul maxim 0,23 m;
diametrul gurii 0,095 m. NI'. im'entar 20Hl.
Pe git prezintă o ştampilă englifică in formă de frunză (0,03 X
X 0,03 m), în mijlocu l căreia sînt şi literele răsturnate ale monogramei

Caduceu

Canarache, nr. 481, frunză simplă 3(, .

Amfora corespunde tipului II din prima grupă cronologică a am-
forelor ele Heraclea (350-300 î.e.n.) 31. Amfora a fost folosită ca urnă.
In inte rior, între oasele calcinate s-au găsit şi cinci mărgele elin pastă ele
sticlă (nI'. inven tar 20473). Dintre acestea, patru extmplare (pl. -VIII '1
a-el), gl obulare, t mtite, cu orificiul ingust, au fost lucrate din . pastă
albastră şi prezintă cîte trei ochi in crustaţi cu alb. Cea de a cincea
- alungi tă - a fost lucrată elin pastă albă şi incrusta!;;' cu o elungă sub-
ţire albastră (pl. VIII/ le).

Amfora avea drept capac un al t picior ele amforă. Bolul (pl. IV/3 ;
XV/ 6) găsit in a celaşi mormint a Iost depus ca ofrandă . Are corpul se-
miglohuJar, buza trasă in interior cu marginea teşită, iar fundul scund,
plat şi profilat. Pastă cenuşie, densă. bine arsă. Suprafeţele lui au fost
acoperite cu o angobă brună - cenuşie, mată, parţial co roda tă. Dimen-
siuni : înălţimea 0,036 m; diametrul gurii 0,085 m. Nr. inventar 20472.
Dintr-un alt morm int provine tot o amforă ştampilată de tipul
Heraclea cu corpul conic, gitul cilindric, lărgit brusc spre partea infe-
rioară. Buza amforei este îngroşată şi rotunjită la partea supe rioară.
Piciorul inalt, cilinelric, are capă tul rotunjit ş i gol la bază. Torţ i le groa-
se, puternic curbate, se strîng în partea inferio ară, apropiindu-se de

~ de c ătre Spînu D . Gheorghe. pazn ic la Cernm'odă, care ne-a furnizat şi

informaţiile priYÎnd aceste descoperiri.
3() Callarache = V. Canarache, lm.portul amfol'elor ştampilate la Isiria, Bucu-
reşti, 1957.
;11 Mai sus. nota 27.

2 - c. !i4
lR M . IRI M TA

o1......~5i'======~/r ~..
1

OI _... zem.
2.

o!

O ------
==:::J)Ocm.
.._ _.."/::,
5

PI. V. 1, 3-5 - Nicolae Bălcescu; 2 Medgidia.

DESCOPERIR r Nor PRIVIND POPULAŢIA AUTO HTONA A DOBROGE[ 19

git. Pastă cărămizie cu nisip negru în compoziţie . Dimensiuni: înăl ţi­

mea 0,71 m; diametrul maxim 0,25 m; diametrul gurii 0,093 m . Nr. in-
ventar 20474. Pl. XVIIIj3.
Pe gît, ştampilă englifică (0,058 X 0,008 m) pe un rînd (pl. IX!2 ;
XXIIj 2).

EnMKYO

Fă"ă simbol.
Corespu.nde tipului II din prima gru pă cronologică a amforelor de
Heraclea (350-300 î.e.n.) .32
Di n informaţiile oferite de descoperitor se pare că în a ce astă zonă
- în mod cert alta decit cea în care s-au descoperit mormintele intrate
In literatura de specialitate 33 - au fost găs i te şi distruse 5-6 mor-
minte, toate de tipul "cu manta" de bolovani. Mantaua apare de regul ă
la o adîncime mi că, de 0,30-0,50 m de la supraf aţa a ctuală a terenului.
Necropola pare să fie plană şi nu tumulară. m ormintele C'U manta de
bolovani asemănindu-se celor de la Bugeac. S -au descoperit şi vase Qu-
orate cu m îna, dar ele au fost complet distruse, fără a se mai putea
recupera ceva.
Din satul DUNAREA provin e O amforă 3' de Thasos (pl. XVlIIj4),
ştampilată , cu corpul conic, gîtul t ronconic, buza îngroşată, cu marginea
dreaptă . Torţile puternic arcuite, se apropie la mijloc de gîtul vasului ,
pentru a Se depărta iar în apropierea punctului de inserţie cu corpul
amforei. Pastă gălbuie, fină, densă, uniform arsă. Pe git apare litera T
executată cu vopsea roşi e. Urme de vopsea roşie se observă şi deasupra
uneia dinb.~e torţi. Dimensiuni: înălţimea 0,65 m ; diametrul maxim
0,255 m ; diametrul gurii 0,10 m. Nr. inventar 19778.
Pe o toartă, la punct ul de C'urbură, este aplicată o ştampilă drept-
unghiulară (0,03 X 0,014 m) cu literele şi simbolul în relief (pl. IXj3 ;
XXII/3). Literele ON, culca te.

BltlN

Albină
Canarache, 11r. 149, întocmai ; Bon, nr . 471, 473, 477, 479, 480, 483,
asemănător, cu diferite simboluri.
Corespu.nde t ipului obi'şnuit de amfore mici de Thasos, putîndu-se
data în secolele IV-III Î.e.n. Nu-i cunoaştem condiţiile descoperirii,
dar este posibil ca şi această amforă să provină dintr-un m ormînt. In
acee'a şi localitate au fost semnalate mai de mult o necropolă la capă tul

32 Ibide m .
33 D. Berciu, Descoperirile getice de la Cerll o vodă .. .• in Ma t eriale, IV, 1957,
p. 281-31B.
3'> Amfora s-a aflat o vreme in c olecţ ia Şcolii generale nr. 2 din Medgidia,
iar în an ul 1969 a fost transferată Muzeul ui de arheologie Const anţa.
20

1 o .2 ~
-=~!i..d! eN.
.....

Il 2 4
·'o.-=~!...dl CM.

o_.• c=,2....-=='4cm

() 2
h+ee !

6 o 2 ~ cm
,=",00=>'"

Fi. VI. 1, 3-6 D obromiru di n Va le :? - A gigen.

DESCOPERIRf NOI PRTVIND POPULAŢIA A UTOHTONA A DOBHOGEI 21

v ăii Zavalului şi o aşezare in punctul J)Vii'\ dar nici una dintre ele l1-a
fost încă ce rcetată ~.
De la CAPID AVA 36 (fără a putea preciza exact locul descoperirii)
provine un fragment (pI. IrI ' l ; X IV/6) dinu--un vas lucrat cu mina din
pastă cenuşie şi care păstrează întreg profilul bitronconic, cu gura larg
evazată. Fundul pare să fi fost uşor bombat. Nu se poate preciza da că
vasul a avut sau nu toartă, dar lucrul este posibil, deoarece a,oe aspect
de cană. Buza este ruptă. în pastă conţine cioburi pi sate; la exterior
vasu l a fost acoperit cu o angobă cenuşie. Dimensiuni: î nălţi mea 0, 1'31 m;
l ă ţ i mea 0,098 m. Nr . inventar 5598.
Vasul fragmentar amintit îşi găseşte analogii la Zimnicea 37, Cer -
navodă 3S, Sf. Gheorghe 39 şi Poian 40, putînd fi încadrat tipului I -
faza I-a (veche) a eeramici i geto-dacice (mai exact credem, inceputului
secolului V i.e.n.).
Tot de la Capidava provine un fragment (pI. VII! l; XIV/ 4) d in
gura mult evazată a unui vas mare, bitroncol1'ic. Pasta neagră 'În spăr­
tură , cenuşie-brună la suprafaţă, conţin e cioburi pisate. Ambele supra-
feţe era u lustruite. Dimensiuni: înălţimea 0,10 m ; lăţimea 0,13 m . Nr.
inventar 5562.
Zona centrală a Dobrogei, in care pînă nu de mult se semnalascră
doar citeva descoperiri, ne-a oferit în ultima vreme un numă r impor- '
tant de aşezări şi necropole din perioada secolelor V-II î.e.n.
In vara an ului 1972 ploile torenţiale au dezvelit pe un deal din
marginea de vest-nord vest a l oc alităţii FîNTlNA Mc\RE (jud. Con-
stanţa) cîteva mOl'minte de i ncineraţi e cu manta de bolovani !il. ~:r or­
min tele au fost distruse, din ele putindu-se recupera doar trei amfore
elenistice şi citeva fragmente ale unui vas lucrat cu 'lnina..
Una dintre amfore (pl. XVIII '5), de tipul Heraclea, are corpul oval-
conic, gitul relativ larg, cilindric. Umerii sînt rotunjiţi. O toartă şi o
parte din gura vasului lipsesc din vechime. Pas tă cărămiz ie-r oşc ată cu
nisip negru in compoziţie. Dimensiuni ; înălţimea 0,64 m; diametrul
maxim 0,265 m; diametrul gurii 0,10 m. Nr. 'i nventar 20463 .
Ştampilă dreptunghiulară (0,034 X 0,012 m) englifică, pe două
rinduri, aplicată pe git (pl. IX '5 ; XXIII/ 6).

A~ltTO
KPAU01.

35 D. Protase, Riturile fUllerare la daci şi daco-1'omalli, Bucureşti, l D71, p . 25.

3ti Fragmentele de vase in discuţie de la Capida\'a au fost descoperite in
anul 1949.
37 1. II. Crişan. op. cit., p. 87 şi fig. 31/2.
38 D. Berciu, Descoperirile getice de la Cernavodă .... p. 286. şi fig. 12!1.
3!l I. H. Crişan, op. cit., p. 87. pl. XXIII! l , 3 ; CXXXVIII / l. 2.
1,0 Ibi.dem, p. 87, pl. XXIIl /2, şi CX XXVIIJj3, 4.
1,1 AmJorele au fost achiziţionate de la locuitorul Iusein Enbia, care ne-a
oferi t ş i informaţiile în legătură cu condiţiil e lor de descoperire.
22 l\l. IRIMIA

2406 m
5
(l
~"*==-.t'
101 =-.'
c ,
PI. " IL 1 - Capidava; ~ Agigea; 3 Medgidia; 4, 5 - Fîntîna Mare.
~ESCOPERIRI NOI PRIVIND POPULAŢrA AUTOHTONĂ A DOBROGEI 23

Fără sirnbol.
Pridik 42 , 1917, p. 110, nr. 194; Staerman 43 , nr. 30; Canarache 44 1

nr. 461, întocmai; G;ranwtopol-Poenaru, Tomis 4.5, nr. 78, întocmai; Gra-
matopol-Poenaru, Callatis 4G, nr. 805- 807, 1158, intocmai; Gh. Poenaru
Bordea, lnes111nări privind amforele ştampilate , in scrv, tomul 22, nr. 3,
1971, p. 501-502, cu o discuţie mai largă asupra acestui tip; O. Măr­
'culescu, Descoperiri aTheologice dobrogene, in AD, XVI, 1935, p. 128,
fig. 13, 15, 18; IvI. IvIircev. A.\/rP0p1-tlune lle!l(l71ln om, .AtyacJl 6'b e Bapl-la,
Sofia, 1958, p. 53, nr. 239- 24 1-244, p. 54, nr. 245-252, şi p. 55, nr.
253-254; lVI. Mircev, D. Dimitrov, G. T Ollceva, B1l301ie-HapBU1w in
Izvestiia-Vanw, XIII, 1962, p. 39, nr. 6-12.
Amfora corespunde, se pare, tipului IV din a doua grupă crono-
logică a amforelor de Heraclea 47,
A doua amforă (pl. XVIII/ 8), tot de tipul Heraclea, este intru totul
asemănătoare celei precedente, dar e de dimensi'uni ceva mai mici. Una
-dintre torti, o parte din gît cu ştampila şi piciorul amforei sint rupte
din vechime. Dimensiuni: înălţimea 0,57 m; diametrul maxim 0,24 m.
NI'. inventar 20464.
Ştampilă englifică fragmentară, pe un rînd, aplicată pe gît; in-
descifrabilă. Aparţine aceleiaşi perioade cronologice ca şi amfora de-
scrisă mai sus (300-2 50 î.e.n.) (pl. IX/4).
Al tre'ilea exemplar (pl. X I X/ l) este o amforă de tipul Sinope, cu
corpul oval-conie, umerii teşiţi şi gîtul scurt, tronconic. Piciorul mic,
cilindric, este rotunjit în virf. Pastă gălbuie cu nisip fin in compoziţie.
La buză prezi ntă o spărtură recentă. Pe corp poartă cîteva pete m aronii,
urmele arderii secundare. Dimensiuni: înălţimea 0,67 m ; diametrul ma-
xim 0,33 m ; diametrul gurii 0,093 m. Nr. inventar 204 65.
Ştampilă dreptunghiulară (0,055 X 0,018 m) pe patru rînduri, a-
plicată pe toartă (pl. IX/ 6 ; XXII/ 4).

[Al I T'I'NOMO [Y] [J.Jcau'I6iJ.0[ u]

nOI ILIE [IJ OA IIo'H3s[l]ou
[TOY 9E1APIGNOl: [ Tou0E]oepl",'Jo<;
lOKPATHI ~w"p&T"lJ<;

Tyche (?) în p , cIOare cu cornul abundentei (?) în mina dreaptă,

rezemîndu-se cu stînga de un fus de co loană.

1,2 Prid'ik, 19 17 =E. M. Pridik, Jbieel-tmapUbtu ~ama.!lOe ~Mfi.,lf, ua a.MifjopnbUC P!/"·

I~X U eop .a b~un.ax rt Ha ·tepenUlfax 9p .~tUlna;Jlc/-l,oeo
co6pa1f,UJl" Petrograd, 1917.
43 Staerman = E. M. Staerman, Kepa.JtU"I,ccnue Wf,CU.lta UJ TUPbt (6 CQa,JU C 60npo-
CQ)' o JW1,eu.·IULX UeUJ6ecnUl,btX lfeHmpo8), în Kr. S., XXXVI, 1951.
44 Mai sus, nota 30.
1i5 Gramatopol-Poenaru, Tomis = Mihai Gramatopol şi Gh. Poenaru Bordea,
Amfore ştampilate din Tomis, în SCIV, 19, 1968, 1, p. 41-61.
46 Gramatopol-Poenaru. Callatis = Mihai Gramatopol şi Gh. Poenaru Bordea,
Amphora stamps from Callatis and South Dobrudja, în Dacia, NS, X III, 1969,
p. 127-282.
47 V. Canarache, op. cit., p. 193-195, fig. 34.
24 lVI. IRIMTA

CD
e

4
oI (
Pl. VIII. 1 - Cernavodă; 2 - Medgidia ; 3, 4 - HagienL
DESCOPERI RI NOI PRIV1ND PO P U LAŢL~ A U TOHTONA A DOBROGEI 25 ·

Canarache, as emănător, nr. 323-329 (cu d iverşi producători) ; Gra-

kov t..8, ast inom , p. 144, nr. 23; Grarn.atopol-POenaTlL, T omis, IU", 27- 28
(cu diverşi producători) ; Gramatopo!-Poenan " CaJlalis, nI'. 572-576 (cu
di verşi pr oducători).
Amfo ra corespunde gru pei a treia cr onologice 'a amforelor de t ipul
Sinope (220-180 î.e .n .).
S - a recuperat de asem enea partea superioară, fragmentară a unui-
v as borcan lucrat cu mina, cu gîtul larg şi gura evazată . Sub marginea
exter io ară a buzei pre zintă Ull brîu lat, in relief, cu alveole mari. Pastă
cenuşie-gălbuie, inegal arsă, cu c ioburi şi n isip grosier (pl. V II/4, 5 ;
!XV, 3).
Am for ele ştampila te şi fragmentu l de v as amin tit per mit da tarea
comp lexelor descoperite la Fîntîna Mare în secolele III-II î.e .n.
Din localitatea VALENI (fostă Valea Rea) provine o amforă (pl.
XIX/ 7) de ti pul Heracl ea, ştampilată, cu corpul oval-conic, gîtul larg,
cilindric, r elat iv scur t .ş i buza îngroşată, rotunjită . P.artea inferioară cu
piciorul amfo rei, lipseşte din vechi me. U m eri i rotunji ţi. Pastă gălbuie­
alburie, cu nisip negru în compoziţie. Pe gît, sub buză, are u r me de
vo psea roşi e. Dimensiun i: înălţime a 0,51 m ; diametrul maxim 0,268 m;
diametrul gurii 0, 10 m. Nr. inventar 1776.
Ştampilă dreptung hiu lară (0,03 X 0,02 m), englifică, pe două rîn-
duri, aplica tă p e g ît (pl. IX /? ; XXII/ 5).
APX
EAA[t]
FăTă sim,bol.
Staerrnan, p. 36, f ig. 4, nr. 28-29 ; Grakov, Eh-te.lHlr/JlFlCC 1hue JUle iL lta '
p. 186
Amfora pare să aparţină ti pului IV din a dO'ua grupă cronologică
a amIorelor de Her aclea (300-250 î .e .n.) 49
Alte materiale arheologice importante au fost desco perite la DO-
BROMIRU DIN VALE, în zona cTescă torie i de porci a C.A.P.- ului din
locali t ate 50. Printre ma terialele găsite amintim mai: întîi cîteva frag-
mente d e vase lucrate cu mîna (nI'. inventar 20483) ;
Partea su perio ară f ragmentară a unui vas în formă de sac, cu buza
d reaptă şi marginea r otunjită (pl. VI/ I ; XV/ 2). Sub buză apare un brîu
îngroş a t, lipit de per eţii vasului, alveolat şi intreru p t de butoni. Pastă
gă lbuie- alburie , cu nisip şi cioburi sfărî mate în compoziţie.
, Partea in feri oară a unui vas borcan (pl. VI/ 6) cu fundul mare, plat,
puţin profilat. Pereţii groşi, bruni în spărtură, iar la exterior br uni-
maro nii. Pa stă grosieră cu nisip şi cioburi sfărîmate.

/, gG rakov = B . N. Grako v, ,...T(p c(Jne-2pe' lecHu e },·epa.IIU'ICCHue Ji/leiLlla c U.IU;:Hl1.IIU·

a cmuHO.·IIO«, Moscova, 1928.
"9 1'I1a i sus, nota 47.
~,o Materialel e s-au aflat in cole cţ ia şco lii general e din localitate, pînă la data
d e 11. V. 1970, cînd au fost cedate Muzeului de arheologie Constanţa. Au f ost strînse
prin grija pra f. Ti ra n 13onifaciu, care ne-a oferit şi jnformaţiile pri vind aceste
descoperiri.
:26 M. IRIMIA

rb

l~
J (t9.778)

l1nfi 6
.f (2(;.16+)
~WU1l, "\f@
I~[p' ~tr~@'t.
5 (2o.~3)

]( 1'" o Y r;:.!;:..
YMH,..". ~lJv

9 (1l4-?4-

fO (1/.+71) 12 (1/472 )

FI. IX. 1, 2 - Cernavodă ; 3 - Dun ărea; 4--6 - Fintîna Mare; 7 - Văleni ;

8 - Do'bromiru din Vale; -9-12 - Poarta Albă.
DESCOPERIRr ~OI PRn'IND POP U LAŢ[A AUTOHTONA A DOBROGEI 27

Un fragment dintr-o buză de \"as (pl. VI: 3) - probabil castron de

'mari dimensiuni - cu marginea trasă în interior, rotunji tă. Pastă ma-
ronie-cenuşie, brună în spărtură, cu nisip şi ciobw'i pisate.
Ceramica lucra tă la roată este şi ea reprezentată de cîteva frag-
mente (nI'. inven tar 20482).
Partea inferioară a unui vas (probabil castron de mari dimen-
'siuni) cu pereţii oblici, groşi, iar fundul scund, inelar (pl. VI/ 5). Pastă
densă, cenuşie, bine arsă.
Partea inferioară a unui '-as cu pereţii subţiri, oblici şi fundul ine-
lar, profilat (pl. VI!4). Pastă cenuşie -maronie în spărtură, cenuşie-găl­
buie la exterior.
Perete de vas fragmentar lucrat tot la roată dintr-o pastă de cali-
tate, cenuşie în spătură iar la exterior cenuşie -brună.
Din acelaşi punct au fost ad unate şi cîteva fragmente de amIore
elenistice( nr. inventar 20484). Printre acestea se remarcă O toartă de
amforă ştam pilată, plată, cu marginile rotunjite, de care e prins şi un
fragment din buza puţin îngroşată şi rotunjită a amforei . Pastă cără­
mizie-roşcată cu nisip în compoziţie. Ştampila apare sub forma unei
palmete imprimate pe toartă (pl. IX/8 ; XXIV /3).
Intregul material ceramic provenit de la Dobromiru din Vale poate
fi atribuit secolelor IV- III î.e.n.
Pe teritoriul localităţii ADAMCLISI, în livada C.A.P.-ului, la in-
tersecţia şoselei Constanţa-Ostrov cu aleea ·din spre monumentul trium-
fal au fost descoperite în anul 1969 două vase cenuşii lucrate la roată.
Ele provin dintr-un mormînt distt~us cu ocazia lucrăril or pentru lărgi­
rea şoselei, mormînt ce face parte din necropola semnalată cu cîţiva ani
in urmă 51. •
Unul dintre vase (pl. II/ 4; XIII/ 6) -are forma bitroncon.ică, gîtul
larg, scund, cil'indric la mijloc, buza lată, tăiată orizontal şi fundul mic,
puţin concav. Vasul nu avea torţi. Sub buză prezintă două orificii mici
opuse, folosite probabil pentru a fi trecută printre ele o sfoară şi a se
putea astfel atîrna. Pastă cenuşie, densă. A fost acoperit cu angobă ce-
nuşie - brună, căzută acum în cea mai mare parte. Dimensiuni: înălţi­
m ea 0,14 m; d'iametrul maxim 0,165 m ; diametrul gurii 0,111 m. NI'.
inventar 19771.
Cel de al doilea vas (pl. II/l ; XIII/5) are corpul globular, gîtul
larg, cilindric la mijloc, lărgit spre gură ş i spre bază, iar buza evazată,
jngroşată în exterior) cu marginea rotunjită. Ca formă vasul reprezintă
o cană de mari dim ensiuni, cu corpul mult bombat. Toarta mică, rotun-
jită, putern'ic arcuită, este prinsă de gît şi de umărul vasului. Pastă
'Cenuşie, densă, bine arsă. Dimensiuni: înălţimea 0,295 m ; diametrul
maxim 0,25 m; diametrul gurii 0,15 m. Nl'. inventar 19772.
Cana a servit drept urnă de incineraţie, in timp ce vasul bitron-
conic a fost depus ca ofrandă .
Cu toate că analogiile d'irecte pentru aceste vase lipsesc ele par să
dateze din secolele V-IV Î.e.n. Datarea lor timpurie este asigurată atît

:o! A. Aricescu, Noi date cu privire la cimHiTele getice, in mss.

28 M. TRIMIA

---- . ~ 0'(
\f\[~~~
~ N jAJ TOil1 5 {11475}
1 . (IIA6')
2 (4.914)

~GJ \
;(A
~ (+'90'1) OA~
'- I.tl.
( YY')(
C I
PI( I

'NIKo~TPATo~ 8 (20.2!17)

? (11470)

@)U©~ \'f ~ U~
(20.297)

f@lr O~~IrUlM] ~ Îl j~~

~~ fffio=lJQ)lr uQ\qtil~\~ .
tt (20.331) (20.:321) fJ

\
~:;
. f\.N
<:
O
« T 11\\
'cf~ ,)( \
?
15 (10.613) \

1-'1. X . 1-7 - Poarta Alb a, 8-1 3 - . . ,' 1-1: -

v
• Medgldw N'Icoluc nălces c u; 15 - Cheia_
DESCOPERIRI NOI PHIVIND POPU LAŢIA AUTO I-ITONA A DOBROGEI 29

de forma lor, de certă tradiţie hallstattiană, cît şi d e celelalte descope-

rIri din acelaşi cimitir, datate în a doua ju m ăt a te a secolului V ~ in-
ceputul secolului I V î.e.J1. :,2.
Tot de la ADA1V[CLISI, dar fără a cuno aşte cu exactitate locul ,
provine o amforă elenistică (pl. XX /8) cu corpul conic şi umărul proe-
mment, aproape ori zontal·'):~ . Gîtul, tortile şi piciorul amforei sînt rupte.
La baza torţ ilor apar amprente digitale. Pastă cărămizie, cu angobă gal-
benă -cărămizie. Dimensiuni: înălţimea 0,44 m : diametrul maxim 0,375 m.
Nr. inventar 3995.
Un material arheologic important s - a descoperit in anul 1963 în
carie ra fab ricii de cărămizi din localitate POARTA ALBA. CU toate că
n u n e sînt cunoscute condiţiil e descoperirii ş i caracter ul complexelor
arheologice în care a apărut 5\ cons i derăm utilă pr ezentarea acestui
material, in exclusivitate elenistic, pentru semnificaţia sa deosebită.
1) To artă de amforă elenistică de tipul Sinope, cu ştampi la coro-
dată partial (pl. IX/9 ; XXIII/ 3). Ştampilă dreptunghiulară (0,04 X 0,02 m)
pe trei rî n d uri. NI'. inventar 11474.

[&. Ci 7 1)'/0[.1.01) J

!
Al.T YHOMOY]
"I~]XIHOY rA ~cr JX.t '101)
IljOYMHN IO[t] I N]oufL"il'ito[ <;]
CiOTchin e.
Canm·ache, as tinom, nr. 212-216 ; Grakov, ast inom, p. 138, n I'. 2 ;
producător , p. 140, nr. 30; Gh . CantaeuZino, RHSEE, 1935, p. 298-
299, nI'. 1, f ig. 1, p. 298; Gramatopol-Poe71aru, Callatis, nr. 363-365,
întocmai; as tinom, nr. 342-3Îl, 111 7; producător , ar. 315-331, 434,
622, 676.
Apa rţi n e grupei a IV-a cronologice (180-150 Le.n.) 56 .
2) A m fo r ă elenislică şt ampila tă de ti pul Sinope, cu corpul conic,
pi ciorul mic, rupt în vîri, gîtul scurt, cilindric la partea supe r ioară şi
b:onconic către umăr, iar buza î ngroşată inela r cu marginile Totunjite.
Pastă că răm i zie cu nisip negru în com poziţie. Angobă albă-gălbui e . Di-
mensiuni : î nălţimea 0,65 m ; diametrul maxim 0,31 ffi. NI'. inventar 4905 .

.,:! Tni(.ial autorul data necropola în sec. IV Le.n. l"n prezent a r evenit şi el
asupra acestei datări. determinat printre altele şi de existenţa unui vas c enuşi u
lucrat la roată . cu două torţi. ca re imită amfo r ele grec e şti arhaice cu fundu l plat,
admitind o datare mai timpurie - a doua jumătat e a secolului V începutul
secolului IV Le.n.
':;'1 Amfora a fost descoperită în 19G2. In fi şa de inventar nu se dau date
pri\·ind con diţiile descoperi ri i.
:;" Si din fişele de im·entar ale acestor materiale lipsesc informaţiile privind
c ondiţiil e de desccperire.
:.:, G. Can1a cuzino. Timvres amphori q lle.'> lrout:i's a Callatis. în aeuue histo-
l"i que du Sud- E st europee n. l3uear est . H)35 . p. 2n8- :·n:t
;-,i; Mihai GramatopoJ- Gil. Poenaru BOi'dea. AmpllOra s tamps f 1'om Callatis,
p . 180-208.
30 M. IR IMIA

Stampilă drep tunghiul ară pe patru rinduri aplicată pe toartă.

AHYNOfolOY &.a"rU'JO!J.OU
MANT I 8EOY l'vIocvnOEou
TOY npOTArOPOY 'Toij TI PW1"I1.yopou
An OMOâQPOl , Arr,O/\A63wpOJ

Leu triumfă tor stind pe taur răpus.

Canarache, nr. 301, intocmai; astinom, n1'. 302-307 ; Grakov, p ..
149, nr. 29, astinom; GralTwtopol-Poenaru, Callatis, nr. 593, întocmai;
astinom, nI'. 592, 594.
Amfora aparţine gr upei a VI-a cr onologice (120-70 Le.n.) 57.
3) Toartă de amforă de tipul Sinope, ştampilată . Se păstrează de·
asemenea şi o parte din buza v asului. Ştampilă dreptung h iulară (0,05 X
XO,02 m) pe patru ri nduri, aplicată pe toartă (pl. IX/ I0). NI'. inven-
tar 11471.

[AI TYNO foi OY) [&('TU v6f1ou 1

IoIANTleEOY J\lIocv,rt6tou
T[oY) "PATA [roJpOY T[ oil)I1pwTO:[ y6)pou
foi [N)Hm:[TPATOI.] M[ v l~(J(cr[Tp&TO~)

Leu (triumfător?)
Canarache, astinom, n1'. 301-307; Grakov, astinom , p . 149, nr. 29; '
Gramatopol-Poenaru, Callati s, astinom, n1'. 592-594.
Aparţine grupei ,a VI-a cronologice (120-70 Le.n.).
4) Amforă elenistică , de tipul Sinope' (Pl. XIX/ti), ştampila tă, cu'.
corpul conie, piciorul mic, rupt Spre virf, gitul scurt, cilindric la par-
tea superioară şi tronconic către umăr, iar buza î ngroşată inelar, cu
marginea rotunjită. Pastă cărămizie-deschisă, cu nisip fin, negru ; an- o
gobă alburie-gălbuie. Pe git, o lin'ie incizată. Dimensiuni : înălţimea
0,625 m ; diametrul maxim 0,325 m. Nr. inventar 11477 (nr . vechi 4906).
Ştampilă dreptungh iulară (0,057 X 0,024 m) pe patru rînduri, a-o
plicată pe toartă (pl. IX/ li; X XII/6).

ALTTNOt.lOY &v -W'JO[J.OU

IHNIOli .TOY Z1)'IWC; ~oi)
AnOMOdAPOY 'A lCOAAODWPOU
KAEAINET for) KkO:['1t.,[ o~)

Pe'rsonaj, neclar.
Canarac he, astinom, nr. 265-268; producător, ' 111':' 264; Grakov,
astinom, p . 149, nr. 12 ; producător, p . 145, nr. 33 ; Gramatopol-Poena-
TU, Callatis, astinom, 111'. 582, 1131 ; producător, 111'. 523, 573.
Amfora aparţine grupei a VI-a cronologice (120-70 Le.n.).

57 I bidem, p. 216-219.
DESCOPERIRf NOI PRIVIND POPULAŢIA A U TOHTONA A DOBROGEI 31.

5) Toartă de amforă de tipul Sinope. Nr. inventar 11472. Ştam­

pilă fragmentară (0,052 X 0,019 m). (Pl. IX!12; XXII/8).

AITYNOMOY &Ci"t'U'IOflOU
[Mw]mOY TOY [ NI vjE,,(ou "'ou
[IlAKjXIOY [B"'''lX.L° U
(Ap)TEIIIl>QPOr [Ap j"'<i.l[S",?o<;

P"oră ele cora bi,e (?)

Prielik, 1917, p. 94, m. 672-674, astinom sau producător; p, 71,.
n1'. 201, p, 73, nr. 231, producător; p, 84, m. 457, astinom sau produ-
cator; Gramatopol-Poenm'u, Callatis, astinom, nr. 324.
6) Toartă de amforă elenistică de tipul Sinope, Nr. inventar 4914 ..
Pastă gălbuie-alburie, cu nisip negru în. compoziţie. Din ştam pila drept-·
ungh iulară (0,017 X 0,02 m) adîncită în pastă, se păstre ază numai ju-·
miitatea din dreapta (pl. X/ 2 ; XXIIl/2), pe care citim:

[AITYNOM]OY [""",u',6}.1.oU
.......... .. TOV . -rou
...... ..........

Zeitate!?)' pe t1'On.
7) Fragment de amforă de Rhodos cu o to artă, .ştam pilată. Nr. in-o
ventar 11469, Pastă de bună calitate, fără ingrediente; angobă gălbuie,
uniformă. Ştamp'ilă fragmentară, dreptunghiul ară (0,03 X 0,016 m), scri-·
să pe două rînduri (pl. X!1 ; XXIII/ 4).

[n]A[v]t
AMIA

FelTel si1nbol.
Prielik, 1917, p. 32, nr, 805-807, 809-812, întocmai .
8) Amforă elenistică, ştampilată (pl. XIX/3) de tipul Heraclea, cu'
corpul conic, gîtul scurt, tronconic, lărgit brusc spre partea inferiOlară
pentru a se uni cu umărul proeminent, rotunjit al vasului. Torţile groa-
se. ovale în secţiune. Buza îngroşată inelar la exteri or, are marginea r13-
tunjită. Piciorul rupt din vechime. Pastă că rămi zie cu pietricele şi nisip'
negru, fin. Angobă cărăm·i zie . Pe git, sub ştampilă, lapare o can elură cir-
culară adîncă. Pe umărul vasului apare inscripţia Il 1, exec utată cu vop-
sea roşie (pl. X/3). Dimensiun i: î nălţimea 0,57 m; diametrul maxim
0,27 m. Nr. nou de inventar 11476 (nr. vechi 4908). Ştampila drept unghiu-
lară (0,047 X 0,012 m), este complet corodată, devenind ilizibilă.
9) Amforă elenistică neştampilată de tipul Sinope (pl. XIX/5) cu
corpul conic, piCiorul mic, rotunjit, gîtul s curt, cilindric la partea supe-
rioară şi tronconic către umeri, iar buza îngroşată inelar, cu marginea
ro tunjită, Pastă cărămi zie cu nisip negru; angobă gălbuie-alburie. La·
baza gîtului apar două litere - AA - executate cu vopsea cafenie-roş­
oată (pl. X/ 4). Dimensiuni : înălţimea 0,65 m ; diametru! maxim 0,305 m ;
diametrul gurii 0,10 m. Nr . inventar 4907.
32 M. IRIMIA

2
~ I\oy
(/0.6/8)
~

/~
9 (IO.614)

( 990.6)

PI. XI. 1, 2 - Albeşti; 3 - Hagieni; 4-6, .16 - Arsa; 7-9 - Du lc eşti; 10-12 -
Mo~ neni ; 13, 14 - Topra lsar; ] 5 - Castelu.
DESCOPERIRI NOI PRIVIND POPULAŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 33

10) Amforă elenistică ştampilată (pl. XIXj2) de tipul Heraclea, cu

eorpul conic, bombat, gîtul cilindric, lărgit brusc la partea inferioară
pentru a se uni cu umărul rotunjit, proeminent al vasului. Torţile pu-
ternic arcute, sînt strînse la partea inferioară, apropiate de gîtul va-
sului. Buza îngroşată la exterior are marginea rotunjită, teşită puţin
spre interior. Piciorul, rupt din vechime. Pastă cărămizie cu mult nisip
negru în compcziţie. Angobă gălbuie-alburie. Dimensiuni: înălţimea
0,61 m; diametrul maxim 0,253 il1l; diametrul gurii 0,10 m. Nr. nou de
inventar 11475 (nr. vechi 4904).
Pe gît, ştampilă englifică (0,03 X 0,008 m) pe un rînd (pl. X/5 ;
XXII j7). Litera N, imprimată retrograd.

MENHr

Fă'ră Si7Tl.bol.
CanarQche, nr. 472, întocmai; Grmnatopol-Poenaru, Tomis, nr. 80,
întocmai; Gmmatopol -PoenaTu, Callatis, nr. 834-838, întocmai.
11) Toartă de amforă cu ştampilă englifică (pl. X j6; XXIII/5) .
Pastă cărămizie-roşcată cu nisip fin. Nr. inventar 11473.

MHNIJ:

Fănl simbol.
Canarache, nI'. 472, pe gît, întocmai; Gra7natopol-Poenant, Tomis,
nr. SO, pe gît intocmai; Gramatopol-PoenaTu, Callatis, nr. 834-838, în-
t ocmai: primele trei piese sînt torţi cu ştampile englifice a patra este
un git de amI oră.
12) Gît de amforă elenistică ştampilată. Nr. inventar 11470. Pastă
vînăt-cărămizie cu mult nisip. Angobă roşcată. Pe gît, un cerc adîncit.
Ştampilă englifică (0,058 X 0,01 m) (pl. Xj7; XXIII/ l).

NIKO!TPATOt

Fără sim.bol.
Materialul arheologic de la Poarta Albă, luat în totalitate, cores-
punde ded, din punct de vedere cronologic, secolelor III-II, începutu-
lui secolulu'i 1 î.e.n.
In anul 1968 s-a descoperit în apropiere de localitatea CASTELU58
o amforă elenisti că de tipul Heraclea, ştampilată (pl. XIX/4), cu corpul
conie, gîtul inalt, cilindric, lărgit brusc către bază, la locul de unire cu
umerii proeminenţi ai vasului. Buza îngroşată la exterior, are marginea
lnte ri oară teşită. Torţile puternic arcuite, sînt ovale în secţiune. Pastă

50 în şanţul de irigaţie, la 3-4 km de comună, către satul Cuza Vodă, la

adîncimea de 0,25 m de la suprafaţa solului. Informaţie de la Hari ton Nichita, din
Constanta, care a donat amfora muzeului.
34 1\'[' rn Il\U A

\ \" T ) I Y -'"
)C r 1J
2

5 (/O.61Z)

fO (h~G4)
9
Alb eş·, . - G• 8 -
Pl. XII. 1, 2, 9 - Il· ] O-_ Arsa'
. 3 "( " Văii.
Cotul -l - Dulceşb: .l, Moşneni;
DESCOPERIRI NOI P RI VIN D P OP UL ATIA A UTOHTON A A DOBROGEI 3S

roşie-cărămizie , poroasă,cu nisip negru în c ompoziţie. Dimensiuni: înăl­

ţimea 0,Î3 m ; diametrul maxim 0,24 m; diametrul gurii 0,105 m. Nr.
inventar 18234.
P e git poartă o ştampilă drep tung hiulară (0,06 X 0,023 m), engli-
fică, dispusă in unghi ascuţit, cu virful in jos (pl. XI / 15 ; XXIV/4).
Caduceu.
Amfora pare să aparţină grupei a II-a cronologice a amforelo:r de
tipul Heraclea (350-3 00 i.e.n.).
Un material arheologic bogat a apărut la MEDGIDIA. In cariera
de piatră a fabricii de ciment din localitate a fost descoperită în an ul
1961 o amforă ele n istică neştampilată (pl. XX/ 6). Are corpul conic, gitul
cilindric, lărgit la partea inferioară, lJmărul proeminent şi piciorul înalt,
adîncit conic: Lipsesc gura vasului şi o toartă. Pastă roşie-cărămizie,
densă, cu nisip fin şi fire de mică în compoziţie. La exterior prezintă o
angobă gălb'llie roşcată. Dimensiuni: înălţimea 0,55 m; diametrul ma-
xim 0,22 m. Nr. inventar 3712.
Amiora aparţine tipulu'i Heraclea, şi anume perioadei cronologice
corespunză to are secolului III î. e.ll.
însă cele mai numeroase descoperiri de la MEDGIDIA provin din
cariera de lut a fabricii de cărăm izi. Excavaţiile de amploare efectuate
aici pe parcursul mai multor ani au dus la descoperirea a numeroase
materiale arheologice dintre care, din păcate, numai o mică parte a
putut fi recuperată.
Din acest punct provin 15 torţi de amfore ştampilate publicate nu
demult 5V, Cea mai mare parte a materialului descoperit în acest loc a
cons tituit însă nucleul colecţiei şcolii generale nI'. 2 din localitate, co-
lecţie ca:re în toamna anului 1971 a fost transferată Muzeului de arheo-
logie Constanţa 60. Atragem atenţia că din cauza lipsei unei evidenţe
precise nu avem deplina certitudine că întregul material provine numai
din zona fabricii de cărămizi; este posibil ca o parte din obiecte să fi
fost descoperite şi În alte locuri, dar tot în raza oraşului Medgidia.

1) Cerantica lUcTată cu n1Î,na :

Fragment de vas-sac (pl. VII! 3; XV/5) cu pereţii drepţi, buza tă­
iatăorizontal, decorat cu un brîu apI'icat, alveolat. Brîul era întrerupt
de proeminenţe plate, subţiate spre vîrf. Pastă cenuşie-roşcată, grosieră.

59 Alexandru Popeea, Cîteva toarte de am/ore ştampilate descoperite la

Medgidia, în SCIV, 18, 1967, 3, p. 509-512; tot de aici provine şi o sabie de bronz
miceniană (ef. M. lrimia, A. Dumitraşcu, Sabia de bronz miceniană descoperită la
Medgidia, în Pontice, II, 1969, p. 137-148).
ro Colecţia a fost strînsă prin grija praf. A. Dumitraşcu şi cuprinde un ma-
terial bogat, din diferite epoci istorice. Din pă c ate predarea ei n·a fost însoţ.~tă
şi de informaţii sigure, atit de necesare, privind condiţiile şi locul de descop erire
al obiectelor ce o compuneau.
36 M. rR l MIA

PI. XIII. 1 - Raso\'a ; 2 - Horia; .3, 4 - HaSOYEl "Coada băl\ii" ; 5, G - Adamclisi.

DESCOPERIRI NOI PRIVIND P OPULATIA AUTOHTONA .:-\ DOBROGEI 37

Fragmente asemănătoare , da ta te în s ec. V Le .n., s-au descoperit la His-

tria (jl.
Un alt fragment de vas (pl. VIII/ 2; X V/ I ) are umărul profilat şi
buza îngroşată spre ex terior, prevăz u tă cu crestătu ri oblice, adîneite.
Pastă roşie-cărămizie, cu mică sfărîmată şi nisip grosier. NI'. inventar
20351. Un fragment asemănă tor, datînd de la sfîrşitul secolului IV -
secolul III î. e.n. a apărut tot la Ristria U"-
Din zona localită ţii Medgidia provine o cană cu corpul înalt, pro-
nunţat bitronconic (pl. III/3 ; X IV/3). Gura vasului este relativ strîmtă,
teşită oblic spre partea opusă to rţii, cu muchia buzci tăiată drept. Toar-
ta plată, rectangulară în secţiune, este trasă din gura vasulu'i şi se opreş­
te deasupra diametrului' maxim. Fundul plat. Din punct de vedere al
tehnicii de lucru, cana face parte din categoria ceramicii line. Pereţii
sînt subţiri. Pastă brună-cenuşie în spărtură; la exterior, angobă găl­
buie-cenuşie. Sub to artă şi în partea frontală, la exterior, prezintă două
pete mar'i, brune - urmele arderii secundare . Dimensiuni : înăl ţimea
0,135 m ; diametrul maxim 0,135 m. Nr. inventar 20341.
Căniţe asemănătoare se cunosc la Poiana 63, ca şi la Sf. Gheorghe 6/j
şi Poian G.i (cu exeepţi a buzei). Poate fi datatată în secolele V-IV Le.n.
Din cariera fabrici i de cărămizi provine şi o căniţă cu corpul înalt,
bombat, fundul mare, plat, puţin profilat şi buza ruptă . Toarta supra-
înălţată, ovală în secţiune, cu un buton abia perceptibil la partea supe-
rioară, este trasă din buză şi prinsă apoi deasupra diametrului maxim.
Pastă cenuşie, grosieră, cu cioburi pisate în compoziţie. Jumătate din
vas are culoarea brună, datorată arderii secundare (pl. III/4; XIV/5).
Dimensiuni: î nălţimea 0,11 m; diametrul maxim 0,08 m; diametrul
fu ndului 0,06 m. Nr. inventar 20343.
Se aseamănă cu unele căn i ţe descoperite la Poiana GO, Zimnicea G7,
Salu Nou GS, Bugeac 69, Proştea Mare '0, putînd fi de asemenea datată
1n sec. V-IV Î.e .l1 .
Din acelaşi loc provine şi partea superioară a unei dini mai mari
(pl. I!3 ; XIVIl), cu gîtul înalt, cilindric, gura evazată, cu buza dreaptă
rotunjită spre interior. Torta (rup tă în prezent) puţin supra înălţată,
era trasă din bunză . Umerii vasului - bombaţi. Pastă brună -cenuşie,
grosieră, cu impurităţi . Suprafeţele au fost bine l ustruite. Dimensiuni:
înălţim ea 0,10 m ; diametrul · gurii 0,10 m. Nr. inventar 20342.

(il IVI. Coja, Ceramica autohtonă de la Histria, în Pontica III, uno, p. DD şi

urm ., fig . 1/ 6, 7.
62 l b"ident, p. 106 şi fig . 3/2-!.
ro 1. H. Crişan, op. cit., p. 88-89 şi fig. 32.
" Ibidem, p. 88-89 ş i pl. XXllI/ l, 3, CXXXVIII/ 1, 2.
G5 Ibidem, pl. XXIII/2 şi CX XX VIII/3, 4.
00 Ibidem, p. 88, fig. 32/ 1--:1:, 6.
U7 Ibidem, p. 89, fig. 33.
(iS B. Mitrea, Un cimitir geto-dacic in sud-vestul Dobrogei, p. 409 şi urm.
şi f ig. 3-stinga .
(i\l M. Irimia, în Po ntice, 1, 1968, p. 207, 213 şi fig. 13, lD.
iO 1. H. Crişan, op. cit., p. 88, pl. XX I/4.
28 M. IRIMIA

Se aseamănă cu unele căni! descoper ite la Poiana 71 şi Tellţ a 72, din

sec. I I I -II Le.n.
Un v as mic globular, fragmentar (pl. V/2; XV/4), lucrat tot cu
mina, are fundul plat ne profilat, iar buza rotun jită. Pastă cărămizie­
.cenuş ie, brună în s pă["tură, cu n isip grosier . Dimensiuni: înălţimea
0,072 m; diametrul fun dul ui 0,05 m. Nr. inventar 20349.
2) Ceramica cenuşie lu crată la roată, provenită din cariera de lut
de la lVIedgidia este reprezentată de. asemenea prin mai multe fragmente
si anume:
, Un fragment de crater cu buza puţin răsfrîntă şi marginea rotun-
jită (pl. IV/5 ; XVI/5). In exterior, sub bu z ă, prezintă o incizie ad î ncă
drculară. Toarta orizontală, cu secţiunea rotundă, este prinsă sub buză .
PasLă cenuşie, densă; er a a coper it cu un slip cenuşiu-î nchis, corodat
in mare parte. Nr. inventar 20348.
Un ala f r agment de crater cenuşiu din pastă densă, cu toarta "oar-
bă" Ol~izontală, precum şi o toartă fragmentară supraî nălţată provenind
de la o căn iţă din pas tă cenuşie. Ceramica cenuşie lucrată la roată da-
tează din secolul IV Le .n.
Din acelaşi loc ele la Medg idia provine, şi un f ragment de vas gre-
cesc cu 1"irnis negru şi picior inelar. în interior s în t -aplicate pe fund
C.teva palmete. Secolul IV Le .n.
Din zon a carierei amintite au fost recoltate şi cîteva amfo1'e ele-
nistice :
1) Toartă de amfară elenislică d e Tilasos, ştampilată. Pastă găl­
buie-cărămizie cu nisip f in în. com poziţie. Ştampilă dreptunghiulară
{O,0 34 X 0,0 16 m), apli c at ă oblic (pl. X/8; XXIIII7). Nr. inventar
2029 7la.
0AL:IQN
Polon ic.
KYXPIL:
Bon / 3, n1'. 1075-1076, în tocmai, cu diferite simboluri; GTG1nato-
pol-Poenaru, Callatis, li'. 109- 118, întocmai, cu diferite simboluri.
2) Toartă de amforă de Tbasos , ştampilată. Pastă gălbuie-cără­
mizie cu nisip fin. ŞtampjJă, dreptungbiulară (0,0 33 X 0,024 m), (pl.
X / 9; XXV/ 3). Nr. inventar 20297!b.
[0]AL:IQN [0]~G["1'l

Pi.thas.
BIQNOO

71Ibidem, p. 118- 1]O, fig. H.

n G. Simion şi Gh . 1. Cantacuzino, Cercetările arheologice de la Teliţa, 1962,
fig. 7, stînga sus .
i3 Bon = A. şi A. M. Bon, V. Grace, Les timbres amplwriqnes de Thasos,
Paris, 1957.
DESCOPERIRr NOI PRI\' IND POPULAŢIA AUTOHTONĂ A DOBROGE f 39

]->1 X I V, 1. ~, 5 - Medgidia : 2 - Oltina ; 4, G - Capidava,

40 M. TRTi\lIA

Bon, nI'. 482, intocmai; Gmmatopol-Poenaru, Callatis, nr. 35, în-

tocmai; nr. 34, 36-37, cu diferite simboluri.
3) Amforă elenistică ştampilată de t ipul Heraclea (pl. XX/1) cu
corpul conic, gîtul înalt, cilindric, terminat lin la partea inferioară:
buza îngroşată are marginea rotunjită. Torţile puternic arcuite sint
strînse spre partea inferioară, apropiindu-se de git. Piciorul şi o parte
din corpul amforei sînt sparte recent. Pastă roşie-cărămizie, grosieră ,
cu nisip negru în -c ompoziţie. Din1ensiuni: înălţimea 0.70 m: dian1e-
trul maxim 0,26 m; diametrul gurii 0,097 m. Nr. inventar 20268 .
Ştampilă englifică dreptunghiulară (0,034 X 0,02 m), cu colţurile­
rotunjite, pe două rînduri, aplicată pe gît (pl. X/10; XXIVI7).

AiOHV I1w'!u
IIO(r] KL .. alo[u] KE .....

Fără simbol.
Pridik, 1917, p. 123, nr. 87-90, 91,93-94, asemănător; Canarache,
nr. 464, asemănător, pe un rînd; Staerman, "Kr.S.", p. 36, tab. 4, nr. 37,
asemănător, pe un rînd.
4) Git de amforă şaam pilată (pl. XX/9), de formă tronconică, cu
buza îngroşată inelar şi marginea rotunjită. Toarta rămasă este scurtă ,
ovală în secţiune. Pastă că rămizie-roşie cu nisip mult în compoziţie. Di-
mensiuni : înălţimea 0,25 m ; diameiTul gurii 0,095 m. Nr. inventar 20331.
Ştampilă englifică dreptunghiul ară (0,06 X 0,018), pe două rin-
duri, aplicată pe gît (pl. X/ ll ; XXIV/ 1).
G-rOL ETIl ME Goo<; ETCl M.
A.ANnTIo-r
Fără simbol.
5) Gît de amforă ştampilată , de formă eilindrică,
cu buza îngn,-
şată, rotunjită. Pastă cărămizie roşcată,
cu mult nisip. Dimensiuni:
înălţimea 0,13 m; diametrul gur ii 0,09 m. Nr. inventar 20335.
ŞtampHă englifică dreptunghiulară (0,028 X 0,018 m), pe două
rînduri, aplicată pe gît (pl. X/12).

ETY
!IOV

Fără simbol.
Staerman, p. 36, fig. 4, nr. 15-16, asemănător.
6) Gît de amforă ştampilată de formă cilindrică, puţin mai larg
la partea superioară, cu buza îngroşată, separată printr-o canelură de
gît; marginea interi o ar ă rotunjită. Pastă cărămi z i e -r oşcată cu nisip gro-
sier în compoziţ i e. Nr . inventar 20321.
DESCOPERTRI NOI PRIVIND POP U LA.ŢIA ...l,. l) TOHTONA A DOBROGEI

5
PL xv. 1, -1, 5 - ~\'Iedgidia; 2 - Dobromiru din Vale; 3 - Fîntîna Mare;
6 - Cernavodă.
·4:! M.IRI MIA

Ştampilă englifică (0,034 X 0,01 m), retrogradă, pe un rînd (pl.

X!l3 ; XXIII / 8) .
QNIC[ lMOY]
Fără Si111bol.
Pridik, 1917, p. 14 2, n r . 36, numele 'Ov ·~[Gl[Lou?J.
Din cariera fabricii de cără mi zi de la lVl edgidia au mai fost recu-
perate şi fragmentele alto r nouă amfore elenistice, neştampilate, din
secolele IV-II î.e.n. 74 (pl. XX/3, 5, 7):
O necropolă i mpo r t antă a fost identif i c a tă în a nul 1970 in zona
Combinatului de îngrăşare a porcilor din . localitatea NICOLAE BAL-
CESCU (jud. Constanţa). Din pă c a te nici aici nu s-a putut efectua o
cercetare sistematică, astfel încît în cele mai multe cazuri s - au recu-
perat doar materiale din mormin tele găsite cu ocazia săpături lor de
fundaţii , morminte deranjate în tot ali tate de aceste lucrări 75.

jVIonnîntul nT. 1.
Fragment dintr- un vas de mari dimensiuni (pl. IV/1) lucrat cu
mina, prevăz,ut cu o apucătoare perforată vertical. Pereţii groşi n-au
fost lustruiţi la exteri or. Pastă neagră-cărbune, grunzuroasă. Nr. in-
venta r 19927/a.
Fragmente dintr-un vas-borcan simplu, cu gîtul reliefat decorat
cu alveole adîncite cu unghia şi gura evazată, cu buza teşită spre in-
terio r (pl. I V/4 ; XVI/2). P astă roşcată-cărămizie, pomasă, cu nisip gro-
sjer şi pietricele în comp oziţie. Nr. inventar 19922/a. Cîteva fragmente
asemănătoare au fost descoperite la Histria 76, unele dintre ele fiind
d a tate în primele 2/3 ale secolului IV Le.Il. 77 . Fragmente similare Ia u
fost descoperite şi în aşezarea de la Sinoe-Zmeica 78, pentru care lip-
sesc însă reperele cronologice. Analogii pot fi făcute şi cu unele ma-
teriale desco perite în nordul Mării Negre 1'9.

,!, NI'. inventar 20266; 20267; 20269; 20271; 20300; 20315; 20 318 ; 20319;
20330.
75 Lucrările de excavaţie, care au afectat o suprafaţă mare de teren şi s-au
desfăşurat într-un ritm accelerat, au dus la dist rugerea mormintelor înaintea
semnal ă rii noastre. Recuperarea materialelor a fost efectuată împreună cu colegii
C. Scor pan şi R. Ocheşeanu, c ărora le mulţumim şi cu acest prilej pentru ama-
bilitatea cu care ne-au oferit şi materialele Jar pentru .publicare. Cu o singură
excepţie (mormîntul 6), nu am putut afla nimic despre tipul celorlalte morminte.
7li Suzana Dimitriu, Cartierul de locuinţe, dh~ zona de vest a cetăţii, în epoca
arhaică. Săpături 1955 ~ 1960, în Histria, II , Bucureşti 19G6, p. 128-131, nr. 906,
pl. 67.
77 M. Coja, op. cit., p. 103-105, fig. 2/12- 15.
78 V. Canarachc, în SCIV, IV, 1953, p. 139, fig. 28.
7~) B. N . Gl'akov, ]-(a,ţtcl/u,"oc eopoBnulfc /la /(Henpe, în !\\lA, 36, p. 6~; -81 , pl.
11/1 - 3; F.lv\. Siilelman, lfo ce/reIUl.</, anmlt'{/WeO ncpuoBalw no6cpe.?/c/,c Ryecl,oeo J/Ultalla,
in MIA, 50, 1956, p. 262 şi urm., fig. 7/3; A. 1. Meliukova, JIO.I /.'lllUW,.u Cr./Uj)clweo epe-
.•Hcnu ~'lecocmenf{o~o cpeih-te~o noihtecmpO(lb.</" în MIA, 64. 1958, p. 91 şi urm., fig. 30/36 ;
N. N. Pogrebova, !IOimccrwifjcJ;,ue eopoJuuW Ha /{U::JICHe. lt ;(Henpc în MIA, 6-1, 1958, p. 20-1,
fig. 41/5.
:DESCOPERIRI NOI PRIVIND POPULAŢIA AUTOHTONĂ A DOBROGET 43

FI. XVI. 1-4 - Nicolae Bălcescu; ;) ~ l\ledgîdifl ; 6 - Dobromiru din Vale.

44 l\1. IRIMIA.

Din a celaşi mormînt provine şi un vas cratel' fragmentar (pl. VII;

XVI/ 4), lucrat la roată, cu gîtul cilindric, buza răsfrîntă şi margmea
faţetată. Pe umăr prezintă o bandă îngustă în relief, canelată. Pastă
cenuşie poroasă, cu angobă cenuşie-brună la exterior. Dimensiuni: î năl­
ţimea 0,17 fi; diametrul gurii 0,19 m. Nr. inventar 19928. Vase asemă­
nătoare, din secolul IV î.e.n. s-au descoperit la Enisala 80
Din nW1'1nîntul nT. 2 au fost recuperate următoarele materiale:
1) Partea inferioară a unui vas-borcan lucrat cu mina cu pereţii
groşi, fundul plat şi umerii rotunjiţi. Pastă cărămizie-cenuşie, grunzu-
roasă, inegal arsă. La exterior prezintă o pată brună datorată arderii
secundare. Dimensiuni: înălţimea 0,22 m; diametrul fundului 0,145 m.
Nr. inventar 19922/b (pl. V/4).
2) Amforă elenistică ştampilată de tipul Sinope (pl. XX/2), cu
corpul conie, umerii teşiţi şi gîtul scurt, t ronconic. Piciorul mic, cilin-
dric, este rotunjit în virf. Pastă roşcat-cărămizie, r oză la exterior, cu
nisip fin în compoziţie. Dimensiuni: înălţimea 0)0 m; diametrul ma-
xim 0,34 m. Nr. inventar 19921.
Ştampilă dreptunghiulară (0,05 X 0,02 m), pe trei rînduri, aplicată
pe toartă (pl. X/14 ; XXIV/ 5).
[M,]xplou &GL~]U'IO

~
'JKP'OY Ar[rJYNO
140]YNTOI ['"O ]ilv,o~
EKATAi)OI ['ExGc,,, ;:]o~.
Cai în libertate, spre stînga.
Canarache, nI'. 382, Întocmai; astinom, nr. 381, 383. Amfora a-
parţine grupei a III-a cronologice 81 (250-220 î.e.n.).

Monnîntul nT. 3.
1) Amforă de Thasos fragmentară (pl. XX/4), cu corpul conic,
gîtul tronconic şi umărul rotunjit. Lipsesc torţile, partea superioară a
gîtului şi piciorul amforei, rupte recent. Pastă gălbuie cu nisip fin şi
fire de mică în compoziţie. Dimensiuni: înălţimea 0,48 m; diametru!
maxim 0,21 m. Nr. inventar 19924.
2) Fragment de amforă elenistică reprezentînd partea inferioară
conică a vasului, cu piciorul îngroşat sub formă de manşon (pl. XXI/6).
Pastă fină cărămizie-gălbuie; la exterior angobă roşcată-cărămizie. Nr.
inventar 19925.
Din mormîntul nr. 4 au fost recuperate mai multe fragmente din-
tr-o amforă elenistică de tipul Heraclea, cu pastă roşie- cărămizie şi
nisip negru în compoz'iţie, precum şi cîteva fragmente ati pice dintr-o
'lmforă cu pasta de culoare galbenă - alburie, fină, fără nisip. Nr. in-
ventar 19932.

SO G. Simion, Despre cultura geto-clacă, .. , fig. 17jd, g ; 19ja.

81 V. Canarache, Importul amforelo1' ştampilate la Istria, p. 407, astinom
nr. 18, producător nI'. 21, după B. M. Grakov; la Gramatopol-Poenant, ' Callatîs,.
gr upa a II-a cronologică este fixată între anii 270-220 Le.n. (p. 180-18-1).
DESCOPERIR I NOI PR I \'[ N D PO P C L AŢ IA A U TO H TONĂ A DOBROGEI 45

F I. X VII. 1, 5 - Agigea; 2 - Nicolae Bălces c u; 3- 4 - H agie nL

46 M. IRIMIA

l\llonnintul 111'. 5.
Fragment dintr-un vas-borcan lucra t cu mîna; buza mult evazată,
gîtul marcat, decorat cu al veole adîncite cu unghia sau spatula (pl.
V/3 ; XVII/2). Pastă cărămizie - cenuş i e, poroasă, cu nisip grosier în com-
poziţie. NI'. inventar 19922. Este asemănător fragmentelor descoperite în
mormîntul nr. 1, prezentînd a cel e a şi analogii şi putîndu-se data la fel ,
În secolul IV î.e.n.
Fragmente diverse, at'ipice, de amfore elenistice.
Mormîntul nT. 6, de incineraţie pe loc. S-a putut determina exis-
te nţa unei suprafeţe puternic înroşi te, dovedind practicarea, în acest
caz, a tipului de mormînt amintit, fără a se putea obţi ne alte date su-
plimentare. Din mormînt ul complet deranjat au fost r ecuperate frag-
mente dintr-o amforă elenistică, cu pasta cărăm'izie-gălbuie şi nisip fin
în co mpo z iţi e . NI'. inventar 19923.
Din zona necropolei, fără a putea f i a.tribuite în mod cert lll1ui
anumit complex, au fost strînse diferite materiale ceramice : f ragmen te
d e amfore elenistice, fragmente atip'ice de vase lucrate cu mîna pre-
cum şi UI1. fragment mai mare de vas-borcan lucra t cu m îna, c u buza
î naltă evaz a tă, gîtul strîmt, decorat cu un brîu în relief, alveolat (pl.
V/5 ; XVIII). Pastă cărămizie-gălbuie, grosi eră, cu miez negru-cărbun e.
Ceramică asemănătoare, prezentînd acelaşi decor, datînd din secolul I \T
î .e.n., s-a descoperit la Histria 82.
Putem considera deci, că mater ialele de la N'icolaeBălcescu da-
tează mormintele descoperite într- o perioadă cores punzătoare secolelor
IV şi III î.e.n. Dar numai o cercetare arheologică sistematică va per-
mite cunoaşterea limitelor cronologice reale ale în tregii necropole şi a
tipurilor de morminte folosite.
O to artă de amforă elen'istică de Thasos provine din localitatea
CHEIA; (a fost desco perită în anul 1957). Ştampilă dreptunghiulară
fragmentară (0,037 X 0,022 m) scrisă, de jur împrejur (pl. XI15 ; XXIV/8).
Pastă cărămizie cu nisip în compoziţie; angobă cărămizie-albicioasă. Nr.
mventar 10613.
0A~mN T I M[AP]XIL\A
Simbol: litera A, în mijloc.
Bon, nr. 1615, întocmai; nr. 1616-1622, asemănă tor, cu alte sim-
bolur'i.
Din localitatea HORI A (jud. Tulcea) provine un vas crater (pl.
II/ 2 ; XIII/2) cu corpul înalt, partea inferioară tronconică şi fundul
melar, cu marginea dreaptă 83. Gîtul larg, cilindric, are buza îngroşată
în exterior şi marginea dreaptă. Pe umeri prezenta d ouă tor ţi orizon-
tale caracteristice, rupte recent. Pe corp, sub diametrul maxim, v asul

M. Coja, op. cit., p. 103-105, fig. 2(10.

8'2
83Vasul a fost descoperit in anul 1963. Alte informaţii privind condiţiile
descoperirii lipsesc. Indi c aţia de pe vas - "necropola de incineraţie" - ar putea
consti tui un indiciu că vasul respectiva fost descoperit într-o necropolă şi a servit
poate, chiar ca urnă de incin eraţie .
DESCOPERIRI ::-rOI PRIVIND POPU LA'fIA A U TOHTONĂ A DOBROGEI 4T

PI. XVIII. 1, (j - Rasova ; 2, 3 - Cernavodă . 4 - Dunărea· 5, 8 - Fîntîna Mare;

7 - Dună'reni. '
48 M. IRIMIA

este decorat cu canelw'i superficiale verticale. Pastă caramIzIe-cenuşie

In sPărtură, cenuşie-brună la exterior. DimensilU1i : înălţimea 0,245 m;
diametrul maxim 0,24 m; diametrul gurii 0,17 m. Nr. inventar 20375.
Deşi analogiile directe pentru acest exemplar lipsesc, considerăm
că poate fi datat în secolul IV î.e.n., într-o vreme în care asemenea
vase cenuşii lucrate la roată sînt destul de frecvente în Dobrogea, nor-
du! Republicii Populare Bulgaria şi în zonele extracarpatice ale Ro-
mâniei 84,
Descoperiri importante au fost semnalate în ultimii ani şi în unele
lo calităţi din apropierea litoral ului, localităţi în care mărfurile şi in-
fluenţa grecească au pătruns mult mai puternic decît în r estul Do-
brogei.
Recent au fost publicate mai multe torţi şi gîturi de amfore ele-
nistice ştampilate provenind din cîteva localităţi din suci-estul Dobro-
gei : Albeşti, Arsa, Dulceşti şi Moşneni 85. Remarcăm ciI în fi ecare clin-
tre aceste localităţi, In afară de ceramică elenistică s-au descoperit şi
numeroase fragmente de vase indigene lucrate cu mîna.
Din localitatea ALBEŞTI, punctul "La yie" 86 au fost recoltate
unnătoarele materiale: .
O buză de vas mult răsfrîntă, cu marginea rotunjită: pastă cără­
mizie-brună, cu cioburi pisate în compoziţie. Un funcl cle vas lucrat
dintr-o pastă gălbuie-brună, avînd acelaşi degresant, precum şi cîteva
fragmente atipice din pereţii unor vase, lucrate dintr-o pastă gălbuie ori
cărămizie-roşcată. Nr. inventar 5609.
Din acelaşi punct provin mai multe fragmente de vase elenistice
de lux, acoperite cu firnis negru. NI'. inven tar 5610. Materialul arheo-
logic de la Albeşti se datează în secolele IV-II î.e.n.
Tot din acela şi loc provin alte cîteva torţi de amI Ore ştampilate,
rămase inedite 87,
1) Toartă de amforă de tipul Sinope cu ştampilă clreptunghiulară
(0,038 X 0,02 m), pe patru rînduri (pl. XIII). Nr. nou de. inventar 9912;
m. vechi II 41136.

A[HINOMOY] el[ cr-rU\)o!J.0u]

NA[YOIlNOi TOY] N!X[unw'JO:; , ou]
1llOY ~fou
tl. ......... !:~ ..... .

S'o Vasele o'ater, străchinile, castl'oanele, .,căzănelele" şi cănile , intr-o gamă

de forme deosebit de bogată. sint de altfel cele mai frecvente tipuri de vase cenuşii
lucrate la roată, care se intîlnesc in mediul autohton traco-getic în secolele
1V-III i e.n.
s:; Mihai Gramatopol şi Gh. Poenaru Bordea, Amphora s tam ps from Callatis
and South Dobrudja, p. 266--267.
se; Descoperirile au fost făcute în anul 1960. Ccramica lu crată cu mina şi
cea elenistică "de lux" au fost fişate de Gh. Poenaru Bordea.
S7 Nu sint prinse în lucrarea amintită mai sus, la nota nI'. 85, şi de aceea
<::- onsiderăm utilă publicarea lor.
DESCOPERIRr NOI PRIViND POPULAŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 49

Pl. XIX. 1 - Fîntîna Mare; 2, 3, 5, 6. - Poarta Albă j 4 - Castelu; 7 - Văleni.

4 ~ C. G4c
00 ;\'1. IRIMrA.

P,-idik, 19 17, astinom, p. 75, nr. 290.

2) Fragment din t r-un git de amforă, cu o toartă. Ştampilă drept-
unghiulară (0,047 X 0,016 m), pe două rî nduri, (pl. XII /9). NI'. inven-
tar 10616.
t.lYPIIAE lAt. i\l upa(k:w:<;
6MA!. ... .. ~AAAI... ~

3) T oartă de amforă fragmentară cu ştampilă circulară (pl. XlIII ;

XXV/5). Pastă densă; angobă subţire, că rămi zie-albicioasă . N I'. inven-
ta r 10617.
4) Toartă de amforă fragmentară cu ştampilă dr e ptunghiulară
(0,029 X 0,015 m), pe două rinduri (pl. XII2; XXIV/6). Pastă cărămi­
zie, puţin poroasă. Angobă găl bui e. NI'. inventar 10618.

61+(1)
/l OY

S imbol: Ta1nuTă .
5) T oartă
de am fo ră cu ştampilă dreptunghiulară (0 ,035 X 0,017 m) ,
m), retrogradă, pe d ouă rinduri (pl. XIl /2). Pastă densă, gălbu ie - cără­
mizie. Angobă gălbuie- albicioas ă. NI'. inventat' 10619.
Cîteva mater'iale arheologice importante au fost descoperite în lo-
calitatea HAGIENI, corn. Limanu 88 De aici provine un frag,."ent din-
tr-o că niţă miniaturală lucrată cu mîna, c u corpul tronconic ş i toarta
lată (pl. VIII/4 ; XVIl /4). Pastă gălbuie-cărămi zie. Nr. inventar 5163.
Tot aici s-au descoperit foarte multe fragmente ceramice elenistice,
cenuşi i. Se remarcă mai ales fragmentel e de farfu rii întinse, cu to rţi ori-
zontale (pl. VIII/3 ; XVII/3). Pa stă celtuşie densă, bine arsă. La exte-
rior sînt acoperite c u o angobă brună , mată, şi care pe partea infe-
rioară coboară puţin mai jos de bu ză. Sem nalăm de asemenea un frag-
men t de castron de mari dimens'iuni, CU fundul inelar şi pereţli oblici.
Pas tă cen uşie, densă. Pe partea interi o ară era acoperit cu o angobă
brună -cenuşie, corodată în prezent în cea mai mare parte. Mai amintim
d iferite fragmente atipice de vase cenuşii greceşti, lucrate la ro ată , cu
angobă brună-cenu ş i e, ma tă .
Ceramica de ]ux grecească este reprezenta tă prin mai multe f rag-
mente de v ase, pr'intre care ş i un picior de kantharos, cu firnis negru ,
lu cios.
Din acelaşi loc provin şi diferite fragmente de amfore elenistice,
care după pastă aparţin t ipurilor Thasos, I-Ieraclea, ş i Rhodos.
Remarcăm un fragment de amforă de Thasos, ş tampila tă. Se păs­
t rează o parte din gît cu buza înf:!roşată inelar ş i marginea rotunjită,
precum ş i toarta ştampilată (pl. XI/3). Pastă gălbuie - că rămi zie, fină.
Din cauza unei pute rni ce arderi secundare, fragmentul amintit este
negru la exterior.

t.s Descoperirile au fost făcute în anul 1!l59.

DESCOPERIRI Nor PRIVIND POPULAŢIA AUTOHTONA .-\ DOBROGE[ 51

FI. XX. 1, 3, 5- 7, 9 - Medgidia; 2, 4 - Nicolae Bălcescu; 8 - Adamclisi.

52 M. IRTMTA

Ştampilă dreptung h iulară (0,035 X 0,025 m) pe dou ă rînduri. Nr.

inventar 5163.

[KH~JlO"' QN
Delfin.

\ejACIQN

Bon, nI'. 914-919, asemănător, cu diferite simbolUl~i. Materialul

de la Hagieni luat în di scuţie mai sus se date ază în secolele IV-II Le.n.
într-o altă localitate, mai înspre interiorul Dobrogei, la COTUL
VAII, au fost descoperite de asemenea fragmente de amfore elenistice S!).
Remarcăm un git de amfo ră de Thasos, care păstre ază ş i cele două
torţi. Pastă densă, cărămizie, fără ingrediente. Angobă roză -gă1buie. Sub
buză apare o du ngă de culoare roşie . Nr. inventar 11464.
Ştampilă dreptungh iu1ară, cu scrisul foa r te şte rs, ilizibil, avînd
ca simbol cap"ll"i Hemcles (pl. XII/1 0 ; XXV/2).
Tot de aici pro vin alt e fragmente de amfare care aparţin, după
pastă tipurilor T hasos, He racJea, Rhodos şi Sinope.
Din localitatea ARSA PTovin at ît fragmente de vase lucrate cu
mîna, cît ş i to rţi de amfore ştampil ate 00.
Din prima categorie amintim: un fragment de v as cu buza dreap-
tă , cu marginea rotunjită, din pastă neagră - cenuşie, cu mult degresant;
lin fr agment d intr-un perete d e vas, c u apucători alvealate, din pastă
gă lbuie-cen uşie, brună în spărtură şi o apucătoare plată, cu marginile
rotunjite, avînd pasta n eagră- ce nuşie , cu ingrediente.
Din aceeaşi localitate amintim şi torţilc de amfore ştampilate ine-
dite:
1) Toa rtă de am foră de tipul Sinope, cu ştampilă dreptunghiulară
(0,043 X 0,021 m) , pe trei rînduri (pl. XI/4 ; XXV/7). Nr. inventar 9603
{nr. vechi II 41047).

AI TYNOMOY &u "'C' u,/o;;.ou

AllXlONOY A1. G X[vou
KTHIAN 1(-:--"0-(0'1

Simbolul n'pt.
GTQkov, astinom , p. 138, nr. 2 ; producător, p. 140, nr. 21 ; O. Taf -
raIi, Notes sur la Petite Scythie, în Arta şi m'heologia; 9-10, 1933-
1934, p. 6, nr. 1; T h . Sauciuc-Săveanu, Ca llatis, V, in Dacia, V-VI,
1935-1936, p . 254, n1'. 15; GTamatopol-Poel1 aru, Callatis, n1'. 359, în-
tocmai.

S!)Descoperirile sint din anul l OG!.

00 Toate mat eri alele pre:,.:cntate au fost achiziţ io nate de la locuitorul Ţî nţu
în anul 1951.
DESCOPERIRI NOI PRI\-IND POPULAŢIA AL;TOHTONA A DOBROGEI 53

Aparţine grupei a IV-a cronologice (180-1 50 î.e.n.).

2) Toartă de am fo ră de tipul Sinope cu ştam pilă drep tu nghiulară
(0,042 X 0,02 m), pe trei rînduri (pl. XI /5). Pastă gălbui e . NI'. nou de
inventar 9650 ; (nr. vechi II 41129).
AHYNOIAOY eZ a 7 u')6f.l 0U
AH[IoIHTjPIO) ->'r, [1-"r, 0]plou
{e]YAIA~ [ 0 ]ucd(f.~

Sint bolul cOTodat; parc să fie un cap cu cunună, privind spre

stînga.
Canarache, nr. 247, în tocmai; Gramatopol- Po enanf-, Callatis, nr.
427-429, întocmai.
Aparţine grupei a IV-a cronologice (180-150 î.e.n.).
3) Toartă de amforă de tipul Sinope cu ştampilă dreptunghi u lară
fragmentară (0,02 X 0,016 m) , scrisă pe trei rîndurI (pl. XI/6; XXIV/2).
Pastă cărămizie - roşcată. Nr. nou de inventar 9713 (nr. vechi II
41039).
KAM{II9EWHtj K"H[ ",ef'!'r,,]
AITY[HONOV) eZG~lJ[ v6f.l0lJ ]
APTE [MI~ OPOV) Ap 7S[fllMpou]
PTidik, 1917, p. 92, nr_ 633; întocmai; CanaTQche , nI'. 351, în -
tocmai.
Aparţine grupei a IV-a cr onologice (180-1 50 î.e.n.).
4) Toartă de amforă de tipul Sinope cu ştampilă fragmentară ,
dr eptunghiul ară, pc dO'uă rînduri (pl. XII /3). Pastă densă cu nisip nc-
gru; angobă cărămizie. Nr. inventar 10622 .
... " ......... Not __ " 'JO C;
[AHV NO]MOY [&O' 7u\)6 ][J.ou

Simbol neclar, în dreap ta ştampilei.

5) Toartă de amfo ră cu ştampilă circulară, împăr ţită în patru sec-
toare (pl. X II16). Intr-un sector apare litera X. Nr. inventar 10620.
6) Toartă, de am foră cu ştampilă rectangulară, corodată (pl. XII/7) .
Pastă densă, cu angobă gălbuie. Din textul. ştampi lei se distinge numai
litera r. NI'. inventar 10621.
Materialul arheologic de la Arsa poate fi deci datat într-o pe-
rioadă corespunzătoare secolelor I V-II î.e.n.
Alte descoperiri de materiale elenistice s-au semnalat în localita-
tea DULCEŞTI "1.
Ceramica de lux este reprezentată prin cîteva fragmente dintr-un
lcantharos acoperit cu firnis negru-oliv şi decor vegetal, executat cu
vopsea gălbuie-cărămizie, reprezentînd ghirlande care pleacă de la torti
Ş I c ob oară pu ţin sub buză, precum ş i de un fund de c ană cu picior
inelar.

fll Descoperirile sînt âin anul 1959.

54 M. TR IMTA

Pl. XXI. 1, 2 - Agigea ; 3, -t - Topraisal' : 5, 6 - Nicolae Bălces cu j 7 - Dulceşti ;

8 - Valul lui Traian.
"DESCOPERTRT NOI PRIV I ND POPULATIA AUTOHTONA A DOBROGEI 55

FI. XXII. 1, 2 Cernavodă ; 3 - Dunărea; 4: - Fîntî na Mare; 5' - Văleni ,;

6, 7, 8 - Poarta Albă.
56 M. IRIlVIlA

Din aceeaşi localitate provin o amforă şi cîteva torţi de amfore

ştampilate:
1) Amforă ştampilată de tipul ]-Ieraclea (pl. XXI/7) cu corpul co-
nlC, gîtul cilindric, lărgit lin spre umeri, bllza îngro şată cu marginea
rotunjită şi to r ţile puternic arcuite. strinse la partea inferioară şi apro-
pIate de g îtul amforei. Pastă roşie-portocalie, cu nisip în co mpoziţie . P e
corpul amforei şi pe toartă se observă urmele arderii secu ndare. Par-
tea ei inferioară lips eş te. Dimens'iuni : înăl ţimea 0,48 m ; diametrul ma-
xim 0.34 m: diametrul gurii 0,093 m. Nr. inventar 5623.
Ştampilă dreptungh i ulară (0,053 X 0,024 m) englific5, pe două·
rinduri, aplicată pe gît (pl. XI/7 ; XXV/ l). Litera P , imprimată retro-
grad .
XI ' TlI~

f(antharos

AAIIATPI[OI]

Grakov, 3HrJlH<pH4ec,Ulc KJlei-iMa ... , p. 186.

2) Toartă de amforă cu ştampilă dre ptunghilară, (0,028 X 0,0 18 m) ,
pe un rînd (pl. XI/8). Nr. nou de inventar 9985 (nr. veciIi II 41074)_

/lE [AiI KOtJ

Leu (?)
Bon, nr. 536-554 , asemănii.tor, cu diferite simboluri.
3)T oar tă de amforă ştam pila tă (pl. XI/9). Pastă d ensă cărămi­
zie. Angobă cărămizie- albi c ioasă. Nr. inventar 10614.
Simbol: frunză sau CioTchine.
4) Gît de amforă de t ipul Heraclea, cu ştampilă englifică pe un
rînd, dreptunghiulară, fragmentară (pl. XII/4).
Pastă densă ; an go bă cărămizie-albicioasă. NI'. inventar 10615.

111'1'..........

Materialul arheologic de la Dulceşti poate fi datat în secolele IV-

III î.e.n.
Mai multe materiale arheologice importante au fost descoperite
şi în localitatea MOŞNENI uz.
Ceramica lucrată cu mîna este reprez entată prin mai multe frag-
mente:
O buză de vas mult răsfrîntă, cu marginea dreaptă. Pastă gălbuie­
brună cu doburi pisate in com pozi ţie.
O altă buză de vas este puţin ră sfrîn tă, are marginea îngroşată ..
Pastă gălbuie -cenu şie.
Un fund de vas de mici dimensiuni, cu pasta cenuşie -br ună.

!}~ Materialele au fost achiziţi onate tot de la locu itorul Ţîn ţu.
DESCOPERIRI NOI PRIVIND POPU LA ŢIA AUT OHTONA A DOBROGEI 5T
------------------------------------------------~

7 (20297)

Pl. XXIII. 1-5 - POnt'ta Albă; 6 - Fîntîna Mare; 7, 8 - Medgidia .

58 M . rnu..UA

o altă buză de v as (înl formă de clopot) cu marginea rotunjită, de-

corată în exterior cu un brîu alveolat. Pastă cenuşie -br ună cu ciob uri
pisate.
A pucătoare plată) cu marginile rotunjite ; pastă cenuşie-brună,
conţin înd a celeaşi ingrediente.
Pre z e ntăm şi cîteva torţi d e amfore ştamp ilate apărute în aceeaşi
localitate:
1) T o artă de amfo ră de tipul Sinope cu ştampilă dreptunghiulară
(0,05 X 0,02 m) pe trei rînduri. NI'. nou de invent ar 9856 (nr. vechi II
41038) (pl. XIIlO ; XXV/4) .
[&: ]o"C"u'J6p.ou

I
AjHYNOMOY
A1HTIMAXOY ['A}r n w1.xou
I]TE+AHOI [~JŢE<P~'IO,

Cornucopia.
Grakov, astinom, p. 138, nr. 4 ; producă tor, p. 140, nr. 39; Gra-
matopol-PoenaTu, Callatis, n r. 39 0, întocmai .
2) Toartă de amforă de tipul Sinope cu şta mpilă dreptunghiulară
.(0,038 X 0,02 m), pe două rînduri (pl. XI/ 11 ). N I'. inventar 10611.

[AII TYNOMOY [&0 lwv6!-1oU

O ....... ON o ..... 0'1

Leu (triumfător 'i)

3) Toartă de amforă de Rhodos cu ştampilă dreptunghiulară
(0,028 X 0,013 m), pe două rîn duri, retrogradă (pl. XIII6; XXV/ 6).
Pastă densă alb-cărămizie . Angobă de culoare cărămizie-albicioasă . Nr.
inventar 10610.
4PAOC
OJN

Fără sirnbol.
Pl'idilc, 1917, p. 111, nr. 218, asemănător; a,'amatopol-Poenal'u,
Callatis, nr. 1176, întocmai ; (poate chiar aceeaşi, dar cu un alt număr
de inventar).
4) Toartă de amforă cu ştampilă dreptungh iulară (0,045 X 0,02 m)
(pl. XI/ 12). Nr. nou de inventar 9906 (nr. vechi II, 41 053).
Al
Simbol: ciorchine.
Priclilc, 1917, p. 110, nr. 197- 198, asemănător.
5) Toartă de amforă fragmentară cu ştampila scrisă pe un rînd
.(pl. XII/8). Angobă cărăm izie . Nr. inventar 1143".
 DESCOPERIRI ").IOI PRI\'IND POPULAŢIA AUTOIITONĂ A DOBR OGEI 59

"

FI. XXIV. 1, 7 - Medgidia; 2 - Arsa; 3 - Dobromiru din Vale; 4 - Castelu;

5 - Nicolae Bălcescu; 6 - Albeşti
; 8 - Cheia.
60 nI. TRIM TA

FăTă simbol.
6. Toartă de amforă fragmentară cu ştampilă dreptunghiular~
(0,032 X 0,016 m), mult corodată (pl. XIl /5). Pastă cărămizie, fără in-
grediente ; angobă gălbuie. Nr. inven ta r 10612.

OI'

~rq.} multe amfore elenistice întregi şi fragmentare au fos t desco-

perite şi in localitatea TOPRAISAR 9:l.
1) Amforă ştampilată de tipul Heraclea, cu corpul conic, gîtul înal t
cilindric, lărgit spre baz ă şi buza îngroşată, puţin evazată, cu marg'inea
rotunjită (pl. XXI/3). Torţile, puternic arcuite, se apropie la partea in-
ferioară de gîtul vasului. Pa stă r oşie-cărămizie cu mult nisip. Angobă
gălbuie. Sub buză apar urme de vopsea roşie. Piciorul şi O toartă , rupte
recent, au fost întregite. Dimensiuni: î nălţime a 0,68 m ; diametrul ma-
xim 0,24 m; diametrul gurii 0,095 m. Nr. inventar 399 0.
Ştampilă arcuită cu capetel e ascuţite, scrisă pe două rînduri, însă
fo arte corodată. Se disting clar numai cîteva litere (pl. XI/ 13) .

..... 101
.... KYOil

2) Amforă elenistică ne ştampila tă de ti p ul Heraclea, fragmentară ,

cu corpul conic, gîtul cihndric, lărgit spre bază. Pastă cărămizie-roşcată
cu mult nisip în compoziţie. Dimensiuni: înălţimea 0,70 m; diametru l
0,25 m. Nr. inventar 399l.
3) Amforă elenistică de tipul HeracJea, ştampilată. Se păstrează
gîtul cilin dric, lărgit la bază şi o parte d in corpul vasului. Torţile, pu-
t ernic arcui te, se strîng către partea inferioară, apropiindu-se de gît .
Buza îngroşată, pu ţin evazată, are marginea rotunjită (pl. XXI/4).
Pastă cărămizie cu mult nisip în compoziţie . Dimensiuni: înăl ţ i­
mea 0,48 m; d iametr ul maxim 0,24 m; dia-metrul gurii 0,09 Nr. inven-
taJ' 3992.
Ştampilă arcuită, cu capetele ascuţite, dispusă pe gît, dar corodată
complet şi ilizibilă.
4) Fragmente diferite de amfore elen'i stice între care amint im un
gît de amforă de tipul Heraclea, cu ştampila în unghi şi vîrful în sus
(pl. XI/14). Nr. inventar 3994.
APIITnl 'Ap[GT(0~
fOi 1,1.. ..... zTn :\'[, ... ?

Fără simbol.
GTU1natopol-PoenaTll, Callatls, nI'. 810, asemănător.
Materialul arheologic provenit de la Topraisar poate fi datat în
secolele III- II Le.n.

~,J Materialele arheologice de la Topraisar au fost descop erite în anul Hl63

intr-un şanţ de canaliza re, la adîncimea de circa 1-1,50 m de la suprafaţa tere-
nului. Nu ştim dacă ele provin dintr-o aşezare sau dintr-o eventulă necropolă.
DESCOPERIRI NOI PRIVIND POPULAŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 61

6 ( 10.610)

Pl. XXV. 1 - Dulceşti; 2 - Cotul Văii; 3 - Medgidia; 4, G - Moşneni ;

[) - Albeş ti ; 7 - Arsa.
(12 M. IRrl\.1rA

Un complex arheologic interesant s-a descoperit în primăvara anu-

lur 1972 în Uivada LA.S.-ului AGIGEA 0'0. Au putut fi recuperate mai
multe materiale:
O amforă neştampilată de tipul Heraclea, cu corpul conie (pl.
XXIII), gîtul foar te înalt, cilindric la mijloc şi tr onconic spre bază.
Umerii sînt ieşiţi şi r otunjiţi la extremităţi. Torţile Iăţite pornesc curbat
de sub buza vasului, iar la capătu1 inferior se apropie de gîtul amfore'i.
Buza este îngroşată, rotunjită la partea su perioară şi despărţită de git
printr-o linie adîncă, circulară. Vîrful piciorului este rupt din vechime.
Pastă roşie-cărămizie, densă, cu nis'ip fin 1n compoziţie. Dimensiuni:
înălţimea 0,72 m; diametrul maxim 0,29 m; diametrul gurii 0,12 m.
NI'. inventar 20388.
Pe gîtul amforei, pe to rţi, la exteriol' cît şi în interiorul ei, se·
o bservă pete mari, brune, prelinse, datorate unei arderi secundare in-
tense. In inter'iorul amforei s-a găsi t griu carbonizat.
O amforă de Thasos neştampila tă, de mari dimensiuni (pl. XXI/ 2),
cu corpul cim ic, gîtul foarte înalt, cilindric, puţin lăţit la partea supe-
ri o ară şi lărgit brusc spre bază. Umerii amforei sînt teşiţi şi formează
un unghi ascuţit cu corpul vasului. T orţile, aproape rotunde în sec-
ţiune, sint lungi, trase puţin in sus şi se cu rbează apoi puternic, căzînd
vertical pe umerii vasului. Buza este îngroşată inelar, cu marginea in-
terioară puţi n teşită. Piciorul are capătul rupt din vechime. Pastă densă,
roşie-cărămizie, bine arsă şi fără impurităţi. Pe gîtul amfor.ei, pe G toar-
tă ş i pe corp apar de asemenea pete brune, prelinse, datorate arderii
secundare. Dimensiuni: înălţimea 0,90 m; diametrul max'im 0,39 m;
diametru] gurii 0,108 m. NI'. inventar 20389. Şi această amforă avea
in interior grîu carbon izat.
Din acelaşi loc provin mai multe fragmente de amforă de Thasos
şi de ]-Ieraclea : torţi şi gitmi, picioare ş i pereţi de vase. Toate acestea
au fost sparte intenţionat în vech ime. JvIenţionăm de asemenea, că şi
fl-agmentele amintite prezintă pete brune datorate aceleia şi arderi se-
cundal·e. Nr. inventar 20390-20392.
Ceramica lu crată cu mîna este repreze ntată de mai multe frag-
mente de v ase. Unele dintre ele, atipice, sînt lucrate din pastă roşcată­
gălbu i e, cu ciobtlri pisate şi scoică in compoziţie. Pe unul dintre frag-
mente apare ca decor un brîu alveolat tras din pastă, Pe un altul apare
o apucătoare plată, ori zo ntală, cu o crestătură tri unghiulară în vîrf.
Alte fragmente provin, de la vase negre lucrate tot cu mîna. Cîteva
buze de vase provin. de la exemplare cu pereţii subţirL Forma lor pare
să fi fost de vas-borcan, cu buza pu ţi n răsirîntă şi margin ea dreaptă.
Un fragment provine de la un vas sac cu buza trasă în interior şi mar-
ginea teşită. Un altul prov ine de la un vas borcan în formă de clopot

Materialele arheologice de la LA.S. Agigea au fost descoperite întîmplător

:)1.
intr-un şanţ de irigaţii. Descoperirea, afost se mnalată tîrziu Muzeului de arheologie
C onstanţa, după ce intregul complex fusese distt""Us. Obiectele au fost recuperate ·
de c ătre colegul Radu Ocheşcanu , care ne-a oferit cu amabilitate şi toate informa-
ţ iile privind această descoperire. Descoperirea era singula r ă; pe traseul şanţului
de irigaţii nu s-a mai se mnalat v reun alt co mplex a rheologic.
DESCOPERIRr NOI PRIVIND POPULATIA A U TOHTONA A DOBROGEI

cu buza puţin răsfrîntă şi marginea dreaptă, decorat pe gît cu un brîu

îngust, t ras din pas tă şi crestat oblic (pl. VI/ 2 ; XVII/I). Pasta grosi eră
conţine doburi pisate în compo ziţie. Fragmentele din categoria cera-
mic'ii bru ne lucrată cu mîna n - au fost lustruite şi din acest motiv au
suprafaţa aspră şi neuniformă. N I'. inventar 20393. îşi găsesc analogii
in 'unele descoperiri de la Histria 95 şi Sinoe !J6, ca şi in cele din nordul
IvIării Negre 97.
Tot din a cel aşi complex provine un v as miniatural , cu corpul a-
proape drept şi fu ndul mic, plat (pl. IV, 6 ; XVTI/5). Este lucrat cu mina
dintr- o pas tă brună-cenuşie , . grosieră, cu scoic'i şi cloburi pisate în com-
poz iţie . Suprafaţa lui pre z in tă numeroase asperităţi. N I'. in ventar 20394.
Ceramica de lux grecească din complex u l descoperi t la Agigea este
repre z entată de cîteva fragmente de vase acoperite cu firnis negru, în-
tre care se pot recunoaşte: o toartă d e kylix: partea inferioară a unui
v as (poate un lekythos), precum şi cîteva fragmente dintr-un bol pre-
văzut cu or"ificii pen t ru a tirnat (pl. VII/ 2). Vasele au fost sparte din
v echime, ca şi amforele aminti te mai sus. Nr. inventar 20395.
Din acelaşi loc a u fost strînse mai multe oase de bovidee şi OV1-
caprine. Unele dintre ele sînt puternic ca1cinate, altele sînt mul t mai
puţin arse, iar cîteva, se pare, nu au fost arse deloc. Tot de acolo pro-
v ine şi un. fragment de gră tar de cuptor, cu oriticii de tiraj.
Din cau za con diţiilor de descoperire nu cunoastem cu certi tudin e
caracterul acestui complex arh eologic.
Inven tarul ceramic, prezenţa grîului in amfo re şi a ofrandelor,
care au suferit in cea mai mare parte efectul W1e i arderi intenţ iona te
intense, ar putea indica un mormint. însă absenţa totală a osemintelar
umane (incinerate sau nu), ca şi prezenţa fragmentului de grătar amin-
tit ar sugera poate exis tenţa în acel loc a unei gropi, chiar rituale. De
altfel, prezenţa celor două amfore intregi, cu griu, depuse intenţionat ,
exclude credem , pos'i bilitatea interpretării ei ca o simplă groapă mena-
j eră. Se pare câ in tregul inventar a fost ars pe acelaşi rug, petele brune,
prelinse, de pe amfore, datorindu-se probabil grăsimii scurse de pe
ofran deIe animale.
Materialul arheologic de la Agigea p oate fi datat în a. doua jumă­
ta te a secolului IV sau la incepu tul secolului III i.e.n. 98
Ultima descoperire pe care o semnalăm cu acest prilej provine din
zona localităţi'i VALUL LUI TRAI AN 99 În apropierea şoselei Constan-
ţ a-Ostrov, la kilometrul nr. 7, a fost descoperită o amforă fragmen-
ta ră de tipul Sinope, cu corpul conic şi pidorul cilindric, rotunjit î n.
vîrf (pl. XXI/ 8). Gitul şi torţile sînt rupte recent. Dimensiuni: înălţi­
mea 0,51 m ; diametru l maxim 0,35 m. N r . inventar 20260.

fi:; Suzana Di mit ri u , op. cit" p. 128~131. nr. 880. 881, 882, 889, (pl. 6G) ;
l\1I. Coja. op. cit., p . ] 03-106, fig. 2/ 11, 21 şi 3/ 23, 29.
Xl V. Canarache, în se/v. IV, 1953. p. 139, fi g. 28.
fl7 Mai sus, nota 79.
!JS Datarea este asigurată de amfora de Thasos neştampilată, de am fora de ·
Heraclea , ca şi de cera mica grecească de lu x, cu firnis negru.
!J'J Alte date pri vind ac ea st ă descoperire lipsesc.
'64 M. IRIMIA

Din prezentarea şi oartarea 100 descope ririlor de mai sus) ţinîn­

du-se seama şi de cercetările de pînă acum, se pot des prinde cîteva
concluzii pr ivind sit u a ţi~ Dobrogei - şi mai ales a jumătăţii sale sudice,
în perioada isto rică am intită.
Se consta tă astfel o concentrare mai mare a descop2ririlor in anu-
mite zone. O r egiune a eosebit de bog a tă este cea din imediata apro-
pi ere a Dunăr ii , regiune care oferea condiţii de viaţă deosebi t de priel-
nice comunităţilor omeneşti. Dunărea, pr incipala Rrteră com ercială şi
că ile de uscat care traversau Dobrogea asigurau un permanent contact
Între populaţi a indigenă şi coloniile greceşti şi implicit o pen etraţie ma-
sivă a mărfurilo r g r eceşti În această arie. O densitate asemănătoar e de
aşeză ri getice şi o mare răspîndire a mărfurilor greceşti se constată de
altlel şi pe malul stîng al Dunării ca şi în toată zona de sud şi sud-
est a Cîmpiei :Munteniei 101.
1n spaţiul geografic din apropierea litoralului cele mai multe des-
coperiri par să fi fost concentrate în zonele de influenţă ale coloniilor
vest- pontice. Astfel, în zona de influenţă a Callatis-ului par să fi fost
aşezările de la A lbeşti, Hagieni, Arsa, Cotu Văii , Comana, poate chiar
Dulceşti şi lVl oşn eni , în cea a Tomis- ului, Agigea, Cu m păna ş i Valul lui
Traian, aşa cum în zona de influenţă a Histriei er au aşezările de la
Istria-sat, Sinoe, Tariverde, Nu ntaşi, Vadu şi Corbu. Influenţa greacă
asupra p o p u la ţ iei autohtone din aşezăr ile amintite era cu atît mai pu-
ternică cu cît o parte d intre ele er au situate în în suşi tel·itoriul rural
al coloniilor vest-pontice 102 De a ceea este firesc ca mărfurile greceşti

Vezi harta.
iIlO
Din numărul mare al descoperirilor ain Cîmpia Dunării amintim doar
lOl
cîLeva, mai impor tante, situate jn im ediata apropiere a fluviului: Chîrnogi (SCIV ,
XnI. 1962, p. 207); Coconi (Radu Vulpe, în BCMl , XVI , 1924, fasc. 41, p . 46-4fn:
Do r obanţu (Jud. Ialo m îţa) (N. Anghelescu, în SCIV, VI. 1955, 1- 2, p. 320); Gră­
diştea-CăIăraşi (V. Culică, loc. cit.); Crăsani (1. Andrieşescu, loc. cit.); Brăila,
naldovineşti, Brăiliţa, Grădiştea, Naziru, Rimnicelu, Sihleanu, Spiru Haret, Stăn­
clI ţa. Şuţeşti (N . H a r ţuche. Hep~rtoriul arheoLogic al judeţului Hrâila, în Zilele
rnlturii brăilen e , Co municări şi referate, B r ăila , 1970, p. 7 şi urm.; N. Harţuche,
1". Anastasiu, Brăiliţa, 1968, p. 12 şi urm; FI. Anastasiu, Descoperi1'i geto-dace
pe teritori.ttl judeţului B1'ăila, în Zilele cultuTii brăilefle, p. 41 şi u rm.); Pietroiu,
nOian, Jegălia, Gura Borcii, Mircea Vodă, Bogata, etc. (jud. Lalomîţa; material
inedit anat în muzeul din Călăraşi) . Materialele inedite din muzeele Brăila şi
C ăIărt1şi. ne-au fost a r ătate cu mu1Lă amabîlîtate de către N. H arţuche, FI. Anasta-
siu şi N. Cono\'ici, cărora le m u lţumim şi cu acest prilej.
102 Proble ma i m po r tantă şi controversată a constituirii teritoriilor rurale ale
cetătilor veSL-pontice la Em. Condurachi, Cu privire la constituirea teritoriului
nU'al al or a şului Hist1'ia şi funcţiunea sa social-economică, in B.St.Ac., IV, 1952,
p . 59-69; D. M. P ippidî, Contribuţii la istoria veche a României, Bucureşti, 1967 2,
p. 183-212; VI. Ilie scu, Cu privire la coloniile gl'eceşti şi la data întemeierii ter'Î-
Ioritdui lor rur al, în Pontica, III, 1970, p. 87- 08, care consideră constituite juridic
teritoriile ru r al e a le oraşelor greceşti d e la mijlocul sec. I V Le.n. şi R. Vulpe, în
Sw:Uerul arheologic H i.stria, SC JV, VI, 3-4, 1955, p . 544-548; L Stoian, In legătură
r.tL t:echi.mea teritonului 1"lLml al H ist7·iei., în se/v, VIn, 1957, p . 183- 204; P. Ale-
xa :1 t!. .. csCU . O bs e n;aţii asupta ol'ganizd1'ii sp aţiale în. llecropola H ist1·iei., în Peuce ,
"Il, 197 1. p . 25-3;:); I:.:m . Doruţiu-Bo ilă , Obs e n.mţii ael'ofotografice în te1'itoriul rural
<:1 Histrici, în Pcuc e, lI, l D7 1. p . 3Î- 46, care opinează pentru constituirea juridică
mai timpurie il teritori ilor cetăţilor greceşti. pentru Histria încă din secolul VI te .n.
DESCOPERIRI NOI PRIVIND PO P U LA ŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 65

să fi ajuns in localităţil e din apropiere prin coloniile amintite, fapt ce

nu exclude, desigur, o circulaţie ma'i largă a lor, cel puţin in perioadele
de hegemonie a uneia sau a alteia din tr e cetăţi 103.
Un fapt deosebit de important este creşterea numărului de desco-
periri şi in zona centrală a Dobrogei, zonă în care pînă nu demult se
semnalaseră doar puţine aşezări şi necropole. Apariţia in acest spaţiu
a unor noi centre arheologice permite delim'itarea mai clară a unOiI' căi
comerciale de uscat care traversau Dobrogea. Astfel, se apare că un prim
d l"um, cel sud-dobrogean, urma firul căilor naturale şi al căilor favo-
rabile de acces. El lega oraşul Callatis, prin aşezările de la Hagieni-Al-
beşti-Cotul Văii, sau poate prin cele de la Arsa şi Comana, de cele d~
la Fîntîna Mare-Văleni-Dobromiru-Băneasa, cu o ramificaţie Fîntîna
Mare-Adamclisi-Băneasa, De aici drumul continua cu uşm-inţă spre nu-
meroasele aşezări din zona Dunării (Ostrov, Bugeac, Gîrliţa, Canlia,
Izvoarele, Satu Nou etc.).
Existenţa acestei căi comerC'iale este doved i tă, credem şi de des-
coperirea la Fîntîna Mare a unei amfore de tipul Heraclea Pontică ('u
numele, A?~cr'!oY..?cX.'t'"s O<;; 10!,. Aşa cum s -a arătat recent, acelaşi nume este
atestat la Ty ras, Histria, Tomis, Costineşti , Callatis, Limanu, Bizone şi
Odessos 105. S-a afirmat pe bună dreptate că amfora de la Limanu a fost
procurată de pe piaţa Callatis-ului, in prima jumătate a secolului III
î.e .l1. Apariţia la Fîntîna lVlare a unei amfore asemănătoare, din acee aşi
p erioadă, indică destul de precis drumul comercial amintit mai sus.
Cu o deosebită claritate se jalonează, în 'urma recentelor descope-
ri ri, traseul drumulu i dintre Tomis şi Axiopolis. Pe această arteră, care
urmează cu stricteţe Valea Carasu, s înt descoperirile de la Valul lui
Traian, Poarta Albă, Castelu, Medgidia, iVIircea Vodă şi în sfîrşit Cer-
navodă. De aici mărflll'ile se răspîndeau apoi cu destulă uşurinţă pe

iOJ Este cunoscut rolul deosebit al Histriei în viaţa economi că a Pontului , în

secolele V J-V î.e.n., rol reliefat şi de cercetările recente efectuate de arheologii
sovietici (cL i11amcpua.1bl, no apxeo.lloeuu, Ceoepnoeo np!"'tepuo~ltOpb.'" 5, 1966, Muzeul
din Odesa). In legătură cu problema noastră amintim că monedele histriene, care
au cunoscut o mare răspîndire, sînt înttlnite în Întreaga Dobroge, fiind prezente
ş i in zona de influenţă a Callatis-ului şi a Tomis-ului (ef. B. Mitrea. DescopeTirile
·monetare şi legă turile de schimb ale Histriei cu populaţiile locale în sec. V-IV
î .e.n., în Studii Clasice, V II , 1965 , p. 14 3 şi urm.; V. Canarache, În pontice, I,
1968, p. 107 şi urm.). La fel monede callatiene autonome sînt semnalate la Ostrov
(nI' . inventar 700-701. în cabinetul numismatic al Muzeului de arheologie Con-
stanţa) , I-listria (informaţie Gh. Poe naru Bordea). SDtu Nou, Canlia, Tulcea, Muri-
ghiol (B. Mitrea, Descoperiri recente şi mai vechi de monede antice şi biz antine
pe teritoriul R. S. România. in SCIV, XIV, H163, 2. p. 467, nI'. 8; idem, în SCIV,
16, 1065, n!". 3, p. 608, nr. 4, 5; idem, in se/v , 21, 1970, 2, p. 334; pentru alte
localităţi, vezi inventarul monedelor coloniale greceşti din cabinetul numismatic
al Muzeului de arheologie Constanţa) , iar cele tomitane ajung la Mangalia (cabi-
netul numismatic amintit, nr. in ventar 93), Pecineaga (aceeaşi colecţie . nr. inventar
17), Satu Nou (B. Mitrea, în SeIV, 16, 1965, 3, p. 608, nr. 4), Murighiol (B. Mitrea~
in SCIV, 21 , 1970, 2 , p. 334) e tc.
1()Ii Vezi mai sus.

,o;; Gh. Poenaru Bordea, !n semllări privind amforele ştampilate, in SCIV,

22 . nr. 3, 1971 , p. 501-502.
66 '-1. mIMI./\.

alte drumuri, paralele fluviului, spre Cochirleni-Rasova, sau către Du-

nărea si Capidava.
Existenţa acestei ultim e căi transdobrogene a fost r em arcată r e-
cent şi în studiile în trepr inse asupra circulaţie i d enarilor r epublicani lOG.
Determinarea căilo r de uscat amintite nu micşorează Însă valoa-
rea comercială deosebită a navigaţiei efectuate pe Dunăre, iar nume-
roasele descoperiri de mărfuri grec eşti şi elenistice de pc ambele ma-
luri ale fluviulu i o ilustrează din pl in.
O problemă importantă este cea a interpretării descoperirilor izo-
late de materiale arheologice greceşti şi elenisticc în unele localităţi
din inter iorul Dobrogei. Am prezentat mai sus şi punctele din care nu
avem deocamdată decît numai amfore sau, ştampile de 3lnfore 107. Un~ori
cunoaştem cu cer titudine căI unele a.mfore au fost folosi te ca urne de in-
cineraţie. Alteori nu avem nici o i nformaţi e privind con d i ţiile şi contex-
tul descoperirii.
Evident, apariţia izolată numa i a unor amfore, fragmente sau torţi
ştampilate nu impu ne .şi ex i stenţa in d ubitabHă a llnei aşezări sau necro-
pole indigene în acel p unct. Dar aceste descoperiri îşi au importanţa
lor, întrucît ind i că totuş i existenţa u n or asemenea comunităţi în zona
respectivă .şi oricum, ele j a lonează cu destulă precizie direcţia drumu-
rilor care legau litoral ul pontic de malul dobrogean al Dunării.
O problemă de o deosebită i mpor t an tă este cea a componenţei et-
nice a aşezărilO'r şi necropolelor amintite. In. cele mai multe dintre ele
întîlnim tipuri de vase getice car acteristice. Din unele puncte nu lip-
sesc î nsă şi ma te riale arheologice de un aspect deosebit. Astfel la
Nicolae Băicescu, Medgidia, Albeş t i , Arsa, Moşneni şi Agigea apar frag-
mente de vase de culoare brună, maronie-brună sau cenuşie-brună! OT-
namentate uneor i pe gît cu alveole adîncite cu unghia sa u spatula, ori
cu crestătu ri oblice, asemănă to are celor întîlnite la sciţii nord-pontici.
Existenţa unor comunităţi sci.tice - poate aproape asim'i late în masa
autohtonă - ca şi a unor i nfluenţe scitice în anumi te zone în care des-

1()(j Bucur Mitrea, Contribuţii la studiul circulatiei mo netm'e în DouTogea in

secolul [ î .e.n., în Pontica, I II, 1970, p. 131-132; R. Ocheşeanu, DenaTi 1'0l1W11i
re publicani descoperi.ţi în Dobrogea, în Pontica, V , 1972, p. 497-502, cu o hartă a
descoperirilor semnalate în Dobrogea pînă la acea dată.
toi Amfore ş i şta mpile de amfore elen istice, în afara colonii1or g re ceşti de
pe litoralul pontic, s-au semnalat în Dobrogea în multe localităti : HIHŞOVA
(Gr. Toei1escu, in AEM, Xl. 1887, p. 64, nr. 130-133; V . Pâr van, DescoperiTe nouă
în Scythia M 'inol', în Analele Academiei Române, seria II. tom XXXV, Memoriile
secţiunii istorice, nI'. 17, Bucureşti, 1913, p . 480); S INOE-ZMEI CA, TARIVERDE,
BAIA-HAMANG I A (V. Canarache, i"mpo1'tul alnjorelor ştampilate la Istria, passim) ;
RAZBOJENl, MALCOCI, MElDANCHIOf, MAHMUDJA. MURIGHlOL ..lURILOVCA
(V. Canarache, op. cit., p. 377-378, 380-381), TUZLA-FAR. VAMA VECHE. CE R·
NAVODA-HINOG, OSTROV (V. Canarache, op. cit., p . 378), ISL AM GEAFERCA
(E. Bu jor, The Amph01'ae Deposit of Islam Geaje'l'ca, în Dacia, NS, VI, 1962. p . 475
ş i urm.); TROESMIS, (N. Ionescu , în Pontica. III, 1970, p. 361-363); MED GtDIA
(mai sus, nota 59) ; LIMANU (mai sus, nota 105); COSTINEŞTI, DUL CEŞTI , 23:
AUGUST, MOŞNENI, ALBEŞT I , ARSA (mai sus, nota 46) etc.
DE~COPERIRI NOI PIUVIND POPL'L.-\ŢJ.-\ .-\UTOHTONA A DOBROGEI 67

coperirile monetare 108 ii şi localizează de altfel, este firească. Se poate

considera că în centrul şi mai ales în estul Dobrogei influenţele gre-
ceşti şi sciticc sînt prezente in cultura au tohtonă. Reamintim că la rvlu-
righiol, Histria-sa t, Nuntaşi, Comana şi Corbu au apărut morminte de
inhu maţi e, fapt ce poate fi explicat atît prin persistenţa unor' tradiţii mai
vechi hallsttatiene, cît şi prin pătrunderea unor influenţe greceşti sau
sciticie.
Descoperirile semnalate mai sus, adăugate situaţiei cunoscute pînă
acum, oferă şi citeva indicii importante privind densitatea aşezărilor în
anumite etape ale epocii istorice discutate. Pentru perioada corespun-
z ătoare secolului V - prima jumătate . a secolului IV Le.n., descoperirile
arheologice sint relativ puţine. Numă rul lor creşte în mod deosebit că­
tre sfîrşitul secolului IV - secolul III şi prima jumătate a secolului II
Le.n., pen tru a scădea apoi cons'iderabil la sfîrşitul secolului II .şi în
secolul I î.e .n. Este posibil însă ca această situaţie statistică să fie tem-
porară, iar în viitor să asistăm la descoperiri mult mai numeroase, da-
tînd şi din secolele V, II sau 1 î.e.n. De altfel, raritatea descoperirilor
arheologice de la sfîrşitul secolullrL II şi din secolul 1 l.e .l1. în Dobrogea,
par e să fie suplinită de existenţa unei circulaţii monetare relativ in-
tense, tezaurele şi descoperirile izolate de denari romani republicani ce
pot fi da tate în această per'ioadă fiind destul de numeroase 109.
Am încercat în cele ele mai sus să aducem în discuţi e material e
arheologice diferite descoperite întîmplător, mai ales în ulti mii ani şi
provenind îndeosebi din jumătatea de ~ud a Dobrogei. Ne exprimăm
convingerea că valorificarea descoperirilor asemănătoare provenite şi
din alte regiuni ale ţării, ea şi a celor ce se vor ivi în următorii ani,
dublată mai ales de verificarea temeinică a punctelor arheologice sem-
anlate, vor crea o platformă mai bogată discuţiilor şi interpretărilor
viitoare referitoa re la peri oada istorică amintită.

JOS V . Canarache. Monedele sciţÎlor din Dobrogea, în se/v, r.

1, 1950, p. 213-
258; R. Ocheşeanu. Monede rare şi illedite din colecţiile Nlu zeului de arheologie
Constanta, în Pontica, V, 1972, p. --i85-..J:86.
109 Adăugăm la studiie menţionate mai sus, în nota 106, ur mătoarele con lri-
buţii: R. Ocheşeanu,
M . Liculescu. Denari 1'00nani republicani într -o colecţie parti-
culară, descoperiţ'i în Dobrogea, in POI~tica, IV, 1971, p. 269-271; C. Dicules cu,
Un tezaur de denari 'r omani imperiali di.n Dobrogea, în se/v, 17, 3, ] 966, p. 577-
593; Gh. Papuc, Un tezaw' de dena!'i romani din sec. 1 e.n. descopel''it la Casicea.
jud. Constanta, in mss.; C. Preda şi G . Simion, Un tezaur ele monede romane
repu blicane di.n Dobrogea, In SCN, III. p. 545-54.6; Al. Barnea, Un nou tezaur
de denar'i 1'epublicani descoperit în nord-vestul Dobrogei, în SCN, V, 1971, p. 372-
376 ; Octavian I1iescu, Cu p1''ivire la tezaurul de denari romani din timpul 1·epublicii.
găsit în anul 1909 la Ml!1'ighiol (Tulcea), comunicare la SesÎ.unea ştiinţ'ijică a Mu-
zeului de arheologie Constanta, 2-1-27 octombrie 1972; Ch. Poenaru Bordea, Un
~ezaur uitat şi cîteva date noi pri'Vind ci.rculaţia denarilor romani republicani în
Dob1'ogea, comunicare la aceeaşi sesiune şti inţifică.
 M. TRIM I A

NOUVELLES DIlCOU VERTES CON CER NAN T LA POP U L ATION

DE L A DOBROU DJA

(V-imte - ]- er s. au. J.-C.)

Resume

A la suite des fouilles systematiques et des recherches effectuees ~l la surface

ele la terre en Dobroudja surtout pendant les eleux dernieres decennies, le nombre
des preuves materielles concernant la vie de la population autochtone dans la
seconde m oitie du J-er miHena ire elV . ,J.~c. a considcrablement augmente; sauf les
decouver tes deja faites, dont quelques unes sont enregistrees dans la litierature
de speciulite, et d'·autres~ encore inediles, on a si gnale, surtout dans les dernîeres
annees, de nombr eux autres materiaux. Pro\'enant des necropoles ou des localitcs
an tiques et entres dans les collections du Musee d'Archeologie de Constantza, les
materiaux archeologiques presentes dans cet ouvrage sont seulement le resuliat des
decouvertes fortuites, des donations et acquisitions.
La p r esentation des decol1ver1es est faite en tenant compte des trois zones
geographiques differe ntes existantes en Dobroudja: la zone du Danube, la zone
centrale et celIe voisine du littoral de la MeI' Noire.
Une des zones les plus ri ch es en decouvertes archeologiques est ceHe du
Danube.
A Satu Nou . loc:aJ ite connue de puis longtemps grâce aux deu x nccropoles
ge to~ daciques etudiees, on a decouvert en 1969 un autre tombeau d'incineration.
L'amphore e mployee e n gu ise d'urne en est p erdue ; an en a recupert' seulement
deux fibules th r aces de bronze, depuis la fin du I V~eme siecle av. J.~C. (pl.! 1/ 4, 5),
De la l ocalit (~ d'Oltina pr ovient un cruchon fait manuellement au II-e me
siecle av. J.-C . (p1. IIT/2 ; X IV/2) .
A Dună re ni (l 'ancienne locali te de Mîrleanu) a ete decouvert un tombeau
d 'incincration -dont est conservee seulement l'amphore utilisce en tunt qtt"urne
(p l. X V II /7).
Sur le tel'ritoire de la com mun e de R asova, fi. l'end r oit appel p .,Coada
Bălţii" on a decouvert (au p rintemps de 1972) deux vases griS confectîonnes ;.'\ la
tour , depuis le I V~e me s. av_ J .-C. ; un cmtere (p1. 1/1 ; X1II/3) et un bol (p1. 1/2;
X III/4). Toujours de Rasova . mais saos pouvoir preciseI' exactemen t l'end roit de
la decouverte, proviennent autres tJ'o is vases (IV~eme - IT I~eme s. av. J .-C.), a
savoir: un vase-urne e xecute manuellement (p1. II/ 3; XIII/ l )., une amphore nOI1-
mar quee du ty pc de Hel'aclee (p 1. XVIII/I ), et une aut re amphore hellenistique
f r agmentaire (p1. XV II I/ti).
Une amphore non~estampillee de Thasos (IV-eme - IIl~eme s. av. J.-C.) a ete
<1&couverte e n 1906 pr es de la Ferme d Etat de Cochirlcni.
Dans la zone de Cernavoda . on a decouvert au printemps de 1972 plusieurs
tombeaux d'inciner ation, au ,.manleau df> grosses pierres". D'un tom beau on a
recupeJ'(~ une amphore estampi!l6e du typ e d' Heraclee (pL XVII I/2) employee en
tant qu'urn e. un bol gris e xecute el la taur (pl. JV /3 ; XV /6) et cinq perles en velTe
(pl. VIII/ l ). Un e autre amphore d' Heraclee (pl. XVIII/3) provient d'uo' second Itom~
beau. Les materiaux archeologiques ele Cernavoda datent depuis la seconde moitie
du I V-e me s. av. J. ~ C .
Une amphore de T hasos estampillee (pl. XVIII/4) a ete decouverte b Dunărea.
De Capidava prov iennent un fragment de cruchon execute a la main (pl. IIIf l ;
XIV/G) du V-eme s. av. J.-C. el un autre fragmelilt, d'un vas e bitr onconiqu e
(p! . V II I I X I V 14).
La zone centrale de la Dobroudja ou, jusqu'il y a peu de temps, on avait
-s ignaIe quelques decouvertes se ul e ment, nous a offert dcr n ierement un important
no mbre de sites et necropoles depu is V ~ eme jusqu'au lI-cme s. a v, J .C.
Pcndant r ele de 1972 on a dccouverl a F întîna Mar a (district de Constantza)
nu elques tombeaux "au manleau de grosses pierres" dont on a recuperc deux
H:n phores dHe raclee estampillees (pl. XVIII/5, 8), une amphore estampill ee du type
DESCOPERIRI NOI PRIVIND POPULAŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 69

Sin op (pl. XIX/l) et quelques fragments d·un vase execute a la main (pl. VII/4, 5;
XVj3), datant du III -eme s. av. J.c.
U ne autre amphore du type Heraclce provient de Văleni (ancienne Valea
R ea) (pl. XIX/7).
Pulsieurs materiaux archeologiques importan t s. depuis le IV-eme - le U I-eme
s. av. .J.C. ont ete decom-erts a Dobromiru din Vale: Iragments de vascs confec-
tionncs it la main (pl. VIjI. 3, 6; XV j2), fragments de vases gris confectionncs ~\
la tour (pt. Vlj-l-, 5) et fragments d·amphores hellenistiques, dont une. anse estam-
pillee (pl. IX/8 ; XXIV /3).
D·une necropol e d'incineration (V-eme s. av. J.c.) d'Adamclisi, signalee' depuis
longtemps, proviennent dellx vases grÎs faits el la tour, dccouverts en 1969 (pl. II j l, 4 ;
XlII j 5, 6). C"est tOlljours d ·Adamclisi que provient un e amphore hellenistique
frag mentee (pl. XXj8).
Un vestige hellenistique important a etc decom·ert dans la carriere d·argile
de la fabrique de briques de Poarta Albă. On €Il a r ecup ere 12 amphores. goulots
et anses estampillees de differents t.ypes appartenan t au IT l-eme s. debut du I-el'
siecle av. J.C. (pl. IX/9-J2; X / J-7 ; XXII/6-8 ; XXIII/J -5).
Une autre amphore hellenîstique estampillee depuis la fin du IV-eme s. av.
J.C. a ete decouverte El Castelu (pl. XIXj-!).
De tres riches yestiges archeologiques sont apparus it Medgidia. Dans la car-
ri ere de la fa brique de ciment on a trouve un e amphore h ellenistique non-estam-
pillce (pl. XX/6).
Mais les decauvertes l es plus nombreuses de Medgidia proviennen t de la
earriere d'argile de la fabriqu e de briques. La ceramique faite El. la main en est
representee par un fragment de vase-sac du V-eme s. a\-. J.c. (pl. VII/3; XVj5) , un
autre fragment de vase du lV-em e ou III - cme s. a\' . J .C. (pl. VJTlj2; XV j l), un
cruchon bitronconique du V - eme - IV-eme s. av. J.C. (pl. III j3; XIVj3), un petit
cruch on a corps bombC! (V -eme ~ IV-eme s. av ..lC., pl. IIf j4; XIV j5), un autre
col de cruchon (I II-e me - II-eme s. a\·. J.c.) (pl. Ij3; X IV j l) et un petit vase
globul ai re (pl. V j2; XV j4). La ceramique grise faite a la tour est representee par
un fragm ent p lus grand de cratere (pl. IV j5: XVl j5. et par d·autres fragments de
p etits cruchons et crateres du IV-em e s. a\!. J .C. De la mcme carriere on a recolte
encore: un e amphore hellenistique est am pilI ee (pL XXjl; Xj I O), anses et co1s
estampilles (pl. Xj8-9, 11. 13; XXIIIj? .8; XXIV j l ; XXVj3) ainsi que plusieu r s
amphores non- estampillees (pl. XXj3. 5, 7) .
Une importante necropole a etc identifieei en 1!)70 dans l a Iocalitc de Ni colae
Bălcescu . On en a recupere des \·estiges proyenan t de six tombeaux . dates au IVc-
IlIe s. av. J.C.
Du tombeau no. 1 on a recupere: des fragments de vases Jaits fi la TIlai n
(pl. IVjl. 4.; XVI j 2) et un f r agment de vase cratere fait ~l la tour (pl. Vjl ; XVIj4).
Du t ombeau nr. 2 ont etc rccupcres: un yase- bocal fragmentaire (pl. V j4 .) et une
a mphore du type Sinop estampillce (pl. XX j2 ). Du tom beau no. 3 proviennent une
amphorc de 'Thasos fragmentaire (pl. XX j 4) et la par tie infcr ieure d·une autre
amphore hellenistique (pl. XXI j6). l-'lusi eu r s f ragments d ·amphores proviennent du
t ombeau no. 4. Du tombeau no. 5 provî ennent un fragment de vase-bocal (pl. Vj3 ;
XVIIj2) et differents fragments d·amphores. Du tombeau no. 6, t om beau d'incine-
ration sur place, on a aussi recupere des fragments d ·amphore.
De Cheia provient un e esiampille d'amphore de Thasos (pl. Xj15; XXIVj8).
De Horia (distr. de T ulcea) pro vi ent un vase cratere (pL IIj2 ; XlIIj2).
D·importantes dccouvert es ont egalement ete signalees dans des !ocaUtes pres
du littoral. Rccemment ont cte publics quelques cols et anscs d'amphores estam-
pillees decouvertes a Albeşti, Arsa. Dulceşti et Moşneni (ef. Mihai Gramatopol,
G h . Poenarll Bordea, Amphora stam.ps f"rom Callatis and South Dobrudscha dans
Dacia, NS, XIII, 196D, p. 127-28:2 ). Mais dans chacune de ces localites on a decou-
v ert encore des fragments d e vase faits El. la main (IVe - Ile s. av. ,rc.) des f ra g-
ments de vases hellenistiques de lu xe ainsi que d'autres estampilles d·amphores.
De la locali te d·Albeşti on a recupere des fragments de v ases faits a la
main et plusieurs anses d'amphores estampiUees (pl. XIj1, 2; XII j l , 2, [) ; XXIV / 6 ;
XXV/5).
70 M. lRIMIA

De H a g ieni p rovienne nt u n fragme nt de cr uchon (pl. VIIl j-l: XVIT j-l ). frag-
ments de vases g recs gr~. frag menls de vases de luxe. coU\'erts de fi1'Ilis noi I', fl"ag-
ments d'amp h ore - dont une anse eslampiUee (pl. XIj3).
D 'autres fragments d'amphores h ellc n isiiques 50nt apparus â COlU Văi i
(pl. XII/IO; XXV/2).
De la localit6 (r Arsa pl'oviennent des fl'ag ment s de vases executes a la
mHin el d es anses d 'ampho r es esiampil10es (pl. Xlj-!-G, 16; X II j3, 7 j XX IVj2;
XXV/7) .
D'autres dc<.:ou\'ertes hellenistiques anl e10 signalces il Dulceşti (pl. X Xlj7;
X I/7-D; X ll/ 4 ; XXV / 1).
Plusieurs vesliges: Ir.1Q"ments de vases faits il la main et anses d'amphol"es
estampillces (pl. Xl j lO- 12; X TT j 5, 6. 8; XXV /4, G) ont ele trouvcs ,\ Moşneni.
Quelques amphores enticres et fragmentaires du type d'Hc-raclee sont apparues
~l Topraisar (pl. XXI j3, 4 ; Xlj13, 14),
Un ensemble archeologique interessant a ete decouvert au pl'intemps de 1972
dans le ver ger de la ferme d'Etat d'Agi gea, On a pu e n recupcrer: une a mphore
non-estampillce du type d '1-1E~ rach~e con t en ant d u bie carbonise (pl. XXIj1), une
am p ho re de Thasos ayant le m eme conlen u (pl. XXIj2), plusieurs fragments d'am-
phores, fragm e nts de vases faits El. la muil1 (pl. V 1j2; XVII j l ), un Yase miniature
fait il l a main (pl. I Vj6; XVIT j 5), ceramique de luxe grecque, des os brO les, d'ani-
maux ainsi qu 'un fragment de grille de lour, Le com plexe d'Ag:igea, date dans la
second e moi tie du TVe s, m-. J.-c., represente soit un tombeau, soit plut6t une fosse
rituelle.
Une d ernihe decouvcrte: un e amphore du type Sinop (pl. XXlj8), prodent
de Valul lui T raia n,
De la pn~sentation des decou vertes cnumerces CÎ-d e ssus ressortent quelques
conc:lusions,
On con state crabord une con cen trati on des dl'couvertes en certaines zones,
Une region part icu Ucrement rich e en est celle de la proximite du Dal1ube, Ce fl euve,
principale artere commerciale, et les chemins terl'estres qui traversaient la Dobroudja
assul'aient un contact permanent entre la population indigene eL les colonies grecques.
Dans fespace geographique pres du littm'al, la majeure partie des decouvertes
semblent avoir etc concentrces dans les zones d'influence des trois colon ies im-
portantes: IIi stl-ia. T omi , Callatis. Dans ces cites, les marchandises grecques .arri-
YCl ien t directemen t, par rll1termediaire des colonies les plus proches,
Un fait important est raugmcntation du nombre des decouvertes dans la zone
centra le de la Dobroudja, L'appari ti on, dans cel espace, de que l qll~s llouveaux
centres archeologiques permet la ch~l i m itation plus cla ire des quelques voies COffi-
men:iales terrestres qui traver saie n t la Dobroudja. Ainsi il semble qu'une pre-
miere route comm ercia!e liait la yi l le de Callatis el travers les sites d'AI'sa et de
Co mana, allX localites de Fîntîna Mare - Vă!eni - Dobromiru - 13ăneasa, avec
une ramificati on Adamc li si - năneasa; d'ici la route poursuÎ\'ait son cours vers
I€'s si Les ele la zone d u Dunube (Ostrov, Bugeac, Gîrliţa, Can lia, Izvoarele, Salu
Nou e,a,d ,s,).
L'existence de ceHe route est dc montree aussi par la dccouverte, a Fîntîna
Mare, d 'une amphore du type Heraclce, au n0111 de 'ApLG,",Oy.pa:re:ot; , Le meme
no m est app aru, il y a quelque temps, sur une estam p ille d'amphore de Limanu.
Les deux amphores oni ete procurees su r le marche de Callalis ou ce nom est
0ga lement a rencont re r.
Avec u ne clari6 particu li cre est jalon ne, il la suite des decoLivertes recentes,
le trace de la rouie entrc Torni et Axiopoli s. Le long de ce Lte route, qui suit stri c-
tement la Vallce d e Carasu, il y a les (h~cou\'ertes ele Valul lui Traian, Poarta Albă,
Castelu, Medgidia, Mircea Vodă et enfin Cernu\'oclă.
Sous le r apport de la composition ethnique, on constate que dans la plupart
des necro poles et locali ies mentionnees on a troU\'(' d es vases getiques caracte-
ristiques, Mais dan s certains en droits (Nicolae Bălcescu, Medgidiu, Albeşti, Arsa,
Moşneni et Agigea) sont aussi apparus des fragments de \ 'ases de couleur brune
ou gr is brun e, orn ementes au col d'alveol es creusees el l"ongle ou d'entailles obliques,
ressemb lant El. celles ren con tn~es a Histria , Sinoe ainsi que chez les Scythes nord-
pontiqucs, On considere! de cette maniere! que, dans la culture autochtone du
DESCOPERIRI NOI PB1YlND POPULAŢIA AUTOHTONA A DOBROGEI 71

centr e et de l"es-l de la Dobroudja sont presentes tant Cel'talnes inrl.uences grecques

que scythiques. ega lement.
Les sites a utochtones du Ve s. - premiere moHie du IVe s. av. J.c. sont assez
peu nombreux e n Dobroudja. La majeure partie des dccouvertes datent depuis la
sec:onde moi tic du IVe - l1Ie s. av. J .C. Le petit 'nombre de deeouvertes de la fin
du Ile s. - J-er s. av. J .C. est neanmoins comp en se par l'existen ce d 'une circulation
monetaire relativement intense. Ies tresors et les decouvertes isolees de dinars ro-
mains rcpublicains etant assez nombreuses.
L'auteur considere que la mise en valeur d'autres decoU\'ertes occasionnelles,
p royenues aussi d'autres regions du pays, doublee surtout par la verification, a
base de fouilles systematiques, des centres archeologiques signales creera une plate-
form e plus r iche paUl' les discussions et interprctations futures concernant ia
periode historique en que stio n.
 73·

MARIA MUNTEANU

LES DIVINITES DU PANTHEON GRECO-ROMAIN DANS LES

VILLAGES DE LA DOEROUDJA ROMAINE

Considerees dans l'ensemble de la vie spirituelle, les manifesta-

tions il caractere religieux jouent un r61e des plus importants dans la
tentative d'illustrer le proces sus de I'integration du territoire d'entre le·
Danube et la Mer Noire dans l'Empire romain. Puisque les fouilles
archeologiques ont eie pratiquees surtout dans les villes, les etudes con-
cern ant les cultes de Scythia Minor ant ete dirigees surtou t verS les
cultes propres aux centres m'bains 1. Quoique les considerations sur la
vie religieuse des villages ne fassent totalement defaut::! nQUS croyons
qu'il est necessaire, pour mieux connaître le village au cours de \la ro-
manisation, d'etudier de plus pres les divinitcs adonees dans le village.
Ce qui est propre a la vie relîgieuse El l'epoque romaine c'est la
complexite et la variE~te. On observe qu'aux J,tendances de renouveUe-
ment marque~s par I'adoption des cultes synchretiques et orientaux,
s'oppose, avec une remarquable tenacite, l'attachement aux nombreux
cultes du pantheon traditionnel" ... 3
Les inscriptions provenues des villages de la Dobroudja romaine
demontrent l'installation categorique de la religion officielle de Rome.
C'est d'une part la consequence de l'etablissement dans la Dobroudja
des colonistes et des veterans qui s'6taient averes de fideles propaga-
teurs de la religion officielle. (La longue un'ion avee l'Etat a confere il
la religion romaine une force toute particuliere, en. 6tant toujours COl1-
trâlee et soutenue). D'autre part, il convient de mentionner le fait qlle
l a population au tochtone (Ies Getes) etait familiarisee de longue date·

1 D. M. Pippidi, Studii de istorie a 1'eligiilor ant·ice, Bucureşti, 1960.

2 V. Pâl'van, Inceputurile v ieţii rom ane la gurile Dunării, Bucureşti, 1923,_
p. 191. R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobrotldja, Bucarest, 1938, p. 224-235,
D. M. Pippidi. op. cit., p. 21B, 287 et sui".
3 D. M. Pippldi, op. cit., p. 218. Fr. Altheim, La religion. 1'omain.e anti.que •.
Paris, 1955, p. 283 ..
74 M. MUNTEANU

au pan theon grec" el le îai-. q L'e certaines deites locales s'ctaient per-
petuees par l'interpretatio rom.ana, phEmomcne qui n'etait ignore pru-
bablem ent n i le long du Danube inferieur.
Quoique depourvu es, de contenu 6m otionnel, beaucoup d'entre elles
Se reIera nt a la r epetition des formules ancienncs, les ceremonies si mples
et graves consacn?es aux dieux officiels s'etaient acquis beaucoup d'adeptes
dans les villages de Scythia Minor. Comme l'a deja r emarque Fr. Cumont,
la religion romaine "ctait liec el la foule, aux interets quotidiens qu'elle
soutenait. C'etait une des form es de l'esprit de famille" ... 7
La plupart des documents se r efer ent au premier personnage du
pantheon romai n, lupiteT Optimus Maximus. Son culte restera pubhQue
'la!' excellence du fait qu'it l'epoque imperiale an le considerait protec. .
~auJ' de l'Empire et de l'empereu r ( conse'rvatar Orbis, Augustonl1n, Im<'
pel'ii) s. ,
Des autels voucs il 10M (et seulemem a lui), on en t rouve partout
dans les vi llages de la Dobroudja r omaine : il y. en a c'inq il vic"s Quin-
tioni .. (Si noe) D, trois dans vieus Seeundini 10 un dans vieus V ... (Rîm n ieul
de Jos) 11 et dans une autrc localite du territoire de Histria 12, un dans
vie1ls Se(apt)ia (Palazu) 13, deu x dans vie"s Clementian ensi s (M. KogăI­
nicean u) 1t. et toujours llJ1 dans chacune des localites vicus NaTcissiani
(Poarta Al bă?) 15, vie" s (I?) U,-b ... (lVIedgidia) 10 tout comme dans un autre
end roit d u territoirc de Tomis 1', dans v i ells Novlls (Babadag) 18 et sur

f, D. Tontsche\', lcollographie et culte des quelques divinites grecques eno

Bul!)arie. dans Revue archeolo(}ique, 1962. 1. p. 179 et suiv.
;:; M. Macrea, Viata in Dacia 1'omaIlă, Bucur e şti, 1969, p. 367, 379. H. Vertet,
dans, Re vtle areheologiq ue, 1960. IT , p. 183-18..1:,
G G. Boissiet', La "eligion l'omaille el'AufJuste au:r: A.ntoni71 S, II , Paris. 18,
p. 375-383.
7 FI'. Cu mon t, Les 1'eligiol1s o rientales dans le paganisme 1'oma1.n, Paris ,
.1 909, p. 69.
8 Daremberg-Sagl îo, Dictionnaire des antiquites grecq ues et ,·om.CLnines. nT.
1, p. 700-71 2. \V. H. Ros chel', Ausjiihrl'iches Le.1.:ikon der yriechischen tLlul "o ma i-
schen M ythologie, II , 1, coL 722, 745-746.
9 V. Pârvan, Hist1"ia VII, dans ARMSI, ser. In, t. n . p. 55. no . 46 (l'annee
Hl) n.e); p. 03, no. 49; p. 67, no. 50; p. 71, no. 51; p. 74, no. 52 (tous du II~e
.icc1e n.e.).
10 Se. Lambrino, Victts QUifltiollis et Seclmclifli, dan Melall ges ele philologie,
ele littel'ature et d'histoire ancien.ne offerts ti J. MarolLz eau, iParis, H148, p. 322, no. 9
(l'annee 202 n. e.) p. 323, no. 10 (l'annee 220 n.e.). V . Pârvan dans Dacia, II, H125,
p. 24 1 (l'e poque des Severes).
li C/L, I II, 14442.
l2 G I'. FIOl'eseu, Dom! elocumente e.pig,'afice in Legătură cu organizarea quasi-
mwâc1.pald a comunelor orientale (t el'ritoria) romane, dans SCIV, IX , H158, 2, p. 3i.2
eL suiv. .
la C/ L, III, 7536.
1'> V. Pâ rv an , Ulmetum, II , dan s ARMSI. ser. II. t. XXXVI, H116, p. 368- 371,
no. 17 (l"annee 195 n.e.) ; A. Rădulescu dans Noi monumente epigrafice din. Scythia
Minor, Consta nţ a, 1964, p. 1-11-143, no. 2,
J:; D. Tudor, Vicus Narcissi ani, dans Studii şi cercetări ştiinţifice, Iaşi, 1950, r,
p. 469 et suiv.
Jij C IL, In, 14441, cL Em. Doru ţ i u, dans SCIV , XV, 1964, p. 131, no. 1.
17 C IL, III, 7535 (Valul Traian ?)
" cn, III , 11448.
LES OIVrNITES DU PANTHtON GRf:CO-ROi\lATN 75

le terri toire rural de Trocsmis 19; laM etait adore sur le territoire de
Capid ava, il Ulmetwn (Pantelimonul de Sus) ou l'on a trouve trois
autels:w et dans les 'dcus IIi ... (Dorobanţul) ~1 et 'cicus Scenapensis 22
(un autel dans chaeun). Il apparaî t aussi dans une inseription il Nas-
traci in 2;:' sur le ierritaire de T ropaeum, Traiani. On connaIt en tout 24
autels de provenanc:e rurale consacres EI. Jupiter Optil1HLS Maxi1nus.
A part cela, an trou ve laM assoeie il une autre divinite ou il plusi-
curs, ce phenomene de rapprochement de deux deites adorees ensem-
bIe :!'. ayant trouve un terrain fayorabl e aussi dans la Dobroudja 1'0-
maine. Dans vicus Ul111etwn on trouve 101\1 ă cote de H eTcules 25 et de
Sanetlls Silvanlls "', dans un au tel it Capidava, pres de F OTtuna Reclux
et de Signa cohortis 17, dans le terri toire de Capidava, ă Gălbiori, dans
un autre autel avec ltmona et Ceres Frugifera 2~, enfin il apparaît pres
de Fortuna dans un autel du territoire de Noviodunu111. On l'emarque
le meme phenomene dans les villes: il Tomis, lOM etait adore avee
Neras :111, et a Tropaewn Traiani, un autel 6tait consacre â la fais a l 10i\1
it HeTcu!es lnvictus. it CeTes el it LibeT P,,(e,·:H Mais, da ns la plupart
des inscriprions lOM est associe a lunona Regina 32.
Le deuxieme membre de la triade capitoline - luna Regina -
cpouse et associee au pouvoir de Jupiter, representante du principe fe-
minin de la lumi ere ce leste. jauit de la popularite grâce il sa. qualit6 de
protecb~ice des femmes, .v compris cel1es de la maison imperiale :33 . Dans
les villages de la Dobroudja romaine il v a de nombreux autels voues
a lOM et il hmona Regina. Du territoire de Histria nous mentionnons
les trais au tels de 'l.:icus Secundini ;.l'J, celui de vicus Quintionis 3.:1, de

l!J A. Rădulescu . op. cfL. p. 182, no. 2, Ă Troesmis: CIL, ITI, 6162, G163;
R. Vulpe, Ca/labenses şi Tl·oesmellses. Două illsc1'ipţii i/ledite la Troesmis, dans
SCIV, IV, 1953. 3-4, p . 557 el suh·.
:!I) V. Pâryan, Ulmetum, 1. p. 56 (= 552). no. 1]; Ulmetum II, p. 14 (= 342)
no. 7; Ulmetum, III. p. ]4 (= 278) no. 12 (les annees 198- 209 n .e.).
~l CIL, III, 12..1-04.
:!:! CI', Florescu. R. Flol'escu. P. Dia eonu, Capidava - Monografie arheologică,
1, Bucureşti, 1958. p, 88, no. Il.
:!:ţ CIL, II I, 12466. Dllro,)tonw~: CIL. ITI, 7-174: P. Pân'an, Municipium Aure-
ltwn Durostorum . dans Wvista di Filolo gia e di lstncioll€, classica, II, 192-1, p. 317 ;
idem, Inceputtlrile ... p. 155. 200.
:!Ii J. TOlltain. Les cultes pai'eus dans l'Empire ro maill, II, Paris, Ul1I, p. 227
et sui\'. ; M . Macrea, Viaţa in Dacia romană, p. 379.
~:> V. Pârvan. Ulm.e tu m, 1. p. 62 (= 558). no. 13.
Z() Idem, Ulmetwn. Il. p. -1: 7 (::::; 375). no. 22.
'2i CI'. FIOI'eseu, R. FiOl'eseu, P . Diaconu. op. cit., p. 94, no. 17.
:1'-; Gh. Poenal'u-Bordea, dans StUdii clasice, V, 1963, p. 293.
,~ C/L JIl 14446
;~. CI L; III: 7534 (le territoire rural '1)
:ll CIL, III, 142H 1, ef. V. Pân'an, 11lcepu{u1'ile .,. p . 192; idem, Cetatea Tro-
paeu m. dans BCMI, 1911 , p. 10 .
.3:! V. Pârvan, Inceputurile ... p. ] 66.
:1.1 K. Latte, Rtimische reli(Jions- Ueschichte, Munchen, 1960. p. 103- 107;
Daremberg- Saglio, 111; 1. p, 682- 690 : W. H. Hoschc r, op. cit., II. 1. col. 600.
J', V. Pân'an, Hist1'Îa, VII, p. 06 et suiv, no. 61 (rannee 237 n,c.), idem, dans
Dacia, II. 1925, p . 246, no. 43 (l'annee 238 n.e.) : Se. Lambrino, O]). cit., p. 32 .
.3::. D. Tudor, Victls QuinUonis ... , p. 502 eL suiv, no. 3.
76 M. MUNTEANlT

Cel e ris 36 et de son "tendue 37, du territoire de Tomis celui de vicus'

Tur.ris Muca ( ... ) 38 et aussi celui du territoire de Callatis 33 . A Ulme-
tun~, ou l'an a trouve cinq autels consacr es a lOM et a luna Regina et
autant a Capidava 41, ces deites jou issaient d'une adoration speciale.
an les t rouve adorees ensemble aussi dans d'autres localites rurales:
it Dulgheru, pres de Carsium, it Neatîrnarea (Cailadere) '" au cent,'e de
la Dobroudja, Abrud (Mulcova) '\ da ns le territoire de la viile Tro -
paeu1H. TTaiani, El Rasova li,) . L'association de ces deux divinites etai t si
frequente qu'on ne rencontre aucune inscription consacree a lunona
Regina seule (elles apparaissent ensemble dans 23 autels, sv nous com-
ptons aussi celui de Gălbiori, ou il câte d'elle il y a Ceres Frugifera '6
rOM est appek par deux fois Jupiter Optimus Maximus Tonans (Iupi-
ter tonant) il Capidava 47. La seule epithete de [unana est Regina, ce
qui met en evidence le caractere offi'ciel de son culte '8
Quant it ceux qui ant eleve les au tels il y a une premier e cate-
god e d'autels eleves au nom des babitants des villages, par exemple:
"vet(erani ) et c(ives) R(omani) et Bessi consistentes" de vic"s Quintio-
nis 49, "c(ives) R(o'lrwni) et Lai consistentes« de vicus Secunclini 50 , ~Jc(ives}
R(omani) et Bessi consistentes" de v icus Ul1netum 31" ou les citoyens
romains et Lai de Turris Muca (... ) 52. Ces autels etaient h abitucllemertt
eleves au nom de la collectivite rmale, ce qui est prouve d'ailleurs par

36 V. Pârvan, HistTia , VII, p. 78 et suiv., no. 53 (l" annee 177 n .e.).

::t7 Şt. Constantinescu, Un momument epigrafic t;otiv la Girl'iciu, dan s
SCIV, IX, 1956, p. 349-354.
38 CII.." III, 7533; 1. 1. Russu. Note epigrafice, ser. IV, dans SCIV, X, 1959, 1,
p. 142 (du temps de Maximinus et Maximus).
39 CII.." III, 7585.
1,0 C I L, III, 14214 26 (rannee 140 n.e.); V. PâlTan, Ulmetwn , II , p. 38 (;;:::: 366),
no. 16 (l'annee 163 n.e.) ; p . 17 (;;:::: 345), no. 8 (1 'an n ee 172), eL L J. Russu. Vicu s
Ultisium , dans SCIV, V III, 1957. p. 344-:l4D. V. Pârvan . Ulmetmn, III, p. 13(=277).
no. 11 ; Ulmetum. II, p. 14 (= 342), no. G (la fin du II-e siecle n.e.).
1,1 Gr. Florescu, R. FIm·eseu, P. Diaconu, op. cit., p. 86, nu. 9 (Antoninus Pius) ;
p. 87, no. 10; p. 90, no. ]3 (entre 161-169 n .e.); p. 92, no. 14 (l'annee 168 n.e.);
p. 113, no. 37 (l'epoque des Severes.).
"2 CIL, III, 7488 (An toninus Pius). A Troesmis : CI!.., III, 6167.
1,3 CIL, III, 12487.
1,1, CIL, II I, 12465; AEM, XVII, 1894; p. 113, no. 58; Em. Popescu, dans
Studii clasice, VI, 1964, p. HsB.
1,5 Gg. Poenaru-Bordea, dans SLudi"i clasice, V, 1963, p. 294.

t,(i Ibidem, p. 293.

1,7 G Florescu R FIm·eseu "P. Diaconu. op. cit., p. 86, no . 9; p. 87, no . 10;
p. 92, no. ·14 (?) CII., in, 1-1446 ~ "loven et Fortunam" j V. Pânran, Ulmetum, III,
p. 12 (= 276) ; "lovi et lunon"i".
1,8 M . Macrea, op. cit., p. 360.
I,~ V. Pârvan ... Hi.stria, VlJ, p. 55, no. 46; p. 63, no. 49; p. 67, no. 50; p. 71,
no. 51 ; p. 74, no. 52.
50 Se. Lambrino, op. cit., p. 322 ~3 23; V. Pân'an, dans Dacia, II, 1925, p. 241 ,
246 ; idem, Hist1'ia, VII, p. 96, n I'. 61.
51 C I L, III, 14214 26, V. Pârvan, Ul1netwn, II, p. 38 (;;:::: 366), no. 16.
52 CI L, III, p. 7533.
LES DIVINITES D U PANTHEON GRECO ~R OMAIN 77

les inscript ions de vicus V ... iJ3, 'V iclls (?!) U Tb ...5'o victLS NovtLS Jj, pour
110norer les "gra nds di e ux de l'Etat romain" ;)(i. Ceux qu'.il s'en oeeupaient
etaient les magistrats du villag e. Parfois, magistri pren aient cette ini-
t iative il leur compte COmme dans victls Sc(apt)ia 57, vicus Clementia-
nen-sis 58, vicus Nm·cissiani ,)0 , dans vicus U l17wturn 60, et dans d'autres
e ndroits du territoire de Capidava CI , dans vicus Ce leTis ti2 du territoire
ele Histria ainsi que dans d'au tres locali tes 63 .
Le fait qu' on ai t marque dessus les nom s des emper e urs ou des
consuls en fonction perm et de dater la plu part des au tels eleves entre
.-\ntonius Pius G1 et Ph ilippe l' Arabe G'. Plus nombreux sont ceux du
tem ps de lvlarcus Aurelius os et de l'c poqu e des Sever es 67. Ces autels
voues par les magistra ts des villages, ayant dane un caracter e officiel 68 ,
etaient consacres aux divinites pau l' la sante de l'empel'e ul' - PTO sa-
lute I mpemtoTi s - et de sa famille. On les eJevai t il l'occas ion des eve-
nem ents importants d e la vie des empereurs, l'anniversair e de ceux-C'i
·ou des heritiers, etc. ou pour prouver la fid eli te des villageois envers
la cour imperiale. d'habi tude d e la fete Rosalia 69. Parfo is, il câte des
.aute1s, pour la sante de l'empereur il y en avait a ussi pour ceHe du vil-
lage, comme dans vicus CeleTis : "pl"O sal(ute) I m (pemtoris) et v iei Ce -
leTis(( iO, ou pour celle du territoire de la cite (la residence de celui-ci)
comme dans vicus Quin t io71is : "PTO sal(ute) Im(pemtoTis) Aug(usti) Ci-

;;:\ C IL III H ·H ')

" CH,: III: 144-11:
III, 14-1-18.
[05 C IL,
5(j v. Pân'an. l ncepHturile .... p. 191.
5i ClL , III, 7536.
!',8 V. Pârvan. Ulm etum, 11, p. 42 (= 370). no. 17 ; A. Rădule sc u, op. cit., p . 141,
!f1 0. 2.
D. Tudor, op. cit .. p. 469 et suiv.
:ifl
V. Pârvan, Ulme tum, IlI, p. 13 ( = 227), no. Il.
(j()

'il Gh. Poen a r u-Bol'dea. op. cit., p. 293.

(.1 V. Pârvan, Hi st.ria, VIl, p. 78, no. 53.
ro CIL. III. 12487. A Troesmis: R. Vulp e. dans. se/v, IV. 1953. 3-4, p. 557 ;
C I L, nI, 6167; 6162. A Tropaeum Traiani: Gh. Poenaru~Bordea , op. cit., p . 294;
<-'1L, III, 12462 (?).
M CI L, III , 14 21-1 $ (U lmetum); V. Pân·an, Hi stria, VII, p. 55, no. 46 (l'annee
149 n.e.). Cr. Florescu, H. F lorescu. P . Diaconu, op. cit., p . 88, no. 11 (entre 139-
lS l n .e.).
W C/ L. III. 7533; cf. 1. 1. R ussu, dans sc rv. X , 1059, 1, p . 142 (Maximinus et
Maximus) ; V. Pâr van . d ans Dacia, II , p. 24G, nI". .,1 6 (l ·annee 238 n .e.) ; Se. Lambrino,
·0 ]). ci.t., p. 324, ? (l'ann ce 247 n .e.).
tJ(j V. Pârvan, Histr ia, VII, p. 63, no. 49: p. Gi, no. 50; p. 71 , no. 51 ; p. 74,

no . 52 (de Vicus Quintionis), p. 79, no. 53 (de V iCllS Cele1·is) ; idem, U lmetum, II.
JJ. 38, no. 16, (l'an nee 163 n.e.), p. 17 (= 3.,15) no. 8. (r annee 178 n.e.) ; CI L, III, 14448
(de vicus N ov us, ran nee 1-18 n.e.).
lr7 Se. Lambl'i no, op. cit., p. 322; V. Pâl'van. Ulmetum, II, p. 42 (= 370), n o. 17
(de 195 n.e.) .; A. Răd ul e scu , ap. cit., p. Hl (to us les d eu x de vicus ClementianensisJ ;
D. 'rudo ,·, op. cit., p. -IGn (Elagabal ?).
C$ M. Macrea , op. cit., p. 360.
Ci!) V. Pâl' van, Inceputurile ... , p. 102; R. Vulpe. Din istoria Dobrogei, II, Bucu-
<{'eşti, 1968, p. 163.
iO V. P ân·an, Hi st r ia, VII, p. 79, no. 53.
78 M_ MUNTEAN U

vit(atis) et "eg(ionis) I-listriae"'l Les magistri n 'oubliaient pas de deman-

der de la sante paur eux et paur les le urs comme: [Ap)olloniu[s?) ma-
gi[sterJ viei Se[aptJiae p1"O sallut)e viei et [s)ua et suoru[m) al'am de sua
posuit" 72 ou Iulius TCTCS de Ulmetum "PTO salute SlW1n et filioTton sui
et vicannru1n(C .':~
IONI et Iunona Regina sont honores aussi par des lndividus, mais
ces autels sant mo'ins nombreux que les "officiels·'. Il y a lout d'abord des
personnes qui priaient les dieux paur leur sante et po ur ceHe de leur
famille comme : Val(erius) Felies et Calventius [CansJtans de Ulmetum",
Ael(ius) JnseT11s du territo ir e de la ville de Tropaeum (Nastradin)" et
d'autres endroits 76 . Le deuxieme grO'upe est fo rme d'individus qui ele-
valent des autels pour la sante de l'empereur tels: Aelius Cara ... ",
"Aeli(us) Longinus vet(e)mnus ala(e) 11 Amv acoTUm", Eftacenus E itimas,
Cl(auclius) Coceeius, tous de Capidava ou de ses environs II ou Xelnilius
NicephoTus de Dulgheru Ti", ['insi que d'autres locaJites I~. Po ur ceux-c1 ,
comme l'avait remarque Pârvan "les dieux ct les cmpereurs occupaient
une plaee il part et chaque voeu fait aux dieux etait pour la sante, le
bonheur et la vietoire des empereurs et de leul' maison" 80. On \remarque
done quel ceux qui vouaient des autels etaient solt des citoyens romains
ou des veterans, soit des Grecs, Bessi et Lai etablis auirefois dans ta
Dobroudja 81, ou des indigenes en tra'in d'etre romanises cn temoignant
de la populari te ren1arqur:.ble dant jouissaient les deux deites ; le nom-
bre des autels qu'on leur a consacn~s depassait celui des autels C011sa-
crcs EL d'autres divinites du pantheon gn2co-romain.
Dans les villages Jupiter est reprcsentc' peu de fois. A Capidava
an a deeouvel't trais fragments d 'une statue de Jupiter sur le trone (la
partie inferleure). E11 bas on voit l'aquila qui accompagnalt d'habitude
ce dieu 82.,
Le fu-o isieme membre de la trjade capitoline, l\Jinerva, n'cst men-
tionne dans aucune inscription provenue du milieu rural bien que l'A-
thenes grecque ne manquât pas d'adorateurs dans les cites de Pont
Gauche 83.

71 D. Tudor. op. eii., p. 502, no. 3.

n CIL. III, p . 7536 .
7:"1 V . Pân;an, Ulmetum, ITT, p. 13 (= 277) ; no. 11 ; CI L , III, 12-19--1: (ViCH S H i ... )
71, V. Pârvan, Ulmetum. 1, p . 56 (=552), no. 11 , (lOM); p. 63 (=559), no'. 13,
(lOM et Hercules),- Ulmetum, II, p. 14 ( = 342), no. 6.
73 CI L. III. 12466.
iu CIL, III, 7535 (Valul Traian ?)
li Gr. Fiorescu, R. FiOI·esc\l. P. Diaconu.lop. cit. , p . 86 el suiv. no. g; p. 90,
no. 13 ; p. 92, no. 14 ; p. 137. no. 37 ; p . 87, no. 10.
iS CIL, nI , 7488 ; V. Pârvan, Începu turile .. , p. 155, R. Vulpe, HAD, p. 185.
7'J ClL, III , p. 7585 (pl·es de Mangalia).
SO V. Pârvan, Inceputurile ... , p. 10I.
RI R. Vulpe. ·dans se/v, 1953, 3- +, p. 4 71, Em. Zah, Al. Suceveanu, Bessi.
consiste-ntes, dans se/v, 22, 1971, 4, p. 467-578.
82 Cr. Florescu, R. F l orescu, P. Diacollu, OjJ. cit., p. 127.
S3 D. M . Pippidi, op. cit., p. 227.
LES DI\"lNrrES DU PANTHEON GRECO-ROMAIN 79

Pour les gens dont l'occupation quotidienne eta'it l' agriculture, une
grande importance prenaient naturellement les divinites il caractere
agreste 8/j.
SillJanl1S jouissait de populari te dans le milieu villageois 85. Dans
V1CUS UIH'l-etum. il y ava'i t un college de ses adorateurs "qui dans leur
qualite la p lus importante de colons, agriculteurs, adorent le dieu com-
111e Silvanus Sato'/' et non pas comme Dom.esticus ou comme SilvesteT 86.
Les membres du college ne s'appellent pas comme d'habitude cultores
(ou sodales) 87, mais "consacrani Silvani SatoTis".88 La position de ce dieu
etait des plus importantes, vu que celui qui a eleve l'autel a ete
questeur du village de l'annee 178 Valeriv...s ValeTianus. La date du pre-
mier juin, inscrite sur l'autel, perlode ou l'on fetait Rosalia, nous fait
penser Ei une ,au tre hypostase du dieu, Ei savoir ceHe de protecteur des
associations funeralres btJ. Une autre decouverte, toujours de vicus UI-
1netum.. vient completer ce probleme. Un membre du college, Flavius
Augustales, met "ara(m) et tabla (m)" le 5 juin 191 n.e no Cetrte fois-ci les
dieux honon'$ sant laM et Sanctus SillJanl1S, ce qui indique probable-
ment l'association du plus grand dieu romain et de la plus populaire
dCite locale 91 . Dans la dedicace on souhaite de 13/ sante pour l'empereur
COTl1.1nOdHS et pour les consacTani, ce qu'i prouve que le collcge existait
encore. Ara et tabla (probablement un bas-relief, une image des deux
deites) temoignent de l'existance d'un sanctuaire rustîque (saccellll..rn)
en plein air il U1metum g~. Dans l'inscription on m entionne que la de-
dicace est f altc " ... 7rt..em.-oTia sua" , ce qui confirme l'hypothese du ca-
ractere funeTatici11..l"n. de l'association des adorateurs de Silvanus de Ul-
metum 93, Meme le nom du village ~ UlnwtuH'l. - demontre d'une cer-
taine manierei qu'on preferait le dieu des bois. Non lojn d'ici, dans vicus
Quintionis, dans une inscription pres de Nymphae, apparaît probable-
men"b Silvanus 94. Bien qu'il n'y ait que deux attesta tions de Silvanus,
la troish~me n'etant pas stire, nous estimons q ue dans les vil1ages sa
popularlte avait du etre assez remarquable.
Dionysos jouissait d'une popularite speciale parmi les habitan ts
de Scythia JVI'inor, grâce au caractere complexe de 50n cu1te : d'un cote
comme dieu agraire, droitement lie aux occupations de base des habi-

81 D . Tudor. dans Dacia, N. S., XIII, 1969, p. 327.

SJ Daremberg-Saglîo , IV, 2, p. 1341. W. H. Roscher, op. cît., IV, coL 824
et suiv.
:-:ti V. Pârvan, Ulmetum, II, p. 34 ( = 362), no. 15.
8"i CIL, III, 633 (Philippi), ef. V. Pârvan, op. cit., p. 33 (=361). 'iV. H. Roscher,
op. cit., IV, col. 865-867.
ss V. F â n 'an, op. cit., p. 33 (= 361), consacrani: CIL, III, 2]09 (Sa lonae).
1>9 Daremberg Saglio. IV, 2, p . 1344; V. Pârvan, op . cit., p. 34 (= 362).
00 Ibidem, p. 47 (= 3(5) . UO. 22.
91 Ibidem, p. 48 (= 3(6); CIL. III, 2320; CIL, III, 4410 (Carnuntum): lOM
et Silvanus Sanctus, W . H. Roscher op. cit., I V, col. 847-848.
fl~ V. Pârvan, Ulmettl.m, II, p. 49 ( = 377); R. Vulpe , DID, II, p. 177. W. TI.
Roscher op. cit., IV, coL 858.
~J:) R. Vulpe, HAD, p. 22-t: V . Pân-an, Ulmetwn, IT, p. 65 (=393), no . 20(7),
fII V . Pârvan, dans Dans Dacia, II, p. 214 et suiv. 'iV. H. Rocher ojJ. cit., IV, coL
85-t et 871.
,80 M. MUNTEANU

tants , d'un autre cote comme ilieu mystique, de la vie de l'au-dela, les
r eligions de r edemption s'epanouissant a l'cpoque romaine 95, Grâce aux
nombreuses decouvertes, an a pu etablir minutieusement l'organisation
du culte dans les villes grecques du littoral 96, En echange, parmi les
inscriptions trouvees dans le territoire des villages il n'y a que trois
qui se referent au culte de Dionysos, Deux d'entre enes rappellent
des personnes qui ont pratique le culte de Dionysos dans les villes pon-
tiques, A Nistoreşti " Lucius Pompeius Va.le(n)s .. , consist(it) 1'(egione)
j-lis(t1'i)" parle d e "saceTClotiwn at Libe1'(i)" detenu il Hisu-ia 9', Se re-
tira nt il la campagne, celu'i -ci a continue certainement d'honorer Libe'r
Pate,', Dans un ~ inscription trouvee a Cumpăna, un. pretre nous dit qu'il
,a ete designe a porter le sacerdoce par tirage au sort 98 A Cerna,
"M(a1'cu,,) Antistius Caecina, eq(ues) alae I Da1'dan(orum)", honore Liber
PateL La il y 'a eu probablement un sanctuaire du dieu DD , A Histria,
Dionysos ela'it adore en tant que "lr.p7tO"'opo<; (le Fruitier), attribut ac-
corde ordin airement it De1neteT, les deux deites etant certainement as-
soeiees aussi par les habitants des villages,
A l'encontre des inscriptions, les representations bachiques decou-
vertes dans le milieu rural sont beaucoup plus nombreuses et enes per-
mettent d'eclai>rcir certains. aspects du culte. On a trouve il Mîrleanu
Urluia 10', Lazu 103, Corbu 1010 des sculp tures provinciales romaines quel-
'O',
ques-unes " tant l'oeuvre de certains sculpteurs autochtones, Quelques
decouvertes n ous p ermettent de connaître Dionysos et ses compagnons.
A Mîrleanu , un monument en forme de aedicula nous presente Diony sos
avec Pa.n, s i familieI' dans le corteges dionysiaques 105. Une statue de
Pan seul a ete trouvee il 'l'echirghiol 10G . Priapus, dieu de la fertilite et
de la fecond ite, qui acco mpagn~ parfois Dionysos, apparaît dans une r e-
presentation independante il Cilic 107, Sur une petite amphore de 1'epo-
que romaine decouverte il Greci, on voit Dionysos avee tes Menades J08
Le cote "redempteur" du culte dion.ysiaque etait tres d eveloppe
(il etait entretenu surtout par les associations mystiques), Dans le milieu
rural , le caractere chtonien de Dionysos est r eleve par la presence des
symboles dionysiaques sur les steles funera ires : des sarments de vigne,

% La bîpliographie de 1a question chez D. M. Pippidi, op. cit., p. 234 et suiv.

,. Ibidem, p . 234-266,
9i CIL, III, 12489; D. M. Pipp idi, op. cit., p. 237.
9S CI'. Tocilescu, dans AEM , XI, 1887, p. 48, no. 60. D. M. Pippidi, op. cit.,
p. 241.
99 P. Ni corescu, Liber Dionysos, dans BeMI, VIII, 1915, p. 41 A Troesmis, C/L,
III, 7494 (lOM et Liber Pater); ~I Tropaeum Traialli, C I L, III. 14214 1 (Libe r
Pater <oi cOte d'IOM, He1'cules Jnvictus et Ceres); N. Gostur . dans Studii. clasice, V,
1963, p, 303- 304.
100 D. M. Pippidi, op. cit., p. 238 et suiv, no. 1, 2, 3 et p. 2i3.
101 C. Scorpan, Reprezentări bacchice, Constanţa, 1967, p. 4 2 et sui\'" no. 12.
iO:! Ibidem, p. 45-50, no. 13.
IOJ P . Nicorescu , dans BeMl, 1916, p. 79, no. 5.
10~ I. Micu, dan s Analele Dobrogei, XVIII, 1937, p. 31, no. 185.
105 C. Scorpan, op. cit., p. 25, no. 3.
lOG Ibidem, p. 67, no. 27.
10, D. Tudor, dans Analele Dobrogei, XVI, 1935, p. 28-29, fig. G.
103 C. Scorpan , op. cit., p. 31 et suiv, no. 6.
LES DIV!NLTES DU PANTHEON GRE:CQ -R OI\IAIN' 81

des raisins ou des sarments de lierre qu'i partent d'un vase (Krater ou
Kantharos) et encadrent les inscriptions 100, ou -l a scene du banqllet fu-
nebre IlO.
Par diverses assaciations avec le Chevalie1" Thrace an arrive a un
syncrethisme religieux Dionysos-le Chevalier Thrace dans l'esprit de la
population locale, "insi que nous le prouvent les decouvertes de To-
palu IlI, Independenţa 1l2 , Tuzla 1l3 et la decouverte de date recente il Satu
Nou de DiollYsos avcc le serpent, monument unique dans la Dobrou-
dja 11 1,.

Les dix repn?sentations. de Dionysos, seul ou avec ses compagnons,

auxqllelles on ajoute les deux reprcsentations independantes de Pan et
de PriaplLs, sont une preuve de sa popularite parmi les habitants des
vmages, Cet etat de choses s'explique pal' le fait que le monde unifie
par la conquete romaine a perm'is l'assimilation et l'identiJication de
Dionysos-BacchlLs- LibeT Pate,. et SabazilL s en encOllrageant les religions
de rcdemption 1 15, En meme temps que l'adoption des formes de la
civilisation grecque et ensuite de la civilisation romaine, les jndigenes
ont assimUe leurs divinites aux dieux du pantheon greco-ron1ain. Bien
que Sabazius ne soit pas mentionne dans la Dobroudja, il y en avait
surement un dieu eorrespondant qui est devenu plus tard Dionysos,
Bacchus, Liber Pater 116, De toute faGon , la foi des Getes dans l'immorta-
liti? 117 a constitue un ten'ain favorable au developpement du culte dans
la Dobroudja romaine,
Diana etait elle aussi la favorite des habitants des villages 11S, Un
tel endroit des adorateurs de Diana est Taitza, dans le ter ci toi re de
Troes1nis. Sur un aute1 consacre a la deesse par lin beneficiaTius consu-
lQ1'is de la XIII-e leg ion Gemina, Antoniniana, eelle-ei est earacterisee
par l'epithete de aete1'1W ilO, Toujours de Taitza provient un autel voue
il Diana Regina, epithHe fr6quente dans la provin ce Moesia Inferior 120.
Pres de Taitza, el Tziganca, un autre benejiciarius consulaTis, a
savoir Q, Valerius r1timal1ilLs vouait il Diana un autel a la sante de son
consulaire MaTcu s CatonitlS Vindex 121. La presence dans ces lieux de ces
beneficiari cOl1sula1'is peut etre determinee par "l'existenee de quelques

I!~' v. Fân·an. Ulmetum, I, p. 51 ( = 5-li): CI'. Florescu . H. Fim'eseu. P. Dia-

conu, op. cit .. p. 108. no. 29.
110 A. Rădul e scu, op. cit., p. 155 et suiv, fig. 14.
D. M. Teodorescu, Monumente ineclite din Tomi, dans BeMl, H114, p. 15-16,
:III
no. =
37~ fig. 44 Analele Dobrogei, XVIII. 1936, p. 210.
CI'. FIOI'eseu, dans
V-VI, 1935-1936, p. 431, fig. 9 = Analele Do-
JI':' Gr. Florescu. dans Dacia,
brogei, xvn, 1935, p, 127-129,
113 C. Scorpan. op. cit., p. 55. no. 25.
1IIi Z. Covacef. dan s POI1Hca, III , Constanţa, 1970, p. 221.
11.; R. Vulpe, HAD, p. 228.
P. Ni corescu , dans BeM!. 19 15, p. 43; R. Vulpe, RAD, j). 230, note 5.
J1G
A. Bruhl. Liber Patei". Paris, 1953. p. 215-216.
117 1. 1. Russu, Religia geto-dacilor, Cluj, 19-17, p. 52-55.
liS V. Pân/an, Inceputurile .... p . 134 şi 166 ; CIL, III, 12371-12373, 14209.
lI9 CIL. III. 6 161 (l"annce 218 n.e.); R. Vulpe, DID, II, p. 198, 110.
110 V. supra, note 118 .
121
. A. Rădulescu, op. cit., p. 179, note 1.

6 - C. 64.
82 i\I. MUNTEANU

vestiges du culte de la deesse des fonets dans la region. boisee par ex-
cell ence ou se trouvait cette localite des environs des sources de la
Taitza" I:n.
L'inscription de vicus CeZeris: "Dia nes o[ptiJmae meae tiiuZwn
{pojsuilnus nas viv[e]ntes U 1'1:\ est moins commune . On met titulus â l'oc-
casion de la fete RosaZia, au debut du m ois de juin. Est-ce qll'on a ici
une hy postase il1connue de la deesse, celle de protectrice et patron ne
des associations funeraires ?
Tout comme pour Jupiter on a tr ollve peu de statucs ou de bas-
reliefs de Diana dans les localites rurales. On a deCollvert il Capidava
un fragment d'une statu e, il savoir la par tie des hanches jusqu'aux ge-
noux, la deesse etant vetue de ch iton 12 fl. Cette repr6sentation et les
4 inscriptians consacrees it Diana ne temoignent que particllement de
la popularite dont la ei<?esse aurait du jouir dans les villages.
Ceres, ancienn e deite italique, identifiee avec Dentetel', occupait
une place impor tante parmi les divinitcs a caractere agreste. Un au tel
trouve il. Gălbiori , dans le territoire de Capidava est eleve, comme nous
l'avons deja dit, par un 1Jwgister viei paul' lOM, 11l.nona ct Ceres Fru-
gifcra (celle qui est riche en fruits.) 12.:; L'epithete Frugifera este accor-
dee ii CeTes seu lement en ltal'ie 126. Les adorateurs de la deesse ne ma n-
quent ni dans les villes 127 non plu s: ii Callatis et dans les environs la
deesse jouissa it d'une estime toute s peciale ce qui est prouve par les
nombreuses monnaies fi. son effigie 128,
Les deites liees a l'agriclllture etaient particuli""ement honorees
en Scythia :Minor. Une inscription de la premiere moiti6 du troisieme
siecle n.e., trouvee dans le territoire de Histria rappelle Z:::U; "O!L~?~!J.oc;
comme deit" tutelaire de la tribu des A"gadeis de la cite '"".
an a rccemmen t trouve a Tropaelun Traiani un autel voue ă la meme
deite par Protoge nes p.(ly(u '! POC TO~ dan s une locali te rurale des envko ns
de la ville. Par ses propres moyens Protogenes, eleve l'autel et le temple
du dieu Zeus Ombrimos 130, adore cert.:1.Înement sur cette terre qui souf-
frait pas rarement de secheresse. A Callatis. parmi les fCtes de premieI'
rang de la viIle il y ava i t les a'ins i nommees D.~6fL~P~(1. consacrees aux
deites des r ecoltes abonclan tes J:Jl.

122 H. Vulpe, DID, lI, p. 171.

123 C I L, II I, 7526 :;; CI'. Toci1escu, dans AEM. V II I, 188-4. p. :32, no. 1 A
Tomis: IOM et Diana AU9lLSta. eL D. M. Teodorescu, op. cit. , p. 184 . no. 7.
J2f,Gr. F IUl-eseu. R. F'loreseu, P. Diaconu, O]). ci.t. , p . 120 (TI-e siecle n.e.).
Gh. Poenaru-Dol'dea. op. cit., p. 2D3.
12::;
12{o 1bidem, no. 9 : CI L, !lI, 3HJ 7. \V ~ E. Roscher, op. cit., I. 1, col. 8G3.
I:!; A Tropaeum Trai ani: CII..., III, 1-1214. l. V. Pâ rvan, Cetatea Tropaellm.
p. 192; H. Vulpe, HAD, p. 224 . 00. 7. Â. Histr ia: D. M. Pippidi . op. cit. , p. 22-1- 225.
128 13. Pick, Die antiken Miin z en ... , p. 93.
J?) Se. Lambrino. Les tribus ioniennes d' His/..ria, dans Istros, 1. 193-1, p. 11 8-
121 ; D. :vI. Pippidi , op. cit" p. 288.
130 AI. Barnea , Trei alta1'e ined ite de la Tropaeum Traiani, dans SCf V, XX ,
1069, 4, p. 596-600.
J.1 l V. Pârvan, Gentsia din Callati.s, dans AHMS1, XXXIX, 1920, p. 02, (= SEG,
l , 327, ligne 14) ; D. M. Pippidi, op. cU., p. 280.
LES D[\'INlTeS D U PANTHEON GRECO-ROMAIN B3

Hercules, vainqueur et souverain du 111ondc, devienb le symbole du

pouvair imperiaL Certains empereurs ant pretendu melue une identi-
ficatian avec le heras (Commodus, Maximianus) "'. "Vet(emni) et c(ives)
R(olrwni) et Bessi consiste11tes'" de vicus Quintionis, mettent â l'occa-
sion de la l'estauration d'un allclitoriton, un sigillun~ â [-JeTcv.,les lnvic-
tus 1:"'. Dans vicus Ulmetum, Hercules apparai t associe il lOM m, A Şen­
dreni, au-dela du Danube, le maire du village, Runclacio, eleve un. autel
pour H ercul e., Victor (lei Vainqueur) 1:". Iferctdes etait adore par les tra-
vailleu rs de la carri;,re de pierrc de pres de Axiopolis, dans l'hyposiase
de l-fercu!es Saxanus (le Tailleur de pierre) 1:16 Nous rappelons aussi
un bas-relief vatif de HeTcu!e s, provenu d'un des villages du territoire
de Tomis 137. Dans Scythia Minor circulaient egalement de pet ites sta-
t ues du dieu L:~. Il faut ajouter la consich~ration rema rqu3.ble dant ,iouis-
sait Hercules a Callatis , en t ant qu'ancetre des Doriens, son image ap-
paraissant sur des monnaies pendant une longue pe riode 13~.
Neptullus, le dieu des m ers, ctait adore aussi en dehors des cites
pontiques. On a trouve il Giuvegea (aujourd'hui Băneasa) un autel eleve
par "vexil(atio) leg(ionis) l Hal(icae) M(oesicae) et Ma(cedonicae) D(acicae)
T,-op[aeJi a(gens)" pom le dieu Neptunus Augustus I',n
Bi en sur que Ma,-s, le dieu de la guerre, etait devenu plus pOiflu-
laire dans la Dobroudja apres qu'on lui eut voue le celebre monument
d'Adamclisi, dans sa qualite de Mars Ultor (le Vengcur) 141.
Dans le te rritoire de Noviodunum ll,2 an ren contre l'ancienne de'itc
italiquc de la fo rtune, Fo..-tima, associee il lOM, et il Capidava, un autel
eleve pour TOM , Fort1..lna, Redl.lx et Signa cohortis, â l'occasion, du re-
tour de la premiere cohorte des Germains d'une expedition 11,,3,
Epona, deesse celtique reGue dans le panthcon romain, protectrke
des chevaux et des ecuries, est conn ue dans la Dobroudja par le bas-
relief de Izvoarele (Albeichioi), dans le clepartement de Tulcea. Elle y
est representee dans une ,a ttitude caracteristique, entre dcux chevaux H'Î.

1:J2 Daremberg-Saglio, III. 1. p. 128: K. Laite, op. cit., p. 21.3-221.

t:JJ V. Pân'a n, Histria. IV. p. 617. no. 2~: idem. 11lceplltunle .', p. 56, 126.
196. A Tropaeum Traiani ; CIL. III, 1421-1: L. R. Vulpe, RAD, p. 225.
-n'o V. Pârvan, Ulmetu1n, I, p. 62 (-;::: 558).
1?,j Idem Castntl ele l.a Poiana si drumul roman prin Moldo va de Jos, dans
'ARMSI, ser. 1'1. t. XXXVI. p. 103 . Idem, Inceputurile ... , p . 132. A Bărboşi: CIL,
JlI, 77R=75H (Hercules) ef. V. Pân·an, Jnceptlturile ... , p. 193.
J:J6 Gr. Florescu, dans Analele Dobrogei, XVII , 1936, p. ·: i--l-46. D . M. Pippidi,
op. cit .. p. 288.
13, C !'. Florescu, op. cit.. p. --15 , 130-1 32.
133 V. Pârvan, Inceputurile ... , fig. 97.
1:l'J B. Pick, op. cit. I, 1, p. 86-87. D. iVI. Pippidi, dans I storia Rom âniei, 1,
Bucureşti. 1960, p. 55 lo
110 CIL, ITI, 14433 ; Em. Popescu, dans Studii clasice, VI, 1964, p. 198.
tU CIL, IIT. 12467 : R. V ul pe D I D, II, p. 98-99. A Histria: Mars Conse1·vator,
eL V. Pârvan, Histria, IV, p. 64U.
H' CIL, II I. I ~~~G.
143 CI'. FIm·eseu, R. F10l'eseu. P. Diaeonu, 01). cit., p. 94 et suiv, no 17;
R. Vulpe. HAD, p . 225.
1'0'. R. Vulpe, HAD, p. 225, note 12. A Tomis, eL D. M. Teodorescu, dans
BC1VII , VITI, lD15. p. 77, no . 57.
H4 M . MUNTEANU

Apollo, connu ă Histria des sa fondation H5, continue a etre adore

aussr it l'epoque imperiale, it Tomis par exemple, comme protecteur des
routes - Apollo Agyiells ,,6. Le dieu etait populaireaussi it Tropaeum
Traiani, ou il apparaît sous la forme d' Apollo Sanctlls et De"s Sanctus
Apollo 1lt7, etant certaineme.nt adore aussi dans le territoire de la ville.
I! est probable que, surtout parmi les Grecs, on continuait it ado-
rer les membres de la triade eleusin e. A Credintza, (Sofular) an ren-
contre Pluton, Demetel", KOl"e (Proserpine)llo8. Cette triade apparalt aussi
sur un bas-relief dant an garde des fragments, t rouve it Palazu Mare,
d'un modele cJassique, mais ayant les caracteristiques de l'art pro-
vincial HD.
Les Diascu' ·es, le couple de la lumiere solaire, etaien t les protec-
teu rs des matelots, c'est pourquoi an ies cOrUond de bonne heure avec
les Cabi,-es - Les dieux de Samathl"ace . Leur culte est repandu dans
les cites du Pont Gauche 150 des l'epoque hellenistique. A T omis, it 1'<'-
poque imperiale, au moins deux tribus honoraient particulierem ent les
d6ites protectrices des mari ns 15 L. A Capidava, on les trouve representees
sur une stele, il câte du banquet funebre 152.
Comme dans d'autres provinces, la Dacie par exemple 153, la plu-
part des inscriptions funeraires de Scythia Minor etaient vouees a'lL'X
dieux protecteurs des tombeau x. Dii Manes 154. Dans presque toutes les
inscriptions apparaît la form ule "Dis Maniblls", tres rarement "Dis In-
feris ManibllS" , comme dans deux cas it Histria '"". Les inscriptions fu-
nc.'raires contiennent parfois d es n?flexions concernant la mort 156, des
c onceptions compl€tees par la plastique funeraire 157.

1',;; D. M . Pippidi, O]). cit., p. 210.

HG D. M. Teodorescu, MOll-umell-i.e inedi.te din Tomi, p. 131-133, 126-128 =1.
Micu, dans Analele Dobrogei, XVIII, 1937, p. 15, no. 62 (ti rage a. parte). D. Ciurea,
N. Costa )'. dans Arheoloqi.a Moldov ei, VI, 1969, p. 111-11 2.
lt,"i CI L, nI. 1 4-t~n; D. Tudol', dans Materiale şi cercet(11'i arheologice, II. 1956,
p. 588-589, no . 5G. CIL, III. 12446 ; V. Pârvan, Cetatea T1"Opaeum, p. 12.
H 8 IGRR, l , 603; CI'. Tocilescu dans AEM, VIII, 1884, p. 8, no. 21; ef.
R. Vulpe, HAD,\ p. 227, no. 1 ; V. Pârvan, dans Dacia, I, 1924. p. 276-277.
fii!) G. Bordenache. dans Studii clasice, IV. 1962, p. 281 (Tomis). A DUl'Ostorum
d eux divinites rel;'oi ven't des epithets peu ordinail'es. il. savoir. Pluton Sanctus et
Vomna Pl'oserpina, eL 1. 1. Russu, dans A/SC, IL 1933-1935. p. 212 etl sui v,
1.>0 AEM, VI, 1882, p. 8. no. 14 (Tomis), cf. D. l'vI .. Pippidi, dans Siudi.i clasice,
VII, ] 967. p. 225-226 ; idem, Studii de istorie a 1'eligiilor antice, p. 55-59. V. Pârvan,
inceputuri.le ...• p. 173; Histri.a, IV, p. 12 et suiv etJ dans Dacia, II, 1025. p. 204.
1,>t 1. Stoian, dans Dacia. N.S. , X. 1966, p. 347.
J.' 2 D. M. Teodorescu, MOn1.nnellte ined ite elin Tomi . p. 136 et suiv. R. Vulpe,
HA D, p. 228-229.
jr~1 M. I\'Iacl'ea. op. dt., p. 365.
15" DaJ'emberg-Sagl io, III , 3. p. 1573-1574.
155 V. Pârvan, dans Dacict, II , 1925, p. 223, no. 23; D. M. Pippidi, dan'
Studii clasice, VIII, p. 45-61 ; R. Vulpe, HAD, p . 225.
1% V. Pânran, Memoriale, Bucureşti, 1023, passim. 1. 1. Russu, d a ns Studit
clasice, XlI , 1970, p. 171.
157 G. Bordenache, Dans Dacia, N. S .. VIII, 1964. p. 161 et suiv., et dans
Dacia. N.S. , IX, H165 , p. 243 et suiv, D. M. Pippidi , Sf.HClii de istorie a 1'eligiiloT
antice, p. 206 et suiv.
LES DIVINlTi!:S DU PANTHEQN GRECO-ROi\JAIN 8;>

Les Genies, les espl'its protecteurs reneontres partout dans le mon -

de materieI des hommes et memes des dieux 158 sonţ adorcs dans la Do-
broudja romaine surtout en qualite de tuteta des localites. A C3pidava.
sur un autel voue il laM et il lunona Regina du temps de Commodus,
est mentionne aussi Geni"s v(i)ei Ion. Dans un autre endroit "C(aius)
Iulius Vale(n)s magiste,. ~'ici" eleve un autel: "Genio v iei Vergo[bJret-
tiani" JGO.
Les Ni1nphes. qui symbolisaient le pouvoil' guel'isseur des eaux Hil.
apparaisscnt dans t:icus Quintionis probablement El câte de Silvanus J.G2 .
A Histria, la tribu Aigikoreis dedie aux Nimphae une inscripton trouvce
to ujours a vicus Quintionius l(i3.
T,.iviae et Quadrit:iae des gEmies protecteurs des carreIours, pro-
tectrices des voyageur s, etaient venerees aussi dans Scyth ia :Minor, dant
le reseau routier etait assez important. On les trouve mentian.nccs sur
un autel du territoire de Tomis lUt,.
On connaît l'organ isation des eul les traditionnels grâce aux villcs
de la province. A l'exemplc de Rom e, le culte des villes <'tait publique,
etant dirige par arela elecw'iaHwn (011. chaisissait les prctres des mem-
bres de cet ordre), qui etait responsable d" tous les services religieux :
offra ndes, sacrificcs, fetes JG.). A Troesmis sont attestes un flanten. 16G au-
gures Hfl, pantifices 168, atlgustales 16U et meme un "sacerdos P7"O-
vin( ciaey' 170. A la campagne, comme on l'a deja vu, les premiers a
s'occuper d'hanorer les dieux etaient les magistrats ei c'est toujaursl eux
qui auraient du s'occuper de l'office des cultes.
De l'analyse des decouvertes concernant les divi nites du panthcon
greca-romain on. peut tirer les conclusions suivantes :
Une place de choix revient il laM et il luna Regina. Les deu x
d ivinites apparaissent dans 53 des 88 decouvertes (inscriptions et reprc-
sentarions).

158 Daremberg-Saglio. II, 2. p. 1-148 et suiv; V. Pân'an, Inceputurile

p. 173. W. E. Roscher. op. cit., 1. 2. col. 1620-1622.
1:i!J CI'. Florescu, R. FIm'eseu, P. Diaconu. ap. cit., p. 98.
100 C IL, III, 12H9. A Tomis: CIL, III, 7529. R. Vulpe, D 1D , II, p. 147, no . 129 :
"Cenia loci". A Tropaeum Traiani: "G(enius) municipii", ef. G I'. Tocilescu, dan5
AEM, XVII, 1894, p. 113, no. 58; idem, Manuscri se el l'Academie RSR, 5128, p. 58,
ef. Em. Popescu, dans Studii clasice, 1964, p. 191. no. 29.
1(,( Daremberg-Saglio, IV, 1, p. 124-128.
1(;2 V, Pârvan, dans Dacia, II. 1925, p. 214, no. 18.

1!jJ Idem, dans Dacia, 1, 1924, p . 275.

JGt, Cl'. Tocilescu, dans AEM, III, 1879. p . 45, no. 19 ; V. Pân'an, UlmetuTn. 1,
p. 584, no. 7.
11>5 M. Macrea, op. cit., p. 380- 38 1.
100 C IL, III, 7599-6235.
167 CIL, III, 7509 ; 7560; 6200 (?).
iGS CIL, III, 7504; 773=6170.
tG!) Gr. Tocilescu. M onumente epi.gl"afice şi culpturale ale Muzeului naţiona l
de antichităţi din Bucureşti, 1, 1002, p. 56 et suiv.
170 Ibidem., p. 56. D. M. Pippidi, oIJ. cit., p. 287.
86 M. MUNTEANU

On adore ensuite les diviniil2s liees a ragricultul'e. ires populaire

etant D"ion ysos, majs aussi Silvanus, Ceres, etc.
Les documents illustrant l'attachement de la population au pan-
theon greco-romain sont\ beaucoup plus nombreux que ceux qui se rap-
portent aux croyances orientales , ces dernieres nkrutant leurs adeptes
surtout parmi les etrangel's ctablis en Scythia IvIino r li l

1,1 D. M. Pippidi, op. Cit., p. 290. M. Munteanu, Cultele orientale în satele din
Dobrogea ro mană , în Comunicări ele geografie şi l~tori e, Constanţa, 19i2.
 87

z. COV ACEF et AL. BARNEA

CONTRIBUTION A L'ETUDE DU CULTE DE SOL-MITHRA

EN SCYTHIE MINEURE

La politique de tolerance religieuse promue par l'au torite romaine

dans les provinces conquises est bien connue. Grâce El cette politique,
des les premiers siecles de notre ere, dans les provinces europ eennes
de l'Empire Romai n penetrent et se propagent - moyennant les sol-
dats, colons, m archands et esclaves I - un grand nombre de cultes
<l[ientaux qui <'taient, pOUl' la plupart, des cultes "aux m ysteres ", ayant
propage une certai ne doctrine sur le mystere de la mort et de la vie
futu re r cvelee, a la suite d 'une initiatioll prealabl e, a u n nombre r es-
tr eint de croyants 2.
L'e volution histOlique de la province d e Scythia Minor, en tant
g ue point de rencontre de quelques influences de civilisations differen-
tes : au tochtone, grecque, romaine et orientale a permis, d'un cote, une
diversi tc particuliere de la vie religieuse et, d'un autre câte, le· develop-
pement syncr etique de celle-ci. La diversite - meme des elements
ethniques alla'it me ner a une communaute de la vie spiritllelle 3, au
c adre de laquelle une interpenetra tion ou rapproche ment entre les cul-
tes et leurs domaines d'action apparaît en ta nt que wait caracte ri sti-
q ue dans cette province, Cette tendance d'un iform isation . en special

1 Daremberg-Saglio, Dictionnaire des Antiquites grecques et rom a'ines, tome

TTT , II-eme partie, p. 1945 ; Franz Cumont, Les mysteres de M ithra, II-eme ed.,
P a r is, 1902, p. 30 et sui v.; R. Cagnat-V. Chapot, Manuel d'A.rcheologie ro maine ,
Pa r is, ]917, tome T, II-eme 'livre, pp. 448-449; M. J. Vermaseren, M ithra, ce dieu
m.ysterieux, Paris-Bruxelles. 1960, pp. 30-31 ; D. Tudor, Oltenia rom ană, III-eme
+i d., Bucarest, H168, p. 373; AL Dimitrova, lntailles magiques ii repr~sentations
gnostiques, dans Arheologhia, 3, 1968, pp. 24-28 ; M, Macrea, V i ala în R ada romanlI,
Buc u re şti, 1969, pp. 35S-35S, \
:! Fra nz Cumon t, Les religions orientales dans le paganisme romain, IV-eme
( ci .. Paris, 1929, p. 127; M. J, Vermaseren, op. cit., p. 108-114; D. M . Pippidi dans
D ID, 1. Buc" 1965, p. 322; D. Tudor op. cit" p. 396; M. Macrea, op, cit., p. 367- 368.
3 Radu Vulpe, Histoil'e ancie-nne de la Dobroudja, Bucarest, 1938, p. 224,
88 Z. CQVACEF. AL. BARNEA

sous l'influence des cultes orien taux, se manifeste surtout Sur le plan
des rites funebl'es : "les cerem onies liees au culte des morts acquieren l
en Dobroudja, pendant les premiers siecJes de notr e ere, une impor-
tance particuHere"/ , comme le pl'ouve aussi le fait que les monumen ts.
au caractere fun eraire constituent la par tie pn§pon deran te des materiaux
archeologiques et epigraphiqucs"-
Dans le cadre de la tendance syncretique rappelee plus hau t,
merite une atlention parti cuIi er e la pen€tration, du câte de l'Orient,
des cultes caraclerises par l'adoration du Soleil, lesquels acquier ent des
aspecls differents dans les monuments connus jusqu'â present en Do-
broudja, en fonclion des voies de penetration dans celte provin ce et du
sens ou du dessein de l'application du culte .
Nous ne parlerons pas ici des monumen ts d' origine typiquemen t
orientale voues il Mit hm et ou la r eprcsentation de Sol apparaît â droite
(d' habit ude) ou â gauche du relief G, mais plutât des monuments ou Sol
et rvIithra arrivent il se confondre. Pour ces derniers, il y a en Do-
broudja de nombreux vestiges : Deus Invictus, Deus bom,s Mith,.as In-
victus, "I-H.w:; MWpct.c;oc'Jebnyro.;, Deus Sanctus Sol, adore en majeure
partie par les militaires et par les veterans 7 L'assimilation Sol-Mithra
avec l'cpithcte invictus, t raduit du mot grec chdx"f(roC;, est un phe-
no menc qui devenait general des le II-cme siecle apr. J.-C. en Oc-
cident 8 el Sol I nvictus devient une designation generale qUi, en faisant

" D. M. Pippidi, Studti de istorie a religiilor antice, Bucarest, 1960,

pp. 293-294.
5 Radu V ulpe, op. cit., p. 234.
G G r. Tocilescu, dans A rch.- epigr. M iU. Ost., VI, 1882, p. 23, no. 46; Ibidem,.
XIX, 1896, p. 97, no. 44 ; Idem , Monument ele epigrafice şi sctl lpturale ale Muzeului
Naţional de Antichităţ-i., I, Bucal'est, 1902, pp. 83-94, no. 12-13; FI". Cumont. Tex tes
et MO lluments f igures r elatijs au culte de Mithra, tome II, p. 130. 470; Idem. Les
Mysteres de M ithra. pp. 33- 34; V. Pârvan, Descoperi ri nou ă in Scythia M ina,.,
d ans ARMSI, XXXV 1913, pp . 509-513 ; P. Ni corescu, M onumente nouă din teri-
toriul oraşului Tomi, dans BeMl, IX , f. 34, Bucarest, HH6, p. 78; D. M . Teodorescu,
Monumente inedite din Tomi, Bucal"est, 1918, p. 8 et suiv.; M. J. Verma5eren,
Corpus lnscriptionum et M Ollumelltarum Religionis Mith ri acae, Hagae Comitis,
1056-1960, tome II, pp. 364-366, no. 2303-2309; M. J. Vermaseren, Mithra, ce
di.eu mysterieux; D. M. Pippidi, St.udii d e ist. a relig., pp. 292-293, p. 308 et 308.73 ;
Gabriella Bordenache. Scultul'e gl'eche e 1'omane, T, Bucarest, 1969, pp. 88-8!),
no. 175-202.
7 FI'. Cumon t. Textes, II, pp. ] 30. 470; Fr. Cumont, Les mysteres, pp. 37-38;
V. Pârvan, Cetatea Tropaeum : consideratii istorice, Bucarest. UH2, p. 40; Idem ,
Cetatea Ulmetum, II , dans ARMSI, XXXVI, 1014. pp. 331, 393, 398 j Idem. Desco-
periri nouă in Scythia Minor, pp. 509-518. 533 : Idem, Inceputurile viet ii ro mane
la gurile Dunării, Bucu reşti , H123 , p. 168; 1dem dans Dacia, IT, 1925, p. 219 et suiv. ;
D. M. Teod orescu, Mon. in. din Tomi, p. !)5 et su iv. ; Cl'. FIOl·escu, dans Analele
Dobrogei. XV, 1934, p. 127 ; R Vu lpe, op . cit., p. 230,
s Ce. Daremberg-Sagli o, Dictionnah'e, p. 1383 : "En Syrie, les Baals. identifies
avec Helios, sont invoques comme a\l(;~''l't'OL En Occ ident, ceHe appellalion de
Sol irwictus ou deus irwi,ctus qui devienl de plus en plus frequenle depui s le II-em e'
siecle, a 5u rtoul eli.! usitee pour designer Mithra".
CON1R1B UTION A. L·ETUDE DU Cl:LTE DE SOL-MITf"IRA 89

abstraction des denominati ons locales, indique toutes les divinites orien-
tales, considerees comme solaires par toutes les theologies de I'Empire 9.
Sol et Mithra, ainsi assimiles et confondus, avaient penetre et
s'etaient repandus deja clans l'Empire lorsque, au debut du III-eme sie-
cle apr. J.-C., Elagabal entreprend une tentative qui s'est averee pre-
maturee et violente 10 - celle d'imposer Baal cI'Emese en tant que prin-
cipal dieu dans le Pantheon romain ll . Ce n'est qu'apres un dcmi-siccle
qu'.o\urelien reussira a oHicialiser le culte de SoP', dans la tendance de
restaurer l'unite morale de I'Empire et la dignite imperiale, dans ce
culte monotheiste ayant ete syncretisees des conceptions solaires de
toutes les religions antiques 13.
En Scythie Mineure, I'inscription la plus ancienne qui soit vouee
il Deus Invictus date du temps cle Marc Aurele (terminus antequem
169) et provient du territoirc de la cite Tropaeum Trajani. Elle a ete
mise par Annius Saturninus, centurion de la Legion XI Claudia 14 . Un
autre centurion, cette fois-ci de legio I Italica voue un autel calcaire
tn hon07'em Soli Invicto, a la proximite de la mcme cite (peut-etre
meme dans la cite?) 15. De Troesntis provient une tro:isieme inscription.
vouee it Sol, au-dessus de celle-ci etant aussi l'image d'une tete rayon-
nante 16. Mais plus commentee et plus connue entre les monuments
l'apportes au culte solaire - et, cette fois-ci, au culte imperial, est I'in-
sCl'iption de Salsovia, datee en 322 ct vouee a Detls Sancttls Sol 17.
() CL Daremberg-Saglio, Dictionnaire, pp. 1383-1384: "Mais on trouve, il
cote du dieu pcrse, un Sol inv"ictus Elagabal, un Sol invictus Malachbel et meme
un Sol i1ll;ictus Serapis, et Sabazius, transforme en gEmie heliaque, prend le nom
de SallctllS invictus Sabazius. Ainsi Sol invictus est une designation generale qui
embrasse toutes les divinites orientales considcrees comme solaires par les theolo-
giens de l"Empire" ; Fr. Cumont, Les My steres, p. 82: R. Vulpe, op. cit., p. 232.
10 Sol et Mithra ctaient arrives il se con(ondre et s'etai cnt propages assez
largement mais il y avait encore assez de divinites solaires loeales. L'acte d'Elagabal
a ete violent justement pour avoir essaye d'imposer un culte local (eL el la note
suivante) .
11 Dar"emberg-Saglio. Dicti.o"/lnaire, p. 138 3; Fr. Cumont, Les Mysteres, p. 157:
.,Elagabal a reclame POUl" san Baal d·Emese la suprematie sur tout le pantheon
oal"en".
. 12 FI'. Cumont. Les My steres, p. 157.
13 FI". Cumont. Les Mysteres, p. 157; E. \Vil1, Le relie f cultuel gn?co-romain,
pp. 278-279; R. Vulpe dans D/D, IT, p. 277.
14. C/L, III, S 7-183. Une ara decauverte o. Pietreni, pres d'Adamclisi: .. Deal
int:ictol pro salu(te)/ imp(eratol'is) M. Ant(onini) Veri An.n.ius/ Saturninusl (cen-
t ario) leg(iollis) Xl C/(aud.iae)/ '/;(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito)" .. Fr. Curmont. Textes
et Monuments, IT, p. 130; E. Bujor, dans SCIV, IV, 3-4, 1953, pp. 780-791; R. Vulpe
da ns DlD. lf, p. 163.
15 ClL, III. 12408. Autel en calcaire decouvert a Adamclisi: ,.In hon(ol·em)
cl(omus) d(ivinae)/ SO[lji invicto/ sacrum/ Q. Lucilius/ Pis[ci]nus (centurio) j leg(ionis)
1 Ital(icae){ v (otum) s(olvit) l(ibens) m(erito)" .. Gr. G. Tocilesl"u, Arch. Epigr. Mitth.
Ost., t . XVII, 1894. p. 103; Fr. Cumont, Texte s et Monuments, II, p. 470.
16 C/L, nI, 6165. Tete aux rayons, el inscription: ,,[S]oli 20 ..." ; Fr. Cumont,
Textes et Monum.eats, rI. p. 130 .
.17 L'insc:ription indique que, sur ordre de l'empereur Licinius et de son fils
Caesar Licinianus Licinius, les troupes du cnmp de Salsovia, sous la cond uite de
leul' ch ef (praepositusJ, devl'aient, le 18 novembre de chnque annce, hon orer le
,.Saint Dieu Soleil" par des prieres, des libations et des offrandes d'encens et de
cierges: "Oei Sancti Solis simlllacTttm consec1"GLum die Xiiii Kalendas Decem.-
90 z. CQVACEF. AL. BARNEA

Reprenan t les considerations plus haut faites, nous remarquons que

les etapes et les aspects principaux du culte solaire sont reprcsentes en
Dobroudja par le syncre!ismc ' Sol-Mithm et par la superposition du
culte imperial sur le culte solaire plus ancien, Qui plus est, un autel
recemment decouvert pres de la localite de Fîntîna' Mare (l'ancien Baş­
punar), commune d'Independenţa, distTict de Constantza, se rapporte
toujours il la tendance syncretique, autour du culte solaire 1S, (Fig. 1),
L'autel, an ep'igraph ique, construit en calcaire blanc et dur, a yant
les dimensions : hauteur - 0,740 m; largeun a la base - 0,480 m; 1a1'-
geur de la corniche - 0,585 m; grosseur - 0,340 m (il la basc) e t
0,530 m (la comiche), presente, sur la corniche deux acroteres enca-
drant chacun une pomme de pin, Immediatement au-dessous de la cor-
nlche se trouve le buste - fi. °la toge serree il : droite et flottant â gau-
che - d'un enfant il la tete couronnee d 'une aureole formee de 14
rayons. Deux tetes ele boeuf simetriquement si'tuees d'un câte et de l'au-
tre du buste tiennent, avec les cornes du câte de finterieur, une gui r -
land,;' de feuilles d e laurier qu'i passe par- dessous le buste (Fig, 2), D ne
brisure a detruit une partie de la corniche, au-des sus de la protome
bovine du câte droit et sa corne gauche. La brisure ne paraît pas etre
provoquee il dessein bien qu'el1e donne, ci premiere vue, l'impression
du commencement de la sculpture d'une croix typique pour le VI-eme
slecle apT. J .-C. L'autel presente encore une brisure acc:identelJe au-
des sus de la corniche et la. partie infcrieure, bien que brisee, semblel ne
pas avoir ete fa~onnee des le d ebut, de meme que la. par tie opposee aU
relief.
A remarquer que, au momen t de la decouverte, l 'autel avait 611-
core, ă la partie inferieure, el la base, des traces de mortier avec de ~a
brique pilee, c'irconstance qui supposerait sa fixation sur un sode ou
moins probablement, sa reutilisation dans une construction de la fin du
III-eme siecle apr. J,-C. ou bien des siecles IV- VI.
La presence des deux pommes de pin sur la corniche nous d eter-
mine d'interpreter, des le debut, notre 'au tel en t ant que monument
funeraire, vu la sign:ifieatjon des dellx fruits comme symbole de l'im-
mortalite dans l'art funeraire 19. Les pr:otomes bovines (non pas buc-

bres; debet singulis annis Jusso sacro Dominomm Licit~i Augusti et Licini CaeSQrÎs
ture, cereis et pTofusionibus eodem die a praeposito et v exillatione in castris Sal-
soviensibus agentibus exorari; Valerius Romulus, vir perfect'issimus, dux, secu tus
jussionem describsit" ,. Cf. C. Moisil dans Convorbiri literare, XXXIX , 1905, p. 565 ;
V. Pârvan, Salsovia, Bucureşti, 1906, p. 27 et suiv. ; R. Vulpe, Histoire ancienne de
la Dobroudja, p. 296 ; L Bamea, Inscriptions chTetiennes de: la SC1-Jth'ie Mineure, da n s
Dacia, NS, I, 1957, pp. 278-279; R. Vulpe et 1. Barnea dans DI D, II, pp. 277, 383,
397, 506; D. M. Pippidi, Studii de ist. a r elig., pp. 299-301; R. Vulpe, Note de
istorie tomitană, dans Pontica, II, Constanţa, 1960. p. 168.
18 L'autel a ete trouvc a la fontaine publique de Fîntîna Mare. par Mocanu
Dumitru, engage du Musee, et transporte it Adamclisi, ensuite il. Constantza. A
present, la plece est exposee devant le lapidarium de l'Edifice a mosai"que. I nv.
20460. Selon les relations d'un habitant de Fîntîna Mare, la piece avait ete inî-
tiellement trouvee dans un tumulus turc.
19 Fr. Cumont, Recherches sur le symbolisme junera'ire des Romains, Paris,
1966, p. 219.
CONT RID U TION .=\ L'ET UDE DU CL:LTE DE SOL·!-.'lITHH A 9i

.> , .>
•

Fi g, 1

ranes) qui encadrent le buste ains i.,,\lye la guidande de feu illes de lau-
rier qu'elles soutiennent, le to~'une execution assez sommaire,
presentent un interet particulier poul' la symbolique dans l'a,.t romain
provincial. Si la presence de la guirlande est un fait habituel pour un
autel' funeraire, les protomes bovines sont une prcsence plus rare. Deux
des 43 sarcophages de Dobroudja decrits et commentes da ns un cata-
logue recent 20 ont ele telles reprcsentations , elans eles contextes diffc-
rents. Qui' plus est, il y a. jusqu'ă celui-ci, encore deux autels funerai-
res en Dobroud ja, un provenant de Histria, decor'; d e bucranes (?) -
plut6t toujours de protom es bovines - soutenant une guirlande 21 et
un autre, cylindrique, de provenience inconnue, date au II-eme siecle

ZO M, Alexandrescu, Les sarcophages 1'o mains de DOllb1'Olldja, da ns RBSEE,

VII T, 2, 1970, pp. 269-318, cat. no, 1 eb no, 27.
21 G, BOI'denache, Histria aUa luce del suo materiale scultoreo, dans Dacia,
)/$, V, 19GI, p. 210. f ig. 27.
92 Z. CQVACEF. AL. BAR NE A

apr. J.-c., portant une breve inscription grecgue, aus-dessous de laguel1e

d eux tetes de taureau sontiennent un'e guirlande et une pomme de pin n,
En ce qui concerne le buste aure-ole, n otre tendance initiale etait
de le lier directement au culte du solei l, ateste en Scythie i\lincure,
jusgu'il present grâce aux guatre monuments mentionnes plus haut"~
auxquels s'ajoutent, mais sous un autre aspect, les reliefs fun eraires au
motif des paumes haussees 2/,.

Fig. 2

Les pommes de pin, les protomes bovines, la guirlande gui entoure

le buste - toutes sant des attributs d'un monument funeraire. De cette
maniere il est peu proba bie gue le buste aureole sera it une represen-
tation Iiee directement au culte du solei!, en quel cas, hab'ituellement,
conform ement ă la tradition, l'aureole appara îtrait avcc sept rayons. Le
buste appartient plut6t il un defunt dant la tCle est entouree par une
aureole 2:> et non par une couronne solaire. Le defunt pa::ait ctre 'un

:!:? Gr. G. Tocilescu, Monumente scuJ pLw'ale şi epigrafice, I , B uc ureşti, 1902,

p. 404 et suiv., nc. B7.
23 Il semble Que le nombre en a augmentc el'un et nous tenons el remercier ,
de cette maniere cgalement, M. N. Gostar qui nous a informe que , ensemble avec
M. C. Iconomu, il avait trouve il Hu ş i un autel voue ~) Illvict u s Sacrus par
Nîkephoros pro Gemino; il paraît que l'autel pro\"ien t de Barbo ş i sinon du ter-
ri toire de la Dobroudja meme.
24 Gr. G. Tocilescu. op. cit .. pp. 436-443. no. 03; D. M. Pippidi. Studii de
ist. a relig .. pp. 206-217, pl. XXTT I-XXrV, \"oir aussi la bibliographie.
25 FI'. Cumont, Recherches. p. -:122. note 2.
CONTRIBUTION A L'tT U DE D U e U L TE DE SOL - l\ !fTHR,-\ 93

enfant, tant conformement a l'aspect de la figure sculptee en pierre

qu'au fait que pau l' 'l_Wp O~ la couronne aux rayons - symbole de
l'immortalit6 - est reconnue comme une presence frequente 2,6, "Ces
ăU)po~ ne pouvaient etre immediatement admis parm'i les' defunts mais
ils etaient obligc.s de mener une vie intermediaire, jusqu'ă l'âge qu'ils
auraient atteint s'il n'etai'e nt pas morts prematurement" 27. r\insi le re-
lief peut etre rapporte il l'eschatologie luni-solaire, en vertu de laquelle
l'enfant defunt vivrai t apres la mort prematuree sur la lune, domaine
,des justes, en attendant que, apres l'accomplissement de l'âge (que le
destin l ui a accorde mais qu'iL n'a pas attein t), il monte au soleil 28
L'autel dant anepigraphique, les possibilites de datation se resu-
ment aux crHeres sty1'i stiques et de symbolique, en quel sens nous ne
·croyons pas qu'une datation plus ancienne que le t r oisieme siecle apr_
J .-C. soit possible.
Une attestat ion interessante du syncretisme Sol-Mithra , â laquelle
s'ajoutent aussi des elements appartenant fi. d'autres cultes ayant eu des
'traces communes, est une gemme, decouverte ces dernieres annees â
Tomi 2" (Fig. 3).
S'ur la gemme, de forme ovale, est representee la figure maj es-
tueuse d'un e divinite masculin e qui se tient debout sur un sade <'troit
·et plat sous lequel il y a six lignes, lcgerement inclin ees, t rois de chaque
cote, En dessous, et au premier plan il y a un sel'pent courbe en demi-
·cercle vers les pieds du person nage, la te te vers le câte droit. La d ivi-
n ite porte sur la tele un haut calathos, aux rayons - trois de chaque
cote, Aux epaules il y a deux longues ailes, representees schematique-
ment, en position horizontale. A gauche, en bas, derri er e le p erson-
n age, 1 0n voit le mauteau : en quelques ligQes, tres legerement nuan-
1

cees. le vetement est esqu isse. La figure est faite. de meme, tres som-
m airemen t.
De sa main droite, le personnage tient un fouet, en s'appuyant â
la fois Sur une lance. Dispose symetl'iquement par rapport il la lan ce
·et tou jours verticalement, il y a un sceptre, auquel il s'appuie de sa
main gauche. Vers la marge de la gemme, il y a un palmier.
Parmi l es symboles representes sur la gemme, la plupart en sont
·des attributs del Sol: la cou ronne de ra yo ns 30, le fou et, la lance, le pal-
mIer e t le man teau, Les ailes a l'epaule, le sceptre et le serpent sant
·des attributs de Genius Mith,.iac1ls. On attribue il Jupite,. Heliopolita-
nus le calathos mais cgalement le fouet et la couronne de rayons 31.

:!IOIb idem. p. 482; pour a.Ul?Ot, p, 2-l-l, -:165.

'lÎ I bi.dem, p. 244.
'18 Ibidem. lieu cite.
Z!) Decouverte il C ons tanţa en 1964, SUl' la chaussce du por t, dans un cave-au.
Tnv. 4938. Dimensions : ha u te ur: 0, 110 m; largcur; 0,080 m; gross, :' 0,020 m. Tra-
'vaill e e e n jaspe vert.
.'10 D'habitud e, la couronne que porte Sol a sept rayOns. Nous croyons que
su r notre gemme il y en a si x, seul eme nt, <:1 ca use d u haut calathos qui, EI ce
·t] u'il parait. a couver t le septieme rayon (qui de fait est tres peu v jsible).
31 Pour les attr ibu ts des divinites eL R.. Cagnat - V , Ch apot, Manuel
,(tATcheologie 1·om aine, I, Paris. ] 917, pp. 4 G7 ~47 5 ,
 Z, CQVACEF', AL. B.-\RNE A

La preponderance des elements simboliques hes au culte solaire:\1

nous determin e El considerer que la divinite representee sur la gemme
est Sol qui, dans ce cas, a egalenîent adopte des element s caracteristi-
ques il d'autres divinites. La taille soigneusement faite de la piene,

d'un cote, et le degre, du sy n cretisme, pas encore suffisamment selectiI,

de l'a'Utre, n01..18 conduisent Ei une datation non pas plus t ardi ve que les
siecles II- III apr. J.-C.33 .

Les monuments que nOllS, avons presentes ici, conn1..1S depuis long-
temps - ou bien constit uant des dec:ouvertes plus r ecentes, for m ent

~~ Le soc1 e ou se tien t le personnage l'eprcsenie sans doute le globe. Cf.

}'"r. J. Vermaseren. Mith ra, ce dieu mysteri,eux, p. 107 : ,.le globe et le f ouet
reprcsentent le conception 50laire et le serpent l'cternite".
:"!;] Le caveau ou a de trouvce .la gemme est date sel on u ne monnaie an-
ionini enne de l'cpoque de Probus, e mise el Saerdica en 277, IV- eme e missio n
(Pin k ).
COi\TRIBUTION Ă L·J::TUDE DU CULTE DE: SOL-i\IIlTHRA 95

une image assez complexe de la presence en Scythie lvlincurc du culte

solaire qui, dans chacun des cas, ne pou rait pas etre considere indepen-
damment. Ceei puisque tous les monuments dant an a discute ici s'ex-
pliquent non pas par eux -memes mais en tant que moments d"une evo-
lution de culture spirituelle, evolution commune pour une large partie
de !'Empirc. Ce que de\'ient typique pour la province de Scythia Minor
n"est past le syncretisme en soi-me-me concentre autour des cultes 50-
laires n1ais la forme particuliere que ce syncretisme revl't en cer-
tains cas pour lesquels an ne peu! pas trouvcr d'analogies dans d'autr e
part ies de !'E:mpire.
 M.BUCOVALĂ

MEDALIOANE CERAMICE DESCOPERITE ÎNTR-UN MORMÎNT

DE EPOCA ROMANA LA TOMIS

Puţinele rinduri de faţă sint destinate a prezenta o interesantă

descoperire făcută de asemenea, cu prilejul unor lucrări edili tare în ora-
şul Constanţa. Este vorba de descoperirea a trei prese ceram'ice, ce fă­
ceau parte din inventarul unui mormint apărut într-una din necropolele
de nord-vest ale vechiului Tomis, într-un punct situat la întretăierea
actualelor străzi Ştefan cell\lare şi 1. Gh. Duca.
Din păcate, săpătura a distrus aproape in intregime mormintul
respectiv; s-a putut stabili doar faptul că ritul era de inhumaţie , orien-
tarea scheletul'ui era est-vest, iar groapa fusese săpată la adincimea de
- 1,65 m. Singurele obiecte recuperate din inventarul funerar sint trei
medalioane ceramice, pe care le vom prezenta mai jos, fără a putea pre-
ciza dacă acestea erau însoţite de alte materiale.
1. Medalion foliform, lipit, întreg, (fig. 1). Inv. 12689 - lungime
0,116 m, lăţimea maximă 0,075 m, grosime 0,007 m. Ceramică roşie că­
rămizie, de bună calitate, uşoară, bine arsă , acoperită de angobă roşia­
tică, ceva mai deschisă Ia culoare pe spate. Acesta este simplu, bine
netezit şi uşor albiat.
Faţa reprez intă o frunză stilizată, care păstrează elementele prin-
cipale ale configuraţiei acesteia. Mijlocul ei este ocupat de o frunză de
acant, stilizată, al că rei centru (linie mediană) are ca punct de plecare
orificiul de agăţat. Marginea propriu-zisă a medalionului, uşor înălţată
şi rotunjită, focmează o bordură de care se lipesc alte motive stilizate,
dantela te, realizate la vîrf prin puncte excizate, respectind formatul
unei frunze. Intre acestea şi frunza de acant, ce ocupă locul nervurii
centrale, apar motive şănţuite, uşor curbate, asemănătoare cu frunze de
lotus. Asemeni marginii de lingă codiţa uner frunze obişnuite, părţile
laterale orificiului de prindere sint intens "ridate". Cît despre orificiul
98 M. B U CO VAL A

de prindere, acesta este mai mare la faţa principală, dovedind cert fap-
tul că medal'ionul a fost purtat sau agăţat.
2. Medalion cu motive vegetale stilizate (fig. 2). Lipit, virful rupt,
zgiri eturi pe alocuri. Inv. 12688 - lungime 0,109 m, lăţimea maximă
0,069 m, grosime 0,006 m. Argil ă roşie cărămizie, densă şi uşoară, bine
arsă, acop e rită cu angobă roşie uniformă.

Fig. 1. Medalio n foliform, î ntreg. Fig. 2. IvIedalion foliform, cu vîrful rupt.

Inv. 12.689 - lung. 0, 116 m, lat. 0,075 m, Inv. 12.688 -lung. 0, 109 ro, lat, 0,069 m ,
gros. 0,07 m. gros . 0,000 m.

Atît ca formă, cît şi ca ornamentare, cel de al doilea medalion este

identic cu preredentul. Spatele, bine netezit şi lustruit, este uşor albiat.
Ornamentele de pe faţă apar însă mai estompate, datorită atit tiparu-
lui mai uzat, cît şi finisării, mult mai neglijente în raport cu aceea a
primului exemplar. Sînt mai puţin vizibile deci, atît marginile frunzei
de acant ce ţine locul nervurei mediane, cît şi cele două margini pro-
priu-zise, care dau în f inal impresia a d ou ă frunze suprapuse, cea de
jos fiind mai lată. Finisa.rea mult mai nea tentă este dovedită de faptul
că punctele în relief care> prin exciz'ie dau jmpresia de "şnur" a margi-
nii, cît şi nota puternică de separaţie între cele două frunze suprapus e~
MEDALIOANE CERAMICE DESCOPERlTE LA TOM IS 09

sint la acest ex emplar în nu măr i ncomparabil mai mare, datorită n e-

ate nţiei lucrătorului.
3. Cel de al t r eilea exemplar este şi cel mai inter esant, datorită
scenelor sale figura te (fig. 3). Inv. 12687 - lungime 0,11 m, lă ţim e
maximă 0,069 m, gros'ime 0,008 m. C eramică ro şie-cărămizie, densă şi
uşoară. Urme de uzur ă pe alocuri, spart lateral în momentul descope-

21w;; j C/7J.

Fig. 3. Medalion f igurat - oscilla . Fig. 4. Acel aşi medalion.

Inv. 12.687 -lung. 0, 11 m, lat. 0,069 m,
gros. 0,008 m .

ririi. Angobă roş ie, destul de unifo rmă, păgubită Într-o porţiune semi-
CÎr.culară, sus, din fabricaţie sau datorită unei arderi secundare. Spatele,
uşor albiat, netezit cu îngrijire. Pe faţă (delimitată -de o margine sim-
plă , în relief), apare o scenă figurată, dispusă în două registre. Cel su-
perior este format de o scenă clasică de pescuit. într-o barcă simplă,
scundă, sînt figuraţi doi oameni, doi pescari, surprinşi în plină activi-
tate. La partea dinapoi, tlnul din ei, aşezat pe bancă,. ţi ne o mî nă în sus
(cel mai probabil, desigur, pentru a ţine vîsla, care nu apare însă clar,
în orice caz într-o poziţie Ce asigură ech ilibrul bă rcii) , În t imp ce 'la
100 M. BUCOVALA

provă este redat celălalt, rtdicat în pIcIOare, absorbit de 111UnCa pe care

o execută, cu spatele arcuit; mîna stî ngă, depărtată de corp, îndreptată
spre pupa bărcii, sugerează efortul de a scoate din apă ceva, iar dreap-
ta, lăsată în jos, către apă , la nivelul provei, ţine în pumn o ustensilă
de pescuit, ieşită din apă şi aflată pe punctul de a fi trasă cu totul în
barcă.
Registrul inferior comportă de fapt două motive diferite, aparent
fără legătură directă' între ele. Primul, realizat exact sub barca din cîmpul

AI\IV>.. .,.,.,...,. • . _ . -.- .- ' ~-~

Iv~~ \AMI ~ ~~ ...",.~

\IWIo'\o\~'" vvw""" ~ ~ ~ /"..,-__r'

' " \MM

~""""""""
'-i!tr..,v ;.,.#~ ~
.., ...._Z _ '4' 1

Fi g. 5. Scen ă pe pescuit realizată pc un paviment mozaicat descoperit

în Tunis (Suza).

superior, î nfăţişează un om într-o pozi ţi e de lucru, de asemenea

stînd aşezat, cu mîinile îndoite din cot, în faţă, în care ţine ceva; po-
z iţia umerilor şi 18 capului, aplecat pentru a urmări lucrul respectiv,
întăreşte impresia că individul se află în plină act ivitate. Cel de-al doi-
lea subiect reprezintă doi peşti mari, plasaţi (în poziţie verticală) de-o
parte şi de alta a personajului, puţin su~ barcă, la o înălţime care vrea
să sugereze că tocmai ei formează obiectul acţiunii celor doi pescari.

Pentru descifrarea tîlcului ascuns al acestor reprezentări, am re-

curs la co mparaţii care ne-au permis descifrarea cîtorva din variatele
:Şi interesantele aspecte pe care scenele cu pricina le; ridică în faţa noas-
tră. In primul rînd, scena de pescu it îşi găseşte asemănarea - mergînd
MEDALIOANE CERA),[lCE DESCOPERITE LA TO),IIS 101

pînă la identitate -; cu o scenă reali z ată pe un paviment mozaicat, des-

coperit în Africa de Nord (Tunis), la Suza (fig . 4) şi datat in sec. III e.n-'
Pe baza acesteia se poate avansa ipoteza că şi în scen a de pe meda-
Iionul to mi tan, ustensila de pescu it folos i tă consta dintr-o sfoară sau
funie mai lungă decareseataşau, la intervale mai mici sau mai ·mari ,
un gen de "săcu l eţe" din sfoară impletită, dispuse cu gura - mai s trîm-
tă -- în jos ~i din care od ată in t ra ţ i, p eşti i nu mai puteau ieşi. De ase-
menea, deşi tipul de b arcă dife ră, în cazul ele faţă , cele s imple, aproape
plate, cu prova ceva mai înălţa tă, din care un ex emplar apare în me-
dalionul de la Tomis, sint prezente în multe alte mozaicuri tunisiene şi
cunoscute sub numele de "ratis" sau "schedia" 2. In ceea ce priveşte
reprezentările din cîmpul inferior, mai exact cei doi peşti, amintim că
o sc enă asemănă toare este reali z ată pe o gemă d esco perită la Romula
(Reşca) in care apar doi peşti in poziţie verti cală , plasaţi s imetric în să
în cîmpurile laterale ale unei "cruci" excizate :1. Da că scena respecti v ă ,
diferă în să de cea care constituie obiectul interesulU"i nostru expres prin
amănunte ce pot fi atribuite şi conce pţiei de fond, nu numai unor mo-
dalită ţi de lucru specifice, mult mai apropiată de subiectul n ostru este
imaginea oferită de reversul unei monez·i descoperi te în Oltenia, aflate
acum în cabinetul numisma tic al Inst itutului de arheologie din Bucu-
reşti, m onedă emisă de oraşul Biz anţ în timpul împăratului Traian q.
Dealtminteri cei dai peşti, aproape identici cu cei din scena de pe mc-
dalion, apar numai pe monedele din Biz anţ, în epoca imperială, în p u-
ţi ne exemplare şi se poate considera ch iar că în tr-un fel şi n1ă c ar pen-
tru o anume peri oadă, ei reprezentau ch iar simbolul oraşului 5.
Din pă ca te, pînă în prezent nici-o raportare d ocu mentară nu ne-a
ajutat să descifrăm secretul personajului reprezentat in poziţie de lucru ,
în cimpul inferior ti.

1 L. Fou ch er, Navi.res et bal"ques ji gur€s sur des mosaiques dr1cOtwe,·tes a

SOllsse et atlx en.virolts, In stitut National d'archcologie e t arts, Mus6e Alaoui,
Tu nis, 1957, p. 3G-38.
2 Idem.
3 P. Diaconu, O "ge nul" de sco pel" ită la ROlUula. Studii şi cerc e tări de nu-
mismaiică, \"01. IV, Edit. Academia B.S.R.. Bucureşti. HIBa, p. 279. Autorul consideră
că respectiva ge rn ă (produs foarte probabil al ,.industriei" locale ce a continuat
in epoca romană pînă către sfîrşitul secolului al III-lea) nu are caracter creştin.
!, D. Milrea, Decouvertes rccefltes et plus an.ciennes de monnaies antiques
et byzafttiftes en Roumaftie, Dacia, N .S., XI, 1968, Edit. Academia R.S. R., Bucureşti,
p. 387.
5 Edith Schone rt>-Geiss, Die MUllzpragzmg von Byzantion, Berlin , t. 1. 1970,
p. 75-77; II, 1972, p. 33 şi urm. Informaţie datora lă tov. profesor Bucur Mitrea,
căruia .ii mulţu mim călduro s pentru lămuririle suplimentare acorda te.
G Una din jpoteze, ca re ar elucida problema acestui personaj, privit în co-
nexiune cu celelalte reprezentări din med alion, ar putea fi faptul că scena figurată
s-ar referi la un prototip reluat şi de iconografia c re şt ină şi relatat şi în Noul
Testament. E vorba de cei doi fraţi Iacob şi Ioan cUI'e pesc uiesc în bar că în timp
ce tatăl lor Zevedeu (sau Zevedei) stă pe ţărm reparindu -ş i mreaja.
102 l\'I. BUCQVALA

Oricum ar f i, atit ca fond cît şi ca formă , m edalioanele ceramice de

la T omis constit uie, în stadi'Ul actual al documen tării noastr e, apariţii
lUlice în ţara noastră "
Îni ceea ce pri veşte r olul lor practic, c redem că cele trei medalioa-
ne, lucrate c u a jutorul tiparelor, pot fi t r ecute, cel mai degrabă, în ca-
tegoria aşa numitelor "oscilla" 8, lucru în tări t şi de f apttll că ele au,
fără îndoială, un caracter magica - religios, fiind folosite de posesorul lor
dre pt talisman . (Ele se puteau purta fie izolat, fie toate trei atît la gît,
cît ş i cu ajutorul unor inele, prinse de fibule, ca podoabe pur vesti-
mentare). De asemen ea, nu t r ebuie neglijată nici posibilitatea păstră­
rii lor în casă, pe lîn gă altarul cuvenit, menit în. concepţia stăpînului
gospodăriei , a-i aduce noroc în practica ziln'ică a meseriei de pescar.
Ca datare, deşi contextul lipseşte, din nefericire, pe baza facturii
materialului sîntem inclinaţi să atribuim cele trei medalioane - oscilla
perioadei de sfîrşit a secolului I - începutul secolului II e.n.
Calitatea superioară a materialului şi execuţiei pot constitui, în
acelaşi timp, puncte de sprijin pentru ipoteza ajungerii lor aici ca obiec-
te de import, lucru întărit , măcar pînă la a ceastă dată, de caracterul
unic al descoperirjj, d ar in stadiul actual al inforrnării noastre este greu
ele stabilit dacă acestea sînt prod use ale unui atelien din Bi z an ţ sau pro-
vin din ateliere itali ce, care în epoca imperială timpurie, constituiau,
-cum bine ştim , furnizoarele cele mai asidue de obiecte şi ustensile pe
cît d e diferite ca mate rial, pe atît de reuşite meşteşugăresc, pentru ma-
rea majoritate a provinciilor imperiului .
in acest caz, dacă datarea medalioanelor - oscilla se verifică, ipo-
teza mai vecile potrivit căreia in cadrul necropolelor tomitane, sectorul
încadrat între actualele străz i I. Gh. Duca, Jupiter şi B-dul Republicii
ar f i fost folosit în mod predilect pentru înmormîn tă ri în epoca romană
t impurie, ar primi LIn argument în plus D.

7 Numai ca problema de tand. putem aminti cele nouă ex voto-uri anatomice

din lut ars, aflate în patrimoniuL Muzeului de Istorie din Cluj , dar se ştie clar că
acelea provin din o raşul etrusc Veii şi datează. probabil, din anul 396 î.e.n . (Dr.
E. C r îşan, Ex v oto-tai anatomice de la Veii în , Mtt zcttl de Istorie Cluj, Acta Muse i
N apocensis, VII. Cluj, 1070, p. 489). Se cun o aşte de asemenea, un medalion cerami c
'Circular, de mici dimensiuni (diam. 0,046 ro) ayind bustul unei divinităţi în relief,
care se purta probabil prins pe r ochie. găsit într-un mormînt în turnul datat In
sec. II î.e.n. (P . Alexandrescu , Necropoia tU1nulan[ de la Histria, Histria IL Edit.
Academiei RS.R., Bucureşti. 1966, p . 192, XXVI 20. în Anglia, la Corbridge
(Corstopitum), s-a găsit un tipar cer-am ic pentru m edalioane reprezentind o divi-
nitate celtică (Taneis sau Tanasus), m edalion ce se aplica însă pe pereţii vaselor
(J.lVI .C. Toynbee, A 1·t in Roman Britain, Phaidon, London, 1963, p. 191, nI". ca-
talog 161..
S Este v orba de piese-medalion lucrate din diverse materiale legate mai ales
de cu ltul lui Bacchus. socotit originar din Atîta. şi răspîndi te ulterior in lumea
romană odată cu numeroasele manifestări atribuite aceleiaşi divinităţi. ce se atîrnau
mai ales in crengile pomilor aflaţi pe locul sărbătoririi (Daremberg-Saglio, Dictia/?-
naire des ant"iquit es gl"ecques el, Tomaines, Paris, p. 257).
9 M. Bucovală, Noi morminte de epocâ romal/il t.impurie la Tomis, Pontiee 1,
HJG8, pp. 270 şi 303, cu harta respe c ti vă.
MEDA.LIOANE CERAi'.'!ICE DESC OPERITE LA TOMI S 103

MEDAILLONS CERAMIQUES DECOUVERTS DANS UN TOMBEAU

D'EPOQUE ROMAINE ATOMI

Resume
L'auteur presente trois m eda illons ceramiques decouverts dans un tombeau
d'inhumation, etant ol'iente est-ou est, de la necropole d u nord-auest de l'ancien ne
·Tomi.
Toutcs ces trois pieces ont forme de feuilie et ont un or ifi cc <'1 acro-cher,
1..1s0, ce qui de-note qu'on Jes a utilisces,
Elles sont executees a raide du mauIe, en ceram ique rouge, nuance brique,
de bonne qualitc, dense, legere, cou\'er te d'engobe rouge . Deux erentre clles. iden-
·tiques, sant ornementees de matifs styliscs dant on peut remarquer des feuilles
d'acanth e et de lotus. Le troisii;!;me en est ornerrente de figures en relief, de la
fUGon suiyante: dans la panie supcrieure, une scene de peche classique (deux
indiddus dans une barque, run au x rames, l"aulre sur le point de lirer un filet (le
peche); 1 e registre inferieur en presente un homme dans une position incerta ine
de tI'avai! (il tient quelque cbose dans ses mains pliees). Les deu x scenes sant
'encad rees par l'image de deux grands poissons, reprcsentcs en posilion verticale,
Şelon les qualites techniques. les m6daillons dalent. n la fin du I-er siecle_ - JI -eme
siecle n.e.e.
Conformement ~l ropinion de l"autellr, ii s'agit des soi-disant "oscilla",
pl'ieces rapportces aux anciens cultes bachiques, d ·Atiq lle, tranSmis ulteri eureme nt
dans le monde romain egalement, de petites pieces, faites de divers matcriaux
(du bois, au debut , ensuite de la ceramique ou du metal), suspendues d 'habitude
au x arbres fi. l'occasion de la fete du dieu, ;;\ l"endroit ele la ceremonie meme.
L'usage eYident de l"orifice a suspendre ch~note que les trois meda illons ont etc
soit gardes it la maison ou dans les temples, soit portes par leUl" possesseu e m eme,
pendani la vie. eno guise de talisman, pour le pn:sen-er des malheurs, Uniques dans
notre pays jusqu'w cette date. ils seraient arrives a Tomi sur la voie des echanges
commerciau x (~\ l'epoque, apparaissent sur les monnaies de Byzance, en guise de
,s,\-mbole de la viUe, deu x poissons identiques a ceux du medaillon et les at&liers
italiques sont les plus assidus fournisseurs de ccramique de bonne q uali te, ainsi,
'1ue erautres mnrchandises superieures).
 !\, ARICESCU

NOTA DESPRE INSCRIPŢIA LUI HELIUS

DESCOPERITA LA TOPOLOGU

Printre inscripţiile latine din Dobrogea de curînd publicate 1, se

află şi un fragment de altar funerar 2, descoperit cu cîţiva an'i în urmă
la marginea comunei Topologu (judeţul Tulcea), unde se găsesc urmele
unei aşezări romane 3. Monumentul, pus în legătură cu alte documente
epigrafice, poate prilejui 'un comentariu mai amplu decît cel făcut de
editorul său,
Din altarul funerar se păs trează partea! din mijloc, cu ultimele rîn-
dw'j ale iscr'ipţiei 4 (fig, 1) :

FIDIVS
HELIVS
DOMO
AMVRIO
VIVOSI
BI
F C

1 V. H. Bauman, Note epigrajice, în SCIV, 2~. 1971, 4, p . 507 .

2 Editorul, la descrierea monumenLului, il numeşte "altar votiv" (p. 597), dar
ta explicaţia figurilor (p. 509, 600), îl denumeşte corect.
3 In aceste părţi, a existat un important centru de locuire în epoca romană.
I n ap ropiere de Topologu, la Sîmbăta Nouă, au fost descoperite numeroase vestigii,
printre care şi Un număr mare de opait,e, provenite. se pare. dintr-un atelier local.
Materialele se află în depozitul Muzeului de arheologie din Constanţa, fiind inedite.
Opaiţele sînt menţionate de C. Iconomu 1n catalogu l Opai.ţe gTeco-romane, Muzeul
de arheologi e Constanta, ]967, nI'. 326-328, 370-372, 537-538, 561, făcîndu-se în-
cadrarea lor tipologică, fă ră precizarea c ondiţiilor de descoperire.
,. Altarul a fost anume spart din antichitate pentru a fi refolosit, iar blocul
rezultat poartă urmel e sistemului de in cad rare în c onstru cţia unui zid.
\06 A. ARrCESCU

Fig. 1

Lipsesc primele două rînduri ale inscripţiei, care conţineau: pri-

mul, invocaţia D(is) M(al1ib!ls), iar al doilea, eventual praenomen-ul
prescw-tat şi sigur în cepu tul l1omen-ului celui care a r idicat altarul fiind
încă în viaţă.
Scrierea îngrij i tă şi spatioasă, fără ligaturi, literele cu apices, ega-
le in î nălţime (8- 9 cm), în afară de cele din ultimul rînd , care sînt du-
ble, permit datarea altarului pentru timpul domniei lui I-ladrian sau,
cel mai tîrziu, pentru vremea lui Anton inus Pius. Se poate observa si-
metria căutată a i nscr'ipţici. Rîndurile 3, 4, 6 şi 7 conţin, fiecare, cîte
şase litere; rîndul 5, situat în centrul textului, numai patru; ultimul
rind (9) ar~ n umai două litere, mai mari, care reprezintă prescurtări, la
fel ca. şi primul rind, dispărut, u nde erau scr ise, de bună seamă cu ace-
leaşi caractere, cuvintele prescurtate D(is) M(anibus); rîndul 8, format
doa.r din do uă lite re, îi corespunde rînd ul 2, care ne lipseşte, unde ar
fi putut exista de,. asemenea două litere dacă el Icon ţinea numai începu-
NOTA DESPRE INSCRIPŢIA LUI HELIUS 107

tul l1omen -ului, şi ni se pare foarte probab il ă această presupunere" deoa-

rece astfel simetria inscripţiei era perfectă, sau trei pînăI la patru litere
-dacă el conţ inea şi prescurtarea praenom,en-ului ,
Liter ele din primul rînd păstrat al inscripţiei reprezintă s fîrşitul
unui 11Q1nen ca Alfidius, Auficlius, Fufid ius sau vreun altul mai puţin
frecven t, dar dintre acestea, prin părţile noastre, nu sînt întîlnite decit
Fujidius, care apare o singură dată .J, şi flujidius, care este un nu me des-
tul de adesea întîlnit, atît în Dobrogea (C. Auficlitls SEN. la T omis 6,
. luficlia Atliia la Histl'ia " Auficlills AQ la No"iodunum "), cit şi pe teri-
toriul R. P. Bulgaria tl, De altfel, există părerea că membri ai fam'i liei
Aufidiilor ar fi detinut în secolul al II-lea concesiunea vămii de la Du-
nă rea de Jos (porton·l./.1n Tipae Thracia e) 10, In consecinţă, credem că cea
mai plausibilă intregire a ?lomen-ulu'i de pe inscripţia de care ne ocu-
păm, este [Auffidius, fapt susţinut de altfel şi de consideraţiile pe care
le vom face mai jos.
in ce priveşte cognom,en-ul, !-[elius, el este cunoscut în regiunea
noastră (Cocceills H elill s sau Elius) dintr-o inscripţie de la Ulmetum"
şi din alte două de la Capida\·a'". Originea sa elenică este neindoielnică
(CI H ),lO ' )' El poate să aparţ i nă, în cazul nostru , fie unui grec devenit
cetă ţean r om an , fie unui libert 1:1, Această presupunere di n lI rmă s-ar
părea că este susţinută ş i de alte cognom:ina în tîln ite la cei care pudau
n017wn-ul AuJiclius în aceste părţi: ' I1 p('/.XMIZ'JOC; la Bessapara 14, Au-
f idia Auita la Histria '\ C. Auficlius SEN, la Tomis, unde cognomen-ul
poate fi întregit Senex sau Senior 1G. Toate aceste nume ar putea să in-
dice originea servilă a purtătorilor ]01'. dacă le comparăm cu nwnele
llberţilor şi sclavilor din Dacia , de pildă li',

:; F.m, Popescu. Epigrap1Jische Beitrăge zw' Geschichte der Stadt Tropaeum

Trawm. în Studii clasice, 6 , 196.t, p. 193.
Il N . Costar. Monumente epigrafice inedite din l a phlari.ul Muzeultâ Tegio llal
de arheologie Dobrogea. in Studii clasice. 5, 1963. p. 305. inv. 15, sau în volumul
Noi momnnente epÎ9rCLfice din Scythia Miil or. Constanţa . 19G4. p. 83-84, 'i n\'. 15.
";' D. M. Pippidi. 171 scripţii inedite (lin lst ros. în SluciU clasice. 8. 19GG,
p. 50-51.
a r. Barnea. B. Mitrea, Sâpliturile de salvare de la Noviodumun. în Mate-
"wle ŞI cercetări arheologice, 5. IH;;!), p. -170,
'G. 1\'Iîhailo\·, 1l1Scriptioll€s Graecae in Bulgaria 1'epertae. nr. 13~9. 2109.
21 11, 2239.
10 D. Gerov, La 1'omallisalioll elllre le DallllVe et les Balcalls. in Analele
Uni\·e rsităţii d in Sofia, 5-1. 3, HJ5!J-19GO, p. 15:1-407.
11 V . Pârvan, Cel-atea Ulmetnm, 1. în ARMSJ, seri a II, 35. 1011-191 2.
p . 000-555.
I~ Gl'. Flol'escu, R. Flol'eSCll, P. Diaconu, Capiclava, 1, Bu cureşti, 1958. p, 10-1.-
105, nI". 25 - 26.
J3 Num ele de divinităţi sau derivate din acestea apar adesea ca cogllomina
ale Iiberţjlor, Cf. R. Cagnat. COlt)'s d·epi~/"aph ·ie latille f" Paris, 1914, p, 82.
jt, G. Mihailov, op. dl., nr, 1329.

1:> D, M. Pippidi. loc. cit.

1" Editorul (N. Gostal" loc. cit.) propune, in primul rînd, întregirea Sen[eca]
a cog nomen-uluî, dar admite ş i posibilitatea ca el să fi fost Se 't[€.1:] sau Sen[ior},
li Unde întîlnim numeroase exempl e de cognomina ale l ibeniloJ' pro\·enite
llin nume de divinităţi. CI'. D. Tudor, lstol'ia sclavajulll i în Vacia Uomană, 13ucu-
1.'eşti, 1957, p. 74-75, J93-19G. passim.
108 A . AR ICESClJ

Un element important al ins crip ţ iei de la Topologu îl constituie

menţi onarea d omiciliului anterior al lui Helius, d01no Al1~UTio, care n e·
indică locul unde personajul nostru a pdmit drepturile d e cetăţe ni e r o-
m, ană. Este vorba d e oraşul 'A!J..6pw'J din Phrygia 18, t ranscris într-o
formă latină mai rar întîlnită 19. Această in.dic aţie pe care ne-o dă in-
scripţia , aşa cum vo m vedea, pare să as igure, p e de o parte, în t regirea
n0111en-ului şi permite, pe de altă parte, unele consideraţii cu privire-
la originea ş i a altor posesori ai nomen-ului .ll1lficli1ls.
In primul rînd, ne a trag atenţi a două inscripţii din Thracia. Pe
una dintre ele, ce.a de la Bessapara (te1Titol'ium Phitippopolis) intilnim un
r(<1.w<;)Au<pl3w<; 'Hpo.XAW."6<;2". A doua, din teniwri1lm Pa1ltaliae (Zelinigrad),
în care este menţionată familia Aufidiilor (Uit~p Au~~o( U}') Ot%,0.)'/) este
dedicată lui 000<; uo/''' oo<;, Amîndouă documentele e pigrafice indică origi nea
g reco - orie ntală a purătorilor n om.en-ul ui Aufidius, prima, mai puţin
evident, prin cogn07nen (' I-l pay'),r.a'J6~), cea de a doua: în mod cert, prin
divinitatea căreia îi este închinată :n. Î n al doilea rînd, t rebuie luate în
consideraţie şi două dintre inscrip ţiile amintite din Dobrogea. C. Auficlius
SEN, de la Tomis a fost ofiţer sau soldat în legio V Maceclonica 23, iar
Auficlia Auita, d e la Histria, era soţia lui Ulpius Latinus 2\ veteran al
aceleiaş i legiuni 25. Cum ş tim că în veacul al II-lea cei mai mulţi militari
din legio V Macedonica era u recrutaţi din Asia Mică 2" nu putem să nu
presupunem că purtăt or ii nomen-ului AuJiclius din inscripţiile de la To-
mis şi d e la HistI-ia a r fi avut o origine microasiatică.
Făcînd l egătura cu informaţia dată de inscripţia d e la T opologu,
privind domiciliul personajului, putem bănui că A1lficlii de la Dunărea
de J os au obtinut cetătenia romană Îna'Înte de sosirea 101' în 'a ceste
locuri 2i, luînd 'numele v r'euneL p ersonalităţi i,m portante care î şi va fi d es-

J8 R. g, 1, coL 1876.
1'3 De şi rară, fo rma Amul'ium este înregistrată de dicţionare şi nu este o
g re şeală a lapicidul ui, cum crede editorul i n scri p ţi ei (V. H . Ba uman, op. cit .).
~!(f I nsc rip ţ i a de la Bessapara (G. Mihaila v, op. cit., nI'. 1329) : r(~w~) AUIflUho;
Hp~X),l O: \lOS("'€ ] 9(itr.o\J~ y.~t <;Z:1) p.a,,:, ~ry:[o\JO:; . ..
::!l G. Mi hailov, op. cit., nI'. 2111 : 0ewt u~~[O'TW ~1I{)':-: .t? Ao(;nS[w'J o(zw·J/ [... Ao] ;:.t-
$<o [, ... J
12 M. P. Nilsson, Geschichte d er griechisclIe Reiioion, 2, p. 316, 357, 55] ~
636- 640 ; R. E., IX , col. 4H--I50.
23 Textul ins cripţiei (N. Gostar , op. cit .).' [D(is) M'(anibus)] / Pom,pe ia S[abi1 / na
uÎx(it) an[n(i.s) ... ] / C(ams) Auf(idius) SEN / ... leg(ioni s V [Mac(eelonicae) ] i cOlli(u gi)
ca1'i [ssi m (ae)] / et sibi p [osu"it].
2" D. M. Pippid i, op. cit. Textul in sc loipţiei : [A1ufidia Auita / [u}itta sibi posu it.
2:; V. Pârvan, Fouilles d'H istria, in Dacia, 2. 1025. p. 225: D(is) M(anibus) /
Ulp(ius) Latinus ex sig(niJ ero) / v et(erallus) leg(ionis) V Mac(edon'icae) / 'Vixi/;; annis
LX. / Aufidia Avita, / coiux eius. heres I [pienti sS'ima, bene] / [m]erent i postât /
de suo.
:.1fl G. Fomi, Il 1'eclutame nto delle legioni da Augusta a Diocleziana, Milano-
Roma, 1953, p. 79, 184.
~i Indicatia domiciliului pe inscripţia de la Topol ogu este hotărîtoare în acest
sens, deşi in legă tură cu r. AUIflHho~ ' Hpa;y.).,~Cl\l6t; s-a făcut presup unerea că 31' fi
obţi n ut cetăt.enia în Th r acia, du pă unul dintre numele pe care le mai purta legatul
P . Iuuentius Celsus (G. Se ure, Archeolagie T /u'ace, in R. A., 24, 1926, p. 137- 172).
KOTA DESPRE INSCRIPŢIA LUI HELI US 109

făşurat activitatea în centrul Asiei ]\{ici. Toate cele cinei inscripţii la

care ne-am referit (Bessapara, Zelinigrad, Tomis, Histria, Topologu), da-
tează din secolul al II-lea şi, pe baza acestui indiciu, putem presupune
,că, de bună seamă, obţinerea dreptului de cetăţenie de către 'A ufidii
menţionaţi în ele, a avut loc către începutul acestui secol. In timpul
domniei lui Traian, în 100,'101, legatus _4ugusti pre praetore Cappadociae
et Galatiae era Aufidius V nz,ber, cunoscut din emisiunile monetare de
la! Neocaesarea 28 Credem că se poate stabili o legătură între activitatea
·acestui guvernator şi încetăţenirea greco-orientalilor cu n01nen-ul Au-
fi dillS, ca şi a foştilor militari din legio V lVlacedonica, întîlniţi în se-
colul al II-lea în Moesia şi Thracia, Pe de altă parte, această legătură
·dă mai multă certitudine întregirii nornen-ului personajului menţionat
pe inscripţia de la Topologu.
Praeno1nen-ul guvernatorului lui Traian din Asia JVIică ne este! ne-
cunoscut, nefiind indicat pe monedele care îl atestă pe Aufidius Vmber.
Dintre cele cinci inscripţii asupra cărora ne-am referi t mai sus, numai
pe două, cele de la Bessapara şi de la Tomis, se păstrea ză iniţiala prae-
n01nen-ului personajelor respective. Acest praenon1en este acelaşi pe
ambele inscripţii: ro:ws (Caius). Pe alte două inscripţii în care apare
n01nen-ul Aufidius, ambele din territoriwn Pautaliae 20, Întîlnim ini'-
ţlale de praenomina literele 1\ şi K dar personajele din aceste docu-
mente nu pr ezintă vreun indiciu de legătură cu As'Îa Mică sau poate că
. aparţhl unei generaţii' mai noi a familiei Aufidlilor, avînd Însă aceeaşi
origine. Prezenţa p:raenolnen-ului Caius pe inscripţiile de la Bessapara
'ii de la Tomis ar putea constitui un punct de reper pentru determina-
rea praenonz.en- ului lui Aufidius Vm,ber, in t impul căruia am presupus
c ă au deveni t cetăţeni' romani Aufidii veniţi din Asia TVIică În Balcani
::;;1 la Dunărea de Jos. Deci propunem, sub formă de ipoteză, ca numele
guvernatorului' Aufidius V n1.beT să fie completat cu praenornen-ul Caius,
Tare poate că va fi confirmat de vreo de:scoperire viitoare.
Dacă presupunerile făcute sînt întemeiate, inscripţia de la Topo-
:logu, care ne-a prilejuit discuţia de mai' sus, ,ar putea fi întregită astfel :
[D(is) M(anibus]
[? C(aius) Au-]
fidilLS
Heli"s
d01TW
AnnLrio
uiuo Sl-
bi
f(aciencl1l1u) c(UTauit)

:!s PIR. 2, 28 0~ 28 1. nI'. 1395

':'!J G. Mihailov, op. cit.) nI'. 2108, 2239.
110 A. ARICESCU

Pentru a incheia, subliniem că documentul eplgrafic de la Topo-

logu atestă o rdată mai mult, aşa cum de altfel s-a mai arătat 30, că
Auficlii deţin e au in aceste regiuni o situaţie privilegiată, fie ca oameni
Cu funcţii importante în domeniul administrativ sau economic, fie ca
veterani, fie ca proprietari bogaţi, aşa cum pare să fi fost Auficlills
Vn~ber, mîndru de or iginea sa, care nu ne dă nici un amănunt în legă­
tură cu activitatea avu tă, dar care a putut să-şi ridice, fiind în via ţă,.
un monument funerar ingrijit lucrat şi costis itor.

NOTE SUR L'! NS CRI P TION DE H E LIVS

O€COUVERTE A TOPOLOGU

Hesu me

Est presenlee une inscriplion funcraire publi ce depuis peu qui contient des.
details interessants concernant le nom et l'origine du personnage. On propose le
co mpletement [AuJ f idius du l1omen . vu sa frequ en ce dans ces endroîts. Le cogllomen
Helius pOUlTait indiq uer forigine servile de celui qui a erige le monument. Dan s.
!"inscription est note le domicile aniedeur du personnage (domo Amurio) qui
indique l'o,"igine mi croasiatique de H elius ei rend ,"oit ali il a rcc;u la dtoyenneLc
romaine. Est Iaite la relation avec el"autres inscriptions oii apparaît le nomen
Aufidius, d'ou il semble resu lter la ml'me or igine microasiatiq ue des personnages.
respectifs. Toutes les inscriptions discutees, ainsi que celle de Topologu, datent du
IIe siecle, ce qui prouverait que les Aufidii d u 13as-Danubc ont reC;u la', citoyennetc
romaine au debut de ce siecle-la, en Asie Mineure ou, a repoque de Trajan, etait
gou vel"oeur Aufidius Vm bel". Le p"aellomen du gou\"erneur, aUeste seulement par
des cmissions monetaires de Neocesaree, o'est pas connu et ron fait la proposition
qu'on le complete hypothctique ment Caius, en vertu de l'existeo ce de ee pl"aenomen
dans deux des cinq ioscriptions dont il a ete question. E n condu si on, est souligne
le fait que les Aufidii deienaient dans les Balcans et au Bas-Danube une situaiio n
pri vilegiee, soit comme gens avec d'importanLes fonctions adminisLraii\'es et ccono-
miques, soit comme veterans ou latitundiail'es.

:JO B. Gerov, op. cit.

 z. COVACEF

LE CARACTERE CHTONIEN DU CULTE DE DIONYSOS.

STELE FUNERAIRE DIONYSIAQUE

Parmi les monuments funeraires de toutes les provinces de l'Em--

pire Romain, la stele en ,est le plus commun, ayant un vaste repertoire
de motifs decoratifs, en diverses variantes dans chaque province i.
Vers la moitie du II-eme siecle, en Scythie Mineure appa.raissent .
les steles funeraires de grandes dimensions, au champ divisc en plusie-
urs registres don t le plus grand est accordc it l'·inscription. Ce type de
stele devient preponderant au ,cours du siecle suivant, en defaveur du
type pontique proprement dit 2. et demeure ensuite le type unique jus-
que dans l'epoque romaine t ardi ve. Le motif decoratif le plus souvent
ren contre sur ces steles est la scene du banquet funeraire 3 et la re-
presentation du Chevalier T hrace - celui-ci symbolisant la qualite de
heros que 1'011 accordait au defunt ". Les steles de ce type presentent
aussi le decor vegetal aux bords du monument, qui souvent separe les

1 Gabriella Bordenache, Temi e motivi della plastica iuneraria di eta romana

nella Moesiu Inferior, II, dans Dacia, NS, IX, 1965: c1assification des steles fune-
raires sous le rapport de la forme et de la construction, avec un espace plus large-
paul' les steles d'in(luence e~ golit romains, de grandes dimensions, ayant plusieurs
registres; Maria Alexandrescu-Vianu, Constribuţii la clasificarea stelelor funerar e
din Moesia Infe rior, expose presente El. la Session Scientifique du Musee d'Archeologie
de Constan t za, "Pontica 72" ; N ezih Firta li, Les steles j1..meraires de Byzance greco-
1'omaine, Paris, 1964.
2 Gabriella Bordenache, op. ci.t., p. 261.
3 Vasile Pârvan, Cetatea Ulmetum, 1, dans ARMSI, XXXIV, 1912; Ibidem,
Fouilles d' Histria, dans Dacia, II, 1925 ; Gr. Florescu, Monumente epigrajice şi sculp-
turale, dans Capidava. 1. Monografie arheologică, par. Gr. Florescu, R. Florescu et
P. Diaconu, Bucureşti, 1958 ; Gabriella Bordenache, op. cit.
r, Vasile Pârvan, FOlliIles d'Histria, pp. 230-231, no. 48, pp. 235-236, ~o. 31;
Cr. Florescu, Capidava. l., pp. 104-105. no. 25-26; Gabriella Bordenache, op. ci.t.,
p. 263 et suiv., fig. 10-13, ] 7-18, 21; D. M. Pippidi, Studii ele istorie a religiilor
antice, Bucureşti, 1969, pp. 220-225 ou voir allssi la bibliographie.
112 Z. COVACEF

r egistres entre eux . Le decor vegCtal est represen te par de beaux sar-
m ents sor tan t ci'un cantharos qui se trouve â la partie inferieure.
au-dessous de l'inscription, et remonte sur la bordure, en alternant une
grappe de q'ajsin avcc une feuille de vigne 5 d'autres fois, au lieu de la
vigne est r epresente le lierre 6. Et l"une et l'autre representent une ,,1-
lusion it l'etemite de la vie future (puisque le lierre est toujoms ver t) ou
it la vie s acr ee de Dionysos 7 Les n ombreuses ste!es funeraires decou-
vertes en Dobroudja et decorees en relief avec des vases et des sarments
·de vigne , avec des grappes de raisin et des feuilles sont un indice de la
diffusio[]j des m yster es d ionysiaques danş la r egiOll du Bas-Danube, sur-
tout it l'epoque romaine 8.
A ce typ e de stele funeraire - de grandes dimensions, mais orne
·d'un m otif plastique particulier, s'ajoute un m onument r ecemment de-
couveI't it Fîntîna Mare, localite appartenant it la commune d'Indepen-
d enţa , district de Constanţa"-
La stele funerajre W (inv. 20304) a les dimensions suivantes : haut :
1,25 m ; base : 0,50 m ; gros.: 0,25 m ; elle est taillee en calcajre poreux,
coquillier, blanc-grisâtre. La piece est divisee en deux registres (fig. 1).
Le registre inferieur - reserve pour l'inscription - en est configure en
relief, sous forme d'autel. Le registre super'ieur en est occupe par un
bas-relief. Le personnage principal - qui occupe la majeure partie de
la scene - est pnosente debout, tout nu. La partie superieure du corps
manque, la pierre est brisee sur la ligne des epaules du personnage.

5 Vasile Pârvan, Ulmetum. 1., pp. 540-541, nc. 5, pl. VII, fig. 2, p. 543, no. 6,
pl. VII, fig. 1, p. 545, no.7, pl. X, fig. 1, p. 547, no. 8, pl. IX, fig. 2; I bidem,
Fouilles d'Hist.ria, pp . 222- 241, no. 23 (fig. 36-37), no. 25 (fig. 43-44), no. 26
(fig. 45-46), no. 28 (fig. 48), n o. 38 (fig. 61-62), no. 39 (fig. 63), no. 40, (fig. 64);
Gr. Flarescu. ap. cii., pp. 79-116, no. 4, 6, 22, 26, 28-30, 32, 40; I orgu Stoian.
T amitana. Contribuţii epigraf ice la istoria cetăţ ii 'Tomis, Bucureşti, 1962, p. 365,
pl. LXI ; Gabl'iella Ba rdenache, ap. cit., p. 264 et sui v., fig. 16 (stele fune raire
d'Histria), fig. 18 (la stele de Scor is de Tropaeum Trajani , aujou rd'hui perdue),
fig. 19, 23 (stele provenue de Tomi).
(j Vasile Pârvan, Ulmetum. 1., p. 563 et su iv., TIO. 15, pl. XX, fig. 2; Iorgu
Stoian, ap. cit., p. 370, pl. LXVI (fig. 3); Gabriella Bardenache, ap. cit., p . 264 et
sui V., fig. 10, 12, 14.
7 Johanna Hebert, Lebensbaum und Va se au! antike Denkmălern Osterreiches,
dans JOAI, XLIII, 1958, Beiblatt, p. 187 et suiv.; Gabriella Bordenache, ap. cit.,
p. 264; D. M. Pippidi. ap. cit., pp. 94-1 20, 234- 266, 289- 294.
1> D. M. Pippid i, ap. cit., p. 258 et suiv. ou voir aussi lai bibliographie.
9 Au mois de septembre 1971, un graupe de chercheurs - Ocheşeanu Radu,
Papuc Gheorghe du Musee d'archeologi e de Constantza et Simion Ştefan, de l'Institut
·d·Archeologie de Bucarest - trauves au chantier archeologique d'Adamclisî, ont
entrepris quelques recherches de surface, qui ont attcint finalement le yillage de
Fîntîna Mare (l'ancien Başpunar), tro uve it approximativement 25 krn, au sud-est
d'Adamclisi. Ici, dan s l'ancien cimetier e tur c, ils ont decou"ert une quantite ap-
preciable de monuments architectoniques - colon nes, bases de colonnes, chapiteaux,
architraves - et des monuments sculpiuraux antiques. Les grandes dîmensÎans des
pieces, la circons"t:a.n ce que la plupart en etaient couverLes de terr e, la vegetation
abondante - une vraie broussaille - n 'ont pas permis une etude plus minutieuse.
Ils ant paurt-ant l'eussi ~) apporter au IVlusee de Constantza la stele funeraire dant
lloJus nous occupo ns, ainsi que deux chapiteaux byzantins.
10 J e tiens a remercier, de ceHe maniere egalement, mes collegues Gh. Papuc
'et R. Ocheşeanu, pour les prccieux rensei gnemen ts qu 'ils m'ont faumis.
LA CARACTf:RE CHOT!EN D U CULTE DE DTONYSOS 113

Vu les attributs de celui- ci, nous avons consider e que c'est bien Diony-
sos. De sa main gauehe, cour bee de la coude, Dionysos tient le thyrse.
Mais son avant-bras se termine brusquement, t r onque au bord de la
stele. De sa main droite, legerement courbee, il tient un cantharos dont
il verse la liqueur divine dans un vase qu'un personnage, trouve pres
du bor d gauche du relief, souleve vers lui. Derriere ce personnage -
acolyte ou thiassite ? - en partant du bord de relief, ren10nte en ser-
pentant 'Un sarment.
A cause de la brisure du monument, nous ne conna'issons pas la
figure de Dionysos, le motif ornamental d~ la partie superieure et, ega-
lement, nous ne pouvons pas savoir si la stele se terminait par ce re-
gistre ou il y en avait encore un.
Tout I'ouvrage denote I'imperfection artistique. La partie supe-
r'ieure du tronc de Dionysos est tracee grossierement, est trop grande
par rapport aux pieds ; le thyrse, trop gros, donne impression d'une bor-
dure du relief. Dans l'intention de representer Dionysos en mouvement,
I'artiste creuse plus profondement la pierre devant la jambe gauche
(8 em par' rapport il 6 cm pour le reste du r elief), la jambe droite etan t
ainsi plus en avant. A cause d'une tres forte erosion, le contaur du
deuxieme personnage il est tres peu vi si bIe - it peine en distingue- t-on
les jambes et les mains qui soulevent le vase, en forme d'amphore, vers
Dionysos.
La stele etant anepigraphique, la datation, ne peut en etre faite
qu'en vertu des qualites artistiques. La technique de l'execution ainsi
que le manque de respect envers les proportions classiques nous deter-
minent il dater le monument au III-eme siecle 12
Des le debut, le monument nous a pose certains problemes. D'a-
bord, concernant sa forme et la representation plastique; deuxiem-
ement, le caractere de celle-ci. Le fait que nOllS n'avons jamais rencon-
t r e Sur une autre stele la representation du lieu de l'inscription SDUS
forme d'autel ,. nous a determine il ,c roire que devant nous se trouve une
oeuvre inachevee, laquelle devait etre un aute~ repr<2sentarit Dionysos,
comme on en a trouve encore uni en Dobroudja 13. Mais nous nous som-
mes rendu compte de ce que notre morrument ne pouvait pas etre
sculpte en guise d'autel il cause des dimensions de la base, trop petites
par rapport li. la h auteur (0,230 m il la base par Irapport il 1,25 m de
hauteur, dans l'etat actuel ; fig. 2). Dans ce cas, la stele imite quelque
modele repandu il l'epoque romaine au slld de la Dobroudja H. L'ab-
sence de l'inscription nous determine il croire que no'Us nous trouvons

1l Personnage qui peut bien etrp. un ~ci%x.o~ d'un thiasos, carome on voit
sur un petit relief vatif, decouvert a Hisiria, date au l-er 5.apr. J.-C. Cf. S. Lam-
brine, Arta greacă şi romană în România, Arta şi tehnica grafică, 1938, p. 10, fig. 13 ;
G. Bordenache, dans Dacia,. NS, V, 1961, p. 201, fig. 13; Ibidem, Sculture greche e
romane, 1, Bucureşti, 1969, p. 59, no. 105, pl. XLVII.
12 Gabriella Bordenache, Sculture, pp. 64-65, no. 117, pl. LI!; C. Scorpan,
Reprezentări, bacchice, Constanţa, 1966, p. 42, no. 11 et p. 45-47, no. 13.
13 ef. C. Scorpan, ap. cit., pp. 45-47, no. 13; autel bachique decouvert â
Urluia (pres d'Adamclisi), dans la meme zone que notre stele.
1'i Ibidem, op. cit., p. 47.

8 - c. 6~
114 Z. CQVACEF

,O
. 30 40' cm·
-..;.20
."'===--...

Fig. 1. Fig, 2.

devant une stele funeraire provenue de l'atelier de quelqu'un des ne-

qo~iatoreslapidarii 15, qui Iournisaient pareils monuments, deja sculptes,.
aux region s rurales autours des centres de leul' residcnce, tl'ouves soit.
,:, C L Vasile Pârvan, Ul ,netwn. J, p. 534.
LA CARACTERE CHOTIEN D U CULTE DE DIONYSOS 11 5

dans les villes plus grandes tti, sait au voisinage d'une carriere 17. L'in-
scription alait etre sculptee alterieuren1ent: par un auil'e ar'tisan [8 ou
par le meme lD ~ dans l'espace prepare a dessein.
En ce qui concerne la l'epre:-scntation plastique, ceci se rapporte au
carac te re chtonien de Dionysos.
Dionysos, l'un des principaux clieux de l'antiquite a joui d'une
gl'ande popularite, surtout a l'cpoque romaine, lorsqu'il est assimile El.
Liber Paler ou Bacchus 10, la di vinile italique de la fecondit6 de la te rre
et surtout avec Sabazio5 21 , la divinite thracc aux attributions analo-
gues. Le grand dieu des populations indigenes etait avan! tou! un dieu
501aire auquel les grecs ont trouve des rapports avec Dionysos, Zeus,
Helios et !-fades 22. Le culte de Sabazios etait associe it de vrais mysteres
ou il etait represente en tant que dieu de la mort et de la regencration 2:3•
La popularite du culte de Dionysos en Scythie Mir'ieure est due juste-
ment a ce doub1e aspect : public et secret 2". Grâce a son caractere a-
greste 25, Dionysos est intimement lie aux occupations fondamentales des
h ab'itants de cette provincc . ~Iais comme il l'cpoquc romaine flor issent
les religions de redemp t ion :W, celui -ci devien t moins un dieu de la vc-
getation et da vantage un dieu de }'univers, un dieu de la mort et de la

lr. Noire stele, trou\'(~e ~I Fîntîna Mare, pOll\'ait pro\·enir de Tropaeum Tr'ajani.
ou il y avait un centre original de prcduction de ces monuments. ef. Maria Alexan-
drescu-Vianu. op . cit.
17 La pierre ca1caire dont est faîte la stele. pro\·ient d·une des carrieres localcs.
assez nombreuses. Radu Paseu. Cari erele ş-i apele . minerale din Dobrogea, Bucureşti,
1928, pp. 13-1-1, 115; A. Hădulescu . Aspecte privind exploalarea pietrei în ])0-
brogea roman ct, dans Poniica, V, 1a72, pp. 177-204, ou on voit toute la biblio-
fp·aphie.
1;<: Sant nombreux les monuments funeraires de ceHe periode. qui ont lu meme
insc:ription . mais en tres grand contraste. au point de vue de rexecution. avec.: le
relie f. Cf. Vasile Pâ rvan , Vhne/tun . 1. p. 5:H: ..L·cxplic.:atiol1 de la grande diffcren c:e
en li-e recriture et le relier c·est que ron achetait des pierres runl~raires d6jb. sculp-
tees. aux reliefs habituels ;.. dans respace aplani, destine 1:\ ]·incription un autre
drtisun gruyait ensuite la 16gende funcraire··
I~J Gab riella Bordenache, Tenti e motivi, 11. p. 2G·!--2G5; "La nette ditTerence
entl-e rinscription ~ gravee en lJeaux caracteres reguliers - et la scene figu r ee.
l:onstitue une note constante pour toute la produclion des steles de' Moesia Inferior,
soit pendant ce siecle, considere la perioc!e de pointe de la productio n de cette cJasse
de monuments - soit a u ITI-e s.apr. J .-C. En ce cas , rh:ypothese qw' le mcme artisun
s'0tait specialise 1:1 rexecution ele rînscription, celle-{:i constituant la partie essen-
tielle pour la Yaste clientele, est acceptable"; ef. aussi, Biunchi BandineJli, dans
Acrne, V. 1952, p . 630.
1{) Radu Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, nucur e~ tî, 1938, p. 228.
21 Daremberg-Saglio. DÎctioJl.llaÎre des alltiquites grecqll€S et ronw,ines, f. TV,
Paris. 1875, p. 597; Radu Vulpe, ap. cit., p. 228; D. M. Pippidi, op. cit., p . 23J,
et 23-1.2.
;!2 Daremberg-Saglio, Dictionnaire, f. IV, p. 597.
;!J Ibidem.
:!1 D. M. Pippidi. O]). cii., Pl) . D-:I.-05, 23-:1.-20G.
2;) Radu Vulpe, ap. cit., 1). 228.

2G En ce qUi concerne !a diffusÎon des religions "de redempUon" dans le

monde romain: F I'. Cumont, Les reli.uions orientales dans le paganisme 1·om.ain,
IV-e, ed., Paris, H)29; K. Latte, Rom.ische [ieligionsgeschi.chte. lVIUnchen, 1960, p. 342
et suiv. ; D. M. Pippidi , op. cH., p. 234 et suiv,
116 Z. CQVACEF

vie fu ture 27, Ce cote "sauveur " du culte dionysiaque se developpe beau-
c oup 28, etant entretenu surtout par 'les ,a ssociations des irrities 2!J ,
Le caractere chtonien du culte dionysiaque est bien documente
dans la plastique funeraire de la Scythie Mineure. Ainsi, dans un tom-
beau de Torni, date au premier siecle apr. J.-C.) on a decouvert deux
appliques de bronze el1 guise de masques bachiques, qui ont servi il.
Drnementer les extremites d'un cercueil ::10, De Callatis, d'un tombeau
d'incineratiol1 du II-eme siecle apr. J .-C., proviennent quelques vases
il representations bachiques 31 . Sur un bas-reUef decouvert il. Satu Nou
(comm. d'Oltina), il. câte d" Dionysos - sauf Pan et la panthere - ap-
paraît un serpent 32, symbole qui appartient surtout au culte mystique
du d'ieu et qui est emprunte il. Sabazios le thrace 33. Le caractere chto-
nien du culte dionysiaque est releve egalement par la presence des
symboles dionysiaq'lles sur les steles funeraires : les sarments de vigne
aux feu illes et g rappes de raisins ou les sarments de lierre qui, partant
d'un cant haros situe a ila base du monument, encadrent les inscrjptions
et les sccnes d u banquet funebre ;~4.
La stele funeraire dont on s'est occupe, nous eloigne des themes
habituels, m onotones, de ce gen re de monuments funeraires - le ban-
quet funebre et le Chevalier Thrace 3.-" tant grâce au motif plastiq'lle
utilise qu'egalement par la representation du !ieu pour inscription sous
forme d'aute!. lVIais, chose encore plus importante, etant datee il. une
periode ou la diffusion de la religion d ionysiaque avait laisse des tra-
ces profondes parmi les habitants de la Dobroudja 36, la stele funeraire
prouve une fois de plus le caractere chtonien du culte de Dionysos.

:.!i Daremberg-Saglio, DictioHnai?'€, f. IV, p. 633; D. M. Pippidi . Cont'r ib1Jtii la

istoria veche a României, II- e ed., Bucureşti, 1967, p. 234; Idem, Studii de ist. d
reZig. , pp. 94-95. 106-11 3, 294.
2S D. M . Pippidi, Studii de ist. a 1'elig., p. 234 et suiv.; M. Munteanu , Divini-
tăţile pantheonului greco-1'oman în satele Dobrogei antice, expose il la Session
Scientifique du Musee d'Archeologie de Constantza, "Pontica 72".
29 Radu Vulpe, aţi. cit., p. 235; D. M. Pippidi, Contribuţii, pp. 405-406.
Idem, Studi'i de ist. a relig., pp . 106 et sui v., 115 et sUiv" 235-266.
30 M. Trimia, Bronzur'Î figurate, Constanţa, 1966, pp. 22-24, no. 12-13.
31 C. Preda, DeCOttV€1'teS 1'ccentes dans la necropole tumulaiJ'e du debllt de
l 'epoque 1'omaine el Callatis, dans Dacia, NS, IX, 1965, pp. 237-244, no. 2, '3 al b,
fig. 4-9; M. Irimia, op. cit., pp. 24-29, no . 14-16.
32 Z. Covacef, Monumente sculpturale inedit:e din Muzeul de A r heologie
Constanta, dans Pontica, III, 1970, pp. 223-227, fig.!.
33 Daremberg-Saglio, Dictionnaire, f. IV, pp. 622, 633.
3~ Voir plus haut les notes no. 5- 7.
35 Gabriella Bordenache, Temi e motivi., II , pp. 253-281.
::G A . Bruhl. Liber Pater. Origine et expans'ion du culte dionysiaque el Rome
et dans le monde romam, Paris, 1953, p. 49 et sui\'. ; D. M. Pippidi, Contrib'uţi i,
p p. 405-406; Idem, Studi'i de 1St. a relig., p. 258 e t suiv.
 GH. PAPUC

NOUVELLES DONNEES SUR UEDIFICATION DE LA CITE

TROPAEUM TRAI ANI

En 1891 1 Gr. Tocileseu a deeouvert, dans la zone de la porte or ien-

tale de Ia cite Tropacum Traiani , une inscription qui commemore, l'edi-
fieation de la cite sous les empereurs Constantin le Grand et Lieirrius. Il
resulte clairement du texte de eette inscription, qui clate de l'annee 31 6,
que la cite a ete construite "a fundamentis sous ces deux empereurs((2.
10

Par suite des fouilles areheologiques effeetuees au eours des an-

nees 1970-1972, dans la zone sud-ouest du mur d'enceinte, ont appa-
rus del nouveaux problemes, tres importants, qui viennent completer les
donnees connues jusqu'a present Sur la construction de la cite Tropaeum
Traiani.
La conclusion des fouilles montre d'une maniere explicite que la
fondation du mul' de la zOne du sud a ete construite separement, et
qu'il s'est ecoule un assez long temps avant la construction du mur pro-
pr ement dit. La fondation est plus ancienne que; la date mentionnee sur
l'inscription dant nous avans parle.
Les travaux pour 61ever le mur d'enceinte furent commences â
une epoque anterieure aux empereurs Constantin le Granc1 et Lici-
nius, mais une fois la fondation achevee, le travail a ete abandonn6,
pour des raisons non encore connues. Cependant, l'abandon a ete opere
d'une maniere organisee .
Le prinCipal element qui nous a determine il considerer qu e la fon-
dation est anterieure il la superstructure du mur fut la decouverte cles
quelques fondations des tours.
Une telle tour est apparue sur la courtine entr e la tour no. 18 et
la tour no. 19. Deux des sinq sections qui furent ouvertes dans la zone

1 H. Vulpe, Activitatea al'heologi.că în Dob1·ogea, in Dobrogea - 50 de ani de

vi. aţă românească, Bucureşti, 1928, p . 124.
2 Gr. Tocilescu, Fouilles et recherches archeologiques en Roumanie, Bu cu -
reşti, 1900, p. 56.
118 GH . PAPUC

d on t na llS venons de pader nOllS on t presen t6 le pri ncipal mate ri eI CO I1-

eernant notre probleme, no tammen t les seet ions C 1 7 et C. 1 8 ". Les
cinq sections, perpenc1i clll aires sur le m ur d 'encein t e, sont or ientees sud-
ouest, n ord-est. Les deux sections q ui nous inter essent ont une largeu r
de 2 m et u ne longu eu r de 18 m. Ch acune d'elles a mis au jou r u n d es
deux câtes paralleJes de la tau r. La par tie semicirculai re de la ta ur a
etc par tiellem ent d emantel ~'e a un cer tain moment (fig . 1).
La fond ation de la toUl~ saisie p ar nous a les cotes r ecouverts el'une
minee couche d e mort ier , d'une couleur ver dâtre. Les c6tes de la tour
sont perpendiculaires sur le InU l' d'enceinte. La tour est orientee avec
sa par tie scm'i-circulaire vers le sud-ouest.
Etan t d onne gu e les deux sections. C 1 7 el C 1 8, sant il peu pr es
identiques du poin t de vue st ratigraph i que~, nOlls a11on5 presenter suc-
cindenlent la situ a tion stI'atigraphique de la seC'tion C I 7, notam m ent
le profil orien tal.
A la base de la section se tr ouve la superficie couvertc de m ortier,
du cote est d e ]a t aur, et qu'il s'cst conservee su r une distan ce d e 7,1 m G.
La surface plane s' expli q ue par su ite du nivelage des constructeurs, â
l'aide d'une couche d e m ortier, qu i cont ient u ne g rande quan tite de
s abIe. A cause de ccUe compositioll , le mortier est m oil1s r esist an t el
['act ion des agents de l'atmosphere et en mem e t emps il est t res f riable G
Sur la surface de ce cote on observe l'empreinte des chaussures d es ou-
v riers . Par le n'ivelage au mortier de ]a fondation, on a cree 1'ail15i
nomme "lH d'attente'l 7 sur leque l devait s'elever la supel~structure du
mul' (fig. 2).
Le câte de la taur se t ermin e veTS le mur d'enceinte par un gra-
d in haut de 50 cms . Ce gradin auss i prt'sen te sur sa partie superi eure
une cOllche d e mor tier d e coule'ur verdâtre.

:; La cite Tropaeu m Traiani a d e divise en <"l uatre gra nds secteurs, marqups
p ar les quatre premieres letlr es de I'alphabet. Les cltiffres romains indiquen t
l'emplacement de la section ou\"erte entre les murs de la cite. ou bien a l'exter ieur
d es m u rs. Les chjf[res arubes indiouent l'ordre dans lequel furent ouverles les
s ections d'un seeteur.
li La difference stratigraphique a ete influen cee par la forme du terrain dans
('eUe zone de l a cite.
;j Dans la seetion C T fi la longueur du câte occidental de la tou r se conserve

sur une longueur de 8 metres.

(j Pendant J"hive r de 1971 notre secteur n-a pas ete protege contre les in -
tcper ies par la direction du ch antîer D.M. LA. el ' Adamdisi. De cette maniere. 10rs-
qll'on a repris les fouil les. le mort ie r s'ctait detache Sur de grandes surfaces de la
plate-forme des fondations. Malgre tous les d6sagre ments qlli en rcsulten t, ceci nous
indique, une fois de plus. que les fondements ne sont pas restes longte mps â
decouvert pendan"b rantîquite mais. apres un bref laps de temps, ils ont ete couverts
d e ten'e apportee.
7 ,.Le Iit d'attente" est la p urtie superiellre des fondations et eonsiste dans
le nivelle me nt de ee lles-ci il I"aide du mortie!". La nlison de ceHe oper ation est de
rendre possible une rcpartition uniforme de la press ion q u'exerce la supersl ructure
d e la muraille sur les fondations.
8 La raison de cette marehe etait de pomToir r e aliseI' l'in terpene tration des
pierres de la super str uclllre de la tour ave c celles de la muraille d ·enceinte. De
c eHe maniere. on realisait une Iorte liai son entre la lour et la muraille.
XQU \"EL LES DONN t!:ES SU R L '1!:DI F TC ATIO N DE LA CIT € DE TROPAEUM TRA.JANI 11 9

TROPAEUM TRAIANI TURN I

f ( .2 M .

O O O
()
O
O O ° O 8 O O
o o aba o
O O o ° O
O O
O
O o o ;;dJcP
Fig. 1.

Sur la surface nivelee au mort ier se trouve un e pr~ ml er e couche

de te rre. Il s'agit d'un depat specialement apportee, pour con server la
fondation dans de bonnes con ditions, jusqu-au moment ou J'on devait
reprend re la construction .
Les deux opel'Cltions, c'est-a-dire le nivelage au mortier de la fon-
d aiion et le deSpat de la couche de terre sont contemporaines, c'est-a-dire
TROPAEVM TRAIAN/
SECTORUL C. C / ? EST

fig. 2.
NOUVELLES DON~l!:ES SUR L'~DrFIC--\TION DE LA CITE: DE TROPAEUM TRAJANT 121

que ee sont les memes eonstructe'Urs qui ont travaille â la fondation,

qui ont apporte la couehe de terre, dans le but mentionne. Le moment
ou I'on a posc cette t erre se rattache â la cessation du trava il, pour des
causes pas encore eonnues . On ne perdaib donc pas de vue le projet de
construire le mur d'enccjnte, des que le moment c.ritique sera evince.
L'cpaisseur de la eouche de terre vari" de 70 â 95 cm. 9 La terre a
ete apporte en deux phases, rapprochees comme temps. Dans la pre-
nliere reprise on a ctendu la couche 1, qui a une epaisseur de 50 em .
Cette premiere couche reeouvrait le cote de la tour jusqu'au niveau du
gradin, sans toutefois le couvrir.
Au niveau 'tiu grad in se trouvent, sur un metre de long, plusieurs
petites pienes, a'i nsi que de faibles t.raees de mortier.
Apres qu'on eut pose le niveau l'on a apporte une nouvelle couche
de teTre (couche 2). Cette fois-ci, la terre recouvrait le gradin aussi,.
g-radin qui n'est que;" la fond ation du mur d'enceinte, anterieur au regne
de Constantin le Grand et de Licinius.
Les deux couehes ont une couleur jaune-gris. Toutes les deux sont
segmentees par des raies d'argile et ont une epaisseur de 3-4 em. Les
fragments ceramiques, assez rares, sont du meme type, ce qui nous per-
met de supposer que la terre provenait du meme site.
Ce dep6t de terre est date par une monnaie de Diocletien 10, frap-
pee avant la reforme mondaire 11 (fig. 3).
J ' ai mentionne ci-dessus que la partie scmi-circulaire de la tou,-
a ete partiellement demantelee. La fosse ainsi cree a une largeur de

Fii. 3.

!l La terre a ete deposee dans le fosse qui persistait encore, apres l'acheve-
ment des fondations. Depuis le niveau initial de calcaire jusqu'au niveau du mortier
qui couvrait les fondements il y avait une difference de 70- 95 em.
10 La monnaie a etc trouvee par le eamarade R. Oeheşeanu. dans son secteur,
pres de la porte du sud ou il existe une autre fondation de tour, recouverte de
mortier et de terre npportee. La monnale se trouvait a 10 em au-dessus de la
platerorme de la tour.
li RIC, V, II, no. 163, atelier Roma, les annees 288-9.
122 GH. PAPUC

pres de 2 m. Ceux qui ont dcmantele ont extrait les pierres du bord de
la fosse de fondation qui avait etc creusee dans le loess. Cetle operation
est survenue pendant la pcriode ecoulee entre le moment ou l'on a rE'-
couvert de tcrre la platte-forme et celle ou l'on a Cleve l e mur d'en-
ceintc, sous l'empereur Licinius (Ia fose coupe les couchcs 1 0t 2). La
fosse resultee apr<'s qu'on eut enleve la pierre a ete comblCe, et la terre
fut bien tassee. 011. observe, en prof-il, de nombreux restes d e Inortier J~.
Le comblement appartient aux constructeurs "liciniens" qui ant ctendu
au-dessus des deux callches protectrices une cauche de terre pour le
nivelage du telTain. Cetle couche (3) comble la fosse dementelement de
la partie semi-circulaire de la tour.
Le niveau superieur de la couche 3 est le niveau comant du temps
de la canstruction de la 'Cite. au debut du IV-eme s. Sur ce niveau on
observe, sur une distancc de' 7-8 m, des fragments de pierre, resultcs
du ciselage des blocs fa~onnes. Sur ces fragments lithiques, du mortier
est tombe, formant un veri table pavage, sur une distance d e 2-3 m du
mur. A partir de ce niveau sont disposes les rangces de pienes de pa-
rement it bossage. La couche 3 a une epaisseur d e 30 it 60 cm. On trouve
dans sa composition, de loin en 10in, des petites pierres.
Les depots au-dessus du niveau d e construclion ne presentent pas
.d'importance pour notre probleme et nous ne nous arreterons done qu'a
la deseription du niveau de construction du debut du IV -eme s.
En examinant la technique de consaruction de la vieille fondation ,
<1!l remarque l'emploi de piquets plantE" dans la fosse d e la fondation.
·Ces piquets consolidaient le loess, et n?alisaient en meme temps une
eonnection aussi ferm e que possible entre la fondation et la terre ou
cette fondati on etait fixce 1:1. Dans les deux sections furent saisis 5-7
trous de piquets par metre carre. Le diametre des piquets varie entr e
10 et 20 cm (fig. 4).
Entre ces piquets, aussi' bien que sur eux, on a pose des pierres,
qui atteignent une hauteur de 80-90 em. Sur cette eouche de pierres
'Sans mort ier, se trouve line autre couche de pierres, avec mortier, et
qui a une epaisseur de 60-70 em ". A la partie superieure de cette
nouvelle couche eut lieu le nivelage a mortier dant nous aVQns parle
{fig. 5).
Comme; nous l'avons dit, l'activite des constructeurs dcplo yee pen-
dant la seconde deeennie du IV-eme S. it la cite Tmpaeum Traiani a com-
menee par l'aclion de eombler la fosse resultee du demantelement de

12 Dans l:t. section C 1 8 an ne peut pas saisir la fosse de demantelemellt de

la partie demi-circulmre de la tour, la situatiOll stratigraphique ayant ete affectee
par un e maison extra-muras du Vl -eme s.
13 Vitruve, Despre arhitectură, Bucureşti. 1964, p. 258.
11, V. Pârvan. Cetatea l'ropaeum - Consideraţiuni istorice - dans BeM!,
IV, 1911 , p. 166. La sectian pratiquee dans l e. mur d 'enceinte (selon l"arch. Fakler)
ne presenterait pas la sirudure de mur semblable a celle decouverte pat' nous. et
ne donne pas non plus la profondeur de la fondation. Dans toutes les cinq sections
nous avons pratique des semi-sections qui vont jusque il la partie inferieure de la
fondation. Dans tous ces cas la structure de la fondation, a etc ceHe presentee par
nous.
NOUV ELLES DONNt:ES S UR L"EDIFlC ATlON DE LA CITE DE TTIOPAEUM TRAJANI 1 23

Fig. 4.

la partie cir culaire de la tour, ainsi que pat' le nivelage du depâ t de la

-co.uche 3. L e tra ce de la fondation anterieure etait connu, si bien que
les nouveaux uuvriers ont construit le mur sur la vieille fondation. On
·observe, ·au profil, qu'ils ont fendu les niveaux 1 et 2, pour se rappro-
eher de la fondation abandonnee. Dans la fosse ai nsi cr eusee, ils ont
installe leul' fon dation, cn pierre et mortier.
Nous devons remarquer que le nouveau mU l~ n'a pas etc eleve dans
toute sa longueur sur l'ancienne fondatiol1. Une premiere preuve c'est
la taur elle meme. La longueur de la courtine ou nous avans effectue
les recherches est de 28 m. C'et ait la. distance usuelle entre les tours 15.
Vitruve, en parlant de la disposition des ta urs de defence, dit que "les
intervalles entr e les tours do"ivent etre calcules de maniere it ce qu'il
n'y ait entre l'une et l'autre qu'un voI d e fleche" :1(;. TvIais Î'a decouverte

J5 1. Barne3 . Din istoria Dobrogei, \"01. II, Euc. 1 9G8, p. 385.

lG Vitruve, OjJ. cit., p. 50.
124 GH. PAP UC

ele CI?
Fig. 5.

de la fandation de la tau r separe la cou rtine de telle maniere, que 1'il1-

tervalle entre, les tours n'am-ait <'te que de 8-9 m. Il est dane evident
que la fondation est anterieure au mur, car il n'y avait nulle rai50n
poul' que les constructeurs du debut du IV-eme s. aient execute la fond a-
tion de la tour, pour abandonner en5uite le travail commencc. La fon-
dation dcmantelee de la taur ·8 ete abandonnee par les nouveaux con-
structeurs, car des travaux de repal'ations etaicnt denucs de sens paul'
une construction qui manquait de soliditc et qui aurait pu ceder sous
le poi'ds du mur.
J'ai dit ci-dessus qu'on a decouvert plusieurs fondations de tours.
Une seconde "tour" a paru sur la courtine con1prise entre les tours no.
20 et no. 21, la ou le mur du IV-eme s. decrit un angle vers rest 17 Cette
tour presente une situation semblable il eelle pr esent6e antel'ieurement :
la partie semicirculaire a ele complCtement demantelee. Nous estimons
que les deux operations ont ete accomplies au meme moment. L'epais-
sew' des· cotes para!!eles, recouverts de mor tier, est de 3,60 m et le dia-
mHre interieur de la tour est de 2,70 m. Le diame!re exterieur de cette
tour est de 9,90 m.

17 Cette fondation de tour a e te etudiee par P. Diaconu, qui a mis il. notre
dispo5ition 50n materiel et ses observations. Les recherches ont eu el sou(frir, par
suite des travaux ex ecutes par la D .M.LA Adamclisi au cours du printemps de H170
sans une asistance archeologique.
NOL'VELLES DONNf.:ES S U R L'~D'FICATION DE LA CITE DE TROPAEUM TRAJANI 125

p , •

TROPAEUM TRAIANI
SECTORUL C

Fig, G.

Cette tour forme un. certain angle avec le mUr d'enceinte licinien.
En r egardan t de plus pres, On observe qu'elle est perpendiculaire sur la
fondation du mur, auquel elle est liee organiquement.
Nous avons donc une nouvelle preuve qui atteste que les tours
se trouvant il l'etat de fondation n e datent pas du debut du IV-eme s.
La troisieme fondation de tour a pam dans la ZOne de la porte
du sud, plus exactement dans sa partie occidentale 18. Le câte est de
cette troisieme tour est presque completement demantelee, et ce qui
"s'est conserve de la fondation a etc recouvert de terre - une terre toute

1$ La troisieme tour a etc Ctudiee pal'tiellement par R. Ocheşeanu,

126 GH. PAFt;C

pareille it ceHe qui recouvrait la premiere tau r 19 C'est dans cette terre
qu'on a trouve la monaie d e Diocletien, monnaie, qui permet de dater
la t erre qui r ecouvre les fonda tion s des tour s (fig. 6).
Le demantelement des fondatio ns a eu lie u, comm e je l'ai deja
dit, avant La construction de la cite sous Constantin le Grand et Licî-
lllUS. Je reviens SU ll ce probleme, pui sque l'extraction des pierrcs prou-
ve sans nul do ute qu'a ce moment la vieille fondation etait consideree
comme une oeuvr e aba ndonn0e, dant personne ne se souciait. Ce sont
les evenements politiques de l'e poq ue qui ont determine ce d es interes-
sement.
On peut remarquer de meme la, .d ifIerence entre le materieI lithi-
que employe pour la fondation d e la platte-forme et celu i utili se pour
Clever le mur. Le m or tier de laI fo nclation de la tour est de couleur ver-
dâtre, t andis que celui du mUT "licinien'( est blanc, ce qui indique une
pl us grande quantitc de chaux dans sa composition.
A l'appui de ces constata t ions que Il OUS avons fal tes pendant la
campagne de recherches au cau rs de rete 1971, llOUS citerons une, 501..11'-
Ce a peu pres contemporaine Themistios ~n . Dans un discours pra-
non ce a u cours de l'hiver de l'annee 370, l'auteur antique apporte des
<'loges il l'em pereur Valens, qu i a realisc la pai x avec les Gotes. Il dit
notammen t que Valens "a eleve une fortercssc, en utilisant quelques
vestiges de murs difficiles a sU'ivre, Cleves par l'U l1 de ses predecesseurs.
Mais s'il a voulu profiter de cet emplacement fa vora ble, il a du y re-
non cer par ]a suite, a cause ders difficultes survenues"21. Il resulte de
ce tex te une s ituation toute pareilles a cellc d e Tropaeu m T raiani .
Themistios parle expli citem ment de la ten tative, anlericul'el alI reg-
ne de l'empereur Valens, d'elever la cite Cius ~~.
La difference entre la situ a tion saisie par nous a Adamclisi et les
relatiolls donn6es par T hemistios n2sicle dan.s l' aspect d es murs au mo-
ment de la cessat ion, du travail et de l 'abandon . Dans le cas r elat6 par
Themistios, l'ouvragc a ete abandonne par m anque de mate ria,-!x de COl1 -
str uction . Il est proba bIe que les murs avaien t etc a bandonnes sans
gu'on eut l'intention de jamais reprendre le t ra vail ; il n'ctait dane pas
question d'une cessation tem poraire des travaux de fo r tification, mais
d'un abandon dEdini tif. Le meme T hemis tios nous dit que les nouveaux
murs ant ete e]eves sur les traces "difficiles a distinguer" des murs an-
te rieur';S . Par consequent, un long temps a du s\~coulcr lorsque l'em-
pereur Valens a fait elever la cite Cius .
A Tropaeum Trai ani les choses different, dans ce sens qu'on peut
parler de la cessation du trava il effectuee d'LIne maniere organisee . Le

.t!J La t roisieme tour de la zone du sud il le cOte de rest sous la parte du_ sud.
Dane, les nouveaux ca nstructeurs ont eu une nouvelle vision edili ta ire puisque
au-dessus des a ncienn es fondations d'une tOUl' il s ont bâtiune parte. Ce ci a eniraine
des modifications certaines ega lement au plan intCrieur de la ciie. Naus parlans
de la rue qui menait a cette parte.
:!O Izvoarele "istoriei României, voI. II, B ue . 1970, p. 55.
21 Idem, p. 63.
22 1. Bm'n ea, op. ci.t., p. 395.
KQl.;VELLES DONNeES S t; R L'[;DlFICATlON DE LA crTE DE TROPAEUM TRAJANT 1.27

moment cri tique qui avait determine l'irtterruption du tra vail Une fois
depassc. taut devait etre repris. Nous considcrans danc qu'on estimait
que la fondatiol1 de Tropaeum Traian i allai t etre utilisce peu de temps
aprcs , par les mcmes constructeurs . La prellve cn est, jllstement, les
mesures de protection qu'ils avaient prises, c'est-a-dire la terre dant on
a recollvert la fondation, pour qu'elle n'ait pas a soufftÎl' fi callse des
agents atmospheriqlles. Si ces agents ava'ient actionne, ils auraient rendu
la fondation impropre pour y Clever un mUr tellement massif, qui de-
vait rcpousser paUl' toujaurs les attaques ennemies 23.
En partant de la monnaie sus-citee, nous attribuOl1S la fond ation
du mur eI'enceinte il l'empere'ur Dioclctien (284~305 ). Etant dcmne la
nccessite ele consolider la defense et de fortifier le limes contre les
attaques des "barbal'es", devenues de plus en plus In?quentes sous le
n2gne de Diocletien, an dcvait prendre des mesures pour resoudre ce
probleme imperatif 2'. II fa llait s'occuper aussi d'une reorganisation ad-
min istrative de l'empire, initiee par l'empereur Diocletien. Il fallait COI1-
solider la defense dans l'intcrieur de la Scythie Mineure". La cite Tro-
paeum Traiani avait ete probablement affectee elle aussi par les
invasiol1s de Gothes et d'autres peupl es, attaques qui se sont r<,petees
pendant tout le III-eme s. ,,;.
Les travaux commences â TrOpaelllTI Traiani ont ete arretes peu
de te mps apres, pal' suite de J'attaque des Carpo-Gothes, en 295 . Au
COllrs de cette attaque la cite "trajane" d'l\damclisi acte aneantie 2i et
les constructeurs n'ont eu il leul' dispos ition que peu detemps pour pren-
dre les mesures destinees il proteger la fondation; nous affirmons cela
â cause de la position gcographique ele la cite Tropaeum Traiani, qui se
tr ouve au centre de la Scythie Miueure.
Les dcgâts de l'annee 295 sont confirmes pour toutes les cites de
cette zone de l'empire l'omain. Aprcs ce moment critique, on commence
fi reconstruir les cites. La principale place dans cette oeuvre de recon-
struction revient aux cites du limes et il la capitale de la provin ce 28, et
c'est pourquoi on renonce aux travaux commences a la cite Tropaeum
Traiani.

:!:; Vitruve. O}J. cit., p. -13.

~'. Ch . Ştefan,
dans Dinogetia. Duc . H167. p. 15.
~:'i Nous considcrons qlle les con strll cte urs du TV-eme siecle onl beaucoup
flugmentc le nombre: des tours. Il faut tcnir co mple des problemes relalifs au ren-
foreement de la defensc de chaqu e fortification a part par l'augmentation du nombre
des tours. fmt exige par la nOU\'elle situation politique.
:!ti R. Vulpe. Hisloire ancienne de la Dobl'ouclja, Buc .. 1938, p. 265 et suiv.
~7 Cari Paisch, l::Jeitrage Ulr Volkerkunde van Sildosteuropa, V, nn; Die
Volkerbew egung an der unteren Donau in der ZeU von Diocleti.an bis Heraclius .
Vienne et Leipzig, 1D28. p. 7-]3; 1. Bamea. op. cit ., p. 384; Gh. Poenaru-Bordea,
M Ol1e(Ze recent descoperite la Hi st1'i.a şi ullele probleme de d,·culat.Îe monetară in
Dobrogea allt.ică, dans POlitica, IV. H17 1. p. 322; H. Nuba!". Contribuţi. i la topogmfia
ceteiţii Histrîn in epoca '·o mano-bLmntini1. dans se /v, 2. Hl71 , p. 200.
~t' T. Bam ea . op. cit., p. 375.
128 GH. PAPU C

C'est en ce moment qu'on construisit le château de Transmarisca,

comme il resulte d'une inscrip tion datee du 297, et ou l 'on precise que
cette forieresse a pu etre elevee apres la defaite des peuples barbares 29
A cette epoque on reconstruisit aussi la cite Durostorum , qui avait
souffer t elle aussi, par suite de l'attaque d e 1'annee 295. C'est ce qui
nous est relate par un fragmentl d'inscription deCOllvert EI. Durostorum 30.
Il paraît que la refection de la cite DurostoI"um a eu lieu en l'an 296,
·dane avant d'avoir e"te elevee la fortification de Transmar'isca 31,
Une a utre cite sur laquelle l 'empereur Diocletien a dirige s on
attention est Din ogeţia. Cette cite a ete rebatie du fond en comble. Les
fours pour l a cuisson des briques, decouverts dans le voisinage de la
cite, constituent une preuve eloquente dans ce sens ::12.
La capi tale de la Scy t hie-Miueure a joui d'une attention speciale,
ce qui etai t d'ailleurs cbose toute n aturelle . an a eleve â Tomi pendant
cette periode une nouvelle por te de la cite, p7'esidiaria 33.
De tout ce qui vient d'etre dit, il resulte que I'activite pour con -
solider cette province de frontiere a connu une ampleul' tont speciale
sous l'empereur Diocletien.
Pour revenir â la situation de Tropaeum Traiani, la reprise des
t ravaux ne fu t possible qu'apres l'attaque mentionnee, car il y ava it
d'autres problem es, plus importants, â resoudre. En I' an 305 Diocletien
abandonne la direction de l'empire. Il s'ensuit une periode assez confuse,
'sillonnee de luttes internes pour accaparer le trone. Cette periode se
prolonge jusqu'en 31 2.
Au debut de la deuxieme decennie du IV -eme s . on commence. sous
l'empereur Licinius, â construire la cite Tropaeum Traiani'. Les travaux
'se prolongent pendant 3-4 ans" et en 316 la cite est term'i nee. On
lui accordait une si grande importance, que l a direction des travaux
fut confiee aux prefets du pretoire, le senateur Petronius Annianus et
le chevali'er Iulius Iulianus 35. L'importance que l'empereur Licinius a
.accorde fi l a cite Tropaeum nous fait comprendre pourquoi Diocletien
ava it cammence â clever ses murs, trav ail que, par suite de l'attaque
carpo-gothe de I'annee 295 avait du elre interrompu.
Nous esperons que les fouilles des campagnes futures fournirons
,de nouveJles dates qu i elucideront completement la situation que nous
avans presentee la de fac;on preliminaire.

2(1 Cad Patsch , op. cit., p. 7-1 3; R. Vulpe, op. cit., p . 285; 1. B arnea , op . cit.,
p. 375.
j()R. Vulpe, op. cit., p. 285.
31 ibidem.
32 Gh. Ştefan, Un cuptor roman de ar s ţi gle d esco p erit la G a rv ă n, dans' SCIV,
'VI II, 1-4 , 1957, p. 344 ; 1. Barn ea, op. cit., p. 376.
33 V. Pâr van, Zidul cetăţii Tomi, dans Analele A cademie i Române, S. Il,
t . XXXVII , 1914-19 15 , Memoriile Secţiunii Isio1'Îc e, p. 435; R. V ulpe, 0 p . cit.,
.p. 286; Iorgu S toian, T011itana, B uc. 1962, p. 50; 1. Barnea, o p. cit., p . 276.
:;~ 1. Barnea , op. cit. p. 385.
:r; Gr. Tocilescu, op cit., p. 5G.
 A. RADULESCU

ATELIERE CERAMICE MILITARE DE-A LUNGUL

DUNĂRII DE JOS

Cercetă rilor arheologice din ultimii 25 de ani efectuate în Dobrogea

intr-un mare număr de aşezări romane, li se integrează organic şi ace-
lea de pe întreaga întindere a malului drept al DW1ării de la Durosto-
rurn şi pînă la vărsarea fluviului în mare, cu rezultate ale căror im-
plicaţi i în viaţa ecinomică a provinciei îngăduie unele determinări
directe legate de activitatea meşteşugărească a unităţilor militare. Unul
din aspectele vieţii meşteşugăreşti , civilă sau militară, se poate pune
în lumină în această parte a întinsei frontiere din îndepărtatul colţ
nord -estic al imperiului, graţie, pe de o parte cuptoarelor de ars ce-
ramică, cercetate în puncte ca Altinum-Oltina, D inogeţia -Garvăn, sau
Noviodunum-Isaccea, pe de altă parte, imenselor cantităţi de mater iale
din pămî nt ars apărute în săpăturile efectuate în majoritatea centrelor
de e po că romană din sistemul de fortificaţii a frontierei imperiale de la
Dunărea de J os. In chip special, atenţia n e este reţinută de materialul
"eramic folosit în construcţii! (cărămizi, ţigle, olane etc.) cu ştampilă care
atestă activitatea m eştcşugărească pe Limes-ul dunărean a legiunilor sau
unităţilor auxiliare în Scythia Mică. Folosind suma datelor istorice. epi-
-grafice şi arheologice vom încerca a determina centrele militare în care
s -au produs ma teriale ceramice, considerînd ca fiind de un interes spo-
rit şi pentru identificarea formaţiunilor m'ilitare care au staţionat pe
Umes.
Infiinţată pentru paza acestui ţinut îndepărtat al imperiului, încă
d in vremea lui Augustus, Classis Flavia Moesica 1 îşi dovedeşte activi-
tatea în domeniul producţiei ",eramice in mai multe puncte de staţionare
de pe malu1 drept al Dunării Inferioare prin mari cantităţi de cără mizi

I RE, 3, col. 2647-2648; V. Pârvan, Getica, p. 596; lst. Rom. 1, Buc. 1960.
p. 296, 484, 486, 522 ; R. Vulpe, Din istoria Dob1'Ogei, II, p. 61.
130 A. V. RĂDULESC U

necesare diverselor construcţii. Astfel un hypocalLstlL1n amenajat din

caramiZI. între care peste 20 de exemplare purtînd ştampile variate şi
cu inscripţii diferite ca formă, dar toate cu numele flotei dunărene, a-
fost descoperit de curind la Noviodun'Um 2. Putem reţine două forme:
CLASSIS F(lavia) iVl(oesica) şi CL(assis) FL(avia) iVlY(sica). Tot la No-
viodunurn, în necropola cetăţii, a fost găsită împreună cu o altă cără­
midă cu ştampila notei şi o monedă de la Vespasian J . Această descope-
r1re constituie un reper util pentru încercări viitoare de orientare în:
problema epocii de funcţionare a unor ateliere ceramice pe lîngă cen-
trul de staţionare al flotei de la Noviodunum.
Desigur nici apariţia fragmentelor de cărăm i zi ştampilate , în ca-
zul aşezării de la Noviodunum ca şi 111) celelalte cazuri despre care vom
aminti, nu constituje o dovadă suficientă a funcţionării în centr ul res-
pectiv a unor officinae militare. Dar, abundenţa măr tu riilor, descoperi-
rea lor în cetate sau în imediata ei apropiere, existenţa in zonă a con-
diţiilor optime de funcţio nare al atelier elor şi, adăugăm neapărat, dacă­
ţinem seama de importanţa strategică a centrului de la Noviodunum
ca punct de staţionare a flotei de pe Dunăre atunci avem toate moti-
vele să credem că viaţa meşteşugărească militară s-a ilustrat la vremea
respectivă cu ateliere ale căror urme nu se vor mai lăsa mult căuta te în
cadrul cercetărilor viitoare. Descoperiri r ecente în st a ţiunile de pe ma-
lul Dunării ne permit,- în
acest stadiu al cercetărilor noastre să luăm J:n
discuţie două f ragmente - unul de cărămidă, cel de al doilea de ţiglă.
Desigur numai un singur fragment este departe de a ne convinge că a
fost fabricat în acel punct, dar socotim că nu acest aspect este impor-
tant, important fiind faptul atestării pe baza ştampilelor a unor forma-
ţiuni militare în aceste staţiuni şi care demonstrează implicit că acea
unitate sau subunitate militară îşi avea atelierele sale ceramice. Indife-
rent unde va fi funcţionat, atelierul a existat jar produsele puteau fi
vehiculate pe Dunăre în diverse puncte. Cu atît mai mult, va fi greu
de fixat centrul de producţie deoarece pe lîngă cuptoarele cunoscute
pînă acum în aşezările de pe malul Dunării nu s-au găsit î ncă resturi de
produse ştampilate. Cît priveşte produsele diverselor ateliere care vor
Ii funcţionat în interiorul provinciei este mai greu de crezut că vor fi
aj'uns pînă la Dunăre. Atît drumurile cît şi greutatea materialelor de
construcţie îngăd'Uiau mai puţin vehicularea lor. Ar rămîne deci de ad-
mis, ipotetic, că cele două fragmente ceramice ştampilate pe care le
vom discuta, fie vor fi ajuns în locurile de descoperire pe calea apei,
fie sînt produse pe loc. Oricum aria lor de răspîndire se circumscrie
li7nes-ului din părţile Dunării Inferioare.

2 SC I V 1-2, 1054. p. 181 ; I. Barnea, Săpătul'ile de salvare de la Noviodunum,

tn MCA, IV, 1957, p. 165, iig. 13; L Barnea, B . Mitrea, Săpăturile de salvare de la
Novidunmn - lsaccea, în MCA, V, !f.J58, p. 159; Gheorghe Ştefan, L Barnea,
M. Comşa, R Mitrea, Şantî.el'ul a1'heologic Ga1'văn, în MeA, VII, 1961, p. 595.
3 E. Bujor, S. Gavrilă, Sc1pătul'ile de salv u1'e eli n cimitirul roman ele la lsaccea,
in MeA, VlI, 1961, p. 396.
ATELlERE CER.·\)'lICE MILITAHE DE-A L U =-<G U L DUNĂH.H DE JOS 131

Primul fragment, cel de cărămidă, din pastă bună ş i de culoare

roşie închisă, cu litere r eliefate într-un cadr u drept unghiular imprimat
in pasta crudă, s-a descoperit mai de mult la Izvoarele-Pîrjoaia, sat
aşezat în sud-vestul Dobrogei, pe malul Dunării, despr e care, se crede
că poate fi identificat cu antica Stwiclava". î n ştampilă, distingem
grupul de litere COCVS. Ni s-a părut vercsimil să reconstitium CO(hors 1)
C(laudia) V(eterana) S(ugambrorum) sau S(ygambrorum), unitate mili-
tară al cărei nume ne este cunoscut şi din alte documente ce provin din
staţiunile de pe Dunăre;. Se ştie că această unitate a staţionat în Moe-
sia Inferior între anii 26-27 pînă în 86 e.n. 6, avind sediul la Durosto-
rum, în apropierea căruia se află satul Izvoarele - antica Suciclava 7.
Soldaţii cohor tei de Sugambri şi- au organizat în apropiere, poate chiar
În mai multe puncte de pc Dună re, atelier e pentru prod ucţia de cără­
mizi, ţigle, olane etc.
Cel de al doilea fragment, aparţine unei ţigle. Ştampila se con-
servă în bună parte. Fragmentul a fost descoperit la Sacidava in cad r ul
campaniei de săpătu ri din vara anului 1972 S. în pămîntul de umplutură
de lîngă zidul de i ncintă.
Intr-un cadru dreptunghiular puternic impr imat în pastă Se dis-
ting clar literele in relief scr ise invers ICIL. Latura din d reapta s par tă
a făcu t să di spară începutul inscrip ţiei. Reconstituim totuş i aproape s i-
gur Coh(ors) 1. CIL(icum).
Această unitate este atestată după anul 100 e.n. in Moesia Infe-
r ior de mai multe izvoare"' în cazul nostr u, fragmentul ştam p ila t ce
atestă numele acestei cohorte nu numai că î nlătu ră orice î ndo i ală pri-
vind cadrul geografic al Moesiei Inferioare în car e a activat cohorta de
cilicien i JO, dar aduce ştirea unică pînă acum privind ex i stenţa atelie-
rului ceramic ce-i aparţinea.

t, RE, S.v. Sucidava, col. 5GO ; D. M . Ionescu (Dobrogi an.u). Dobl'ogea în>\ pragul
veacului al X X -lea, Buc. 190-!, p . 529; P. Diaconu, în Bisel'ica ortodoxă Tomânii.
LXXXI. 1963, p . 546- 550; V. Culică, in SCIV, XVII, 1966. p. IR9-1V5; R. Vulpe,
La limite meridionale de la province Romaine de Scythie. in Studia Balcanica.
Recherches de Geographie historique, I. Sofia, 1970. p. 43-44.
5 CIL, XXI, nr. 44 şi 78; cărămida din KutIoviţa, în CIL, ur, 12529 ; Ret.:-ue
archeologique 1927, nr. 95 - insc ripţie care îi atestă prezenţa sa în Frigia, pe vre-
mea lui Hadrian, unde se transferase din Moesia Inferior.
G W . ,"~!agner, Die Dislocation der romischen Auxiliarformationen in den
Provinz en l\loricum, Pannonien, Moesien unel Dakien van Augustus bis Galliellll.!i,
Berlin, !f138, p. 185.
7 Sucidava, respectiv Izvoarele-Pirjoaia se află la nord-est de Silistra-Duro-
storum, cu circa 10-12 km.
S Săpăturile iniţiate şi subyen ţ ionate de Muzeul de arheologie Constanţa,
sint conduse de către C. Scorpan căruia îi mulţumesc aici că mi-a îngăduit să
folosesc acest fragment de tiglă cu insc rip ţ ie.
9 CIL XVI, 78, (descoperită la Giurgiu); 1. Venedico...-, în Iz vestia, V<otma.
IX, 1953, p. 61-68 ; CIL, III, 14-137, 2 : D. Tudor, Cohors 1 Cilicw1t ilt Scytltia Mina/'
şi Taurida In Analele Universităţii C. 1. Parhon, Bucureşti, Seria Şiiinţ,e Sociale 91
Istorice. 5, 1956. p. 50 şi urm.
10 D. Tudor, op. cit ., cu ale sale consideraţii, care, la vremea apari\iei arti -
colului, implica atîtea rczen·e.
 A. V. RADULESCU

Localizate cu aproximaţie în jurul Dinogeţiei-Ga rvăn, atelierele

cohortei a II MattiacOfUlu au fost active în s~c. II. , dar cele mai im-
portante centre milit are cu numeroase ateliere de produs ceramică, ră­
mîn T roesmis ş i DUTostofum - primul, reşe dinţa pentru scurtă vreme
a legiu nii a V-a Macedonioa lI , cel de al d oilea a legiunE a XI-!a Claudia 11.
Descoperiri ocazionale cît şi unele săpături de salvare f ă cute în
pu ncte mai apropiate sau mai depăr ta te de Troesmis (ca de exempl u
H istria iar r ecent la Callatis) au pus în lumină ţigle cu şta mpila le-
g iunii a V ~a Maced onica. Dar pîn ă la această dată nici o descoper'ire nu
permite localizarea vreunui atelier ce-i aparţinea. Nu este exclus însă
ca în cazul cuptorului de la Teliţa 13, din zona rurală a Troesmisului,
unde s-a găsit o ins tala ţie bine conservată cu depozitul de proiectile
a lături di n; lut, să aveln dovada unor officinae de caracter militar strîns
legate de activitatea în acele părţi a vreunei un i tă ţi dislocate de la
TroesmlS.
In chip fi resc dovezile privind activitatea ,meşteşugăre ască, cera-
m i c ă , a legiunei a XI-a Claudia, a căre i prezenţă la Durost orum a În-
semnat un timp de mai multe veacuri sînt mult mai numeroase, ates-
t înd o activitate cu mult mai pr oli fică ,
In colecţii de, sta t sau particulare se află o mare cantitate de frag-
mente de ţigle, cărămizi, olane etc., cu .ştampile J4 provenind din zona
aferentă Durostorum-'ului. Ele se prezintă într-un r epertoriu foarte in-
teresant ca formă şi mani eră de redat numele legiuniL Cu sau fără liga-
turi, scrise normal sau invers, cu litere drepte sau cu rsive, totul de-
monstrează o variată şi îndelung ată preocupare al meşterilor soldaţi In
atelierele legiunii. Că au existat numeroase ateliere în zon a învecinată
a oraşului de reşedinţă a legiunii nu mai este nevoie să o spunem, P e
o arie întinsă la nord sau la sud, - de-a lungu1 Dunării - au fost des-
coperite materiale ce ates tă direct intensa ,activitate a unor ateliere mi-
litare, fiecare avîndu-şi ştampila proprie, ceea ce se deduce prin dife-
renţele de formă a c artu ş ul u i. a literei s au al conţinut ului. Să cităm
cîteva exemple mai interesante:
1, - LEG(ionis) XI CL(audiae) FIG(linae) KAS(trîs)
2, - LEG(ionis) XI (Claudiae) P (iac) F(idelis)
~, - LEG(ionis) XI CL(audiae) F(iglin ae) TRA(ns) M(ariscae),

11 RE, col. 1574: sub Claudius L eg. a V-a Macedonica se afla la Oescus, sub
Ner o, în orien t (Pon t ş i Armenia) apoi în Iudeia; odată cu Vespasian revine la
Oescus ş i spre sfirş i tul domniei lui T rai an va fi m utatii la T roesmis. Aici va sta
pînă sub Marcus Aurelius. Vezi ŞI PtoLemaios IiI, 10, 5. Cl'. Tocllescu, Monumente
epig-rafice şi. sculpturale, p. 68 şi urm; A. Betz, î n RE, s .v., Tl'oesmis, coL 5!H şi urm.
J2 P to lemaios, nI, 10, 3; Jl in. Ant., p. 223, 4; No t . Dig-n., 01'" XL, 33-35 i RE,
c ol. 98. Pentru d iferitele cărămizi şta mpilate , vezi şi 12526 şi Dessau, ILS, 9112;
R. V ulpe, r. Barnea în , Din isto1'ia Dobrogei, II, passim .
13 Să păturile la cupt orul de la Tel iţa a fost execu tat ă de către S. Gavrilă,
c are a avut amab ilitatea să-mi pună la disp o ziţie note, planuri şi fotografii .
H Intre colecţiile mai j;nportante reţine m: Col e cţia P . P apahagi de la Si listra,
a lui V. C uli că , acu m la Că IăI'a şi ; Cole cţ iile Muzeului " T al om îţa" din CăIăraşi şi ale
Muzeului de arheol ogi e Constanţa .
ATELIERE CERAMICE MILITA.R E DE-A LUNGUL D UNAR I1 DE JOS 133

Atelierele acestei legiuni, dovedite prin cărămizi ştampilate se, află

chiar şi în oraşele de pe litoral la Tomis, la Callatis, ca să nu mai amin-
tim de unele descoperiri din dreapta Dunării, la Cuza Vodă l î ngă Că­
Iăraşi sau la Drajna de J os 13 ,
Numeroase sint dovezile despre funcţionarea unor ateliere cera-
mice militare şi pentru o altă legiune a cărei pre zenţă la gurile Dunării
este de dată mai recentă. Din literatura arheologică mai veche' rezultă
că s-au făcut numeroase descoperiri de cărămizi ştampilate cu Il'u mele
legiunii I-a Italica nu numai între frontierele fostei provincii ci şi in
afara ei J6 . Amintim că în tegulariul Muzeului de arheologie Constanţa
se păstrează d ou ă ex emplare cu ştampila acestei legiun i. P e ştampila
primului exemplar se poate citi LEG(ionis) I ITALI(cae),
AI doilea fragment prov ine de la CalJatis - fă ră să postulăm prin
aceasta existenţa vreunui atelier aici, deşi s-a descoperit 'un cuptor de
ars ceramică 17 - şi are pe el literele LEG 1. Evident LEG(ionis) I
ITAL(icae).
To't din literatura mai veche ştim că s-au descoperit la Dinogeţia­
Garvăn, la Nicul'iţel lîngă NOuiodunulI"t, cit şi în împ rejurimile T r oesmi-
sului cărăm i zi ştampilate CLI numele legiunii 1 Iovia Scytica 18
Sub împăra tul Anastasius efortul militar al imper iului la Dună­
rea de Jos ilustrat şi de construcţi ile militare, :atelierele ceran1 ice pen-
tru materialele de construcţ i i sînt bine atestate 19. Lăsînd deopar te des-
coperirile lui V . Pârvan de la Histria, cu cărămizi ce purtau ştampila lui
Anastasius, ne oprim aici asupra celor descoperite la Dinogeţia 20. Sînt
ma i m ulte exem plare ce diferă ca formă şi tip - semn al provenien-
ţei lor din ateliere diferite, Textul tuturor ins c ripţiilor este în limba
latină, dar mai totdeauna incomplet. O singură ştampilă din Iotul de la
Dinogeţia are imprimat corect textul:

+, Imp] ERAT(or) ANASTA(sius).

Deasupr a şi dedesubtul acestui' text sînt imprimate literele TIN,
pe care iniţial cercetătorii nu le-au putut in ter preta corect. Dar, o' des-
coperire ulterioară, cu un text mai complet .a permis o reconstituire

15 Gr. Florescu, în Capidava, Bu c ureşti, 1958, p. 15, nota 2.

16 I st. Rom.. 1, p. 372; 520 şi 521. f ig. 115.
17 C. Iconomu, Cel'cetc1ri arheologice la MangJlia şi Neptun, in POlitice r,
Constanţa . 1968, p. 235 şi urm.
18 Hin. Ant., o m enţi onează' ca pe un topo n im: Scythica. De fapt este Leg. 1
Ioda Seylhi.ca, car e împreună cu Leg. Il Here. îşi 8\'eau sediul în Scythia - prima
la Troesmis, secunda la Nov iodunum. Not. Dign. OI'. XXXIX , 32-34, cu deosebi r ea
c ă le inversează sediile. RE, col. 1407 : C. Moisil, O ?towL inscripţi.e g(Ls'ită în Do-
brogea, în Convorbiri literare. XXX I X. 1005 . n r. 6, p . 56-1; V. Pârvan, Salsot:ia,
Bucu reşti. 190G, p. 26: Gh . Şte(an , în Ba1cania. VTT, ]9.J4. 2, p. 34.4- :348.
J'.J Theophanes, Chl'ono(jl'aphica, AM. 5fl9-! , Bonn. 1839" p. 222, r. 3-4 (= C. de
Boor, Leipzig. 1883. p . 1-1 3. r. ::G-27). e L E . S tein , Hi stoire clu Has- Elnpi1'e, t. [-ere:
De l'Etat romain ,,\ n::tat byzantin (28-1--1 76 ). Paris, 1959. p . 88-00; P. Lemerle,
Invasions et ntigl'atores dans le~ Balkans depuis la fi.n de l'epoque' l'o rnaine jusqu'au
VIII si.ecle. în Revue historique, t. 211 , 195..1" p . 283-28-1, Ist. Rom.. r, p. 597-599 ;
r. Barnea, i n Din istoria Dobrogei, II , p . 40D- 415.
2(1 L Barnea, Contl'i.bu/ion the Dobl'uclja histol'Y, undeI' Anastasius l, în
D acia, NS, IV, 19GO, p. 363- 3G7.
134 A. \". RADU LESC U

verosimilă. In pavimentul basilici i de sec. VI e .n. de la Di nogeţia s-a

identificat o că rămidă ce pw·ta lntr-un\ ca rtu ş cu chenar simplu inscrip-
ţia: +, (Pius) INPE(ra)TOR ANASTASJUS. Pe marginea de sus clt şi
pe cea de jos a cărăm i zii este clari imprimat centrul A TINA ~1. Corec-
tînd o ipoteză mai veche L Barnea presupune fie că aceste cărăn1izi au
fost aduse la Din ogeţ ia din centrul de la Altinum-Oltina unde recent
s-a descoperit un important complex de cuptoare pentr u ars că rămizi
datlnd din sec. V 22, f ie că un detaşament al unităţii milita re numită în
Not. Dign. Or . XL, 28, Milites nauclaTii Altinenses cu sediul la Alti-
n um 23, vor fi fost d etaşaţi chiar la Dinogeţia unde au pr odus pe loc
că rămizile. In oricare situaţie ne-am afla, cert este că au funcţionat în
v remea lui Anas taslus jn Dobrigea mari offidnae militare, cu precă ­
dE-re pe li1'nes.
Su ita atelierelor' de pe limes-ul dobr ogean al Dunării va fi fost de
bună se amă mai mare. Am înserat aici datele mai s igure furnizate pînă
ln prezent de descoperirile de pe limes ş i din marile oraşe ale 'Scythiei
Mici, dar subliniem că am folosit numai ştiril e furnizate de literatura
a r heo l ogică sa u cele apar ţ inînd colectivului de cercetători de la Muzeul
de arheologie Cons tanţa . Publicarea tuturor descoperirilor va fi extrem
de i nt e resantă pen tru noi fiind că al ături de cele amintite aici vor intregi
un tablou sin optic privind re parti ţia p e limes a atelierelor de produs
<:e rami că - in special materialele de constru cţie de pămlnt ars ce au o
mare importanţă pentru cuno a ş ter ea v i e ţii economice a provinciei.
Materialele 'cer amice cu inscripţ ii se dovedesc pentru Dobrogea ro-
mană, pînă acum, ca f iind aproape î n excl usivitate militare. Ală turi de
<:eramica anepigrafă ~ ce se descoperă pretutindeni ln cantităţi masive
pe limes, ca r ezultat al activităţii f ie al a tel"ier el or militare 2", fie şi .al
unora civile - a jucat un rol deosebit în efortul edificator susţ inut pe
întreaga dura tă a stăpî n i rii romane .
Problema cunoaş terii ln detaliu a a cti vităţii m eşteşugăreşti mili-
t are şi civile pentru Scythia Minor, constituie o preocupare de prim
<>rdin a specialiştilor în acest domeniu . Dar, compartimentul atelierelor
ceramice se do ved eşte a fi cel mai puţin cercetat pînă acum , iar cele
c îteva cons id e raţii sumare înserate aicî, nu fac decît să jaloneze înce-
putul unO r investigaţii mai aprofundate.

tL L Barnea, NOlwelles cOIl.';i.d el'ations (Î l'histoire de la Dobro t/d ja SOllS

Anastase I- er, în D acia, N S, XI, 1967, p. 355-35G, fig . 1.
22 M. lrimi a, Cuptoarele ro mano-biz antine de Q/'S ceramic(1 de la Oltina (jud.
Constanţa), în Pontice r, 1068, p. 379-407.
23 Menţi onată ş i de Procopius, De aedif., IV, 7, 11, sub forma,
21, RE, IX, 2, col. 1460-146 1 ; I-I, B li..im nel·, Technologie und Terminologie der
Ge we1'be und Kilnste bei Gr'iechen und Romern, v ol. II, Leipzig, 1879, p. 9-22;
29- 31. Relativ la act ivitatea cărămidărHl o r este !"oade importantă lucrarea lui
H. Nissen, Geschichte von Nov aensium, în BOlle/' Jalu'biicher. Jah1'biic1te1' des Ve reius
VOn Altel'iumsfreunden im Rheinlancle, He[t, 111/ 11 2, 1904, p. 85 , iar pentru orga-
nizarea acti v ită ţii me şteşugă reşt i militare vezi Erich san der.
ATELIERE CERAMlCE MILITARE DE-A LUNGUL DUNĂRII DE JOS 135

ATELIERS MILITAIRES CERAMIQliES. LE LONG DU

BAS - DANUBE

Les decouvertes archcologiques effectuees les dernieres 25 unnces au bord

du Bas Danube, dans la zone de l'ancienne pro\'ince de Scythia Minor, ont rend u
possibles des recherches dans un sedeUl' de la vie economique romaine tres peu
connu jusqu'il prcsent: l'actiyltc artisanale militaire. Le l'enscmble de la vie
a rtisanale, naus nous sommes arretes a esquisser quelques considerations, axees sur des
decouvertes d'objets ceramîques estampilles, concernant les materiaux des construc-
tions militaires - respectivement les ateliers ccramiques, Ainsi ies differentes
legions ou formations mîlîtaires prouvent leul' activite artisanale dans un grande
nom bre de centres. La plupart ne peu vent etre ri goureusement fi xes sur la carte
de la Dcbroudja. Mais ' on considere que ce fait est de moindre importance. Impor-
lante est l'attesttaion en soi-meme de fune ou de l'autre des unites militaires qui
{mt active en Dobroudja romaine et l'apparition d'une estampille sur des briques,
tuil es ou tuyaux en tene cuit€ţ constitue la preuve pcremploire du fonctionnem e nt
·de cel"iains ateliers que l'estampille representait,
L'activite de la flotle du Danube, Classis Flavia Moesica, a laisse des preuves
,de son activite artisanale aux plusiew-s endroits du Bas-Danube dont le plus im-
portant est NovioduDum,
De Sacidava provient un fragment de brique portant l'estampille COCVS -
r econstit uee: Co(hors 1) C(laudia' V(eterana) S(ugambrorum) ou S(ygambrorum).
Les fouilles recent.es de Sacidava ont mis ii jour un document ceram ique
qui, selon toutes les probabilites, attestait Coh(ors) 1 - CIL (icum).
Grâce a des decouvertes plus anciennes ou plus nkentes, nous cannaissons
des aspects de l'activite artisanale deployee par la ne Cohorte Mattiacorum et
pour les Legions Ve MacedonLca (Troesmis) et Xle Claudia (Durostorum), la ligne
du Danube a fa it VOiT un grand nombre de materiaux pour constructi ons ceramiques
qui en attestent la presence ; quan t a la par tie interieure de la province et au
httaral. il existe les mcmes attestations,
La Legion I !talita et la Lcgi on 1 Iovia Scythica ont egalement' eu des ateliers
aux plusieurs endroits, en special le long du Danube - mais en ce qui concerne
la Legion 1 Italica, il en e x iste des pL'euves a Callatis.
L'epoque de l"empereur Anas tase a ete extremement prolifique pour les
.atelieL'S de certaines unites mîlirtaires d'H istria et de Dinogetie,
Du dernier centre proviennent des bL'iques marquees du Dom de l'empereur
mais aussi du nom d'Altinum ce qui a determine les specialistes a supposer que
ou bien les bl'iques ainsi marquees etaient apportees sur la voie fluviale dU! Danube
.ou bien quelque so us-division d'une unite militaire (peut-ctre des Milites Nauclarii
Aliinenses) aUl'ai:t ete detachee a Dinogetie ou elle aUl-ait ITee une officina.
L'importance de la vie artisanale, en general, est grande, L es debuts, paul'
la Dobroudja romaine, en ont ete faits tout en marquant ces premiers centres
d 'act ivite militaire artisanale. On preconise la concentration des efforts pour tirer
au clair les problemes, si obscurs jusqu'a present, de ce secteur economique.
 C. SCORPAN

LA CONTINUITE DE LA POPULATION ET DES TRADITIONS

GETES DANS LES CONDITIONS DE LA R0:\fANISATION
DE LA SCYTHIA MINOR

La connaissatlce des populations de la Dobroudja antique eu surtout

de la populati an autochtone, de sa permanence il travers les siecles, con-
stitue une des principales preoccupations de l'archeologie, d'autant plus
utile dans ceU", region ou le melange et les interferences vigoureuses et
de longue duree conferent il ce probleme des aspects speciaux.
Les sources litteraires et epigraphiques contiennent de nombreuses
et substantielJes informations concernant les autochtones de cette pro-
vince.
Parmi les plus importantes, d'ailleurs tres connues, citons: Hc-
caree 1, Herodote 2, Hellanicos ;\ Thucydide 4, Strabon'\ Trogue-Pon1-
pee 6, Ovide 7, Cassius Dion S.

! Fr., 170-172.
2 I V, 93 ; IV, 97; 08, 90 ; V, 3.
3 Caut umes bUTbares, Fr., 73.
, II, 9G.
5 La Geographie, II, 5, 12 ; VII, 3, 2 ; 5, 1, 12.
6 IX, 2, 3.
-; Les Tl'istes, r, 10, 13-14; II , 3, l -H; ITT, D. 1--10: V, 2, 65-70; V, 7,.
50- 60; V, 10, 25-30. Les lett1'es du Pont, I V, 13, 17-23, 33--10.
S Les ch apitres de l' HistoÎre Tomaine de Cassius Dion, concer nant la i conq uete
de la Dobroudja par les romains, entre les annees 29-28 a.n .ere, ont une valeur
speciale par les dates sur l'e xi stence, a la fin du I-ere siecle a.n .ere des forma-
ti ons politiques d'Etat Geies hab itant le ieritoire de la Dobroudja.
' 1-38 c. SCQRPAN

Des sourees epigraphiques eompletent les informations des histo-

riens de rantiquite, concernant les Getes et les formations etatiques du
territ oire de 1<> Dobroudja ".
Les sourees litteraires et epighraphiques attestent avec certitude,
non seulement l'existence d'une population gete autochtone, mais aussi
. des formations politiques etatrques en formation , dont le râIe et l'influ-
ence exercitees sur les cites grecques ont ete souvent decisives.
Le stade actuel des recherches nous permet donc de pader d'une
.politique ponthique des rois . getes, depuis Dromichaites jusqu'a Bure-
biste '10
Une a'Utre conc1usion se detache, en meme temps, des sources con-
sultees : le fait que les Thraco-Getes n'ont pas ete les seuls habitants de
·ces contrees, mais qu'Hs ont assimile toute une serie d'autres populations:
Scythes, Celtes, Bastarnes etc.
Les aspects et les problemes qui se degagent de l'etude de la cul-
ture materielle et spirituelle de l'epoque La Tim e, ent Dobroudja, son t
multiples. Ce qui nous interesse sortout, ce sant les tendaces de l'evolu-
tian vers l'epoque romaine et les transformations sourvenues pendant
. cette derniere peri ode, problemes releves, d'une maniere concrete par
les decouvertes et les recherches entreprises a Hystria, Tomi, Callatis,
N. Bălcescu. Dans ces poin!s, la continuite et l'evolution des formes et
de la decoration de la ceramique <lutochtone gCte du v .cme_Le, siecle
av. n. e . est ev idente. On a constate aussi l'existence de traitSl specifiques
·dans la ceramique gete du litor,al auest de la Mer Noire, un certain
aspect ponthique de la ceramique; determine par le processus d'helleni-
'sation progressive, concreti se dans la t ransposition des formes gr ecques
dans la ceramique locale, par;.. une technique speciale de la pâte et de la
maniere de m odeler et de briller. Cet aspect ponthique, d'une nuance
hellenistique, de la ceramique modelee il la main par les Getes du Uttoral,
se perpetue tard dans, l'epoque romaine (constatat ion sur laquelle on re-
viendra).
Grave et significative est aussi la conclusion qui s'est imposee : des
le commencement de l'aspect ponthique de la seramique, la Dobroudj a
'subit l'influence directe de la culture geto-dace du nord du Danube 11.

fl D . M. Pippidi, Ş tiri noi despre legăturile Histriei cu geţii in secolul al III- lea,
dans COl1t1'ibuţii la istoria v eche a României, Bucarest, 1967, p. 167-185, D. M.
Pippidi, Contribuţii, p. 186-221. H. Dai coviciu, .. Regatul" lui Rhemaxos, dans
Acta musei Napocensis, IV, 1967, p. 445.
10 Em. Condurache, Burebista şi oraşele pontice, dans SelV, IV, 1953, 3-4,
p. 521.
11 M. Coja, Cel'amica autohtonă de la Hi stria, sec. V-I te.n. , dans Pontica,
III, 1970, p. 99. Alexandrina Alexandrescu, Morminte tardive in necropola get ă de
la Zimni.cea, comunica lion presentee au Symposion de Oradea - octobre 1971. On
constate done pcndant les II-I siecle a.n.ere, un pl'ocessus evid en t de dacisation
dans la cCI'amique. Le meme phenomEme se reflete nussi dans les urnes du II- e
.siecle a.n.e., d6couvel'tes dans la necropole de N. Bălcescu.
L.t>, CONTINUITE DE LA PQPULATION ET DES TRADI TTONS G"f:TES 139

iVlalgre l'importance reconnue aux problemes d'ethnie, La conti-

nuite des autochtones getes dans la Dobroudja r omaine n'a pas ete
mentionnee, jusgu'il y a 3-4 ans, gue d' une maniere occasionelle 12.
Les fouilles et les recherches commencees en 1968 ont contribue
·it l'accumulation de dates inedites, de premiere signification:. qui ont per-
mis â contourer, chaquc annee avec plus de precision, le theme en
-cause. 13
De cette maniere, nous sommes justifies il soutenir l'ipothese de
la continuite gete, SUT le te1Titoi1'e de la DobToudja, jusqu'au lII.e me_
.Iv'me siecle ele notre ere et meme si on ne peut pas parIer, avec certi-
tude, d'une population non-romanisee, no us sommes obliges d'affirmer
Ia continui te das traditions getes, jusqu'aux v.eme_VI.emc siecles de
notre eTe !
Ce phcnomene s'incadre parfaitement au fond de la continuite de
vie, de culture et d'espace de toutes les tribus geto-daces, d'avant et
,d'apr es la conquete romaine.
La ceramique autochtone de la Dobroudja romaine offre les prin-
cipaux arguments et c~'iteres d'interpretatian de l'ipothese emise,
Il n'est guestion, bien sur, gue de la ceramique decauverte en
·des condi tions stra tig raphiques indaubitables, dans les etablissements ou
necropoles mentionnees au commencement de cetle Hude (note 13).
Du L oc-IV.· siecle, les formes et la decoration de la ceramique
modelee ci la main, ou de la ceramique grise confectionnce au taur, ont
·de nombreuses analogies autant sur le territoire de la lVloesie que de

J:! v. Pârvan, dans Geiica, et puis dans Cetatea T?·opaeum .. R. Vulpe, Histoire
.allcienne de la Dobroudja, Bucureşti, 1938. Gh. Ştefan, ContTibuţii m'heologice la
CWlOaşterea dacilor în Dobrogea de nord, dans Studii şi referate, r, p. 29-34.
13 C. SCOI'pan, Cont1'ibuţ"ii arheologi.ce la pl'obleme~e etnice ale Dobrogei antice,
dans Pontice, r, 1008, p. 34 1. Et puis, le meme auteur a publie: Slfpăturile arhe-
ologice din aşez area getică de la Bugeac-Valea lui Marinciu (le premier etablis-
se ment gete de Dobroudja investigue jusqu'a present), dans Pontice, II , 1969,
_p, 253; Im itaţii geUce după opaiţe greco-romane, dans Pontice, II, 1969, p. 253;
Prezenţa şi. continuitatea getică în Tomis şi Callatis, în SCIV, 21, 1, HJ70, p. 65 ;
Aspecte ale continuităţIi şi 1'oman:izârii bâşt'Îllaşilor din Dobrogea în lumina recen-
·telar cercetăr'i, dans Pontica, III, 1970, p. 139; Noi descoperiri getice în Dobrogea
rom ană - sec. lI-IV e.n., în Pon.tica, IV, 1971, p. 137.
Ce sant les seu les etudes' concernant le probleme des autochtones et de \leul'
<:ontinuite dans la Dobroudja romaine, parues entre 1954 et 1971. L'article de
-IvI. J3abeş, Necl"opola daco-romanâ. de la Enisula, dans SC IV, 22, 1, 1971 , p. 19-45,
conl"irme (pour les II-e - ll l-e siecle) l"ipothese de la continui te dace ante-
·deurement par nous.
Natre ipothese a de con[irmce aussi par AL Bamea, Cu privire la continui-
tatea populaţiei get o-dacice în cetclţile Dinogeţia şi Tropaeum Traiani, communi-
' caiion a VII-e conference d'archeologie Bucarest, 1971.
Plus recemment, C. Scorpan, Continui.tatea în Dobrogea şi problema unităţii
· culturii geia-dace, in Cdsia, Oradpa, 1972, p. 155. VaiI' aussi, C. Scorpan, La con-
timâte de la population et des traditions tlu'aco-getes en Dabroudja, au Premier
· C'ong res de Thmcologie. Contribut-ions 1'oumaines, Sofia, 1972.
140 C. SCQRPAN

la Dacie romaine, ou chez les Geto-Daces libres habitant au nord du Da-

nube 14.
L'etude de la ceramique de Bugeac, Tomi, Callatis, Horia, et Saci-
dava, modelee a la main, souleve un pr obleme interessant: malgre le
ca'r actere evident de la tradition ceramique autochtone La Tene, la
technique du modelage et de la cuisson change, sensiblenlent amelioree
en rapport it celle de l'epoque hellenistique et ce qu'il y a de plus im-
portant, ressemble, jusqu'a l'exactitude il la ceramique gete et dace (mo-
delee il la main) de lVIoldavie, Valachie et Transylvanie . Presque ,],a
meme constatation est valable aussi pour la ceramique gri se au taur,
mais l'influence du sud thrace disparaît. Depuis l'etape c1assique du re'"
siecle a.n. ere et le L el' siecle n. ere, une explication categorique de
l'unite de la culture materielle des gHes et des daces, et donc de l'unite
spirituelle, este difficile a fournir. On pourraît supposer un relachenlent
de pouvoir et de l'influence des thraces du sud, du a l' avancement des
Romains vers le Danube et aux relations plus etroites des Geto-Daces,
res ul1Jat de l'extension de l'etat dace de Burebiste jusqu'a Pont-Euxin et
stabilises des la domination unitaire de type provincial de l'empire ro-
main Sur les territoires getes el daces autour des Carpathes et dans la
region du Danube Inferior.
Nous avans decouvert aussi en Dobroudja, des vases 1110deles El la
main, mais pas identhiques aux types nord-danubiens et qui constituent
une categorie speciale de la ceram ique locale, ouest-ponthiques. A -Nled-
gidia, u n vas El anse tiree du bord, muni de bec, avec de gros parois,
l'ouverbure large et le bord simple, s'amincissant beaucoup vers le pied
pas troup haut, â base circulaire et de core, El. la base, d'une bande
saillante, al veolee. Deux tasses getes, l'une noire, decouverte it Medgidia
et l'autre brune de Sacidava, presentent a l'opposc de l'anse, 1111 bec
d'ecoulement.
Remarquable aussi une cer.amique ornee aux ban des alveolees ou ,
aux boutons, modelee a la main, mais dans une pâte tres porcuse, pres-
que noire. Les parois de ces vases sont minces, dul's, tres bien cuits.
On doit aussi considerer, comme variantes locales, les lampes mo-
delees â la ruain. dans une pâte pareuse, imitations incontestables d'apres
les specimens greco-r omains. On a d ecouvert des lampes de ce type il
Torni, Callatis, lVL Kogălniceanu_ L'exemplaire de Callatis est orne du
motif încise imitant la disposition des aiguilles ele sapin et de rangees ele·
petite alveoles 15.

11> La major.ite des decoU\-ertes et la bibliographie respective , ch ez D. Protase,

Problema continuităţii în Daciu, Bucarest, 1966; hlem, Ritnrile fune rar e la claei şi"
daco-romarâ, Buc. 1971.
Gh . Diaconu, Tî1'gşor, necropola di.n sec. III - I V, Bu c ureşti. HJ65, p. G5.
pl. VIII/2; D. Protase, op. cit., p. 112-114; Materiale , VII, p. 505; Material e,
VIlI, p. 18.
C. Scorpan. hnitations getes d'apres
15 des lampes greco-romaines, dans.
Pontica, II, 1969, p. 253- 269.
L A CONTINUITE DE LA POPULATION ET DES TRADITIONS e.t':TES 141

En fait, l'existence des variantes local es du meme aspect ponthique

de la cultu re aborigene er~ e poque romaine, reprcsente aussi un probleme
de eontinuite. En corr<'lation directe avee l 'unite culturelle, on constate
le developpement dlun processus qui El confere une relative uni te a ]a cul-
t ure ma terielle thraco-gete dans les zones adjacentes d e l'o'Uest et du
nord de la Mer Noire.

*
On connait -a ujourd' hui l'importance, pour le probleme de la conti-
nuite, du rite d 'incineration chez les Getes.
En Dobroudja aussi, le rite d'incineration caradcrise la population
autochtone du IV. e siecle a.n. ere jusqu:aux II.e_III. e siecles de n. ere.
La population gete du territo ire de la Dobroudja, utilisait pendant
l'epoque romaine, ,a ussi le rite fune raire traditionel d'incineration en
u rnes.
La necropole d'Enisala ia, du II.e siecle de notre ere, repr€sente une
p r euve incontestable de la continuitc en Dobroudja. La disposit ion des
pierres autour et au-dessus des w'nes rappelle le rite funeraire identique
du IV.€ siecle a .n.e ., a Bugeac. L' u tilisation a Enisala, sauf les urnes
·modelees a la ma in et ornees, d 'une bande alveolee, de v ases romains
comme urnes d'incineration, ne peut pas etre interpretee que le resultat
·de la romanisation et non de l'existence d'une ethnie double - gcte et
romaine, dans le cimetiere. D onc, le terme de daco-romain, accorde il
la necropole d'Enisala nous semble inoportun et in~el.
Des urnes gHes d'inci neration, indiquant, probablement d es necro-
poles, ont ete decouvertes ,aussi el Visterna et Hamcearca.
Une necropole d'incineration avec des urnes modelees a la main
'e t ornees d'une bande alveolee, an a decouvert a Alinwnl..l, pres de
R asova (et de Sacidava), dates du II- III' s.n .e.
Mais n'oublions pas qu'on a aussi decouvert el Piatra Frecăţei un
tombeau d'incinera tion ou on a trouve un fragment ceramique', modele
.a la main et orne d'une bande alveolee ii.
U fau t citer aussi les tombeaux tumulaires a l'incineration sur
place, dans la necropole de la cite d'Hys tria, qui durent du VI." siecle
a.n.e. jusqu'au II. e siecle d e n.e., attribues it la population a utochtone
t hraco-gete 18.
La situation des necropoles du Torni est digne dlune attention
speciale. On a decouvert un nombre de 450 tombeaux d'epoque ro-
maine. L1incinepation est generale au r. el' siecle de n .e., sauf dans quel-
·ques tombeaux d'inhu ma tion d'enfants, rnais, au commencement du II.e

16 M. Babeş, o p. cit.
17 A. Petre, dans Dacia. VI , 1962, p. 218, f ig. 5.
l il P. Alexandrescu, dans Histr ia, II, p . 133- 282 et dans Materiale. V•
.p. 309- 310, fig. 1 L
142 C. SCORPAN

Fig. 1. Ceramique gete . ]~3 llugeac. -! Medgidia. 5 Tomis.

siecle, les tombeaux d'incineration deviennent de plus en plus rarcs.

Dates du III.< siecle on n'a decouvert gue trois tombeaux d'incineration,
par raport au 200 d'inhumation. Les tombeaux d'incineration du IILe
siecle sont planes, avec la fosse ova1e, legerement 'courbee, mais avec l'in-
cineration sur place, la zone d'inc'inerati.on. ne depassant pas le niveau
de la fosse 19.

19 V. Barbu, dans Studii clasice, III, 1061, p . 203 et L,'incineration et l'inhu-

mation el l'epoque romaine el Tom"Îs, dans Studien zur Geschichte und Philosophie
des Altertums, Dudapest, 1968, p. 372~376. Voir aussi SCIV, 22, 1, 1971, p. 48~ 5L
LA CO~TINUITe DE LA POPULATION ET DES TRADITIONS C:ETES

Fig. 2. 1 = Lampe modelces it la main~Callatis. 2 lampe li la main,.

M. Kogălniceanu. 3, 4 = ceramique gele de Sibioara.
 C. SCORPAN

Meme les premiers investigateurs des tombeaux tomitaines n'ex-

cluaient pas l'ipothese qu'au moment ou, au III.e siecle l'inhumation etait
generale ii Torni', ~a pratique d'incineration etait determinee par les tra-
ditions de la popu1ation gete autochtone de la ville. L'argument decisif
pour cette ipothese peut etre considere la decouverte dans le tom beau
no. 26 d'une tasse-cassollette, modelee â la main, ayant a la base, les en-
. coches digitees.
L'impediment qui s'oppose ii cette 'interpretation pouvaît "tre l'ab-
sence de tombeaux semblables en La Tene, tant en Dobroudja qu'en
Dacie, d'ou la conclusion que l'origine en serait greco-romaine. Mais,
de meme qu'en Dacie romaine, malgre la provenance eh'angere, le type
de tombe it l'i:ncineration sur place, it la fosse ovale, courbee, a ete
adopte, aussi par les autochtones 20 . De cette meme categorie font parlie
aussi les tombes it ceramique geto-dace de Cinciş et Sebeş, et en Do-
broudja, les quelques tombes de Torni et de N . Bălcescu.
Dans cette derniere locali te on decouvert une necropole d'incine-
tation aux tombes du IIP- II.e siecle a.n.e., prolongeant son existence
jusqu'a l'epoque romaine.
Les tombes sant, en majorite, du type d'incineration sur place, en
fosse rectangulaire. Dans ces tombes on a decouvert la ceramique gete
associee aux amphores hellenistiques ou â la ceramique romalne. L'asso-
·ciation de ces tombes aux urnes il celles plates il l'incineration sur place
est digne d'interet.
La necropole de N. Bălcescu doit etre interpretee comme apparte-
'nant a'liX autochtones getes, parmi lesquelles, quelques uns, sous l'influ-
ence de l'hellenisme, empruntent un nouveau type de tombe d'incine-
ration qui dure jusqu'il l'epoque romaine .
•
Les decouvertes getes du territoire de la Dobroudja ne doivent
'pas surprendre, car elles sont en concordance avec les autres sources
litteraires ou epigraphiques.
A la limite entre l'epoque hellenistique et romaine, la vie et les
faits des getes ont eu un echo retentissant dans l'oeuvre de Cassius Dion
et de P. Ovidius Naso (v. l es notes 7 et 8).
En pleine 6poque rom ai ne, on trouve dans les inscriptions les
noms de quelques autochtones 21. Certainement que le nombre des Getes
anives a une position sociale, leur permettant d'elever des tcn1bes en
pierre, etait redu it.
Tout aussi significative pour le probleme en question est aussi la
continuite de l'utilisation officielle des anciens noms getes des quelques
·etablissements, il t ravers toute l'epoque romaine, des nominations dont
la terminaison en dava ou sara, prouve l'appartenance fi. un territoire

:ro D. Prut.tt~~, Ritul'ile funera1'e, p. 114-115, 139, 170-17I.

21 R. Vulpe, op. cit., p. 190-191; 1. 1. Russu, Populaţia histl"ial1(l in sec. II e.n.,
..dans SCIV, IX, 1, 1958. p. 50-54.
LA CONTIKUITE DE LA POPULATION ET DES TRADITIONS GETES 143

certe des geto-daces 22. Lai celebre inscription de la cite des Ausdecenses
parle, d'une certaine maniere, des autochtones 23. N'oublions pas que la
personnification du dieu principal local - Uheros chevalier, est tres
repandue 24.
Mem e a u IV. " siecle de n.e., un homme important de Scythia Minor
- un exarhus - portait le nom geto-dace classique - Dicebalus, fa it
qui atteste ayec cerLitude son appartenance ethnique 2j.
Une bien connue et discute", inscription du commencement du III."
siecle de notre ere, parle d'un litige de frontiere entre Messia Pudentilla
et le vieus Buteridava, qui etait sur le territoire de la cite d'Hystria 2G.
Voil, donc qu'une ancienne dave autochtone gete, continue d'exister pen-
dant le III.e siecle de notre ere, sur le territoire meme d'une cite comme
Hystr ia.
L'etude des documenta epigraphiques qui contiennent le terme de
"princeps((, a mene a la conclusion que dans les provinces danubiennes,
le titre de princeps accompagne le nom, justement pour signifier les
indigenes (romanises ou pas) 2'.
Significative panait aussi l'inseription de Durostorum, mise pour
un soldat de la Legion XI Claudia, Valerius Marcus, par sa femme Aure-
!ia Faustina. avec les fils Decibalus, Seiciperis, :Vlamutzis et les filles
Macaria et Matidia 28 Les noms indigenes Decibalus (certainement ge!e),
Seiciperis et Mamutzis, donnes aux enfants par des parenta deja roma-
nises, inclique, â notre oppinion, la force conservatrice gete .
•
Un probleme n'es interesant et speciale est la continuite de la
traditions tres anciennes, rejletee SUTtout dans la ce1'amique, au sein des
traelitians tTes aneiennes, "eflete surtout elans la ceramique, au sein des
groupes ethniques indigenes en voie de romanisation ou deja romanises,
penelant les IV.e-VI! s. ele notre ere.
Les preuves de ce processus ont ete decouvertes (du point de vue ar-
cheologique) a Hystria, Torni, Callatis, Dinogeţia, Sacidava, Tropaeum
Trajani.. Il ne faut pas ignorer toute la serie des decouvertcs sur es du
point de vue stratigraphique, decouvertes qui se multiplient chaque
annee, par des fouilles.
La ceramique de l'epoque romano-byzantine, model6e a la main,
est de tradition certe gete, mais la technique de la pâte, la cuissoru et le

Z2 Vl. Georgiev, Raporturile dintre Iim bile dacă, tracă şi jrigiană, dans Studii
clasice, TI. 1960, p. 44-45 et la carte.
:!3 R. Vulpe, Din istoria Dob1'ogei, II, p. 164.
24 C. Scorpan, Cavalerul Trac, H167.
Z5 1. Barnea, Din istoria Dobrogei, II , p. 397. On trouve le nom aussi dans
d'autres inscriptions de la Moesie Tnferieure mais pas en Thracie (er. VI. Georgiev,
op. cit., p. 47).
26 C I L, III, 14447; r. 1. Russu, în SCIV, VI, 1955, 1-2, p. 80; Em. Doruţiu,
dans se/v, xv, 1964, 1. p. 132; Al. Suceveanu. dans Peuce, II, 1971, p. 155.
'1.7 CIL, III, 12491. Em. Popescu, Studii clasice, IX, 19G7, p. 181 - 198, CIL, III,
772. CIL, III. 7481.
28 R. Vulpe, Histoire ancienne, p. 190.

10 - C. 64
146 C. SCQRPAN

D10delage ont beaucoup evolue et change. Les f ormes meme subissent

une evidente empreinte romaine.
Les fauiles de 1970-197l de SaCidava ont ete edificatrices. Les.
trois sections, a tOU5 les niveaux, des plus anciens (ILe-III.e siecle)
jusqu'a plus recents (IV e , ve et vr. e siecle), contenaient de la cera-
mique gete, modelee a la Dlain, aux forn1es et decorations des plus ca-
racteristiques.
En dehors de la remanence, plus rare, de types anciens, t radi-
tionnells comme pâte et form e, dans la periode tardive se produisent cer-
taines t ransforma tions. La pâte este de meilleure qualite, homogenc, aux
degr essants fins, pretant aux parois (deja m inces) unele grande dureie,
sonoriie et une couleur brune, fonr;:ee.
On constate un evident rapprochem ent aux v ases romaines, gris~
d'utilite commune (cuisine) et meme une tmnsposition des fOTmes et
orne111enis gete tTQelitionelles dans ~a pâte gTise, 1J1oclelee au t our, iden-
tique a la ceranlique grise, poreuse de l'epoque romano- byzantin e (le
ty pe Hinog) .
La forme la plus frequente ele la ceramique modelee it la main
res te quanel-meme, celle de pot, mais plus ovo'idale et d'une elegance
plus souple. Caracteristique et frequente pom cette etape tardive reste
la decoration consistant d'une bande salllante, aux alveoles et encoches
mais placee invariablement et exactement juste autour du bord .
Un vase, mode le il. la main, entleI', decore aux encoches au bord
et avec deux bandes saillantes, alveolees , placees tout autour, a eLe
decouvert in\ situ, sur le p aviment de la granele basilique ele Tomi , avec
le fragm ent d'un pot modeles ti la main , arne aussi d'u ne bande al vcoJee
au-elessous du bord, mais elans une pâte grosiere, t raditionelle (apparte-
nant certainement au VLe siecle).
Aux fouilles d'Adamclisi, Din ogeţia , Sacielava, Sinoe etc. on a de-
couvert de la ceramique modelee a la main, ornce au bord de la meme
band e saillante, alveolce.
A Constantza (Tomis), des fouilles de 1971 et 1972 ont elecollvert
la ceramiqu e gete tres riche aux niveaux de IVe et ve siecle notre ere,
en special des vases confectionnes au tour, en pâte traditionelle, de-
cores it la banele saillante (fig. 4).
On a ·decouverb aussi sur le territoire de Dobroudja, des vases con-
fectionnes au tom', decores ci la bande saillante, traditionelle, gete, al-
veolee ou incisee. La comparaison et l'evolution de ces vases donnent
une signification speciale au phenomene de la continuite et de la ro-
manisation.
Nous a vons deCollver t it Bugeac, dans l'etabJissement rural du ne
siecle de notre ' cl:e; des fragments ceramiques moople<: au taur rapid e
et decorc€s d'un e bande sa.illante, alveolee, mais dans une pâte grossiere
poreuse, ty pi quement gete, aux parois e pais, caracteristique, qui' rapelle
iusqu'it l 'identite un fragment grossier, modele it la main et ome de la
meme maniere, ce qui prouve que des le lI. e siecle, la pâte, la fornw et
la deC07'ation gete ont passe saus l'influence 1'onwine, au tour ele patie/'.
LA CQNTlNU LTt DE LA POPULAT10N ET DES TRADITlONS C~TES 147

1.

2'

Fig. 3. 1 = Inven ta ire d 'un to mb eau de To mi s. 2 = Vase a 10 m ain, sec. VI, T onlis
148 C. SCORPAN

Fig. 4. CCI"amique au tour, de-core aux bande alveoh?es , ou tnClsee.

1. 2 = 13ugeuc. sec . 1L 3- 5 = Tomis, sec. IV el V. 6 = Sacidava, sec. VI

Nous avons deeouvert il Saeidava, Tropaeum et plus recemment il

Tomi, aux niveaux du V.-Vl." siecle, des fragments eeramiques mo-
delcs au. t au?" Tapicle, ma'is dans' un e pâte homogene, fine, grlse, aux
parois minees-dures (eeramique grise caraeteristique il la periode tar-
dive, du typc Hinog), clecon§s aux bancles alveolees ou i ncisees.
VoiJa done glie s i â Bligeac, la poterie dll Il." s iecle r este inchan-
gee, aux l'ares eca rts (concretises par l'introc1u ction d'une maniere isolee,
LA CONTINUITE DE LA. POP UL.4.TION ET DJ:;S TR.-\DlTlONS GE'TES 149

de la rOue du potier SUl' la pâte, form e et decor gete), dans l'epoque

tardive, il Sacidava, Tomi et Tropaeum, les autochtones - en grande
partie romanises, en dehors des vases traditionells adoptent la ceramique
grise, commune, romaine, n1ais en l'agrementant de bandes saillantes,
alveolees et ondulations incis';'es.
La genese de cette nouvelle categorie ceramique re!lete avec clari te
le rapport et la symbi ose des deux componentes ethniques essentielles
de la romanisation: les getes autochtones et les r om ai ne. On pOUl'raît
meme parler d'une certaine ethnie geto- l'omaine .
•
Nous avons trouve dans des rapports d'ancienes fouilles des dates
et des decouvertes interessantes, il l'appui de la continuite gete du
v.e_vr. e siecle, mais qui n'ont pas suscite alors, un interel special (les
decouvertes, dans des conditions stratigraphiques indubitables, de cera-
mique geto-dace du IV. e , V. e , Vr. e siecle) il Dinogeţia et il Mangalia 20.
Les decouvertes et les constatations faites par les archeologues
bulgares en Moesie et Thrace sont aussi concludentes pour nous;;o. Le
plus recente, publiee dans une ample etude, par D. Goncev et A. Milcev
confirme la continuite des formes et des ornements de la ceramiqu e
th race autochtone jusqu 'au IV.o-V.e siecle de notre "re 31.
S i en Thracie et Moesie Inferieure (sur le territoire bulgare) la
continuite des indigimes jusqu'au V. -VI. siecle de n.e. est attestee,
comment pourraît-on Separel', methodologiquement et logiquement, la
region romaine du nord de la ligne DUl'ostorum-Callatis du reste de la
Moesie?
•
La ceranlique gri se, dite "de menage" de l'epoque romano-byzantine
tardive, du type Hinog (ou ceramique grise it "umbo") est d' un grand
interet pour le theme discute.
EUe a ete date, d'abord, pour la fin du Vr. e siecle et [e commen-
cement du VII.e siecle; mais on en a decouvert aussi ă Sacidava, aux
niveaux de la fin du IV. e siecle et du v. e et VI.° siecle (une grande
cruche-amphoroidde, trouvee intacte, in situ, du v.e siecle).

29 se/v, VI, 3-4, H155, p. 714, fig. 2/2 ; Materiale, VII , p. 587; p. 593. SCI V.
X, 2, 1959, p. 482.
30 D. Tudor, dan s Godisnik - Plovdiv, IIT, 1959, p. D2-133; G. Tonceva ,
dans Izvestiia - Vama , X , 1956, p. 51-61 j B. Sultav, dans l zvestiia - Tirno vo.
1, 1964, p. 50; 1. Velkov, dans Izvestiia, Sofi a, X I, 1937, p. 117-170 ; Voir aussi
...Thracia", Sofia, 1972; V. Najdenova, Une necropole thrace de l'epoque romaine
dans les Rhodopes, p. 145. T. I vanov, Vb er die Kontinuitat de" thrakischen Kultu r
in den thrakischen Gebieten w iihrend der Romerzeit, p. 159. V. Velkov, Th rakie n
in der Sptitantike (IV-VI Jhdt.) , p. 213. V. Tăpkova-Zaimova, La com.petence des
sources byzantin,es sur la surviance de l'ethn'ie thrace, p. 223.
31 D. Concev et A. Milcev, Fouilles et recherches dan s le bassin de retenue
du barl'age de Batak. dans Izvesiii.a, Sofia, 32, 1970, p. 205 (.,Certai ns ornements
et formes de la ceramique trace preromaine continuent d'exister jusq u'au IV-ve s.").
]50 C. SCORPAN

Des vases gris de cette categorie etaient parIois decores d l'epatLle

avec des bandes saillantes alveolees, ou d'incision de t radition gete.
Le contact entre les vases il la decoration gete et la ccram ique
110maine fa.;;onnee au tour a ete deja discute.
On considere done que la eeramique grise tardive a une catego-
rique componente geto-romaine, n?sultat de la romanisation a dun~e"
lVlais, il existe aussi des oppinions qui reconnaissent d.ans cette cer a-
mique ă urnbo, des t raits genetiques non-romaines, ce qui nous sem bIe
plausible-du point ele vue historique et archeologique· - seulement pour
quelques formes, dans la fegion du Danube Inferieur 32 .
•
Nottr e oppmlOll est que la romanisation d'un territoire, consideree
comme un phenomene d'assimilation culturelle) suppose, sine qua non,
la continuite el'lIne population autoc htone, SUl' laquelle le phenomene
agit, pendant une longue periode.
Toutefois, si les elements qui prouvent la presence des autoch-
tones peuvent etre di vers (noms getes, noms de localites, ceram'i que, rite
funera;re) , juslement iI cause de la latinitC de plus accentuee, ces Cle-
ments apparaissent peu nombreux et modestes, su r tout par rapport aux
elemen ts romains.
Les decouvertes getes des siecles V et VI sont d'une part, pour le
moment, peu nombreuses, d'autre part plus surprenantes que ,c elles des
siecles II et III, et it cause de cela elles apparaissent moins conclu-
dentes.
Mais s'il faut acrediter la til"se de l'existence (dans le milieu rural
sur!out, mais aussi dans les cites et les villes) des GHes des siecles
I - I I -III d e notre ere, la periode la. plus offensive et rigoureuse de la
romanisation de type classique - alors l'idee de la continuite de certains
elements de la culture materielle gete devien! d'aulant plus plausible,
qu'en commen~ant par le I V. e siecle, nous assistons beaucoup plus el la
ruralisation et barbatisation de la province du Danube Inferieur, qu'ă
son urbanisation et romanisation.
Donc, i1 paraî! normal, el nous l'avons deja affirm6 il d'au!res
OCcaSi'OIlS, le phenomene de romanisation (en general et dans la Scythie
Minor, en special) contien! un germe essentiel, obligatoire: la cohabi-
tatlon ethnique.
D'autre part, si. la romanisatioll represente un processus de nature
li nguistique et pas de nature materielle on s'explique plus facilement
et sans les contradictions flagrantes, apparentes, la conservation jus-
qu'aux IV. - VI.c siecle d'anciennes traditions, dans la ceramique chez

32 P. Diaconu, SCIV, X . 2, 1050, p. 482. 1. Bal"nea, SCIV, 1, 1960, p. 72-76;

En ce qui concerne tant les cl'uches piri(OI'mes (quelques unes n'ont meme pas
"umbo" au fond) les .grands \'ases amphoroTdalux LI l'ouverture large, ou trilobce,
que la facture techmque, les ca nnelures sontcertainement romaines. Mais le
umbo reste un element etrangcr, apporte probablemen t par les foederates ger-
maniques.
LA CONTINUlTt DE LA POPULATION ET DES T1'l.ADITlONS GETES 151

les descendants des getes aborigenes, deja romanises. La conservatiOll et

le phenomene de perpetuite des traditions - et il faut soulignerl - seu-
lement de ceTtaines traditions dans le contexte d' ensemble de la rOma-
nisation continue, de nature linguistique (mais, d'apres notre oppinion,
aussi d'ordre culturel materieI, justifie par l'adoption definitive, chez les
indigenes, pas seulement de la langue latine, mais aussi du mode de
vie romain ou romain-byzantin), ne contredit et ne peut pas contredire
la realite ,a bsolue de la romanisation sur le territoire situe entre le Da-
nube Inferieur 'e t la Mer Noire.
En f>1it, to ute la population avait adopte le mode de vie romain-
byzantin et la langue latine, fait qui n'exclue pas la possibilite que les
generation descendantes des Getes romanises ou des Geto-Romains pro-
duisent encore des vases modeles a la main, d'ancienne tradibon .
Le phenomene de romanisation de la Dobroudja est d'autant plus
-eategorique qu'il a dure plusicurs siecles, mais, durant 600 ans, cette
:romanite a ete obligee d'actionner sur les populations non-romanisees (ou
'en voie de romanisation) qui penetraient tout le temps du nord du
Danube.
La transmutation masive des Geto-Daces depuis la plaine valaque,
au II.e siecle de notre ere; la colonisation et stabiHsation, en etapes , des
Carpes, des le commencement de la deuxieme moitie du II!.e siecle: la
presence des Sarmathes ; de la culture Sîntana-Cerneahov; la penetra-
tion des premiers Slaves, au Vr. e siecle; pour ne plus parIeI' de l'im-
portance des groupes ethniques grecques (attestc, par exemple, a Tro-
paeum, jusqu'au Vr. e siecle de notre ere); ce sont des faits discu,\e~,
theoriquement et prouves, du point de vue archeologigue, pendant 'ces
.dern'ieres annees.
La romanite de Dobroudja reun'it tous le elements heterogenes
Q·ans un processus irreversible, unificateur, de latinisation. Sans l'analyse
,et l'etude des EMments inclus par la r omanisation, (surtout des popu-
lations autochtones), on ne pourraît pas comprendre et argumenter la
n?ac1:ion de continuite de la romanite dans la region du Danube Infe-
rieur, jusqu'au commencement de la feodalite.
A present, la synthese des preuves accumulees, nous fait penser
ipothetiquement it la continuite geto-romaine, jusqu'au commencement
·de la feodaMe, processus effectue dialectiguement sur le territoire de la
Dobroudja et surtout par l'intermediaire de la Dobroudja, la seule region
ou j'ethnie gete et plus tard geto-romaine pourraît persister, cette PlO-
vince restant romaine jusqu'en plein VILe siecle (sans etre affectee par
les puissants ebranlements qu'ont subissant meme apres le VIU siecle
gre des invasions migratoires) et subiseant meme ,apn?s le VIU siecle
une influence byzantine, dominante, positive et continue qui s'est exer-
citee d'une maniere permanente sur les territoires autour de la Mer Noire.
 GH. PAPUC

CERAMICĂ ROMANĂ TIRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT

DESCOPERITA LA EDIFICUL ROMAN CU MOZAIC DIN TOMIS

In ti mpul să păturilor efectuate de Muzeul de Ar heologie Constan ţa­

pentru, a scoate la i veală m ozaicul din Tom is şi cele 11 magazii, a fost
recoltat u n material arheologic impresionant, atît din punct de vedere-
cantit ativ , cît şi din p unct de veder e al v alorii sale ş tiinţifi ce.
O m ar e parte din cer amica d escop erită aici a fost studi ată de că­
t re Adrian Rădulescu 1 In cele ce urmează n e propunem să tratăm o·
parte infimă din ceramica de la acest edificiu, anume, cea cu decor
şt ampilat .
Aceas tă ce rami că constituie o categorie imp o rtantă din cadrul ce-
ramicii r omane t îrzii, fapt r elevat de studiile care au apăru t avînd ca-
subiect tocmai ace a stă categorie ceram ică. P e plan naţional un ampl u
studiu asupra ceramicii romane t irzii cu decor ştampila t aparţine lui
Emilian P opescu, şi cup rinde ceramica de acest tip descoperită la His-
tria 2. TreIYuie să amintim de asem enea faptul că au apărut şi alte lll-
crări ce vi zează a ceas tă problemă 3.
P e teritoriul Dobrogei au fost identificate m ai multe centr e unde
s- a descoperit ceram ică cu decor ştampilat. Amintim dintre acestea :

1 A. Răd u lescu,Desvoltarea me şte ş u guriloT in Dobrogea romană. 1, Cont:r i-

b uţ ii la cuno aş tere acerami cii romane, în mss.
2 E mi lian P opescu, Ceramica romanti tîrzie cu decor şt a mpi lat descope ri tă
l a H istria. în se/v, 16, nr. 4, ] 965, pp. 695- 725.
3S ca r lat Lam brino, Emp er eur pre-byzan tin j i gure sur une cDupe en t er l'e-
cui te, în R IR, 1, 1931, pp. 63- 74; Gh. Ştefan, Anciens vestiges 'Chretiens ii Dino-
g eţia- Bi.sericuţa, în D acia, XI-XII, 1945-1947, pp. 305- 307; Săpă turile de la G ar-
văn, în SCIV, J, 1, 195 1, p. 37; Gh. Şte fan , L Barnea, Şanti e rul de la G ar'văn, în
M CA , VIII, 1962, p . 678; I. Barnea, Din istoria Dobrogei, II, 1968. p . 493; I . Barn ea,.
O casă romană ti r zie de la Dinog e ţia, î n SC/V, 20, 2, 1969, pp. 255-263.
154 CIi. PAPUC

Carsium li, Sacidava 5, -H istda 6, Tropaeum Traiani 7, Salsovia 8, Dinoge-

ţia 0, Piatra Frecăţei JO, precum şi în alte zone din Tomis 11,
Ceramica cu decor ştampilat din Dobrogea se încadrează perfect
în .cadrul ceramicii de acest fel din răsăritul Imperiului Roman. Prima
lucrare apărută, care tratează această probl emă este cea a lui K. Kiib-
l er :l2, urmatăI de lucrarea lui F. O . Waage 13, care revine mai tîrziu asu-
p r a acestei probleme 14. Ceramica romană ,cu decor ştampilat descoperită
pe Agora ateniană a fost studiată de H. S. Robinson 15. Cea mai r ecen-
tă, dar şi cea mai completă lucrare, .ce .are m eritul de a elucida o serie
de problem e legate de această categorie ceramică apar ţine lui J. W.
Hayes 16, lucrare apărut!!. în 1972.
Ceramica cu decor ştampilat este caracteristică în tregului Impe-
riu R oman , avînd însă' deosebiri în funcţie de zonele ,de difuzare. Cera-
mica de această categorie din Africa ", constituie o grupă separată de

li A. Aricescu, N oi date despre cetatea ele la Hîrşova, in Pontica, IV, 197 1,

p. 355.
C. Scorpan, Sacidava ş'i unele probleme st ratigraf ice şi cTonologice ale
.limes-ului şi
Dobrogei romane) în Ponti ca, V, 1972, p. 321.
G Em. Popescu, op. cit.
i Gh. Ştefan , op. cit., p. 306; în sectorul nostru de lu cet a tea T rop aeurp
"Traiam, 1972, a apărut un fragment cera mic decorat cu ramuri de palmier, in
·condiţii stratigrafice neclare.
i:l Vezi Em. Popescu, op. cit., nota 11, p. 696.
9 Gh. Ştefan , op. cit.; Idem, Săpătw'ile de la Garvăn, in SCIV, 1, 1951;
·G h. Ştefan, I. Barnea, op. cit., p. 678; I. Barnea, op. cit., p. 255.
10 Em. Popescu, op. cit., nota 13, p. 696.
11 rn Tomis au apărut fragmente ceramice cu decor ştampilat în Şantierul ar-
heologic din Parcul Catedralei ş i in Piaţa O vidiu, cu ocazia unor săpături mai
-vechi.
12 K. Kiibler, Spatanti ke St empelkerami k. Mit teilungen aus dem Ke r amei -
kos V, in Athen, M itteilungen, 56, 1931, p. 75-85 ; idem, Zum Formtvandel in des
.spătantiken attischen Tonplastik, în Jahrbuch des Deutschen A rc hăolo g isch en
Instituts, 67 , 1952, p. 99-145.
13 F. O. Weage, The Roman and Bizantine Pottery, în H esperi a, jouTnal of
.the American School of Classical Studies at Athens, val. II, p. I, 1933, p. 279,
293- 304.
11,. Idem. Anti.och an the Ol'ontes IV. Po rt on€ ce r amics and islamic coills.
Publications of the Committee for Excav ations of Antioch and its vicinity, Prin-
·cetoTI, 1948, p. 4, 43- 58.
15 H. S. Robinson, The Athenian Agora, Results of Excav ati ons conducted by
the American School of Classical Studies at Athens, val. V, Pottery of the Roman
.Period, Princeton, New J ersey, 1959, p. 76 şi următoarele.
lG J . W. I-Iayes, Late Roman poiteîlJ, Brit. School at Roma, LonJon, 1972,
p. 323 ş i următoare! e .
11 Dintre studiile privind ceramica cu decor ştam pila t din Afri ca aminti m :
-A. L, Delattre, Sugets chnHiens figur es sur le jond inte.ri eur de v ases de belle
p oterie trouves ii Cartage, in Revue de 1 Art chretien, VI, 1888, pp. 219-233:
M. Pinard, Pote1'ies et f Tagments chretiens el decor incise provenant de Ca?'tage. în
Byrsa, II , H152, p. 121-149; G. Ca mps, La necropole de Dl"aria el Achaur, în
Libica, Epigraphie, t. nI, 1955, p. 225-264; Y. .AUais, Notes sur quelques tessons
de Djemila, în Libiea, t. V , 1957, p. 37-42 ; A. Jodin, M . Ponsich, La ceramique
estampee du Maroc romain, in BAM , IV, 1960, p . 287-318; I dem, Nouvelles obser-
v ations sur la ceramique estampee du Maro c l"omai,ne, î n BA M , VII, 1967,
p.499-549.
CEHAMICA ROMANA T1RZIE CU DECOR STAMPILAT 155

~e a din apusul Europei .18, care ~i ,a ceasta se deosebeşte de ceramica cu

·decor ştampila t din Orientul Imperiului (inclusiv Peninsula B alcanică).
Astfel stînd lucrurile vom proceda mai jos la prezentarea ceramicii
descoperi te la Edificiul cu moza'ic din Tomis, făcînd o clasifi care a aces-
t eia. La baza studiului nostru va sta clasificarea ti po J ogică şi cronologi că
a materialului descoperit.
Deosebim tr ei grupe care compun ceram ica. r om a nă cu decor ..ştam ­
pilat şi anume:
- g rupa I-a, este cea mai ti mpurie, şi încadrăm aici ceramica. de-
·co rată cu ramuri de paJmier.-aranjate rad ial, combin ate cu mici motive
subsidiare , înconjurate cu cercuri concentrice. Această grupă este spe-
dfică, perioadei cupri nsă între anii 360-450"0 ;
- grupa a II-a, în care i ntTă fragmentele decorate ,cu animale mici
şi cu m otive florale Tepetate de mai multe ori, combin ate cu rotocoale
'Sau caneluri concentrice . Dec01'ul în bandă concentrică ,tinde să f ie com-
pus dintr-w1 s ingur motiv.repetat de cîteva ori. Il1i cadrul acestei gr upe
deosebim trei subgrupe :
A : o bandă de Idecor concen trică, în conjurată de cercuri r epetate
·de mai multe ori, avînd uneori o cruce în mijloc;
B: una sau două benzi de motive în jurul f undului, înconjurate
<le caneluri :
C: C sin gură ştampilă în centru, înconjurată de caneluri. Grupa
:a doua este caracteristică perioadei dintre anii 440-490 2l ;
- gr upa a III-a cuprinde fragmentele decorate cu o singu)'ă ştam­
pilă aplicată pe centrul v asului, ,fără caneluri sau alte decoruri. Cele
mai dese motive folos ite sînt crucile simple sau monogramatice. Tot in
. această grupă intră vase ornamentate Cli animale şi motive florale , pre-
·cum şi figuri umane, care apar însă mai rar. Ştarnpilele tind să fie 1nai
mari şiPine executate. Această grupă s -a difuzat în perioada cu prins ă
în tre anii 470-580 22.
Vom trecE) mai jos la prezentarea materialului pe care îl posedăm,
jncadrîndu-l în grupele prezentate ş i vom începe cu fragmentele cera-
mice ţare se Încadrează în g rupa I-a. Amintim de la Încep ut că analogii
'întîlnim la Antio hia 23, la Atena 2", la Histria 23, la Tropaeum Tra'i a ni 26
·etc. Acest stil de ramură de palmier, formează un grup comun . Motivele
<le ramuri de ' Ipalmier combinate cu cer curi concentrice sau r ozet e sînt
'copi ate după cerami ca africană 27 . De m enţionat că ştampil ele mai tim-
'puri sînt mai mici şi destul de simple.

15 Em . Popescu, op. cit., notn 14, p. G~)7.

19 J. W. Hayes, op. cit., p. 323.
;lQ Ibidem, p. 349.
:lI Ib ide m , loc. cit.
22 Idibem
~3 F . O. Waage, op. cit., fig. 32, p . 53, in Late !-taman C.
:lI H. S. Hobinson, op. cit., pl. 3G, m. 289.
15 Em. Popescu, op. cit., fig. 1, p. 699.
2(; Vezi nota 7.
27 J.W. I-Iayes, op. cit., p. 347.
156 GH. PAP UC

!n cadră m în acea stă grupă cinci ,frag mente dccorate cu Tamu,-i ele
pal miel' (fig. 1). Pe un fragment dintr-un vas cu diametrul fundu l ui de
14 cm ramura de palmier este redată de ,10 ori radial. P entru a com-
pleta decorul, s-a aplicat în. bandă concentrică , de 16 or i, o ştampilă cir-
c ulară hasu ra tă . Acest decor .este încadrat de două cercuri concentrice-
liniare (fig. 1,1). Pe alte două fragmen te, al ătu ri de ramura de palmier
apat' cercuri concentrice (fig. 1,2), sau rozete (fig. 1,3), dispuse în cerc
exterior. Şi în aceste cazuri ornamentaţia este comple ta tă cu mari
cercuri concentrice exterioare. Tot din această g r upă, fac parte încă, cinci
fragmente ornamentale cu cercuri concentrice mici, repetate de mai
multe ori, dispuse în ba ndă circulară (fig. 2,1-5). In unele cazur i ulti-
mul din cercurile concentrice este realizat prin lmpunsături succesive,.
dînd imaginea un ei roţi dinţate (fig. 1,1,3). Intilnim decor alcătuit din
aşezare a în bandă concentrică a cercurilor concen trice mari, ce alter-
nează cu altele mai mici (fig. 1,2). In alte cazuri cercurile concentrice
sînt aşezate alternativ cu patrate grilate (fig. 1,4-5). Mai sus am pre-
cizat că acest pecor a fost copiat după cel african, fa pt pentru care fa-
cem referiri la ceramica cu decor ştamp il at descoperită în Maroc ~8, şi
care este asemănătoare cu cea prezent ată ma'i suS. In plus mai adăugăm
un fragment Care are analogii în cerami că "maroca nă':' fragment deco-
rat cu frunze de ferigă stil i zate~, alternînd cu cercuri concentrice-
(fig . 1,5).
Vasele din prima, grupă au forma de farfurii în t inse s au de platou ri
circulare . In elul de pe fundul vasului este marcat printr-o uşoa ră: îngro-
Şare a zonei r espective 30. Fragmentele ,care fac parte din grupa I-a sîn t
pu ţin numeroase în comparaţie ,",u cele din grupele II şi III.
In g rupa a II- a se încadrează acele fragmente ornamentate cu mo-
tive florale şi geometrice. Cele ma i multe din şta mpilele amintite sînt
datate în a doua jumătate a secolului al V-lea e. n. 31 . Unul din decorurile
comune al acestei grupe îl constituie animalele. Exemplele cele mai t im-
purii din grupă sînt mici şi stilizate aproape ·co pilărcşte. Din nou Sur sa
acestor mot ive pare să fie Africa. Iepurii şi cîinii sînt specifici ,grupei
a II-a.
VOm\ începe prezentarea fragmentelor din .a ceastă gru pă cu un nu-
măr d e patru fragmente ornamentate cu palmetă, repetată de mai multe
ori , alcătuind o bandă concentrică, care încadra o cruce (fig. 3,1). Ana-
logii întîlnim la Antiohia 32, şi. în oraşele nord-pontice 33. Acest deco r se
află în interiorul unui cerc liniar. Pe celelalte trei fragmente nu s-au

~8 A Jodin, Les etabassements du 1'oi Juba II aux !les Purpuraires (Mo-

gado"J, Tanger, 1967, p. ]53. - vezi ş i pl anşele LXIX, LXX, precum şi fig. 27 .
19 A . .lodin, IvI. Ponsich, op. cit., pl. VI - Li xus, şi fig. 2 şi 12.
30 J. W. Hayes, op. ci.t., capitolul despre profilul vaselor cu decor ştam-
pilat - Catalogl.te of vessel typp - p. 325 şi urm. ;
Jl 1bidem, p. 345
J2 F. O. Waage, op. cit., fig. 32, p. 53. Late Roman C.
33 V. l<~. Gaiduchievici, Rascopchi Til'tachi v 1935-1945, în MI A , n I'. 25, 1952,
p. 127; T. N. Knipovici, Kmsnolacovaia cheramica pe1'l;fh vecav n.e., în MTA,
25. p. 325.
CERAl\'lICA ROr-dANA TTRZTE cu DECOR STAMPILAT 157

6
Fig. l.
158 GH. PAPUC

Fig. 2.
CERAl\.JJCA ROI\'fANA TIRZIE CU DF:COR ŞTAMP IL AT 159

Fig. 3.
160 GH. PAPUC

păstrat părţi din decorul central pentru a-l putea identifica (fig. 3,2, 3,5).
Fragmentele ornamentale cu palmetă s e încad rea ză în subgrupele
A şi B din grupa a II-a.
Mugurul ele lotus 3r. îl avem reprezentat p e şap te fragmente, unde
prin repetare de 111ai multe ori creează o bandă concentrică , înconjurată
de cercuri din striuri (fig. 4, 1,7), sau de cercuri lineare (fig. 4,2-6). Pe
nici un fragment nu s-a păstrat ştampila aplicată în centrul vasului.
Migelala stiliza tă 33, la fel ca şi mugurul de lotus, face parte din
subgrLlpele A şi B. Pe unul din cele trei fragmente decorate cu mig-
dală se observă o parte din decorul icentr,al, gura şi ochiul unui p eşte
(fig. 3,4). Pe un alt fragment după ce s-a aplicat ştampi la , au fost im-
primate patru cercuri ,lineare concentrice, două afectînd decorul amintit
(fig. 3,6). Analogii întîlnim la Antioh ia 3G şi la Histria 3i.
Tot din această grupă fac parte fragmentele ornamentate cu T0111b
cu v alute ::8 (fig. 5,1-3). P e unul din cele t rei fragmente cu acest decor, în
interiorul volutelor se află cîte d ouă cercuri (fig. 5,1). Fragmente de-
corate la fel întîln im la Atena 39 şi în R. P . Bulgaria, la Cerven 1,0.
Trei fragmente au ca decor litera S ornamentată Cu valute'" (fig.
5,4-6). Pe unul din fragmente ştampila s-a păs trat în două exemplare.
Este cert că acest ,decor ,alcătuia tot o bandă co ncentri că, nepăstrîndu-se
ştampila centrală pe care o înconjura. Pe fragmentul din fig. 5,5 ace-
eaşi ştam pilă , dar de dimensiuni mai mari a ;fost aplicată pe centrul va-
's ului fapt care încdarează vasul r especti v în grupa a III-a ". Pentru
acest motiv de decor putem face analogii la fragmentele descoperite la
l\ntiohia {3, la Histria l, 'i etc.
Două fragmente sînt decorate cu un rrtOdel de lanţ 45 sau "entre-
lacs" (fig. 5,7,8). Decor asemănător întîlnim la Antiohia 106.
înrudi t cu decorul de mai sus este cel de pe fr-agmentul din fig. 5,9,
decor alcătuit dintr-un lanţ ele cercuTi încaelTat ,i ntre două înlănţttiri de
sem.icercuri I,i . Analogii în tîlni,m la Antiohia l,s.

3'. J. \V. !-Iayes, op. cit., fig. 73, var iantele 1 - 0, analogii pe Agora ateniană,
p. 303.
3,)Ibidem, fi g. 73, p. 352.
36 F. O. Waage, op. cit. , fig . 29, Late Roman B. Pottel'Y tdth Stamped De-
corations.
37 Em. Popescu, op. cit., fig. 2, 3-5.
38 J. \V. Hayes, op. cit., fig. 73, variantele t şi u.
39 Ibidem.
1,0 S. Gheorghi ev, Srednovecovniat grad Cerven, Problemi i Proucivania, în
lsvestia, XXX III, So fia, 1972, p. 309.
r.t J. W. Hayen, op. cit., fig. 73, vari anta v.
42 Ibidem, p. 352; Autorul încadrează acest decor şi în grupa a III-a.
(,3 F. O. Waage, op. cit., fig. 32, p. 53, Late Roman C.
1,,, Em. Popescu, op. cit ., f ig . 7, 2, p. 708.
';5 J. W. Hayes, op. cit., fig. 73, dd, p. 355; în ('azul nostru este o varia ntă.
·deoarece lipsesc liniile care încadr ează modelul de lanţ .
,,(; F. O. Waage, op. ci t., IV 732.
47 J. W. Hayes, fig. 74, a, op. cit.
4~ Ibidem.
 CFR.?MICA ROMA N A TIR:tlE C U DECOR ŞTAMPILAT 161

Două
fragmente (fig. 2,6,7) au ştampila jmprjmată pe ele aJr~­
tuită dintr-un 7"omb şi dotlă tritl1lghiuri 49. Pe unul din fragmente ştam­
pila a fost aplicată de şapte ori radial pe fundul vasului. Decorul aces-
ta îl întîlnim pe vasele ce provln din Agora aten.iană 50
Tot la Atena găsim analogii pentru decorul a trei fragmente des-
coperite la Edificiul cu mozaic, decor dispus în bandă, cuprins între
cercuri concentrice şi realizat prin aplicarea unei ştampile pe care este
reprezentată cifm 8 avind deastlpra o cheie 51 (fig. 6,1,2).
Reprezentarea stilizată a tălpii de încălţăminte 52 constituie deco-
rul întîlnit pe şase fragmente care fac parte din subgrupa B a grupei
a II-a (fig. 6,4,7). Intr-un singur caz avem această ştampilă pe centrul
vasului, fiind mai mare decît în celelalte cazuri (fig. 6,3).
In gru pa a II -a A şi B se încadrează acele fr.agmen te decorate cu
o C7"uce aşezată pe U71; TOmb 53 şi repetată de mai multe ori. Pe trei frag-
mente tipul de cruce amintit alcătuieşte un decor dispus în bandă con-
centrică : nu putem şti ce ,reprezenta ştampila aplicată pe centrul va-
sului. Banda de cruci este mărginită uneori de cercuri liniare (fig. 7,1,-
-,4). In fig. 7,2 ştampila a fost aplicată de şapte mi radial pe fun dul
vasului şi o dată pe centrul acestui·a. Amintim că acest decor poate fi
întîlnit ş i în grupa il III-a, dar noi nu posedăm fragmente care aparţin
acestei grupe. O ştampilă asemănătoare a fost aplicată pe fragmentele
c e provin de la Antiohia :'r., de la Histria 55 ele.
După Cum am amintit mai sus, specifice acestei grupe sînt V'asele
al căror decor reprezintă aniTllale, dintre care amintim iepurii şi cîinii.
Din cele şapte fragmente pe care sînt rcdaţi iepmi ou, cinci aparţin gru-
pei a II-a, celelalte două, grupei a III- a. Pe unul din cele cinci frag-
mente (fig. 8,3) ştampila a fost aplicată de cinci ori radial 57 Pe lin alt
fragment, al ături de banda concentrică realiz ată din iepuri mai m'ari,
se află aplicată o ştamp i lă reprezentînd un 'iepure mai mic : ultima, ştam­
pilă fiind aplicată peste cercurile din benzi ele incizii ce în cadrau prima
bandă d ecorativă (fig. 8,2). Celelalte t r ei fr agmente au decorul reali-
zat prin repetarea ştampilei reprezentînd iepuri, completat cu cercuri
din benzi de striuri, păstrîndu-se pc unele fragmente un cerc (fig. 8,1,
2,4) sali două cercuri de acelaşi fel( fig. 8,5). Analogii întîlnim la An-
tiohia 5S, Histria :>9, Dinas Powys 60 etc.

1,0 J bidem,
fig. 74, b.
p. 355.
50 J bidem,
51 Ibidem, fig. 74, g.
r.;2 Ibid~m, fig. 74. c.
5: ~ Ibidem, fig. 74-. j .
:;" F. Q . Wange. op. cit.. fig. 3-4.
:,.:; f:m. Popescu. op. cit., lig. 11.6 p. 713.
()(j J. W. Hayes. op. cit., fig. 74, \'ariantele l-o şi p-t.
Si Em. Popescu, op. cit., fig. 4, 9.
r.~ F. O . Waage, op. cit.. fig. 33, Late Roman C.
r,!) Em. Popescu. op. cit., fig. 4, 9.
li(} Les lie Alcock. Dinas Powys. An tron .I1ge, dark nge and eal'ly Medieval
settlem.ent in Glamol'gan, Cardif, 1963, p. 126-1 27 ş i fig. 25.

Il - c. 6~
]62 GH PAPUC

Fig. 4.
CERAi\IlCA ROMAN.-\ TIRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT 163

Fig. 5.
164 GH . PAPUC

F i g. G.
CERAMICA ROMANA TfRZ IE C U DECOR ŞTA ;\ IPILAT 165

Fig. 7.
Fig. 8.
CERAMTCA ROM.-\NA TIRZiE CU DECOR ŞTA:''lPiLA'f 167

Ciinii apar ştampilat; pe şapte fragmente: pe patru elin acestea le

considerăm ceva mai timpurii, dat fiind maniera de ex ec uţie a ştampi­
lei. Coada ,este redată printr-un simplu cîrlig, iar ochiul printr-un cer-
culeţ . Decorul este completat cu cer curi con centrice care limitează de
o parte, şi de alta banda realiz ată prin r epetarea ştampilei reprezentînd
cîini. Cercurile pot fi liniare (fig. 9,4,5), sau r ealizate di n reţele de in-
cizii (fig. 9.1,2). Pe un fr'agment din funelul unui vas, ştampil a a fost
aplicată ele patru ori radial (fig. 9,7), iar pe al tul, sint redaţi în banelă
conccntrică ogari 61 în fugă, avînd urechi mari, lăsate pe spat.e( fig. 9,4) .
Intr-un singur caz (fig. 9,8) redarea botului la ciinc se eleosebeşte d e
cele enumerate mai sus prin forma sa de osebită. tn ceramica de la His-
tria 62 şi cea ele la Antiohia 63 se găsesc ştampile s imilare cu cele din
Tomis 6".
Din grupa: a II-a a eera micii romane tîrzii cu decor .ştampilat, mai
precis din subgrupa B, fac parte ,şi fragmentele de vase elecorat" cu
elelfini. Pe cele şase fragmente delfinul este r edat in două cazuri (fig.
10,1,4) o singură elată , ştampila fi ind apli ca tă pe centrul vasului 66.
Una din ştamuile (fig. 10,4) îşi găseşte analogie p erfectă la Histria 6i,
iar cea de a dona este varianta \,p" din fig. 76 repro dusă de Hayes şi
descoperită la Corint 68. P e celelalte fragmente delfin ii apar fie de două
ori (fig. 10,3,5), fie ele mai multe ori radial pe fundul vasului, încon-
juraţi de patru cercuri concentrice, după acestea, urmînd o al tă bandă
concentrică realizată prin aplicarea aceleiaşi ştampil e de patru ori 69 (s-au
păstrat decît doi delfini din banda exteri o ară, dar este uşor de observat
numărul Ini ţ ial , fig. 10,2). Tot de mai multe ori delfinul este redat :Şi
pe centr ul vasului din care s-a păstrat fragmentu l din fig. 10,3. Intr-un
s ingur caz alături de delfin se află stampată o raţă (fig. 10,6). Pentru
a ce astă reprezentare co mbinată nu am găs i t analogii pînă acum.
Pc d ouă fragmente . se află stampaţi pui de găină. In t r-un caz s int
reelaţi doi pui unul lîngă celălalt;O (fig. 7,7), iar pe celălalt \fragment
este redat un singur pui 71 (fig. 7,8). Pe alte d ou ă fragmente apare fi e
o parte ,din corpul unui pll'i (?), fig. 7,6) , fi e picioarele acestui .. (fig. 7,5).
Citeva din fragmentele pe care se află aplicată ştampila repre-
zentînd un cantha" os fac parte din grupa a II-a. Acest motiv poate fi
legat şi el la origine de ceramica africană, dar mai tîrziu se reduce la

Gl F. O. Waage, 01'. cit.. fig. 29, o şta mpilă asemănătoare sau chial' id en tică
cu ceu din To mis.
t;:! Em. Popescu, op. cît .. fig. 4. 2-5,7.
<;;1 F. O. Waage, op. cit., fig. 33. Late Homa C. Pottery tvith Siam pecl Animals.
(;', Vezi un tip similar la J. W. H ayes, op. cit., fig. 76, v, y.
W J. W. Hayes, op. cit., tig. 76. n-p.
G6 Delfinul se află stampat şi pe vase din grupa a III-a, ve:ti J. Vi. Hayes,
~p. cit., fig . 70.
IjiE m. Popescu, op. ci,/. , fig. 5, 3.
J. W. Hayes, op. cit., fig. 76, p.
{i."
WJ Siampilă identică la J. W. Hayes, op. cit., fig. 76, o
70 Vezi J. W. Hayes . op. cit., fig. 77, varianta a.
71 Ibidem" varianta d.
168 GH. PAPUC

un simplu motiv decorativ 72 Cele trei fragmente pe care le încadrăm

În această grupă au reprezentate, un canthaTos mic, repetat de mal mul-
te ori, alcătui n d 'O bandă decorativă în jurul unui ornament central, ce
nu s-a păstrat (fig. 10, 1-3). într-un singur caz ştampila s-a apli cat ra-
dial pe fundul vasului (fig . 10,2). Ştampil e asemănă toa re întîlni m pe
fragmentele ceramice descoperite la TarSllS 73, la Antiohi'8 'Ii, la Histria 7.i
etc..:.
Considerăm că pu tem încadra în a ce astă girupă, fără teamă de a
greşi, în că şapte fragmente . P e t rei din acestea a fost apli cată o ştam­
pilă reprezentînd o leoică 70. Ştampila a fost apli cată în bandă concen
trică. P e un fragmen t se păs trează o parte din decorul central, anume
o cruce grecească 77 (fig. 14,3). Decorul central nu s-a păs trat pe cele-
lalte fragmente (fig. 14,1-2).
două
Un al t f ragment are stampat un leu, bineînţeles, în bandă concen -
tri că, încadmtă de o parte şi de alta de cercuri concentrice (fig. 12,1).
Alte ,d ouă fragmente sînt decorate fie cu două pe7·echi ele "olute
(fig. 14,5,6), fie cu °
singuTă pe<reche. în ambele cazuri aceste motive
alcătu iau o bandă concentrică în jurul 'Unei cruci greceşti iS.
Ultimul ,din cele ş apte fragm ente, are banda concentrică realizată
prin aplicarea de mai multe ori a unei ştampile ce reprezin tă un pătTat
in care este inscris un Tom. b. De o parte şi de lalta, 'se află cercuri con-
centrice din benzi de striuri (fig. 14, 4).
Tot din grupa a II-a, A fac parte şase fragmente care au aplicate
cîte o ştampi1ă ce reprezintă o cruce grecească 79 . tn cinci cazu ri se ob-
servă cercurile concentrice ce înconjurau d ecorul central (fig. 15,1-6).
Amintim că ştampila fusese aplicată pe centJ·ul vasului. Acest tip de
crUCe (alături de crucea aşezată pe un romb) .se încadrează În grupa a
II-a. Cruci de acelaşi ti p întîlnim la Histria su şi la Antiohia 81
Epuizînd de prezentat materialul din ·grupa a II-a, vom trece la
cea d e a III-a grupă în care se încadre ază cea mai mare parte a cera-
micii romane cu decor şt ampilat descoperită la Edificiul cu mozaic din
T omis.
In prima parte a secolului al VI-lea animalele stampate pe vase,
sînt mai m aTi decît cele din grupa a II-a, mai ·detaliate, avînd o orna-
me ntaţie liniară sau pun ct ată, care produce un efect naturalistic. Ac-
centul pare să fie pus în primul rind pe m otive de vînătoare, fiind do-
minante două tipuri, anume cerbul şi leul. Figurile umane sînt fo arte·
rare. Cele mai numeroase sînt fragmentele ce poartă pe .e le ştampile·

72 Ibidem, p. 348.
73 Tarsus, I, fig. 165.
74 F. O. Waage, op. cit, fig. 32.
75 E m. Popescu, op. cit. , fig. 2, 9.
76 .T. v..r. Hayes, op. cit., fig. 75 p.
n Caracteristic gr upei a II-a A.
7S Situatie similară ca în nota 71.
'i!! .r. W. 'I-rayes, 0p. cit. , fig . 77, o, p, Q.
~ Em . Popescu, op. cu. , fig. 11 , 8 ş i 9.
81 F. O. Waage, op. cit. , L a te Roman e, fig. 34.
CER.·\MICA ROi\IANA TfRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT

8
Fig, 9,
 GH. PAPUC
170

Fig. 10.
CERAMICA ROMANA TfRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT I7l

Fig. II.
172 GH. PAPUC

F:i~ . 12.
CERAMICA ROMANA TlRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT 173

, .

0;7
.~
.9

F1g. 13.
174 GH. PAPUC

Fig. 14.
CERA!\IICA ROMANA TIRZIE C U DECOR ŞTAMPILAT 175

Fig . 15.
176 GH. PAPUC

reprezentînd cruci şi cr uci monog ramatice. Ultimele două motive supra-

vreţuiesc ma'i mult decît tipurile amintite mai sus. Influenţa africană
poate fi detectată in exemplarele timpurii 82.
Intîlnim şi in grupa a III-a ştampile reprezentînd iepuri. Pe un
fragment acest animal este redat clar şi dacă putem spune, bogat or-
namentat S3 (fig. 8,6). Pe un alt fragment s-au păstrat şase iepuri 84,
care formează un arc de cerc în jurul unei cruci (fig. 8,7).
Cinci fragmente sint decorate cu cîte un cantharas aplicat pe cen-
trul vasului. Primele trei ştampile (fig. 11,6-8), corespund v3.l'iantei "d"
prezentată de Hayes 85. Celelalte două reprezentări sint identice cu va-
rianta "b" şi respectiv .pc", autorul dînd analogii la Atena, Tarsus, Sar-
dis Si; (fig. 11,4-5),
Un fragment ce provine din zona centrală a fundului unei far-
furii are aplicat o ştampilă reprezentînd patru duble valute 8' (fig. 14,8).
AcelaJ,i decor îl întîlnim şi pe fragmentele din fig. 14,7,9. Pe acestea din
urmă) însă ştanlpila este mai mică şi aplicată în bandă concentrică. Cele
două fragmente fac parte din grupa a II-a. Le-am prezentat impreună
spre a observa clar diferenţa.
Un numă r de no'uă fragmente eera mi ce sînt decorate cu lei. Ştam­
pila a fost aplicată pe centrul vasului. Intr-un singur caz leul apare in
dublă reprezentare (fig. 12,6). Toate aceste nouă reprezentări diferă
de ştampila ce fusese aplicată pe un vas din grupa a II-a 88. De men-
ţiunat că patru fragmente; au fost ştampilate cu una 'ii aceeaşi ştampilă
(fig. 12,2,3,5,7), deci p rovenienţa este categoric comună, iar momen-
tul fabricării acelaşi . Următoarele p atru fragmente sint individualizate
prin ştampila pe care o poartă . Astfel leul apare înconjurat de cerc mi
concentrice, sau fără acestea din urmă. Pe ultimele două fragmente pe
care le prezentăm, leii stampaţi sint mult mai mari (fig , 12,4,8) decît în
cazurile de mai sus. Ceramică cu decor ştampilat asemănător întilnim
la Khibat al Karak 8~, la Histria 90 şi în alte părţi.
Cerbul este frecvent reprezentat pe fragmentele de la Edificiul ro-
man cu mozaic din Tomis. Spunem acest lucru, deoarece s-au păstrat
1l fragmente cu această reprezentare, Cinci ştampile (fig. 12,5,7-10)
sînt similare cu cea prezentată de J. W. Hayes în fig. 76, varianta "b",
analogii întîlnind în Apolonia Cyrenaica, Bizantin Palace 9' etc. Pe alte
trei fragmente sînt imprimaţi ce~bi alergînd spre stînga (fig. 12,2,3,
1l). Cel de pe fragmentul din fig. 12,1l este identic cu varianta "g",

82 J. W. Hajes. op. cit., p . 348.

8.1 Nu am găsit ştampile asemănătoare in bibliografia pe care am cercetat-o.
st, Iepurele de pe ştampila aplicată pe acest fragment este identic cu va-
nanta t din fig. 74, J. W. Hayes , op. cit.
l$J J. W. Hayes, op. cit., fig. 7G , d.
66 Jbidem, p. 362.
87 P . Delougaz and R. C. Haines, A. Bykantine Church at J(hirbat al-Karak
(University of Chicago Oriental Institute Publieations, val. 85; Chicago, 1960).
Potterysections by Delougaz, pl. 3l.
8B Vezi mai sus p. 168.
tl9 P. Delougaz, op cit., pl. 31 , 11 ~i 61, 3.
00 Em. Popescu, op. cit., fig. 5, 4.
!li J. W. I-Iayes, op. cit., p . 359 (vezi şi fig. 76)
CERAMICA ROMANĂ TIRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT 177

llg. 76, p. 35H, [din studiul cltat mal sus. j-In umlte părţI .dm corpUl cer-
bului s-au păstrat pe alte trei fragmente (fig. 12,1,4,6).
Considerăm că pu tem lărgii gama tipurilor de ştampile reprezen-
tînd animale, adăugînd la cele de mai sus asinul n stampat pe două frag-
mente (fig. 16,3-4), şi taurul 'o; (tot pe două fragmente, fig. 16,1-2), care a-
pare insă în manieră deosebită în cele două cazuri. Pasta, mărimea
ştampilei, realizarea acesteia, sînt argumente .i n fav:oarea încadrării ce-
lor patru ·fragmente de mai sus în grupa a III-a.
Păunul este redat pe şase fragmente, din care două (fig. 16,6,9)
sînt asemănătoare variantei "f', fig. 77, din lucrarea lui J. \\1.. Hayes,
iar celelalte similare variantei "g" w, (fig. 16,5,7). Păunul apare de ase-
m enea pe ceramica cu decor ştampilat descop erită la Betbany 05. Amin-
tim că tot un păun, dar în relief, executat pe o toartă de opaiţ tîrziu,
a fost descoperit in cetatea Tripaeum Traiani, pe. nivel de sec. VI0li.
Figurile umane, după cum am mai am intit, sînt rare, şi se limitează
la faza mai t impurie a grupei a III-a, sfîrşitul sec. al V-lea, în ceputul sec.
al VI-lea. Ştampilele sînt brut realizate. Sînt cazuri cînd acest motiv
or na mental este asemănător celui african, fără a fi însă legat direct de
acesta"'. Cinci fragm ente păstrează pe ele reprezentări uman e. Unul din
ele este similar tipului descoperit la Atena D8 (fig . 17,3). Pe alt f ragment
este stampilat un personaj mîncînd struguri 99 (fig. 17,4). Un fragment mai
mare are o ştampilă care reprezintă un personaj îmbrăcat cu o togă,
lungă pî nă în dreptul genuncbilor, avînd mîinile ridicate. Se pare că este
vorba de un preot în poziţie de rugăciune 1O~ (fig. 17,2). Pe un alt frag ment
este r edat un om care duce în mîna stîngă O armă (?) ,rezemată pe umăr
(fig. 17,5). Ultimul fragment cu reprezentăti umane, are pe el păstrate,
numai picioarele persorajului (fig. 17,1) .
Cea mai mare parte a materialului de la Edificiul cu mozaic este
decorat cu cruci şi cruci monogranlatice. CeI~a mica o rn amentată cu
acest t ip supravieţuieşte cel mai mult, cu toate acestea însă sînt sărace
exemplele de la sfîrşitul secolului al VI-l ea. De altfel, către anul 600
tehnioa ştampilării dispare. Cele mai timpurii exemplare sînt crucile de
tip grecesc, care sînt decorate cu două sau patru motive circulare. Pre-
ze ntăm mai jos crucile din grupa a III-a.

';n Vezi Em . Popescu, o7J. cit., fig. 5, 2 - se pare că pe fragment este stam pat
un asin. slab conturat. Considerăm c ă este asin deoarece pe unul din frag mentele
de Ia Edificiul cu mozai c acest animal este bine conturat. Tot asÎn pare să fie şi
la J. W. Hayes, op. cit., fig. 76, varia nia i. : din cauza stării f ragmentare a ştam­
pilei autorul cons ideră că este vorba de o zebră .
! I;) Acest moti v nu l -am intîlnit încă pe ceramicn provenită din alte centre.
tli J. W. Hayes. O]). cit., p. 361 şi fig. 77, variantele f şi Q.
9;:; Suller. Excavatiolls at Bethan.y (l D46-1953), p. 261. nr. 3321, fig . 49 .
9(j C. Scorpan, Tipuri de opaiţe neCWlOscute şi problema unor transmi.teri
în epoca jeuda.lc1 , în acest v olum, p. 225, fig. 3, 4.
!li J . W. I-Iayes, 0p. cit., p. 348.
!1.3 S-ar părea că este vorba de o ştampilă identică , vezi J. W. Hayes, op. cit.,
fig. 77, i.
Agol"a aten ia nă, P 278, apud, J . W. Hayes. op. dt., p. 362, vezi şi f ig. 77, 1.
!~)
Un fragment. cu un decor asemănător provine de pe Agora ateniană.
j()()
(J. \101. Hayes, op. cit., p. 362).

12 - c. (i-l
178 GH. PAPUC:

Fig. 16.
C ER .J.M ICA ROMANA T 1RZIE CU DECOR ŞTAII:IP 1LAT 179

Fig. 17.
i80 GH. PAP UC

l. Cruce mo nogra mati că de t ip grecesc cu linie dublă, cu A şi Q,

-cu capetele întoarse 101. ; avem un singur exemplar id entic cu cel publicat
d e Gh. Ştefan in 1947, provenind de la Dinogeţia J02 (fig. 18, 1).
2. Cr uce mo"nogramatică, cu A şi .Q , redusă la o singu ră linie . Acest
tip de cruce îl întîlnim pe şase fragmente (fig. 19,2-4). Î ntr-un caz lip-
seşte A, iar Q este aşezat în stînga, iar în alte cazuri poziţia ambelor
litere este inversată (fig. 19,1,5 ,6) 103.
3. Cruce monogramatică cu palld antive sub braţul ver tical. Un nu-
măr de 14 fragmente (fig. 21,1-6) sînt orn amentate cu a cest ti p d e
·cruce. Dintre acestea remarcăm d ouă fr agmente: u nul pe care crucea
are b ucl a lui ,-ha spre stînga (fig. 20, 1), iar altul care este dintr- o pastă
de calitate ·inferioară, avînd decorul neclar (fig . 20,6). Acest tip de) cruce
îl întîlnim pe ceramica cu decor ştamp ila t de la Histri a 1O!i, d e Qa T o-
mis .10-':" şi din oraşele nord -pontice 10(;.
4. Cru ce monag ramati că cu patr u pandantive de o parte şi de alta
a bra ţelor lOi, din care noi av em d ouă exemplare. Un fragment are apli-
cată o s i ngu ră ştampilă p e centr u J08 (fig. 18, 5). In celălal t caz ştampila
a fost apli c a tă de patru ori radial, avînd braţul cu ,-ho spre centrul va-
sului (fig. 18,6).
5. Cruce grece as că cu duble n ervur i şi cu p an dantive : patru frag-
mente au o ştampilă de acest tip 100 (fi. 22, 1-). Pe d ouă frag me nte
crucea are numai două pandan tive (fig. 22,1-2), f a ţă de celelalte , care
au cîte patru.
6. Crucea cu d ublu con tur este des reprezentată 110, o întîlnim p e
26 d e fr agmente. Vom împărţi p e variante acest material astfel: Şase
fragmente cor es pund variantei "f" (fi. 22,5-8), patru fragm ente sînt
asemănătoare variantei "g" (fig. 23,1-3), v arian tei "dO( îi cor espund ştam­
pilele de pe trei fragmente (fig. 17,6-7), r estul de 13 cruci sînt identice cu
v arianta "c" (fig. 23,4-7) din clas ificar ea făcu tă de J. W. Hayes Jll
7. Cru cea grecească cu dublu contur. I n acest tip in cad răm nouă
fragmente 12, Pe şase fragmente se văd cercur ile concentrice ce înconju-
rau decorul central (fig. 24,1-9). In.tr-un caz s- a păstrat o parte din-
tr-un graffiti scris pe do uă rinduri . Din rîndu l inferior se pot citi trei
litere EC~ (fig. 24,6). Este p osibil ca i nscripţia să-I indice pe meşter,

lUI J . w. Hayes, op. cit., fig. 78, g.

W! Gh. Ş t efan, Anciene v estiges ..., p. 306.
10:1 M.I .A., nI'. 25, 1952, pp. 126, :320; J. W. Hay e s, op. cit., motivul 66, p. 363
şi fig. 'f8, h.
tU" Em. Popescu, op. cii .. fig. 8, ~ şi 5.
jO:) Un fra gm ent cu ctec'o r asemănător provine din Şantierul arheologic Tomis,
Parcul Cated ralei.
j()li M.I.A. , p. 126 şi 320.
10, J. W. Hay es, 01J . cit., fig. 78, ro , n.
lll~ Vezi C. Sco rp an, SaC"idava şi unele probleme stratigra j"ice, p . 32l.
II/.) J. W. Huyes, op. cit., motivul 70, p. 3G5, vezi fig. 78, r , s .
IlO Em. P opescu, op. cit., fig. 7, 4-G ; M.l.A. , 25. p. 126 şi 320; H . L Hobinson,
op. cit., pl. 36, M. 351.
li! J . W . Hay es. op. cit., fig. 79, p. 366.
U2 Ibidem., p. 367, moti vul 72, analogie la Corint, C, <Jo, 1 9~1
CERAMICA ROMANA TlnzlE CU DECOR ŞTAMPIL AT 181

FiS. ,8.
182 GH. PAPUC
CERAM ICA ROMANA TIRZ1E CU DECOR STAMPILAT 183

Fig. ~o.
184 GH. PAPUC

Fig. 21.
CERAMICA ROMANĂ TIRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT 185·

Fig. 22.
 GH. PAPUC

Fig. 23.
CER.·\MlC.-\ ROl\IANA TIRZIE CU DECOR ŞTXMPILAT 187

sau să fie o inscripţiel cu caracter ritual. Pe celelalte trei fragm ente, de-
corate cu aceeaşi cruce, cer curile concentrice lipsesc (fig . 24,1,2,8).
8. Crucea grecească cu decor punctat, o avem reprezen tată pe şase
fragmente, din care patru sînt dintr-o pastă gălbuie, fapt ce le separă de
celelalte în totalitate (fig. 25,3- 6). In jurul crucii apar În toate cazurile
cercuri liniare sau. cercuri din benzi de striuri 113 (fig. 25,1-6).
9. Cruce cu reprezentări de giuvaeruri montate şi cu motive circu-
lare de o parte şi 'd e alta, a braţelor. Avem un singur fragment pe care
s-a păstrat o parte dintr-o astfel de cruce 11'0 (fig. 19,8).
10. Crucea cu patru motive circulare în jurul braţelor ILJ. Acest tip
este reprezentat pe cinci fragmente (fig. 20,1.2,4,6). În tr-un s ingur caz
pasta diferă, fiind de calitate inferioară. În acelaşi timp şi decorul este
s lab realizat (fig. 20,2).
11. Crucea cu două pandantive sub braţul orizontal - reprezen-
tată pe un fragment (fig. 19,7) - este asemănătoare variantei "t" din
clasificarea amintită mai Sl:S 11G.
12. Crucea plină 117 este prezentă pe fragmentele din fig. 20,3,7.
In două cazuri în jurul crucii se pot observa două sau trei cercuri
concentrice.
13. Un tip de cruce. pentru care nu am găsit analogii, este cel din.
fig. 18,2. Se o bservă faptul că braţele sint fragmentate p e lăţimea lor.
14. Nu am găsit analogie nici pentru crucea cu bra ţele duble, avînd
două motive circulare sub b ra ţul or izontal (fig. 18, 4).
15 Crucea monogramatică cu linie dublă, avînd capetele drepte şi
literele apocaliptice A şi Q (fig. 18,3) este asemănătoare tipurilor 1 şi 2,
Cu preze ntarea u1timelol" trei cruci am epuizat ceramica cu decor
ştam pilat descoperită la Edificiul roman cu m ozaic din Tomis. Dar, amin-
timp faptul că am prezentat acele fragmente care aveau ştampila cît de
cît identifi cab ilă. Alături de acestea s-au găsit numer oase f rag mente
care, datorită modului de păstrare a ştampilei nu ne permite o identi-
ficare a acesteia.
Cu toate acestea, mai atribuim grupei a III-a un număr" de 45 frag-
mente ceramice pe care s-au păstrat mici părţi dintr- o cruce.
Fragmen tele pe ca re le-am prezentat provin toate din fundul pla-
tourilor ş i farfuriilor r oman e cu decor ştampilat. Este de la sine înţel es
că această categorie ceramică este una d e lux. nu comună. încercările de
a restaura cît de cît un vas din această categorie au fost fără rezultat.
cu toate că în depozit se păstrează numeroase buze- ceramice, pe care l e
cons iderăm ca aparţinînd vaselor cu decor ştampilat. Pentru a cest fapt
ne il1suşîm punctul de vede re al lui J. \V. Hayes, în ceea ce priveşte pro-
fil ul acestor vase 11 8 .

.11:1 C. S corpan. op. cit .. p. 321 ; J. W. Tln.w·s. op. cit., fig. 79, h.
II" J. W. Hayes, op. cit., motivul 77, p. 368. "\"ezi şi fig. "i9, o.
1\;; I bidem, moti\"ul '18. \"ezi fig. 79, p.
llG Ibidem, motivul 80.
l l i Tbi. dem, fig. 79, i.
J IH Supra, nota 30.
188 GH. P AP UC

-
â
~ ... ~

8
CERAMrCA ROMANA T1RZIE CU DECOR ŞTAMPILAT 189

Fig. 23.
190 GH. PAP UC

Ţinem să am intim acum că ne-am însuşit de asemenei datarea pe

care o propune a ce la ş i J. W. Hayes din motive lesne de in ţe l es, legate de
cercetarea arh eologică ex ec utată la Edil'i ci ul roman cu mozaic.
Vom încerca să tragem citeva concluzii avin d în vedere numărul
fragmentelor din fie care gru pă, fapt pentru care dăm t abelul de mai jos:

:\r. frag llHrll dor ProcfrJ t<lj o'

,o
I I
grup~ l -a 10 2,8
grupa <1 II -a 77 :.H ,2
grupa a Il[ · il 127 lil . :J

Procentajul ne indică difuzarea cantitativă a ceramicii cu decor

ştampila t. Este logic, că în r egiunea noastră vasele cele mai timpurii au
pătruns in număl' mic. Acest număr s po reşte o dată cu scurgerea t impu-
lui , cînd bineînţeles se lărgeşte pr odu cţ ia ceramicii cu decor şt ampilat,
prin apariţi a de ateli ere noi in Asia Mică, unde este indicat locul de ori-
gine ale acestei categorii ceramice lJU, Grupa a III-a a cărei pondere se
ridi că la 61,3 0/ 0 ne indi că larga difuziune a categoriei ce rami ce În discu-
ţie. Legat tocmai de a ce astă grupă considerăm că pe lîngă nu mărul mare
de vase de lux ce prov in din centrele As iei Mi ci nu pu te m exclude
posibilitatea de a se fi încercat produ cer ea unor copii pe plan local. Pre-
zentînd mai sus fragmentele, în cîteva locu ri am remarcat pasta deose-
bită ş i d ef i cie nţa decorului' (\'ezi fig. 19/3; 20 '2; 21 6). In cazurile ami n-
tite decorul nu a fost afectat de al ţi factori, ci aşa a fost la orig ine . Este
lesne de înţeles ş i foarte log ic că un vas cu decorul în sbrea amin tită n u
mai părăsea lqcul de pr o ducţie fiind l lll r ebut, deci aducerea unui ase-
menea vas din altă par te cade de la sine.
In concluzie, nu excludem posibilitatea de a fi existat ~ i in Tomi s
sau pe aproape un atelier care să prod ucă cera mi că romană cu decor
~ta mpila t de O cal itate care în ma re măsură depă şea pe cea a fragmen-
telor de mai sus.
J . W. Hayes face l egături între ceramica romană cu deco r ştam­
pilat şi cea de tip C;andarli J:.t('. 111ai al es în perioada t im purie. Nici unul
din fragmentele noastre nu are în pastă urme de · mi că aurie , fapt ce ar
indica legătura cu cel'amica de tip <;:andarli . Cele spuse de noi nu tre-
buiesc înţelese ca o negare a opi niei lui J. \'V. Hayes cii că la Tomis, Il -au
a.iuns vasele cele mai t impurii datate, din g rupa I-a.
Ineheind, ţinem să menţi o năm că viitoarel e săpătur i din Tomis ce
se Vor face lî ngă Edificiul roman cu mozaIC ar putea aduce date noi pri-
vind această categorie ceramica.

H!J .1. \ V . lIayes, i ndică Perga mul sau zonele imed iat învecinate. [ărgind apoi
locul de producere al acestei categorii ceramice in regi un ea nord-est egeeană şi
regiunea Dardanelelol', 01;. cit., p. :nO-371.
120 ,J. W. H ayes, O]). CI~., p. 369.
CERAMICA ROM,-\NA TfRZIE CU DECOR ŞTAMPILAT 191

CERAMIQUE ROMAINE A DECOR ESTAMPILLE DECOUVERT E

 L·EDIFICE ROMAIN A MOSAIQUE DE TOMl

A la suite des fouilles archeologiques effectuees ~I rEdifice tI mosa'i que de

Tomi, an a recolte des materiau x ceramiques impression ants . L 'auteur se propose
o' en traiter une petite partie, notamment ia ce ramique tardi ve el deco r estampe.
Apn?s 8vo i1' bri evement passe en revue les etudes anterieures concernant
cette categor ie de ce1'amiqu e. lesquelles appartiennent <lU X a u teurs K . Ku b ler,
F. O. Waage . H. S. Robinson, Em. P opescu, J. W. H ayes, on passe a la pre.sentation
des materiau x divises en trois grands groupes, ainsi :
Le premiei' en comprend la ceramique romaine de coree de rame a ux de·
palmier combines avec de petits motifs subsidiaires. Les fragmen t s ccran1iques
de cet group e sont dates entre 360-450.
Le deuxieme groupe compren d l es fragments estampes avec de petits animaux,
motifs florau x , etc., disposes en bande concentrique. Au cadre de ce gro up e il
ex iste trois sous -grou p es :
A u ne b a nde de:- decor concentrique ayant pa l' fois une croi x au centre,
B - une ou deux bandes de motifs, entourees de cannel ures .
C - une seuie estampille au centre du vase, entouree de canne lures.
Le s materiaux du TIe grou p e sant speecifiques ~I la per iode H O- ..J.DO.
Le troisi em e groupe reunit les fragments[ qui proviennen t du fond des vases
et ou s ont estampes d e s animaux plus grands, figures humaines. Cl"oi x et croix
monogramma.tîqu es. A retenîr que, e n ce qu i concerne le troisie m e gr oupe, l'es tam-
p ille est appliquee un seule fois au centre du vase. La d:ra mique de ce gro upe est
clate entre 470-J80.
Par la su ite, l"auteur presente les fragments encad r es au premier groupe, a
part ir de ceux d eco res de feu illes de palmier (fig. 1), et de fe u illes de fou gere
stylisees (fig. 1 et fig . 2.) .
San t prcsentes de su ite les fragm e nts appa r-tenant au dellxh~me groupe. Les
motifs decoratlfs de ce groupe, trouves sur les fragments de Tomi , sont les
sui\'ants : la palmette (fig . 3, 1-3, 5). le bourgeon de lotus (fig . ..1,. 1-7). l'amande
sty lisee (fig. 3, 4, 6- 7), le rh ombe au x volutes (fig . 5. 1-3), l a lettre ornemenlee
de volu tes (fig . 5, . J.- G) . entrelax (fig. J, 7, fi), chaîne de cereles (fig. 5, 9), rhombe
ct deu x triangles (fig. 2, 6- 7), le chiffre El ayant a'.1-deS3Us une ele (fig. G, 1-2) ,
la semelle stylisee (f ig . 6, 4- 7), la Cl"oix placee au - dessus du rhombe (fig . 7, 1-·!),
li evres (fig. 8, 1-5), ch iens (fig. 9, 1-8), dauphins (f ig. 10, 1-6), poussins (fig. 7,
5-8), cantharos (fig. 11, 1-3), paires de volutes (fig . 14. 5-6) ainsi que la croi x
grecque (fig. 15, 1-6).
Les fragment.s du TI1e groupe sont les plus nombreux, les animaux stampes y
sont plus grands . Les motifs ornamen t aux ciu ITIe groupe sont . le Iievre (fi. 8, G. 7),
le cantha ros (fig. 11. 4-8), le lion (fig. 12, :2-8), le cerf (fig . 13, 1-11), l'âne
(fi g . lG, -i-5) , le t<:lureau (fig. 16, 1- 2) , le paon (f ig. 16, 5- 9). les figure3 humo.ines
(fig . 17. 1- ;) et les croi x simples ou monogrammatiques. Nous avans classifie les
croi x ains i
1. Croix monogrammat ique de type grec fi ligne dO!Jble, avec A et Q
(fig . 18, 1).
4. Croix monogl"dmmatique avec A et U , J'Eduite ti une seu le ligne (fig. 10, 1-6).
3. Croix monogrammatique aux pendentifs sous la bra nc he hOl"îzon tale
(fig. 21 , 1-7).
4. Croix monogrammatique a quatre pendentifs (fig. 13, ;)-6).
5. Cwi x grecque a clou bles nervu::cs et pendent i(s (fig. 22, 1--1).
192 GH. PAPUC

6. Croix a double contour (fig. 17, 7, 6 ; 22, 5-8 ; 23, 1-7),

7. Cl'oi x grecque a double contaur (fig. 24, 1-9),
H. C roix grecque ~ decor pointille (fig. 25, 1-6).
9. Croix a representations de joyaux montes (fig. 19, 8).
10.Croi x a quatre motil"s circula ires autour des bran c hes (fig. 20, 1-2, 4- 6).
Il.Croi x ~\ deux pendentifs sous la branche horiwntale (fig. 19, 7) .
12.Croi x a contour rempli (fig. 20, 3, 7).
13.Croi x aux branches fragmen tees (fig. 13, 2) .
14.Cl'Oix ~l branches doubles et a deux motifs circulaires (fig. 18, 4).
13.Croix monogrammatique a double ligne avec A et Q (fig. 18, 3)
En conclusion, l'auteur se refere il forigine de la ceramique tardive â decor
·estampe en la localisant en Asie Mineure.
 193

il . RĂD U LESCU

AIVIFORE CU INSCRIPŢI1
.DE LA EDIFICIUL ROMAN CU MOZAIC DIN TOMIS

Descoperi t ocazional în toamna anului 1959, Edifici ul roman cu

mozaic din. Tomis - Co nst an ţa zilelor noastre - avea să f ormeze apoi
obiectul uno r intense cercetări arheologice, cu rezultate revelatorii sub
raportu l unei mai bune cunoaşte,ri a vieţii economice ş i art is tice a celui
mai de seamă centr u urban de pe coasta de vest a P ontului Euxin, nu-
mit în iz voarel e lit erare şi epigr afice de epocă romană tîrz ie ,·~ )' U_l-L7t POT<X.-:-"1)
!1. 27 P0TI:O)\.~~ %.cd i!pw-:-'f) Ţoi) EUWIJ U!J.0u IIo'rrOu. 1
Amplasat p e patru terase ale f alezei ce înconjură spre no r d -vest
p orlul actual - care de fap t supra pune în totalitate portul a ntic -
constru cţ ia , de dimensiu ni n e obişnuit de mari, s -a do ved it a Ji , după
10 a ni de ce rce tări sistematice, o veritabilă Tp" "E ~'-, (fig. 1), pardo-
sit ă cu p este 2.000 mp de mozaic policrom 2, lale cărui m otive ornamen-
t ale sin t in exclusivita te de caracter geometl'ic 3 (fig. 2). Incăp e rea, d e
tip h ală, ce servea scopurilor comer ciale ale portului, era prevăzută în
subst rucţie, pe te rasa a treia - numerotate de sus în jos - cu un şir
de 11 încăperi
mari , cu dime nsiuni de 11 rn lungime, 6 m lăţime şi 8 m
înălţ ime, a le că r o r intrări şi acoperişuri arcuite, se repetau într-o suc-
cesiune ri tmică . T otul s-a construit în piatră şi cărămidă de tip pedales,
altern a nţ a stratur ilor de pia tră cu cele de c ărămidă constituind şi aici

; I GRH. T. p . 211. nI'. 630 .

.~ R ezultatele preliminare ale c ercetărilor de pînă acum, sInt consemnate în
r\l:':~ a i trei l ucră r i mai importante. ef. V. Canarache, L edi fice il. .m ozai'qu e decou -
vert d e va nt le port d e Tomis în Sl udii Clasice, In, 1961, p . 227- 240; idem, Edifi -
ciul cu mo::aic, Co;)stan~a, 1968. cu traduceri în limba francez ă, rusii. engl ez ă şi
ge; 'm a nă : A. Răd ulescu, Date tehnice desp1'e edifi ciul cu mozaic din Co n s t an ţa, î n
J.;'ule:;·nul Mo numentelor lS~01'ice, anul XXXIX , nI'. 3. 1970, p. 52 şi 5G .
•S Mai pu ţin imag inea unui mic por umbel , al căru i contur îl dă 1oar1a unui
l'unt:l1 03 din cercul inscl'is marelui pătrat ce se află In partea de nord-est a
covor ului cu mozai c, simbol indisol ub il legat d e in fluenţa şi practici le c re şt ine .

13 - c . 64
194 .-\ . \ ' , RAD U LFSCU

F ig . L Cl ădire a de prezer\'are a Edifi ciului roman cu mozai c.

o c aracteris t ică i d enti că cu a alte i mari constru cţ i'l în vecinate, ceai a ter-
melor - ambele edificii avînd strînse raporturi de contemporaneit ate4 •
Ultimele campanii d e săpături , din anii 1965-1968, s-au concen-
trat în incăperile boltite nr. 3 şi nr. 4 din substructia clădirii, unde au
fost puse în lumină mărtu rii ar heologice de o importan ţă capitală pen-
t ru cuno aşterea cara cterului comer cial al marelui edificiu. Într-ad evăr,
în încăperile amintite, a u fost p use în lumină im pres'ionante can tităţi
de mărfuri care f ormau obiectu l negoţului maritim (fig. 3) ancore de
m etal (fig. 4), piroan e de fier conservate in amfore oblu ngi (fig. 5), mari
cantităţi d e minereu de fier, tipare de opai ţe , g r eutăţi de marmură p en-
tru CÎnta rel e mar i şi - J2sînd de o parte alte elemente arheologice d e
mai mică jmportanţă - subliniem, imensa cantitate de amfore pirifor-
m e depozitate în came ra nr. 4 (fig. 6). Am r euşit să recuperăm aproape
120 de am lare intr egi sau fisu rate, celelalte fiind toate str ivite de pu-

., Despre termae-le tomitane din sec. I V e.n., situate în imediata apropiere

u Ed ifi ciului cu mozaic, pe terasa a t reia, dar' mai a propiate intr ăr ii nI". 1 în
actua lul port - mai spre nord-est - ~,-a scris foarte puţ i n p î nă acum. Un singur
studiu pri v ind i n scri p ţia ..in situ" de la una din intrări , a prilejuit determinarea
::;copul ui său f un C ţ io na l. e l'. A. Hădules c l.1. Note e pigrafîce, 1, în Pontice , 1. 1068,
p. 325-320.
AMFO RE CU INSCRIPTlf DE LA EDIFICiUL ROlHAN CU MOZA l e 190.

Fig. 2. DeLalii de pe suprafaţ.a covorului cu mozaic p oli crom.

J 06 A. V . RA D U LESCU

Fig. 3. Detali u de la depozi tu l cu m ărfu ri din incăperea boltită nI'. 3.

Fi g. 4. An corele din depozit u l d e mărf u r i.

 A:\iIF O RE C L' INSCRIP T II DE L A EDIFICI UL RO'M A N CU MOZAIC 197

Fig. 5. Plroan e de fier în amfore oblunge.

t ern'iea presiun e a molozului provoca t de dărîmarea acoperişului ce sus-

ţin e a pardoseala cu mozaic de deasupra încăperilor. în totali tate, aceste
amfore erau încă în că rca te cu diferite su bstan ţe chimice, organice sau
ano rgani ce, despre a că ror natură vom aminti p e scurt, examenul chi-
mic făcut la Institutul poli tehn ic di n Bu cureşti·) : materialele organ"ice
sint reprezentate prin diferite s pecii de răşi ni naturale de origine vege-
l ală. 1) Colofoniul (Colophonium), ce se folosea la prepararea u nor la-
curi şi vopseluri, ca lian t, în compoiiţiil d e chituri etc. ; 2) R.ăşina de pin.
(Resina pini), întrebuinţată de asemenea la prepararea lacurilor şi fir-
n isurilor, tot ca lian t etc.; 3) Terebentina (Balsamum terebenth ique) ;
4) Masti x - răşină de Chios; 5) Stiraxul (balsamum styrac is) - răşină
de arbori ce cresc în Asia IvIi că ş i sea mă nă cu colofoniul ş i t ereben-
tina. Terebentina , mastixul şi stiraxul erau mult întrebuinţate ca dro-
gu ri' ş i balsamuri fa rmaceutice, cele impurc la confecţionarea torţel o r,
la impregtlarea cîl ţilor şi frînghi ilor cu car e se făcea etanşarea scîn-
durilor de pe pu nţile vaselor, se ungeau odgoanele şi parîmele pen t r u
i mperme abilizarea lor şi micşor area gradului de 'uzură etc. Colofoniul şi
" răş i ni1 e pure erau utilizate la impermeabilizarea amforelor în care se
depozita u vinuri, prin că p tuşi rea acestora in interior cu o peli cu lă ade-

~ De c ă l I·e un g r up de specialişti format din Acad. C. D. Ne ni tescu, Acad.

C. Dragulescu, Dr. Simona Zug ră ves c u şi ing. Edith Beral.
198 A. Y. RADULESCU

Fig. 6. Amfore piriCorm e din depozitul cu mărfuri.

rentă, de răşină. Alte diferite răşini se foloseau pentru limpezirea vi-

nurilor.
Înt re răşinile gumoase enumerăm: 6) Tămîia (Gummiresina Oliba-
nun~), originară de pe coasta Somaliei ; 7) SmiTna (Gummi- resina Mirrha),
originară din Arabia . Atît tăn1îia cît ş i smirna, prin mirosurile plăcute
pe care le degaja la ardere, se foloseau în temple, altare etc.) sau, cel
mai adesea în parfumerie şi cosmetică.
Intre materialele anorganice, depozitul de amfore conţinea: calu-
puri mari (lingouri) de minereu de fier semipreparat, ancore de fi,:,l' cu
c îte două aripi şi piroane conservate în amfore oblungi.
Revenind la amforele propl~iu-zise, vom stărui mal pe larg asu-
pra lor, date fiind unele int2resante date de ordin arheologic şi epi-
grafic - pe care nI le furnizează. într-o succintă clasificare tipologică
recent realizată pentru amforele cunosC'ute pînă la această dată în Scy··
thia Minor G, acest tip a fosi. numit convenţional, după aspectul exte1 ior 4

şi după pansă, pirifonne cu stTiuri (fig. 7). Este cunoscut în Dobrogea

U A. Rădulescu, Dezvoltarea meşteşugurilol' 'În Dobrogea romand. 1. Contribuţ ii

la cU1Joaşterea ceramici i, Constanţa, ] 972, cap. Categorii şi forme de amfore (în mss~ .
AMI'ORS C U TNSCR I PŢlJ DE LA EDTFICIUL ROMAN CU MQZAIC lS9

l"jg, A,ml'urâ pilit'ormă CU grafiti ~i dipinti pe umar.

200 A. V. RADULESCU

romană pentru numeroase alte centre arheologice. Amintim, pentru edi-

ficare, descoperirea ocazională a unor exemplare la J urilofca - 'a -
proape de Argamum - altele la Mangalia' - deci în special in centrele
de pe li toral. în interiorul provinciei şi pe lim,es- ul dunărean, amintim
f ragmen tele de la A l tin'um~, toate restu ri ale unor amfore piriIorme dc-
corate cu striuri ondulate sau drepte; aceleaşi măr turi i le avem la UI-
metum!" Capidava w, Histria l l, Jurilofca l :!, Constanţa - altele decît cel e
de la Edificiul cu mozaic - şi :I.fangalia 13 etc. Cu şi mai multă inten-
s itate, acest tip este atestat în regiunile înconjurătoare Scythiei i\Iinor,
mai apropiate sau mai înde părta te, dar în orice caz, cu o mai mare frec-
venţă în zonele nord-pontice lti ş i egeene l:J. Sem n alăm de asemenea pre-
ze nţa lor în Oltenia"'.
Tipul, atît d e larg reprezentat, pentru care am amintit doar citeva
centre unde a fost atestat pî nă acum, În cazul depozitului de la Edifi-
ciul cu mozaic din Tomis, are dimens iuni medii d e 60 em înălţim e, şi
40 Cm diamet rul de maximă rotunjime a corpului. In general, este fa-
bricat din pastă bună , În compoziţia căreia existau multe ingrediente. Po-
rozitatea rela tivă a pastei este dată de nisipul grosier; culoarea cării­
mizie a pastei este dată de arderea oxidantă. Pe suprafaţa corpului a-
pare, în cele mai multe cazuri, angoba albuie . Pe f'undul corpului piri-
farm, apare un buton sau picior. Tor ţ il e îi sînt mici, m ult arcuHe -
evident, fără nici un scop de uti litate pract i că, ci doar unul decorativ;
se prind cu mult sub buza gurii tăia tă drept, sprijinindu-se în partea
superioară la baza gitulu'i, iar in partea inferioară, pe umărul co rpţJlui.
De reg ulă amforeJe acestui tip sînt decorate pe u măr sau pe corp,
fie cu brîuri paralele de stri uri dre p te ş i ondulate, f ie cu o bandă mai

7 Amfora piriform~ cu sti'iuri de la Mangalia, a fost descoperită de către

C. P reda. A cu m se află In Muzeul "Callatis" d in loca litate. inv. 16...103.
!'l M. Jrimia. Cuptoa rele ro mano-bizanti,lle de la Ohina, în POlltice, T, p. 293,
fig. ] 3.
!I V. Pârvun, Inceputurile deţii romane la Gurile DllHtil'ii, Buc., 1923. p. H 9~
fig. 74.
10 R. Flol'ese u. Cap'Îdava, ed. Mer idiane. Bue. , 1967. fig. 22.
Il H istria I. monogr. arh.) Buc. 1952, p. 458, fig. 383 şi 28,1.

I:! Un exemplul'. din descopel'irea ocazională de la Jurilo fca, pînă acum încă
inedită. se află, În Muzeu L de arheolog ie Constanţa.
n De la Co n stanţa ca şi de la Mangalia, provin numer oase exemplare de
acest tip. acum în diferite muzee din ţară . dar în spec ial în depozitele Muzeului
de arheologie Co nstanţa. Amintim că fr a gmente de amfo r ă d e a cest tip s-au des-
coper it la Mangalia NO]'d - Neptun. cI. C. Tconomu. Cel'cet:liri. al'l!eologice la
Mangali.a şi Nepwn, În Ponti.ce, 1, p. 247 şi 248, fig. 11-1 3 - amfore piriforme
cu striurî. De a minti t că a mrorele piri forme, care în părţile noastre circulă
înt re sec. IV-VI e.n. , in Grecia apar mai de timpuriu . după cite se pare încă
din sec. III e.n. - poate in cea de a doua jumătate a sa - eL V. H. Grace.
AmphOl'as, alld t.he oncien,t tcill.e fmde , W61, fig. 37.
It, A. L. Takobson. Am-Jorete medievale (lin regiun ea de nOJ'd a Mării-Negre­
(incercare de clasificare c ron ologică ) , În So v etskaia arheologia XV, 1951. p. 325- 345,
fig. 12.
1.-, V. R. C ra ce. op. cit.: G. F. Bass, in Archeoloqi schel' Al1zeigel', 19G2,
p! V.Il . fig. D- J , pen t r u Bodrun (Halikarna ssos); BCH. 89, 1965, p. 947, fig. 22-
JIj D. T udor, Oltenia Rom.mul, Eu c. 1958. p. 3G6. fig. 7. 0#
A)..IFORE C U INSCRIPŢII DE LA EDIFICIUL ROl\'IAN CU MOZAIC 201

mare. unică, tot de striuri. Altele au cea mai mare parte a corpului
- de regu lă jumătate a superioară acoperită cu striuri di n acelea şi
categorii.
A m ară tat că aproape în totalitate, aceste recipiente standardizat .. ,
erau încărcate cu diferite su bs tanţe minerale sau vegetale destinate co·'
merţului. Impli caţiile acestei stări de lucruri se vădesc şi :in starea lor
de conservare şi în aceea a problemelor ştiinţifice pe care le ridică. Mai
intii semn alăm că cele care erau fisura te, au permis să se prelingă la
suprafata lor, conţinutul. Petele ivite astfel, laolaltă cu stratul de cal-
cat' depus in delungul timpului din molozul ce le acoperea, au făcut ca,
printr-un proces fizico-chimic normal, să dispară multe elemente din
o rnam entică, dar mai ales, datele ştiinţ ifice care ne interesează în chip·
deosebit. Datele ştiinţi Pice la care ne referim sînt acele semne ce apar
pe corp (fig. 8), unele, scrijelate altele pictate cu vopsea roşie pe umerii
am forelor, fie în zonă netedă, fie ch iar pe cimpul stri urilor. Aceste
seJnne grafice, sîn t în realitate cifre. Primele, cele scrijelate, sînt cifre
în caractere latine - în exclusivitate asociaţii din, semnele X şi 1 ; cele-
lalte, pictate cu vo psea roşie, sint litere greceşt i care indi că tot cifre.
Starea lor precară de Conservare a făcut să dispară in special literele
greceşti vopsite, fapt care afecte ază considerabil posib ilităţile de des-
cifrare. In orice caz sînt grupuri de litere, alcătuite în mare parte din
N. e şi ~.
S-au selectat 29 (douăzeci ş i nouă) de ·a mfore întregi care poartă
cifre latineşti şi greceşti. Una dintre ele, care ocu p ă po z i ţia nr. 16 în
clasificarea dc faţă (fig. 8) Iare in locul cifrei latine un semn care prin
forma sa amin teşte un spic de griu; amfora de la po z iţia 19, nu are
decit o parte din cifra grecească, poate un 6.
Un examen atent al a cestor inscr ipţ ii, pe baza unui tabel de cla-
sificare inerent într-o astfel de cercetare, denotă că inscripţiile, indi că
aproape in totalitatea cazurilor, capacitatea recipientelor 17 , fapt cunos-
cut. prin analogie, nu nume:i in Dobrogea romană ci' şi în nume roase al te
cazuri din fostul imperiu roman de răsărit . Amintim bunăoară desco-
perirea la Di nogeţia a unui mare fragment de amfor ă cu striuri pe gît
şi pe umăr, pe care s-a scris, tot cu vopsea roşie, cifra ;(ZG-;oc = 60 18. 1. ) ;

Pe o altă amforă, de formă ovo idală şi cu fund ascuţi t, descoperită la

Constanţa într-un mormînt de inhumaţie, unde era depusă ca ofrandă,
apare pe umăr, scris mare şi citeţ cu vopsea roşie, inscripţia K al . D acă
aSl.lpra primei litere nu în cape nici o îndo ială privind valoarea sa ci-
frică , cea de a doua de form ă mai bi zară, prez intă dificlIltă ţi de- inter-
pretar e. Credem totu ş i că este litera A. în această situaţie am găs·i ca-
pacitatea vasului de 21 de sexta1"ii. Astfel de exemple pot con tinua pen-
tru regiunea la care facem referiri.
Revetlind la grupul amforelor de la Constanţa, datate gl"osso moda
între sfirş itul veacului al IV-lea şi veacul al VI-lea - perioadă ce coin-
li Vezi sp re exemplu o situaţie de vas care poartă difintiI. la 1. narnea,
DIn i st.ot'ia Dobrogei. voI. 11. Bue. 1968, p. 489--190.
l,~ I. Barnea, J..'incelldie de la cite de Dino(jetia au V J-e siecle, în Dacia. N.S.X._
I!'lGG. p. 244, fig. 5 ; aminte ş te că pe lî n gă se mai află şi lite ra (1 , ş i o cruce
jncompleta.
202 A . V. RĂD U LESCU

iNrORE Cl/ INSCRIPTII DIN DEPOZITUL

LJE AfÂRFURI DE LA EDIFICIUL Cl/'NOZAIC D/.N TOAfIS. BOL ,TILE /II-IV

(?;VT/Ntt,T~
f,( 1,v,{fIZ,1
CI!IJfld

I ll'LW~ 8t'73 4'" q9m II/X xxxiii XLW! ST.YIi"AX

(rdfll7u)

LVI; N3 =5? -4A1ESTEC PE

57 30 MA TERIAI.E
NJ(?)=57 O>f'GAH/CE SI
;I#(J~CA#/CE

60 31,S AfATYX
(nJ,S!neJ)

LIX 59 AlATY,Y
(.v..U 6)
/l

Ir v
J LXX

8AlSAMlIM
UREDE#TU/RE
(~~n~na)

LV

STY~AX
LXII ?
(r<i.~mu)

9 Ljz W9.9 f#im o;J8. 1III/fIIIXXX 57(?) 32

M(P)=40
LX$'
M(?) =';'17
9 .8(~)
? 30 STYRAY
1-1111 ? (ni{/m5)

12 LIt !<rOg. ~$O, "", fUXXII III/II LV/# ?

v
-, LXIII ? 63(?) 30 MAr;yX
(/'tTf/nq)

Ol/OAJl/lIM -
LV 59(1 32 Mhf",fWA'
(7qQ7/~f;lmff-
AMFORE CU INSCRIPTII DE LA EDIFICIUL ROMAN CU MOZA I C 203

CdAl,:I7HdrVL
LA "lViiI/IA
C///M/CÂ

N/9 - 5.9
ST..YRAX
NB - 59 (r.:Tş/mJ)

L . N. =50(?) 5tJ(?) 28 tJLlDAlitiAf

(lUmi);)

? 60(?) 30

OALS,<fM(/M
18 LII/4 :t.!'2 .5$~ <;"< l/i/I/ljjXYYYX LVIII 58 30 TE~8EHTMQE
(f~re6MlIAa)

STY.f'AX
, 30 (r.7~i,}(7)

M LII;P 81.J9 "'- <,,- 11/ XYX/X 591'1 29,5

ST.YIf'AX'
(ropnu)

21 LI/;jJ ~/.J5 .'-' ""

•
II/XX;;XX I ,..,3 LIII

22 l/1t4 8/Sffo',m." llillllXXXXX LVI! $7 26'

f/~
OL/LJl/Ht/M-
23 8132 ," 0,38< 1I1IXXXXX flV ,4{/R,f'HA
~m/e ,i smlr-
'Aii

N3 = 57 M/tPIf'IfA
LV#' 5? 29 ("mirn/i)
. ~?

N8=59
LI)' 59 32,5
Ne =59

{ f3 = 62
LX
~!3 = 62
N3 =51
N3 =57 57 29
N3 = 57
?
/!8 L>fi' 8074 .S4'm ,38. XXX 1/1/1/11/ ,l'Lv/11 5TYRAX
(/o:s~m;)
N8 =59
N3 =51
0'1/ N. S7 30
#3 =57
204 A . V . RADUL E SC U

cide CU acea înflo rire economică d e care vo rbesc unele izvoare l ite rare
7rOAV::; p.cy&)..-I) %V'.t ~u3a:f!J.0p J!l, s i tuaţie pe care de- a ltfel o confirmă în
chip perem p iori u şi izvoarele a:rheolog ice - faptul că cifrele nu se
pot citi în întregime, lasă deschisă deseori calea s up oziţiilo!'. In spe-
cial literele greceşti , sîn t pictate dezordonat, incomplet ' şi stîngaci.
Disp ariţia u no r litere, starea f ragm entară a altora, n umărul mai mare
sau m'a i mic, la fel ca ş i va ri etatea lor în inter'iorul a celu iaşi gru p , ar
putea să du că la presupun ere a c ă p e lîngă indi carea ca pa c i tăţii r eci pien -
telor, in scripţiil e ar putea f u rni za ş i alte şt iri. Am exclus fă ră nici o
rezervă posibifitatea ca in ca zul di feritelor inscrip tii de la aceste am-
fo r e) să avem pe lîngă o cifră sau; alta , şi eventuale fo rm ule religioase:w,
sau magice - am adă ug a noi. De numele vr eu nui propri etar, exprimat
nu mai prin i niţialele sale nu poate fi vorba - dac ă ne or ien tăm dup ă
repetarea regulată a a ce l oraşi litere, indicînd aceiaşi cifre ş i In lat i neşt e·
- unde s în t numa'i cifre - nici greceşte. Lipsa sem nelor de cult sa u
de altă natură decît cea metrologică , reclamată de practicile comerciale·
ale imobil ului care adăp os tea amforele, se explică in ch ip firesc, prin
caracterul economic- portuar al Ed ifi ciului cu mozai c de la fa leza portu-
lui lomitan . Incăper'ile nr . 3 ş i 4, sînt exemple edifica toare de prăvăli i
s au depozite de mărIuri destinate co merţulUi , poate ş i de tranzit.
Din analiza inscripţiilor rezultă că cele scrijelate - graf itti - re-
prezintă o notare ci frică iner entă calculelor metrologice în antichitate ca
ş i în zilele noastre. Este cunoscut că în epocă romană numeroase am fore
purtau etichete - p ittacia - (Petronius, Sat. 34), notae (Horatius, Carm.
11, 3, 8) , tituH, sau, cum este şi cazul nostru, aveau o inscripţie desenată
cu negru , cu roşu sau cu vopsea de a ltă cu loare - dipinti 21 .
Pentru fiecare u nitate de. 10 sextal<ii se nota c u X. Adu nînd, pen-
t r u un gru p de cifre la.tine d e la o amforă sau alta , siglele X şi r, r e-
z ultă o cifră la tină care, scri să cor ect, marchează în treaga capacitate a
vasului. Confil'marea o aduc apoi acele di p inti cu caractere greceş ti.
care d upă cu m ară tam sint tot cifre egale cu cele latin e. Exemple con-
crete ne oferă amforele din pOZiţiil e tabel ului nostru, 3, 22, 27 şi 29, in
cazul cărora concordanţa În tr e cifrele latine ş i cele gre ceşti este mar-
cată perfect. În celelate cazuri , v alorile indicate d e o categorie de sigle
sau alta, s in t fi e sensibil apropiate fie mult diferenţ ia te . Aceste deose-
b iri se pot lesne explica, pe Id e o p arte pri n dispariţia , al terarea. s a u
con ser vare a prec ară a u nor litere - ind iferent de ce caracter - pe d e·
alta, fiind că notările s- au fă cut în funcţie d e anumite uzanţe comer-
ciale. S-ar părea că notăr il e cu sigle latine ar indica o capacita te con-
ven ţionalăI a r ecipientului , pe cind cele greceşti una real ă - cea a con-

.in S ozomenos, Histo l'ia ecelesiasiica, VI, 21. a p ud Migne , Patr . 91'., LXVIT.
co l. 1345-1346; R.. Vulpe , Histoire ancie nne de l a DobJ'ouclja, E uc . 1938, p. 321 şi
u rm.; Istoria Rom.ânieî, voI. I, Duc. 1960, p. 580 şi u r-m . 1. Barnea, in. D ID, II,. Buc,
1968, p. 397 ş i u rm.
2{l1. l3amea. DID IT , p . -i89--i90 : D. T udor. op. cit., p. 366-367. fig. 95 Şl
cu inter pretările ş tiinţifice în Supple ment um epigl'aph7cwn, nr. 2~:-2(j3.
11 M . 1-1. CaJlen der, Roman Amphoras, Londra, 196 5, p. 5- 7.
AMFORE cu INSCRIPŢIT DE LA EDIFICIUL ROMAN CU MOZAIC 205

ţinutului introdus î n vas la un moment dat. Şi după c um se pare va-

sele erau refolosite în acest caz de mai multe ori pentru transportul
unor produse-m ărfuri, era firesc ca o notare cu vopsea mai veche să fi e
ştea rsă şi înlocuită cu una mai nouă, 'adecvată noului conţinut. Şi mai
plauzibilă ar fi îm prejurarea potrivit căreia, inscripţiile cu vopsea roşie
se aplicau drept confirmări la vamă22 la i eş irea dintr-un port ş i la in-
t rareal intr-altul. In ch ipul acesta s-ar e xpli ca. apariţia pe unele amrore.
ale că ror dipinti sînt mai bine conservate, a două sau chiar trei grupe
de eîte două litere greceşti identice. De exemplu. la poziţia 2 din tabel
apare de două ori N + ~: la pozitia 4 de două ori N + e: la pozi-
ţia 10 de două ori M + i\ l : la poziţia 26 de două ori:; + B etc.
Celelalte litere sau semne, adiacente sau părţi integrante ale cifre-
lor desluşite numai parţial, nu s-ar putea descifra şi interpreta decît cu
erori nejustificate, mot iv pentru care, se impune un examen atent fi-
zico-chimic de laborator, carp să facă posibilă citirea completă a tuturor
semnelor. Dar, chiar În această fază de cercetare, inscripţiile de pe am-
forele piri forme din depozi tul de mărfuri de la Edificiul roman CII mo-
zaic de la Constanţa , demonstrează o vie activitate comercială ş i. cum
spuneam, poate vamală. 1n portul Tomisului din veacurile IV-VI e .n.,
ş i în acelaşi timp indică un nivel economic ridicat. In săşi marca can-
iitate de mărfuri descoperite în în că per il e III şi IV, constituie dovada
peremptorie a unor intense practici comerciale, pentru care erau nece-
,are însemnate c antită ţi de amlore pentru exportul şi importul mărfu­
rilor, marea f'iindu-le calea Cea mai lesnicioasă de transport.
Amfflrele din deon7itul de mărfuri flmintit, examinate pe baza
<oomparaţiilor ş i analogiilor cu exemplare din larga arie geograf ică că ­
reia i se înscrie ş i Scythia Minor, se pare că sînt importate dintr-u n
centru egeean, din tr-un punct ce ar trebui poate căutat pe coasta de
apus a Asiei Mici, acolo unde, in apropiere de actualul -Hodrun (anticul
Halica rnassos) numeroase exemplare. identice au fost descoperi te pe fun-
dul apelor, poate nu depar te de centrul de unde vasul ,ava"iat le în căr­
case. Des igur, tipul s-a ră spînd it mult. fiind imitat în numeroase alte
ateliere în bazin ul egeean sau al Pontului Euxin. S-au produs impor-
tante as im ilări ş i Împrumu turi. care explică }::entn.l partea răsăriteană
a Mării Mediterane ş i pent.ru P ontul Euxin - zonă de puternică influ-
enţă g recească tirzie - in terferenţe şi in terpăt runderi de forme şi ti-
puri specifice, între care, vreme de 2-3 veacuri, amforele pi.riforme cu
stri uri ocupă un loc în semnat în viaţa economică a regiunii. Astfel eX-
plicăm Întinderea pe o mare arie geografică a acestui tip, ~reze n t şi în
Scythia Minor, ca şi în arhipelagul egeeic, in nordul pontic, la nord de
Dunăre etc. Putem vorbi de conturarea unui facies regional, propriu
evoluţ i e i culturale din această zonă a ImpeI'iului tîrz iu , dar, cu respec-
ta t'ea trăsături l o r specifice pentru fiecare provincie, trăsături menţ i nute
de factorii etnici' locali.
Prezenta la Tomis a tipului acesta este fapt deci uşor ele explicat,
"iar descoperirea unui număr atit de masiv de amfore cu inscripţii de

:.!:.! IIJictem.
206 A. V . RA D ULESCU-

dublă factură, constituie o apariţie însolită. Cu m enţ iunea că descope-

ririle izolate de amofrc de pînă acum ce au marcată capacitatea lor, fie
in nordul Dunării, fie În Dobrogea, au dat naştere primelor pre ocupări
de metrologic în arheologia românească, în cazul nostru, cele circa 30
de amfore întregi, la car e neîndoios putem adăuga în viitor ş i frag-
mentele încă nese1ectate provenind din acelaşi depotit, vin să aducă
un spor considerabil la cuno aş te rea vieţii economice din Tomisul sec.
IV-VI e .n., a că r ui activitate portuară şi în chip inerent vamală, abia
că mai trebuieso ami ntite. Pe de altă parte se aduc contribuţii substan-
ţi ale la cun oaşterea unor practici metrologice, cu r ecipiente a căro r ca-
pacitate, in cazul nostru, deseori poate f'l riguros stabilită.

AlV\PHORES AUX I NS C RIPT IONS DE L 'EDIF I CE ROMA I N

A MOSAIQUE DE T OMI

Resume

Sau( la substantielle contl'ibution qu'i.l apporte a la conna issance de la vie

sociale. economique et artistique de l'ancienne Tomi, le grand f·difice a mosaTque
situc sur la Ialaise de l'ouest du port moderne. de Constantza s'impose grâce a
sa structure archilectonique massive aussi b~en que par son but fonctionnel - une
vrale 't'pcbt z a.
Les campagnes de fouilles executcies entre 1965-1968 dans les onze pieces.
':outces de la substruction ont m is a jour, des pii~ces 3 et 4, des vestiges rev61 ateurs :
ancres de metal, de grands clous, minerais ele fer, poids de marbre et une grande
cantite d'amphores pi r Hormes - a p eu pres 120 - chargees de differents produits.
chi miques, organiques et minerales. Le produits organiques en sant pour la' plupart
d 'origine v6g6tale: colophane (colophoni um ), l'esine de pin (resina pini), tereben-
thine (balsaml.lm teben tiqe), 1'esine de Chio (masti x), encens (gummi-l'esina OH-
banum), mynhe (gummi-resina Mi rrha) e.a.d.s.
Les amphores piriformes, tres repandues dans l'ancienne province de Scythia
Minor, trouvent des analogie:;, dans les 7.ones proches du nord du Pont Euxine, du
nord du Danube, dans le bassin de rest de la Mediterran.ee etc. Ayant des fo r mes
et dimensions semblables, ces nkipients, standardises, portent d'habitude au col
ou a l'epaule des in scriptions de deux sartes: eraflees et peintes, r espectivement
grajfiU et d'i pinti. Les premieres, ecrites en caracteres graphiques Iatins 'lant en
exclusi vite des associations des sign es X et 1 ; les autres, pein tes, sont des groupes
de lettres grecques, compasees en gr ande partie de N, (} et ~.
L'ctat prccaire des inscriptions rend difiicile la reconstitution de la plupart
(pl. 8). De toute maniere, a base d'un tableau de· classification, on, a constate qu'il
y a des chifires et qu'il existe, une etroite relation entre les chiffres grecs et latins.
Ces notatians indiquent la capacite du vase que nous calculons ici en sextarii.
Chaque groupe de dix sextarii etait note en latin par X ; şi l'on aditionne les
sigles X et I, on trouve la capacite enliere du nkipient. Il paraîtrait que les
notations par des sigles latins marqueraien t une capacîte conv entionnelle du vase
iandis que les notaiions ţal' des caracteres grecs la capacîte reelle - c'est il dire
celle du contenu introduî t fi un moment danne dans le vase. Et, â ce qu'il paraît,
les vases etaient rcutilises, en ce cas, â plusieurs reprises, pour le transport de
certains produits-marchandises.
La circonstance qu'on a ppliquait les inscriptions ~\ te in tur e rouge en guise
de confirmation a la douane, ti l'entree dan s un port et ti la sortie d'un autre
serait encore plus vraisemblable. Ainsi s'expliquerait l'apparition sur cel'taînes
amphores de deux et meme trois graupes de deux lettJ"es grecques identi q ues.
Al'olFORE cu INSCRIPŢI1 DE LA EDIFICIUL ROMAN C U MOZAIC 207

Les amphores aux inscriptions presentees demontrent une intense activite

corn merei ale aTomi depuis le IVe au VIe s.n.ere et, ensemble avec les autres
marehandises deeouvertes dans les chambres 3 et 4 de l'Edifice il. mosaique,
elles constituient la preuve d'une remar quable pratique commerciale d 'irnportation
et exportation.
La tentative de Ioealiser le centre de provenience de ces amphor es d'im-
portation nous a determine de considerer les deeouvertes de Bodrun (Haliearnassos)
et de la regîon environnante et de fixer avec approximation la zone egeenne en
tant que zone d'inadiation de ee type. Evidemment, dans la provinee des bouches
du Danube ainsi que dans d'autres regions le type s'en est repandu, en a ete
imite et les melanges, les interferences etc. de formes et types ont determine en
Seythia Minor la configuration d'un facies regional.
La presence a Torni de ce type piriforme en grand nombre, avec les inscrip-
tions latines et greeques mentionnces constitue une premiere et importante base
serieuse d 'investigations dans les problemes meirologique de l'epoque.
 C. SCORPAN

TIPI SCONOSCIUTI DI LUMINI A OLIO ROMANI E IL PROBLEMA

DI CERTE TRASIVIISSIONI NEL PRIMO FEUDALESIMO

A Sacidava, nclla campagna di scavi dcl 1970, abbiamo scoperto

un lumina a alia di un tipa sconosciuto, realizzato con una tecnica spe-
ciale, di una forma strana rispetto a tutti gli altri tipi cii lumini
del1'epoca romana. Partendo dallo stud io di questo oggetto interessante
scoperto nello scavo, cercandone le spiegazion i fllnzionali e soprattlltto
le analogie, abbiamo scoperto nei depositi del ]'vIllseo di Costanza alcuni
altri lumini, appartenenti anch'essi a dei tipi finora sconoscillti. Bisogna
sottolineare fin daI principio il fatto che la tradizione di alcllni di
questi lumini romani e stata tanta patente in questc regioni che e arri-
vata fino all'epoca del primo feudalesimo, eontribllendo alIa creazione
di lumini di forma somigliante.

Tipo A.

1. Sacidava, scavi 1970, scoperto al livello del IV secole d.C. No.

d'inv. 19617. Dimensioni: diametro massimo~9,5 cm; altezza~4 cm;
diameh'o del fondo ~ 3,8 em. (fig. 1/ 1-3).
11 lumino e stato lavorato alia rllota, fatto cile 10 diIferenzia fin
daI principio dai ben not'i lumini romani confezionati C011 ]0 stampo. E
stato modellato in una pasta omogena, di qualita sllperiore, d'lIn color
crema-bianchiccio. Una pasta di creta identica, della stesso colare, si
ritrova in moltissimi vasi scoperti a Sacidava. Il fond o presenta dei
semicerchi concentrici dovuti alIa ruota.
Il lumino ha un recipiente (serbatoio) obbastanza capace, bitronco-
conicu, con una larga bocea d'alimentazione, circondata da una stretto
labbro orizzontale, versa l'interna. Nella parte an teriore ha un orifida
circolare, ottenuto con la pressione dall'esterno all'interno. La meta Sl1-
periore delia lampada e circondata da una bordura larga, obl iql1a,

14 - c. G4
210 c. SCORPAN

svasata in fuori , che continua, in profilo, la Enea deHa meta trOl1CO-

conica inferiore. formancla nella parte anteriore, di fronte al l'orificio
del lumino propriamente detto, un beccucdo per il lucignolo. Nella
parte posteriore, un piccala manico larga: con tre forti nervature in
rilievo chc s'attaccano aUa parte superiore del serbatoio del lumina e-
all'infuori sotlo la borc:u:"o.
L'aspetto generale e quello d'un piccolo ed elegante vaso (scodel-
lina) din ceramica, di colo re giallo-biancastro, non decorato e Senza pa-
tina colorata in rosso alIa superficie. Si noti che l'intero oggetto e stato
lavorato alla ruota, nello stesso tempo, in un sol pezzo, senza agg iunte
(eccet tllan do il manico che e stato attaccato 1IIteriormente).
Il llicignolo stava certamente appoggiato con un capo sul b'=ccuccio
deHa bordura circostante, attraversava l'orificio e s·alinlentava con l"altro
capo direttamente nel recipiente. A che casa servisse pere la bordura,.
o 111eglio la padellina ll'intorno, non possiamo precisarlo . Forse per dei
residui delia combustione o per 10 scolamento dell'olio daI lucignolo?
La datazione nell'epoca romana (IV sec.) e perentoriamente assi-
curata tanto dalle condizioni stratigrafi che quanto dai dati tipologiei (l a
pasta specifica e la tecnica.
Non conosci amo (per ora) analogie ne nelle scoperte o nei depo-
si ti dei musei, ne nell'intera bibliografia din. specialita consultata . .l a
Su alcuni lumin'i an tichissimi che rives tivano la forma di reci-
pienti vasti, aperti (padelline o scodeline col beccuccio pel luc ignolo)
ritorneremo ancor3. lb
2. Da Capidava (le condizioni stratigraIiche della scoperta perman-
gono incerte) proviene un lumino somigliante a quello di Sacidava piu
sopra descritto . Il fumino di Capidava (inv. no. 4235) e pure lavora\o
alia ruota, ma in una pasta bruno- mattone. Dimensioni : diametro mas-
simo ~ 8 cm ; altezza ~ 4 cm ; diametro del fondo ~ 6 cm (fig. 1/ 4-6 ).
E formato da un recipiente relativamente tronco-conico, termi-
n ante con un colla corto e una bocca di riempimento larga 2,2 em . It
fon'do, piatto e grand e, presenta le tracce della ruota del vasaio e d elIa
staccamento di suna duota. DaI fondo partono in su, leggennente obJi-
que, le pareti alte 2,4 cm . che formano, col corpo del serbatoio e intorno
aIla meta superiore di questo, una bordura come un canale collettoI'C'
o come una padellina, al livello dena quale si apre anche l'orificio di
combusti one, pel llicignolo, del lumino propriamente detto . Di fmnte
all'orificio, il labbro della bordura non ha piu beccuccio. Nella parte
opposta si osservano facilmente le tracce d'un piecolo manica che-
s'attacca va al margine della bocea di l'iempimento e al margine dena
padellina circostante.
Qu esto lumino di Capidava data dan'epoca del prima feudales imo.
1 a La soIa lampada relativamenLe somiglianle in H. MenLzel. Antih:e
Lampen im R6misch-Germanischen Zentralmuseum zu Mainz, 195-!, p. 102, nI'. G5U,
fig. 83. Datata nEdJa tarda epoca romana, fa parte delIa categori a delle lampade eli
:11':0 arabo. La lampada som igliante a Sucidava-Celei (inedito) - in[urmazione
I-irof. D. Tudor.
I b W. Deonna. Les lampes an Liques tl'ou vees a Delos, in BCH, xxxrr.
1--1, lD08, p. 151-152, fig. 24.
TIPI SCONCSC1UTI DI LU?o.'iIN I _-\ OLIO ROi\IANT 211

Fig. 1. 1-3 il lumino tipa A, Sacidm-a: -l-G = il lum ino del prÎmo feudalesimo
di Capida\-<:l.
2 12 C. SCORPAN

Senza essere identico e molto meno accuratamente lavorato, senza

i dettagli del primo, questo lumino del primo feudalesimo di Cap'idava
na certamente delle sicu re affinita col lumina romana din Sacidava,
(tipo Apiu sopra descritto).
Se il lum ina din Capidava appartiene veramente all'epoca dei
prim o feud alesimo (second o la data fissata dagli scopritori e second o
elementi tipologiei), allora la sua origine dev'essere cercata nell'epoca
romana, nel tipo A scoperto da noi a Sacidava 2.
Si t ratta quindi d'un' altra forma romana-bizantina perpetuatasi fino
ne! X - XI secolo, scoperta che aggiunge una prova alla tradizione e
aUa continuita r omanica fino al principio deU'epoca medioevale.
Tipo B.
1. S coperto nel 1965 in una t omba d'inumaz'ionc a Tomis (inv.
no. 1"075). Dimensioni: d iametro massim o ~ 10,5 cm; altezza del
tubo ~ 4,5 cm; altezza deUa scodellina-recipiente ~ 3,8 cm; diametro
del fond o ~ 4, 5 cm. (fi. 211 - 3,4/).
Le eondizioni delIa scoperta e l'inventario funerario della tomba
(scodella rossa, lumina a alio banale e t ipico con la rosetta, vasi d i
v etro) p ermettono di datarlo daI periodo del II- I II sec. d.C.
Il lumino e lavorato alla ruota, tutte le sue parti componcnti con-
fez iona te nello stesso tempo e dallo stesso pezzo di creta, senza aggiun te
(eccettuando il manico che e stato applicato) . Le pareti sono molto fini,
sottili, dure e con ri80nanza, d'una pasta omogenea della miglior qua1ita,
d'un colo re mattone-rossastro.
Caratteristico e il recipiente grande, copace e aperto, delia forma
d'una piccola scodella o padellina, con le pareti alte che presentano su
di un lato un beccuccio pel lucignolo. Direttamente daI fondo delia
scodella recipiente e direttamente legata a questa, parte verticalm ente
·un tubo cilindrico, larga 4 em , col labbro svasato e un po'ingrossato.
Davanti el beccuccio s'e .praticato un orificio pel passaggio del lucig-
n olo. Nella parte opposta al beccuccio, si osservano le t racce d'un m8-
n ico clle era attacala al Jab br o del tubo e al margine del recipiente.
Il fondo presen!a tracce visib ili delia ruota, carne purre delIa stac-
e alnen to da essa.
Si osservano anche a1cune macchic di pitturo r088a.
Il lucignolo partiva quindi daU'interno del tubo centrale, attra-
v ersa l'orificio, appoggiandosi in fuori sul beccuccio del recipicnte.
E clifficile preeisare qualc fosse il ruolo della scodella serbatoio.
Forse pei residui? Ad ogn i mod o l'oriIicio si trova, in t'utti i lumini di
questo tipa, esattamente alla base de} tubo, cosicche ogni con tenuto
dalFinterno del tuba passa nella scodella e viceversa.

2 C. Cîrjan . Cî[eva opai-te din epoca feudală în Dobrogea nella Revista Mu-
zeelor . ]. 1970, p. 62. L;autore consider a che questo lumina sia d ·influenza romano-
bizantina.
TIPI SCONOSCIUTI or LUi\llKI A OL10 ROMAN!

2. Tomis, 1962. Scoperto in via M. Viteazu (zon a dell'antica ne-

crapoli) no. inv. 3573. Dimensioni : diametro nlassimo = 11 cm ; altezza
deUa scodella-recipiente = 3 cm; altezza del tubo centrale = 6 em ; dia-
metro del t ubo = 4 em ; d'iametro del fon do = 4 em. (fig. 2/ 4,3/).
Questo lumino e esattamente delIa stesso tipa del prima (<10. 1
Tipa B) ma le pareti sono un po'piu grosse e il tubo ,centrale molto pili
alto rispetto ai margini del recipiente e col labbro Iortemente r ipiegato
in fuori. Il tuba e stato tinta in r ossa e la scodella ha sollanta righe e
macchie dello stesso colar e.
3. T omis, 1960, via Muzeelor (zana dell'antica citta). In v. no. 14757.
i\Ianea la maggior parte della seadella-serbatoio. Dimensiani: altezza
del tub o centrale = 6 cm; diametro del tubo = 3,5 em; diametra del
fondo = 3 em. (fig. 2/6).
Lumino del ti pa B, con le pareti grosse e il tubo alto. Il tuho tinto
in 1'osso in moda inuguale.
4. Lumino tipo B - Tamis 1971 - Piazza Stefan cel Mare -
Tomba d'inumaziane - Inv. na. 12447 (fig. 7/ 1). Dimensioni diametro
massimo = 11 ,5 cm ; altezza del tubo = 5 em.
5. Capidava. Seaperto durante gli seavi del 1949, datato elal II sec.
d.C. No . inv. 5559. Manca la maggior parte del reeip iente. Dimcnsioni :
altezza de! tuba = 5 cm ; diametro elel tubo = 4 em; diam etr a del
to nelo = 4,6 em. (fig. 2/5).
Lumino del tipa B. Il tu bo centrale largo si dilata nella parte su-
periore eome un imbuto. La meta superiore del tuho e tinta in roSSO
con righe prodotte dalla scolamen to .
S i osserva ch iaramente che i qu ath'o lumini descri tti piu sapra
fanno parte dell o steso t ipo B. Essi sono somiglianti, solo con piccole
differenze, evidenti specialmente nclle dimensioni del tu bo centrale o
nelle legger e difIerenze di spessore delle pareti. E difficile precisare il
ruolo funzionale della scodella- recipiente. L'orificio practicata esata-
mentc alla base del tubo centrale permette il passaggio del ca ntenuto
liquido daI tubo nel serbatoio e viceversa. Il tubo centrale sembra sia
servito per l'alimentazione. La scodeUa-padellina potrebbe essere servita
per eollettare i r es idui , o fars e questo tipa di l umin o era alimentato col
sego e non con l'oho, il pezzo di sego, in questo casa, essendo messo
nel tu bo cilindrico.
Come nel caso del prima lumino (tipo A) non conosciamo (peI' ora)
nessuna analogia nel mondo ellenistico, ne sul posto, ne nella biblio-
grafia consultata 3.
Certe somiglianze, per e del t utto generali e parziali , pochissimo
per la forma e pochissima elal punto di vista funzionale, si potrebbero
osser vare nei lumi ni ellenistiei col bacino aperto e col tubo contrale.

<: Niente di si mile in: W. Deonna. op. cit., H. Mentzel. O]). cit., D. M. Bailey,
Lam ps in the Victoria and Albert Mu seurn. in Opuscula Atheniensis, VI, hJ65,
D. Ivanyi, Die Pantlonischen. l...a.mpcn, in J)iss. PaiUl., 2 serie. no. 2. Budupest, H135,
...... Loesch cke, La mpen ai.lS Vindonissa, Zilrik, 1919, C. l conomu, Opaiţe qreco-
7'umane, 19G7 , C. Băluţă, Opaiţele romane de la. Apulwn, in ApulHln, IV e V vol.,
HIGI-l !J65.
214 c. SCQHPAN

Fig. 2. 1 lumini tipo B. ] - 8, -1:. G eli Tomis. ;) eli Capic1aya.

TIPI SCONOSCIUTI DI LUMINI A OLIO ROj.,'L -\NI 21:>

(IV-III sec. a.C.) 4. Non crediamo pero che si possa veramente stabilire
qualche relazione, nemmeno magari come motivo d"ispirazione, tra quei
due tipi.
Ugu almente, lumini in forma di recipienti aperti con una o due
beccucci semplici pel lucignolo (beninteso senza tubo centrale) si co-
noscono nello spazio mediterraneo, chiamati lumini "ciprioti\ "ieniei"
.o "cartaginesi" - Con diverse varianti - appartenenti a~li antichissimi
periodi arcaici o c}assici 5. Certa che un simile ravvicinamento non pua
.,ssere che forzato pei lumini A e B scoperti da noi.
Per ora, finche altre scoperte non completeranno il guadro deUa
loro cronologia, gucllo che possiamo dire con precisione e che guesti
due tipi di lumini romani 80no conosci'uti soltanto in Dobrugia e che
·essi, specralmente guelli del secondo periodo, potrebbero benissimo
Tappresentare un tipa locale di lumino creato in queste regioni TQ1nane
romane del Basso Danubio, aUa canfluenza di parecchie vie d'influenza,
jspirazione e vecchie tradizioni.
E guesto tanto piu che nella primitivo epoco feudale, sempre sul
territorio delia Dobrugia, sono stati confezionati dei lumini! le cui forme
tradiscono, nel modo piu categorico, la vecchia tradizione r omana (come
vedremo ancora piu sotto).
Se tali forme interessanti e inedite di lumini romani si pcrpetuano
'nel tempo fino al pl'imo Medioevo, vuol dire che esse erano fortemente
Tadicate in questa regione essenda creazioni locali.
La sllddetta ragione ci sembra tanto piu plallsibile in quanto s'e
<:Iimostrato che a Tomis fllnzionava, nel IV secolo d.C., un laboratorio
locru" che fabbricava lumini del tipo classicoG. E allora se proprio anche
lampade romane classiche si canfezionavano in Dobrugi'a i ll officine
propne, per tipi tanto interessanti e originali come sono guelli di cui
p iu sopl'a (A e B) non possiomo pensal'e - nello stadio attllale delle
scoperte che a un'origine locale.
Tipa C.
1.:n aItra tipa eli lum ino a alia romano, la cui tradizionc dura fina
'al primo fE'lId alesimo, determinando in gllest'epoca la creazione d'un
lumino caratteristico, e q uello col piede alto e con la scodella (padel-
lina) applicata a diverse altezze daI piedc.

4. C. Iconomu, op, cit .. p. 5-6, fig. 2. T, Szentlele ky, Ancîent Lamps, Budapest,
l!)ţJD, lu\'. 12 a, 13 a.
fi J. Gy. SzilagyL Plwenicial1 aml Caf"thagin.ian Lam.ps, in T. , Szentl~leky,
.ap. ci.t.. p. 21-26, tav. 1 a - 6 a. R. H. Ilowland, Greeks Lamps al1d th~lr surmva~s,
Alhenwn Aflora, vo\. IV. l!15B. la\'. 29/1, 2. 5, 20. 23, 26. 27. D. M. UUlJey. op. C"lt.,
tav, IV / ] -', . O. Vessberg. Hellenistic and Roman Lam.ps, in Cipl'us, in Opuscula
/lthelliensis, T, 1953, ta\", .1/1--l.
ti C. lconomu. Un depozit de llt cel"ne la Co n stanţ a, in pOlliica, lII, H)70,
p. 25:1-:153.
2 16 C. SCORPAN

1. Tomis . No. inv. 14542. Seoperto nella zona delle' necropoli (1959).
Frammentario. Dimensioni : altezza attuale = 14 em ; altezza del lumin o
propriamente detto = 4,5 em; Iunghezza del Iucignolo propriamente
detto = 12 em; larghezza 8 em; diametro elel diseo = 5 em ; d'iametro
del piede = 4 en " (fig. 3i, 4/ 1)

2
Fi g. 3. 1 lu mi ni col piede: tipa C. 1 = Tomis, VI sec. 2 = Callatis. 3 = ill l umino
deI prima feudalesima di Capidava. 4 = tip a B . di Tomis.
TIPI SCQNQSCIUTI DI L UMIl'\'I A OLIO ROMAN I 217

2.
Fig. 4. 1 = il lumino col piede di Tomis, V I sec. 2 tipo B, Tomis.
'218 C. SCORPAN

Il lumino e composto di due parti distinte: il ilumino propria-

mente detlo e il piede con la scodello-padeJlina.
Sa pasta in cui e stato modellato e buona, densa e omogenea.
Il lumino propriamente detto ha un serbatoio capace, bitroncoco-
nico schiacciato, col corpo che si prolunga malta versa il beccuccio.
L'orifi'cio di combustione, piazzato nella parte superiore deI beccuccio,
e larga, con tracce d'arsura. Il diseo e pron'unciatamente concavo, con
l'orificio d'alimentazione (1,3 em) in mezzo . Un manico grossolano ne
completa il profilo.
Il lum'i no ha un aspetlo grossolano, asimmetrico, levigato molto
negligentemente alia superfieie, Tipologicamente appartiene ai tardi lu-
mini romani (VI sec. d.C.).
Il lumina e s'ituato nella parte superiore d'un piede alto, ci1in-
.drico, lavoroato aHa ruota, rotta e perduto nelIa parte inferiore dove aveva,
prababilmente, un postamento. Sotto il lumino, intorna al piede si trova
un recipiente aperto (scodella-padeJlina) di cui grand parte e andata
perduta.
Si noti che soltanto il piede e la scodella sono lavorati alia ruota,
mentre il lumino propriamente delto e modellato in uno stampo rudi-
mentale. Il collegamento tm-a il lumino e il piede e stato fatto im moda
grossolano per meZZQ d'un pezzo di creta modellato a mana avente una
.forma tronco-conica ,a simmetri'ca. La negligenza che si rivela in quest'og-
getto, le sue asimmetrie, il moda rudimentale in cui e stato confezio-
nato, parte con una stampo grossolano, parte a mana e parte alla ruota,
ci fanno credere che abbiamo da fare con un lumino di fattura locale,
creata in Dobrugia ana fine dell'epoca romana.
Non abbiamo trovato analogie identiche per questo tipo di lumino ,
'sebbene i lumini col pi'ede siano conosciuti dall'epoca ellenistica fino a
q'uella romana 7.
2. A Oallalis, durante degli scavi nel 1958, e stato scoperta il
fram mento d'un lumino col piede. Inv, No. 4236. Dimensioni: altezza
attuale = 15 em; diametro del postamento aUa base = 11 cm; diametro
delia padellina = 12,5 em (fig. 3/ 2). Confezionato con una buona pasta
·color mattone, interamente alia ruota, gli manca proprio la parte supe-
rior e (il lumino propriamente detto) eio che ostacola le precisioni tipo-
logiche e cronologiche.
S'e conservato il piede-postamento alto e largo, vuolo all'interno,
con le pareti grasse. Questo finisce con un recipiente larga e aperto (pa-
·dellina) cai margini presentemente rotti, da dove continua in su un
altro piede, piu sottile e: piu elegante, rotto pere a 4 cm. dalla padellina.
E probabiIissimo che nella parte superi ore di q uesto piede cilindrico si
trovasse il l'Umino propriamente detto. Da cer ti dettagli e dalla pasta,
potrebbe appartenere all'epoca romana.

7 W. Deonna, op. cit., p. 143, tav. 5. H . Me ntzel. op . ciL, p. 95 tav. 70/1 l.

D. Ivânyi, op. cit., p. 25, tav. LXVII/D. D. Tudor, in Dacia: Xf-XII, 1945- 47,
_p. I G7, fig . 19/12.
TIPI SCONOSCIUTI DT LUi\llNl A OLIO ROMANI 219

Il fatto piu interessante e piu significativo e che la conservazione,

in seno a11a popolazione locale, delle possenti tradizioni romano-bizan-
tine determinera la creazione, nella stessa zona ma nell'epoca feudale
.d'un tLpo caratteristico di lumino.
3. Capidava. Inv. Na. 3138. Dimensiani : altezza = 17 cm; altezza
del lumina propriamente detta = 8 cm; diametro del lumina = 10 cm;
diametra della padellina = 15 cm. Lavarato in una pasta nerastra can
sgrassante (sabbia).
Il lumino' prapriamente detta della parte superiore ha un grande
serbatoio di forma troncoconica, con l'orificio di riempimento larga
(4 cm. di diametro) col beccuccio in prolungamenta. E stato amata sul
margine con una striscia di linee ondeggianti (fig. 3/ 3).
DaL suo fonda parte un piede massiccio aUa base del quale si apre
·un recipiente grande, in forma .cii scodella ·con. le pareti basse e grosse.
Tenenda conto del beccuccio (per un lucignolo) praticato nel bordo; delia
'scodella, esattamente sotto il beccuccio del lumino superiore, possiamo
dire Iche ci troviamo di fronte a un lumina doppio. E stato interamente
lavorato alia ruota S
Come si pua facilmente osservare, l'origine di questo lumino deI
primo feudaIesimo e rappresentata con certezza daI lumino col piede
·deHa tardiva epoca romana scoperto a Tomis, No. 1, tipo C, presentato
piu sopra.
•
Ecco dunq ue che incontriamo, nel prima feudalesimo del Basso
"Danubio, due tipi di lumini lavorati alia ruota (No. 2, tipa A eNo. 3,
tipo C), le cui origini si ritrovano nei tipi di lumini romani creati
anch'essi neHa stessa zona istro-pontica.
Quesie scoperte apportano un contributo significativo al problema
·della contin.uita degJi. elementi romani ci in questa regione, continuita
·effettuatasi certamente da e in seno alia popolazione autoctona daco-
roman a, nell'ambito del complesso processo di formazione del popola e
della lingua romena.
Abbiamo n,marcato che tuttl e tre i tipi di lumini Tomani piu sopra
presentati, hanno carne elemento componente caratteristico la. scodella-
'padellina, modellata e situata in tre modi diversi , fatto che conferisce
i"dividualita a ciascuno· dei tre tipi. D'altca par te, abbiamo visto che
lumini che rivestono la forma semplice di recipienti (padelline) aper ti
·col beccuccio pel l'Ucignolo, s'incontrano gia in epoche antichissime 9.
In piu, eio che ci sembra degno della massima attenzione, quan'do
si discute il problema den'origine di certi lumini del prima feudalesimo,
e il fatto che in t01nbe datate con precisione (in base all'inventario di

S Pubblicaio in C. Cîrjan, op. cit., p. 62, fig. 3.

!) Vedi nota 4.
220 C. SCQRPAN

questi complessi chiusi) nell'epoca 1"Omana sono stati scoperti lumini

semplici lavorat i a mano in pasta ccnerognolo- ner astra, che hanno la
forma din scodelle aperte, col beccuccio pel lucignolo 10, (fig, 5),
L'epoca del primo- feud alesimo conosce parecchi tipi di lumini 11,
tI'a cui anche quelli ehc rivestono la semplice fo rma di scodelline-pa-
delline, con o senza beccuccio 12, forme che ci ricordan o immediatamente
quei lumini autoctOlyj lavor ati a mano nell'epoca romana.
In q'Uanto riguarda il lumino-padellina con cono centrale e bee-
cucdo, il suo av vicinamento e la sua somiglianza col lumina r omana di
tipo B - presentato al principio di quest'artieolo - n on deve sfuggire
aUa nostra attenzione. Esistano, benintesa, differenze, specialmente nella
tecnica. e nel1a maniera = il lumina romana di tipa B ha carne elem ento
caratteristieo la padellina col beccuceio, lavorata elegantemente alia
ruata, e il tubo centrale, ma il lumino d el prima feudales imo crea to
farse in queste region.i lunga una filiera tradizionale 13 - non -ancora
chiara e insuff'icientemente conosciuta - pua benissimo aver rinunciato
(neUa teeniea specifica den'epoca) all'alimentazione per mezzo del tuba
centrale che, non adoperato, s'e conservato soltanto sotto la forma d'una
protuberanza relativamente coniea nel mezzo del recipiente it..
Una dei lumini di Dinagezia potrebbe beniss'ima o essere consi-
d erata una tardiva variante rudime ntale cl ei lumina romana di tipo C
o, per meglio d'ire, egli rappresenta soltanto la parte inIeriore d'un lu-
mino dopp ie col piede, cleI tipa di quelJo di Capidava l j e quindi di certa
tradizione romano-bizantina JI).

10 Cf. C. Scorpan. Prezenta şi continuitatea getică în Tomis şi Callatis, în

SCIV, 1, 1970, p. 81-83 (no. 17, 19, 22. una datando dall·epoeu elJenisticu). Un
uHurrUcatoio identico a quello de l no. 22 proviene da Dinogezia. E vero pere che
CI sono relati ve analogie anche a nord dei Mar Nero. situuzione simile a que lla
a'alcuni lumini del prima feudalesimo che hanno analogie ti Taman o Sarkel
ef. M. Coşca , Dinogezia, I, 1967, p. 226.
11 D. Vîlceanu, Opaiţe din e şezarea feu dalci timpurie ele la Capidat;a, in
SCIV, III, 2, 1961, p. 395-402. M. Comşa, oI>. cit., p. 163, 184.-185. C. Cirjan,
op. cit.,
12 D. Vîkeanu, op. cit .. fig. 2/1, 3. 5, 6. l\II. Comşa, O]). cit., fig. 91/ 7, 11 ..
12, fig. 11 6/5, 7, fig. 116/2. fig. 126/7, 129/2. 5, 6, 85 2, 6, 8-l13. Oei lumino della
fig. 85/2 şi afferma pe ro che e d·Oi;gine roman o-bizantina (p. 151 e 222). A Garvăn
si e osservalo che le forme ceramic he straniere, legate ad una popola7.ione nomade,
s pa r iscono nel tempo, menzionandosi pero la ee rami ca locale, e a Capidava la
ripartizione st r atigrafica dei lu m ini attesta la seomparsa, in un data momento, dei
lumini col cana centrale e la continuazione p roprio delle forme semplici col bec-
cuccio. (Ci. M. Comşa, op. cit., p. 227 e D. Vîl ceanu, op. cit., p. 3UD.
1.1 :\ttiriamo l 'attenzione in moda speciale sui lumini feudali di Dincgezia
presentati da M. Comşa in Dinogezia, r, p. 1-16, fig. 85/3 (questa-assomiglia maltis-
simo al lumina romana di tipo B, se non anche ai lUlluni .ei~enisti('i\. p . 153,
fig. 91/6.
t~ Dinogezia, I, 156, fig. 93/2, p. 163 (sulrorigine di questo lumina non si
lanna osservazioni).
15 C. Cirjan, op. cit., ftg. 3.
jIJ Vedi illumino romano tipa C di Tomi s pl'esentato qui.
T I?! SCONOSClUTI OI L UM I NI A O L IO ROMANT 221

_ _ o
-----------
---- - -~-

't - _
\--
\
,
\

\
\

Fig. 5. lumini - padelline. lrn'ori;lti a mano nell"epoca romana.

1, :~. -:l = Tomi s : 2 == D inogetia.
222 c. SCORPAN.

Fig. 6. 1, 2 :::: i lumini coi Umbri, Sadda\·a. 3 la lampade-candelabro di Callatis_

TIPI SCONOSCIU TI DT LUMINI A OLIO ROMAN I 223

Inoltre, oltre i lumini feud ali di sicura origine romana, carne sono
quelli evoluti dai t ipi A e C - presen!at i nella prima parte den'art i-
colo - s'e scoperta a Capidava 17, a Hî rşova J8 , Dinogezia 19 una serie
di lumi ni con r ecipiente cb iuso, senza prominenza nel centra, la cui
or·igine patra essere probabilmente t rovata nei lumini r oma ni classici
di questa zona 2U.
Ricordiamo qui ancora un fatto che ci ha attirato l'attenzione. A
Dinogezia , sui livelli del primo feudalesimo sono stati scoperti clei vasi
la vorati a mana o alla ruota lenta, son1iglianti fina all' identita coi turi -
boli-aIfum icatori geto- dacici del tipo senza manico, scoperti da noi nella
tarda Dobrugia romana 21. Un s imile lumino-affu micato re e stato seo-
perlo an ehe a Capidava " .
Attiriamo ancora una volta l'attenzione anche sull'osservazione,
t anto giudiziosa, che i lumini-padellina cleI prima fe udalesimo sono stati
lavorati con una tecnica specifica della popolazione locale 23, fat ta cite
raffo rza la nostra opinione sulIe analogie con l'epoea r omana.
Le s'Uddette osser vazioni non costituiscono argomenti categor iei
per la chiarificazione del problema, cite appartiene ancora al futuro ;
ci obbligano, per o, a mantenere certe riscrve sull'ipotesi che att rib uiva
a delle popolazioni nomadi i lumini del prima feudalesimo, in forma di
padelline, scoperte sul territclio dobrugiano 21,.

17 D. Vilceanu, ap. cit., p. 396, fig. 2/4.

-'~ C. Cîr jan, ap. cit., fig. 2.
10 IVI. C am şa, in SCIV, 1-4, 1957, tav. IV, 4:, e in Dinogezia, f, p. 184,.
fig. 116/ 6, p. 188, fig. 119/ 1, 3, 4.
10 Su questi lu mini del prima feudalesimo (recipi enti chiusi) n on ha t rovato,
nelle opere ricordate, pareri speciali ch ial'amente espressi.
2l I. Barnea, Meş t eşugurile în aşeza.rea. feudală de l a Garvân, in SC /V, VT ,
1-2, 1055, p . 105, fig. 4. eL an che SCIV, III, 1052, p. 376, fig. 22/ 10. M . C om şa,
ap. cit., p. 184, fig. 116/ 8, p. 195, fig. 126/10. 13, 15, 17, 18, p. 228. La somi glianza
sorpren dente di questi vasi-cioiole con quelli geto-dacici cos i b en co nosciuti 811on-
tana ogni nostro dubbio riguardo aUa 101'0 origi ne locale. Il \'aso della fig. 126,
no. 18 (Dinogezia. 1) ha proprio anch e un rudimento di manico-afferr atoio. tanto
s pecifico a delle tazze geto-dadche di piccole dimensioni. Ancor piu interessante ·
e il vaso deHa fig. 126, no . 15 ch e ha esattamente la f orma e l'aspetto d\ma
ciotala geti.ca senza manica, col margine leggeremente ava nzato e con solchi di
elita alia. base - specifiche specia1men te agli autoctoni del litorale. Cf. C. Sco rpan ,
SCI V , 21, 1, 1970, p. 72, fig. 2/8, p. 77, fig. 5/ 5, 8, fig. 7, p. 86, fi g .. 8, p. 87,. fig. 9/ 5,
6. p. 84, 85, 86-88, 91. Si mlli vasi fanna la Io ra comparsa nel livello deI prima
feu dalesimo e nella regione nord-pontica, nella Bulgaria d' oggi e per fina nei
complessi degli slavi occidentali. Ma an che in queste regioni ha abita to nell'anti-
chiia una popolazione geto-daca.
22 D. Vîlceanu, op. cit., p. 398, fig. 2/5. Una fo rma tipica d·affumicato io geto-
daca nel margine del quale sono stati intaccati due beccucci .
23 C. Cirjan , op. cit., p . 62.
2'. Per mostrare la comp1essita del problema menzioniamo piu sotta dlcune
altre osserva zioni ; i lumini anhchi delle tombe tomitane e di Dinogezi a, layoratî
a mano, navi formi , sempli ci, co n un beccuccio (IT e nf secolo) trovano a nalogia
nello stesso periodo a nord de l Mar Nero, come nell'epoca dei prima [eudalesimo
le forme di cîotol e-aHumi catrici, come pure i lumini-scod elline con beccuccio,.
s·incontr ana anche a nord e a ovest del Mar Nero.
224 C. SCORPAN

Certe forme Idi cultura materiale somiglianti, tanto nelle zone del
Danubio che al no rd del Mar Nero, si spiegano soltanto con la forza
dell'influenza deUa cultura bizantina esercitatasi per alcuni secoli lungo
tutte le coste del mare. Le diverse popolat ioni abi tanti intorno al Mar
N era hanna 'adattato e adottato certe forme bizantine, certan1ente in rap-
parto aHa situazione interna propria a ciascuna.
A Sacidava, sul livello del IV secolo e stato scoperto ancora un
lumino, lavorato alia ruota con una pasta fina, cenerognola. Inv. No.
20143. Dimenss iani : diametro massimo = 6,7 em; altezza = 3,4 em:
(fig. 7/ 2).
Reeipiente capace, diseo cireolare, beecu ccio corto, semplice. L'ori-
fi cio d'aJimentazione e grande, situata nel centro. Il manico rotto . In
tornoall'orificio leggera scanalatura e sul margine una rudimentale bor-
dura in rilievo, corta . Questo parti cola1'e 10 avvicina al lumino di tipo A .
Il fa tto piu importan te e che il lumino e stato ricoperto all'esterno
(con scolamenti nell'i nterno) di smalto verde-oliva .
1 dati di cui sopra conferiscono al n05t1'o l'umino un aspetto ori-
ginale. Lo consideriamo una creaz'i one locale, delia regione a sud del
Danubio.
Sottoliltei,am'o in modo speciale che, durante i recenti seavi di
Tomis e Saci da va) sono stati scoperti pare cehi frammenti ceramici
smaltati in verde (V-VI secolo) . Si' con os con o pure esemplari simili
dal Tropaeum e da Callatis. Recentemente e stato scoperto un cande-
labro romano smaltato in verde-ali va.
Col passare degli anni e dimostrato clie il procedimento deHa sma! -
tatura col verde er a relativamente diffuso nella Dobrugia dei secoli
1V-V'I , tecnica che sporavvivra nell'epoca del prima feudalesimo, ag-
giungendosi ancbe questa a tutte le alb-e prove delia continui ta.

'futti i dati tipologiei e cronologiei finora notati hanno determi-

nato la nostra ipotesi sull'origin e romani ca d'alC'uni almeno dei tipi di
lumini del primo feudalesimo della Dobrugia) forme tradizionaIi con-
servate c perpetuate con continu'i ta lunga i seeoli soltanto da una po-
poJazione sedentaria, daco-romana) la soIa capace di conservare e di
tram andare tali tradizioni.
1 J10uvi elemen ti scoperti e presentati qui si aggiw1gono alle altre
prove della continuita indigena in Dobrugia gia ben conosciuta.

• •
Foiche quest'articole tratta di alcuni nuovi tipi di lumin"i romani,
aggllmgi amo ancora alcuni dati, ugualmente inediti, sperando che appor-
tin o un contribu to al problema generale delle lampade della Dobrugia
j·omana.
TIPI SCONOSCIUTI OI L UM INI A OLIO ROMANI 225

1. A Callat is, sca"i occasionali nel 1962, hanno portato alia luce
dallo stra to anti co di cultu ra, da m etri 1,80, du c frammenti completabili
d'una lampada complessa e di grand i proporzioni (Inv . No . 15104 e 15112).
Ma, anche dopa il completamento, la lampada e rimasta frammentaria,
mancandonc le estremita superiori e inferiori (fig. 6/ 3).

1
2

Fig. 7. 1 = il lumino tipo B di Tomis. 2. = il lumino riscoperto di smalto

verde-olint, Sacidayu. 3, 4 = i l lumino eli Tl'opaeum co n manico ornato.

15 ~ c. G4
226 C. SCQRPAN

Il eorpo deJla lampada e stato lava rata in una pasta densa e omo-
genea e i lumini propriamente detti sono stati lavorati a mano e appli-
cati al eorp o. Le pareti sono gr osse, m odellate in una maniera abbas-
tanza grossolan a , con irregolarita e asimmetrie. Quello che s'e conser-
vato ancora d el cor po sostegno riveste una form a r elat ivamen te conica
col vertice in Sll (alt~zza attuale = 20 em : diam etro alla base = 13 em;
diametro massimo al livello d ei focolari della base = 21 em). In viei-
nanza delia base attuale sono stati applieati o(to lumini (se ne sono
canservati saltanto quattro) e nella parte superiore probabilmente cinque
lumini (eli cui ne sono rimasti due).
1 lUlnini hanno Ia form a cii sem plici recipienti apedi, con l'orificio
larg'o, orientata in su (tutti sullo stesso piano), Sono stati lavorati a
mano, non accura tamente. Al livello dell'attaccatu ra al corpo- supporto,
tlltti i lumini sono uniti do une canale (bordu ra ) che circonda l'intero
sostegno, e in cui, davanti a eiascun lumino, sono stati pratieati orifici
che comunicava no direttamente coi recipienti dei lumini. Alcuni d i
questi oritici sono troppo p iccoli per poter servi re al passaggio del lu-
cignolo. Tuttavia, se sono serviti a questo scapa, risulta che il compito
del canale ci reolare era la raccolta d"i residui di combustione, Potrebbe
darsi tuttavia che il lucignolo fosse stato applicato anehe direttamente
sul margin e del r ecipiente dellumino.
Abbiamo osservato tracce di bruciato anche sul margine d'alcuni
recipienti e intorno ai piccoli orifici. N.ella parte superiore del sostegno,
alla distanza di 8 cm dalla fi.la ihferiorE' di lumini, sono stati applicati
esattamente neHo stesso moda altri cinque lumini. Il corpo sostegno
della lampada e vuoto nell'interno, ma nello spazio tra i due piani di
lumini, sono stati tagliati nella creta molie, negligentemente, prima delia
combustione, quattro orifici .triangolari (finestrine).
La parte inferiore manca, cosi che non possiamo precisare se la
lampada avesse ancora un piano di lumini. La parte superior e del sup-
porto si restringe bruscamen te come il collo d'un vaso, poi s'allarga in
forma del fondo d'una ciotola le cui pareti, purtroppo, sono andate
perdute. Ci t r oviamo quindi di fronte ad una lampada fina a un certo
punto complicata, ad un vero candelabro con molti foeolari illuminanti.
Non abbiamo ancora tr ovato analogie per una lampada simile.
L'antichita greco-romana ci ha lasc:iato certamente una serie in tera di
lumini con parecchi beccucci-orifici di combustione 25, ma la differenza
essenziale consta nel fatio che quei ben conosciuti tipi di lumini antichi
disponevan o d'un solo recipiente-serbatoio che alimentava tutti i lucig-
noii degli orifici di combustione, per quanto numeros'i fossero ; nel caso
del eandelabro di Callatis abbiamo da fa re con parecchi lumini propria-
mente detti (sebbene siano di fatura tanto sempliee e rudimentale) che

~::; W. Deonna, op. cit., fig . 7. 14. 37. 38 (questo con 12 beccucci) 39 (30 bec-
cuccii) 42. 44, C. Băluţă, in ApIllum , IV. tav. II. 1. 5. 8, tav. III, 7-10, tav. IV,
~, tav. VI. 1. tav. IX . 4. C. I conomu, op. cit., fig. 92, 137, 172, T. Szentleleky,
up. cit., fig. 176, 193-207 , 2G4, 2G8.
TIPI SCONOSCIUTI OI L UMINI A O LIO ROM A N I 227

hanno, ciascuno, un serbatoio proprio, senza collegamento fra di loro,

all'infuori del solo canale circolare pei residui 26.
Tenendo conto delle suddette osservazioni, della tecnica grosso-
lana con cui sono stati realizzati' e della mancanza di analogie, potremmo
presupparre di trovarCÎ di frante ad una strumento lavorato lacalmente,
a Callatis, nell'epoca romana, imitando fa rse una forma o un ti pa rela-
tivamente somigliante, fo rse una creazione deI tutto personale , senz'es-
sere confezionato in serie.
2. Inv. No. 19618. Dimensioni: lunghezza ~ 0.3 em; al-
tezza ~ 3 em ; diametro = 6,2 em (fig. 6/ 1).
Lumino romano lavorato con 10 stampo, ha il serbatoio rotondo, e
il diseo cireolare pian o e separato dalla bordura per mezzo d'un sottile
cordone, in rili evo, dispiegato versa il beccuccio lungo, delimitante un
canale aperto, ehe s'allarga cordiforme intorno alI'orifieio di eombus-
tione. La bordura era liseia, ma provveduta di tre protuberanze sem-
plici. In mezzo al disco, che e andato perduto, c'era probabilmente un
. solo orificio d'alimentazione e di ventilazione. II fondo e delimitato da
tre cerchi concentrici , incisi. Modellata in creta fina, gialliccia, tinta in
rosso aIla superficie. Non ha manico.
Questo tipo di limpada e ben eonosciuto nelI'epoca romana, data-
bile nel II seeolo d.C. Certe varianti piu grossolane arrivano fino net IV
secolo d.C . 27. Corrisponde al III tipa (lumini col canale aperto) in Bă­
luţă, XII, in Iconomu, 93-94, in Walters, X, in Loeschcke, XVII, in
Ivanyi; lostesso in Mentzel, Perlzweig, Gostar, Szenbeleky e altri.
QueIIo, pero, che conferisce individualita al lumino cii Sacidava, del II
F
secolo d.C. e il timbro che ha sul fondo ~ LVCIVS. Esso assicura la sua
datazione net II secole d.C. 28
Bisogna sottolineare il fatto che questo esemplare di tipo " firma-
lampen" e arrivato a Sacidava venendo daII'occidente, essendo prodotto
neIl'officina di Lucius neII'Italia settentrionale, la cui merce s'e diffusa
piu che altro neIIe provincie occidentali 29 Lumini di questo t ipo, col
timbra di Lucius, s'incontrano anche in Dacia 30. In Dobrugia pero,
finara, non ci erano conosciute sim'ili firmalampen col timbra di Lucius.
La scoperta di Sacidava e la prima attestazione di questo genere neUa
provincia tra il Basso Danubio e il lVlar Nero.

2ti Una somiglianza del tutto relativa nella forma e nella maniera di disporre
circolarmente i beccucci in un lumina di Dela (II sec. d.C.) ef. \\1. Deonna, ap. cit.,
fig. 44.
:li D . Ivanyi, op. cit., p. 15-19. S. Loeschcke, ap. cit., p. 255-298, T. Szent-
leleky, ap. cit., p. 93. C. Băluţă, ap. cit., p. 286. C. Iconomu, ap. cit., p. 14. N. Gostar,
ap. cit., p 187.
Z8 S. Loeschcke, ap. cit., p. 296. C. Băluţă, Apulum, IV, p. 209-21 0. D. Ivanyi,
ap. cit., p. 30- 32, tav. XCIII / 5. N. Gostar, ap. cit., p. 184.
2<J S. Loeschcke, loc. cit., D. Ivanyi, loc. cit., C. Dăluţă, loc. cit., N. Gostar,
loc. cit.
30 CL C. Băluţă, loc. cit. e N. Gostar, loc. cit.
228 c. SCORPAN

:J. Lumina romano della stesso tipa di quello ,di piu sapra (con
canale aperio) scopert o durante gli scavi di Saeidava del 1970, sul' li"ello
del II-III sec, d.C. Inv. No. 196 19. Frammentario. Dimensioni: al-
tezza = 3,2 cm; diametro probabile = 6 em. (fig. 6/2).
Sul fondo ha il timbro LVPATI. Questa offidna, pure nord-ita-
liana, ha funzionato nel II sec. d.C.31. Carne nel casa di Lucius, anche
qllcsto proelotto dell'offi cin a di Lupa!i e attestato per la prima voita
sul tcrritorio della Dobrugia nello stcsso castro romano di Saeidava.
4. Nei nostri sea"i elella fortezza Tropaeum Traiani (1971) abbiamo
scoperto sul livella del VI seocolo il frammento d'un lumino di tipo
tardiva, con un manico ornato in moda interessantissimo e inedita.
(fig. 7/3, 4).
Il lumina aveva graneli dimensioni (il diametro probabile eli 9 cm.)
cii pasta color mattone. Il manico e stato decorato con una, stampo finc-
mente inciso. In meZZQ al calnpo si trova un uccello, col capo versa
sin'isira, che sembra (dalla coda e dalie penne ehe ha sulla fronte) sia
un pavone. AI di sopra del pavone si trova una rosetta cai raggi ripie-
gati-forse un sale. AI di sotto del pavone e stato realizzato sehematica-
mente un rama (o un albera).
Non conosciamo analogic sebbene i simboli possano essere cris-
tiani, interpretazione sastenuta anche dalla sua datazione nell'epoca
romana-bizantina 32,
1 lumini' inediti scopcrti in Dobrugia dimanstrano che la moltitu-
ciine dei t ipi, delle tecnichc e delle ornamentazioni dei lumini romani
rimane inesauribile.

Nelle righe di piu sopra abbiamo cercato di contribuire all'am-

pliamento deHa conoseenza dei lumini dell'epoca romana, tanto di quelli
cai timbri inediti in Dobrugia, quanto e spccialmente clei tipi nuovi,
finara co nsciu t i.
In fine, la present?zione del iramandarsi di certe forme di lumini
fino nell'epoca feudale ha tentato d'apportare 'un contri buto all'ampio
problema della continuita autoctona daca-romana dimonstrando per 10
meno ehe, se riguardo ad alcun\ tipi di lumini del primo feudalesimo
la Iora origine romani ea locale non pua essere contestata riguardo ad
altri tipi il problema della Iora origine e della Iora evoluziane non e
tanto sernplice carne pareva, cosicche, in futura, dara essere abbordato
in moda eomplesso, da angoli diversi cl'interpretazionc, alIa luce di
nuove scaper te che aspettiarno.

:H C. Loesehcke, op. cit., p. 29'1. N. Costar, op. cit .. p . 18!.

Simbolo-pavone. in J. \V . Hayes. Late Noman Pottery, The Brilish SdlOol
:J:!
aC Rome - London. 1072. (VI sec. el'. HI).
 v. ROnu

DE LA TORNA, TORNA, FRATRE, LA PETRE

NUMELE UNUI ROMAN DOBROGEAN DIN SECOLUL AL X-LEA

In vara anului 1967, a fost descoperit la Capidava un vas de o ex-

cepţională valoare testimonială pentru atestarea documentată a conti-
nuităţii etnica-lingvistice româneşti, a culturii materiale şi spirituale
a poporului r omân de--,a lungul întregii sale istorii fără lntrerupere, şi în
ţinuturile dintre Dunăre şi }\[area Neagră, în vechea Scythia ]\linor 1,
Partea de sus a vasului estc ornamentată prin incizie în p asta
crudă cu linii ondulate inscriind în jurul calotei urciorului conturul
unei cruci ale cărei braţe, dispuse stîngaci simetric in rozetă, au formă
trapezo idală. In această parte se află o inscripţie alIabetiformă cu C3-
rade rele scrierii greceşti, avînd următorul conţinut:
a) p e trei dintre braţele crucii se află literele ,\\, 0, NH, 1<:0, sim-
bolizind cuvintele ~I("~r~p) 0(00;)) '"xx", iar pe al patrulea braţ o
chrisma 3 ;
b) sub cele patru r egistre, alfabetul grecesc (din care a fost
omisă, probabil din greşeală, litera 11), desfăşurat linear, în ordine in-
versă rotaţiei mesei olarului (de la dreapta spre stînga); este evident
că in intenţia olarului cra ca cele douăzeci şi patru de litere să încapă
toate intr-un cerc închis, în carc litera mnega s-ar fi situat în, dreapta
literei alfa; dar, probabil, ajungînd la litera T şi dîndu-şi seama că în
spaţiul de care mai dispun ea nu va mai avea suficient loc pentru a
înscrie toate cele cinci litere care îi mai rămăseseră, el a continuat scrie-
rea urcînd uşor in sus pe o spirală aşa fel, încît vltiInele trei litere

1 A. Rădulescu, Un document pro(oTOurnain ii Capidava, ÎIl Dacia, NS. XIV,

1970, p. 311-325.
::! Ibidem, p. 318.
3 S-ar putea lua în consideraţie şi ipoteza propusă de P . Năsturel, în, Europe
Sud- Est, 91, Athenes, 1971, p. 45, că pe gîtul dispărut al yasuluÎ s- ar fi putut afla
incisă şi monograma lui Isus Crist03.
230 VL. ROBU

apar dispuse deasupra rîndului început cu primele patru litere ale alfa-
betului;
c) in spaţ iul rămas liber în dreapta literei alfa, meşterul, mar-
dnd cu vi rgulă şi un punct în cheierea operaţiei de scriere a alfabetu-
Jui, a scris, de data aceas ta in ord ine nlormală, de la stînga la dreapta,
cuvintul IHTp~.
Urciorul de la Capidava este unul dintre cele mai concludente do-
cumente istorica-arheologice privind procesul dialectic din tre cultura
materială şi cea spirituală, despre modul în care Se însuşeşte scrierea
într-o limbă s trăină, proces in care îşi face loc în m od treptat şi scrie-
rea în limba maternă a subiecţilor respectivi. Inscripţia de pe vasul de
la Capidava este un asemenea exerciţi u al unui învăţăcel, care şi -a săpat
p ent ru veşn ici e această supremă mărturisire a pregătirii lui c ulturale,
chiar pe obiectul muncii sale.
Vom încerca să stabilim coordonatele saci o-lingvistice ale eveni-
mentului, pentru a argumenta, cu m'i jloacele şi metodele mai rigmoase
ale lingvisticii moderne , că şi în Dobrogea s-a scris şi, deci, s-a vorbit
româneşte în toată perioada formării şi dezvoltării poporului român şi
a limbii române, fără în t rerupere, că toate aceste ţinuturi n -au fos t
părăsite şi apoi reocupate de români.

Teza, în general acceptată, privind unitatea şi omogenitatea fie-

că r ei limbi naţionale are un rezulta t aberan t, în sensul că ne poate
determina să uităm ori să n'u cunoaş t em diversitatea con diţiilor lingvis-
t ice in interior ul frontierelor fiecă rei comunităţi, ba să ne ducă la
falsa convingere că ar exista neapărat o identitate între limba vorbită
de o comunitate lingvistică şi limba pe care o scrie.
Aş parafraza, pentr u combaterea unor asemenea păreri şi in spri-
jinul ipoteze'i de lucru pe care ne- am propus- o, conţinutul unui capitol
din scrierile lui A. Ivlar tinet 4.. In mo.mentul cînd o com'unitate lingvis-
t ică, î n general analfabetă, ia contact pentru prima dată cu scrierea,
-cu noaşte acest aspec t al transmiterii şi receptării de infonnaţie prin
intermediul altei limbi , in care aspectul scris a devenit de-acum tra-
diţional, ca un fapt de cu1tură . In ace astă situaţie, disociere a scrierii şi
a limbii cere o putere de analiză ce poate lipsi la început şi e posibH
ca primii vorbitori, care încearcă să scrie, să-şi insuşească priceperile şi
d eprinderile ancodajului grafematic în acea limbă străină; e p osibil ca
această situaţie să devină constantă, în sensul că oamenii instruiţi, care
c ontinuă să vorbească fluent doar limba lor locală, cu excluderea altei
limbi, să nu ştie să sede decît limba străină. în toate cazurile cunos-
c ute, limba ce se impune '-in aspectul ei scris este limba unei culturi şi
a unei literaturi nclasice" sau limba textelor religioase, cum a fost cazul
cu latina în Europa occidentală, vechea e l ină ori vechea slavă biseri-
cească în Europa de est, sanscrita în Ind ia. araba coranică în ţările mu-
sulmane şi în comunităţile lingvisti ce turco -tătare de cult mahomedan ;

" A. Martinet. Element,'; de lil!guistieFie W':nerale, Paris, 1963. cap. 5 ~4, dar
mai ales cap. 5-] 8 (p. 161-162).
DE LA .. TORNA. TORNA. FRATRE··. LA PETRE 231

în ţara noc.:stră lucrurile s - au petrecut, cu siguranţă, la fel. Autohtonii

au deprins mai Întii scrierea limbii latine , apoi a limbii greceşti, mai
tirziu a limbii slave bisericeşti, aCEstea din urmă impunîndu-se ca limbi
liturgice; desigur, aC Est proces nu exclude efortul de scriere în limba
locală, în cazul nostru, în limba română. Numele Peire de pe vasul de
la Capidava, deşi este, deocamdată, 'un, unicat 1n această pri vinţă pentru
cea mai mare parte a fazei protoromâneL este un material (privind efol"-
tul de scriere in limba română paralel cu scrierea în limba greacă con-o
siderată liturgică) cu un accentua t potenţ ial de convingere, în măsura
in care se pot aduc2 argumente vali de că el constituie un evenimen t de
limbă românească, ceea ce vom încerca să facem in c21e ce urmează.
Olarul Pei re din Capidava, trăitor in veacul al X-lea, se vădeşte
un om cu o oarecare instrucţiune, avînd elementare priceperi de scriere
în limba greacă şi cu caractere greceşti. ...\.parţine cultului creştin cu
limba liturghică greacă (situaţie explicabilă pentru ţinuturile dintre
DI..:năre şi l\farea Neagră aflate sub administraţia, dar mai ales sub pu-
ternica influenţă a Bizanţului) , ceea ce se vădeşte în formula religioasă
l\'[ ( .~'-'Îp ) 0(zoiJ) 'J1.X7. pe care o înscrie pe trei dintre registrele crucii .
ExerCIţiul scrisului pe vasele de ceramică produse în atelier il practică
accidental şi cu stîngăcie, aflîndu-se în faza priceperilaL nu şi a unor
deprinderi devenite mecanice; dovadă că lucruril e trebuie să fi stat
aşa este faptul că a ui tat litera 11, iar intenţia lui de a realiz::l, din cole
douăzeci şi patru de litere .ale alfabetului, un motiv decorativ circular
1a baza calotei urciorului nu i-a reuşit: probabil elin lipsa de exerciţiu
n1ai indelungat, şi a fost nevoit să scrie sfîrşitul şirului peste începutul lui.
Ceea ce este Însă r emarcabil şi de o mare valoare informaţională
pentru noi e -.>te cuvÎniu.l PetTe pe care l-a scris în suprafata triunghiu-
lară ce i-a rămas libel-ă prin ridicare3. in spirală a sfîI"'itu1ul alfabetului.
Această succintă fişă soda-lingvistică, pe~tru autorul inscl~ipţiei) pe
care am imaginat-o, ridică problema relaţiei uniUngvism-pluriling-
v iS1n : cun1 poate fi definită situaţia lingvistică a olarului, autor al unei
lnscripţii in. care am identificat trei cuvinte in limba greacă şi un cuvînt
în limba română? ; este el posesorul unei singure lin~bi ori este un bi-
1ingv şi, in această din urmă situaţie, care este limba lui ma ternă şi in
ce măsură stăpîneşte el codul celei de a doua limbi?
Dificultăţile ce se r'idică in formularea răspunsurilor la aceste
întrebări sînt evidente, mai ales în situaţia de faţă, în care avem de
'cont11rat 1111 eveniment lingvistic sincronic, dar privit în perspectiva
diacroniei şi p entru care nu ne putem baza decît pe două eşantioane
-de limbă extrem de reduse, plasate pe fundalul 'unui exerciţiu de: scriere
Ia nivelul cunoaşterii alfabetului.
Este un ad evă r notoriu că relaţii de comunicare, schimburi de in-
formaţie prin mi.ilocirea limbii au loc Între comunităţi lingvistice (vor-
bind limbi diferite) peste frontierele lingvistice. Intr-un studiu amplu
232 VL. ROSU

documentat şi susţinut cu date statistice'\ se demonstrează acest lucru

prin situaţia diversităţii lingvistice ce caracterizează în prezent anumite
zone de cultură din India, cum este cazul cu Assam, Daccan, împrejuri-
mile deşeriului Rajasthan etc., cu situaţia limbilor din Peninsula balca-
nică. Autorul la care ne referim supune criticii tendinţa curentă de a
considera că unilingvismul este regula, iar plurilingvismul ar fi o situa-
ţie de exce pţie, caliiicînd-o ca o viziune pătrunsă de idealism asupra
realităţii lingvistice. !n ciuda importanţei şi a frecvenţei situaţiilor plu-
l'ilingve, se consideră normală doar situaţia unor ţări eUropene şi ame-
ricane care, in interval de cîteva secole, au t ins (şi cu succes) spre ţelul
fixat în mod delibera t, de a realiza şi stăpîni o limbă pe deplin un·i -
ficată, simbol şi in stru m ent al existenţei 10l~ naţionale. O asemenea
realitate nu trebuie să ne determine a pierde din vedere că milioane
de 'in divizi, probabil majoritatea oamenilor de pe pămînt, dobîndesc
în cu rsul vieţii controlul mai mult decît al unui sistem lingvistic şi
folosesc, într-o măsură mai mult ori mai puţin independentă, fiecare
sistem , după n eces ită ţile m omentului. Tocmai existenţa în număr foarte
ma re a unor ind'ivizi plurilingvi actuali zează un continuu r ol mediator
al bilingvismului, asigurind comunicarea peste frontierele lingvistice şi
ale comunităţilor culturale, şi nu am avea nici un m otiv să nu susţinem
ex i stenţa unei situaţii plurilingve şi pe teritoriul român esc în faza
fo rmării 1imbii române. Dacă admitem cele de mai sus, putem afirma
că rudimente de bilingv ism latina-traco-dacic au existat şi inainte de
cucerirea Daciei de că t re legiunile romane. Situaţia plurilingvă a
devenit tot mai frecvent marcată, mai ales în masa vorbitOIilor autoh-
toni, din momentul în care latina a dobîndit pozi ţi e de limbă domi-
nantă. Aceasta a d us la interferenţa normelor sistemului lingvistic lati-
nese cu normele sistemului lingvistic traeo-dacic, au tohton ii fiind tot
mai des puşi în s ituaţia de a se conforma unor norme diferite iÎn Îm-
prejurări situaţionale şi contextuale diferite. Caracterul diacronic al
acestui eveniment lingvistic şi lipsa unor eşantio a ne de corpus d'in
această perioadă plase ază situaţ ia dincolo de limitele posibilităţilor efec-
tuă rii unei observaţii nem'ijlocite, şi ch iar mijloci te, asupra procesului
care a avu t loc. Avem însă limpezi două m om ente: o bază de plecare
- limba latină - şi baza de sosire - limba română - din ce în ce m':lÎ
larg atestată, începînd cu secolele al XV-lea, dar mai ales al XVI-lea
şi al XVII-lea, precum şi eşantioanele dialectale din sudul Dunării, mal
conservatoare ale unor forme di n faza protoromânei. Intre aceste norme
de referinţă se situează fenomenul de romanizare care implică etnoge-
!leza poporului român, pe baza autohtonă traco-dac i că, şi formarea
limbii române, pe baza limbii latine dominante, proces care a trecut
în m od cert printr-o fază de bilingvism.
Va,-ianta de limbă, latină devenită tJ'eptat a doua limbă a autohto-
ni'lor, apoi limba lor ma ternă , a fectată mai mult ori mai pu ţin. la dife-
ritele ei nivele prin interIerenţele cu substratul autohton, a constituit

ro U. Weinrei ch . Unilinguism et rnultilinguism, în Le laflgage. Paris, IDB8,

p. 5-17-683, după care ne orienlăm discuţia în această problemă.
DE LA .. TORNA. TORNA. FRATRE··. LA PETRE 233

o fază tranzitorie pe care nu o put.em delimita în tin1p. încercările

specialiştilor în această problemă au dus la rezultate diferite, măsurate
chiar in cîteva secole, atît în privinţa perioadei iniţiale, cît "Ai, mai
ales, a celei f inal e. A stabili în retrospectivă istorică, prin reconstituire,
perioada în care varianta latinei dunărene, vorbite d e autohtoni şi in-
fluenţate de substrat, a devenit o limbă nouă, româna comună , este
într-ad evăr o problemă foarte dificilă şi orice ipoteză în această pri-
vin ţă rămîne cu flancmile slab apăra te în faţa criticii G. Pentru ca limba
lat ină dunăreană să fi devenit o limbă nouă, treb uie să admitem că ea
avea cel puţin) o formă sensibil diferită de a su rsei ei ş i O relativă sta-
bilitate după fluctuaţiile 'iniţiale; cît priveşte rolul ei social, trebuie să
admitem ca acest idiom a ajuns să aibă nu numai funcţie referenţială,
denotativă, ci şi conotativă, expresivă, fatică, metalingvistică, adică să
aibă statut complet de l imbă, să aibă rădăcinile adînc ancorate în func-
ţiile de bază ale limbajului, să, fie folosită ca mijloc de comunicare între
mamă şi copil, de exemplu, şi î n contactele ling vis tice obişnuite, cl e
ordin formal. Această latură a problemei aparţine psihologiei sociale a
limbajului, eventu al psiholingvisticii; lingvistica trebuie să o admită
însă, de moment ce are la dispoziţie bazele de plecare şi de sos ire )şi o
sea mă de feno.mene lingvistice caracteris tice perioadei în car e presu -
punem că evenimentul lingvistic a aj uns să se constituie ca un tot mai
mlllt ori mai puţin unitar, implicînd ceea ce la un moment da t, pe
baza de sosire din. pel~ioada secolelor al XIV-lea- al XVII- lea, repre-
zintă, in mod clar, varian tele dialectale dacoromâna, aromâna, m egleno-
româna şi istraromâna ' .
Protoromâna reconstituită reprezintă o abstracţie, adică un dia -
sisient al tuturo r graiurilor traca- romanice locale, a t ît Qin no rdul, cît
şi -din sudul Dunării, şi nu idiomul latina-traco-dacic standard, un koine
concre t, în sensul că un aSemenea idiOln "nu se în tîln eşte niciodată pe
teren sub înfăţişarea ideală care r ezu l tă din constr uirea lui ştiin­
ţif ică s.
H

Atestarea istorică a unui gra'Î romanic în secol ul al VI-lea, deşi

reprezentat printr-un e:şanti on extr em de redus , de numai trei cu-
v inte, poate că păta semnifi caţia unei cerhtudini , dacă su punem unei
analize mai atente evenimentul de referinţă. Este vorba de cunoscuta
expres ie alocutivă t0T11a, torn a, fratre, menţionată de cron icarii bizan-
t ini Theophilactos Simocattes, aproape contemporan cu incidentul isto-
ric d in 587, şi T heop h anes Confessor (pe la începutul secolului al
IX-lea); înregish"înd expresia, ambii autori o atribuie unui ostaş sau
conducă tor de atelaj care a strigat-o în limba localnicilor (-btt.xw:~g6t; "7~
y),OT-r'lj) sau în limba părintească (rrcl'"rpWCl. cpo')"~) . Nu intrăm în de-
taliile discuţiilor contradictorii şi întinse pe sute de pagini în litera-

GO sintez.ă a ipotezelor găSim la L Coteanu. Morfologia numelui în proto-

7·omân.â (româna comună ) , Bucureşti, 1969.
I ef. 1. Coteanu, op. cit., p. 10-26.
s Iuidem, p. 22-23.
.234 \IL. ROBU

tura de specialitate 9. R eţ i nem d oar că iorna este in terpretat nu c.a o

f o rmulă de comandă din terminologia militară Jatineas că fo l os ită în
drmata bizantină (din seria cede, 17101.:e, sta, transforma, largitel' ambula
etc.), ci ca un cuvint din g raiul ,·iu al populaţiei băştinaşe, explicat prin
r omânescul a întuTna şi prin corespondentul lui d in aromână 10.
T o t i n sprijinul inte r p re tării în jntregim ea ei ca un E'şantion de
vorbire p o pular -famitiar ă din idiom ul romanic al b ăşt inaşil or , adăugăm
că fo rmul a de adres ă fr ater - fmtre, în context ul unui imperativ, se ac-
tualizează nu ca un al ocldir. ci ca un pseuclolocutir, o formulă bună
la toate În vorbirea curentă , din seria soro, frate, rrwmă, taică etc.,
care nu denotează gradul de r udenie al des tinatarului, ci are o f unc-
ţie cono ta tivăde m obilizare a colocutorului, actualizînd relaţii foarte
apro piate, opuse celor oJiciale, adi că neimplicînd con des cen d enţa, res-
pectul, distanta ie rarhi că ce marchează orice for'mulă de comandă .
Pe d e altă parte, da că supunem analizei expresia torna. torna,
f'ratre, a vind în vede re r elaţ ia dintre redundanţă ş i i nfo rma ţie, aşa
cum se a ctua li zează aceste două componente în aspectul vorbit şi în cel
sctis al limbii. putem ex plica ş i ca uza o bie ct i vă p entru care cele trei
cuv inte pro n unţate în tr-un grai r omanic local , asemănător C'U latina,
dar care nu mai era limbă la tină, au fost înregistra te, totuşi. aşa cum
ar .fi trebuit să fie pronuntate in latineşte. Ne afl ă m în faţa unei s ituaţii.
de conectare lingvistică plasată pe coordon ate le a o seamă d e factori
extralingv istici întune ri cul no p ţi i, zgomotul produs de mersul am es-
tecat al unităt il or mili tare, p erspectiva unei lupte de noapte etc. , situa-
ţ i e în care apartenenţa mili t arilor ş i a însoţitorilor lor la limbi şi la
idiomuri dife rite, şi, ma i ales, apart enenţa unora dintre a ceş tia la un
idiom romani c asemănător cu limba lat ină , în al cărei cod er au f ormu -
late comen zile. dar care nu mai era limbă la tină, a schimbat radica l
raportul intre capacitatea info rmaţion ală a codu lui comenzilor şi red un-
danţa ineren tă a ei.
S electarea unui cuvînt asemănăt or in planul expresiei cu un ter-
men aparti nînd unui sistem de co mandă ~ iOT1lO - - in tr- un context
nou - un pseudoal ocutiv - a produs o rup tu ră radicală int re in for-
maţia tra ns mi să de 10clltorul în cauză ş i fun cţia normală a codulu i.
Codul comenzilor în limba latină, cu r e dundan ţa neutral i z ată la zero
pentru cei iniţiaţi 11, a conti nuat să funcţ i oneze, tr ansmiţînd o cantitate
ş i o calitate de informaţi e p e care . de fapt , vehiculul lingvistic torna,
torna, frat re, nu o mai conţ inea. Nec un oa şterea unei limbi în m od
flue n t , ignorarea pr obabilităţilor e i, este un factor echivalent cu zgo-

a 1. Gloda r iu , In l e gătură cu "tonza. torna, jrat,1'e", în Acta Musei Napo-

censis, 1. Cluj . HJG4. p. 283-287 : in format ii mai det a li ate pri vind menţionarea
acestu i "loc celeb r u" şi asupra interpretării lui. Între anii 177.J-1D23, găsi m în
Alexand r u Philippide. Oriqina român'ilor, V. 1. Ia ş i. 1023, p. 50.J-508. "ar e, în npta
de la p. 506-508, dă şi traduce rea întregului pa saj în care se află insera tă ex-
presia atil de preţioasă penlru noi.
10 P. NăSlureL Torlla, torna, f 1'at.re. O problemei de istol'ie şi de lingvistică,
in se /v, VTT. Bucu re ş ti. 195G. 1-2. p. 182- H!5.
11 CI. În ac eastă pri vi nţă H. A. Gleason, Introduct1on a la lillguistique
(traducti on de F , Dubois-Charlier), Paris, 1909, par. 23.8-23.11.
DE LA ,.TORNA. TORNA. FRATRE", LA PETRE 235

motul ce împiedi că t rans·mi terea informaţiei, r eceptarea şi înţelegerea

ei 1:!; o asemenea limbă prEsupune - di n partea ascultătorilor ei -
maXlmum de linişte, de atenţi e , deoarece lipsa de atenţie 1ntr-o aseme-
nea situaţie specială este, de asemenea, echivalentă cu zgomotul care
. anulează transmiterea in fo rmaţiei u.
}\.şa se explică de (;2 un fapt cu totul banal, o observaţie a unui
catîrgiu (sau soldat) adresată unui camarad al său , cu cele mai bune
intenţii, a putut căpăta proporţii de celebritate, schimbî nd soarta unei
înfruntări militare într-o fugă dezordonată. Am putea menţiona că vor-
bitorul rămas anonim şi-a luat măsurile sale de precauţie pentru a asi-
gura ca mesajul său să ajungă la interlocutorul căruia îi era destinat,
prin repetarea imperativului tOTna, prin care enunţul său şi-a dublat
redundanţa cu acest surplus de consum de mijloace de transmitere a
informaţi ei . Efectul neaşteptat al banalei intervenţii este rezultatul
unei sitllaţii lingvistice obiective: existenţa alături de limba latină a
unui grai romanic desprins chiar din limba latină, dar care ajunsese
să aibă un statut proptiu, să constituie idiomul unei colectivităţi
lingvistice dis tincte de cei care vorbeau latina, necunoscut p2ntru cei
care vorbeau alte idj omuri, dar comenzile militare le primeau în for-
mule latineşti. Cuvintul tonla, care în limba maternă conţinea o infor-
.maţie inofensivă, în limbajul comenzilor purta o informaţie specială
:;;i a provocat efectele un'ui ordin de retragere Iti .
O altă problemă care ne atrage ab>nţia ~i care poate constitui încă
un 8.l'gumer.t în spl'ijinul ipotezei că io'ni-a (iOl'na), frater (fratre), este un
eş antion de limbă română decurge din m enţ iunea specială existentă
în amîndouă izvoarele de referinţă cuvintele au fost strigate în limba
părintească a oamenilor, în limba locului; aceasta înseamnă că cei doi
autori recunosc indirect că expresia la care se referă nu a fost spusă,
.aş a cum au t ranscr1s-0 ei aproximativ în limba latină, ci într-un idiom
asem ănă tor, dar totuşi diferit.
Se inţelege de la s ine nu numai că nu este vorba de o trascrlpţie
fonetică, dar nici mă car de o r eproducere cu grafemele obişnuite ale
.alfabetului, deoarece enunţul intr-un idiom romanie este redat în cu-
v inte aproximativ la tineşti, dar cu literele alfabetului grecesc, factori
care măre sc şi mai mult diferenţa între ceea ce s-a spus cu vocea .şi

j~ Afirma ţi a noastră CU pri\'ire la redundanţa codurilor specializate, în gc-

nent1, şi la redundanţa codului milita!', în special. are în vedere că acesta are
nucleul sintagmei care pourlă densitatea maximă a informaţiei insoţit de o seamă
de vecinătăţi contextuale pregătitoare caracteristice, de elemente extralingvistice
situaţ.ionaJe, cum sint răpăitul tobelo!'. sunetul goarnei. semnale vizuale etc.; pe
de altă parte, unitatea lexi cal ă în sine nu e re dundantă în planul expresiei, care
se emite cu maximum de economicitate. ci în planul continutului . legat prin
sensu l său de un mecanism executol'iu de,-enit stereotipie, ca un fel ele reflex
·c ondiţ ion at.
1:3 P. Guiraud . Langage et theorie de la commu1!.icafion, în Le langage,
Pa ris, 1968. cap. Bntit et 1'eclonâance (p . 162-167).
l'i 1'n ce priveş te relaţia individ -reali tate-limbă, eL E. Sapir, La place de
la hngtlistique l'armi les sciences, p. 131-140, dar mai ales, p. 134; B. L . Whorf,
L angage, Troughi alld ReaLity, Ivlassachusetts, 1057. p. 138 ş i urm.; A. Kondratov,
1n SOI1S et sÎYl1es . Moscou, 1:JG8, p. -:l8-G8, dur mai ales, p_ 52-54.
236 \ ' L. ROBU

ceea ce a rămas pe materialul pe care s-a scris. Astfel s-au putut pe-
t r ece lucrurile cu latincscu frate r şi chiar cu fraire, înregistrate aşa, în
scris, de cei doi cronicari bizantini, dar care l1'ici in latina vorbită a
veacului al VI-lea nu îl mai puteau păstra pe - r aflat în silabă, ne-
accentuată, şi deci, ne mai purtînd nici un fel de info rmaţi e 1.'.
Prin urmare, în idiomul romanie local. vo rbit de vI abi l din armata
bi zantină, cuvîntul trebuie să Ii sunat frate (eve n tual fra(l), ceea ce
corespunde în totul evolu\iei sin cretice. nivelatoare a mărcilor opozi -
ţ iil or cauzale î ncă in latina populară. şi tot mai accen tuat în limba
română.
Aducind asemenea argumente, neobişnu i te pînă acum În discuţia
priv'ind apartenenţa Ia limba rom ână a expresiei iorna, t01' na, fratre ,
co n s iderăm că am f5.cut încă un pas spre adevă r şi, mai ales, am de-
monstra t cît de utilă ar fi, pentru stud iul diacronic al limbii noastre,
pentru elucidarea unOr probleme văzute pînă în prezent mai mult intui-
tiv, folosirea lIn or procedee de cercetare mai ri~uro ase pe care nî ]e
pun la dispoziţ i e atît teoria informaţi e i. cît ş i glossocron ologia.
R ecunoaşterea in toma, toma, ImtTe (Jra teT). a unui eşantion de
limbă română din faza protoromâne i t impurii (s fîl'şi tu l veacului al
VI-lea), in care nimic nu ne împiedi că să presupunem un ""U(ni,) în-
toarnî, frati, ori *intm'nî-ti, .frati (sau altă formă sin1ilară). în vorbirea
locală, păr int ească a vlahilor localn ici, constiuie o bază de plecare pen-
tru a a rgumen.ta că PetTe de pe vasul de la Capidava, din secolul al
X-lea, este un nume r omânesc,
Numele propriu Petru se încad re ază în su bc1asa onomastici i moş­
tenite în lin1ba rom â nă din limba latină. îm preună cu etimonul său
comun - piatră Ifi, Genericul tematic este foarte vech i în limba noas-
tră, mo ştenit din la tin eşte ş i element din nucleul fo ndului principal
lexical al românei 17. Această situaţie a cuvîntului îl situează între ele-
mentele cele mai durabile, în nucleul conservator al unităţilor cu (are
operează glossocr onologia în definirea coefi cientul u i de stabilitate al
limbii r omâne.
Deşi elementele din clasa onomasticelor sînt mai p uţ in stabile de-
cît numele comun e, numele propriu P etru , fiind legat tematic de co-
munul piatră, atî t de adî nc înrădă c inat în fondul cel mai stabil al
limbii noastre, este ş i el foarte vech i şi nu avem nici un m otiv să nu

J:i O\'id Den suşi anu.

în Isl.oria limbii ro mâne . V. 1. in cap. Cele mai /;ecfli
urme de limbă Tom âneaSC(l (p . 2·H)). relat.înd evenimentul la ca re ne-am referi t,
pune sub semnul întrebăni c ă În expre sia tOI"lW, torna. jratre. am avea cea
mai vech e ur mă de limbă româ n eas că. 'îI a minlim aici şi acum, deoarece autorul
pl'im ului tratat ele istorie a limbii române afirmă că .,frate" are . rără î ndoială,
mai multă valoare decît torna. da r nu poate fi nici el p I'ivit ca fiind întl'-ade\'ăr
românesc.
W Cf. Dicţionarul limbii româl1e model'ne, Bucu re şti, 1958. p . 612; N. A. Con-
~tantinescu, Dicţiol1U1' onomastic 1·omâne sc. 13ucur e şiî. 1963. p. 132-133; Iorgu
Iord<.:ln. Toponimia rom. cil/ească , Bucureşti. 1863, p. 90-92.
:17 AI. Grau!', Incel'care asupra fondul ui p l'i ncipal lexic(tl al limbii 1'omâne,
TIucureşU, 195·L p. 52, 74 . 10-1- 105.
DE LA .. TORNA. TOR:"l"A. FRATRE·. LA PETRE 237

îl considerăm ca element al onomastidi noastre pătruns odată cu creş­

tin ismul, care a introdus şi practica botezului cu num e canonice de
calenda r.
Vech imea temei piatJ'ă şi a onomasticului Petl·u este ates tată în limba
noastră în textele scrise începînd din secolul al XIV-lea. Astfel. sînt în-
reg istrate : toponimicul Piatra. obla într- un dOCUlnent din 1392 18 : în-
tr-un document din 1487, in care recunoaştem un derivat toponimie
PeU'eşti (sau pet,.eş!ii) din onomasticul Pe!,.e ,n : din 1488 pietra Kosztin,
Iar din 1490 în lista Albu, Fnmteşa . Lttpul, Muşata, p,.ănll, Pu"ece,
Secară, se află şi Piet reani. De asemenea. găsim sintagmele "a ]u Simon
Petru răspunsul'~ şi ,.tremiscră cătr-în5ii Păt7'u şi Ioan" pentru anul
1563 ş.a . 20.
O asemenea frecventă atestare atît a temei generice, cît şi a 0110-
masticului Petru" legat de ea, chiar în primelp. documente scrise ce
formează corpusul de bază pe care se studiază limba română veche în
perioada evului mediu, constituie un important element strategic, pri-
\-ind legiti marea numelui Petre de pe urciorul de la Capidava, făcut.
ornamentat şi semnat cu circa 400 ani mai inainte, în perioada feuda-
lismului t impuriu.
Pet,.e nu poate fi considerat element al unui acatist în limba
greacă, pentru care alfabetul ar constitui O cheie acrostihică a conda-
celor ş i 'icoaselor ce sînt părţi constitutive ale unor asemenea imnuri
r()ligioase, context care ar fi admis selectarea numelui nf, .:;o~ al5turi
de perechea lui, n(l u),o~. în c3.zul vocativ :'11.
Problema impli că Însă o discuţie mai detaliată asupra spectr ului
cazurilor în limba română în clasa numelor proprii. care diferă de cea
din limba elină, precum şi unele precizări privind distribuţia contex-
tuală a formelor cazuale ce ne interesează (nominativul ş i vocativul).
Orali tatea este una din dominantele limbajului care îl definesc ca
fenomen social; ea determină o seamă de relaţii specifice înh'c locutor

\I't O. Dcnsuşianu,
ap. cit.. V. l, p. 25~.
1!1 Revista istorică,
T. p. 378.
20 O. Densu.şianu. ap. cit., p. 253. 255. 259.
2l Dilatînd limitele ipolezei formulate de A. Rădulescu. ap. cit., care. pentru
interpretarea semnificaţiei grupurilor de litere NH-KO. sugerează şi posibilitatea
ca ne-am putea afla în faţa unor simboluri magico-religioase, s-a putut presupune
că inscripţia. luată În ansamblu, constituie un cod criptogramatic extrem de com-
plicat în care grafemele alfabetului in ordinea omega -alfa ar putea fi cheia unui
ac:atist. al cărui destinata!' al" putea fi Sfîntul Petru; o asemenea ipoteză circulă
(după cum a rei eşit din discuţiile ce au avut loc la sesiunea, ştiinţifică a Muzeului
de arheologie din Constanţa, in octombrie, H)72) in unele cercuri clujene de spe-
cialitate: aceasta ar permite interpretarea numelui Petre ca vocativul grecesc
de la ne"Fo~ , actualizat intr-un context specific, cu \"ecinătăţi de imperativ.
O asemenea ipoteză rămîne însă fără nici un suport, deoarece orice acatist este o
compoziţie in 'versul"i (in originalele greceşti), dar e construit din 13 condace
(tropare carp constituie tema) şi 12 icoase de cite 10-14 \'ersuri fiecare, cu nume-
roase vocative ale numelui sfîntului sărbătorit în cele 130-182 de versuri cît are,
de obicei, un asemenea imn religiOS. Pe de altă parte. nu există în nici un aca-
tislier vreun acatist inchinat exclusi .. sfintului Petru, ci numai ambilor sfinţi
- Petr u şi Pavel - săl'bătoriţi împ!·eună . în aceeaşi. zi, în practica cult ului.' cre şbin
ortodox.
238 VL. ROSU

şi coloculor, relaţii determinate de contiguitatea spaţială şi simultanei-

tatea temporală a situaţiei in care destinatorul şi destinatarul comuni-
cării trebuie să se găsească pe coordonatele sistemului ego, tu, hic,
nunc, specifice unui act de conectare lingvistică concretă . Această r e-
laţi e între destinatar şi destinatar pr esupune conectarea lor în situaţi e
lin gv i stică concretă prin tr-o fo r mulă de adresare nemijlocită, printr-un
alocutiv - de obicei, numele proprii ale protagoniştilor n emij l ociţi ai
actului vorbi t. Alocutivele sînt d eclanşataare de conectare în actul de·
comu n'icare, lansate de locutor către colocutor ul său, Este vorba dece
de un protocol minimal în care destinatarul devine colocutor prin nu-
m ele său in vocativ . I nscripţia noastră nu se încadrează într-o asemenea
situaţie lingvistică pe coordon atele sistemului ego, tu, hic, nunc; aceasta
în sea mnă că numele Petre nu este actu alizat funcţional in cazul vo-
cativ, deoarece vecinătăţile lui contextuale nu permit se l ecţ ia unui.
num c în vocativ (şi aceasta, nu pe ntru că textu l este scris, ci pentru
că nu se c ara c t erizează prin indici de oralitatc).
Cu totul alta este s i tuaţ ia alocutivu lui fratl'e (frater) despre care
am discutat in paragrafele anterioare, în care cuvint-ul este distribuit
intr-un context specific, pe coordonatele sistemul u i (go, tu , hic, nU ll c,.
fiind o formă s in cret i că a căre i fun cţ i ona li ta te cazuală este actu ali za tă,
in limba român ă, de contextul în care este sele cta tă .
Se pune probl ema dacă vocat ivul grecesc TI eTpz poate fi selectat
nu numai intr-un context specHic convers a ţi e i, într-un context cu ve-
cină tăţi de persoana a II-a, adică verbe la impera t iv sau la alte moduri ,
dar la formele persoanei a II-a, ori este admis şi în contexte cu veci-
nătă ţi de persoana a III-a, specifice distr ibuţie i celorlalte cazuri; limba
e lină nu admitea o altă distribu ire a vocativului, după cum nici gr eaca
actuală nu o admite; putem spune lleTPO~ ~'o:~"~o, . ""'1fl·~,plO' fl Z)'O' i/.
(context de pers. a III-a), dar numai lleT ps 3,"~".~o, ""r,f'"~'P 'Z floM,,,,
(context de pers, a II- a), Rezultă din acestea că , de moment ce con-
textul n ostru nu admite selectarea unui nu me în cazul vocativ, ia r
P etre este un omonim al numelui grecesc in vocativ, Petre nu este un
nume in limba g re acă.
In clasa numelor de perso ană şi a nu melor de animate ce se asi-
milează cu acestea, opoziţiil e cazu ale după criteriul distrib u ţi e i con-
textuale potri vit indicelui de p ersoan ă nu este operant, ci este mai
eficient un alt tip de opera ţi e în definirea ş i delimitarea cazurilor decît
cele cu care ne-a obişnuit gramatica tradiţională, bazată p e criteriil e
amestecate - etimologic ş i morfologic. Trebuie să se aibă în vedere re-
laţia de solidaritate intr e planul expresie i şi planul conţ inutului se-
mantic, adică să se oper eze o anali ză biplană , în sensul că toate valorile
semantice cu aceeaşi actualizare în planul expresiei să fie considerate
reductibile la o singu ră unitate şi invers: un ită ţile diferite în planul
expresiei, dar identice ca valoar e sema ntică, să fie reductibile la o sin-
gu ră unitate 22, Aceasta înseamnă că indicii care determină sch imbă ri

22 Conform p ăre ri i emise de Pau la Diaconescu, în Structură şi evoluţie în

Bucu r eşti, 1970, p. H)6-1:J8.
m.oTjologia substantiv'u lui ·r omânesc,
DE LA "TORNA, TORNA, FRATRE". LA PETRE 239

in celălalt plan sint relevanţi in fiecare plan. In paradigma o poziţiilor

cazu ale în clasa numelor proprii, avem în vedere, în primul rînd, pro-
numele personale care realizează maximum de opoziţii cazu ale, iar for-
mele lor permit mijlocit rezolvarea omonimiei formelor cazu ale în para-
digma numelor proprii, acolo unde s·i ncretismul formelor obligă la o
analiză biplană.
Aplicînd aceste principii, vom distinge forme ale numelor proprii
substituibile exclusiv cu pronume de persoana a doua. Aceste forme
constituie cazurile vocative sau alocutive care se opun tuturor celor-
lalte forme nonvocative, adică celorlalte patru cazuri, admise numai in
contexte de persoana a III-a. Bazîndu-ne pe o asemenea delimitare sin-
cronică a cazurilor, putem opera o analiză diacronică mai riguroasă ;
latina a avut o paradigmă de şase opoziţii cazu ale care, cu timpul, în
latina po pulară şi apoi în limba română, s-au confundat în planul ex-
presiei prin dispari ţia consoanelor finale de venite redundante, ajun-
gindu-se la forme sincretice. în limba r omână însă, sincretismul nu a
mers pînă la capăt, decît în clasa numelor inanimate si a animatelor
non umane, care nu permit substituirea cu persoana a II-a a pronume-
lui personal şi selectarea în contextul unOr forme verbale de persoana
a II-a. Acestea din urmă s-au dovedit mai rezistente în conservarea
unor trăsături distinctive în planul expresiei, în stare să determine mo-
dificări semantice în planul conţinutului. In primul rînd, unele nume
masculine au păstrat vocativul în e, cum este cazul şi cu opoziţia
Petru - Petre; în acelaşi timp, numeroase nume proprii masculine au
ajuns la un sincretism total, adică au rămas în limba română în forma
cazului vocativ, ceea ce pune în evidenţă funcţia lor alocutivă : Gheor-
ghe, Grigore , Ilie, Moise, Nicolae, Tănase, Vasile 2';.
Acest mare număr de nume proprii masculine a atras in sfera
funcţională sincretică şi unele forme de vocativ cum sînt Petre sau
Ioane care se actualizează ş i ca vocative, in opoziţie cu formele opuse
nonvocative Petru şi Ion, dacă contextul în care sînt distribuite per-
mite o asemenea valoare, dar şi ca nonvocative (Ioane , în zona lingvis-
t i că din Banat), in contexte specifice pentru persoana a III-a, aşa cum
se întîmplă cu unităţile în tinsei serii pe care am înregistrat-o mai sus.
In cazul lui Petru, Petre, considerind principiul că toate formele
care au sensuri identice sînt reductibile la o sing ură unitate, vom ad-
mite că ambele sînt cazuri vocative sau cazuri nonvocative, după cum
sînt selectate in contexte-diagnostic specifice pentru cele două sensuri.
Faptul că în limba română puten1 spune
Petru se duce; Petre, du-te;
Petre se duce; Petru, du-te;
Vasile se duce; Vasile, du-te;
Dumitru se duce; Dumitru, du-te;
Dimitrie se duce; Dimitrie, du-te;

23 Cf. N. A. Constantinescu, O]). cit., care înregistrează şi unele fon etisme-

moldoveneşti sincretice (Balşe, Brate, Carpe , Cuze, Lupe, Lupşe , Sturze etc.).
Fig. 1.
 DE LA .. T ORNA, TOR NA. FRATRE". LA PETRE 241
l

înseamnă că marca - e din PETRE este relevantă semantic. atît pentru

un caz vocativ, cît şi pen tru un caz non vocativ, după cum v aloarea se-
mantică de nominativ (deci de caz non vocativ) face ca cele d o uă forme
diferite în planlll expresiei - Petnl, - P eiTe, Dumitru - Di mitrie, să
prezinte aceeaşi unitate în planul expresiei, adică să fie ambele forme
sincretice, cu pos ibilitatea de a fi selectate atît în contexte de per-
soana a II-a, cît şi în contexte ele per soana a III-a .
'Modul în care am supus i nstrumen t ări'i spectrul cazual al nume-
lor proprii m asculin e, in general, :;:. i ~ 1n special, numele Petre şi cele

lG - c. t"
242 VL. ROBU

asemănătoare cu el, prin operaţia distributiv-contextu ală a lor în planul

expresieişi al valorii semantice funcţionale, nu ne dă posibilitatea să
formulăm decî t o s ingu ră concluzie: onomasticul PetTe, înscris pe u1'-·
cioTul de la Capidava în veacul al X-lea , este un nume 1'ornânesc, repre-
zentînd fie semnătura oIaTului - ca're era român - fie numele celui
căruia îi era destinat obiectul - care, în acest caz, era tot T07nân.
Numele proprii, în opoziţie cu cele comune, au semnificaţia ime-
diat legată de realitate, sînt actuale prin însăşi definiţia lor; în ter-
menii logicii ansamblelor, ele sînt designante, căci desemnează un ele-
ment. Din acest punct de vedere, numele Petre seamănă cu un
ambreioT, care are şi o valoare constantă numai în cazul că aparţine­
emiţătorului unui nlesat că desemnează pe destinatarul unui mesaj
aflat pe o axă temporală constantă, adică perpetuă, general valabilă.
Aceasta este de fapt funcţia denominativă a cazului nominativ care se
constituie ca un mesaj-titlu. Petre este un asemenea nominativ- titlu,
cu valoarea constantă ce evocă la fiecare decodaj obiectul de referinţă:
persoana olarului care l-a scris ca nume al său - n0111,en auctoris -
ori ca nume al viitorului proprietar al urciorului.
Intitulînd această înc"rcare a noastră DE LA TORNA. TORNA ,
FRATRE, LA PETRE, ne-am dezvăluit şi strategia metodologică pe
care am considerat-o cea mai potrivită pentru a găsi cît mai multe
puncte de sprijin într-o zonă de cercetare lingvistică situată dincol o
de frontierele în care asemenea operaţii se pot sprijini pe un eşantion
de dimensiunile unui corpus suficient de întins, pentru a genera maxi-
mum d~ certitudine a rezultatelor. Luate separat, fiecare dintre cele
do uă eşantioane sint niste ipoteze privind fiinţa limbii române în a
doua jumătate a primului mileniu, în care limba no as tră s-a format şi
şi -a dobîndit individualitatea statutară funcţională; adunate împreună,
formează însă un eşantion-context al cărui comentariu degajă, dup ă
părerea noastră, o remarcabilă doză de certitudine.
Rămîne ca noi descoperiri de eşantio ane de limbă, care să se
dovedească a fi părţi ale inventarului lingvistic român esc din perioada
de început a limbii noastre naţionale , să se adauge la cele comentate n1ai
sus şi să se întăre-ască încrederea noastră în adevărurile pe care le-am:
afirmat şi le-am susţinut, pentru a consolida unele flanc uri, mai slabe în
argumente privind istoria poporului şi a limbii lui, in teritoriul istorico-
geografic şi lingvistic naţional românesc.

DE TORNA, TORNA, FRATRE A PETRE

:o.<OM D'UN ROUMAIN DE LA DOBROUDJA AU Xe SIECLE.

Resume

Est reprise la discussion concernan t le nom Petre, incise SUl' le vase decouvert
~\Capidava en 1957. Apres avoir decrit la partie superieure du vase, l'auteur en
presente l'inscription:' les lettres M. 8, N H , KO, ensuite l'alphabet grec, eerit par
DE LA "TORNA, TORNA, FRATRE", LA PETRE

or dre inverse. dont on a omis la littre '1, et, enfin, le rrom 7!E-rpl>':. L'inscription
est un ex ercice d'ecriture du ceramiste. Il est possible que les pa!'.\ants d'une
langue, lesquels appre nnent a ecrire, s'assimilent les habiletes et les accoutumances
du codage graphematique dans une langue etrangere. S'impose, sous son aspect
ecrit, la langue d'une culture superieure ou la langue des textes religieux. Etant
question de la langue liturgique, le potier Petre de Capidava, au xe siecle, avaib
d'elementaires notions d'ecriture en grec et en caracteres grecs, bien que ceHe
langue ne fut pas sa langue maternelle. Peut-etre que, SUl' le territoir e roumain,
pendant l'epoque de la formation du roumain, il y avait une situation plurilingue.
Le processus de romanisation dont on connait les limites - le lati n et la langue
des textes du xve siecle-a passe il travers une peri od e bilingue. Le proto-roumain
reconstitu€ represente une abstraction. La seul e attestation d'un idiome roman,
qui n'etait plus le latin, dans ces parages, au V Ie siecle, est l'expression allocutive
tl'€S connue torna, terna, j1·atre. C'est un echantillon de parler populaire - .f amilier
de l'idiome roman des autochtones. La formule d'adresse jl'ater-jratre est un pseudo-
allocutif qui ne m arque pas le degre de PUl'ente du destinataire, mais a une
fanctian connotative de mobilisation de l'interlocuteur.
Le mot terna qui, dans la langue des autochtones contenait une information
înoffensive, dans le langage des commandements a pu transmettre une information
speciale et a pl"Ovoque. dans les rangs de ceux qui parlaient d'utres idiomes, mais
connaissaient le langage des commandements, les effets d'un ordre de retraite.
Petre, le nom incise sur le vase de Capidava est lui aussi UIT mot roumain-
nom propre. Petru et son ctymon piatră (pierre) sont attestes pal' les p re miers
textes r oumains, Petre ne peut pas eire pl'is pour element d'une pricre en grec
cat· dans ce cas-la a cote de lui aUl'ait du apparaltre egalement Paul. Petre ne
peut pas etre un vocatif puis-qu'il n'est pas selecte dans un contexte specifique
pour la cenversati on, presentant des series de He personne. De nombreaux noms
pl'opres masculins ont demeure en roumain SOllS la forme du vocatif, sans con-
tinuer a avoiI" une fondion allocutive mais pouvant elre selectes dans des con-
textes de IlIe personne (Gheorghe, Grigore, Ilie, Tănase, Moise, Nicolae, Vasile
e.a.d.s.).
La conclusion qui s'en impose c'est que l'onomaslique Petre, inscrit sur la
cruche de Capidava au xe siecle est un nom roumain, representant la signature
du potie!'.
 II
Rapoarte şi cercetări arheologice
 A. RĂDULESCU, E. COMAN, C. STA VRU

UN SARCOFAGO DJ ETA ROMANA SCOPERTO

NELLA NECROPOLI TUMULARE DJ CALLATIS (MANGALIA)

La tomba ehe presentialno oggi - nel desiderio di comunicare

subita ai colleghr italiani una grande novita - si pua considerare una
delle piu importanti e significative scoperte avvenute in questi ultimi
anni sulla costa romena del Ponto Euxino, neU'ambito deUa vecchie
citta greco-romane Histria, Tomis (Constanza) e Callatis (Mangalia).
A nord deU'attuale citta di Mangalia - a ci,ca 2 km., lungo illito-
rale - in seguito ai grandi 1avori di sistemazlone per un nuo\'o stabi-
limento balrreare, e venuto in Iuee, casualmente, un sarcofago di marmo.
Dobbiamo far presente che ci troviamo qui in piena necr opoli tu mulare
di eta romana nella quale i lavori agricoli hanno totalmente appiattito
il rilievo dei t umuli stessi - 'il nastro sarcofago dunquc era la tomba
di una di tali tu muli oggi scomparsi.
La scoperta eccezion ale e stata completata da una ricerca siste-
matioa perpoter smontare con la dovuta cura la ricca deposizione.
Ia sacofago (fig. 1) di pietra marmorea ori,mtato NESO, aveva il
coperchio perfettamente sigiJatto all'arca, non sol anto con i consueti
ramponi di piomba sui due lati brevi ma anche con uno strato di malta
bianco-rosa,. deposto tutt'intorno al margine dell'arca, per ottenere una
chiusura ermetica.
Le dimensioni dei sarcofago son : lungh . Mn. 2,34 ; largh. m. 1,16 ;
alt. fi. 1,08 .
Dimensiani del soperchia: lungh. m. 2,34; largh. m. 1,20; alt.
m. 0,75.
Il sarcofago, delia salita f orma a parallelepipedo, ha la superficie
esterna grezza; su uno dei lati lunghi e tracciata una "tabula ansata",
rimasta anepigrafica.
A. V. RĂDULESCU. EL. COl\!AN. C. STA VRU
UN SARCOFAGO DI ET..\ ROMANA. 249

Il coperchio, a forma di tetto a due spioventi, ha pesanti acroteri

angolari privi di ornamenti : t ipologicamente dunque il sarcofago si pua
inserire nel gruppo "senza decoro ", che riscontriamo su tutta I'arca dei
monda grcco-roman6 1 c cbe si rit'iene provenga dall'Asia Minore 1.
Segucndo una classificazione recente dei sarcofagi deUa Dobrugia,
l'arca di Callatis si potrebbe inquadra re ne! secondo gruppo ", cui
appartengono altri esemplari della stessa provincia: uno din Tomis, 4
un altaro sempre di Callatis - deUa epoca degli Antonini o - e un
terzo di Noviodunum (Isaccea) ne! nord deDa Dobrugia, da tato versa la
met2 del II sccolo da una moneta di Antonino Pio G A questo dobbiamo
aggiungere anche il sarcofago di Odessos (Varna), rec?ntemente pu-
blicato '.
Il distacco del coperchio ci ha messi di fronte allo straord inario
aspetto di una tomba perfettamente conservata, in tuUi i suoi dettagli.
Nell'arca di marmo era stato deposto, in una bara lignea, il cadavere
di una donna avvolta in un sudario ; tutt'intorno 10 spazio era pieno di
ghirlimde e coroncine di diverse piante, nonche di gio'ielli e oggetti d'uso
che costituiscono i corredi correnti deDe tom be antiche. Tutto era ri-
masto immutato, came al mom ento della deposizione. Dobiamo aggiun-
gere, con nostra grande sodd'isfazione, che tutto il materiale vegetale,
che si era conservato cosi bene per quasi due millenni in una tomba
perfettamente sigillata, ha continuato a resistere validamente, anche
dopo il pericoloso contatto con l'atmosfera umida deU'autunno (fig. 2).
E vediamo ora, in breve, l'eccezionale complesso celle offede
votive dep os te ne! sarcofago.
Nella bara Jignea, come abbiamo detto sopra, il corpo, avvolto nel
sudario, ora circondato da un gran numero di ghirlande e coroncine
e da numerosi oggetti che presenteremo in ordine di importan7.a .
Le ghirlande erano in massima parte disposte lunga il corp O dalle
spalle sino al bacino. Presso le gall)be erano meno numer'.1se, sicura-
rnente per non copr'ire i piu importanti pezzi del corredo.
Lo studio delle piante che componevano le ghirlande viene fatto,
naturalmente, da una specialista in paleobotanica. Anticipiamo tuitavia
i risultati delle analisi fatte a Ron1a nel senso che ci serviremo soltanto
del termine di "foglia", considerato corretto. In taI moda apparira piu
chi31'a la composizionc delle ghirlande.

I Gh. Daremberg, E. Saglio, Dictionnai"e des ant.iqttites grecques et romaiaes,

IV, Paris, 1877, p. 1064.
t..
:.! 'T. Gherasimov, Anticini sarcofaghi ot Odessos, Izvestia, V, Varna, 1969,
p. 66.
:1 iVI. Alexandrescu-Vianu, Les sa1'cofages 1'omains de Dob1'oudja, Revue des
etudes sud-est Europeennes, VIrI, 2, Buc., 1970, p. 271.
., M. Alexandrescu-Vianu, op. cit., p. 283, n I'. 4, fig. 10.
:; M . Alexandrescu-Vianu . op. cit., p. 291, nI'. 24.
Ij E. Bujor, Pogrebalinie obTiadi v necropole iz Noviodunumo Dacia, N.S.,
IV, 1960, p. 529. fig . 3/1.
7 T. Gherasimov, op. cit., p. 67, fig . 12.
 A. V. RADULESCU, EL. CQMAN. C. STAVRU

Fig. 2.
U N S.I.\RCOFAGO DI ETA ROMANA 251

Le foglie, strettamente arrotolate - forse in funzione di deter-

minati riti funerari - erano infilate e strettamente unite runa all'altra,
su un virgulto l egnoso, con le estrem'itil riunite per dare aUa ghirlanda
una forma ovoidale (fig. 3/ 1).
Sopra il sudario, all'altezza del bacino, erano state deposte due
coroncine rotonde, formate sempre da foglie infilate su armetto ligneo
(fig. 3/ 2). Del tutto insolito appare il mucchietto di ramoscelli d'albero,
disposto a destra dei piedi. 1 ramoscelli soUili sono disposti a str ati
sotto i quali sono stati messi p ezzetti di resina. Sembrerebbe un ~ugo
in miniatura, forse in rapporto a determinati riti funerari.
Una volta tolte le ghirlande e stato facile raccogliere i vari pezzi
del corredo : sul capo un diadema di foglia d'ora ; sul bacino una spec-
chio di bronzo con la teca dorata ; sotto le ginocchia, un primo cofanetto
ligneo - che chiameremo in moda convenzionale "A" - con l'interno
diviso in sette scomparti: ciascuno destinato a oggetti diversi. A destra,
sopTa il ginocchio, e apparsa un'altra cassetta - nB" - di legno con
incrostazioni: in "osso. La cassetta B aveva solo cinque scomparti, sempre
destinati a un'altra parte del corr edo.
Ai piedi della salma, nell'angolo sinistro deUa bara, era un pa-
nierino di paglia intrecciata, coperto da un pezzo di panno.
Presso tale panierino, all'altezza dei piedi, era deposto un sec-
chiello di vetro con manico a tortiglione, che conteneva foglie a ra-
moscelli.
Nello spazio libero tra la parete interna del sarcofago e il lato
s'illistro della bara lignea, quasi al centro, erano allineati t r e unguen-
tari di vetro e una bella lucerna bronzea su alto candelabro, il cui fusto
im'itava un trenco d'albero.
L'operazione p ili difficile e rischiosa e stato il recupero del vel0
che copriva il volta e il busto-, nonche del sudario che avvolgeva tutto
il corpo. Del velo finissimo si sono conservati soltanto alcunii frammenti.
Anche il sudario, sebbene di un materiale meno delicato, si e potuto
salvare solo parzialmente, dato che il tessuto e stato danneggiato dai
vari oggetti che vi s'i erano strettamen!e attaccati e specialmente daUe
ghirlande.
,sotto il sudario, la tunica della salma era sottile , variamente or-
nata : sul petto apparivano tessute due Jin,ee an.guste parallele, di colore
azzuro, mentre le maniche erano ornate da un motiva a s pirale.
La donna portava sandaletti leggeri con suola di pelle, di forma
aguzza. Le suole hanno traccla di bruciatura, in rapporto con quei
pezzi di resina bruciata, trovati presso di essi.
Interessante e insolita e la scoperta, a desIra deUa bara, di cinque
pai-a di calzat ure! con le punte rivolte lateralmente, disposte in un appa-
rente disordine, alcun,e con lla suola in alta, -altre in maniera normale.
Durante le ricerche sono, stati trovati inoltre: resti di una stofia
rossa in fondol alla bara, pili frammen!i di un bicchiere di vetro in
corso di decompos'izione, frammenti di un vaso di piombo, ecc . Rite-
niama essere un pezzo importante l'alto bastone ligneo a sinistra deUa
bara, lunga quasi quanto la bara stessa.
~52 .-\. v. R.\OULESCU. EL. CO:'-I!\N . C. STA\' H U

2
Fig. 3. 1 Şl 2
UN SARCQFAGO DI ETA RO::vtANA 253

Anche l'ultima fase della ricerca ha oHerto notevoli sorprese:

infatti nello sn10ntare 10 scheletro sono venuti in Iuce sia nun1erosi resti
del corpo deJla deiunta - capelli, parti del cervello, i bulbi oculari , la
lingua, i polmoni - sia altri pezzi del corredo, quali tre collane a fine
catena e due anclli . Sotlo il ginocchio sinistro vi eran o pezzetti di sos-
tanza r055a.
Tulte le oHerle da noi indicate sono state deposte nella bara sopra
una materiassino di tela riempito di un materiale si mile a segatura e
sopra un grande cuscino, malta alto, con fodera di tela e ornamenti;
dentro il cuscino si sono tro\"ati due orecchini d'oro.

Il corredo de1 sarcofago e dunque non solo assai variata, 111a din
eccezionale val ore scientifico. Gli oggetti di uso comune, legati alla vita
quotidiana della lTIOrta, sono numerosi c diversi nella 101'0 struttura.
Per questo li presenteremo per categorie, in funzione del materiale"
constituendo cosi pilI gruppi di pezzi affini.

1\ - OGGETTI DI LEGl\O
- La tara, di forma trapezcidale, een le s?gucnti misure: lungh.
m. 2,10 ; largh. massima 0,70, minima 0,60 ; l'altezza va da un massima
0.25 a un m'inima di 0,15.
Durant~ le ricerche si e constatato che la tavola in corrispondenza
al capa delia morta si era distaccata daI resto per la pressione provo-
cata dal cantenuto del cuscino uscita fuori dalla fad era rotta. D'altra
parte, dato che la bara era piu lunga dei sarcofago, si 50110 dovuti
tagliarc circa cm. 15 per potervela far entrare. Delle tre tavole che
ccstituivano il fondo solo una si c rO\"inata, certa in segulto alIa des-
composizionc dcl cadavere.
Le ta voIe erano tagliate e lavorate accuratamente, sia sulla super-
fieie, che sui margini; quclla del lato breve, in corrispondenza alia
testa, di forma trapezoidale, aveva il bordo superiore ad arco di cerchio,
interrotto al centro da una profonc1a incisione a sezione triangolare,
:ratta a scapo ornamentale. 1 lati lunghi sono formati da una sala tavola,
pili alta presso la testa, piu bassa presso i piedi; per circa un terzo
della hmghezza hanna il bordo ornato ela lince ondulate. 1\ una distanza
di circa 15 em. daI punto di incontro con la la voIa trasversale, sempre
trapezoidale, che constituiva la pare te eli fondo ele! sarcofago - (ta-
gliata e disposta a fianco) appaiono alcune crestature, sempre a scapa
ornamentale.
Le assi della bara eran o fissate tramite chiodi di legno, Junghi
4-5 em.; solo le tre assi del fond o erano rinforzate da tl'e sbarr,e,
battute con chiodi di ferro a testa piuttoslo granelc.
254 A . V. RĂDULESCU, EL. CQMAN , C. STAVRU

Per una bara come guella eli :Mangalia, conservata nella sua inte-
gritâ, credo non esistano con fronti. 1\Ira resti di bare o soltanto fram-
menti eli assi lignee sono frequenti nelle n ecr opoli elel liaOl'ale setten-
trionale e ccidentale del Ponto Euxino 8 ove, come e noto, il clima e
la natura elel suolo permettono simile conservazione di oggetti lignei.
In guest'ordine eli ielee, sono clegne cii nota le scoperte pili ' recenti eli
Noviodunum 9 : in un sarcofago delle slesse dimensioni cii quello calla-
tiano sono apparsi moclesti r e sti di una bara.
- Per guanto riguarda l'alto bastone ligneo (alt. m. 1,53; diam. 0,01 5)
segnaliamo solo che, a una certa distanza, appaiono tre cerchi di lamina
cii piombo, ciascuno cii una larghezza cii cm. 1,5-2. E'difficile dire se
tali anelli avessero un 101'0 valore simbolico, oltre al fatto pratico cii
rinforzare il legno.
- Cofanetto A (tav. I/ la). Al m omento clella scoper ta le pareti laterali
si erano distaccate; le altre parti e1'ano in stato avanzato cii decompo-
sizione. Di forma rettangolare, con le dimens'ioni cii m. 0,365 X 0,145 X
XO,120 il cofanetto, di una gualita cii legno solto posta ad analisi', aveva
la superficie ben levigata. Il coperchio era fissato al corpo della cas-
setta per n1e220 di cerniere di ferra, ora molto ossidate. La serratura si
compone cii clue parti:
1) una parte r etangolare - la vera e propria serratura - fissata da
guattro chi'Odini sulla parele anteriore clella cassetta con un orificio
per la chiave ;
2) una specie di fermaglio, f'i ssato al coperchio clella cassetta con una
protuberanza interna che entrava aci incastro nell'orificio clella serra-
tura. Per assicurare una vera e propria chiusura stagna, gli spigoli
verticali della cassetta e del coperchio sono tagliati e montati col ben
nota sistema ad inoastro detta "feder". L'interno era suddivisio in sette
scomparti; (tav. I/ lb) in cingue di essi sr tro vava un flaconcino di vetro,
Con diverse sostanze; in quello centrale, invece era stato deposto un
aga crin ale di osso, un piccolo strumento di bronza non ancora deter-
minato, una placchetta rettangolare e un clischetto di piombo una
pisside di sughero. Le analisi chimiche ci cliranno se si t ratta di una
"trousse" cosmetica, cioe di un cafanetto di bellezza.
Cassette del genere, denon1inate "alabashotheque", sono ben note nei
corredi funerari deI monda antica - in Grecia, nel prossimo Oriente,
nell'Italia centrale 10. A causa del materiale facilmente deperibile, esse·
giungono raramente intatte sino a noi. Tuttavia non n1ancano, esempi di
cassette ben conservate destinate ai pezzi pili diversi - clai flaconi di
profumo, ai gioielli. Per restare nell'ambito del Mar Negro ", citiamo·
una cassetta lignea con articoli cii toeletta trovata a Olbia, sulla costa

g tn alcuni sarcofagi scoperti nelle necropoli di Tomis e Callatis some stati

trovati frammenti ditali feretri (ined iti).
:J E. Bujor, op. cit., p. 529.
10 G-h. Daremberg, E. Saglio, op. cit., t. I, p. 177 , fig. 20 7 şi 208.
HA. P. Ivanova, Hu dojestven'ie izdelia iz dereva i cos ti, Anticinîe goroda
.severHogo nriciornomoria, Moskva. 1955, p. 406.
UN SARCOFAGO OI ETÂ ROMANA 25:>

Fig, 1.
2
1"

21;
16

3
Tovola 1, 1 a şi 1 b, 2 a şi 2 b, 3, 4, 5 ;
256 A. V. RADULESCU. EL. COMAN. C. STAVRU

settentrionale, ed un'altra proveniente dalla tomba nI'. 38 deHa necro-

poli dei sec. II-III di Tomis, datata dalle monete all'epoca din Probo.
- Cofan etto B (tav. 1/2a( sempre rettangolare di m. 0,193XO,135XO,1l1.
Il coperchio e fi55ato al corp o da cerniere con. asse di 0550. La serra-
tura di bronzo, di forma rettangolare, lunziona a scatto. La parte ante-
riore della cassetta e ornata tutt'intarno da una fascia decorat a da un
semplice motivo geometrico, con un intarsio di tre file di triangoletti
d'osso. Intorno al coperchio sono incise piu bordure e motivi geometriei
diversi.
L'interno e divisio in cinque scompar!i (tav. II2b) , i due laterali
piu piccoli, e una centrale, piu ampio. In essi si consen'an o i seguenti
oggetli :
1) un pOTtaperme vuoto, piultosto mal conservato: rettangolare
(m. 0,018 X 0,056 X 0,015) con coperchio e parte interna bi partita
(tav. 1/ 3).
2) una pisside lignea (0,035 X 0,032 X 0,030) tav. 1 '5), lavorata al tornio.
Leggermen!e svasata VerSO l'alto (il diametro del fondo cssendo piu
piccolo di quello delia bocca) era provvista di coperchio ornato da
cerchetti in rilievo e in cisi.
Dentro la pisside erano conservati i duc denti che manCâvano aUa
mascella inferiore della defunta. L'uso di deporre una pisidc nella
tomba e molto diffuso 12 : ma per un piu vicino richiamo al contenuto
della nostra deposizione ricordiamo la pisside di una tomba di Panti-
eapeo.lJ, chc conteneva resti di lan a e piante medicinali. Dobbiam o
aggil1ngere che nel corredo della nostra tomba sono state t rova te altre
tre pissidi, di forma similare, ma nessuna con un contenuto degno di
attirare la nostra attenzione (tav. I '5).
- Pili importante, e nel10 stesso tempo rara. ci sembra 10 "strwnento
11l.llsicale" (tav. II4), costituito da un'ass"icella lunga em. 28 e larga
em. 1,2, infilata in due placchette traforate in maniera simmetrica che.
farse , sostenevano corde. Esso e stato trovato in un panierino. A 110stra
conoscenza non si sona trovati sin ora pezzi del genere per permetterci
una pili precisa difinizione e classificazione. DeHa serie degli oggei..ti di
legno riteniamo anCOra utile segnalare: una placchetta perforata; una
fusaiola c specialmente un cHcchiaio, lavorato in un sol pezzo, di una
lunghezza complessiva di m. 0,145 e poco profondo. Esemplari simili
sono stati scoperti a Cantembury e a Koln-j\[iingersdorf, in cOlTedi
funerari datati nel II sec. /:l.C. H

B- CALZATURE

Le sei paia di calzature - due p,ia di ,,"ndali (tav. II/ l,2) e quattro
di scarpe (tav. II/3,4,5,6) chinse - constituiscono la parte piu dan-
neggiata di tutto il conedo. Delia pelle che costituiva le barrette dei

J2 Ch. Daremberg, E. Saglio, op. cit., p. 25 .1-

l3 A. P. Jvanova. op. cit., p. 417.
1'0 Fritz Fremersdorf, Neuel'wel'bungen der Romlsche-Germallische Museums,
K61n, 106" p . 31, pl. 130.
'U N SARCOFAG O DI ETA ROMANA 257

{ 2

s
Tovola IT, 1, 2, 3, 4, 5, 6 ;
258 A. V . RADULESC U . EL. CQMAN, C. S T A VRU

sandali O le tomaie delle scarpe, restano solia pezzi insignificanti che

non ci permettano di determinare il tipa di scatpe. La parte meglio
conservata e la suola di sughero. Alcun i frammen ti di pelle che rico-
priva il sughero ci permettono di ammirare i deboli resti di un decora
ottenuto con tinte giallo-oro oppure con incisioni, con motivi geometriei,
a l'i nee parallele oppure a spirali, al ter:1ate' o indipend enti. Tanto i sandali
che le scarpe sono di forma malta appun tita .
Dobbiamo sottolineare ancora una voIta che ci troviamo di fron te
Cl 'Una scoperta un'ica, tanto per il numero delle paia di scarpe quan.to
per un ulteriore manifestazione di un artigianato di alto livello , sinora
poco conosciuto.

C - OGGETTI I N OSSO

Tra gli oggetti di osso mel17.ioniamo: a) due cucchiai di propor-

zioni insol ite (tav. III/! c,d); b) un cucchiaio di forma r otonda poco
profonda e con ornamento, tutti lavorati al tornio sul manico
(tav. III/la) ; un tubo (tav. III/ 2) rinforzato da un an elia di lamina
bronzea, larga 2 cm. e mezzo. Ad una delle estremita, ha un decora con-
stituito da tre linee incise e dall'altra una sporgenza per incastro. Esso
conteneva due monete di bronzo, sulle quali ci soffermerma piu avanti.
E, per Iinire, un pettine, l avorato con cura, relativamente ben conser-
vato (tav. III/4) (lungh. O,124xO,06XO,O I9), da una parte a denti fitti e
piu lunghi, dall'altra a denti piu rari. I lati brevi hanno un profilo ricurvo.
Anche questo pettine costituisce una dei pochi esemplari venuti in luce
in Dobrugia in una necropol'i di buona epoca romana.
Un aga crinale e due fusaiole completano la serie degli oggetti in
osso de! corredo i quali ci ri velano un altm aspetto dell'abilitâ arti-
gianale in una delle citta del litora!e pontico, in un periodo di piena
prosperita.

D - VASI E OGGETTI DI VETRO

- I tre unguenta7'i, quasi identici (tav. IV/ l), ben conser vati , di vetro
soffiata, sono di un tipo diffuso su tutta !'area dell'impero; perrestare
nell'area pontica, basti ricordare gli esemp!ari identici di Odesso,;
(Vama) 15, e Tomis 16.
- I cinque flaconi (1Jav. IV/2), sU per giu uguali, a pianta quadran-
golare, erano disposti ne!la cassetta A. Due h anno il co!lo piu a!lungato ,
gli altri piu carto. Tutti e cinque contenevano sostanze oggi in corso
di studio.
- Un vaso a forma di cestello (tav, IV/3), con manica mobile, a torti-
glione, costituisce il pezzo pili importante deHa serie di vasi vitrei

tu G. Tonceva, Novootcriti gl'Obniţi acolo Odessos, Izv estia, xv, 19G5 . p. 51,
fig. 1 ş i Gl'obni nahodchi ot Odessos, Izvestia, XII, Vama, 196 1, p. 37, pl. VIII,
fig. 496.
1(; M. Bucovală, Va se antice de sticlă la Tomis, Constanta, 1968, p. 11 2.
nI'. 227-228.
UN SARCOFAGO DT ETÂ ROMANA 259

"r ovola III , l ja,b,c,d,e ; 2; 3; 4.

 t

•••· .......z........ ·4:)

4
Tovc la IV, 1, 2, 3, 4.
U='I" SARCOFAGO DI ET.Ă ROl\'IAN.-\ 261

(diam. del fondo cm. 10,7 - diam. clella bocca cm . 19,5). Esso posa su
un grosso anello circolare . Al centro cii tale clisco di posa appare graf-
fita, nel vetro an cor molie, la lettera ,.C'. Alle estremita del diametro
clei bordo superiare s'innalzano due semianelli nei quali passanc le
estremita del manico m obile, arcuato, chc canferisce al vasa l'aspetto
di un cestello.
Tutti questi r ecipienti - sia che si aratti cii oggc!ti di i;nportan-
ZlOne, sia di produzione locale, a imitazione cii modeli cii larga circo-
lazione - vengono ad aggiungersi al gran numero eli vasi in vetro
trovati a Callatis, di grandc v arietă e finczza.

E - OGGETTI DI PIOMBO

Sono neno numerosi. Ricordiamo innanzi tutto lma placchett,a,

rettangolare che sosteneva una piccola borsa di grossa tela contenente :
una giada verde, frarnmenti di una fibbia cii bronza, due stringhe eli
pelle e quattro falangi cii un piccolo animale. Simili placchette son o
note a Tomis 17. :J\Ia eli un intersesse tutto partico]are sono du e piccoli
specchi, cii vetro, con supporto e teca eli piomba, rispe ttivam ente cl ei
cliametro di cm. 7,4 e 7,8. La superficie esterna dcl supporto le ,)rna la
da pili cerchi cOl1ccntrici a rilievo. Tanto il manico, quanto 10 s peccbi o
cii vetro, sono anclati perd uti. Specchi del genere circolavan o sull'area
dell'impero cla lunga tempo 1S e si distinguono per il supporto circolare,
spesso senza manico 1!J; S0l10 sommariamente decoraU e per le 101'0
piccole proporzioni, con un campo visuale malto ridotto sono stati con-
siderati da alcuni rcce.rcatorl specchi tascabili 20. Nel l1ostro caSQ sembra
si tratti di uno dei pili antichi tipi di specchi del genere, chiuso peri>
in una teca con manica, di tradiziane piu antica.

F - OGGETTI DI BRONZ O
Si tratta di pezzi di notevolo importanza: un o speccl1io con la
sua teca, una lucerna su aHo candelabro e una sLrumento per sostanze
cl1imiche.
- La specchi e un senlplice diseo col 111anico spezzato e un diametro di
cm. 17,5; la superficie, un giorno lucidata, ha oggi lina bella patina
verde. La sua teca (tav. VII), sempre di bronza, ha la faccia ,,,terna
dorata e riccamente orna ta a rilievo : il centro e lavorato a giorno, con
una ruota 'a otto raggi, ciascuno arnato da un fiare stilizzato ad un
alto pistilla. Intorna, due anelli dr proporzione di versa: il primo, che
e anche il pili piccolo, ornato da palmette e fiori d·i loto cloppi; quello
esterno piu grande, decorato da una corena composta da foglie e frutta

17 Alcuni si tl'ovano nelle collezioni del Museo Archeologico di Cosianza.

[8 D. Tudor, OgliJlzi l'omana-bizantine elin plumb şi sticlă găsite in România.
(Extras din vol umul omagial închinat LP.S. Nicodim , Pairoal'hul României, la
implinirea vîrstei de 80 de ani), Bucu re şti, 19G4, p. G.
19 D. Tudor, op. cit., p . 12.
20 Et. Michon, Nouvelles observation sur les miroirs an,tiques de verres, 10
BuU. arch. du Comite des trav, hist. et Scientijiq ues, 1911, p. 207.
262 A. V. RAD ULESCU, EL. CO MAN, C. STA VRU

To\"ola V, 1, 2, 3, 4. 5.
UN SARCOFAGO DI ETA ROMANA 263

diverse, quali rami di quercia, foglie e frutta di melograno, cii vite, di

pino, di a11oro, di edera, e carimbi. Le due braccia della coran a can-
vergono verso una rosetta centrale, piatta, con sei faglie ben cent inate.
La scelta delle piante che compongono la corona - tutte di un precisQ
val ore simbolico, in rapporto alli immortalita dell'anima - sembra in-
dicare ch e si tratta di un oggetto lavorato su ordinazione, proprio per
essere deposto nella tomba.
- La lucerna, a becco allungato, anCOra ied ele alla tradizi'one ellenis-
tic a, ha un fondo anulare, decorato da cerchietti concentr'ici. Il manico
ad anello e ornato da una piccola foglia e da un uccellino in miniature
(tav. Vj 2).
- Il candelabro , alta 39 cm, h a 'un fusto ad imitazione di un esile
trollCO di albero spoglio, terminate in alto in tre foglioline ricurve: su
t ali foglie e f issato, su perno girevole, il dischetto destinato a soste-
nere la lucerna. Questo tipo di candelabro non e unica ma c piuttosto
raro; un esemplare assai simile. trovato a Pompei 21, potrebbe f.ar pen-
sare a una possibile importan zione dall'Italia centro meridionale.
- L'ultimo pezzo cii bron za e una stTlunento 'a forma cii cucchiaino
con la parte concava allungata e che si allarga lievemente all'estremită,
forse una spatola per togliere le varie sostanze dai flaconi sopra men-
zionati. Il manico, ter mina. con una proeminenza bulbiforme e, presso
la concavitiI, e ornato da piu anellini a riJievo (tav, V!3),
Cucchiaini similari sono venuti in luce aci Odessos e sono stati
interpretati' Q'uali strumenti medici 22, ma data che, ne] nostro caso, il
pezzo era conservato nella "trousse" cosmetica, e piu logica postulare
che servisse a togliere le varie sostanze dai fraconi. Non escludiamo
tuttavia un suo eventuale usa di carattere medico o farmaceutico.
G - OREFICERIA
Riveniamo an zitutto al diadenw d'aro, montata su supporto ligneo,
-ehe doveva recingere la fronte; il legno essendosi putreffatto , il dia-
dema si e spezzato ed le scivolato solta 'i l men ta (diam, 0,22 ; alt, della
fascia 0,018) (tav. VI! l), Si tratta di una sottile foglia d'ara avvolta su
fasc.:eta di legno. Al centro, era fissata una grossa pietra di pasta vitrea
blu, ad imitazione di una zaffiro, Altre due pietre piu piccole, di colare
1"OSSO - una di esse e andata perduta - 50no montate su sottile foglia
d'oro ai lati dello pseudo-zaffiro. Alternate alle pietre orar a descritte,
erano attaccate al diad ema sattili fogiJette a forma di foglia di, quercia,
Orecchini (tav, VI!2) a semplici fila d'ora, d'un tipa corrente in Do-
brugia 2:1 e due anelli (tav, VI/ 3) - una ornato da un t opazio, l'altro
da una gemma col busto di Diana, la vor ata in un rubino - ornavano
rispettivamente le arecchie e le mani. E, per fini re, intorno ,a l colla
e rano state depaste tre collanine d'o1"O: la prima costituita da sottile
catenina d'oro, interrotta (agni due anelli), da piccoli vaghi di pasta
vitre a, di cola re blu scuro (tav, VI/4a) ; la seconda a piccoli tubi a t orti-

21 Alfonso di Franciscîs , Pompei, Paris, 1970, p. 77, fi g. 102.

22 G. Tonceva, op. cît., p. 38.
23 E. Bujor, op. cit., p. 529, fig. 3/1-2.
26-1 A. V. RA D ULESCU, EL. COMAN. C. S T A V R U

3
2
t--.,.
.r; b.... /~; !
,.
.~
I
t.
,
( \
\ I :

i {
I \
\
• • ,
~ ~
,
, , Îf
I
• \,
; ! I J
,
,;
!
\
\
"
,
,

{ •,•
\
Q
1• i

• ,
\
,•
\
\(
a \, !
\
,,•
!

•
\~ ţI
• ;'
\.
"\
; '. ,
....•• ./ /
~
...... ~ ...
Ci'
"'.o.""" b
\. .... ,
._."" *". .'~
c

'+
Tovola VI, 1, 2, 3, 4 a, b, c.
l;i\" SARCOF.-\GO DT ET.-\ ROlvrANA 265·

glione alterna ti a vaghi ovali, assai allungati di colore scuro (tav. VI/4b),
e la terza formata ela anellini eli filo el'oro, ciaselno ornato ela piccola
conchiglia marina (tav. Vl/4 c).
H-MONET;~

Di una importanza tutta particolare sono le due nwnete in buono

stato eli conservazione, scoperte nel cofanetto B. Sono eluc sesterzi battuti
a Roma per Faustina Senior, dopo la sua morte (tav. V/ 4,5) esse ci per-
mettono eli elatar e la tomba e il suo corredo, dopo la morte elell'impe-
ratrice, cosi dopo I'anno 141 d.C. 24
Con queste due monete abbiamo finito di prcsentare il correelo
delia tomba eli Mangalia.
Siamo di fronte ad una scoperta di eccezionale importanza, che
getta una luce nuova su certi aspetti storico-r eligiosi di riti funebri
ignoti. Per la prima volta, in una tomba del litorale rumeno del Mar
Nero, appaiono elementi vegetali cosi ben conservati. Sara importante
sapere se le foglie, i fiori, i rametti, il legno delle cassette e delia bara
sono stati importa li o appartengono alia flora locale; e, in taI caso. S2
si tratti di specie vegetali tuttora esistenti o scomparse ela lunga tempo .
Ecca la risposta che aspettiamo dagli specialisti di paleobotanica; men-
tre le an ali si antropologiche, lithologiche e chimiche ci permetteranno
di ottenere tutti quei dati necessari per una conoscenza esauriente di
un carredo cosi complesso .
La necr opoli tu mulare a nord dell'antica citta di Callatis non e
mai stata scavata in maniera sistematica. Dalle scoperte occasionali pro-
vocate dall'edilizia moderna abbiamo potuto constatare che questa zona,
giil territorio rurale di una delle piu importanti citta gr eco-r omane dei
litorale pontieo, e ricea in stanziamenti e in necropoli. Queste ultime,
non ancora delimi,t aae topograficamente, comprendono un lunga periado
di tempo, che va dagli inizi dell'eta ellenistica alia meta del III secola
dell' epoca imperiale romana, quando i tragici avven'imenti delle disas-
urose 'invasioni carpo-gotiche causarono la distruzione delia citta. La sua
ricostruzione compiutasi, con enormi sacrifici materiali, ha natural~
mente provocato mutamenti sostanziali in diversi domini della vita cor-
rente. La necropoli settentrionale vien e abbandana.ta, mentre entral in usa
per i seppel'imenti a inumazione una zona nuova, a sud-ovest dell'attuale·
cittă eli JYlangalia, ove scavi recenti hanno messo in luce centinaia di
tombe databili t r a il III e il VI sec. d.C.
La tomba da noi presentatJa fa parte dunque delle poche tombe
note di epoca romana, nell'ambito della necropoli a nord di Callatis. La
sua dataz'ione versa la metâ del II sec. ci conferma nacora una volta il
reale benessere economica e culturale della cittiL
Ma oltre questo aspetto, in certo quaL moda gia noto, la tomba di
Mangalia, con la sua eomposizione varia ta e complessa, permette tutta.
una serie di ricerche a studiosi di discipline ben diver se dalla nostra.

2' Faustina r, BMC, IV , p. 231, nr. 1426, Roma, em. II, ano 141 e.n. e pOi dopo.
Faustina 1, BMC. IV, p. 243, nr. 1519-V, Roma, em. III. ano 147.
 C. SCORPAN

sApATURILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA

1969, 1970, 1971

In tre Rasova şi Dunăreni (fost Mîrleanu), pe un deal înalt de pe

malul d r e pt al Dunării, se află pun ct ul numit Musait (ceea ce înseamnă
loc bun de aşezaTe, loc bun ele cetate)! unde se mai vedeau pe vremuri
te meli ile unor ziduri şi d e unde în t împlarea a scos la 11lmină cîteva in-
sc ripţii.
Deschiderea şantierului arheologic a fost determinată de următoa­
r ele cîteva cauze. Prima din tre ele a rezultat din identificarea, în urma
interpretării izvoarelor literare şi a d ocumentelor epigrafice descoperite,
a cetăţii' de la Musait cu antica Sacidava. O altă cauză consta în nece-
sitatea cercetării şi c unoa şter ii limesului dunărean în zona dobrogeană
(limes a că rU'i î ns e mnă t ate nu este cazul să o subliniem aici si care ra-
mîne încă insuficient investigat). In sfîrşit, existenţa la ]\II us~ it a unor
cond i ţii favorabile pentr u o sistematică cercetare arheologică şi anume
faptu l că, Spre d eosebire de celelalte aşe zăr i roman e de pe limes, anti-
ch itatea romană de la Musait nu a fost deranjată după secolul al VII-lea
e.n. n"ici de vreo nouă aşezare sau necropolă ( din perioada prefeudala ,
feudală s ali mod ernă) şi nici de lucrările agricole, terenul continuînd ŞI
astăz i să fie folosit doar la păşunat. La acestea putem adăuga şi imbol-
dul dat de descoperirea în acest punct, a unor interesante monumente
epigrafice ca şi a unor materiale arheologice (e.g. amfore de tip roman
t îrziu).
NUlnele de Sacidava ne este cunoscut din izvoarele literare antice.
Astfel, în Notitia Dignitatwn, Sacidava este indicată ca localitat'1 în care
staţiona Cun-eus equitu1T?- scutarioT'lL1n - unitatea de cavalerie cea mai
sudică din provincia Scythia, situată între Cuneus equitu111 Solensitu1l.
de la Capidava - la nord, şi Cuneus equit!lJn stablesianoTtl1n de la Su-
·cidava - la sud (aceasta, fiind cea mai nordică unitate pe limes di n Mo-
~68 C. SCQRPA N

es1a Secunda) 1. În acest izvor aflăm deci şi primele indicii pentru 1')_
calizarea Sacidavei, între Capidava la nord şi Sucidava la sud:!.
La Procopi us localitatea apare sub numele de Skedeba ' .
Gr. F lor escu a încercat localizarea Sacidavei la Topal u'i, la nord
de Capidava. In general, această i poteză fi fost apoi acceptată de ma]o-
ritatea cercetătorilo r j .
în 1958 a :fost descoperită la illusait o inscr i pţie funerară, publi-
cată de N. Gostar, pe baza căreia autorul emite pen tru prima dată ,;;,n_
teza localizării S acidavei la J\I'usai t G.
Inscripţia a fost pusă in amintirea exa rchului Proclim.ts în sec.
al IV-lea e .11. de către unitatea de cavalerie din care făcea parte - un
nl[,17~eT1IS equitu1rz,. Autor ul susţine că aceasta poate fi consi derată to t-
una cu cuneus equitum, Scutnriorum', ce se afla - după Notitia Digni-
tatum - la Sacidava, adică castr ul de la j\Iusait, unde piatra funerar ă
fusese mai tîrziu refolosi.tă la refacerea zidurilor.
Cu r ezerve, ipoteza a fost apoi a cceptată de 1. Barnea g
In anul 1964 a fost descoperit la Rasova (12 km . sud de Cerna-
voda - AxiopoUs) un miliar de calcar cu O inscri pţie păstrată în intre-
.~Ime, ed itată de f\. Rădul escu V. Stîlpul miliar a fost ridi cat în vremea
împăratului Decius (data t între 249-251) ş i , ceea ce este esenţial şi rc-
velator, indică distanţa de 4000 ele paşi ele la Saciclav a (adică exact cei
6-7 km ce despar t a şc zarea antică de la Rasova de castr ul de la Mu-
sait) . Descoperirea mil iarului de la Decius cl ari fică definitiv problema
localizării Sacidavei.
In conco rdanţă cu aceas tă descoperire, A. Aricescu a ajuns la ace-
eaşi concluzie 10,
In 1958, la Musait a fost des co perită O altă inscripţie funerară în
limba latină, publi ca tă tot de N. Gostar LI Fusese l'efolcsită ca p iatră de
constru cţi e.

1 Notitia DignitaJum, Pars Orieniis, XXXIX şi XL, în ' I zvoarele istoriei Ro-
mânieI, II, 1970, p. 209-210.
:! O deosebită c o ntribuţie ele t'un oaşte r ea geografi ei Dobrogei antice, baza tă
pe o interesantă interpretare, la A. Aricescu, Quelques preci.sions sur l a car l:e ele la.
SC1.jthia Minor, în Dacia, NS, XlV, 1070, p. 297 ş i urm.
~ De aedi.fi.ciis, IV, 11, 20. Izvoarele istm'iei României. II , 1070, p. 472-473.
: E .g. in Da.cia, NS, 1,_1957, p. 237.
CI H. Vulpe, Din istol'1a Dob1"Ogei, II, Duc. 1968, p. 274 şi harta .
G N . Gostar, in Studii clasice, V , H163, p. 306. Noi am folosit Monume nte
epigl'aj ice ineel'ţie dţn lapidarÎul .Muz ~1fllLi 1'epi onal ele arheologie Dobrogea, în Noi
monumente eptgl'a/1ce dm Scy/Jua M uwr, Constant.a, 1964, p. 87-9 1. Aici se spune ·
c ă descopel'irea a Jost făcută în castrul de la Mîrlean u (azi Dunăreni). Întrucît
exact la ma rginea sa tului Mirleanu a fost desc op e rită o alt ă aşezare romană , tre-
lmie să preci zăm că ins c rip ţ iile i n cau ză au fost găs ite de fupt i n castrul de la
Musait ce se află pe Dunăre, la mi jlocul distanţei dintre Mîrleanu şi Hasova, p unct
Le se află însă pe t eritoriul agricol a l satului Mîdeanu (Du n<'ireni).
7 Î n stadiu l a ctual al documentăl"ii, ni se pare ma i plauzibilă În t regirea
propusă ele A. Aricescu, ap. cit., p. 298 : .. qui milit(auit) Sac(ielal.lae).
oS Din istoria Dobrogei, It , 1968, p . 373.
!J A. Hădulescu, Un miliar ele la Dedus la Rasova, in Revista. Muzeelor, 1969,.
nI'. 4, p . 349 şi uLm.
10 A. Aricescu, op. cit.
S.\pATUR ILE ARHEOLOGICE DE LA SAC!DAVA 269

Fig. 1. Dealul Musait.

Inscripţia a fost pusă la mormîntul lui Valerius Ono?sinw, fost cen-

turio in legio II HeTculia şi dat2ază din sec. IV e.n. Descoperirea de la
Musait (Sacidava, n.n.) dovedeş te că în acest castru staţiona în veacul al
IV-lea o subunitate a legiunii a II-a IJeTculia.
Acestea erau informaţiil e şi interpretările de care dispuneam la în-
ceputul săpătur'ilor.
Vrem să su blin iem de la început caracterul preliminar al raportului
ce urmează, întrucît să păturile sînt la ~nceput şi aşa cum e şi fi resc, multe
probleme , unele de un 'd eosebit interes, vo r fi r ezolvate abia in viitor.
Datele folos ite În prezenta lucrare le-am obţinu t în campaniile di n
1969, 1970, 1971 ".
In momentul începerii cercetărilor, la supraf a ţa terenul ui, în afara
fragmentelor ceramice şi a pietre lor n u m eroase. nu se vedea n ici o u rmă
de cetate.
Teritoriul Sacid avei se înscrie în t r-u n dr eptunghi alungit, de aprox.
20 .000 m', ce co bo ară într-o pantă rapidă spre Dunăre . (fig. 2).
Primele secţiu ni au fost trasate perpendicular pe laturile de vest.
sud ş i est al e cetăţi i (transversal pe incintă) - S e cţ iu nîk I , II , III , IV.
V, VI, VII L, VIII-IX.
După ridicarea topog rafi că şi împăr ţ irea întregii suprafeţe a ce-
tăţii în carouri cu laturil e de 20 m ., am t r ecut l a s ă păturil e pe suprafeţe
mai mari, desigu r cu pă strarea unor profile - marto ri (în ultimă in-
s tan ţă laturile carourilor' - vezi fig. 2 ş i 4.

l!N. Costar, op . cit., p. 84-86. sau Studii clasice, V, 1963.

12Din colecti vu l de cer cetare au făcut parte C. Scorpan, C. C ir jan, C. S tav ru.
Z. Covacef, Gh. Papt:;:;.
c7Q C. SCQRPAN

,+C tJ +0" -c-, '"

SACIDAVA

+r:~ * [~
~
!=~~~r~~
':""0'

SEC.lI- 11!

+" +')1 'r u ~ SEC. IV-VI

~ SEC. VI-VI!
~Ci' +0) "?-- 17
•
~
s N <SM

~" ~"6' +p, "".'6' -OF6'

Fig. 2.
SApĂT U RILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA 27I

SECŢIUNEA 1.

Are o lungim e de 38 m şi o lăţime de 2 m. Pe toată lungimea sa a

fost împărţită, din 2 în 2 m, în 19 carouri (pe care le vom nota aici cu CT.).
După îndepărtarea stratul ui vegetal, am dat de un strat ale căruL
compoziţie şi grosime variază pe zone. Astfel, în porţiunea mai înaltă
a terenului, (cr. 1-11), a apărut un foarte gros strat de dăTîmătură, cu
numeroase pietre - unele de mari dimensiuni - ţigle şi cărămizi,
amestecate cu un pămînt cenuşiu. Începînd cu cr. 11, stratul acesta se
îngustează, în acelaşi timp cu micşorarea cantitativă a pietrelor (fig. ~
şi 6).
Primul nivel întîlnit (notat aici cu NIl) este un nivel sporadic,
mult mai puţin f erm decît celelalte. Nu este continuu, fiind surprins
în cr. 12-15 (S I) constituit de o bună bătătură de pămînt cenuşiu-găl­
bui, luînd aspectul unei pod ele mai ales în cr. 12-13, unde bătătura
NI l este î nconjur,ată de un şir de pietre mari ce par a se înscrie, în
plan, într-un relativ semicerc. Acest fapt ar putea avea o anume semni-
f i caţie dacă luăm în considerare complexe asemănătoare, aparţinînd a-
celuiaşi ultim nivel sporadic, descoperite Ia Ristria 13, Tropaeum, Sa--
cidava.
NIl a fost descoperit şi în cr. 8-9, dar avînd acolo un caracter
special, vom reveni pe larg mai jos, cu ocazia prezentării sectorului res-
pectiv ..
Primul nivel consistent şi continuu (N I), apare pe toată lungimea
Secţiunii r, (la fel ca şi în celelalte secţiuni) . El are aspectul unei bătă­
turi dure de pămînt cenuşiu-gălbui, sub care se află un noU! strat de dă­
rîmătu ri. Adîncimea la care apare variază jntre 1 m şi 25 cm, determi-
nată de grosimea stratului de dărîmături, fo arte gros în zona incintei.
săpăturii, s-au conturat pe lungimea secţiunii patru sec-
In timpul
toare distincte, după cum urmează: primul sector, Între cr. 18-15, al
doilea, între cr. 15-9, al treilea, între Cr. 9-7 şi ultimul, între cr. 7-l.
împărţirea aceasta nu este convenţională, Ci reală, determinată în anti-
chitate de panta accentuată a dealului de la Sacidava, ce a impus orga-
nizarea şi amenajarea unor terase.
In primul sector, cr. 18-15, N r (a nu se confunda aici cu N r 1)
apare imediat sub stratul vegetal, neavînd consistenţa W1ei podele ci mai
mult a unui nivel de călcare. Sub N I, apare un gros strab de pămînt ce-
nuşiu prăfos-afînat amestecat în proporţie egală cu cenuşă (grosime între "
25 cm - 45 cm). In el se aflau suficiente fragment e ceramice şi mu1t
moti puţine pietre şi fragmente de ţigle (fig. 5).
Sub stratul de cenuşă, la 75 cm (cr. 16) sau - 50 cm (cr. 18-19)
a apărut un nivel de bună factură - N II. El este indicat de termina-
rea stratului de cenuşă, de tăria. şi soliditatea nivelului, de Ipigmenţi

13 În sectorul "Domus" (Materiale, V, 1959, p. 289, fig. 1 şi Materiale, VII ,

1961, p. 239-240, fig. 12) şi în sectorul central (Al. Suceveanu şi C. bcorpan, .)tra-
t igrajia Histriei romane tîTzii în lumina săpăturilor din 1969 şi 1970 "în sectorul
central, în Ponfica, IV).
2 iZ C. SCQRPAN

c,.

Fig. 3.

roşii şi negri, bucăţi de chirpic J I că;rbun'i mari de lemn J ceramică şi ţigle

la ori zontală.
Sub N II, o gro.asă depunere (25-50 em) zaee pe un rrivel bun,
ferm (N III), ce are chiar consistenţa unei pode!e de lut pe o porţiune
mai restrînsă (er. 19).
SÂPĂTURILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA 273

U rm e a ză apoi cel de al patrulea n ivel (N IV), cu un gros strat de

depunere pe el, format din pămînt brun-cenuş i u, afinat, poros şi g ranu-
lat, cu urme de locuire (ţigle , ceramică, pietre etc.). În capătul de nord,
depunerea este formată din pămint galben-cenuşiu, a c ărui interpretare
a greu de făcut în prezent. D e asemenea, !În el'. 15, la baza stratului se
află o lentilă groasă de lut galben-cenuşiu, care, după cons i ste nţă şi
com p oziţ i e ce r amică ar putea fi legată de N IV din er. 10-11 (vom
relua mat jos).
in gener e, deocamdată, ni se pare că acest strat (IV) ar repr ezenta
un strat de umplutură şi de nivelare cel puţin pe anumite zone. N IV
se opreşte la zidul din pietre şi cărămizi din CI'. 15, dedesubtul căruia
nu am săpat.
Sub nivelul 1 V, a apărut în cursul săpături lor - un complex de
locuire deosebit de interesant. Adîncindu-ne, am inţeles că ne aflăm în
faţa unei locui nţe parţi al săpată în stratul de lut galben. Dezvelind la
"şpaclu " , am descoperit încă două nivele în interiorul acestei "locuinţe­
bordei". Sub N IV, a urmat un strat nu prea gros (20 em) ele depuneri
arheologice de la o locuinţă. Nivelul V delimitează stratul de mai sus
de ultimul strat forma t din p ămînt galben-murdar, ce conţin ca mai cu
sea mă ceramică şi extrem de puţine fragmente de ţigle, cărămizi sau
pietre mici (fig. 5). Ultimul nivel (N VI), adică funelul locuinţei-bordei,
este constitu it din podea de' lut, foarte dură. P e marginile ele nord şi de
sud ale locuinţei s -au descoperit trei gropi ci rculare, de pari . Dedesub-
tu llocuinţei - bordei a apărut pămîntul steril (viu).
in sectmul carouri lor 15-10, primul strat este un strat de dărî­
mătură, cu multe pietre, unele foarte mari şi foarte rare cărămizi. Gro-
s imea sa variază, în raport cu panta, ele la 1 m (cr. 10) la 25 cm (cr. 15).
In cl'. 12-13 '3 fost surprins şi N I l , sub forma unei podele de lut ,n-
conjurată de pietre mari pe un perimetru circular. In directă relaţie
de contemporaneitate cu N 1, în cr. 9 a fost descoperit un zid del pietre
legate cu pămînt, cu feţele neregulate, lat de 72-75 cm, care porneşte
perpendicular din pertele de est al secţiunii 1, însă nu atinge peretele
opus al secţiun ii. (fig. 6).
N II , nivel fo arte bun, de lut galben dur, urmează un plan orizon-
tal, la aproximativ 20 cm - 75 cm sub N 1.
Sub N II apare un gros stra t de lut galben curat, steril în orice
urme arheologice (între 20 cm - 65 cm) , sub care se află un masiv strat
de arsură r oşie am estec ată cu o cantitate impres i on antă de ţ ig l e şi cără ­
mizi, rare pietre, un bogat material ceramic, iar la baza str,a tului, în
genere elirect pe nivel (N III) se aflau cîteva bîrne de lemn carboni-
zate şi un strat ele cenuşă şi cărbune (arsură n eagră).
In arsma de pe podea s-au mai descoperit şi numeroase greutăţi
de lut ars, prizmatice, cu gău ri' transversale la partea su perioară, sau
rotunde cu orificii centrale. S-a mai găsit, cu lcată pe podea, j u mătatea
superioară a unei rîşniţe de calcar.
Arsura şi cenuş a zac pe o podea fermă de lut gal'JcJ:, bine bătă­
torit ă , avînd în să uşoare d e nivelări .şi mici gropi provocate de prăbu şi-

10 - c . (a
274 C. SCORPAN

Fig. 4. Săpături în colţul de sud-vest al cetăţii

.lfGEHPA [mi N/
Fig. 5.

LE5ENtM
_ NI _N/I _
_ ",12 _ Nil tBN,w ~ Nlriyu.l

Fig. 6.
SÂPĂTURILE AR HEOLOGIC E DE LA S.4.ClDAVA 275

rea pie trelor din ziduri şi a bîrnelor loc u inţei. Interesant faptul că alTI
descoper it, împlînta te solid în podeaua locuinţei de pe acest nivel, do uă
baze rotunde de marmură (cu diametrul de 30 cm), foar te probabil baze
de susţinere pentru coloanele sau stîlpii in ter'iori ai locuinţ ei.
Lo cuinţ a de mai sus (de pe N III) ocu pă o te ra să o ri zontală, cu-
prinsă in secţiunea noastră în tre cr. 9-15 ş i delimita tă la cele două
extrem i tăţi l cea de nord şi cea de sud prin cite un zid. Zidul de la sud,
l

păstr at încă pe o î nălţime de 35-40 cm, este construit mai atent, din
p ietre oarecum bine tăiate, legate cu lut gălbui, cu feţele regula te; are
o lăţime de 70 em. După adîncimea s a, el aparţine cu certitudine nive-
lului III. l I. fost demantclat oda tă c u n ivelarea de lut care ", dus la con-
sh'uirea lui N II, nivel (II) care trece exact pe fa ţa supe r io ară a zidu-
lui demantelat doar cu 1-2 cm de lut galben, de o duritate exce pţio­
nală (presare expl i cab ilă după descope r'i rca zidului dc dedesubt). Zidul
de pe latura d e nord a locuinţei d e pe N III are un alt caracter. Este
neregulat construit, din pietre, dar mai ales din mul tă cărăm idă aşezată
oarecu m neglijent, dînd impresia de fu ndaţie , mai ales în partea sa in-
fer ioară. Nu şt im în că pînă la ce adînc ime ajunge , dar pare foarte po-
sibil ca acest zid să co nstituie nu nu mai marg~inea lo c uinţei N III , dar
şi limita terasei' din CI'. 14-10 faţă de terasa din CI'. 15- 19. Zidul a
fost şi el demantelat la partea lui su p erioară, datorită ulterioarei inter-
venţ ii de nivelare 'Şi construire a Il'ivelului urm ă tor (N II).
Lăsînd intactă. podeaua locuinţei cu baze de marmură de pe N III,
ne-am adincit numai îtl por ţiunea d e sud (cr. 10-11), Sub N III, a
apărut un strat brun-gălbui,. cu granulaţie f ină, g rosimea v ariind între
30-45 cm, care zace pe N IV. In el'. 10, de la n ivelul IV (VII), porneşV2
În pămîntul viu (steril) O groapă cu margini neregulate, cu adî ncimi în-
tre 5-60 cm.
in sectorul urmă tor, el'. 8-9, situaţia este oarecum deosebi tă . Sec-
to rul este delimita t de zidul d e i ncintă la sud şi de cidu! îngus t de pia-
tră şi pămînt de pe N 1 la nord, iar pentru nivelele inferioare de zidul
de piat ră al locu inţei in cendiate de pe N 1[1 (fig. 6).
Sub pilmintu1 vegetal apare un strat gros de dărîmătură , cu pietre
mari şi multe, ce zace pe un nivel de lu t galben, tare, (N Il) relativ la
orizontală. Se pare că la momen tul vieţuirii pe acest nivel blll1 de lu t,
zidul de incintă (măcar parţial) ca ş i zidul de piatră şi pămînt din cr. 9,
funcţiona u în că . Sub N Il, se afl ă un strat de lut cu puţine pietr e şi cu
ceramică, de grosime variabil il (intre 10-30 cm), urmînd apoi un alt
n'i vel de lut dur, dar în pan tă (N 12 ), Aşa cum se vede CLt daritate în
profil (fig. 6, 13), zidul d e pia tră şi pilmînt a fost construit la momen-
tul N 1, adîncindu-se uşor în stratul precedent. Zidul delimi ta deci o
mică locuinţă cu podea de lut, ce a funcţionat în d ou ă etape (N I, şi
NI,), cu nivelări şi lutuieli succesive, elemente ee nu există în afara
zidul ui (spre nord , în el'. 10-11). Lîngă zidul de incintă, cele dou ă ni-
vele, sînt marcate de cîte un strat subţire de cenuşă ! şi că rbune.
Sub aceste două prime nivele, urmează un strat, de aprox. 45 cm,
galben cenuş iu-murdar, ce za ce p e un nivel de călc are (N 1), fără a
avea consistenţa unei pod ele. Urmează un gros strat afînat, poros-gra-
276 C. SCORPAN

nulos, negru- cenuşiu, cu pietre, ţigle, ceramică (75-85 cm). Ded esubtul
acestuia a apărut un 'bun şi ferm nivel, de tăria unei podele, la orizon-
tală, care trecea exact cu 2 cm deasupra zidului locuinţei mari de pe
N III. Deci, apare clar că acest nivel, ce trece peste zidul locuinţei in-
c en.diate şi continuă pe lutul galben de peste locuinţă, repr ezintă nive-
lul II. De aici vom pleca în interpretarea celorlalte nivele superioare
din acest sector.
Dedesubtul acestui N II se află un strat brun-cafeniu, pămînt moa-
le .şi afînat, dar cu extrem de puţine .şi mici fragmente ceramice, necon-
cludente (30 cm grosime) . Urmează pămîntul galben steril (viu), în care
s-a adîncit zidul locuinţei incendiate.
In zona de sud a secţiunii 1 (el'. 1-6), în afara incintei, am ajuns
n umai la N I.
Să vedem în continuare care este conţinutul în materiale arheolo-
gice (ceramică, monede) ale straturilor, pentru a încerca stabilirea Cro-
nologiei nivelelor descoperite, a corelaţi ei dintre ele şi a concruziilor g~­
nerale stratigrafico-cronologice ce se desprind din această analiză.
in primele tre·i nivele (I-IlI) , inclusiv NIl şi 1 2, a fost desco-
perită o numeroasă cera mică, în stare fragmentară: are un caracter
unitar, aparţinînd în toalitate epocii romane tîrzii: amforele tipice cu
gît relativ cilindric sau în formă de pîlnie, cu pîntecul proeminent şi
ornamentat cu striuri adînci, ascuţite şi paralele, vălurite sau orizontale
(predomină cele cu striuri dese, vălurite), amfore din pastă gălbuie-bej,
pastă z a h aroasă , cu gît scurt şi pîntec bombat, ornamentat cu dungi în
relieI distanţate ("coaste"), uneori cu inscripţii cu vopsea roşie; cera-
mică "de bucătărie", bej-albicioasă cu urme puternice de arsură (îne-
grite), ceramică gălbuie curată ( ra ră), ceramică cenuşie, cerami că roşie
t îrzie, fragmente cu canelurl, amforete cu pîntec prelung, cu cancluri,
acoperite la suprafaţă cu o vopsea albă groasă (crustă) pe pasta cără­
mizie. Ceea ce caracterizează aceste straturi este proporţia covîrşito are
.ci amforelor cu striuri vălurite şi paralele, amforelor cu coaste şi am-
foretelor cu vopsea albă groasă. Acestea asigură datarea primelor trei
nivele în sec. VI e.n., precizare susţinută şi de o monedă Iustiniaru des-
<:operită pe nivelul III (locuinţa incendia t ă), ca şi de descoperirile mo-
netare din S II (cum vom vedea mai jos).
De la N III în jos, situaţia devine variabilă de la un sector la altul.
In sectorul el'. 16-19, N IV conţine acelea şi categorii ceramice ca
N III, însă' lipseşte ceramica (amforele) cu striuri paralele vălurite. Pre-
dom ină amforetele cu vopsea albă (crustă) şi amforele bej cu coaste.
In N V şi VI (locuinţa-bordei din cr. 16-18), fragmentele cu striuri
orizontale şi cu coaste devin extrem de rare. Predomină în schimb c€'-
l'amica bej-gălbuie, curată sau înnegl'ită puternic de fum, ceramica ce-
nuş ie, ceramiea că rămizie şi eera mica roşie (mai ales platouri roşii cu
impresillni). Dar, unele fragmente gălbui- albicioase cu urme late dEl vop-
sea şocolatie . Diferenţele sînt perfect sesizabile între ceramica din N I,
II, III şi cea din locllinţa -b ordei (N V, VI).
SÂPĂTURILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA 277

tn cr. 10-14, sub N III (locuInţa mare incendiată), mai există ,

aşa cum am văzut, numai un singur nivel (N IV-VII). Compoziţia sa
~e ram ică este net -d eosebită de N III, dar şi de N V-VI din locuinţa­
bordeL Ceramica cu striuri şi coaste ca. şi am fa retele cu vopsea albă au
dispărut total. Predomină ceramica din pastă bej-gălbuie, uneori roză,
eera mica cenuşie şi de bucătărie, a apărut ceramică roşie romană de
bună calitate (dar nu de import) - însă în cantitate redusă. Cîteva frag-
mente de amfore timpurii completează tabloul şi ne determină la o da-
tare a nivelului IV (VII) -din acest sector, la sfîrşitul sec. III ş i (poate
mai probabil) la începutul sec. IV e.n.
Interesant este faptul că N IV (VII) din cl'. 10-11 corespunde Cll
nivelul (galben-murdar) din cr. 15-16, de dedesubtul N IV de aici', ni-
vel in care s-a săpat (dar şi în pămîntul viu) locuinţa-bord ei (în N V-
VI). (De urmărit legenda nivelelor în fig. 5 şi 6).
Pentru completarea tabloului stratigrafic-cronologic din S 1, ne-au
venit în ajutor şi cîteva monede (tabelul monedelor şi al cond iţiilor de
descoperire a lor, la sfirşitul articolului.
Pe N II - monede de la Iustin 1 - Sofia (573/75) pînă la iVlau-
riciu Tiberiu (anii 599-600) ! I
Cel de al II-lea nivel al Sacidavei, ce reprezintă perioada de viaţă
de după distrugerea suferi tă la sfirşitul domniei lui Iustinian, refacere
surprinsă şi la zidul de incintă de pe latura sudică , aparţine celei de a
doua jumătăţi a sec. VI, şi, dacă ultima monedă din punct de vedere
cronologic - cea de la Mauriciu Tiberiu (599-600) - merită a fi luată
în consideraţie, atunci sfî rşitul violent al nivelului N II trebuie rapor-
tat la tulburările din jurul anilor 602-603 şi nu la evenimentele din
586-587.
Drept urmare, N 1, ultima perioadă generală de viaţă la Sacidava,
nu o mai putem plasa după 587, ci după 602-60 3 pînă pe la 614.
Pe N III, Cl'. 12, locuin ţa mare cu baze, in cendiată, s-a găsit o
monedă de la Iustinian (540-541), ceea ce confirmă datarea lui N III
în sec. VI e.n. Pe N VI din locuinţa- bordei (cr. 16-18), s-au aflat trei
monede, emise între 330-337, 335-341 , şi 365-375 e .n. , ceea ce ar per-
mite datarea acestui nivel (VI) spre sf irşitul sec. IV e.n. In or ice caz,
locuinţa-bordei s-a construit într-un moment ulterior nivelului cu de-
punere df1 lut galben (pragul) din cr. 15 - co respun zăto l" cu N IV (VII)
din cr. 10-11 (fapt confirmat şi de ceramică). Urmează deci că N V din
locuinţa-bordei se plasează la începutul sec. V e .n ., iar N IV (CI'. 16-18)
aparţine celei de a doua jumătăţ-i a sec. V e .n., avind in vedere că dea-
supra lui se află N III, de la începutul ş i mijlocul sec. VI e.l1.
Pe lî ngă m onede, de o certă valoare pentru determ inările strati-
grafico-cronologice, sînt şi opaiţele descoperite în condiţii clara, în sec-
ţiunea I.
- Pe nivelul III (locuinţa mare)· din cr. 11, s-a aflat un opa iţ bine
păstrat, aparţinînd unui tip caracteristic, perfect databit în sec. VI e.l1 .

1'0 eL H. Menzel, Antike Lampen i:tn romisch german;:schen Zent/'al-Mtts€um

.:u Maillz, Mainz, 1954, p. 99, nr. 640; C. Iconomu, Opaiţe gr€co-romane, Consta nţ a,
1967, p. 28-30.
~78 C. SCORPAN

- In el'. 18, pe cel de al IV-lea nivel (zona locuinţei-bordei), s-a

descoperit un op aiţ databil în sec. V e.n. tS
- In el'. 10, p e n ivelul IV (VII) (datat la sfîrşitul sec. III şi înce-
putul sec. IV e.n.) s-a descoperit un opaiţ deosebit de interesant. El este
lucrat la roată din pastă cenuşie, are un recipient încăpător bitronco-
nie, cu discul simplu, profil at, cu to m-ta şi C'iocul rupte. Suprafaţa op'a i-
ţului a fost acoperită cu smalţ verde foarte bine păstrat (smalţul s-a
prelins şi în interiorul recipientului prin orificiul de alilnentare). Ca
formă poate fi datat în sec. III-IV c.n Hi
- Din categoria opaiţelor, cea mai interesantă descoperire o con-
st ituie un opaiţ de un t ip nou, necunoscut pînă în prezent 17.
In concluzie, în stadiul actual al săpăturilor, situaţia stratigrafică
in SIni se pare următoarea:
Cea mai veche locui re surprinsă este reprezentată de N IV (VII)
din cr. 10-ll, corespunzind cu stratul galben din CI'. 15, databil la sfîr-
şltul sec. III şi 5nceputul sec. IV e.n. D upă aceasta urmează N VI şi
N V din cr. 16-18 (locuinţa-bord ei), data bile la sfîrşitul sec. IV şi prima
jumătate a sec. V c.n., apoi N IV din el'. 16-18, databil în sec. V (even-
tual a doua jumătate), după care urmează nivelele din sec. VI-VII =
= N III, N I~ şi N I, continue pe toată lungimea secţiunii. Deosebită
este situaţia în sectorul cr. 8-9, lîngă zidul de incintă, unde cel mai
vechi nivel, pe pămînt viu , apar ţine sec. VI, co r espunzător şi contem-
poran cu z'i dul de piatră şi cu locu i nţa mare incendiată de ~a nord
(N III = sec. VI).
Pe lîngă cele trei nivele de locuire ale secolului VI e.n. apar aici
încă două nivele (N I 2 şi NIl), nivele bune de lut galben cu, straturi
subţiri de cenuşă şi cărbune. Aceste nivele ferme de locuinţă, Ia fel cu
N I l surprins sporadic în restul secţiunii reprezintă desigur ultimele
momente din viaţa' cetăţii d e la Sacidava. Ele trebuie datate în sec. VII
e .n.
Numai două nivele (N III şi N II) aparţin în mod deplin secolului
al VI-lea, ia,r N l' se datează la sfîrşitul sec. VI şi începutul sec. VII.
a altă concluzie ce se impune, avîndu-şi î nsemnătatea ei în ceea
ce pr'iveşte aria de extinder e ş i urbanistica cetăţii în diferite perioade 7

este că nivelele anterioare secolului VI (desigur, în această zonâ ele sud)

nu sînt continue şi aceleaşi , ele diferind de~ la spaţiu la spaţiu; de aceea
Intilnim deasupra pămîntului ne umblat (viu), sau nivel din sec. VI e.n.,
sau de la începutul sec. IV, sau de la sfîrşitul sec. IV.

15 Acest tip începe evoluţia în sec. IV, dar circulă mai ales în sec. V sau,
\"ariante, în sec. VI. H. Menzel, op, cit., p. 90~91; D. I\"ănyi, Die pan1lOnischen
Lampen, .în Diss. P ann ., serie 2, nr. 2, 1935, p. 15; C. Iconomu, op. cit., p. 2G ~ 27.
Hi De notat că a fost lucrat la roată şi are pe marginea bord urei o muchie
in relief ce formează cu bordura un mic canal. E un tip deosebit ce poate fi cu
greu .încadrat în tiparele tipologice cunoscute. Unele asemănărÎ la C. Bălută, in
Apulum, V, 1964, pl. VI/9, 11, 14. .
17 Vezi şi C. Scorpan, Tipuri necunoscute de opaiţe Tomane şi problema W70 r
transmiteri în epoca feudal-timpurie, în Pontica, VI, p. 209.
5-ĂpATUR ILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDA\'A 279

SECŢI liNEA II .

Secţiunea a ll-a, lungă de 36 m şi Ia tă de 2 m, porn eşte in unghi

drept din capă tul de nord al secţiunii 1, pe rpendiculară pe latura de
vest a cetăţii. Secţiun e a a fost ,mpărţită în car ouri (18 cr.).
In S II, nu am mai surprins NIl şi N 1 2. Primul nivel ce apare
este N r, propri u-zis, pe toată lungim ea secţ iunii.
Două o bservaţi i se impun de la început. P rimele nivele (deci ulti-
mele din punct de vedere cr onilogic) sîn t r elativ la orizontală, conti-
nue, fă ră a fi prea groase ş i cu dărîm ătu ră de pietre în cantitate ceva
n1ai redusă comparativ cu S 1. Dacă pe lungin1ea secţiunii, straturile se
aştcrn oarecum pe orizontală, în schimb panta ce coboară de ]a sud la
nord se face remarcaiă în difer enţele de adîn cime şi de grosime a stra-
LL1rilor de la un mal la altul, adică de la profilul S II - su d' (mai inalt,
cu straturi mai groase), la cel de nord (cu stra turi ce se în gustează î n
mod vizibil), avînd o diferenţă totală de aprox. 40-50 cm. (fig. 7 şi 8).
N II, apare la o adîncime de 35-70 cm, avind în generlal aspectul
unui nivel de călcare, în unele l ocuri de con sistenţa unei podele de lut
dur (el'. 7-8 şi 13- 15) (fig. 7). Odată cu adîncirea şi spargerea lui N II,
imediat s ub el, am descoperit gura unui mare chiup (cr. 8) ras de N II
şi un zid absidal, de asemenea răzuit şi a coperi t de N II (cr. 11-12).
(fig. 7 şi 14).
Cel de al treilea nivel, este constitui t de o podea de lut galben
dur, mai consis tentă în CI'. 1-9 şi 13-15 ale secţiunii II . In Cr. 4-8 ,
un n u măr de pietre mari , ca şi gîtul unei, amfore, zac pe nivelul de lut
galben - )Ţ III. In cr. 9-10, podeaua de lut este acoperită cu un sub-
ţi re strat de arsură roşie.
Aparţinînd lui N III, în cr. 11-12 a apărut un z id din pietre le-
gate cu pămîn t, lung de ;aprox. 3 m şi lat de 30-40 cm, de formă: circu-
lară (absidal), avînd orientarea probabilă spre est. Zidul a fost construit
pe N III, funcţionînd în ace astă etapă, d emantelat ş i răz ui t apoi de
N II (fig. 7 ş i 14). In CI'. 13-16, N III este ş i mai clar reprezentat. Pe
nivelul-podea de lut galben tare, cu alveolă ri ş i ne r egularităţi datorate
prăbuşirii unor pietre mari, se aştern e un strat gros de arsură roşie, cu
d rb une şi cenuşă, la bază, de grosimi variabile. (între 10-32 cm), :peste
care a urmat o nivelare groasă de 'lut galben, constituind nivelul ur-
mător - N II. Dovezi ale unor refaceri post N III, sîn t unele lentile
de mortar şi var, afla te deasupra arsurii, în CI'. 13 şi 15 (fig. 7).
Faptul că nu am mai săpat dedesub tul zidului din pietre şi pă­
mînt (absidal, pe N III), a creat două zone în secţiune a 1, pe care ie
prezentăm separat, conexiunile r ezult înd din concluziile acestui capitol.
Zona el'. 9-10. Săpînd in adîndme, am constatat că N III este
constituit de o podea (nu prea groasă) de lut galben dur, ce acop eră un
subţire strat de arsură roşie ce are l a bază cenuş ă şi cărbune. Urmează
apoî un nO\lJ ni veI (IV) de lut galben, ce suprapun" de asemenea arsură
roşie şi cenuşă, în strat subţir e . La capă tul de vest, aceste două nive-
lur i par a se p ierde. Ultima arsură zace pe nivelul V, pe de o perte pe
 ,~

'"
o

LEGEN/JA
_N/ ~NIY
_ NU B NV ~KIW _NlXillIIlIIlllNX
~NIU~ KW B Kf711
Fig. 7.

S II suD

!'
"'
o"

Fi/;t.8. ~
legenda:
~NI t§j NI' 12 UlTfluturi millillartor ~NVU mn NIX Sili
~N' ~NW ~ NV ~ "VI _ NVID ~ arsurJ•.
o, c e OlJ~a ,
PPOFIL DE tU{)
, (Na-IVL) ţ'lje

Fig. ~.
 Sili
IS§:lNl U 1" l2'2J N IV ~NY ~NI/II [jJ]]]]] N IX pro fLl sud
Iegenda [2;;1'-"'~'J lur1
~NII lS§:l N III § N'1l ~NIIIlI

Fig 10.
S:\PĂTURILE AHHEOLOGICE DE LA SACIDAV.'"\ 283

Fig. 11. Secţiunile C şi E. a zidul de incintă v.

FiI.!. 12. Secţlu nea C.

284 C. SCORPAN

stratul gros de lut galben di n cr. 8 şi în con tinuare, în el'. 9-10, pe un

strat d..:: ~u em, poros, negru-cafeniu cu pete roşiatice (reprezintă desi-
gur O n ivelare p î nă. la ni velul superior al galbenului). Dedesubt un alt.
::;trat cu nuanţe gălbui', probabil tot de nivelare, care zace pe un nivel
bun (N VI) - care porneşte de la baza stra tului gros de lut galben ce
apare in er . 8 şi continu ă, în uşoară pantă pînă la baza unui zid de
piatră şi pămînt, neglijent lucrat, zid care stă pe acest N VI, funcţio­
nînd (aşa se pare, deocamdată) şi la momentele N V şi N IV, mai "I es
că imed iat după răzuirea sa, exact pe el a fost 'rid'icat zidul -absidal de
pe N III (el'. 11 , vezi fig. 7).
Zona C1'. 12-16. In această porţiune a secţ iunii II , nivelul IVeste
reprezentat de un strat de lut galben (podea) în CI'. 14-16, care, în
cI'. 14, zace pe un strat de mortar compact.
Pode-aua de lut galben a fost surprinsă şi în cr. 12 (ca o lentilă),
iar în er. 13 podeaua (N IV) este marcată precis de un pavaj din dal e
mari de piatră, acoperite şi ele la un moment dat cu un subţir e strat
de lut galben curat (fig. 7 şi 15).
Stratul de mor tar compact ce se pierde sub pavaj, strat ce mar-
chează un moment constructiv, ca şi stratul de iarsură roşie vie d'in
el'. 12 (sub lentita de lut) stau pe nivelul al V-lea.
Urm ează apoi un strat de depunere (sau nivelare) şi un nou strat
de mortar compact, în cl'. 12-14, care se aşterne pe un nivel nou , Ni VI.
Sub un gros strat - negru-cenuşiu, apare N VII, in. pantă acc entua tă,
marcat de ţigle la orizontală, pietre, strat de fragmente ceramice, arsură
Şl, în CI'. 14 porţiunea unui pavaj (însă la orizontală) din c ărămidă. Stra-
tul precedent, negricios, cu pigmenţi roşii numeroşi, zace şi el pe un ni-
vel în !pantă (N VIII) car e lîngă zidu!' de in cintă forme ază un fel de
val (mamelon). Urmează un strat cenuş iu , al cărui nivel (N IX) îmb r acă
aceeaşi confo rm aţie (aproape paralelă) cu cel ulterior de mai sus, N IX ,
în el'. 16, lîngă zidul de incintă reprezintă primul nivel pe pămîntul
viu. Lîngă zidul de 'i ncintă, pe nivel IX, s -a depus un strat de arsură
r oşie , iar în. cr. 14, nivelul este constitui t de o podea (luluială) de lut
galben, as emănător cu nivelul ulterior (N VIII) . Ultimul ni vel (X), gal-
ben murdar, cu pete cenuşii, este surprins numai în Cr. 13-15; în cr. 16
lipseşte, fiind săpat de la -această limită în pămîntul viu.
în CI'. 14, zace la orizontală, împlîntat în N V, un mare bloc de
piatră, cu feţe tăiate regulat; pe faţa superioară are săpat un locaş'
dreptunghiular, ce pare să! Ii servit la fixarea unui pilastru sau a unui
stîlp.
în CI'. 11, de la nivelul VIII - s-a săpat o groapă fo arte adîncă.
pînă la pămîntul viu, in care s-au descoperit materiale arheologice a-
mestecate cu nisip, pămîn t şi cenuşă (fig. 8).
Între cele două profiie, de sud şi de nord, ale secţiunii II există
o mai clară conco rdanţă pentru primele trei nivele (N r, II ş i III) şi
pentru ultimele trei n ivele (N VIII , IX, X).
Şi în secţiunea II, în primele trei nivele, numeroasa. ceramică des-
co p erită, In stare fragmentară, are lin caracter unitar, reprezentind epo-
ca romană tîrzie, sec. VI e.n .
sApATURILE ARHEOLOG ICE DE LA SACID.'-\VA 285

r
I, ,

-- ,.~
•
'"

Fig. 13. S 1, cu zid din sec . VII (N 12),

Această ce rami c ă asigură datarea primelor trei nivele (N 1, II , III)

·în sec. VI e.l1. Datal'ea cerută de compoziţia ceramică este con finnată
·de descoperirea pe N II a două monede I ustin II - Sofia, una din anii
573-574 şi alta di n anii 574-575 . (vezi tabelul monedelor la sfîrş itul
luc rării).
Ceramica din nivelele IV-VII este as e mănăt o ar e , în genere , cu
·cea pe a ce l e a şi n ivele în S 1.
d e scoperi tă
 C. SCORPAN

F ig:. 14. S II. Zidul absidal din sec. VI (N rIT).

SApATU R1L E ARHEOLOGrCE DE LA SACIDAVA ~87

Fig. 15. S II. Urme de pavaj din sec. V (N IV).

288 C. SCORPAN

Un tip aparte de am [oră romană tîrzie am descoperit pe N IV

în cr. 6, întreagă, spartă de presiunea pămîntului (fig. 36,4). Amfora
(inv. nr. 19598), are înălţimea de 0,90 şi diametrul maxim de 0,60. De
mari dimensiuni, are un git cilindril: şi nu prea înal t în comparaţie cu
pîntecul voluminos şi bombat, terminat cu un fund rotund. Pe umăr şi
lîngă fund are două zone, relativ egale .şi simetrice, ornamentate 'CU
adînci şi largi caneluri. Toartele, groase şi puternice, sînt decora te pe
mijlocul lor, de dungi paralele în relief, pronunţate, longitudinale, în-
cadrate într-un oval ca o ştampilă. Pereţii sînt groşi, din pastă brun-
roşiatică, cu zone de ardere secundară.
Nivelele III, IV şi V din secţiunea II nu ne-au oferit monede. Vom
încerca datarea lor pe bază de ceramică şi prin încadrarea lor între stra-
turile cu monede sau prin compararea cu secţiunea 1. Astfel, N III se
datează cu certitudine in sec. VI - prima jumătate - atît prin com-
poziţia ceramică cît şi prin faptul că este nivelul imediat anterior lui
N II (datat şi prin monede Iustin II - Sofia). De asemenea, N III din
'secţiunea II este analog cu N III din secţiunea I, datat acolo şi cu mo-
nedă Iustinian.
N IV şi V (în S II) nu au m onede. Abia N VI conţinea (descope-
rită în condiţii stratigrafice sigure) o monedă - pe nivel - din vre-
mea lui Constantius, emisă la Sirmium între anii 351-354.
N VII ne-a oferit, în condi ţii sigure, două monede, una de îa Con-
'stantin cel Mare (anii 307-324) şi una de la Constantius Il.
Aşa dar, completînd datele oferite de schimbările petrecute în
·conţinutul ceramic al straturilor, monedele ne ajută să datăm nivelul
VI în a doua jumătate a sec. IV e.n., iar nivelul VII în prima jumătate
- spre mijlocul sec. IV.
Rezultă deci, fapt deosebit de important pentru stratigrafia cetă­
ţilor de pe limes, că nivelele IV, şi V se află din punct de' vedere crono-
logic înt re inceputul sec. VI e.n. şi cea de a doua jumătate a sec. IV
e.n., adică N IV şi V aparţin secolului V, trecînd foarte probabil limi-
tele fixe ale secolului, N V la sfîrşitu l sec. IV şi prima jumătate a
sec. V e.n., iar N IV în a doua jumătate a sec. V e.n. şi poate la înce-
putul sec. VI e.n., nuanţe pe car e deo ca mdată nu le putem preciza.
Odată cu ultimele nivele, (N VIII, IX, X) situaţia se clarifică. A-
ceste nivele conţin ceramică romană de calitate superioară, ceramică
cenuşie, opaiţe, toate caracteristice epocii r omane, sec. I-III e.n. Mo-
nedele confirmă cele de mai sus, oferindu-ne indicii pentru o incadrare
·cronologică mai prec isă. Pe N VIII se aflau, în s i tuaţie stratigrafică cla-
ră, o mon edă (antoninian) din anii 250-294, o mon edă de la Claudius II
Goticul , din anii 268-270 e.n., iar în groapa mare (ce aparţln e în mo-
dul cel mai vizibil lui N VIn - şi prin ceramică - vezi profilul 'a
fig. 8) din el". 15, o monedă bătută la Reraclea, între anii circa
296-298 e.n., sub Diocletian. Drept urmarc, n ivelul al VIII-lea din sec-
ţiun eC'( II poatc fi datat în a doua jumătate a sec. III (sau chiar sfîrşitul
scc. III e.n.) ş i înce p utul sec. IV e.n.
 S.L\pATURILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA 289

N IX conţin ea o monedă din anii 211-217 e.n. Deci N IX ar pu-

tea aparţine sec. III C.n ., rezultînd ln ace1aşi timp că nivelul precedent
- N X - nu poate f'i plasat decit în sec. II, poate sfî rşitul acestui secol.
De un categoric ajutor pentru o cît mai corectă interpretare stra-
tigrafico -cronologică s-au dovedit a fi numeroasele opaiţe (unele frag-
mentare dar suficiente pentru o încadrare tipologică cer tă) ce s-au des-
·coperit în timpul săpăturilor. In secţiunea II am descoperit următoarele
-opaiţe.
- Un fragment de opaiţ tîrziu, fără a-l putea încadra într-un
an.ume t ip, a fost descoperit in cr. 14, pe N IL
- In cr. 2, pe N III, un fragment de o paiţ de sec. VI e.n.18
- !n cr. 13, în ars ura roşic de pe N III, un opaiţ databil în Sec.
VI e.n IO
- In cr. 12, sub al'$u ra roşie de pe N III, lîngă pavajul de lespezi,
un opaiţ din tipurile aparţinînd secolului al V-lea e.n. 2O
- In cr. 9, în arsura de pe N V, pe stratul de lut galben gros,
un opaiţ databil în sec. V e.n.21
- In CI' . 15, pe nivelul VIII , s-a aflat un opaiţ databil în sec.
III-IV 22
- In CI'. 13, pe nivelul IX, un opaiţ aparţinînd sec. III e.n.':l.
- Pe cel de al IX-lea nivel au fost găsite şi alte fragmen te de
opaiţe, toate aparţin ind sec. II-III.
- In el'. 14, pe nivelul X, se afla un opaiţ din tipul "fi1'malam-
1Jen,r, din sec. II e .n.
Inv. nr. 19619. Fragmentar. înălţimea ~ 3,2 cm; diametrul pro-
babil ~ 6 cm. Opai ţ roman lucrat cu tiparul, cu rezervorul rotund şi
ciocul lung, de tipul "cu canal deschis". Bordura simplă era prevăzută
cu trei protuberanţe. Modelat din lut fin, gălbui, vopsit cu roşu la su-
prafaţă. Fundul este mărginit de trei cercuri concentrice, incizate. Pe fund
are ştampila LVPATI. Această oficină, nord-italică, a funcţionat în sec.
II e.n.:>\. Produsul oficinei lui Lup-ati este atestat pentru prima dată pe
teritoriul ~obrogei , în castrul Saci da va.
Descoperirea opaiţelor prezentate mai sus} nu face decît să ne în-
tărească convingerea că încadrarea cronologică a nivelelor din secţiwlea
II, aşa cum am încercat-o mai sus, este cea mai justă, cea mai plauzi-
bilă ipoteză în stadiul actual 'al săpăturilor şi descoperirilor de la Sa-
cidava.

C. lconomu, op. cit., tip. XXVIII.

:!Il
19 ldem, tip. XXXIII.
20 Idem, tip. XXX.
21 Ibidem.
22 c. Iconomu, op. cit., tip. XII. C. Bătuţă, 0p. cit., p. 283. D. Ininyi, op. cit .•
p. 19.
23 Un tip oarecum deosebit. dalabil însă în bună epo că rom ană.
S. Loeschcke, Lampen aus Vindonissa. Ein Beitrag von V indonissa und
21,
des antike Beleuchtungswessens, Zlirich, 1919, p. 297; N. Gestar, I nscripţiile de
pe lucernele din Dacia ?'omană, în Arheologia Moldovei, 1, 1961, p. 184; C. SCOl'pan,
Tipud necunoscute de opaiţe 1'omane, în Pontica, VI, p. 209.

l!) - C.!joi
290 C. SCORPAN

N III, II şi, I aparţin secolului VI. Dintre acestea, de o' atenţie spe-
dală trebuie să se bucure N III, cu :arsură puternică şi groasă pe ni-
velul de lut, cu zid absidal construit pe nivel, şi cu lenl'ile de mortar.
După incendiul ce a distrus viaţa de pe N III, cam la mijlocul sec. VI
e.n. are loc o mare refacere, prin nivelare şi umplere cu lut galben gros
şi constituirea unui nou nivel de v ia ţă (în a doua jumătate a sec. VI) .
Dovezi de mari incendii se înregistrează deci la momentul N III
(probabil mijlocul sec. VI) şi la momentul N VI (sfîrşitul sec. IV) , mai
puternice in zona zidurilor de incintă.
în el'. 8~10, incendii mai puternice sînt marcate pe nivelele IV
şi mai ales V (poate în prima ujmătate a sec. V e.n.).

SECŢIUNEA III
Secţiunea III a fost tras ată paralel cu secţiunea II, p erpendiculară
pe latura de vest a cetăţii , urrnăr'ind să intersecteze zidul de incintă ,
ceea ce s-a ş i întîmplat.
în linii generale, stratigrafia în această zonă este asemănătoare cu
celelalte două secţiuni prezentate mai sus. Deosebiri apar însă în stra-
turile mijlocii şi inferioare.
La momentul primlliui nivel, zidul de incintă: funcţiona încă, avînd
faţa sa 'interioară deosebit de îngrijit lucrată (fig. 9, 10, 16). Faţa exte-
noară efi găs it- o demantelată,
Cel de al doilea nivel Întîlnit, N II, este constituit dintr-o gJ"oasă
ni<velare cu lut galben (podea).
Nivelul III, nivel de lut galben-cenuşiu, bine bă tut, dur, susţine
şi el o groasă depunere de 'arsură roşie, cenuşă şi cărbune. N III (aşa
cum bine se poate observa pe profilul de sud al secţiunii III - fig. 10),
se pare că a fost format în zona din apropierea inc'i ntei de vest, a. cetă­
ţii, prin 1'ăzuirea şi orizontaliza1'ea terenului, deci prin tăierea straturi-
lor şi nivelelor inferi'oare, precedente (N IV, V, VI şi VII), nivele care
urcau în pantă accentuată spre vest, pe o scurtă porţiune de 4-5 m .
Fenomen observat numai în profilul de sud.
Nivelul IVeste un nivel de lut galben pe care se află arsură roşie
groasă, cărbune şi cenuşă. De la N IV în sus, pînă la N In (primuli ni-
vel al sec, VI) mai înregistrăm încă două nivele cu evident.e urme de
incendiu peste lu tuieli galben - cenuşii (vizibile numai în profilul de nord).
Aceste două nivele sînt notate cu N IV a şi N IV b, data bile în. a doua
jumătate a. sec. V.
Următorul nivel, al V-lea de sus în jos, este observabil şi el doar
în profilul de nOi"d ; pe profilul de sud, din cauza răzuirii lui N IV şi
V amintite mai sus, răzuire efectuată la momentul N III, nu se mai
vede decît o mică parte a lui N V (lut galben).
Nivelul V, este un nivel de lut galben-cenuşiu murdar, pe care se
află o subţire depunere de lut roşu ars, amestecat cu cărbune şi cenu-
şă (pigmentat), deasupra căruia se află o depunere cenuşie-negricioasă
ele pămî nt cu granulaţii mari. Stratul şi nivelul V sînt într erupte lî ngă
SAPÂTURILE AR H EOLOGICE DE LA SACIDA V A 291

Fig. 16. S III. In prim plan zid ul edi ficiului di n sec. TI e.n.
 C. SCORPAN
292

zidul de incintă, aşa cum arătam mai sus. N Veste marcat şi de o de-
punere de mortar.
Nivelul VI este marcat de o evidentă depunere de m ortar compact
deasupra ll!1ui strat gros, cenuşiu, pigmentat cu mortar, pietre mici, var
şi ţigle.
Sub stratul cenuşiu-pigmentat, intrerupt în panta spre zidul de
incintă, apare un nou nivel (VII), m'arcat de O' nouă depunere de mortar
compact şi cenuşă- cărbune (fig. 9 şi 10). Pe profilul de sud, N VII este
reprezentat de un strat de lut galben, subţire.
Lutuiala galben-murdară ce constituie nivelul VII de călcare, de-
nivelat şi in pantă, acoperă o groasă depunere, un strat gros de arsură
roşie puternică, amestecată cu ţigle, cărămi zi, pietre, cenuşă şi cărbune
(la bază), ceramică; str,a tul de incendiu este mult prea gros lîngă incin-
tă, pe o lungime de aprox. 4 m, îngustîndu-se apoi foarte tare, pierzîn-
du-se aproape şi continuînd cu un strat de pămînt galben-brun cu pig-
menţi roşii şi cenuşii, ce urmează aproape orizontala (capătul de est).
(fig. 9, 10). In zona groasă de lîngă zid, putem observa în acest strat de
incendiu, mai multe depuneri succesive: - la bază este arsura - groa-
să cu ţigle şi cărămizi numeroase, cenuşă ,şi cărbune, peste care s-au
întins încă în trei etJape succesive (de prăbuşire-incendiere, sau nivela-
re ?) straturi' subţiri de pămîn t galben-cenuşiu cu arsură roşie, şi cenu-
şă-cărbune .
Nivelul VIII, pe care s-a, prăbuşit lOCUinţa
(sau turnul) incendiată,
Este o podea de lut murdar, galben-verzui, ce urmează
relativ orizon-
tala. El atinge în unele locuri (profilul de nord - fig. 9). plinta a doua
a zidului de apărare, sau trece peste ea - în profilul de sud (fig. 10).
Sub N VIII urmează o depunere gălbuie-cenuşie, afînată, cu zone
închise la culoare, cu foarte rare pietre şi ţigle, dar cu ceramică.
Pe ultimul rtivel (N IX) nu am ajuns încă, datorită întreruperii
săpăturilor,
Cîteva observaţii se mai impun. Zidul de incintă are două _I}}linte ,
una îngustă superioară şi una mult mai lată, la bază. Nivelul II trece
peste prima plintă, iar cea de a doua poate fi raportată la nivelul VIII.
Lîngă zidu'. de inc'intă se află o groapă cu mortar compact, amestecat
cu pietriş mărunt şi var, groapă cu mortar de-a lungul zjdului de in-
c intă ce poate fi raportată la nivelul III, dacă nu chiar IV. In profilul
de nord (fig. 9) se vede cu claritate că această groapă este mult mai
adîncă, ajungînd pînă ].a plinta lată de la bază, săpată fiind exact pe
lăţimea plintei zidului. Fundul ei este umplut cu lut galben-cenuşiu,
compact şi dens. Nu putem încă afirma că această groapă ar putea avea
vreo legătură directă cu fundarea şi construirea zidului de incintă (cel
puţin pentru o etapă ce va trebui conexată unui nivel de călcare (N III
sau N IV?).
Celui de al IV-lea nivel îi aparţine desigur şi un canal de dever-
sare descoperit în S III, ce coboară în u:şoară pantă spre latura de vest
a cetăţii. A fost construit din ţ igle mari (tr unghiular în secţiune trans-
SApĂTUIHLE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAYA 293

Fig. 17. S III. Canal din sec. IV.

vers aIă) - ; canalul propriu zis a fost înconjurat de pietre legate cu mor-
tar (fig. 9, 17).
Aparţinind nivelelor IX şi VIII, a fost descoper it un important
edificiu, avînd în vedere zidurile puternice de piatră şi mortar, groase
de 80-90 cm. Deocamdată, ceea ce pare clar este datarea edific'iului în
sec. II (N IX), dar şi f'Unctionarea sa în conti nuare, pînă în sec. III (do-
vadă nivelele din interiorul construcţiei). La momentul N VII edificiul
nu mai exista, fiind deja demantelat. Abia după extinderea săpături­
lor în sectorul acesta, vom putea preciza amănuntele. Oricum, este pri-
ma construcţie aparţinînd cu certitud"i ne sec. II, prima dovadă concretă
arheologică, a existenţei Sacidavei în sec. II, şi prima dovadă consisten-
tă a sec. II pc limes-ul dobrogean.
Din punctul de vedere al ceramicii, datele sînt oarecum asemănă­
toare cu celelalte secţiuni.
Datare'a în S2C. IV C.l1. a nivelului Veste susţinută şi prin desco-
perirea pe N VI (in CI'. 2)" a unei fibule de bronz, de tipul f'ibulelor cu
"capete de ceapă(( data bilă în sec. IV e.D. Din fibulă nu se mai păstrea­
ză arcul (cu balama) şi arcul. Din bară de bronz masivă" corpul este
curbat puternic şi ornan1entat la bază ca şi pe picior, cu decor în relief
294 C. SCORPAN

Fig. 18. S VlI L.

(fig. 38/2 ). Tipul acesta de fibulă. aparţinind secolului IV e.n. 2>, poate
circula însă şi in secolul următor ::!Ii.
Pe nivelul IX, un opaiţ din tipul "jinnaIUJnpen" - cu canalul
deschis, are pe fund o şt, arr pilă : LVCIVS. Opaiţul apa r ţine ca tip se-
colului IT. Avînd în ved ere însemnătatea sa, ne oprim mai mult asu-
pra acestui opa i ţ.
Inv. nr. 19618. Dimensiuni lungimea = 9,3 cm, înălţimea = 3 em ;
diametrul ~ 6,2 em.
Opaiţ roman lucrat cu tiparul, are rezervorul rotund, iar discul
circular plan este separa t d e bordură printr-un cordon subţire, in re-
lief, desfăşurat spre ciocul lung, delimitînd un canal deschis, ce se lăr­
geşte cordiform în jurul orificiului ele ardere. Bordura era netedă, însă

25 D. Popescu. Fibules en vro/lze des colLectiolls du Mu see Natioll al des

AntiQuiLes, în Dacia , V - V I , 1035-1936, fig. 4-3, p. 246 ; Ilona KO\Tig, Die Haupt-
typen de,. Kaiser zeitlichen Pibeln ill Panllonien, i n Diss.Panll.. Il, Buda pesta,
1937, p. 128, pl. XXXVI, 2; Petre Aurclian, Săp(l/urile de la Piatra Frecăţei, in
Materiale, VIII, 1062, p. 575 ş i fig. ]]6., La p. 577, fi g. 13 b. o fibulă ornamentată,
aproape identică cu cea de la 5acidava .. Jean Boube. Fibules ei fla,."itur es de
ceint.ure d 'epoque 1"omaine tarcliL'e, in Bul/elin (l' a rcheologie Ma/'ocaine, tome
IV - 1960, pp. 3 19-379.
2G O Iibulă de bronz, asemănăto a re, întreagă, a fost descoperită pe nivel datat
in sec. VI e,n" 1n să păturile de la Adamclisi-cetate, conduse de N. Gostar.
SĂPĂTURILE ARHeOLOGICE DE LA SACIDAVA 295

Fig. 19. S VII L. Nivelele sec. V-VI.

prevăzută cu trei protuberanţe simple. In mijlocul discului, ce s-a pier-

dut, era probabil un singur Ol'ificiu de alimentare şi ventilaţie. Fundul
·este mărginit de trei cercuri concentrice, incizate. Modelat din lut fin,
gălbui, vopsit cu roşu la suprafaţă. Nu are toartă.
Acest tip de o paiţ este bine cunoscut 111 epoca romană, databil în
-sec. II e.n. - Unele variante mai grosolane ajung pînă în sec. IV e.n. 2i .
Cor espunde ti p ului III (opaiţe cu canal deschis) la băluţă, XII la Ico-
nomu, 93-94 la Walters, X la Loeschcke, XVII la I vănyi ; de as"menea
la Mentzel, Perlzweig, Gostar, Szentle!eky ş.a.
Ceea ce însă conferă individualitate opaiţului de la Sacidava, din
sec. II c.n. , este stampila de pe fund: LVCIVS. Ea asigură datarea în
Sec. II e.n. '"o
Trebuie subliniat faptul că 'acest exemplar de tip "Firmalampen",
a ajuns la Sacidava venind d'in apus, fiind produs în oficina lui Lucius,
din nordul Italiei, a căru i marfă s-a ră spîndit mult mai ales în provin-
ciile apusene 29. Opaiţe de acest tip, cu ştampila lui Lucius, se în1Jîmesc

27 D. Ivanyi, op. cit., p .. 15-19; S. Loeschche, op. cit., p. 255-298; T. Szent-

leleleY, Ancient Lamps, Budapesta, 1969, p. 93; C. Iconomu, ap. cit., p. 14.
25 S . Loeschcke, ap. cit., p. 296; C. Băluţă, Apulum, IV, p. 209-210;
D. lvânyi. ap. cit., p. 30-32, pl. XCIII/5 ; N. Gostal'. ap. cit:.. p. 1B-I.
2!l I bidem.
::!96 C. SCORPA N

Fig. 20. Poarta de est.

Ş l In Dacia 30. In Dobrogea însă, pînă acum, nu ne erau cunoscute ase-

menea finnalampen cu ştam pila lui Lucius . Descoperirea de la Sacida-
va este prima atestare de acest fel în provincia dintre Dunărea de Jos.
ş i Marea Neagră.
Recapitulînd, în secţiunea a III-a situa ţia stratigrafi că a," fi ll rm ă­
toarea : Nivelul IX aparţin e sec. II e.n.; N VIII - secol ul II-III; N
VII - sfîrşitul sec. III; N VI - sec. IV ; Nt V - sec. IV.
N IV, ni vel de lut gal ben, cu arsură pu te rni că şi continuă, se da-
te az ăI în p,-ima jumătate a sec. V. De la N IV în sus, pînă la N III (pri-
m,uI nivel al sec. VI) mai înr egistrăm încă două nivele cu evidente urme
de incendiu peste lutuieli galben-cen uşi i. Cele două nivele sînt notate-
cu N IV a ş i N IV b , da tabile în a doua jumătate a sec. V. De subliniat
fa ptul că în arsura de pe nivelul al IV-lea am descoperit O monedă (lin
anii 423-425, argument percmptoriu pentru cronologi a nivelelor N IV,
IVa şi IV b.
N III, N II şi N 1 - sec. VI e.n., cu ipoteza, suficient de plauzi-
bilă, că nivelul 1 nu se opreşte obligatoriu la graniţele secolului VI ci
t rece, foarte probabil, în sec. VII e.n ., fenomen vala bil în general pen-
fru toate cele trei secţiunî.

;;o C. 13ăluţă, loc_ cit. ; N. Gostar, loc. cit.

SApATURI LE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA 297

Fig. 21. Intrarea de est cu pavaj de că t·ămi :d.

 C. SCORPA~

Fig. 22. S . IV-D. a ;:::; incinta y, sec. IV. b ;:::; incinta h, sec. VI.

SECŢIUNEA IV

Această secţ i une , perpendiculară pe incinta sudică, lungă de 16 m ,

lată de 3 m, s-a oprit în adîncime pe n'i velele sec. VI.
Extm7n!!TOS, N 1 (sec. VI-VII), nivel de lut galben, dur, cu urme
de mortar şi puţină arsură, apare sub o groasă dărîmătură, la - 2 m.
In interior, am inregistrat numai un singur nivel din sec. VII, ulterior
·c.elor trei din sec. VI-VII . N Il nu are urme de incendiu. N 1 şi mai
ales N II şi III au nivele de lut, foarte dur (podele), arse foarte puter-
.t iie, cu straturi groase de arsură şi cenuşă (fig. 32).

SECŢIUNEA V

De asemenea, perpendiculară pe incinta sudică.

In afara celor două ziduri de incintă şi a unor reparaţii, asupra
-cărora ne vom opri în raportul viitor, mer ită atenţ ie nivelele sec. VI-
VII. In. S V, N 1 (pe care ne-am oprit) este urmat de încă două nivele,
dinh'e care numai N 12 are urme de incendiu. N 12 este marcat şi de
un zid legat CI1 lut, zid fără fundaţie, ce zace pe nivel, ce a fost răzuit
Cu ocazia creării celui de al doilea nivel (N Il). N Il ne-a oferit pe
'o bună porţiune, urmele evidente ale unui pava j de cărămi zi. Pavajul
SApĂTURll..E ARHEOLOGTCE DE LA SACIDAVA 299

Fig. 23. S IV-B. a şanţ de fundaţie în zidu1 y, pentru incinta h.

300 C. SCOHP,\ ?'{

Fj g. ~4 . S D. a incinta h . b = nivel. c ;::::: zid locuinţă sec. VI I.

F ig. 25. S D . Pavaj de cărămizi, sec. VII, peste ll1c:inta h.

 O.52m

NI2 1.50m

NI
fXTKAMUSUS
LECCNDĂ

la !~c. IV-YI
I I Stc. VI-PU

F1g. 26.

-
w
o
302 C. SCQRPAN

Fig. 27. S C. Pavaj sec. VII.

trece şi peste un alt zid ingrijit lucrat, cu fundaţie, dar fără mortar,
perpendicular pe inC'intă.
Deosebit de interesant ni se pare fa ptul că cel de al doilea nivel
spOl'adie (N Il - deci al treilea din sec. VII), trece peste cea de a
doua c urtină a incintei (fig. 31).
Secţiunea 7 L. Amplasată in colţu l de sud-est al cetăţii, are forma
literei L şi o lăţime de 3 m. Nu am, descoperit incinta de pe latura su-
dică, aşa cum ar fi fost de aşteptat, iar pe latura esti că, foarte abruptă,
a apărut un zid paralel cu pan ta, ingust de nu mai 80 cm., legat cu mor-
tar, cu o plintă i nterioară .
In secţiunea S 7 L am ajuns, pe o porţiune, restrî nsă, pînă la cel
de al V-lea nivel. Nivelele sînt marcate de podele de lut, construcţii
şi pavaje, straturi de incendiu. Cel de al V-lea nivel, pe lîngă: ceram ică
şi opai ţe , ne-a oferit un depozit de 15 monede : două monede dintre anii
341-346, patru exemplare dintre 348-361, opt di n vremea lui Valens
- 364-375, iar ultima depăşeşte anul 378, datînd din timpul lui Gra-
tian (383).
IVfonedele de mai sus con turează o concluzie oarecum surprinză­
tom'e. Nivelul V aparţi ne celei de ai doua jumătăţi a sec. al IV-lea, epo-
că terminată violent pr'intr-un nimicitor incendiu, dar, contrar aşteptă-
SApATURILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA

Fig. 28. S E. Nivel cu ziduri fără fundaţie - sec. VII.

rilor şi celor ce credeam pînă acum, evenimentul nu a avut loc la sfîr-

şitul domniei lui Valens (invaziile gotice care au culminat cu dezastrul
de la Adrianopol - 378), ci mai t îrziu, spre finele veacului, sub Teo-
elosiu I , probabil Intre 383-392, cind frămîntăl'i şi violenţe sînt reflec-
tate şi de citeva tezauri zări monetare.
O altă concluzie însemnată ce se despl'inde din cele de mai sus,.
este datarea nivelului următor (N IV) în secolul al V -lea. De altfel, N IV
se află, din punct de vedere stratigrafic, între N V (sfîrşitul sec. IV) şi
N III (primul nivel general al sec. VI).
Secţiunile VIII şi IX, paralele între ele şi late de 3 m, au fost
efectuate perpendicular pe latura de est a cet(iţii. Aici am descoperit
două faze constructive la incin tă şi pom·ta de inU·aTe în cetate, aparţi­
nînd ultimei perioade din viaţa Sacidavei. Din cauza spaţi ulu i limitat,
şi a importanţei speciale a sectorului, vom reveni detaliat In raportul
următor (Pontica, VII).
In colţul de nOTd-est, exact pe panta foarte abruptă, timpul, ploile
şi prăbuşirile repetate de ter en au dezvelit temelia incinter din acest
colţ . Am putu~ observa aici două elemente referitoare la construirea in-
cintei tîrzii: - zidul de apărare urmează cu fidelitate panta naturală
a dealului şi - funclarea temeliei s-a făcut în trepte, coborînd odată cu
panta spre nord (spre Dunăre) - fig. 33.
304 C. SCORPAN

Fig. 29. S .E. Zid sec. VII .

 ~

82
ZIDUL DEINC/NTA
lATVHA DE SUD
".
~
".
~
c
~

S.IY S.I s.v F

M
>
""
M
o
C
o
el
ii
M

i
o
M
C
>
~
>
Q
o
>
;

.- M . LEGENDA
~ $[(,11'-1'1 B @ l SEC.W-VI/

SEC. VII
w
Fig. 30. o
co
306 C. SCORPAN

ZIDUL DE INCINTA ŞI T URNUL DE "-\pARARE

Aşa cum de fap t speram, în capătul de: sud al secţi un ii I (începînd

cu er. 8) a apărut complexul zidurilor şi tu rnurilor de apărare ale ce-
tăţi i.
în el". 8-7 au apăr'u t la adîncimea de 25-3 0 cm primele pietre
(din partea demantelată a zidului), iar la 0,65 m faţa interioară (nordi-
că), Faţa zidului este îngrij'i t lucrată, din pietre mari neregulate, dar
fason ate. Pietrele sînt solid legate cu mortar. Zidul are o lăţime de 2 m .
Pe faţa: interioară, pînă la adincimea la care am ajuns, nu a apăru t încă
nici o plintă şi nici baza zidului (fig, 6).
La exteriorr, in CI' . 6-7, a apărut la adîncimi v ariabile datorită
demantelării, între 1,2 1 m - 0,75 m, încă un pu ternic zid, din pietre
mari .şi mortar, asemănător şi lipit de primul zid de incin tă (fig. 30) ;
are o Iătime de 2 m.
întrucît de la aces t al doilea zid de incintă (incintă ce închidea
desigur latura de sud a cetăţii), porneşte spre sud (dar nu exact per-
pendicular pe incintă) un zid puternic, construit din blocuri regulate,
aşezate în rînduri orizontale suprapuse, legate cu mortar, am deschis Yn
acest sector o altă secţiune. lată de 4,5 m şi lungă de 9 m, paralelă cu
S 1 În aşa fel amplasată Încît să cuprindă numai faţa exterioară a pri-
mei incinte. (SA).
Situaţia în S A este următoarea: Zidul de in cintă (zidul h, - vezi
fig, 26, 30) continuă în S A, cam 1a aceeaşi adîncime, pe o lungime de
8,20 fi, după care se întrerupe. întreruperea nu se dat oreşte vreunei
demolări ci ea a fost creată intenţionat, dovada acestui f apt fiind pe
de o parte capătul zidului (sector t - fig, 22) ce a fost construit cu
faţă dreaptă, regulată, din pietre fasonate, iar pe de altă parte nivelul
bun de călcare (f)' ce a apăru t la adîncimea de 1,25 m faţă de sol. Zidul
h este. demantelat pe faţa sa de sud, exterioară (aprox. un rînd de pietre) .
Un al doilea zid (y) de incintă, lat de aprox. 2 m , din piatră ~i
mort ar, cu faţa exterioară (sudică) îngrijit lucrată, a fost adosat primul
zid (h) fig . 30). El a apăru t mult mai jos, la 0,90 m. In strînsă relaţie
faţă de zidul de 'i ncin t ă y se află un turn de apărare (z) cu cele trei
laturi ale sale. Ceea ce este interesant de relevat este faptul că laturile
(z 1 şi z 3) nu sînt perpendiculare pe zidul y, fapt ce a făcut ca nici
lungimea lor să nu fie egală' (z 1 ~ 4,70 m, z 3 ~ 6 m, Z 2 ~ 10,50 m
pe feţel e exterioare. Lă ţime a = 2 m.
Turnul (A) are zidurile late de 1,75 m, lucrate cu îngrijire, cu fe-
ţe le r egulate, din pietre de dimensiuni mijlocii, fasonate,
Primul zid de incintă, h, poate fi raportat şi interpretat pe baza
stratigrafiei din secţiune a I (el'. 8-9). Aşa cum bine se observă îl1 fig. 6,
zidul de incintă h pare să fi funcţionat p e t oate n'ivelele din secţ i unea I
(cr. 8-9) adică nivele din sec. V I - VII e.n. Pe de altă parte, în profilul
de vest ali secţiunii I se observă, între N I şi N IV o porţiune (un fel de
prag) de lut galben, foarte presat şi dur, care ni se pare H fi o gr'oapă
s ăpată de la nivelul I (sec. VI-VII), poate pentru fundarea zidului de
~n cintă în această zon ă. Oricum, zidul h de incintă a funcţionat în sec.
 ! ! !

LEGENDA
&\\\\\\~YE6ETAl IIUlRfflllNlt W'/UJ1N12 1 :1;llOiIIHI ~\\\\~N/I Wlâî4 N/l1 I~:i}:;:!i::il MOHTAH

Fig. :U.

LECEN/)A
INC:;ITA y
~ VECETAl
~ pjI!MUfIJ,fA rR N / ~ NI!/
~NI!
Fig. 32,
308 C. SCORPAN

Fig. 33.

VI e .n. ŞL la începutul sec. VII e .n. (nLvelele dLn el'. 8- 9), ch iar dacă
pentru ultima etapă de locuire din cetate nu putem susţine o funcţio­
nare a zidului de in c intă ca atare, deci cu scopuri de apărar e pentru
întreaga cetate, ci doar că unele porţiun'j rămase în picioare sau pe
anum ite î nălţi m i , au fost folosite de ultimii locuitori ai cetăţii.
De asemenea, faptul că în supr a fa ţa f primul nivel descoper it (ni-
vel la care zidul h funcţiona) aparţine sec. VI-VII, susţ i ne cele de mai
sus.
AI doilea zid d e incintă (al doilea în ordinea descoperirii) - y -
împreună cu turnul A, formează un alt complex, sau mai bine z is o
altii fază de construcţie.
Am remarcat, mai întîi, că zidurile laterale ale turnului (2 1 şi
Z 3) nu sînt adosate zidului y . şi nici nu sînt incastrate la cestuia în mo-
mentul construirii lu i, întrucît straturile de piatră nu se "ţes" intre ele,
ci atît z 1 cît şi z 3 au capetele construite special, cu atenţie , cu feţe
regulate şi fasonate la verticală. U n alt element remarcabil este oferit
de grosimea zidului y pe faţa l ui de sud - exterioară, Dacă în exte-
riorul turnului spre 'est şi vest, zidul y depăşeşte cu 40 cm colţurile zi-
durilor z Işi z 3 (pentru O îmbinare cît mai rezistentă), in interiorul
turnul ui zidul y e mai ingust, faţa sa exterioară urmînd aceeaşi linie
cu cea a feţelor capetelor lui 2 1 şi z 3.
Concluzia care se impune după observarea cu atenţie a elemen -
telor constructive de mai sus, este că zidurile p ropriu-zise al e turnului,
cu toate că fo rmează un tot organ ic cu zidul de incintă y, zid care con-
stituie cea de a patra latură a sa, au fost construite anterior zidulu'i y,
Altfel nu ne putem explica feţele perfect IUCI'ate ale capetelor lui z 1
şi z 3.
Considerăm in preze nt că in caseta A există două complexe con-
structIve, corespunzînd la două faze, Una este const i tui t ă din turnul
de apărare cu zidul de incintă y şi alta de zidul de incintă h. Turnul
are şi el două etape (desigur foarte ,apropiate în timp); mai întîi s-au
ridicat zidurile turnului z 1, 2 şi 3 şi apoi zidul de incintă y, care în-
chide turnul in partea de nord.
Să încercăm acum, ipotetic, să stabilim raportul cronologic între
cele d ouă complexe. în prezent, co n siderăm mai normal ca z idul h să
fie posterior zidului' y şi turnului A Avî nd în 'vedere nivelele din aceas-
SApATURILE AR HEOLOGICE DE LA SACID_.l,.VA 309

tă zonă sudică a cetăţii, cele două etape constructive nu puteau avea loc
decît în intervalul dintre sec. IV şi Ve.n.
Este probabil ca in prima etapă să fi fost construit turnul A şi
zidul de incintă y (mai ales că e greu de pr esupus o incintă din sec. IV
fă ră turnuri) şi ulterior, după o foarte pr ob abilă distrugere a incintei
(marele incendiu de pe N III, deci din prima jumătate a sec. IV?) , ve-
chea incintă y să fi fost întărită prin dub larea ei cu zidul It, pe o anu-
mită porţiune (de exemplu pînă în suprafaţa i), în interiorul cetăţii.
In secţiunea II, zidul de incintă a fost descoperi t în cr. 17, în
c ap ătul de vest al secţ iunii, abia la adîncimea de 1,18. Pină la această
ad încime a fost deman telat (groapa pentru scoaterea pietrei porne şte
de la suprafaţă), în orice caz într-o epocă ulte rioară ultimelor urme
de viaţă antică.
Dispunem de unele indicaţii stratigrafice. Zidul are la baza sa o
plintă , ce se află dedesu btul primului nivel de pe pămîntul viu, n ivel
care aj unge pîn ă la faţa regulată a zidului . peste plinta acestuia. Şi
celelalte două nivele ulterioare aj ung linear pînă la incintă. Deci, zidul
de i ncintă surprins În secţiun ea II, a fost construit (i n i ţia l, fără a ex-
clude posibilitatea unar reface,'i şi etape ulterioare) în secolul al II-lea.
Aceasta este singura ip oteză la care ne putem opri in prezent.
In secţiunea III (ai ci Încă nu am ajuns Ia pămîntul vi u), lucruril e
se dovedesc a fi' ceva mai complicate. Zidul are o lăţime de 2 m ~ deman-
telat la exterior, rşmînînd doar o mică p or ţiune din faţa sa exterioară.
In interior, după tehnica de construcţie , deosebim trei faze cronologice.
Prima fază este re prezentată d e o plintă largă de 0,40 m, con-
struită din pietre neregulate, colţuroase, lu cra tă cam neglijent. In pro-
filul de sud, (fig. 10) nivelul VIII (sec. II-TII e.n. ) trece pes te plintă ,
dar În profilul de nord al secţiuni i , acest n·ivel se o preşte în faţa plin-
te i. Drept urmare, d eoc amdată, datăm prima fază a in cin tei din această
zo nă în Sec. II e.n., contemporan cu N IX.
A ddua etapă a incintei, cu faţa interioară ceva mai regulată şi
mai netedă, as e mănăt o are cu zidul h din secţiun ea 1 şi cu zidul de
incintă din secţiunea Il (de la plintă in SllS), are o înălţim e de 1,50 m.
In profilul de sud (fig. 10) s ingurul nivel ce ajunge nestingherit la
incintă este N VIII (sec. II- IlI), următoarele nivele fiind întrerupte
sau de groapa cu mortar sau de răzuirea şi nivelar~a de la N IV (sec. V
e.n.). In profilul de nord (fig. 9) nivelele sînt întrerupte de o groapă
ce are Ia fund lut galben-cenuşiu ş i apoi mortar dens. Oricum, datarea
celei de\ a doua faze este poster'i o ară sec. II. Construirea ei poate fi. pla -
sată între sec. II- III şi sec. V e.n. (groapa cu mortar aparţ i ne nivelu-
lui IV, ea mergînd în profilul de nord pînă l~ plinta infe ri oară). In, orice
caz, N IV reprezintă un moment constructiv, ind icat atît de ră zui rea
nivelelor anterioare ş i de crearea unui nivel la orizontală, dar ş i de
groapa cu mortar de lî ngă incintă ce taie nivelele anterioare, a.şa că cea
mai plauzibilă datare pentru cea de a doua refacere a incintei în sec-
ţiunea III este sec. V e.n . Să nu uităm însă ·că nivelele anterioare Ia u
fost tăiate şi nivelate în acest moment, tot aşa după cum au fost în-
trerupte de groapa de construcţi e a bazei zidului, ceea ce Iasă loc pre-
310 C. SCORPAN

Fig. 34. Amforă sec. VI.

SÂPÂTURILE ARHEOLOGI CE DE LA SACIDAVA • 311

Sllpunerii şi unei alte faze, posterioare sec. II-III, dar anterioare

sec. V e.n ., adică sec. IV (sau chiar III).
Cea de a treia porţiune şi etapă a zidului este şi cea mai frumos
lucrată, din rînduri suprapuse, de blocuri mici, tăiate regulat. (fig. 16).
In secţiunea III, această fază aparţine celei de a doua jumătăţi a sec.
VI e.n., întrucît N II, nivel de lut galben trece peste a doua plintă, pînă
la faţa zidului. Crearea lui N II a urmat momentului de distrugere şi
incendiu de pe N III.
. Pentru o mai bună identificare a etapelor incintei ar fi poate ne-
cesar să ne amintim faptul că inscripţii funerare (prezentate la înce-
putul acestui articol) din sec. IV, au fost utilizate, mai t îrziu, ca piatră
de construcţie la ziduri. Am dispune prin urmare de dovada unor re-
faceri fortuite post sec. IV deci în sec. V sau chiar in sec. VI e.n., într-o
epocă cînd am'intirea dececlaţilor s-a şters.

* *
Intre cele trei secţiuni executate, există în general asemănări în
ceea ce priveşte stratigrafia dar şi llnele deosebiri.
In secţiunea r, pămîntul viu a apărut la mai mkă adîncime (com-
parativ cu secţ i unile II şi III), după patru nivele, în timp ce în cele-
lalte am întîlnit nouă şi zece nivele. In S r, cele tre'] nivele generale,
ale secolului VI, se supraoun sau pămîntului viu (lîngă zidul de incintă)
sau unlli nivel din sec. IV. într-un sin~ur loc, nivelul din sec. IVeste
intrerupt de locuinţa-bordei cu nivele de Ila' sfîrşitul sec. IV- sec. V e.n.
De asemenea, tot ca un snecific al secţiun'i r este si faptul că aici, lîngă
incintă mai ales, am Întîlnit nivele siqure de sec . VII e.n.
Din observaţile stratigrafice ale secţiunii 1 ar rezulta că in zona
de lJnf1ă incinta sudică a Sacidavei s-a locuit abia la sfîrşitul sec. III
şi începutul sec. IV. moment dUDă care se constată o intrerupere. cu
-sine:ura excepţie, dar iz olată . a nivelelor din locuinţa-bordei, care leagă
fir ul continuităţii în zonă .
Deci, in S 1, din sec. II şi III nu există nici o urmă, ~ar în sec.
IV-V nu toată aria a fest locuită ci numai anumite locuri', izolate,
·sporadice. Singurele nivele continue sînt cele ale secolului al VI-lea.
Ceea ce ase, amănă mai cu seamă cele trei secţiuni sînt tocmai
aceste trei nivele din sec. VI. Primele TIr,"i nivele cu stra turile lor sînt
identice ca structu ră şi compoziţie. De remarcat 1n toate secţiunik', că
N I are o extrem de mare cantit ate de pietre prăbmşite, că N II este
·din lut galben duri şi că N III a fost distrus printr-un puternic incendiu.
în secţiunile II ş i III" nivelele continuă pînă la numărul de zece şi
respectiv nouă (în S III nu am ajuns încă la pămîntul viu).
In genere, datele sînt relativ ase mănătoare. Nivelul IVeste databil
în sec. V (de fapt la fel si ·cu SI), N V în sec. IV- V, N VI în a (doua
jumătate a sec. IV, N VII în prima jumătate a sec. IV. Numai că în
S III, secolul IV are un singur nivel.
De aici in jos, cu toate că în ansamblu N VIII, IX şi X aparţin
·epocii romane tîrzii, secolelor II-III, unele deosebiri de detaliu pri-
312 C. SCORP AN

Fig. 3b. Că rămid â c u ştCl mpilu T CIL

vind datarea nivelelor ex'istă. Poate că aceasta se datoreşte insuficienţei:

ce r ce tărilor în etapa actuală.
In S II şi S III , nivelele IV, V ş i VI (iar in S I, N V ş i VI) sînt
mult mai subţiri, cu refaceri la intervale poate mai scur te, cu Iutuieli
su bţiri . Pe nivelele IV şi V se constată strat uri de arsură, înguste şi
nu continue, ci doar pe anumite porţiuni. Tot pe nivelele secolelOll" IV
ş i mai ales V Se co n stată şi numeroase concludente indicii de recon-
stru c ţii: straturi groase de mortar, pavaje de pia tră şi de cărămidă"
răzu h'e a şi orizontalizarea teren ului (în S III). La acestea putem adăuga
şi dovezile de refacere a incinte·i în aceeaşi perioadă (sec. V) constatate·
în sec ţiunea III.
Pentru nivelele sec. IV şi V din secţ iun e a I nu dispunem de da-
tele amintite mai sus.
Deosebiri există şi între secţiw1ea II ş i III in ceea ce priveşte·
nivelele infe rioare, romane tirzii. In secţiunea II, pe ·aceste nivele nU!
se constată urmele vreunu'i incendi u mai mare, pe cînd în secţiunea III,.
lîngă zidul de incintă se consta tă O extrem de pute r ni că distrugere şi
incendiere pe nivelul VIII, data t deocamdată în sec. III e .n. Această:
SÂPÂTURILE AB llEOLOGtCE DE LA SACID !\VA 313

distruge re pare Lhi ar mai teribilă decit cea de pe N III (la inceputul
sec. VI), dar ea nu a afectat intr eaga cetate.
Deosebiri evidente se observă şi în a ceeaşi secţ i une, de la un
profil la altul, ce se explică prin panta deosebit de accen tuată de la
sud la nord, amă nW1te pe care le-am s'ubllniat mai sus În capitolele
respective .

Concluzii .

Aş a cum se ob işn u i eşte , vom înce rca ş i noi cîteva in terp retări cro-
nologice şi istorice, pornind de la stratigrafie.
Cele mai vechi n ivele de via ţă la Sacidava sînt cele din sec. II e.n.
Viaţa a continuat, secol de secol, pînă la sfîrşitul sec. VI e.n . şi începu -
tul sec. VII e.n., cu distrugeri şi refaceri r epetate, unele generale pen-
tru întreaga cetate , al tele valabile numai pentru o anum ită zonă a cetăţii.
Pe lîngă zidul dE; 'in c intă de pe latura de vest, unde este probabilă
o fază de cons trucţie di n sec. II e.n., acel uiasi secol trebuie să-i atri-
buim edificiul de mari proporţii doved it de . puternicul zid de piatră
şi mortar, (deocamda tă a fos t descoperit doar un colţ al său) din sec-
ţ iun e a III (fig. 16).
Ridicarea cash'ului roman la Sacidava, în sec. II e.n., ne apare
în deplină co nco rdan ţă cu situaţia Dobrogei în acea vreme. Veacul
al II-lea (epoca lui Traian), este unanim considerat drept moment ul
organizării militare a limesului dobrogean, prin refacerea şi fundarea
castrelor pe malul drept al Dunării de Jos 3 l. Castrul de la Carsium
a fost refăcut la 103 e.n. ;j'. Pl"imul castru de la Capidava (prima fază
co nstructivă) a fost cons truit la începutul sec. II e.n.:n La Din ogeţia ,
cel mai v echi nivel roman aparţine secolului al II-l ea;]{ şi se pare că
a existat o veche incin tă , anterioară sec. IV , foarte probabil din sec. II
e.n. 3'. Şi la Histria, secolul al II-lea re prezintă un m oment deosebit,
concretizat în construirea incintei de la sfîrşitul sec. 1 ş i începutul
sec. II e.n. 3li , ca şi prin ridicarea unor mari edificii, precum termele de
la E.R. 37.
Analogiile se pot înmulţi, ne întoarcem însă la Sacidava, a cărei
existenţă ca fortificaţie romană pe limes anterior sec. al III-lea, este
dovedită şi de inscripţia de pe miliarul descoperit la Rasova, discutat
la incepu t ul acestui articol.

.1 1 R. Vulpe, Din i storia Dobrogei, voi. IT, p. 120-122. Gr. FIOl·eseu, Capidava,
voI. 1, 1958, p. 9.
32 V. Pârvan , Descoperiri nouă în Scythia Minor, în ARMSI, seria II, tom.
XXXV, p. 480-489.
33 Gr. Floreseu, op. cit., p. 66-72.
" SC/V, V, 1-2, 1954, p. 162-164 .
.li Materiale, VIII, 1962, p. 686.
3G Histria, voI. r, 1954, p. 285-293.
37 Al. Suce veanu, în Dacia, XIII, N S, 1969, p. 331-340.
314 C. S C ORPAN

2.

3
Fi g. 36. 1, 2 = sec. III. 3 ::::: sec. VI. 4 = sec. V.
SÂPÂTURILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA 315

Ceea ce este interesant este faptul ca 111 sec. II nu const atăm n ICI
un incE>ndiu la Sacidava, la fel ca la Di nogeţi a , şi nu ca la Hist ria
- unde invazia costobocilor a fost din plin resimţită 38.
Un mare incendiu şi o terib ilă distrugere este marcată în SIlI,
pe nivelul VIII, deci în sec. III c.n. In sud ul cetăţii (în S II) acest eve-
niment nu a lăsat nici o urmă, ceea ce duce la opinia că distrugerea
din sec. III nu ,a afectat toată cetatea ci n'umai un ele zone, şi acestea
poate numai lîngă zidurile de incintă mai greu încercate de eventualul
atac din afară. Numa'i cu titlu de ipoteză punem accst eveniment pe
seama atacurilor unor invadatori ai Dobrogei romane în sec. III, poate
atacurile gotice (sau carpo-gotice) de la mijlocul veacului al III-lea,
atacuri ce au lăsat urme şi amintiri atît în aşezările şi cetăţile atacate,
cît şi ltl izvoarele literare şi epigrafice 3!J.
De notat că şi în alte centre de pe limes, nivelele primei jumă­
tăţi a secolului al III-lea cunosc un sfîrşit violent. Astfel, la Dinogeţia
s -a constatat o mare distrugere la mijlocul sec. III, a h'ibuită atacurilor
gotice. Evenimentul nu se î nregistrează însă la Capidava.
'Viaţa s- a refăcut <'10 şi a continua t, eforturile constructive fiind
indicate de elementele arheologice de pe nivelele din secolul IV şi apoi,
mai cu seamă, din secolul V e .n. Sfîrşitul secolului Veste şi el mar-
torul unor refaceri dar şi a unor incendii suficient de puternice.
In veacul IV a a vut loc demantelarea zidului timpUl~iu din cr. 3
al secţiunii III (stratul de morta r de pe N VI), a avut loc o presupusă
refacere a incintei d E> pe latura de vest (S III). In plus, constatăm pen-
tru începutul sec. IV e.n. extinderea nivelului de bogată locuire şi în
zone nelocuite anterior (S 1) şi construirea unei incinte pe latura de
sud, (zidul h d'in SI). Situaţia din S 1 duce, în stadiul actual, chiar la
p resupunerea unei extinderi a cetăţii spre sud în cursul S2C. IV, extin-
dere ce a determinat ridicarea unei noi incinte.
Faptele constatate la Sacidava confirmă datele generale ale epocii
secolului IV e.n. de pe întreg teritoriul Dobrogei şi mai cu se amă de
pe l'imesul dunărean. Reorganizarea generală a limesului şi a provin-
·ciei în perioada Diocleţian-Constantin este un fapt bine cunoscut a.
Aşa cum am arăta t la începutul lucrăr ii, izvoare literare şi mai
.ales epigrafice atestă s taţionarea în sec. IV, în castrul de la Sacidava,
a unor unităţi militare cum ar fi cuneus equitu7n scutm'iorU1n sau un
·detaşament al legiunii a II-a IIerculea .
O mare refacere din sec. IV (dar a doua jumătate) 'a fost notată
la Capidava 42, De asemenea, la D inogeţi a a avut loc în sec. IV o maximă

3S Ibidem.
39 R. Vul pe, op. cit., p. 242-249. Al. Suceveanu, op. cit., p. 340 şi 364.
1,0 O dovadă a refacerii cetăţilor romane de pe limes, în special a Sacidavei,
la mijlocul sec. III, poate fi considerat şi stîlpul miliar descoperit la Rasova şi
<fatat între 249-251, in vremea lu i Dedus, împărat numit în unele izvoare "repa-
-rator disciplinae m ilitaris" (CI L, III, 12351) .
41 1. Barnea , Din istOTia Dob1·ogei., v oI. II , ~. 371- 378.
'.2 GI". Florescu , op. cit., p. 72.
3J6 C. SCQRPAN

Fig. 37. 1 = amforă sec. VI, cu ins c rip ţia roşie. 2 = ulcior amfOl'oidal cu umbo
şi o rnament incizat in val, sec. V. 3 = sec:. In-IV. 4 = sec. IV.

dezvoltare (,3, Ca să nu mai amintim de ceea ce înseamnă acest secol

pentru Tropaeum Traiani sau Hisbria.
De r emarcat că la Sacidava se co n stată şi urme de incendiu spre
sfîrşi tu l veaculu i IV, da" nu ca o caracteristică generală (nu mai în S II).
43 se/ v, V, 1-2, 1954, p. 162-164. Materiale, VI, p. 64 1.
SApATU RILE ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA 317

Dezvoltarea din sec. IV cunoaşt e un sfî rşit violent şi la Din ogeţîa , în-
registrat arheologic atît în interiorul cetăţii 1,'1 cît şi in exteriorul incin-
tei Ij;). Sfîrşitul secolului cunoaşte un putern'ic incendiu şi la Tropaeum
Traiani Ijl).
Aşa cum am văzut, secolul al V-lea se doved eşt e o e po că de r epe-
tate re const ru cţ ii , concretizate în aspectele şi caracteristicile nivelelor
IV şi V.
Subliniem mai întîi că nicăi e ri în Dobrogea Iji secolul al V-lea n u
apare (din pun ct de vedere stratigrafic şi arheologic) cu atîta c1at~itate
şi atit de con vingător şi de consistent - ca la Sacidava, Este un r ezul-
t a t a cărei vădit de deosebită înscmnătate pentru Dobrogea arl1eologică
·este ev id en tă, n efiind aici cazul să -I d e monstrăm noi, mai ales că vii to-
ruj va aS'igura locul de m erit al Sacidavei în istoria cer c etărilor epocii
romane şi a lim.es-ului danubian (măcar da tori tă descope rirH şi eluci-
clării stratigraJiee a aC2stui secol).
Secol'ul V se arată a fi, din p unct de vedere stratigrafic, strîns
legat de sec. IV şi mai ales d e perioada d e t recere, sec. IV-V. Remar-
căm în plus faţă de cele no ta te mai sus, l egătura ce trebuie făcută
înt7·e N lV şi N V (cu " pragul" de lut galben) din cr. 8- 9 a secţiunii
II cu N lV şi V (cu stratul de lut galben) di n cr. 19 - secţiunea I şi
'cu relaţia stra t igrafi că dintre locuinţa-bordei (CI'. 16-18) şi nivelul
i mediat anterior . Nivelele secolului V (N IV şi N V) au , în anumite
zone (mqi cu seamă N IV din S III , dar şi N I V şi V din 9-10 -
S II), straturi putern'ice de arsu ră ş i cenuşă, ceea ce marchează la
s.fîrşi tul sec. V, la Sacidav a. un moment de grea încercare.
Deci la Sacidava, veacul al V-lea al erei noastre se vădeşte o
. epocă de frămîntări, cu reconstrucţii dar şi distrugeri violente. Este
v remea cînd t eri toriul Dobrogei cunoaşte incursiunile bunilor dar şi
ale tri burilor germanice Ijt:i.
Specific este şi t abl oul v i eţii cetăţii în sec. VI e.n . El s-a d es fă­
ş urat de-a lungul a t rei etape, în m od lll1iform pe toa tă aria aşez ării ,
co ncretizată in identitatea celor trei nivele (N I, II şi III).
Inceputul sec. VI se caracterizează prin eforturi constructive:
z idul absidal din cr. 11-12 - secţiunea II ş i mai ales marea locuintă
cu baze de coloană şi zidur'i d e pe N III - secţiunea 1. Această viaţă
înfloritoare de la începutul sec. VI va fi în trerup tă cu brutalitate prin-
tJ·-un mare incendiu solda t cu distrugerea construcţiilor de pe N III ce
n u s-au mai refăcu t (ne referim la o refacere pe acelaşi loc, p e a celea şi
temelii). De remarcat că N III din el'. 16-18 nu are urme de incendiu.

"r, se/v, V. 1-2. ]054. p. 162-164 .

1,.:; Materiale, V Ir, p. 592- 594.
I,G E.g. în sectorul de sud . lnform aţie R O ch eşe anu .
4.7 Un strat din sec. V. ap oi nivele de incendiu. au fost descoperite mai Întîi
la Dinogeţia (Se/v. V. 195-1, p. 162-164: Maiel'iale. VII. 1961, p. 586-587 şi
p. 50:!-594), apoi la Hi stria (AL Sucevean u ş i C . Scorpan, Si1'atigrafia H ist?'iei. 1'0-
mane tÎ1'zi:Î. în lumina săpătu rilor din 1969 şi 1970 în sectorul cen t" ral, în Pontica,
\ '01. IV. 1971, p. 167-68), Un nivel din sec. V se pare c ă a fost surprins şi la
T ropae um (informaţie H. Oche şe anu),
1"" 1. I3arnea, op. cit., p. 406-50D.
318 C. SCORPAN

Fig. 38. 1 = capac; de amforă. 2 = Jibulă dl!! bronz, sec. IV. 3 = toartă ştam pilată
de am (oră, sec. V. 4 = fragment de ulcior cenuşiu cu inscrip ţ ie în limba greacă~
sec. VT.

Acest al doilea moment de grea cumpana 111 viaţa antică a Sacida-

vei (după cel din sec. III) se datoreşte desigur, avind in vedere pro-
porţiile catastrofei ce nu s-ar putea altfel explica, unui viguros şi
pustiitor atac venit de din colo ele Dunăre.
S.L_pATURILE ARHEOLOGTCE DE LA S ACI DAVA. 31!}

Epoca de reînflorire generală, reflectată de nivelul III de la Saci-

dava trebuie expli ca tă prin măsurile de refacere, îndreptate în spe ţă
asu pra limesului, acţi une începută în vremea împăratului Anastasius
(49 1- 518) " '.
Re construcţi a pornită sub Anastasius este at estată în mai multe
centre ale Dobrogei: Histria 50, D inogeţia 5L, Capidava 52, Tomis 5:1.
Această o peră va fi continuată în vremea lui Iustinian Sto.
In stad iul actual, co n siderăm că dezvoltarea reflectată de nive-
lul lII, ca ş i r efacerile incintei, au început la Sacidava în timpul lui
Anaslasius, continuînd sub Iustinian (poate multe lucrări de mai mare
amploare la incintă, e.g. tu rnul A de pe latu ra de sud) .
Epoca se termină brusc, violent, printr-un puternic general in-
cendill.
Distrugeri violente au suferit, la mijlocul veacului VI, şi alte cen-
tre ale Dobrogei , cauzate de incursiunile kutrigurilor, aliaţi cu bulgari
şi sla vi 50. La D i nogeţia, un strat masiv de arsură, atestă marea lovitură
pri mi tă de cetate la sfîrş itul domniei lui Iustin ian ;U. In sectorul cent ral
al Histriei, cel de al IV-lea (VII), nivel, datat în tr e 527- 544 , epo că
de mare dezvoltare (analog cu N III la Sacidava) a sfîrşit violent pril')-
h'-un puternic incend iu 37.
Nivelul al II-lea de la Sacidava se poate data cu aju to rul desco-
peririlor monetare, care aco peră perioada de la Iuslin II - Sofia
(573-75) pînă la Mauriciu Tiberiu (599/ 600). Astfel, că sfi nitul vio-
lent al lut N II t rebu'i e raportat la evenimentele din jurul anilor 602-
603. Evenimentele din anii 586-8 7 nu au zguduit Sacidava.
N I, ultima perioadă generală la S acidava, trebuie plasată nu
post 587 ci post 603, pînă pe la 614 .
Inainte de a închei a, subliniem din nou faptul descoperirii la Sa-
cidava a d ouă bune n'ivele (N I 1 şi N I 2) şi a unor cons tru cţii relativ
circulare de piatră aparţinînd secolului al VII-lea e.n., ceea ce dove-
deşte că v ia ţ a a continuat în cetate, însă izolat şi sporadic, numai în
anumite zone, mai cu seamă pe lîngă zidurile de i n c in tă. De remarcat
că absolut toate m ateTialele arheologice descopeTite pe aceste u ltime
nivele ale Sacidavei din sec. VII (în primul rînd ceramiea) sînt identice
cu cele descoperite pe cele trei nivele ale secolului VI e.n., ceea ce·

4() Idem., p. 409- 411,

50 V. Pâl'van, Histria, IV, p. 70 1. Em. Popescu, O inscripţi e de la Anastasills 1

descop e rită la Histria, în Studii Cla sice, VIII, 1966, p. 197.
51 SCJV, II, 1, 1951. p. 33. SCJV, V, 1-2, 1954, p . 168. Materi ale, Vl, 1959,
p . 646. 1. Barnea, Contribulions to Dobnldja h"istory undeI" Anastasill s /, in Dacia,.
NS, IV, 1960, p. 365-367.
52 Gr. FIOl'eseu, op. cit., p. 722.
i.1 1. Bal'n ea , op. cit., p. 367-373.
5'. D in. "istoria Dob"ogei, IT, p. 012 1-429.
5J Ide m , p. 429-43l.
5(i se/v, V, 1-2, 1954, p. 162-164; Materiale, VII, 196 1, p . 592-5&4.; ef. ŞÎ"
Din istoria Dobrogei, v oI. JI, p. 429- 430, fig. 27.
[,/ AI. Sueeveanu şi C. Seorp an , op. cit., p. 164- 67.
:320 c . SCORPAN

dovedeşte continuitatea vieţii, în conţinut şi in forme romane tîrzii

(romana-bizantine). Nici un indiciu şi nici o u rmă n u au fost desco-
perite la SacidaV'a, care să poată fi puse pe seama unei populaţii
străine, de migratori. (vezi şi fig. 24-32).

Materiale arheolog-ice
Dintre numeroasele materiale arheologice descoperi te, ne oprim
foarte sumar, numai asupra unora, cu un caracter special.
- Amforă din sec. V, tip inedit (vezi în text, la S II, p . 288) -
fig. 36/4.
- Amforă din sec. VI, fig . 36, 3.
- Amforă din sec. VI, fig. 34.
- Ulcior-amforoidal, din pastă cenuşie, gît ciUndric scurt şi larg,
·două toarte în torsadă , corp bombat lş i lund plat cu ""mbo". P e umar
este ornam entat cu o incizie vă luri tă (fig. 37 2). Formă 'in edită a cera-
mic'ii cen uşii. Descoperit pe nivelul sec. V in S VII L.
- Toartă de amforă, stampilată(LTP .\T O .\ErKOY ). Aparţ i ne unei
amfore de tip romano-bizantin, d escoperi tă pe nivelul sec. V în S. nI.
(fig. 38/ 3).
- Opaiţ descoperit in S I pe nivelul sec. IV. Un tip inedit (!\),
încă necunoscut (vezi în text, p. 278).
Opaiţ acoperit cu smalţ verde oliv, lucrată la roată, sec. IV.
- Un capac de amtoră, orn amentat cu tiparul. (fig. 38/ 1).
- Fragment cerami c cenuşiu, descoperit pe nivel ul III - sec. VI.
.Pe u măr, vasul avea o i nsc rip ţie incizată, în 'l imba greacă, din care se
mai păstrează doar o parte . (fig. 38/4).
- Fragment de cărămidă , cu stampila in negativ (1 CIL) -
fig. 35. Ace as tă descoperire, de o. d eosebită însemnătate, ar putea atesta
un detaşament din Cohors 1 CiUCUl11-, la Sacidava, in sec. II e.n ., ceea
ce ar schimba unele opinii referitoare la prezenţa şi mişcările acestei
unităţi milit are în Scythia Minor.

Addenda.
In campania din 1972, să pă turile n e-au oferit confirmarea ipo te-
_zelor şi observaţi il or notate in raportul de mai sus .
Am ajuns la dezvelirea incintei de sud pe o lungime de peste 40 m
ş i a unui turn (A), fig. 30). Secţiunile stratigrafice intramuros şi extra-
muros au confirmat datare-a îl1 sec. IV a construirii turnului A şi a l

incintei Y, care au fun cţionat pînă i n sec. V I (cu refaceri), cînd , pe o

lungime de 20 m, s-a adosat incinta h, în interiorul cetăţii.
A fost d escoperită o con stru cţie cu zid uri de m ortar şi pia tră rec-
tangulară, cu o orientare u rbani s ti că cu totul deosebită (fig. 30), a c ărui
colţ d e sud a fost tă ia t în momEntul construi rii ind nte i Y (d eci datare
. a nterioa ră sec. IV '1\,
SÂpATUHILE A RHEOLOGrCE DE LA SACIDAVA 321

în ceea ce pri veşte sec. VII , fapte excepţionale au apărut în sec-

ţiunea d. (fig. 24-26). Aici, peste incinta h, demantelată (deci cetatea
nu ma'j era apărată de ziduri), a u fost descoperite ziduri de piatră
legate cu pămîn t, fără fundaţie, de la o. locuinţă cu două nivele (desigur,
ulterioare lui N 1 propriu-zis). Un alt nivel de locuire, ulterior locuin-
ţei cu ziduri, este marcaţ de un pavaj de cără miz i înconjurat de un zid
rudimentar şi neregulat, fără fundaţie, totul trecînd exact peste inCintă.

DIE ARCl\i1:0LOGIS CHEN AUSGRABUNGEN VON

SCIDAVA.

Zusammen!assung

Im sUd-westlichen Teil der Dobrudscha (Gegend Adamclisi), zwischen Rasova

lll1d Dunăreni, auf einem hohen Berg. der l\'Iusait bena.nnt ist, aur dem rechten Ufer
der Donau, wo man fruher die Oberreste einiger Mauer sah und wo der Zufall
einige Inschr iften ans Licht braehte, \Vurde Sacidava identifizieet.
Der Name von Sacida va lst uns aus den aItertUmliellen literarisehen Quellen
bekannt. In Noti.tia Dignitatum wird Sacidava als Ortschaft angezeigt wo Cuneus
equitum scutariorum - der sUdlichste Kawallerietruppenverband aus der Provinz
Scyt hia hielt, der zwischen Cuneus equitum stablesianorum von Sucidava situiert
'\Var - im SUden (das sei der n6rdlichste Truppenverband vom Limes aus Moesia
!::>ecunda) und Cuneus equHum Solens-i um von Capida va - im Norden.
fiei Procopius erscheint die Ortschaft als Skedeba.
Im Jahre 196-1 wurde in Rasova (12 Krn. sUdlich von Axiopolis - Cernavoda)
em Kalkmeilenstein mit ei ner vollstandigen Inschrift entdeekt. Der Meilenstein
\Vurde zur Zeit des Kaisers Decius geriehtet (249-251) und, was wesentlich ist, el'
zeigt clie Entfernung von 4000 Schritte von Sacidava (d. h. genau 7 Km die Rasova
v on Musait trennen). Diese Entdeck ung klărt endgUltig das Problem der Sacidava.
Die Ausgrabungen von Saeidava bieten uns Daten und genUgende Beweise
fU I' die Erlauterung einiger stratigraphi sehen historischen Aspekte des Donaulimes
und sogar der ganzen romisehen Dobrudscha.
Die alteriUmliche Siedlung von Sacidava ,vurde nicht von Siedlungen und
Nekropolen cler nachfolgenden Epochen oder von Landwirtschaft oder von modernen
Bauten gestDrt, das bis jetzt cler einzige Fall auf dem Limes der Dobrudscha ist.
Die von den Forschungen von Saeidava hervorgehobenen HaupLproblemc, die
neu und bedeutsam .fUr dcn Lhnes aber auch fUr die gaoze Scythia siod, sind die
Probleme bezliglich auf das Ende des 4. Jahrhunderts, der entscheidende Beweis
des 5. Jahrhunderts und der Kontinuitat ins 7. Jahrhundert. Wir we rden insbeson-
dere diese Probleme behandeln.
Zuerst stellen wil" im Allgemeinen und sehr kurz die straligraphisehe Situa-
tion in Sacidava dar. Auf einer Tie[c von 3.50-4 m. gibt es zehn Niveaus des
altertUmlichen Lebens, vom 2. Jahrhunclert bis zut" ersten Hălfte des 7. Jahrhun-
derts. u. 7..
Die slratigraphiseh-chronologische Aufeinanderfolge ist, im grossen Ganzcn,
in allen ausgefUhrten Sektionen ăhnlieh; es gibt aber aueh manche Unterschiede,
manchmal genligend hervorgehoben.
In der erslen Sektion gibt et die folgende stratigraphische Situation :
Das ăltesie Ni\'eau Ubf'J" dem unfruchtharen Doden, ist vom 7. Niveau dar-
gestellt das am Ende des 3. Jahrhundert.s und zu Beginn des 4. Jahrhunderts datiert
werden kann . I n den Karos l G-18 wurde das 7. Niveau (N) gebrochen und es
\Vurde. im unfruchtbaren Boden. eine lei cht vertiefte vVohn ung gegraben. Diese
Wohnung war aut Dauer \'011 :nvei sukzessiven Niveaus (N VI und N Vf tatig und

21 - c. G~
322 C. SCORPAN

kann am Ende des 4. Jh. und zu Beginn des 5. Jh. datiert \Verden. Es folgt N IV,
im 5. Jh. datiel"t, - eventuell di e zweite Hălfte. Endlich, auf der ganzen Lănge
de r Se ktiol1 wurden die d re i Niveaus des 6. Jh. entdeckt: N III, N II und N I.
Als Schlussfo lgerung, in der j etzti ge n Lage der Ausgrabungen, i5t die 5tra-
tigraph isch e S ituation in d er ertsen S ektion foi gen de : N VII 8US den Karos 10-11
stell t das alteste Niveau dar und das gleich mit deI1 gelben Schicht aus dem Karo
15 ist, das am E nde des 3. J h. und am Anfang des 4. J h . daliert \Verden ka nn.
Nachher folgen N VI und N V aus den K r 16-18 (Htitte-Wohnungen), die am
Ende des 4. J h. und am Anfang des 5. Jh.u. Z. datiert werden konnen , dann. N IV
aus den Kr 16-18 aus dem J . Jh. , eventuell die z\Veite Hălfte, danach folgen die
Ni veaus aus dem G. Jh. : N III, N II und N 1, die ununterbrochen. auf der ganzen
Lănge de ,- Se k tion sind.
In den er sten drei Niveaus (I-III). einschliesslich N 1, und N 12, \V urdel eine
grosse Quantitat Keramik (f r agmentari sch) entdeckt, sie hat einen einheitlichen
Cl1a ra k ter und gehort nur der spat-romischen Epoche : die typischen ' Amphoren mit
relati v zy li nd erfOrmi gem oder tri chterformigem }-la ls, mit hervorragcndem Kărp er
(Uauch) und mit tie [en, gespitzten , parallelen, wellenrărmigen und waagerechten
Hieren (die w ellenfărmigen Riefen sind uberwiegend), Amphoren aus ge lb-sand-
Jarbener Paste, pari ger Paste mit kurzem I-Ial s und hervorragendem Korper, mjt
entfernten, hevorgehobenen StreHen (Rippen), manchmal mit In sch riften mit roter
Farbe; ,. KUchen "-K eramik, beige-weisslich mit starken Brandspuren, rein gelbliche
Keramik. graue Keramik, spăte, rote K eramik, Amphoren mit ve rlăngertem Kărper
mit Kan nc-lu r en, die an der Oberflăcbe mit eine" dicken weissen Farbe bedeckt
sind. Was eigentli ch diese Erdschichten chal'a k terisiert ist die grosse Proportion
ma %) der Amphoren mit wellenformigen und parallelen Riefen, der Amphoren
mit Rippen und del- Amphoren mit dicke r. weisser Farbe. AH diese sichern die
Datie"ung de r e rsten drei Niveaus im G. J h.u.2., Besti mmung die auch von der
Entdec ku ng auf dem 3. Niveau (in der abgebrannten Wohnung) der Justinian -
MUnze sowie auch von den Munzenentdeckungen aus S Il behauptet wird.
N IV enthalt dieselben Keramikkategorien wie N III, abel' die wellenformige,
parallele Riefenkeramik iehIt. Es Uberwiegen ilie Amphoretten mit weisser Farbe
und die sandfarbenen Amphoren mit Rippen. In N und N VI (HUtle-Wohnungen)·
sind die llruchstî.lcke mit waagerechten Riefen und mit Rippen sehr selten. Es-
Ijbel'wiegt abel' die reine oder vom Rauch geschwarzte beige-gelbli che Keram.ik, die
graue Kerantik, die ziegelrote und die rote Keramik (insbesondere Gefasse mit
gestempelter Verziehrung). Es \Vurden wenige weissliche B r uchstUcke mit breiten~
bra unen Spuren entdeckt. Die Unterschiede sind, zwischen de r Keramik deL~ Niyeaus
des 6. Jh. und der aus der Hutte-Wohnung, vollkommend fassbar.
In den Kr 10-14, unte]' N III' (die grosse abgeb,-annte Wohnung), gibt es ein
elnziges Niveau (N IV-VII). Seine Keram.ikslru ktur ist verschieden von N III, aber
l1uch von N V-VI au~ der Hutte-Wohnung. Die mit Riefen - und Rippenkcramik
:sowie auch die Amphoretten mit weisser :F'arbe sind \'ollkommend verschwunden.
Es Uberwiegt die Kerami k aus bCige-gelblicher manchmal rosenroter Paste, rue graue
Kel'amik und die KUchen keramik. Rate romische, K e ramik von guter Qualităt (aber
nicht Importkeram ik) kam - abel' in geringer Quantitat zum Vorschein. Einige
f ru he Ampho renfragmente ("unterwassergeschossformig") erganzen das Bild und
datie l'en das N I V (Vll) aus diesem Sektor, am Ende des 3. J h. und (vielleicht
wallrscheinlicher) am Anfang des 4. JIl.u.Z.
Fur die KHirun g des str atig raphisch-clll"onologischen Bildes aus S I, halfen
uns auch manche Munzen. Auf N III, Kr 12, die grosse, abgebrannte Wohnung,
wurde ei ne Munze aus der Zeit J ustinians (5-l0/-U) entdeckt, \Vas die Datiel'ung des
N III im 6. Jh.u.Z. bestătigt. Au! N VI aus cler Hil Ue- Wohnung (Kr 16- ] 8) w:urden
drei Munzen enldeckt, di e zwischen 330-337. 335- 341 und 365-375 u.Z. erlassen
\Vurden, \Vas die Datierung dieses Njveaus (V I) gegen das Ende des 4. Jh.u.Z.
erlauben. Auf jedem Fali, wul'de die Hutte-Wohn.ung in einer spătel'en Phase des
Ni vea us mit Abstcllen von gel ben Ton I(die Turschwelle) aus K r 15 gebaut - ent-
sprechen d mit N VII aus KI' 10-11. A /so N V alts de/" Hutte-Wohnung wird am
An]ang des 5. Jh.u. Z. claIJert, unei N IV (1(1" 16- 18) gehort der zweiten Hiiljte des 5.
Jh.u.Z., weil Ober diesem Niveaus N nI ist, vom Anfang und Mitte des 6. Jh.u.Z.
SÂPĂTU RILE ARHEOL OGICE DE LA SACIDAYA 323
\.
Die stratigr aph ische und chronologische Ordnung aus der zweiten Sekt ion von
Sacidava wurde, im jetztigen ZustancL folgende se in:
Ober dem unfr uchtbaren Boden, das erste Niveau - N X, aus dem 2, J h. u.2.
moglich die zweite Hiilfte.
Das IX Niveau, aus dcm 3. Jh. , sieht \Vie ein Lehmboden aus, der bis zur
Festungsmauer gelangt.
Das VIU Ni\'eau gehortJ dem Ende des 3. Jh. und moglich auch dem A n [ang:
des 4. Jh.
N VII \Vird im 4. Jh. datiert, seine erste I-liilfte, unei N V in der zwei ten
Hălfte dicses Jahrhund erts und ist yon ein er starken BJ'<llldschicht kennzeichnet.
N V und IV ge h6ren dem 5. Jh.u. Z., es sind Ni veaus mit Ilicht zu dicke n
Erdschi chten, dic aur Lehmboden und Stein - ode I' Ziegelsteinpflastel" kennzeichnet
sind, sowie auch dUl-eh Mortelschichten, \Vas Wiederherstellungsmomente und allge-
mei ner Umbau in der Festung vorausselzen.
N ITI und II geh6ren dem 6. J h. N 1 - elem 6. - 7. Jh.
Beweise grosser Feuer sbrunste verzeichnet mc:m aur N III (wahrscheinlich die
Mitte des 6. Jh.) und aui N VI (Ende des 4. Jh.) gc wa ltiger in der Z one der
Festungsmauer.
In manchen Zonen, starke Feuersbr Unste sind auf N IV und insbesondere V
kennzeichnet (vielleicht in der ersten H âlfte des 5. Jh. u..Z.).
Die Ollampchen und die MUnzen bestătigen die festgesetzte Chronolgie. Zum
Beispiel, in S II, a uf N X, ein Ollamp chen vom Typus " Firmalampen", mit dem
L VPATI-Stempel, Werkstatt die im Norden Italiens tătig w a l' im 2. Jh.u .Z. N IX
enthălt e i ne MUnze aus den Jahren 211-217. N VIII bat uns eine MUnze von
C laudius II det' Gote (268-270) an und ei ne \'on Dicletian (196-288). N VII - eine
Munze von Constantin der Grosse und von Constantius II; N III - eine Munze
v on Justinian (540-541) und N II - ei ne Munzc von J usti n II - Sofia (573/74
und 574(75).
In der d1"itten Sektion ist die stratigraphische Ordnung folgcnde: - N IX
(li be r dem un[ruchtbaren noden) geh6rt dem 2. J h.u.Z.; N VIII , dem 2.-3. J h . j
N. VII, dem Ende des 3. Jh. ; N V I dem. 4. J h., c1ie erste IHilfte; N V - der zweiten
Hălfte des, 4. Jh. ; N IV - ein Ni'."eau aus gelbem Ton, mit starke m und ununter-
brochenem Brand, wird in de" ers ten Hiil/te des 5. Jh. datiert.
Von N IV nach oben his zu N III (das erste Ni\"eau des 6. Jh.) verzeichnen wiI"
noch zu;ei Niveaus mit einleuchtenden Brandspuren auf gelblich-grauem Lehm-
boden. Diese zwei Niveau s sind mit N IV A und N IV B notiert und sincl\ in der
zweiten Half te des 5. Jh. datiert,
Eine H.eihe E rgăn zungsbeweise beslăUgen die Datierung der Niveaus. AuE
dieser Weise, auf N IX wurde ein, Ollamp chen des Typus "Firmalampen" entdeckt,
das den Stempel F/LVCIVS hat und \Vurde im 2. Jh. u.Z. datiert. Die ch ronologische
E inordnung des fUnften Niveaus im 4. Jh . wird auch von einer Bronzefibe l vom
Typus "mit ZwiebelkopV' gestiltzt, im 4. Jh. datiert. Besonders verdienstlich ist
d ie Tatsache, dass in der dIitten Sektion die Niveaus des 5. J h. verzeichnet \vurden ,
i m Vergleich ZI1 der logischen Aufeinanderfolge der Erdschi chten ode I' der angezei gten
Verănder ungen in der Keramikkompositio n und durch Munzenentdeckungen. Jm
B r and des IV Niveaus wurde eine Munze aus den Jahren 423-425 enldeckt, ei n
en tsch eideneI" Beweis fUr die Zu gehărigkeit der N IV, IV A und IV B zum 5. Jll.
Uber den Niveaus des 5. Jh. gibt es un veriinderlich N III, II und It gewăhnliclle
Niveaus des 6. 7. J h.
In der Sektion S 7 L gelangten \Vir, auf einer kleinen OherWiche, bis zum
fUnften Ni veau. Die Niveaus si nd auf Lehmboden, Bauten und Pflaster, Feuers-
brUnstschichten kennze ichnet. Das fUnfte Niveau bat uns, ausser Ollămpchen und
Keramik, 15 MUnzen an: zwei MUnzen aus den Jahren 34 ] - 346, vier zwischen
348- 361, acht aus Valens-Zei "b - 364- 375, und die letzte ilberschreiiet da s Jahr 3'18,
und wird ZUI" Zeit Gratianus (375- 383) datiert. Die hieI" erwăhn ien MUnzen kontu-
r ieren ei ne irgendwie Uberras.chende Schlussfolgerun g. Das 5. Nh"eau gehărt der
zweiten Ha lfte des 4. Jh., eine heftige, durch eine vernichtende Feursbrullst beendete
Epoche, aber im Gegensatz zu dem was wir glau bten, fand d er Variall nicht am
E nde Va le ns He rr schaft stait (die gotisch e n Ei nfălle die mit cler Kaias-
tJ'ophe von Adrianopolis - 378 - ihren Hăhepun kt erreichten), sond e r n spiiter, gegen
324 C. SCORPAN

das E nd e d es Ja hrhund erts. unte r T heod osius 1, tcahrscheinlich zwischen 383- 392,
als B ewegunge n und G ewaltsa mke iten in d er Dobrudscha auch dureh manche
munzlich en Thesauri er en dargestellt sind.
\Vas das prablemat ische mnfte Jahrhundert betrifft, werden \Vir eine kurze
Inkursion in cler Gesch ichte der Dobrudscha m a chen.
Der Vergleich zwischen den N iveaus d es 5. Jh. von Sacidava mit den Niveaus
desselben Jahrhunderts van I-listria - der zentrale Sektor, glauben wir berecht igt
zu sem. In Histria, N VI geh tirt der ersten HăHt€1 des 5. Jh., mib Munzen zwischen
383/95- 420/50 datiert, w as die Bestimmung der heftige n Zertdrung des N VI in der
Mittc des .1ahrhunderts versichert. N . V, zwischen den Jahren 450 und 527, kann
nu l' der zweiten Hălfte d e s 5. Jh. gehol'en .
Die r ie sige M unzenquantităt aus dem 5. Jh., dle in Iz".'oarele entdeckt wurde,
(gewesene pjrjoaia - wahrscheinlich die altertlimliche Sucidava), mit Munzen die
ununterbrochen bis zur Zeit An a stasius fortfahren, beweist ei ne kraftige Enhvicklung
auch im ganzen 5. Jh., wenigstens in einigen Festungen vom Limes
Auch die Ausgrabungen Y011 Dolojman besUitigen die Bemerkungen van
Sacidava. In ersler Reihe ist das G. Jh. durch drei allgf>meine Niveaus dargestellt.
Bemerkenswert ist, dass unter der Basilika aus dem G. :Jh. (die noch van P. Nico-
rescu entdeckt wurde) eine andcre, vorausgehende Dasilika entdeckt wurde. die man
mit Sicherheit im 5. Jh . datieren kann.
\Vir mGssen abel' beme r ken. dass in Dinogetia. schon 1953, ein Ni\'eau. das
dem 5. Jh. gehi::irte, entdeckt \Vurde.
Damit. wir den Zweifel beseitigen. fUgen wir die Entdeckung in dcn Ausgra-
hungen, die 1971 in Constanţa gema('ht wurden. van zwei Niyeaus hinzu. die dureh
die K eramik und dureh die măehtige MGnzenzahl dem 5. Jh. geh6ren. Auf dem
Unterniveau. (II). viele Mtll1zen sind \"on 402, 408, 423. 450, die das 2 Niveau (von
oben nach unten) mindeDstens zu J3eginn des 5. Jh. datieren. Alse konntc dus erste
Niveau nul' mitten i m 5. Jh. dauern .
Zwei felsohne, mUssen die Feststellunge11 \"011 Sacidaya, Izvoarele, Dinogeţia,
DoIoJman. Histria und Tomis nicht obligatoriseh fUr den ganzen Umes und um
~o wenig fUr die ganze Dobrodscha \"erallgemeinert und absolutisiert werden. In
munchen Orten ist die Ver zcichnung. in der Zukunft, einer Lebensunterbrechung,
emes mehI' ader weniger langen Hiatus măglich, nach den katastrophalen EinfălIen
der IIunen.
Wir w e rden jetzt manche chronologische und stratigraphische Interpretationen
versuchen, von der Stratigraphie ausgehend .
Die ăltesien Lebensniveaus \'on Sacida\'a sind die aus dem 2. Jh. u.Z. Das
Leben seizte sich fort, Jahrhundert nach Jahrhundert, bis zum Ende des G. Jh. u.Z.
abel' auch bis zuI" ersten Halfte des 7. Jh . u.Z. mit wiederholten Zerstărungen und
Umbauten, manche allgemeine fux die gan ze Festung, andere Dur fUr eine gewisse
Zone gultig.
Bei der Festungsmauer \'on der westlichen Seite stellten wir eine Aufbauphase
aus dem 2. Jh. u .Z. fest. Demselben Jahrhundert mussen '\vir auch das grosse
Gebaude yon S III beilegen. Die Erhebung des romischen Castrum von Sacidava,
im 2. Jh. u .Z., scheint uns in vollstHndiger Dbereinstimmung mit der Situation der
Dobrudscha aus der Peri ode. Das zweite .Jahrhundert ist einstimmig als der Moment
cler militarischen Organisierung des Dobrudscba - Li.mes b etrachtet, durch die
\Viederherstellung und die Grundung der Castren auf dem rechten Ufer der Nie-
deren Donau. Das grosse Gebăude aus dem 2. Jh. (S. III) \'on Sacida\'a, stellt den
ersten archăologischen, konkretcn Deweis, bezuglich auf die Grundung des befes-
l igten Limes auf der Niederen Donau im 2. Jh. u.Z. dar. \-Vir fUgen hier die
Entdeckung eines gestempelten Ziegelsteines hinzu der Cohors 1 Cîlicnm bezeugt!
Was interessant ist, ist clie Tatsache dass 'w ir im 2, .J h. keine Feuersbrunsti in
Sacidava und i n Dinogetia feststellen. In Histria aber wurde der Einfall der
Kostobochen schI' gespuI't.
Eine grosse Feuersbrunst und eine ausserordentliche Zersteirung wird auf
N VIII aus S III. also im 3. Jb. u.Z .. kennzeichnet. Im sUdliehe:l Teil der Festung
hat dieses Er(" 1'is kcine SPUI' gelassen. was eigentlich zeigt dass die Zerstorung
aus dem 3. Jh. nicht die ganze Fesiung anwies sondern nul' manche Zonen, vi~lleieht
SApĂTURI L E ARHEOLOGICE DE LA SACIDAVA

nur neben der Festungsmauer. NUl' als Hypothese konnen wir dieses Ereignis als
die getischen Einfălle von der Mitte des 3. Jh. betrachten.
Im 4. Jh. fand eine wahrscheinliche \Viederherstellung der Fest.ungsmauen van
der westlirhen Seite statt und eine Ausdehnung der Festung in unbewohnten Zonen
(S 1) sowie auch der Aufbau ei ner neuen Festungsmauer auf der siidtichen. Seite.
Die literarischen und epigraphischen Quellen beweisen das Stationieren \"on
militarischen Verbănde in Sacidava. im 4. Jh. Zum Dei spiel, Cuneus equitum Scuta-
riorum (NoL Dig. P. 01'., XXXIX, XL). Ein Grabstein der hier entdeckt wurde,
wurde fiir das Grab des Exm'ch Proclinus, im 4. Jh. von einem numerus equiium
erricllieL Ein anderer Grabsteio geh6l"te Valerius Onesima, gewesener cent"urio in
der zw eiten Legion Herculea.
Bemerkenswert ist, dass mao in Sacidava auch Feuersbrunstspuren gegen das
Ende des 4. Jh. feststellt.
So wie wir sahen, erweist sich das 5. .1h. in Sacidava als eine, Epoche wie-
derholter Aufbauten, die in den Aspekten und Charakteristiken der 4. und 5.
Niveaus.
Wir betonen, dass nirgends in der Dobrodscha das 5. Jahrhundert so klar und
50 Uberzeugend wie hiel' erscheint..
Die Niveaus des 5. Jahrhunderts haben, in manchen Zonen, starke Drand -
und Ascheschichten die fUr Sacida\"a (im 5. Jh) einen schweren Moment kennzeich-
nen. Es ist die Zeit, als Dobrudscha die HunneneinHille, aber auch die Einfălle
der germanischen SUimme erlebt.
Die Probleme des Endes des 6. Jh. und des Anfangs des 7. Jh. sind sehr
bedeutend, aber kompliziert. Bezuglich auf diese Probleme von grosser Aktualităt,
Sacidava bracbte einen besonderen Beitrag.
Wir verzeIChneten in allen Sektionen drei allgemeine Niveaus die den 6.-7.
Jh. geh5ren, eine chronologische Einordnung die auch von der Struktur der Erd-
schichten, von der Komposition und Charakter der Keramik. von den Ollămpchen
und von deTh Munzen verslctIert wird. Die Niveaus 1, II 'tind III sind ununterbro-
chene Niveaus, auf der ganzen Lănge der Sektionen (Abb. 6-10), die spezifischer
Weise das Bild der Festung Im G. Jh. veranschaulichen. Die Chronologie ist aueb
von MUnzen versîchert. Aui N III - die Justinian Miinze (die J ahren 540 / 41) auf
N II die Munze von Justin II - Sofia (573 / 75) bis Mauricius Tiberius (5991600 !!).
Eines der Bewelse der Existenz eines nachfolgenclen stadtischen Niveaus d.b. auf,
N 1, sind die Steinmauern mit Lehm verbunden, die genau auf Ni 1 ger ichtet wur-
den (in der Sektion 1 und V) und die mancher \iVohnungen gehorten, die hin tel'
cler noch tătigen Festungsmauer ausgesLellt waren.
Der Beginn des 6. Jh. wird durch konstr ukti\"es Streben charakterisiert. Die
Epoche des allgemeinen WiederaufblUhens begann in Anastasius Zeit.
Der Wiederau [bau unter Anastasius ist in mehreren' Zentren der Dobrudscha
bezeugt: Histria, Dinogetia, Capidava, Tomis. Diesel' Wiederaulbau wird in der
Z eit J-ustinians weitergeJ'uhrt.
Das aufblUhende Leben zu Beginni des 6. Jh . wird mit GewaIUătigkeit, durch
eine grosse Feu€!rsbrunst unterbrochen, die mit der Zerstbrung der Bauten endete,
die nicht mehr wiederaufgebaut wurden. Dieser schwerc Moment im Leben der
Sacidava (nach dem aus dem 3. Jh.) ist selbstverstăndlich die Folge der Einfă lle,
der Bulgaren und der Slawen.
In Dinogeţia beweist eine grosse Brandschicht die Katastrophe vom Ende
Justinians HerrschaJt. rm zen tralen Sektor aus Histria, das IV Niveau, zwischen
527-544 datiert, Epoche gl'osser Entwicklung analog mit N IU aus Sacidava, hatte
ein violentes Ende durch eine grosse Feuersbrunst.
Das zwelte Niveau aus Sacidava, das die Lebensperiode nach der ZerstOrung
von dem Ende Justinians Herrschaft darsteJlt (Wiederaufbau den man auch bei
der Festungsmauer, am sud lichen Tei! bemerkt), gehart der zweiten Hălfte des
6. Jh. und, wenn man die letzte Munze, aus chl'onologischem Standpunkt - die
von Mauricius Tiberius (509/ 600 - in. Betracht nehmen kann, dann muss sich das
violente Ende des II Niveaus auf die Storungen um die Jahre G02-603 beziehen
und nicht auf die Vorfălle aus elen Jahren 586-587" Also, N 1 - die letzte allge-
meine Lebensperioele -,'on Sacidava - konnen wir nicht mehr nach 587 stellen son-
dern nach 602- 603 bis ungefiihl' 614.
326 C. SCORPAN

In manchen Sektionen er schien eine spezielle stratigrap hische Situation, die in

manchen romisch-byzantinischen Lebensniveaus konkretisiert ist (N 1). ]n S 1 ne-
ben den drei Nh:eaus stadtischer 13ewohnung der 6.-7. Jh., erscheinen noch zwei
Niveaus (N L und N I l), gute Niveaus aus gel bem Ton, mit Brand. Asche-und
Kohlenscbichten. Diese Bewohnungsniveaus stellen d ie letzten Lebensmomente der
Festung von Sacidava dar. Sie mussen im 7. Jh. u.Z. datiert werden.
In S V. N 1 ist "Von zwei Niveaus fortgesetzt von denen nur der erste ab-
gebrannt \Vurde. Das erste sporadisc:he Ni\"eau isl auch durch eine Maue ,' ohne Un-
terbau kennzeichnet. die aur dem Niyeau liegt. eine Mauer die mit der Bildung des
2weiten Ni veaus nivelliert wUl'de. Dieses zweite Niveau ist durch die Spuren eines
7iege lpfl aster kennzeichnet. Besonders inleressant. ist die Tatsache, dass das zweite
und Jetzle spor adische Niveau (also das dritte aus dem 7. Jh.) Liber die Festungs-
mauer hinausgeht.
Jn S IV verzeichnelen \ViI' nul' ein einziges NiveaLll aus dem 7. Jh. abel' ohne
Feuersbrunslspuren.
]n der Sektion d, das zweite sporadische Ni\'eau aus dem 7. Jh.) geht 1lber
die sildi'iche Festun(Jsmauer, un d wird ,"on ei ner Wohnung mit Ziegelpflaster dar-
geslellt, von einer un re gelmăssigen Mauer (aus Slein tind Erde und ohne Unter-
bau) umgekreist.
JlezUglich auf das violente Ende des el'ste n Niveaus haben wir' keine Măglich­
keite n es zu fixieren, 614 odeI' 64 1 (abel' nUl" nach dem Jahre 600). Schr sub jektiv.
meincn wil' die e l'slen Herrschaftsjahren Heraclius. Wir sind auch von. der kleinen
Ausdehnung des N 1 determinie rt.
Auf jedem FalI, wenn \ViI' clie numismatischen Argumente nieht beachtet
hătten, wenn wir eine sehr logi sche Sukzession in der Zeit der Lebensniveaus foJg-
ten 50 kann N II nUl' der zweiten Hă1Ue des 6. Jh. gehoren, tind N 1, wenn es am
Anfang des Jahrhu ndel1sencles begonnen hătte, wi.ircle es selbstverstăndl ich auch
ins 7. Jh. Ubergehen.
Eben deshalb, in Verbindung mit den spăten sporadischen NÎ\'eaus N h und
N Ii> mussen wiI" sie im 7. Jh. datiercn, \Vie immer nach 614-615! Obwohi wir,
personUch, nicht in der Plicht df's Umstandes 586-87 tind 614 fiiI' alle Z enhen
-cler Dobrudsch a glauben, bleiben noch zwei romisch-byzantinische Beu;ohnungs-
niveaus llach 614, wenn \ViI' dennoch diese z"Wei Daten auC Sacidaca anwenden.
Es ist bemerkenswert. dass absolut das ganze archaologische Fundgut, das
auf diesen letzten Schichten von Sacidava aus dem 7. J h, u.Z. geborgen wurde
(hauptskichlich Tonware), identisch ist mit dem auf den vorgchenden Schichten
des 6. Jh. gehobenen. was bezeugt, dass die Siedlungstătigkeit sowohl im Gehalt
als auch in den spătromischen Formen andauernd war, keinerlei Hinweis und
keinerlei SPUI' fand man in Sad da va, die man au! fremde, wandernde vol kel'-
schaften beziehen konnte,
Sacidava, bestimmt sehI' anspruchslos abel' von Verteidigungsmauern um-
kreist, Uberschreitet das Jahr 614, we nn nicht mit drei Niveaus, dann minclestens
mit zwei. Auch nach cler Zerstorung der Festungsmauern setzt sich in Sacida\"a das
rorn1sch-byzantinische Leben fort. der vollstăndige Ruckzug veranlasst sich nicht
auf einmal, sondern mit der Zeit.
In Tropaeum wird im Absehnitt C festgestellt, dass die letzte Schicht zi vi-
lisierter stădtischer Besiedlung etwa um 586-587 plOtzlich, und nul' noch eine ău s­
serst bescheidene halbdorfl iche Lebensweise primitiver Existenz zustande kommt,
die bis eiwa 602-603 anhăIt. Die letzte Munze. die in gesicherten Umstănden im
Jahre 1971 ge(unden wurde, gehărt in das 16.-17. Jahr der Herrschaft des Maurizius
Tiberius. Kein einziger lleweis v erlăngert das Leben von Tropaeum bis 614, wie
M. Sâmpetru in unbegrundeter Wei se behaupte t (SCIV, XX , HI7l, 2. S.).
Die Schlusseiappen von Histria sind bereits mehrere Male erortel"t worden. I n
den lelzien Jahren haben sich jedoch genugend Beweise gehăuft. die' angeben, dass
Histria im Jahre 586 nicht zerslort wurde. Jm Mittelabschnitt von Hi stl'ia enthălt
N III (die zweite abgebrannte Schicht) Munzen von 565 /66 bis 592/93, 50 dass die
Moglichkeit der Zel'storun g von Histria im Jahre 586 uusgeschlossen wird (siehe auch
'Al, Sucevcanu, C. Scorpan, St1"atigrajia, Hi siri ei rom.ane tîrzii, in " Pon1iea", IV, 1971).
SA PĂTURILE ARHEOLOG ICE DE LA SACID ..\ VA 327

Auch in Dinogetia enthălt die letzte Schicht Mii nzen aus 591 /92, 50 dass die
einzige standha ltend e Meinung, diejenige ist, dass der Einfa lt vo n 586 de n N orde n
Hnd die K uste der Dobrudscha nicht beeintrachtigte.
Andererseits kann man, \Venn N I n in T-l istria gewaltmăssig nach 592/ 93
unterb rech en wurde, nul' an die Geschehen um die Jahre 602 '603 denken ; und die
beiden spăte:'en Schichten des mittJeren Abschnitts ziehen das Schlussdatum UI1-
bedingt jenseils "an 61-1, wenn nicht gegen 640, wel1n nicht sogar noch weHer.
In Callatis sind Miin?en der J ahre 028/29 und 630/31 gefunden worden. Au s
'Tomis ist eine Munze van 029/30 beka nnt. Erwahncnswert si nd die Bron zemlinzen
\'on Kon stans II. und Kon stantin IV. Pogonatos. die a!1 der K liste geh oben wur-
-den. Im gegenwartigen Forschungssland und nach der K orrela tion van archăolo­
gische und numismatischen Angaben ist anzunehmen, dass sămtliche Vo raussetz-
ungen bestehen, um die Hypothese der Verlăngerung der romisch-byzantinischen
Zivilisation in der Dobrudscha nach 61-1615 anzunehmen, ei ne Vora ussetzu ng die
im mer ko n krelere Zuge annimmt.
Im Verg!eich m it der Anfangsphase. in der spaten Epoche hat Saddava keinen
\'orausbestimmtcn Pl an (im Allgeme inen rechtec ki g). Die Festungsmauern folgen
j etzt eine unregelmăssigc Linie, im Zickzack, sie sind am Rande des Abhangs
aufgestellt 50 dass sie dem Feind keinen Creien 13ewegungsraum lassen. Die spăt­
romische Festung besetzte eine Oberflăche von ungefahr 20.000 m l
Die Festungsma uern wu rd en aus grossen Steinblock s gebaut mit MOl'tel aus
Kal k mit zerstossten Zi egel gcmischt. In manchen Stellen. Teile aus der ze rstorten
Festungs m auer, wurden nitht mehr aufgebaut. die Ko nt.inuităi der K ur tine wurde
durch clie E"rhebung einer Iletten Festll/l.gsmaue7·, d ie an eler 'Vorausgehenclen Mauel-
wiede l'hergestellt.
Dieses System finden wir in der sud li chen Seite, beim Turm A, WO, nach
d er Zerstt:irung des Turms und del' Festungsmauer (was in der Mi tle des 6. Jh.,
Ende der Herrschaft des Justinian - die Feuersbrunst von N III stattfand) ei ne
-an(lere FestttllgsI1wtler gebaut wurde, lang von 15 ro und breit von 2 m, der im
Jnnel'en a n der alten Grwulmauer angeschlos!ien isi.. (Abb. 22, 23, 30).
Von Platz zu Platz (bei 10- 15 m) wurde die Festungsmauel' du rch deo Bau
ein iger vier eckigen TUrmer mit Seiten von 7-D m. , VOn 1,70-2 m bre it versta rkt.
Am stăr ksten wurden die ostlichen und sud li chen Seiten der Festung befestigt,
die zugănglichsten .
Dus grosse Eingangstol' der Festung befindct. sich ~n der ostlichen Seite. am
Ende des alte~·tUmlichen Wegs, der von Surlen kam und cler durch die umgehende
zi vile Siedl ung ging.

DIE LISTE DER ABBILDUNGEN

Abb. 1. Der Musait-Berg

Abb. 2. Der Plan der Sacidava
Abb. 3. Die J ,andkarte der Dobrudscha mit Sacidav<1.
Abb. 4. Aligemeine Aussicht der Ausgrabungen die sijd -westli ch~ E:cke.
Abb. 5. Der erste Sch nitt - westli cher Umriss.
Abb. 6. OeI' e l'ste Schnitt - westlicher Umr iss.
Abb. 7. S II, nordlicher Umr iss.
Abb. B. S ]1. sUd li cher Umriss.
Abb. 9. S ID, nordlicher Umri ss.
Abb_ 10. S IrI, sud Iicher Umriss.
Abb. 11. Die Schnitte C und E. a = die Festungsmauer.
Abb. 12. S. C.
Abb. 13. S I mit der Mauer aus dem 7 Jh (N Iz).
Abb. 14. S IT . Die Apsis-Mauer aus dem 6. J h. (N III ).
Abb. 15. SIr. Pfl astersp uren (lUS dem 5. J h (N l V).
Abb. 16. S IT1. Die l\'I a ue r des Gebaudes a us dem 2..J ~l .
328 C. SCORPA N

Abb. 17. S IlI. Wasserleitung:. -1:. Jh.

Abb. 18. S VII L.
Abb. ]9. S VII L. Di e Niveaus aus den 5. und G. Jh.
Abb. 20. Das ostliche Tol'
Abb. 21. De!' 6st!i che Eingung miL %iegelpflaster.
Abb. 22. S IV - B .
a = Festungsmauel' Y 4. Jh.
b = Festungsmauer h 6. Jh.
Abb. 23. S IV - 13. il = Grundmauergraben fU I' die Festungsmaucr h . in der
Mauer y.
Abb. 2•. S D.
a Festungsmauer h.
b = Niveau. 7. Jh.
c = \~! ohnungsmauel'. 7. .Ih.
Abb. 25. S D Ziegelpflaster, 7. .Ih.
Abb. 26. Schniit D. Wohnunge n aus dem 7. Jh. uber den Festun gsmau ern.
Abb. 27 . se Pflaster, 7. Jh.
Abb. 28. SE Niveau mit M aue rn ohne Unterbau, 7. Jh.
Abb. 29. SE Mauer, 7. Jh.
Abb. 30. Plan des sUd-wcstli ch en S chn iites.
Abb. 31. S chniU V.
Abb. 32. S IV B.
Abb. 33. Unterbau der Festungsmauer aus der nord-astlichen P.cke.
Abb. 34. Amphore, 6. Jh.
Abb. :~5. Ziegelstein mit Stempel 1 C IL.
Abb. 36. Kel'amik. 1,2 :::; IT I. JIl. 3 = VI. JIl . 4 :::; V. Jh.
Abb. 37. Kcramik. 1 = Amphore mit roter Inschrift, VI. Jh. 2 :::; Amphorenformi-
ges Găfasse, V. Jh. 3 :::; Il L-Tv' Jh. 4 :::; IV. Jh.
Abb. 38. 1 :=: Amphorendec kel. 2 :::; Dronzefibel, IV. Jh. 3 = Amphorenhenkel mit
de m Stempel TPATONEIKOY, V. Jh. 4 = Graues Găfassen f ragment , mit gr iechischer
Inschrift, VI. Jh.

T H E A RCH EO LOGICA L EXCAVATIONS IN SACIDAVA

Summa1'Y

In the south-west of Dobrogea (Adamclisi zone), between Ra~)O va and Du-

năreni v illages, on a high hill on the right bank of the Danube, there is the poin t
named Musait. Here has been identified Sacidava. (fig. 1-3).
The name of Sacidava is known to us from the andent literar)' source. I n
Notitia Dignitatum, Sacidava ind icated as a locality in which CUl1ell s eqllitum Scula-
riorum were sta tioned, - the soulhest unity of caval r y from the S{:yth ia prodnce.
situated between CunellS equitum Stablesianorum of Saddaya, to the south (this 1s.
being the northest unity On the lim.es f r om M oesia Inf erior) and Cunells eqll'Îtmn
SolensimJt of Capidava - to the oo1'1h. (Notitia Dignitatum." Pars 01'ielltis, XXXIX ,
XL).
In 1958 has been discovel"ed in l\1[usait a funeral inscription. on the ba~.e of
which the authol' percieved, in a shy manner, Sacidava locality at Musait fo!~ the
tirst time. (N. Costar, Studii Clasice, V, 1963, p. 306).
In 196-:1: has been discO\'ered in Rasova (12 Km. in south ofAxiopolis - Cer-
navoda to day) a mUia,. pilJar-stone with an inscription. whole preserved. The m.Uiar
piJlar has been advanced during the life of the emperor Dedus (the years 249-
151) and \Vhat is essential, it indicated the distance of 4000 feet s !rom Sacidaca
(lhat is exactly those 7 Km. that sepa r ate Hasova by the Roman camp of Musait).
This i n vestigation definitively cla r ifies the problem of localizing Sacidava. (A.. Ră­
du lescu. Reliista Muzeelor, 1969, 4, p. 349),
SA P AT U HILE ARHEOLOGICE DE LA S .-\CIDAVA

The excavations in Sacidaya o ffered us many dates and s ufficient proO\"es

for el ucidat ion of some statigraphical - hi sto ri cal aspects of tlle Danube limes
and C\ 'en of Roman Dobrogea in its group.
Tile major questions point out by tlle investigations in Sacidava. new and
signil'i cant for the lintes and but for the wllole Scythia. are those l'eJ't'e r ing ta tlle
end of the TV lh century, tl1e demonstrat ion of the archeological levels of the Vlh,
centur:r anei of the continuity in the VII th century. We shall stop especialy to
t hese problems.
For the begining, we present the stratigraph y o f Sacidava. an a deep of
3 ,50-4 m. there are 10 le\'els of ancient lire. from t he TI nd cent.ury till the half
o f t he vn tii eentury A. D.
The siratigraph ical and chronological ardeI' would be in the ac tual stage the
to ll owing (fig. 5-10).
Over the untouc:heel g rounel . the first level - the xth level - is dated in
tlle 1I I1 d century A.D .. ma.y be the second hale. The IX 1/) levcl is dated in the
IJ 1rd century. Thc VITTt)1 Jevel belongs to t he enel of the nud century and may
be and the begining of the l V11i century. Tile VIIlh le\"e l is dateel in the first
halI" of the lVth centul',)' anei the Vlth level in the second half of the same cen-
tur)', being marked b y a strong burning layer. The V th and the IVlh levels belong
to the V th cen tury A.D .. the levels with the s mall layers, not 50 deep, marked
b.v elay flool"s 01' stone 0[' bri ck pa vement and as layers of mortar. that suppose-
t he moments of general reconstructions and changes in the fOl'tress. The III rd
a nd the lInd levels belong to the VI t ii centul'Y. The ISt ]e\'el to the Vr1 q - VII Ih
centuries.
There are registered e\'idences o f great b u rnings at the moment of the IIIrd
level (probably the midelle of the VI th century) and at the moment of tlle VI tIl
level (the end of the IVIII century) stronger in the zone of precinct walls. (fig. 6,
7, 9) . Tn some zones. tlle- stronge r burnîngs are mar ked an the TVth level and
especialy on the v ttJ level (may be in the first half of the Vlh century A.D.
(fig. 7, 9).
The lamps and the coins confirm the es tablish chronology. For instance: in
the second section. on the X1 h leyel, a lamp of the type "firmalampen" with
LVPATI stamp. the officilla [rom northern Italy in the Il nd c.A.D. The IXth level
contained a cain rrom 211-217 years. The VIITl h le\"cl offered us a cain from
Claudius the II nd (The Gothic) - 2G8-270, and one from Diocletian (296-298).
The VIIth 1. - the coins from Constantin the Great and Constantius n . The llJrh
1., a coin rrom Justinianus (540-541) and the IJ!lct J., the coins of the type, Justin
II - Solia (573/H. 57-1/75).
In the TTrr d Section , the IVlh level of yellow elay with a strong and con-
t inuous burning, is dated in the first half of t he vt h centur y. From the I\Tth
l e\'cl up to the lunI le vel (tlle first level of the Vph century) we noti ce two ~e­
vels, with traces of burning over yelow-grey c1ay ings. These two levels are noted
with the IV ih leve l A (N IV A) and the IV lh level n (N IV B) , belong ta t he
second half of the Vi ii century (fig. 9, 10).
In the II]rd Section, the le\"els of the V lh century has been confirmed besides
t he logical succesion of the levels ar the marked c:hanges in the composition of
t he c eramic~ and by coin descoveries. In the buming of the IVtll level we elesco-
vered a cain iram the years 423-425, the sure argument for dating of the IVlh
levels (A and B) in the V th century.
A series of supplimentary arguments carne to confirm the dating of le\·els.
So, on tlle IX th level appearcd a lamp of the type "firmalampen" having the
F j LVCJVS stamp, from the IInd c.A.D. The chl'onological appointment of the Vlh
1., in the IVth c.A.D. is confirmed by a bronze fibula of the t y pe, "\vith the heads
of onion".
In th.e vnth L Section \Ve catch up t he Vl h level which besides lamps and
potter y, offered as a store of 15 coins; 2 coins dating from the years 341-346;
4 coins dati ng iram 348-361, 8 during the time of Valens (364-375) and the last
one surpassed the ye81" 378 emi ted undeI' Gratian - be tween 379-383 - it is
intense dulled.
:330 C. SCORPAN

T he coin s above, oulline a surpr ising conclusion. The V !il level be]ongs ta
the second half of the IV th cen tury. epo(;h breaked off violent by a fire, contrary
ta our expectations and those we believed till now, the event didn't take place to
the end of the reign of Valens (the Gothic inv8sions w hich culminated with the
calamity from Adrianopol - 378) but later, io the end o f the cenlury, under Teo-
·dosius lhe !S t Pl'obably belween 383-392, when agitations and violences are reflec-
ted by same coios h oards. (O. Jliescu, SCN, II, 1958, p. 453, R. Ocheşeanu, Pon-
.tica, V, p. 537).
Now, \Ve shall try same ch ronologi cal aod historical inlerpretations starting
-irom stratigraphy.
The oldest le vels of living at Sacidava are thosf" in the TI nd century. Besi-
des the precin ct wall in the west part. where it is probably a phase of building
irom the Il lld centur y A.D. to the same century w e must to ascribe the edifice
of greatl sizes, f rom the IIIrd secti o n (fig. 10, 16). That is important it is the fact
that in the IItl d century we find no bUl'n ings in Sacidava nnd Dinogetia.
Agreat burning and el teriblc destruc1ion i5 rccol'ded an the VIIlrd level, from
the 111 rd Section. theretore in the lI1 rd century A.D. (fig. 9, 10). In the, south of the
torlress t his e vent leave no t races, this b r ing brought' to the idea that the disaster
of the I TI c., didn't caveI' the whole fortress but only some zones.
As an assumption, we put th is event on the Gothical attacks from the midIle
.of the ITFd c. (R. Vulpe , Din. istoria Dobrogei, II, p. 242-249. Al. Suceveanu, Dacia,
XlII, NS, 1969. p. 340, 364) .
In the IV th c. taok place a probable remaking of the precil1cts on the \vest
si de and an extension of the Jortress on the unliving areas (Isi section) and as the
building of a new precinct on the south side. It is remarcable the fact that in Sa-
·(:ldava 15 asceriained trace5 of burning at the end of the IVthc.
The V tII c. proves to be an epoch of repeated reconstructions in Sacidava. We
underline that nowhere in Dobrogea the V tll c. appeared 50 clearly and so con-
vmcing as here. The Vtll c., levels ha ve in certain zones layers of burnings and
.t:lshes, w hich mark the iroublesome momenis. It is the time when th e territory of
Dobrogea knows the Hunian incursions and ihose of German tribes, too. (1. Bar-
nea, DID, II, p. 406-409).
The 1ast years have the merit to offer us new arguments for the continuity
in the Vth c. in Dobrogea n Ell'cheology, too .
The last years oHel' us new p roofs for the continuUy in the \Vhole Vth c.A.D.
in Dobrogean arch eology. We must remark the fact that at Dinogetia stiU in 1953
.has been registered a Jevel belonging ta the Vlh c. (SCIV, V, 1-2, 1954, p. 162-
104, fig. 3).
The immens quantity of coins from v th c. A.D. discovered at Izvoarele
(probably Sucidava), that uninterrupted cont inue in series tiU the time of Anas-
"tasius, proves undoubtedly a vigorous developme nt in the whole V th C., in some
fo r ts on the limes, at Iea st. .(V. Cu li că, Pontica, V, p. 267) . The excavations at
Dolojman confirm the obsen·ations rrom Sacidava (the data from M. Coja). The
-excavations in the cen tral zone of Histria proved that the V th and the VI levels
belong t o the Vth century AD., recording a stro ng Jire in the middle of the cen-
tur)'_ (Al. Suceveanu, S . Scorpan. Pontica, IV, 1971 , p. 168).
We add that during the 1971 excavations a~ Tomis, has been discovered
two levels of t he vth c. On the inferior level (N II) agreat number of coins are
endi ng at 392 and 402 . that clating it to the begining of the vth c. and the supe-
r ior level (1) can not dated than i n the V th fully cent ury. Of course, the establish-
ments from Sacidava, Izvoarele, Dinogetia, Dolojman, Histria, Tomis mustn't for-
·ced generalized and absolutized to the w hole limes of Dobrogea.
The pl'oblems of t he end of the Vrt h c. and the beginning of the vn th c.
a r e remarca ble important b ut complicated. Concerning these problems of greatest
.ac1.uali ty, Sacidava bring a special, original contribution.
Sacidava registered in aU secti ons a nu m ber of three general and continuous
levels. that belong to the VI11J - VII lh c. The chronology is supported by coins,
lamps, pottery, too. (fig. 6, 7, 10).
On the IIl rd level - the r:oins Irom Justinianus (540 /541). on the 11 nd le\-el
- the coins from Justin the Second - Sofia (573 /75) tiU Mari cius Tiberi us (599-
sApATURTLE ARHEOLOGI CE DE LA SACIDAVA 331

-600 !). More than, one of the proo fs of the existence of an follow in ,g urban le-
,-"el, that is an the Ith 1evel. a re the stone walls linked by elay, that has been
settled exactl y an the It h level.
The begining of the VIlh c. is characterized by constructive efforts. The
·epoch of general ,reflouri shing b egins during the tirne of Anastasius and it \ViU
continue dur ing the tirne of JustinÎanus. A lI wi U be broken through a great fire
ended with the destroying of the construction s that hasn't been remade. The
event is due, of course, to the "barbarian" raids.
The second level of Sacidava reprezents ihe period of life after the des-
truction from the end of the reign of Justinianus (the remaking observed to the
precinct wall on the south si de), and belongs to the second haU of tl1e Vlth C.,
and it the last coin fl'om the chronological standpoint - that from Mauricius
Tiberius (599 / 600) - it merits to be take into account, than the violent end of
the second le\"el must be connected ta the disturbances around the years 602 /603,
and not ta tbe events of 586 / 87, such as we are tempted to believe in the tirst
two years of excavations, un tiU the discovering of the cain from Mauricius. So,
the first level (N 1), the last general period of life in Sacidava, we can not ap-
point it arteI' 587, but arteI' 602-603 up ta 614.
In some sections appeared a special stratigraphical situation, materializing
in th e presence of some levels of Rornan-Byzantine life following: to the last level
(the }Si level = N 1). These levels ask for dating in the vn tb century. A .D.
Outstanding intereSling is the fact that the second (and the last) sporadically 1evel
(therefore the lTTrd fram thc Vllth c.) passes over the precinct \VaII, previousl}
·destroyed. (fig. 6, 24-32).
Not an sign 01' a trace haven't been discovered at Sacidava, which can be
put in somebody's foreign people, of migratorys.
Sacidava, very modest of course, but surrounding in by protecting walls,
e x ceeds the year 614, it with no ihree levels, at last with two. Even aIter the
fOl's<lking of the precinct walls in Sacidava continues a Roman-Byzantine life; the
complete retreat of the people takin g place not suddenly but in tirne, during the
second hal[ of t.he VII century. The proofs re[fering to the Roman-Byzantine
life continuity in the VII c.A.D. there are a1so in Histria, (AL Suceveanu, C. Scor-
pan, op. cit. , p. 158- ] 64), Piatra Frecăţei (Petre Aurelian, Dacia, NS, VII, 1963,
Ulmetum (V. Pârvan , Ulmetum, r, p. 597-598 ; Il, p. 42 ~5 0, 283), Calla tis (Gh. Poe-
naru-R ordea BMI, 3, 1971, p. 56), TomIS (Ibidem, and C. SCOl'pan, Pontica, V,
p. 349).
As a distincti on of the initial phase, in theJ late epoch Sacidava fortress had
no preestablished plan (generally rectangular). Now, the prccinct waIls foll ow an
irregular line, being placed. an the side of the slopes of the hill in such away that
not ta allow a bare space of moving io the enemy (fig. 2, 33).
The late Haman fortress occupied a surface of about 20.000 m 2.
Th,. preei net walls have been build by big blocks of linked stones with mor-
·tar of Urne mixted with pounded bricks. They have a breadth of 2: m. (fig. 16, 22,
26, 30).
In cerlain places. the parts of precinct - deslroyed at a certain moment -
have not been remaked, the eontinuity of the wall restablishing through the rai-
sing of a new wall sticked by the initial ooes, an ,t he necessary length. (This sys-
tem has been appli ed on the south side, at tower A.) (fig. 22, 30).
Here and there (at 7~ 10 m) the precinct walls has been consolidated through
the raising o( some rectangular towers wilh the si des of 7-9 m, thick of 1,70-2 m.
(fig. 30). Tlle strongest fortified have been the east and soulh sides, easier accesible.
'Tbe great gale o f the fort therer is an the east side. at the end of the ancient road
that com-~ from south . The rnain s1reet started from the east gate.
 A. V. RĂDULESCU. C. SCORPAN
GH. PAPUC, E. COMAN, C. STAVRU

RECENTE CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA TOMIS (1971, 1972)

De-a lungul anilor, în Constanţa (Tomis) s-au descoperit multe

şi semnificative materiale arh eologice, de cea mai mare însemnătate,
care au contribuit din plin la cunoaşterea istoriei anticului oraş.
Dar, în ceea ce priveşte întemeierea şi începuturile Tomisului, nu
·dispunem încă de certe dovezi, lipsindu-ne informaţiile literare şi epi-
grafice.
Desigur, s-au descopelit în Tomis materiale arheologice datate în
sec. V Le.n. (monede şi amfore de Chios) sau în sec. IV î.e.n . (ceramică
pIctată), dar ele nu elucidează cu nimic marea problemă a Inteme;"rii
sau a existenţei unui oraş grecesc aici (un emporlon), mai concret spus,
problema unor nivele de vi,aţă urbană. Drept urmare, necesitatea unor
săpătu ri sistematice, stratigrafice, se impunea tot mai imperios.
Constanţa de astăzi ne-a lăsat însă extrem de puţine spaţii ne-
deranjate din vechiul Tomis. Ne-am oprit atenţia asupra parcului de
pe fa leză, lîngă cate drală , loc ideal întrucît în această zonă, nu prea
întinsă, nu s-a construit niciodată vreun edificiu modern. Am deschis
aici un şantier de săpături, cu spera nţa atît a descoperirii celor mai
vechi nivele urbane, cît şi a înregistrării momentelor esenţiale, evolu-
tive, istorice şi urbanistice ale anticului oraş.
Două campanii de săpături, în 1971 ş i 1972, au acoperit o supra-
faţă de aproximativ 600 m 2, ajungîndu-se în general la adîncimi între
0,70 şi 3 m, înregistrîndu-se de la pămîntul vegetal în jos un număr
de şase nivele de viaţă. (fig. 1).
Suprafaţa de cercetat este destul de restrînsă . Iniţial am efectuat
trei secţiuni orientate N-S, late de 3 m, lungi de 30 m, şi o a patra
secţ iune de 3X20 m orientată E-V. Densitatea mare a locuinţelor şi
străzilor, complexitatea unor probleme de rezolvat, ca şi necesitatea
adincirii către straturile elenistice şi greceşti (fără a afecta elementele
 TOMIS
.CATE DIlAI- .ÎI.
SAPAT.URI I97I-I972

_ HC. Vlti

O
II , t
~EC.IV(H
],0(

Fig. 1
RECENTE CERCETARI ARHEOLOGICE LA TOMTS 335

Fig. 2. Ceramică greacă (groapă deranjată în F).

arheologice fixe - ziduri pavaje, străzi, canale, vetre, cuptoare -

J

odată cu păstrarea unor profite-martor) a determinat - în cea de a

doua campanie - lărgirea suprafeţelor de cercetat şi efectuarea săpă­
turilor stratigrafice pe zone mai întinse, delimitate de monumen-
tele fixe.
Din secţiunile I, II, III şi IV au rezultat zonele A şi I (străzi), B
(probabile te-rme), C, D, F , G, M (locuinţe), 1-1 (pavaje, canalizări)
(fig. 1, 3, 4).
Un prim fapt ce trebuie reţinut este constatarea că la un anumit
moment şi anume odată sau imediat după construirea catedralei Sf. Petru
şi Pavel, a avut loc amenajarea parcului alăturat acesteia, lucrare în-
cepută prin răzuirea puternică şi aducerea întregei zone la aceeaşi ori-o
336 A. V. RĂD ULESCU Ş I COLABORATORII

Fig. 3. Săpătur ile din 1971 - vedere generală.

Fig. 4. Săpături 1972.

RECENTE CERCETARI AR H EOLOGICE LA TOMIS 337

LOCUINTA
, C PROFIL EST

~~""E"""'"
11 111111111111
12 N
"OOER. IVZMI N 11\
l'I' FFIdilil'lI N IV o
~~_~=_ ....r H .
&..~~'Sl N Il ~,<%&4 N V
f2ZZrAM NIVELARE lUl GAL BEN

Fig. 5.

zootală, completată apoi prin depuner ea unui stra t gros de pămîn t

ne~ru. In. acest ma{l au .fost răzui te şi desfi inţate nivelele de viaţă
romana-bizantină (sec. V şi mai ales VI e.n.) împreun ă cu r uinele care

Fig. 6. P rofil în camera C.

22 - ('. 64
338 A. V . RADULESC U ŞI COLABORATORI!

Fig. 7. C. Zidul de vest, refăcut

le aparţineau. Din această cauză nu am întîlnit straturile şi nivelele

sec. VI cu structura lor caracteristică şi deosebită, aşa cum le cunoaş­
tem de 1.a Histr'ia, Tropaeum, Ulmetum , Sacidava ş . a. (structură ce
constă în descoperirea sub vegetal a dărîmăturilor masive de pietre
întinse pe toat,\ suprafaţa, sub care se află pămîntul amestecat cu
ţig]e, cărămidă, ceramică în cantităţi mari, toate acestea pe nivel de
lut cu sau fără arsură , delimitat de ziduri).
Aşa ceva nu am descoperit la Tomis, ci, imediat sub nivelarea
modernă a apărut un păm î nt-lut galben, (0,65-75 m) rămăş iţă din gro-
simea unor podele din sec. V c.n.
Existenţa secolului VI în această zonă a Tomisului este dovedită
totuş i de materialele arheologice (cera mică tipică şi monede Iustinian
şi Iustin II - Sofia) descoperite însă în condiţii str atigrafice confuze
(gropi, nivelări etc.).
Pornind de la observaţi i le efectuate în zonele F, C, C" stratigrafia
generală se prezintă în felul următor.
Pînă în prezent am aj uns, în unele sectoare, pe cel de al V I- lea
nivel. (F ).
Primele două n'ivele (N 1" N 12), foarte apro piate, au caractel'UI
unor podele de lut la orizontală, cu subţiri dar evidente straturi de
~'ll"sură şi cenuşă. N 1 este d atabil în sec. V e.n. Acestor nivele aparţin
"()mplexelc B, D, H şi pa rţial A şi 1.
RECENTE CERCETARI ARHEOLOGICE LA TOMIS 339

N II, marcat de urmele unui incendiu, susţ i ne o depunere de pă­

mînt cenuşiu-gălbui, poros şi afînat. Pe acest nivel s-au descoperit,
prăbuşite la orizontală, cîteva plăci de calcar, printre care una de mari
d imensiun'i. Databil spre sfîrşitul sec. IV e.l1 .
N III, are aspectu'l unei podele de lut, cu depunere mare de ţigle
prăbuşite şi urme de incen iu . Pe acest nivel, funcţion a, în colţul de
no rd-est al camerei F, o vatră cu margini de piatră. Aparţine cu certi-
tudine sec. al IV-lea, foarte probabil primei jumătăţi. Acestui moment
pare să-i aparţină camerele F, C, C" canalul b din H. parţial străzile
A şi 1. Deci cele mai consistente, mai ample ş i importante mOl1'umente
păstrate În zonă, au fost ridicate in sec. IV e.n.
N IV, nivel de lut, se caracterizează în primul rînd pril1tr-un
strat gros de incendiu (pămînt roşu ars, straturi succesive de cenllşă şi
cărbune). Este cel mai gros strat de incendiu întîlnit pînă acun1 la
Tomis şi el indică, cu silSuranţă, o violentă distrugere. Even imentul
(N IV) a avut loc spre sfîrşitul sec. III e.n.
N V, a fost mai greu sesizabil, dar cu o vatră avînd gardina rec-
tang'ulară din pietre simple, descoperită în F. După ceram i că, aparţine
sec. al TII -lea.
N VI nivel sesizat pe o mică porţiune din cauza unei mari gropi
plină CU nisip (in F), s-ar putea data in sec. II e.n.
La această adîncime, săpăturile din acest an s-au opri t.
In general, nivelele au fost marcate prin pod ele de lut dur, aco-
perite de obicei de straturi, de incendiu (cărbune, cenuşă), cu pietre sau
lespezi late ce zac pe nivel, cu dărîmături de ţigle şi lentile de mortar,
nisip cu scoici etc. Dar, într ucit există şi 'unele deosebiri de la o zonă
la alta, ne oprim acum asupra unor observaţii şi date relative la siste-
m ul de construcţie, arhitectura şi urbanistica acestui microcartier din
Tomis.
Locuinţele sînt or donate de o parte şi de alta a unui ax (strada A)
cu direcţia N-V către S -E, care reflectă şi panta ce cobora spre mare.
La nord de strada A, spre vest, se află o clădire (complex X)
formată acum din trei camer e F, C, C 2 (iniţial avea mai multe). Sprr>
răsărit - cOlnplexul H, reprezentat de canalizări suprapuse , pavaje şi
urme de ziduri, comple tate la nord de o scară şi un posihil portic (E),
iar la extrema estică o stradă (1) cu un masiv can al, stradă perpendi-
culară pe strada A. La sud-vest de strada A, se află complexul B (pro-
b abil rămăşiţele unor băi) şi clăd i rea M.
Incepem cu sectorul X (F - C) pe de o parte fiind complexul cel
mai bine păstrat, pe de altă parte pentrucă aici stratigrafia este com-
pletă şi nederanjată, cu date şi indicii esenţiale, de la N I la N VIII.
Incăperea F. N ivelele II. şi 12 , cu ceramică aparţinînd sec. V, tre-
ceau peste zidurile acestei camere, fapt ce se reptă şi în camerele C şi
C 2 , ceea ce indică încetarea funcţionă, rii clădirii în sec. V.
N II, nivel de lut poros, afîna t galben- cenuşiu, cu urme de incen-
diu, databil spre sfîrşitul sec. IV, cînd zidurile camerei F erau încă în
p icioare.
340 A . V. RADULESCU Ş I COLABORATORII

N III, podea de lut, dură , cu depunere cenuşie-gălbuie, cu urme

de incendiu şi foarte multe ţigle. N III a apăru t cam la aceeaşi adîn-
ci me la care încep temeliile, cu unele pUnte, ale zidurilor de nord, est
şi sud. In că o dovadă a funcţionării camerei F - la N III - este şi
un cuptor- vatră, cu margini de piatră, fundate nu prea adînc (fig. 9),
rectangular, amenajat exact în colţul de nord-est al camerei F, cuptor
ce aparţine cu certitudine lui N III, databil. în prima jumătate a sec.
IV e.n. N IV, are aspectul unei pod ele de lut galben, peste care s-au
depus succesiv straturi, uneori groase, de arsură roşie, cenuşă, cărbune.
mortar şi ţigle înnegrite. Sînt pr'imele urme consistente ale unui mare
incendiu . Ceramica aparţine epocii romane timpurii, secolului al III-lea,
cu unele elemente ce anunţă veacul următor, ceea ce permite datarea
la sfîrşitul sec. III e.n. N. IV, de la sfîrşi tul sec. IlI e. n. atinge temeliile
zidurilor F, aşa in cît se pare că incăperea nu exista incă la acest nivel.
Puţin mai jos apare un nou nivel (N V) fără 'i ncendiu sau ·alte
urme deosebite, greu observabil, cu material ceramic asemănător, do-
vedit însă de o vGtră mare (diametru 1 m), rela tiv rectangulară, cu
gardină din pietre mari regulat aranjate, arse puternic, cu multă ce-
nuşă, cărbune şi pămînt roşu ars în mijloc. De asemenea, urme del nisip
de mar e cu scoici. (fig. 8).
in camerele C şi C2 situaţia este oarecum deosebită.
CmneTa C. în această cameră, de dimensi'Uni mai reduse, am în-
tîlnit cele mai consistente şi mai sugestive nivele, cu 111a teriale cera-
mi ce şi numismatice de cea mai mare claritate.
După răzuirea mode rnă, a rămas un singur nivel (N I 2), databil
în sec. V e.11 ., care trece peste zidurile camerei C.
N II şi N III, cu urme evidente de incendiu peste lutuieli gal-
bene, se află la adîncimi apropiate unul de celălalt şi as emănătoare ca
structură. Datab'ile în sec. IV.
N IV, are în colţul sudic o groasă arsură pe nivel galben-cenuşiu.
Sub acest strat o groasă depunere de ţ igle sub care am descoperit N V,
constituit de o groas!\> podea de lut galben, aproape curat. N IV ş i N V
se datează (pe baza ceramieii, a opaiţelor) în sec. III e.n.
Incendiul de pe N IV se datoreşte foarte probabil invaziilor de la
sfîrş i tul veacului al III-lea.
La zidul de vest al camerei C, se observă o reparaţie, mai bine
spus o îngroşare a pereteltl'i iniţial, cu un rînd de pietre, dar fără fun-
daţie , ce zac exact pe depunerea de ţigle de pe N V, deci reparaţi a zidu-
ilui vestic din C s-ar data la N IV, adică la sfîrşitu l. sec. III e.n. In plus,
podeau a groasă de lut galben curat - N V - nu se întîlne şte (ca
structură şi dimensiuni) în camera F, unde N V şi VI au o cu totuL altă
confor maţie. Iar la zidul de est al camerei C, sînt evidente trei' faze de
construcţie, cea infe rioară corespunzînd lui N V, cea lTI'i jlocie lui N IV,
~ar faza superioară corespunde nivelului III. în concluzie, camera C,
cu toate că a funcţiona, t pe N III şi N II (sec. IV), la fel cu incăiperea
F şi C2 ale aceleia ş i clă diri X (zidurile celor trei camere sînt între-
ţesute , au oam aceeaşi adîncime a fund a ţ iilor şi aceeaşi tehnică de con-
strucţ ie din pietre şi pămînt), pare să fi avut şi o viaţ.ă anterioară
RECENTE: Ci::HCETAIH A.RHEOLO G1CE LA TOMIS 341

Fig. 8. F. Zidul de vest.

Fig. 9. F. Vatra - cuptor.

342 A. V. R Ă D ULESC U ŞI COLABORATORII

Fig, 10. C2• Vatra.

Fig, 11. Strada A .

RECENTE CERCETARI ARHEOLOGICE LA TOMIS 343

sec. IV e.n., de la Inceputul sec. III, fiind distrusă şi reparată încă de

două ori . (la începutul sec. IV după atacuri puternice şi incendierea
'cartierului şi spre sfîrşitul sec. IV sau la începutul sec. V e.n.).
Camera C 2 , ne- a oferit cam aceleaşi date stratigrafice. Un ele-
ment remarcabil este descoperirea, în colţul de sud- vest al camerei,
aparţinînd nivelului IV, o vatră mare semicirculară (fig. 10) cu margini
din pietre mari, fără mortar. In interior pavată cu pietre neregulate
şi un gros stl'at- de nisip de mare cu foarte multe scoici, totul puternic
ars. De asemenea, trebuie notat că incendiul de pe N IVeste aici deose-
bit de vizibil, cu cea mai groasă arsură.
C2 face parte din clădirea X. Vatra însă, plasată în colţul camerei,
lipită de ziduri, ridică problema funcţionării camerei C, şi înainte de
-sec. IV, cel puţin în a doua jumătate a sec. III.
In stadiul actual al cercetări lor, credem, in mod ipotetic, în con-
struirea casei X (G, F, C, C2) în prima. jumătate a sec. IV, după o vio-
lentă distrugere de la sfîrşitul sec. III. Ridicarea noii clădiri s-a făcut
totuşi, măcar parţial, respectînd o veche topografie sau chiar vechi
fu ndaţii, cum pare a demonstra situaţia din C şi C,. Iru plus, se pare că
F avea (în sec. III) cam aceeaşi lungime ca C dacă ţi nem cont de zidul
transversal, spre nord, demantelat de N IV. Reconst rucţia din sec. IV
respectă planul anterior numai în C şi C2, lărgind insă suprafaţa in F.
Zidurile complexului X sînt construite din piat.ră şi pămînt, au o
grosime ce variază de la 40 cm la 70 em. Temeliile au o adîncime de
1,20-1,50 m.
Locuinţa D. Este printre puţinel e clădiri cu ziduri de piatră şi
mortar. Ceea ce a mai rămas din ziduri face parte din fundaţii. Orien-
tarea clădirii se aseamănă cu celelalte zone. în partea nordică a pere-
telui de răsărit , se mai păstrează o plintă exterioară de pc care por-
neşte un nivel cu arsUJ'ă groasă -< N 12, ce aparţine sec. V e.n., databil
pe baza eera micii. Pe lîngă nivelul 1:! şi plinta susn1enţionată : noi ele-
mente de datare au apărut pe laturile de sud, în apropierea zidului F.
1n primul rînd, zidul ce fODma latura nordică a camerei G, ţesut de F
(notat în plan cu cifra 5) a fost tăiat la momentul fundării camerei D,
'lanţ de fundaţie (vizibil în profil) ce porneş te de la N I,. In al doilea
rînd, fundaţia cu mortar a zidurilor D, prinde în ea (fără să mai taie)
cîteva mari pietre şi lespezi ce zac pe N III. Toate acestea dovedesc
posteritatea clădirii D faţă de clădirea X. Straturile tăiate de fund aţia
D sînt asemănătoare ca structură si materiale ceramicc cu cele din.
·G - stratur'i de nivelare cu ce·ramică ~mestecată.
Sector E. în această zon ă, sit.uaţia stratigrafică este puţin deose-
bită ..ş i anume că N 1 şi II, pînă l,a o mare adîncime (corespunzînd
nivelelor III şi IV din F) conţine o mare cantitate de ceramică unitară,
databilă în sec. V. e .n. Lui N II îi aparţin e temelia unui probabil po,tic
terminat la nord cu d ou ă tr ep te dintr-o scară. La N 1, porti eul nu m<ii
funcţion a, dovadă o va t ră de foc lipită de zidul porticului, deja dez-
afectat. Aparţinînd ac e luiaşi N II, s-a d Escoperit un canal elin ţigle
(triunghiu lar în secţiune) şi piatră. N III şi IV conţ in ceramică din
sec. IV c.n.
344 A. V. RADULESC U ŞI COLABORATORII

Strada A. Puţine şi mici porţiuni ale acestei străzi au rămas ne-

atinse. Dir ecţia străzi i, coborînd în uşoară pantă, (NV-SE) reprezintă
axul de bază al urbanisticii acestui cartier, clădirile adiacente avînd
zidurile paralele şi perpendiculare faţă de acest ax.
Strada avea o lăţim e de 5 m, mărginită de zidurile locuinţelor
X, B , M şi întretăiată perpendicular de strada I. In mijlocul str.}zi i A,
am< descoperit Ul1J canal de scurgere p entru apele de deversare, lat
de 1,10 m şi adînc de 75 cm. Pereţii laterali ai canalului sînt formaţi
din mari lespezi, plate, dreptunghiulare, cu orificii lateral e de scurgere.
Este probabi1 că deasupra canalului au fost aşezate lEspezi mari la
orizont ală, din care s- au păstrat doar cîteva, prăbuşite in canal. Supra-
feţele laterale ale străzii ·au fost pavate cu pietriş de mai mari dimen-
siuni bine bătut în lut. Am surprins trei faze succesive constituite
fiecare dintr-un strat de lut foar te dur peste care s-a întins şi s-a pre-
sat pietrişul. Cea de a t reia rază este reprezentată de pietre mari, a şe­
zate regulat, cu feţele la orizontală. Elementele de datare rămîn insufi-
ciente. Relaţia dintre cele trei etape suprapuse ale străzii şi nivelele·
loc'll i nţei X , ne-au condus la ipoteza următoa r e: faza 1 ~ N III (sec. IV)·
faza II ~ N II (sec. IV) faza III ~ N 1 {sec. V). Oricum, înt r eaga cera-
m ică d'in interiorul canalului aparţine grupei t îrzii, romano- bizantine ~
cu procentajul cel mai ridioat pentru sec. V-VI, În ceea ce priveşte'
nivelăril e succesive pe care zace pietrişul pavajelor, el conţine ceramică
amestecată, elenistică ş i roma nă. Ultimele (din punct de vedere crono-
logic) materiale c"ramice aflate în canal fi'ind cele din sec. VI, chiaI'
părţi în tregibile de amiore, cons iderăm plauzibilă ipoteza funcţi onări i
străzi i A pî n ă în veacul al VI-lea e.n.
Complex H. La nord ele clădirea X, în zona de nord-est 'a săpă­
turii , s-a descoperit un complex arhitecton'ic dintre cele mai interesante.
Imediat sub nivelarea şi răzu irea mod ernă a apărut un pavaj din
lespezi mari, dreptunghiulare de calcar, ce acoperă în prezent o supra-
faţă de 13,5 m". Este mărginit la sud de un zid demantelat la nivelul
pavimentului. Exact de la acelaşi nivel porneşte spre sud-est un can al'
(a), către canalul centr,al din strada I. Pavimentul şi canalul descris,,'
mai sus, apar ţ in unei construcţii din sec. Ve.n.
Ele aco pă r, din p'unct de vedere stratigrafic, alte construcţii , cro-
nologic anterioare, formate dintr-o cameră şi un canal b. (probabil o
stradelă) intre complexul H şi oam era C2 din complexul X. Canalul b
are o altă orientare faţă de canalul a şi el continuă sub pavimentul
din sec. V. El. este (din punct de vedere constructiv) contemporan, con-
struit în a celaşi t imp cu locuinţa de la n ord-est şi cu locuinţa C2 - deci
se poate data In sec. IV e .n. Canalele a şi b se vărsau , desigur la epoci
diferit<:>, într-un canal mare, din lespezi de 1,50XO,50 m, a unei str,ă zi
(1) perpend rculară pe strada A. Strada 1 a avut şi ea mai multe etape
de dezvoltare (cel pu ţin trei) din tre care cea mai veche din dale marii
de piatră .
Strada A, în partea de sud, este mărginită pe toată lungi mea de·
un puternic zid de piatră ş i mortar, cu fundaţie adîncă, făcînd parte·
dintT-un important edificiu, cu mai multe camere şi probabil cu ins ta-
RECENTE CERCETĂR I ARHEOLOGICE LA TOMIS 345>

Fig. 12. Strada A cu canal.

Fig. 13. Camera F. Colţul de nord-vest.

:346 A . V. RĂDULESCU ŞI COLABORATORII

Fig . 14.

Fig. 15.
RECENTE CERCETARI ARHEOLOG rCE LA TOMfS 347

laţie termală (B), datat î n sec. V c.n., cu posibile etape anterioare,

'orjcum din sec. IV e.n. Complexul acesta (B, M, J) a fost distrus de
cit~va mari gropi şi de strada actuală.
Descoperirile monetare confirmă cronologia indicată de ceramică.
Astfel , în camera F, pe nivelul 1, s-a descoperit un bogat depozit de
monede (aprox. 200 exemplare), din sec. II pînă în sec V, terminat
'cronologic cu mai multe m onede de la anii 408, 423, 450 e .n. Aceasta e
o străluci tă confirmare a existentei secolului al V-lea la Tomis, cu cele
două nivele ~ N 1, din prima jl; mătate a sec. V ,şi N I , din cea de a
doua jumătate ·a veacului. In a ceeaşi cameră 'F , pe nivelul III, s-au
descoperit 9 monedc din sec. IV, ultimele din anii 361 şi 378. Ele con-
f irmă datarea complexului X "n sec. IV, a şa cum am fixat pe baza
·datelor strat igraf'ice şi ceramice.
*
* *
In încheiere, me rită să subliniem confirmarea - prin aceste să­
pături - a jaloanelor şi direcţiilor urbanistice ale T omisului roman,
.aşa cum au fost descoperite în diferitele săpături ocazionale şi înregis-
trate pe plan. Ma'i mult chiar, putem afirma că de-a lungul înt r egii
epoci romane (din sec. II pînă în sec. V. e.n.) va fi respectată aceeaşi
·organizare urbanistică, străzile şi unele lO' cuinţe, cu mici modificări.
păstrînd amplasarea şi planul i niţial.
Din păcate, nu am a tins 'Încă nivelele clenistice şi greceşti. Ră­
,m ine un deziderat al vii toarelor săpături din Tomis.

RECHERCHES ARCHEOLOGIQUES RECENTES A TOMIS

(1971, 1972)

Resume

Le long des annees. â Constantza (Torni) on a dec01.wert de nombreux et

i mportants mat eriaux archeologiques. tn~s precieux, -::]ui ont pleinement contri bue
b faire "'onn aître l" h istoire de ladite v ille antique. Mais, en ce qui concerne la
fondation et le debut de Torni, on ne dispose pas encore de preuves certaines,
faule eon naître l"hi stoire de ladite viIl e antique. Sure ment, on a decouvert il
Torni des p ieces arch('ologiques datees depuis le V-eme siecle av. n.ere (des mon-
nuies eL amphores de Chios) ou bien depuis le IV-eme s.n.e . (ceramîque peinte)
ma is celles-ci n'eluciden t en ricn le grand probleme de la fo ndation ou de l'exis-
t ence d'une viHe grecque (emporion) ici, dans ces end roi ts, concretement - le
probleme des ni veau x de vie urbaine. Par eonsequent, la necessite des fou illes
systematiques, stratigraphiques, s'imp osait de plus en plus imperieusement. Deux
ca mpagnes de foui11es au parc de la Catedralc, en ]971 et 1972, ont couvel't une
superficie a peu pres 600 m:!; on a abouti. cn gene/-al, a des profondeurs entre
70 c m et 3 m, etant enregistrcs, depu is la cou ch e de tene vegetale en bas, six
n iveaux de vie. En 1972, des sections 1, II, III et IV ont resulte les 'Lones A et 1
(rues), B (probablement thermes), C, D, F, G, M (hab itations), H (paves, egouts)
{ Iig . 1-4) .
348 A . V. RADULESC U Ş I COLABORATORII

Ce que l'on doit d'abord retenir c'est la constatation que, a un moment

donne-notamment en m eme temps ou-bien immediatement a pres la canstruction
de la Catedrale "Sf. Petru et Pavel" a eu lieu l'amenagement du parc voisin. De
ceHe man ie re an a racle et detruit les niveaux de vi e ro mano-byzantine (V s. et
surtout VI s.) ensemble avec les r uines qui leul' app arten aient. V Oile) porquoi
an n'a pas ren contre les couches e t les niveau x du VI siecle. avec leul' struc-
ture caracteristique et particuliere, comme a n les connaissait it Histri a, Tropaeum
Trajani, Ulm etum, Sacidava e.a.d.s . A Torni, immediatement au-dessous du nivel-
lement moderne est apparue une coucile d'ar gile jaune (,65-0,75 m) , reste de
l'epaisseur des plan chers du V-eme siecle n.e. L'existence du VI s . dans ce tte
zone de Tomi est pourtant demontree par les vestiges a r cheolog iques (ceramique
typique et monnaies d e J usti nien et J ustin II - Sophie) - mais decou"erts dans
des conditions stratigraphiques con(uses (fosses, nivellements e tc.).
A partiI' des observati ons effectuees dans les zo nes F , C, C:!. la stratigra-
phi e generale se pl'€sente de la maniere sui van te.
J usqu'u prcsent nous avons abouti, dans quelques secteurs, au VI-eme ni-
veau (F) . Les deux premiers niveaux (N Il> N I 2) t1'es proches, ont le caractere de-
planchers en glaise a l'horizontale, 8\ieC de minces mais ev identes couches de
b rulu re et de cendre. N I peut etre date au. V siecle. A ces Diveau x appal'tiennent
les complexes B, D , H et partiellement A et 1.
N II, marque par les t races d'un incendie, soutient un depet de te rre gr is-
jaune, ameublie. Sur ce niveau on a decouvert, ecroulees a rhorizontale, quel ques
plaques de calcaire, dont une de grandes dimensions. A dater vers la fin du IV s.
N III a l'aspect d'un plancher de glaîse, avec un grand depet de tuiles ef-
t ondrees et des traces d'i ncendie. Sur ce niveau fonctionn ait, au coin du no rd-est
de la chambre F , un âtre au x bords de pierre. Ceci appartient certainement au'
IV s. tres probablement a la premiere moitî e. Il parait que les chambres F. C l
C 2, l'egout b de H, partiellement les r ues A et I appartiennent toujour~ il. ce mo-
ment. Don c les monuments les plus signifi catifs, les pl us' amples ont ete eriges au
IV-eme siecle.
N IV, niveau d·argile, qui se caracterise d'a bord par une couche epaisse-
d'incendie (terre I'ouge brulee, couches successives de cendre et de charbon). C' est.
la couche d'incendie la plus epaisse rencontree jusqu'a present u Torni et elle in-
dique, avec certitude. une destructi on violente. L'eveneme nt (N IV) a eu lieu ver s.
la fin du II I-eme siecle.
N V a ete identifi e plus difficilement, mais presente un â tre ayant des..
rebor9-s recta ngulai r es en pierre si mple, decouvert dans F. Selo n la cerarnique,
ceci appartient au III s.
N VI - niveau îd enti fie et determine le long d'une peLiie portion, a c.:ause-
d'une grande foss e remptie de sabIe (dans F), pourrait etre date au II s.n .e.
A cette profondeur, les fouilles de cette a nn ee- ci ont ete arret6es.
Les habit-ations sont ordonn ees d'un cote et de l'autre d'un a x e (rue A),
direction NV-SE, qui reflele aussi la pente q ui descendait vers la mer.
Au n ord de la rue A, v ers l'ouest, il. existe un bâtimen t (comple xe X), for me
maintenant de t1'ois chambres : F, C, C 2 (initiellement il y en avait plusieurs). A
l'est - le complexe R, represente par des canalisations superposees, pavages et
traces de mu railles, co mpletees au nord par u n escalier et un possible portiq ue·
(E) et â. l'extn§mite de l'est par une rue (1) ayant un egout massif, rue perp endi-
culaire il la rue A. Au sud-ouest de la rue A il y. a le complexe B (probablement
les restes des bains) et le bâtiment M.
Chambre F. Les niveaux I l et I 2 presentant de la ceramiq ue d u V S., pas-
saient sur les murs de cette chambre, circonstance q ui se n?pete egalemen t au cas·
des cha m bres C et C 2• ce qui indique la fin du fon ctionnement du bâtiment du
V-eme s .
N II, niveau d'argile ameublie, jaune-gris, a ux traces d'embrasement, po u-
vant dater vers la fin du IV s., lorsque les murs de la cha mbre F e taient encore-
debout.
N III, plan cher d'argile, dure, au depât gris'- jaunâtre, aux traces d'~mbra­
sement et beaucoup de tuiles. N· III est apparu a peu pres il la meme profondeur
que les fondements, a vec qu elques p lin thes, des mUl'ailles du nord, de l'est et du>
RECENTE CERCETARI ARHEOLOGICE LA TOMIS 349

sud. Une autre p1'euve du Joncti.onnement de la F au N III est la presence d'un

four-âtre, aux rebords de pierre dont les fondations ne sant pas tres profondes,
rectangulai re, amenage exactement au coin du nord-es~ de la chambre F, faur qui
appartient certainement au N III et qui peut dater depuis la premiere moitie du
IV siecle.
N IV a l"aspect d'un plancher en argile jaune, sur lequel se sont deposees
successive ment des couehes, parfois epaisses, de brulure rouge cendre, charbon.
mortier et tuiles noi reies. Ce sant les premh~res traceS consistantes d'un. gr an d in-
cendi e. La ceramique en appartient aux d6buts de l'epoque r omaine, lII-eme siecle
avec des elcments qui annoncent le siecle suivant. ce qui en perroet la datation a
la fin du III s. n.e. N IV atteint des la fin du III s. les fondations des murailles
~', de facon qu'iI paraît que la chambre n'existait pas encore a ce niveau. Un peu
plus en bas apparaît un nouveau niveau (N V) sans traces d'incendie ou d'autres
·traces speciales. niveau difficile a remarquer, aux materiaux ceramiques, ressem-
blants, mais prouve par un grand âtre (1 m de diametre), relativement rectangu-
lai re, aux rebords en pierres grandes, regulierement rangees t pUissamment brUlees
au milieu, avec. beaucoup de cendre, charbon et terre rouge bru1ee. De meme, des
traces de sabIe de mer avec des coquillages.
P our les chambres C et C z, la situation en est un peu differente.
La cha mbre C, malgre son fondionnement sur N III et N II (IV 5), de meme
·que les chambres F et C~ du meme bâtiment X (les murs des trois chambres s'in-
t erpcnetrent. presentant presque la meme pro[ondeur des fondations et la meme
technique de conslruction de pierres et terre), parait avoir egalement eu une vie
nnterieure au IV s. n .e., des le deb ut du III s. ayant €te d6truite et reparee deux
fois encore (au debut du IV s. apres de fodes attaques et l'incendie du quartier
,et vers la fin du IV s. ou au debut du V s.).
La chambre C~ fait partie du bâtiment X. l\'I ais l'âtre, place au coi n de la
cllambre, contigu aux murs, pose le probleme du fonctionnement de la chambre
· C~ encore aV3nL le IV s.t au moins dans la seconde moHie du III s.
Dans le stade actuel des recherches, 110US croyons, hypathetiquement, que
la maison X (G, 'F', C, C2) a ete construite dans la premiere moi tie' du IV s. apres
une violente destruction a la fin du III s, La construction du nouveau bâtiment a
cte pour-tant faite, au moins partiellement, en respectant une topographie ancienne
ou meme de vieilles fondations, fait que paraît demontrer la situation de C et
' C.:'!. Ce qui plus est, il semble que F avait (au III siecle) presque la meme lon-
gueur que C si ron tient compte du mur transversal, au nord, demantele par
N IV. La l"E?construction du IV siecle eu respecte le plan anterieur seulemen t pour
C et C 2, mais en Clargissant la superficie en F. Les murailles du complexe X sont
bâties en pielTe et ten'e, ant une epaissem' qui varie de 40 cm a 70 em. Les Ion-
·dations ont une profondeur de 1,20-1,50 m.
Rue A. Tres peu nombreux et petits segments de cette rue sant restes in-
taets. La di rection de la rue, descendant eu pente douce (NV-SE) r epresente l'axe
de base de l'o rganisation urbaniste de ce quartier, les bâtiments adjacents ayant
les murailles paralleles et perpendiculaires a cet axe.
La rue avait une largeur de 5 m, bordee par les murs des habitations X,
B. M et s'entrecroisait perpendiculairement av ec la rue 1. Au milieu de la
rue A, an a dccauvert un egout pour les eaux de deversement, large de 1,10 m
et pro[ond de 75 cm. Les parois la.teraux de l'egout sont formes de grandes dalles,
plates, rectangulaires, au x orificies lateraux d'ecoulement. Il est probable qu'on
ait couvert l'egout de grand es dalles ~l l'horizontale, dont se sont conserveeS1 quel-
ques unes, ecroulees dans l'egout. Les surfaces laterales de la rue ont ete pavees
de gravier de dimensions plus grandes, bien lie avec de l'argile. Nous en avans
surpris trois phases successives, chacune constituee d'une couche d'argile tres
dure sur laquelle on a etendu et a pres se le gravier. La troisieme phase en est
reprcsentee par de grandes pierres, disposees regulierement, les faces mises hori-
zontalem ent. Les elements de datatiou en demeurent insutffisants,
La relation entre les trois etapes superposees de la rue et les niveaux de
l'habitation X nous a cond uit vers l'hypothese sui van te: la phase I = N III
-;(IV-eme s.), la phase II =-N II (IV-eme s.), la phase III = N I (V-eme s.).
350 A. V. RĂDULESCU $I CQLABQRATOHII

C01nplexe H. Au nord du bâtiment X, dans la zone du nord-est des fouil-

les, on a decouvert un ensemble arhitccionique des plus interessants. lmmedia-
t ement sous le niveltement et leraclement modernes est appar u u n pavage de
g r andes dalles ca lcaîres, qui couvr e El present une superficie de 13,5 ro:!, Ce·
pavage este borne au sud par une muraille de mantelee au niveau du pavement.
E xactement du meme niveau par t au sud-est un egout (a) vers l'egaut central
de la rue 1. Le pavement et regout decrits plus haut appartiennent a une con-
struction du V-eme s. n.e. Ils couvrent, au point de vue stratigraphique, d'autres
constl'uctions, chl'onologiq uement anterieurs (IV-eme s.) composees d'une chambrc
et d'un egout b (peut-etre une venelle) entre le complexe H et la chambre C2
Hppartenant au complexe X.
On a decouvert un impor tant edifice, il plusieurs pieces et installation ter-
male (13), date au V s.n.e., avec de possibles etapes anterieures, de toutc ma-
Ulere au IV s.n. e. Cet ensemble (13, iVI, J) a ete detruit par quelques gr andes
losses et par la ruc aetuelle.
Les dccouvertes mOl1l2taires confirment la chr onologie indiquee par la cera-
mlque. Ainsi dans le chamb re F, au ni veau 12, on a decouvert un riche dep6t
de mo nnaies (a pcu pres 200 exemp lai res) du ll-eme s. - V-eme s., termine cl1r o-
llo1ogiquement avec bi e n des monna ies depuis les annees -:108, 423, 450 n.e. C'est
une totale con1'irmation de l' existence du V-eme siecle ~'t Torni, av ec deux ni-
veaux = N 1-, de la pre m1E:~re moitie du V-eme s. et N h de la seconde moiti e.
Dans la meme cha m bre F, su t' le ni\'eau II I, on a decouvert 9 monnaies du
IV-eme s. - les dern ieres, des annces 361 et 378. Elles con1'ir-ment la datation
au complexe X au IV-eme S. , ainsi que nous avons fixe a base de donnees str a-
l..igraphiques ei c0ramiques.
En conclusion il vaut souligner la conrirmation - grâce a ces foui lles - des
jalones et direct ions ul"banistes du Torni r omain, t elles qu'elles ont ete decouve t"tes
par suite des diff6renles louilles occas ionnelles el enregistn2es sur le plan. Qui
plus est, nous pouvons arfirmer que, le long de l'epoque romaine entîere (depuis
le lI-eme siecle jusqu'au Vl-eme siecle n. e.), sen) respecte la meme organisatio n
e dilitaire, les rues et quelques habitat.ions - a quelques peti tes modifications
pres - gardant l"emplacement et le plan initiau x.

TABLE DES ILLUSTHATIONS

1 Plan general des fouilles.

2 Ceramique grecque (tosse derangee dans F).
3 F'ouiJles de 1971 - vue genera le.
4 Fouilles de 1972 - vue generale.
5 Profi le de la chambre C.
6 Profite de la chambre C.
7 Chambre C. l1econstructions du mUI" de l"ouest.
8 Mur de l"ouest, chambre F (âtre du niv eau V).
9 Atre- four de la ch ambre 1".
10 Atr e-four de la chambre G).
11 Rue A -
12 Rue A - l'egout.
13 Chambre F - recoin d u nod-au est.
14 Ceramique romaine de Torni.
15 Ceramique ramaine de Torni.
 R. OCHEŞE1\NV , GH. PAPCC

MO~EDr-; GRECEŞTI, ROMANE ŞI BIZAI\TINE, DESCOPERITE

IN DOBROGEA

II

i\n1 socotit necesar să pre zentăm in această cronică mai ales mo-
nedele coloniale greceşt i , care se păs trează în colecţi i le Cabinetului
numismatic din Constanţa ş i care, deşi mai de mult desco perite în Do-
brogea, nu au fost încă publicate. Alături de piesc emise de cetăţile
din Moesia In ferior am înserat aici şi cîteva monede bătu te în provincia
Thracia. Pentru monedele inedite, sau varia n te . neinregistrate în cata-
loagele pe care le-am putut consulta am dat şi descrierea co mpletă a'
p ieselor, fără a considera CW11va că acestea aparţin în totalitate unor
tipuri încă necunoscute în liter atura numismatică.
In cronică am inclus şi m onedele romane descoperite la Sacidava
In cursu l campaniilor de ce rcetări din anii 1969-197l. Amin tim aici
şi descoper'irea unei monede emise de Valens in zon a aşeză rii romane,
din satul Cetatea, comuna Dobrom ir, acolo unde, îndeobşte, este loca-
lizată Civitas Ausclecensiuln. De asemenea prezentă m în cronică şi d ouă
depozite monetare recent intra te 'În colecţiile cabinetului din Cons tanţa .
Primul depozit este un depozit monetar cu caracter de ofra ndă
fune rară. Acesta a fost descoperi t la Mangalia Nord - staţiunea Nep-
tun , intr- un mormînt de inhumaţie, de către Georgescu Nico1ae, căruia
îi mulţumim şi pe această cale pentru informaţiile date şi pentru mate-
r ialul numismatic cedat nouă spre stud iu şi publicare. Depozitul este
alcătuit din opt moncde romane, tomitane şi callatiene, de bronz emise
in sec. I -II e.n. Prin componen ţa sa se confiTmă ;rămî nerea în circu-
laţie a unor monede de bronz roman e emise în sec. 1 c.n. pînă către'
sfîrş i tu l sec. II e.n.
·352 R. OCHEŞEANU. GH. PAPUC

U. R S S

• .' '')NE()E C:I!YCE!rt

la MOlicOE ~O-"!ANE

O M ONE/)E tJJIA NTmE

R .

PESCOHP.I,?I N ONETARE IN OOBROilEA

Cel de al do'i lea depozit a fost descoperit în campania din 1971,

la S acidava, de către C. Scorpan , pe podeaua unei locuinţe incendiate.
Depozitul 'este alcătuit din monede emise în sec. IV e.n, şi se încheie
cu o monedă emisă de Gratian de tip REPARATIO REIPVB. Dar starea
de conservare a ultimei monede împiedică o determinare cît de cît
'sigură şi sîntem nevo"iţi să păstrăm încă rezervele cuvenite pentru da-
tarea depozitului. in. ceea ce priveşte repartiţia pe ateliere monetare,
în depozit, sînt prezente cu cîte o mon edă monetăriile din Roma, Thessa-
lonica, Heraclea şi Ant.iochi a.
:\lONEDE GRECEŞTI, ROMANE ŞI BIZANTINE 353

Printre monedele bizantine este de remarcat un folles bătut de

Mauriciu Tiberiu în anul 597/ 8, întrucît această piesă este prima mo-
nedă post 586 e.n. găsită în cetate şi cea de a doua descoperită în raza
comunei Adamclisi. Moneda ar putea constitui o nouă dovadă a unei
posibile supravieţuiri a comunităţii roman o-bizantine de la Tropaeum,
după distrugerea cetăţii în anul 586 e.n.
Pentru monedele callatiene determinările au fost făcute de
Gh. Papuc. Celelalte monede au fost identificate de R. Ocheşeanu.

MONEDE GRECEŞTI

CERNAVODA

Monedele pe care le prezentăm aici provin dintr-o colecţie formată la Cerna-

vodă şi care a fost mai de mult cumpărată de Muzeul de Arheologie Constanţa.
Multe din piese au fost cul ese de pe teritoriul cetăţii Axiopolis, dar, din păcate,
astăzi. nu se mai poate face o împărţire a materialului numismatic pe puncte de
desco perire şi sîntem nevoiţi să socotim monec1ele ca provenind din Cernavodă
şi imprejurimi.

*104. Hist1'ia .' Severus Alexander.

Av. AVT K M AVP CEB/AA€s:.AN.1.POC ,Bust laur" in paltulamentwn. spre dr.

R'/). ICTPj Jj l-INfl 1\: . Tyche stînd în picioare spre st" se sprijină cu mina dr.
de o cîrmă, iar in st. ţine cornul abundenţei; 'in ci mp dr. E.
A,E, .!,. . 14,59 g. 27 mm. Tocită.
Pick - In\'. 632.
*105. To'mis: I ulia PauZa.
AE. t. 11,90 g, 27 rom. Mult tocită.
Piek - Regling, nr. 3120. lnv. 282.

*106. Tomis: Iulia PauZa.

Av. IOVAIA KOPNHAIA nAVAA . Bust drap. spre dr.

Rv. MHTPO no/ N/ T TOME.J1.C • Tyche stind in picioare spre dr. , ţine in mina
dr. cornul abundenţei, iar cu st. se sprijină de o cîrmă; in cimp st. sus Â
A E. t .12,67 g. 26,5 rom. Tocită.
Pick - Regling. - Inv. 283.
101. Tomis: Severus Alexander.
Av. MHTPO nON/TOY TOM€Sl. • Cap l aur. spre dr.
Rv. MH TPO n OH j TOY TOl..tE il jos C. Concordia stind in picioare spre st .•
ti ne in mina dr. un vas, iar in st. cornul abundenţei; în cimp st. 6.
AE. 7' . 9,24 g. 26 mm. Tocită.
Pie Te - Regling. - Inv. 285.
354 R. OCHEŞEANU, GH. PAPUC

108. Tonus : Max tnnts.

AE. 71 .4,22 g. 20,5 mm. Tocită . Fragm.
Pick - Regling, nr. 3360? Inv. 232.
*109, Tomis: GOJ'dian1ls.
AK t .10.85 g. 25 mm. Tocită.
Pick - Regling. nr. 3-:181. Inv. 284.
100. Tomis.' Gordtanus.

Av. AVT K M ANT rOP.1IANQC ,tl,Vr . Bust laur, în puludamentmn.. spre dr.

Ro. MHTPO nON/ TOV TOM jos [ne Grifon stînd spre dr., cu laba din faţă
pe o roată; in cîmp st. sus .6-
AE. J... 9,64 g. 24,5 mm. Tocită.
Pick - Regling. - Inv. 334.
*111. MaTci anopolis.' Plautilla.

Av. ·<!JaVA. nAAV/rIMA (€B· Bust drap. spre dr.

Ro. V AV rAAl\ovj MAPK1ANOnOArTON Tyche, cu callathos, stînd în picioare
spre st., se sprijină cu mina dr. de o cîrmă, iar în st. ţine cornul :::tbun "
denţei şi veşmîntul.
AE. li . 13.67 g. 27 mm. Puţin tocită.
Pick. - Inv. 1575.

CONSTANTA

Gara Veche.

In timpul săpăturilor efectuate de cercetăto rii Muzeului de Arheologie Con-

stanţape terenul fostei gări a oraşului în anii 1960-1961 a fost recoltat, şi un
vast material numIsmatic. din care prezentăm aici cîteva monede coloniale.

1I2. Tomis: Septimius Severus.

Av. K /1. etni CEVI-IPOC. n . Dust laur, in paludamentum, spre dr.

Rv. MHTPO njoN TOM€flC Hercule stint în picioare spre dr., se sprijină cu
mIna dr. de un sceptru, iar in st. ţ ine o măciucă şi cu piciorul st. calcă pe
leu; în cîmp st. 6.
AE.Ii. 10,29 g. 27 rom. Tocită.
P ick - Regling. - Inv. 217.
113. Tomis : Geta.

Av. AV·K·n ·C Ejn · r€TAC", Bust laur., cuir., în paludamentum, spre dr.

Rv. MHl/POn· naNT· TO M, jos Jl.C Athena, cu chiton, himation şi coif

cu panaş, ţine în mîna dr, Victoria spre st., iar in st. Jance, aşezată spre'
st. pe tron cu picioare de leu, pe care se sprijină un scut; în cîmp. dr. n.
AE. t. 11,20 g. 28 mm. Puţin tocită.
Pick - Regling. - Inv. 228.
MONEDE GRECEŞTI. RQl\rANE ŞI BIZ ANTINE 355

114. Tomis: Se/;;etus Ale.t:allder.

Au. AVT ..... CEV AAEZAN APOC . Bust. laur., în paludamelltum, spre dr.

MH
Rv. TP O nON . Totul în cunună de laur; 6. jos despărţind cununa în două.
TOV TO
MEn [
."lE . . J. . 6,99 g. 25 mm. Puţin tocită .
Pick - Regling. - Inv. 223.

115. Tomis: M aximus.

AE . .J... 12.43 g. 27 mm. Tocită. Av. parţial lizibil.
P ick - Regling, nr. 3353 ? Inv. 225.

116. TOlnis : Gordianus.

AE. +-. 10,10 g. 26 I11m. Puţin tocită.
Pick - Regling, nr. 3-435. Inv. 220.

117. Tomis: Gordianus.

AE. "ţi . 10,08 g . 24 mm. Puţin tocită-
Pick - Regling, tip general nr. 3-1-10. Inv. 216.

118. Tomis: Gordianus.

AE. 7' . ]2,12 g. 25,5 rom. Ketocită.
Pick - Regling, nI'. 3-143. Inv. 213.

119. Anchialus.- Maximinus.

Av. AVr MA::: IIYf.!jNO[ EV[E BH ~ . Bust laur., în paludamentum, spre dr.

Rv. OYAnlAN0.N ArX IAf\U1N.. Templu tetrastil, in centru statuia unei di\"inită\Î

(ilizibilă ) .
AE. -1.. 12,82 g. 26 rom. Puţin tocită.
BMC l'hrace - Inv. 1555.

Strada 9 Mai.

t n cursul săpături lor efectuate in 1959 pe această stradă au fost aflate 'Şi
următoarele monede tomitane.

120. Tomis: Maximus.

AE . .... . 7,39 g. 24 mm. Tocită.
Pick - Regling, nI'. 3357. Inv. 208.

11 21. Tomis.- Gord1.anus.

Av. .. .... ANTn!rO P(\IANIT . Bust laur., in paludameatwn, spre dr.
Rv.MIlTPO rrOJ.1 /T/O TO.\IEO. Tyche, cu calathos, stînd in picioare spre st.,
- -- în chiton şi himation, cu mina dr. se sprijină de un sceptru, iar în st. ţine
cornul a b undenţei, jos în dr. P ontos; in cîmp st. 6.
AE. 7'. 11 ,91 g. 25 rom. Puţ.n tocită.
Pick - Regling. - Inv. 204.
356 R. OCHEŞEANU. GH. PAPUC

Necropolc1.

lntr- ul1 mormint ('li firid ă de pe strada Anton Nit-eseu a fost găsită o mo-
nedă tomitană.

'" 122. Tomis.' Sever-us Alexallder.

AI!: . ..t.. }. 1.27 g. 25 mm. tocită.
Pick - Regl'illg, n1'. 3173. 10\', 395.

Tntr-un mormînt de inhumaţie descoperit în anul 1061 pe B-dul Tomis a

fost aflată o monedă din Hadrianopolis.
'" 123. H ac1.ria nopolis : G01'cliantLs.
AE . .J.. 14,35 g, 27 mm. Puţin t oci tă.
BMC '.fIu'ace, nr. 29. Inv. 1568.

Moneda Il fost găsită într-un sarcofa g descoperit in 1961 pe B-dul Republicii.

124. Tomis: Geta.
AE.t. 2.73 g. 27 mm. Puţ i n tocită .
Pick - Regling, nr. 2966, In\". 379.
într-tln mormi nt aflat in 1960 pc B-dul Republicii s-a găsit şi o monedă
tomitană .

... 125. Tomis: Septimills Seve1"lts.

AE.7'. 10,44 g. 22 mm. Netocită.
Pick - Hegling, nI'. 2753. l m·. 388.

Stl'ada Traian.

Moneda a fost găsită în timpul lu crărilor de canalizare din 1962.

=!< 126. Tomis.' Commod'lLs.
Av. A/VT K fi AI AVP! KOMOIJO/C . Bust laur, in paludamentum, sp,'e dr.

Rv. MHTPO nONTJ. y TOME OC . Asclepios stînd 1n picioare, cu capul spre

s1'., 1n himation, sub braţul dr. şarpele încolă c it, iar cu mîna st. se spri·
jină pe un sceptru scu rt ; in cîmp st. B.
A E. ~, 5,O(j g. 22 mm. Puţin toci tă.
Pi ck Regling. - Inv. 219.

Strada Mircea cel Bătt'în.

Moneda a fost găsită in timpul unor l ucrări edilitare in anul 1967.

127. Tomis.' SeVertlS AlexandeJ'.
AE . ..a.. 12,18 g. 26 mm. Puţin tocita.
Pick - Regling, nI'. 3273. 111\'. 384.

Strada Cristea Georgescu

Moneda a fost descoperită în t impul unor descoperiri ocazionale.

128. Se1'dica: Car·acaUa.
AE. t. 15,50 g. 27 mm. Puţin tocită.
B M C Thr ace, 111'. 23. I n v. 15-10.
MONEDE GRECESTL ROMAN E ŞI BIZANTINE 357

fQ~
1<J,5
/ <J!l

1(}6' 122

11/
358 R. OCHEŞEANU . GH. PAPUC

Porlul Tontis

Din zona podului turistic Tomis pro vine următoarea piesă..

,~ 129. Tomis: M aximinHs.

AE. t, 11,50 g. 26 mm. Netocită .

Pick - Regling, nr. 3300. Inv. 190.

Passim.

Moneda a fos t donată de Istrate Gheorghe.

130. Tomis: Pertinax.
A E . .J,. 11,93 g. 27 mm. Tocită.
Pick - Regling, nI'. 2729. Inv. -
M.oneda a fost donată de Pădurescu Corneliu.
*1:11. Tomis: Sevents Alexancler
AE.':'. 10,80 g. 27 mm. Puţin tocită..
Pick - Reglin g, nr. 3165. I nv. 372.

Zidul de incintll.

1'n timpul cercetă rilor din 1962 la zi dul de incintă al cetăţii Tomis, Ungă
t urnul de sud a fost aflată o monedă tom it a nă.
'*132. Tomis: Domitianus.
Av. AYTOKP . .. TIANOC KAICAP. legend a începe de sub cap. Cap laur.
spre dr.

Rv. TO\TOJ . Templu tetrastiL deasupra. d e o parte şi de alta, ~ouă stele.

MI N
AE.t . 4, G1 g. 20 mm. Netocită .
Pick - Regling. - In\'. 218.

CORBU

COl'bu de Jos

Moneda a fost dona tă de R aş1 t Museli m.

ti< 133. Tomi s: Gordianus.
AE . .j.. 12,47 g. 25 mm. Pu ţin tocitA.
Ptck - Regli.ng, nr. 343G. Inv. 460.

MANGALIA

Strada Ş t efan cel Mare

In cursul lucr[lrilor de canalizare din 1964 a fost descoperită şi o mo ne dă

din Markianopolis.
71'10NEDE GREC EŞTI , ROMANE ŞI BIZANTINE 359

12$ 127 129

125

133 /3/ 1.14

230 R. OCHEŞEANU, GH. PAPUC

*1:34. M(trkianopolis.- Philippus Junior.

Av. M"(OVi\\OC 4>\l\lnnOC jos KA ICAP . Busturile faţă în faţă; Philippus în
pallldamelltwn spre dr .. Sarapis cu calathos, drapat spre st.
Ro. vn nPA[1 ME[[A/flflEINOV MAPKIANO in cîmp no
fiE
IT
fN
Asclepios în picioare spre dr. cu capul spre st., se spr1Jlna cu mîna dr. pe
un sceptru pe care e încolăcit şarpele, iar pe braţul st. ţ ine v eşmîntul; în
cîmp st. E
AE . i . 11,65 g. 28,3 mm.
Piele. - Inv. 1532.

Pass!m.

135. Tomis: Gordianus.

AE. t. 12,17 g. 26,5 rom.

Piek - Regling, nr. 3490. Inv. 154.
136. Callatis: Septimius Se'Verus.
Av. AVT K Ă C€njC€VHPOC n· . Cap laur. spre dr.

Rv. KAi\A AjTIANfl N . Athena stînd în picioare spre dr., ţine în mîna dr.
o lance, iar în mîna st. bufniţa; in cîmp dr. l::J.
AE.,\.. 8,40 g. 23 mm. Tocită.
Pick, nI'. 309 (exemplar mai bine conservat). hlv. 468.

Monedă găsită la Mangalia, a fost donată de Cristea Gheorghe.

137. Callatis : Phi.li.ppns Junior.

Av. AVT M IOVA 4'lj!\mnOC
, Avr . Bust laur, în paludamentum, spre dr.

Rv. K/AAAA/ TI/ANfl.N . Ncmesis stînd în picioare spre st., ţ ine în mîna dr.
balanţa. iar în st. sceptl'u oblic. Jos la picior în si. roata; în dmp st. l::J.
AE.7I . 9.83 g. 26 mm. To cită.
Pick. - Inv. 583.

Monedele au fost găsite in Mangalia in cursul c er cetărilor d e teren.

138. Callatis.- Ot'acilia.

AE. Ii . 6,59 g. 25 mm. Tocită.
Piele, nI'. 364. Inv. 469.

*139. Mesembria: PhiLi.ppus şi Otacilia.

Av. AVT M lOVII {>IAlnnOC W.... jos C€B tP dedesubt A. Busturile faţă în

faţă, Phi lippus laur., în paluda mentum, spre dr.; Otacilia, stephane. drapată
spre dr.
NIONEDE GRECEŞTI, ROl\'IANE ŞI BIZANTINE 361

Rv. MEC/AMB/P1ANQN . Tyche, cu calathos) în chiton şi himation, stînd în

picioare spre st., cu mîna dr. se sprijină. pe o cîrmă, iar în st. ţine cornul
abu nde nţei. .
AE. 7'- • 10,87 g. 25,5 mrn. Tocită.
BMC Thrace. - Inv. 1561.

Monedele pe care le prezentăm mai jos provin din două colecţii formate în
Mangalia, şi care au fost achizi ţ ionate de Muzeu. Este posibil ca nu toate piesele
să fi fost descoperite la Mangalia, probabil unele monede au fost găsite şi în
localităţile învecinate.

140. Tomis." Septimius Seve1·us.

Av. AY K il Cr:j C€VHPOC n . Cap laur. sp re dr.
Rv. MHTP o.;. .. HK . Tyche stînd in picioare spre st., se sp rijină ~u

dr. pe o cî rmă , iar în st. ţ ine cornul abunden ţei; in cîmp ~t. RU S TI.
AE. IL 5 g. 20 mm. Puţin tocită.
Pick - Regling. - Inv. 210.

141. T omis : Seve1'us Alexander.

AE . .J,. . 9,96 g. 26 mm. Tocită.
Pick - Regling, nr. 3192. Inv. 150.

H2. Tomis: Set,;erus Alexander.

AE. t . 9,44 g. 26,5 mm. Tocită. Fragm.
Pick - Regling, nI'. 32 1R. Inv. 151.

143. Tomis.' G01'dianus.

A E. t . 9,24 g. 24,5 rom. Tocită.
P ick - Regling, nr. 3402. Inv. 152.

*1-14. Callatis : NeTa.

Av. IMP AVG CAESAR NERO (legenda inversată) . Cap. ~ pre dr.
Rv. KA/I./\ . Totul în cunună de spice.
A TIA.
NQN
AE. ~ . 6.98 g. 2-,1- mm. Tocită .
Pick. - I nv. 582.

H5. Callatis : Seve1'us Alexallcler.

AE. IL . 10,68 g. 27 mm . Tocită
Pick. nr. 331. Inv . 586.

146. Callatis : Severus Alexandel'.

AE. t . 11,82 g. 28 mm. Tocita.
Pick. nr. 332. Inv. 59".

147. Callatis.' GOI·dianus.

Av. AVT K M AN T rOp.6. 1i\r.:O E A vr. Bust laur., în paluclamen tuH-t, sp re dr.
Rv. KA/I,/I,A/TIANnli . Artemis mergînd spre dr.; în veşmînt scurt, ţine'

In mina st. arcul, iar cu dr. scoate o săgeată din tolbă; jos in dr. ciine j
în cîmp st. E.
AE.7'. 12.72 g. 27 mm. Tocită .
Pick. - Inv. 589.
362 R. OCHEŞEANU. GH. PAPUC

148. Callatis : GordÎaml s.

Av. AVT K M ANT rOPlIlANOC AVr • Bust laur., in paludamentum, spre dr.

Ro. KAMt/r/IANON . Sarapis cu calathos, stînd in picioare, in himation,

ţine în mina st. sceptr u oblic; in cîmp st. E.
AE. li . 9,75 g. 28 rom. Tocită.
Pick. - Inv. 585.

"149. Callatis.' Philippus.

AE. '" . 12.89 g. 27 mm. Tocită.
Pick, nr. 348. Inv. 598

150. Callatis: Philippus.

AE. ~ . 12,67 g. 27 rom. Tocită.
Pick, nr. 355. Inv. 561.

151. Nicopolis ad Istrum .' Macrinus .

AE. t . 10,43 g. 26 mm. Tocită.
Pick. nr. 1741. Inv. 154l.
152. Oclessus: Elagabalus.
AE. 7" . 8.40 g. 24 rom. Mult to c ită.
Pick - Regling, nI'. 2295. Inv. 1554.
153. Hacll'ianopolis.' G01'dianus.
A v . AVT K M ANT/rOPlltANOC . Dust laur., în paludamentum, spre dr.

Rv. A.o.PIANOnO/IÎ/EITQN. Abundantia, cu calathos, stînd in picioare spre st.,

ţ i ne in mina dr. un vas, iar în st. cornul abundenţei.
AE. Il . 9.04 g. 25 mm. Tocită.
BMC Th1·ace. - Inv. 1553.

MEDEEA

Monedele au fost găsite in condiţii de descoperire necunoscute nouă.

*154. Tomis : Maximinus.
AE. 7' . 10,10 g. 25,5 mm. Puţin tocită.
Pick - Regling, nI'. 3341. Inv. 461.
*155. Tomis : Gordianus.
AE. t . 9,53 g. 25 mm. Puţin tocită.
Pick - Regling, nI'. 3414. Inv. 453.

NĂVODARI

In 1967 in aşezarea romană de la Capul Midia a fost găsită o monedă

is triană.

*156. Histria: Caracalla.

Au. AVT K M AVP C€VH/POC AN 1JlNIN/OC • Cap laur. spre dr.
Ru. ICTPI/HNON. Cybele, cu coroană murală, chiton şi himation, stă
spre dr. pe un tron CU spătar, cu mîna st. se sprijină pe un tympanon, sub
tron doi l ei; în exergă E
MONEDE GRECEŞTI, ROMANE ŞI B I ZANTIKE 363

AE. t . 21,88 g.31 mm. Tocită.

Pick. - Inv. 693.

PECINEAGA

Dintr-o colecţie alcătuită cu monede strinse in această comună şi Impre-

jUrI mi prezentăm următoarele monede coloniale.
157. H istria.' Elagabalus.
AE. t . 15,36 g. 30,5 mm. Tocită.
Pick, n r. 513. I nv. 633.
:f: 158. Tomis: Domitianus.
Av. . ... TWP/fl.OM€TIA . . . Cap laur. spre dr.

Rv. T0/ ME:I . Nike pe glob spre st., in mina dr. ridicată ţine cununa de
TW N
laur, iar în st. palma.
AE. t . 4,57 g. 21 mm. Puţin tocită.
Pick - Regling, n I'. 2592? Inv. 297.

'" 159. Tomis : Antoninus Pius.

Av. AVT KAI AlIPI/ AN rn NINOC . Cap spre dr.

R v. H MHTPO n TOMITON' Asclepios stind în picioare, cu capul spre st., ţine

in mîna dr. sceptru pe care se în colăceşte şarpele, iar cu st. ţine veşmîntul.
AE. ~ . -1,29 g. 20 mm. Tocită.
Pick - Regling. - Inv. 179.
160. Tomis: Severu$ Alexander.
AE . .J, . 7,48 g. 2-! mm. To cită .
Pick - R egling, nI'. 3241. Inv. 212.

1,<161. Tomis .' Gonlianus şi T1'G/1.quillina.

AE. t. 11,57 g. 26 mm. Tocită.
Pick - Reglillg, nI'. 3524. - Inv. 270.

*162. Callatis : Lucilla.

Av. C€SACTH/AOVKIAAA. Dust drap. spre dr.

Hv. KAAJAATIA jos NON Cybela, cu coroană murală, pe leu mergînd spre
in mîna si. ţine sceptru.
AE. {. . 2,57 g. 20 mm. Tocită.
., Pick. - Inv. 522.

163. Callatis .' Septimws Seve rus.

Au. K 1\ Cf./Cf.VHPOC n . Bust laur., in paludamentum, spre dr.

H:v. KAAA/A/TIA/NON . Dionyssos pe panteră spre dr., ţine tn mina st.

tyrsul ; în ci mp st. E
AE. 71 . 11,91 g . 28 mm. Tocită.
Piele. - Inv. 527.
364 R. OC H EŞEANU. GH. PAPUC

139 154

158 /59

155 156' 16!

MONEDE GRECEş'rr , RO I\'IANE ŞI BrZANTINE 365

*164. Callatis,' Septimius SeVertLs.

Au. iAV T K A cEnjC€VHPOC n€p/r .Cap Iau ... spre dr.
Hv. KAI\AATVA NnN. Isis cu calathos, mergind spre dr. ţine in miin i o
pînză; in cîmp s1. E
AE. t . 11,04 g. 25 mm. Tocită.
Pick. - Inv. 521.

>r.165. Callatis ,' Sevenls Alexander.

AE. i . 10,93 g. 25 rom. Netocită.
Pici\" nI'. 333. I nv. 537.

· ~ 1 6G. CaZlatis : Gorclian"ll s.

AE. ;:n . 11,] 5 g. 26 mm. Netocită.
Pick, nr. 344. I nv. 554.

]61. C allatis,' Go)"clianu s.

A v. AVT K M AN T rol PâIA,..O( A'Vî . Bust laur. , in paludamentuffl, spre dr.
Rv. KAfI . Totul în tr-o cunun ă de ie deră; jos în st. E.
AAT I
ANO
N
AE. "- . ] 2,37 g. 25,5 rom. 'Toc ilă.
Pick. - Inv. 529.

168. Callatis ,' Philippus.

AE. 71 . 8,51 g. 25 rom. Toc it ă.
Pick, nr. 361. In v. 536.
169. Odessus,' Elagabalus.
AE. t . 7,05 g. 25 mm. To c ită.
Pick - Regling, nI'. 2296. Inv. 1526.

""* 170. Odessus: Elagabalus.

AE . .\. . 10,89 g. 28 m m. Puţin tocită.
Pick - Regling, nI'. 2299. Inv. 1965.

-*171. Mese mbbria: G01'cZlanus şi Tr anquillina

AE. i . 9,48 g. 26,5 mm. Tocită.
B MC Thrace, ni'. 17. Inv. ]446.
"-"!<172. Mesembria: Gordianus şi '1'rallquillina.
A 'V . ... ..t.t AN T rOpalANOCK [EV jos TPANKIIJ\ dedesubt ,lINA . BusturBe [aţă
în f.aţă; GOi'd ianlls iatir., in paludamcntum, spre 'd'r.; Tranqullina
stephane, dmp. spre dr.
R v. ME/CAMB}f>IANfW ' Demeter stînd in picioare spre s1., ţine In mîna dr.
spice, iar cu st. se sprijină pe u n sceptru.
AE. IL . 9,91 g. 25 mm. To c ită.
BM C T hrace. - I nv . 1447.
MonedeJe fac parte din donaţia C. Muş at.
1.73. Callatis: Philippus Junior.
AE. 7\ . 9,44 g. 26 m m. Puţin t o cită.
P ick, nr. 367. Inv. 490.
366 R. OCHEŞEANU, GH. PAPUC'

f?f f74
/70

162 172

165 166

PtAN.JA Iv.
•
MONEDE GRECEŞTI, ROMANE ŞI BTZANTINE 36î

*174. Callatis: Philippus Junior.

AE. 7' . 10,68 g. 27 mm. Puţin tocită.
Pick, nr. 367. Inv. 485.

RUNCU

Moneda a fost găsită în timpul unei periegheze de C. Icononu.

*175. Mm'kianopolis: Gordianus.
AE. li. 13,79 g. 28 mm. Puţin tocită.
Pick, n1'. 1142. Inv. 1523.

TOPRAISAR

Monedele au fost găsite în raza comunei Topraisar şi donate de Gulerez

Nicolae.
176. Ristl'ia: Gordianus şi Tranqu'illina.
AE. t . 12,77 g. 25 mm. Foarte tocită.
Pick, nI'. 525. Inv. 697.

*117. Tomis : Elagabalus.

AE. ~ . 10,94 g. 26 mm. Tocită.
Pick Regling, nI'. 3062. Inv. 455.

TROESMIS

Moneda a fost găsită de Gheorghe Manta pe teritoriul llneia din cele două
cetăţi de la Troesmis.

*178. Marcianopolis: Caracalla şi Iulia Domna.

Av. ANTflNINOC AVrOVCTOC IOVI\IA f:,OMNA· Capul lui Caraca!!a laur. spre dr.;
bustul Iuliei Domna drap. spre st.
Rv. vn KV/NT IAjlfANOY/MAPKIA jos ranversat NOnOl\lTQ dedesubt N.
Templu tetrastil, înăuntru Sarapis spre st.• cu mîna dr. ridicată , iar in st.
cu sceptru; în cîmp, înăuntru, st. E
AE. 7' . 13,86 g. 25 mm. Puţin tocită.
Pick. - Inv. 1560.

TUHDA

Moneda a fost găsită de Răducanu Ion in raza comuneI.

*179. Nico polis.- Diadamenianus.

Av. K M OnnEA ANTllNINOC ~IMOVMHlIANOC . cap. spre dr.

Rv. [vn] AfPlfmA NIKOnOf\I1QN npo[ \[TPn,. Asclepios, stînd în picionre spre

dr., se sprijină pe un sceptru lung, pe care este încolăcit ~"-irl='ele. iAr (:u
mina sL ţine veşmîntul.
AE. t . 8,91 g. 25 mm. '1'O C1La.
Pick. - Inv. 15.35.
368 R. OCHEŞEAKU. GH. PAPUC

VADU

Din raza comunei Vadu provin următoarele piese.

*180. T om"Îs: Pertinax.
AE. t . 11,72 g. 27 mm. Puţin tocită.
Pick - Regling, nr. 2730 . Inv. 464.
'*181. Tomis: Gordianus.
AE. f . 10,14 g. 25 mm. To cită.
Pick - Regli.ng, n1'. 3447. Inv. 459.

VALUL TRAIAN

Din punctul Bărăganu- Valea Seacă provine o monedă donată de Pirlitu Ion..
*182. Tomis : Severus Alexander.
Av. AV'j( M...... AVPH' CE.v}AAE::ANl1POC . Bust laur. in palttdamenttlm, ~.pre dr.

R v. MH Totul in cunună j în cîmp jos 6.

T PO no
NToY TO
MEnC'1f
A.E. t . 13,8 g . 25 mm. Tocită.
Pick - Regling. - Inv. 462.

MONEDE ROMANE

CONSTANŢA

Strada Cereale lor

In timpul lucră rilor de canalizare, muncitorul roniţă Alexandru a găSit

această monedă pe care a donat-o Muzeului din Constanţa.
183. Constantius 11.
AE. ~ .
2,39 g. 17 mm. Tocită.
LRBC. l, nr. 909. Anii 330-335. Inv. 85.

Passim

în 1972 au intrat în colecţiile cabinetului numismatic cîteva monede strinse

in Constanţa de Tudoran Constantin.

184. Roma.
AE. t . 1,86 g. 17 mm. Tocită.
LRBC, l , nI'. 902. Anii 330-335. l nv. 70 a 1.

* 185. Constantius II.

AE. t . 4.03 g. 23 mm. Tocită.
LRBC, II, nI'. 2028. Anii 351-354. lnv. 70 a 2. .r:.L
CONS~
MONE D E GRECf-:ŞTI, ROMAN E ŞI BIZANTINE 369

!?S {7? 178

;80 /82

:H--c.131
370 R. OCHEŞEANU, GH. PAPUC

186. Constantius II.

AE. f'.. 2,02 g. 17 mm. Tocită. Fragm.
Tip FEL TEMP - REPARATIO (HI3). Anii 346- 361.

187. ConsianLius II.

AE. t . 1,81 g, H mm. To cită.
Tip SPES REI -PVBLlCE, Anii 355-361. Inv. 70 a 4.

188. Constantius Gallus SQU Iulian

AE. t . 1,83 g. 16,5 mm. Toci tă.
Tip FEL TEMP REPARATIO. Anii 350-361. Inv. 70 a 5.

DOBROMIR

Cetatea

tn vara anului 1971 in timpul unei periegheze întreprinse de colectivul şan­

tierului Tropae um Traiani, studentul E. Oberlănder a gasit o monedă la Valen$

- 189. Valens
AE. '::J. . 1,83 g. 16 mm. Puţ i n tocită.
LRBC, 1 I, nr. 2077. Aanii 364-365. Inv. 80. ~
CONSB

Lespezi

Prezent ăm aici alte citeva monede din col ecţia Dancu Ion (vezi pontica 5~
p. 474).

0$190. Diocletianus.
AE. t . 9,11 g. 27 rom. Tocită. JI:...
RIC, V I, nr. 23a. Anii 302-3. - [nv . 69 a 2. TS
"'191. Constantinu.s 1.
AE. t . 2,84 g. 18 rom. Puţin tocită.
LRBC, ! , nr. 840. Anii 330- 335. - Inv. 69 a 1.

MANGALIA

Deoarece în articolul Denari romani r epublicani descoperiţi in Dobrogea, î n

Pontica 4, p. 78, s-a strecurat după ultima core ctură o eroare regretabilă, republl-
cârn aici moneda nr. 8.
lU2. L. Carpurrius Pisa L.t. Frugi.
AR. 71 . 3,78 g. 19,3 mm. Tocită.
Sydenham, Italia, B, 650. Anii 90- 89 Le.n.

MANGALIA NORD

Neptun

In timpul să pă turi lor de salvare din necropola de la Neptun. întreprinse de

rOlegul Gecrgescu Nicolae, a fost g ăs it într-un mormint de inhumaţie un depozit
de monede '2U caracter de ofrandă funerară. Ultima monedă este o piesă tonti-
tană cu etigia lui Commodus.
lrfONEOE GRECEŞTI , ROMANE ŞI BlZAN TINE 371

- 193. Call atis.

A . .,.. 5.88 g. 20 mm " Mult to cită.
Pick. nr. 293. Inv. 3542.

-'194. Callatis.
AE. t. 4,06 g. 20 mm. Puţin t ocită.
Pick, nr. 293. Iov. 3543 .

• 195. Callatis.
AE. t . 4,59 g. 20 rom. Foarte tocită.
Pick, nr. 293. I n v. 3544.

*196. 1'omis,' Commodus.

Av. A/YT K 1\ AI AY/ P KOM06,O .. .... Bust lau!'., in paludamentum, spre dr.

J~v. MHTPen n 0 /N ....'( TOMH1C. Tyche, cu calathos sUnd in picioare spre

st., tn ehi ton şi himation, ţine mîna dl". pe o cî rmă, i.r in st. (l)rnul abun-
denţ ei ; in cimp st. sus il.
AE. t. 4,92 g. 22,5 mm. Tocită.
Pic k - Regling, nr. 2725. var. leg. rev. In\'. 6219.

*197. Tomis,' ?
Av. ilizibil.
R v. MHTPO nON ... .J. .. OME ... Divinitate in picioare spre dr.; in cimp st. B.
AE. ? . 3,69 g. 21 mm. Foarte to cită.
Pick - Regling ? Iov. 6220.

* 198. Vespasianus.
AE ":::). . 10 g. 26 mm . Tocită.
B M C, II, Roma, nr. 726. Anul 76 e.n. In v. 6221.
• 199. An[onius Pius.
AE. t . 9,50 g. 2-l mm. Tocită.
BMe, lV, p. 337, notă. Anii 155-156 e.n. Inv. 6217.

.. 200. ?
Av. .... AVG .... Cap laur. spre st.
R v . .... PONT MAX ... ilizibil.
AE.? 8,98 g. 25 rom. Foal"ie mult tocită, pînă la şterge re a efigiilor.
ln v. 6218.

Olhnp

în sa rcofagul descoperit În 1970 in staţiunea Olimp, erau depuşi intr -una din
casetele de lemn doi ses ter ţi.
20 1. Faustina 1.
Sestertius. AE. t . 27,29 g. 33,5 mm. Netoc it ă.
B MC, IV, p. 231, nI'. J.j2G, Ro m a, emisiu nca a 2-a. Anii 141 ş i puţin după.

21)2. Faustina 1.
Sestertius. AE. t. 24,]8 g. 30 mm. Netoe i tă.
BMC, IV, p. 243, nr. 1519 var. (DIVA FAV-ST INA), Roma, emisiunea a 3-a.
Anii cea 147.
372 R. OCHE Ş EAN U, GH. PAPUC

193 /91t- 195 1.97

f98 200
198

199
MONEDE GRECEŞTI, ROMANE ŞI B IZA NTINE 37.1

SACIDAVA

Inserăm aici monedele romane descoperite la Sacidava de c ătre C. Scorpan

in cu r sul campaniilor din }970-1971. În 1971 de pe podeaua unei locuinţe incen-
diate (S 7 L, vezi pontica 5, p. 309 şi urm.) au fost strînse 16 monede de bronz
emise în sec. rv e.n.

203. M at·cus Aurelius.

Av. leg. ilizibilă. Cap spre dr.
Rv. TR POT.... Spes spre st. ; în cîmp dr. şi st. S C.
AE. "::l . 7, 57 g. 24,5 mm. Tocită.
B M C .1. Ani i 161-180 .

.204. Iulia Domna.

AR. t . 2,30 g. 18 mm. Tocită.
BMC, V, nr. 1, Roma. Anii 211-217.

205. Claudius II.

Ant. t . 3,50 g. 19 mm. Puţin tocită.
Cohen 2, nI'. un. Anii 268-270.

206. Diocletianus.
AE. t . 2,70 g. 21 mm. Puţin tocită.
RI C, VI, nr. 13. Anii 2D5-29G .

207. Licinius.
AE. t . ung. 20 mm. To cită, Fragm.
Tip lOVI CONSERVATORL Anii 313-314.

208. Licinîtts.
AE. t . 1,03 g. 18 mm. Foarte tocită.
Tip lOVI CONSERVATORI. Anii 313-314 .

.209. ConstantimlS 1.
AE. j'I . 3,24 g. 22 mm. Tocită.
RIC, VII, nr. 75. î"ncep utul anului 3 13.

.210. COllstantinus 1 sau Caesarii.

AE. t . 1,16 g. 12 mm. Tocită. Fragm.
Tip GLORIA EXERCI TVS. Anii 330-335.

211. Constantinopolis.
AE. t . 1.58 g . 16 mm . Tocită . ~
RIC, VII, nr. 188. Anii 330-333. SMTS(
212. Constans.
AE . ..--o>- . 1,25 g. 14 mm. Foarte tocită.
T ip GLORIA EXERCITVS. Anii 337-341.

213. Constantius II.

AE. ~ . 0,88 g. 14 mm . Foarte tocită . Fragm.
Tip VOT XX MVLT xxx. Anii 341-346.

214. Constantius Il.

AE. t. 2,49 g. 17 mm. Tocită. ~
LRBC, II, nr. 1594. Anii 351-354. A SIRM
 R. OCHEŞEANU. GH. PAPUC

215. Valelltinianus 1.
AE. t . 3.16 g. 18 mm. Toci tă .
LRBC, II, nI'. 2328. sau 2336. Anii 364-5 sau 367-75.

216. G1·utianu s.
AE. ~ . 1,74 g. 15 mm. Poarte tocită.
LRBC, II, nr. 2111. Anii 367-375.

217. Gratianus.
AE.t . 4,95 g. 22 mm. Tocită. ~
LRBC, II, nr. 548. Anii 378- 383. T CON

218. Valentinianus, Valen s sau Gratianus.

AE. t . 1,24 g. 17 rom. Tocită. Fragm.
Tip SECVRI TAS REI PVBLICA E. Anii 367-378.

219. Valentiniamts, V alens sau Gratianus.

AE. t. 2,03 g. 17 mm. Toc i tă. F ragm.
Tip SECVRITAS HEII'VBLICAE. Anii 367- 378.

220. Valentinianus III.

AE. t. 1,30 g. 10 mm. Tocită.
LRBC, II, nI'. 8-10. Anii 425-455.

Depozit de monede imperiale.

221. Constans sau Constantius II.

AE. ~ . 1,74 g. 14 mm. Tocită.
Tip VOT XX MVLT XXx. Anii 341-3-16.

222. Constantius Il.

AE. J'I . 1,12 g. 14,5 mm. Tocita.
Tip VICTORIAE D D A ve Q N N. Anii 341-346.

223. Constantius II
AE.;7I . 1,20 g. 14,5 rom . Tocită.
L RBC, II, nr. 691. Ani i 355-360.

224. Constantius II.

AE . .J. . 1,20 g. 14,5 mm. Tocită.
Tip FEL TEMI' REPARATIO. Anii 346-361.

225. Constantius II.

AE. t . 1,95 g. 13 mm. TOCItă.
Tip F EL TEMP REPARATIO. Anii 346-361.

·226. Consi antiu s Il.

AE. t. 1,80 g. 15 mm. To ci tă.
Tip FEL TEMP REPARATIO. Anii 346- 361.

227. COl1stantius Il.

AE. t . 1,37 g. 14,5 mm. Tocită.
Tip FEL TEMP REPAHATIO. A n ii 346- 361.

228. Val ens.

AE. t . 1,64 g. 16 mm. Puţin tocită. _1-
LRBC, II, nr. 1705. Anii 364-367. TE sr
1.10NEDE GRECEŞ''l'I, ROMANE Ş I' B IZANTINE 375

229. Valens.
AE. t . 1,69 j:.!. 17,5 mm. Puţin tocită. Fragm.
LRBC. II, nr. 1922 sau 1935. Anii 36-1- 5 sau 366-7.

230. Valens.
AE. t. 1,69 g. 17,5 mm. Tocită. -L-
LRBC, II, nI'. 2654 sau 2659. Anii 364-7 sau 367- 75 ANTr
:231. Valens.
AE. +.
1,84 g . 16 mm. Puţin tocită.
Tip SECVRITAS REIPVBLICAE. Anii 364- 378 .
.232. Valen s.
AE. t . 3,20 g. 16 rom. To cită.
Tip SECVRITAS REIPVBLICAE. Anii 364-378.
:233. Valentinianus 1.
AE . .j.. • 2,47 g. 17 mm. Tocită .
Tip GLORIA ROMANORVM. Anii 364-375.
:234. Valentin ianus 1.
AE. t . ] ,60 g. 15 mm. Tocită.
Tip GLORIA ROMANORVM. Anii 364- 375.
235. Gratianus.
AE . .j.. • 1,44 g. 12 mm. Tocit ă.
Tip REPARATIO REIPVB? Anii 378- 383.
236. ?
AE. ? . 1,60 g. 13,5 mm.
Sec. IV •. n.

Vi işo ara

Moneda a fost găsită de Petre 1. Constantin In curtea locuinţei sale.

'* 237. Constantius II.
AE. t . ] ,99 g. 17.5 mm. Puţin tocită.
LRBC. II , nI'. ] 681. Anii 35 1-354.
~
SM T S

III

MONEDE BIZANTINE

ADAMCLISI

TROPAEUM TRAIANI

Poarta de sud.

In profilul de est al secţiunii 3, sector CI, am găsit o monedă de la Iustinian..

:te 238. lustinianus.
AE. f'... . 18,36 g. 32 rom. Puţin tocită.
Val. M = 40 nummi a. Atelierul Constantinopol, officina E·
Anii 327(338.
DO"V, 1, p. 79, n)". 2U a.
376 R. OCHEŞEANU. GH. PAPUC

Poarta de v est.
In faţa porţii de vest In timpul îndepărtării pămîntului evacuat din săpătu­
riIe întreprinse in cetate la începutul secolului a fost găsită o monedă bizantină.
post 586 e.n.
* 239. Mattr'icius. Tiberms.
AE. i . 9,74 g. 29,5 mm. Tocită.

Val. M = 40 nummia. Atelierul Constantinopol, officina r . Anul Xjy =597/8~

DO'V, 1, p. 309, nr. 30 a.

Platoul din faţa por ţii <le est.

Moneda a fost găsită de paznicul ce tă ţii.

240. lustinus II.

AE. t . 5,81 g. 2-1,5 mm. To cit ă.
VaL K = 20 nu mmia. Atelierul Constantinopol, officina B.
Anul X = 574/ 5.
DO\V, 1, p. 217, nI'. 56 b.

BEILIC

Moneda a fost găsită in anul 1960.

241. AnastaSltt.'t,
AE. Il: . 8,85 g. 26 rom. Tocită.
Val. K = 20 nummla. Atelierul Constantinopol, officina A.
Anul 498/ 518.
DO'V, I , p. 23, nI'. 24 a.

CONSTANTA

Moneda provtne dintr-o mică c ole cţ îe formată în Constanţa.

\vezi supra nr. 184 şi urm.).
242. Iustinianus ,.
AE. Ii... 5,43 g. 21,5 mm. Tocită.
Val. K = 20 nummia. Atelierul Thessalonica. Anul XXX ';I II = 564/5.
D01V, r, p. 109, nr. 106.

DOBROMIR

Dobromir Vale

Moneda provine din colecţia şcolii generale din localitate.

243. Iustinus 1.
AE. '::l. 14,9H g. 29 mm, Tocită.
Val. M = 40 nummia. Atelierul Constantinopol, officÎna E. Anii 518/527 ~
DOW, r, p. 41, nr. 12.
MO!\"EDE GRECEŞTI , ROMANE ŞI BIZANTINE 377

191

/89 237

/85

238 239
190
:378 R. OCHEŞEANU, GH. PAPUC

H!RŞOVA

Passim

Moneda face parte dintr-o colecţie alcătuită la Hirşova.

(vezi Pontica 5, p. 477, nr. 88 şi urm.).

244. I ustinus 1.
AE. ~ . 4,30 g. 22 rom. Tocită.
Val. K:::: 20 nummia. Atelierul Constantinopol, officina E. Anii 518/ 527.
DOW, 1, p. 43, nI'. 15 e.

DOBROGEA

Passim
Monedele provin din colecţia M. Liculescu.
245. lustinianus 1.
AE.7t . 15,41 g. 32 rom. Tocită.
Val. M :::: 40 nummia. Atelierul Constantinopol, officina A.
Anii 527/538.
DOW, 1, p. 80, nr. 30 a.

'* 246. lustinianus 1.

AE. ~ . 7,62 g. 22 rom. Toci t ă.
Val. K :::: 20 nu mmia. Atelierul Constanti ne in Numidi a.
Anul XlIII = 540/l.
DOW, 1, p. 171, nI'. 313.

241. Iustinianus 1.
AE. +.14,25 g. 33 rom. Tocită.
Val. M = 40 numm ia. Atelierul Cyzicus, officina B. Anul XXII :::: 548/9.
DOW, 1, p. 128, nr. 174 b.

248. Justinus II.

AE. .J, • 10,82 g. 32 mm. Tocită.
Val. M = 40 nummia. Atelierul Constantinopol, officina B.
Anul . ~ = 570/l.

DOW, 1, p. 208, nr. 29 b.

 'MONEDE GRECEŞTI, ROMANE ŞI B IZANTINE 379

INDEX I

împăraţi şi membru
familiilor domnitoare
I Localitatea
I
Nr, crt. II.1 pieselor
Nr.

i Vespaslanus Mangalia Nord 198 1

Antoninus Pius Mangalia Nora 199 1
Faustina 1 Mangalia Nord 20 1, 202 2
Marcus Aureli u::l Sacidava 203 1
Iulia Domna Sacidava 204 1
Claudius II Sacidava 205 1
Dlocletlanus LespezI 190
Sacidava 206 2
Licimus Sacidaya 207, 208 2
Constantin I Lespezi 191
Sacidavit 209 2
Roma Constanţa 184 1
,
Constantinopolis Sacidava 211 1
Constans Sacidava 212 1
Constantius II r.onstanţa 183, 185. 186, 187
qacida\!a 213. 214, 222, 223.
224. 225, 226, 2'
Viişoara 237 9
, -
Valeptinianus 1 Sac idava 215, 233, 234 3
I
VaJens Cetatea 189
,
Sacida\'a 228, 229, 230, 231
232
, 6
Gratianus Sacidava 2 17, 235 2
I
Valentinianus III Sacidava 220 1
AnastaSl'..l5
[ ustin 1
Beilic 241
243
I 1
Dobromir
I Hirşova 244 2
Iu stinianus 238
_. j Adamclisi
Constanţa 242
Dobrogea 245, 2-:16, 247 5
Iustinus II Adamclisi 240
Dobrogea 248 2
Mauricius Tiberlus Adamclisi 239 1
380 R. OCHESEANU, GH. PAPUC'

IN DEX I I.

Mon ede g receşti

Cetăţi l e emitente
I Localitatea
I Nr. crt. I Nr.
pieselor
I

I
I

Histria Cernayooa l U4
Năvodan 156
PeClneaga 157
Topralsar 170 4

Tomis Cernavoda 105, 106, 107, 108, I

109, 110
Constan ţa 111, 113, 114, 115,
1H;, 117, 118, 120.
121, 122, 124, 125,
126, 127, 129, 130,
131, 132 I

Corbu 133
Mangalw 135, 140, 14 1, 1-12,
143
Mangalia Nord 196, 197
Medeea 154, 155
Peclneaga 158, 159, 160, 161
Topral sar 177
Vadu 180, 181, 182 4:.!

CaUatis Mangalvi 13G, 137, 138, 144,

145, 146, 147, 148,
149, 150
Mangalia Nord 193, 194, 195
Pecineaga 162, 163, 104, 165,
166, 167, 168, 173,
174 22

Marcianopolis Cernavoda I I!
Mangalia 134
Runcu 175
Traesmls 178 4

Nicopolis ad l strum Mangalia 15 1

Turda 17\) 2

Odessu5 Mangalia 152

Pecineaga 169, 170 3

Anchialus Constanţa 119 1

Hadrianopohs Constanţa 123

Mangalia 153 2

Mesembria Mangalia 139

Pecineaga 171, 172 3

Serdica Constanţa 128 1

I
MQNEDE GRECEŞTI , ROMANE ŞI BIZANTINE 381

Monede romane

Monetării
I Localitatea Nr. crt. Ipieselor
NI'.
I ,
Arelatc Sacidava 217 1

Roma Mangalia Nord 198, 199, 201, 202

Sacidava ~23 5

Sirmium Sacidava 214 1

Thessalonica Lespezi 190, 191

Sacidava 211 , 228
Viişoara 23 7 5

Constantinopol C onsta nţa 185

Cetatea 189
Sacidava 216 3
I
I-Ieraclea Constanţa 183, 184
Sacidava 20G, 209, 229 5

Nicomed la Sacidava 215 1

Antiochla Sacidava 230 1

Monecle bizantine

Monetăril Localitatea Nr. ert. I pieselor

I I NI'.

Constantinopol Adamelisi 238, 239, 240

Deillc 2.:U 1
Dobromir 243
Hîrşova 24-t
Dobrogea 2-:15, 248 8

Thessalonlea Constanta 242 I

CyziclIs Dobrogea 247 1

Constantine in Numidla Dobrogea 2.t6 1

 RADU FLQRESCU

AL IX-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE

STUDII CU PRIVIRE LA FRONTIERELE IMPERIULUI ROMAN
MAMAIA 7-13 SEPTEMBRIE 1972.

Manifestare ştiinţifică devenită încă de mult tradiţională, Congresut

Limesulu'i - cum este numit în lumea specialiştilor - a cunoscut în
acest an o amploare deosebită depăşind cu mult numărul tradiţ ional de·
parti cipanţi şi înscriindu-se, prin aceasta, în rîndul marilor congrese ale·
disciplinelor umaniste (înscrişi: 217 parti cipanţi, dintre care au parti-o
c'ipat efectiv circa 200, prezentînd peste 70 de comunicări).
Cele peste 70 comunicări, au ocupat două şedinţe plenare şi patru
şe dinţe de secţii .
Numărul mare de comunicări şi structura specifică a ' contribuţiilor­
au obligat pe organizatori să caute un mod de repartizare cît mai ra-
ţional al programului şi în acelaşi timp să limiteze riguros sfera de
preocupări abordată. In consecinţă, Congresul de la Mamaia s-a pre-·
zentat mai ales ca un congres de istorie militară a Imperiului' Roman.
Acest aspect, la prima privire mai degrabă organizatoric, a ridicat o'
problemă de principiu, exprimată deschis de unii participanţi în refe- ·
rate special redactate în acest scop, impli cată de alţii prin însăşi pro-
blematica abordată, anume aceea a sferei ş i conţinutului preocupărilor
de istoria şi arheologia frontiel'elor Imperiului Roman, şi chiar, pe cale
de consecinţă, aceea a noţiunii istorice de Limes. Astfel comunicările '
The Role of Comparative Frontie,. Studies in Understanding the Roman
FrontieT, de Stephen L. Dyson şi Frontier Studies and The HistoTY of
the Ronwn E1npire: S01'ne Desiderata, de Brian Warmington au subli-
niat: prim'a, necesitate de a depăşi cadrele istoriei romane, cea de a
doua, pe aceea de a cupr'inde şi indicaţiile de istorie socială, economică
şi culturală , de multe ori fundamentale pentru înţelegerea anumitor
trăsături specifice ale provinciilor frontaliere din imperiul roman, pre-
cum .şi a unor v ariante locale de organizare militară .
:384 R. FLQRESCU

In com un icări cu caracter istoric sau de 'istoria culturii şi artei

cum de exempl u Tunnasg e<elae, de J . F . Gilliam, Umsiedle1' und Kulte
aus elem gTiechischen Osten in den Stădten des sueldanubischen Limes,
·de Marg. Tatcheva-Hitova, Ein neueT Glaelius vom Typus Pompeij unel
seine B ezeihungen ZUm Iudenkriege Vespasianus, de Helmut Schoppa,
Le culte d' Apollon sur les f1'ontib'es Tomaines du terTitorie de la Bul-
gaTie, de Slatosar a Giiccva, Die Kultstăte eles JuppiteT DolichenllS in
Gemlata, de Radislav Hosek, în sfîrşit Pour lIne <itude filmique eles sculp-
tUTes ele la Colonne Tmjane, de Alain Malissard, au fost abordate teme
dintre cele mai' v ariate al căror raport CU organizarea militară, adminis-
trativă şi politică a limesului este clară, dar care obligă totodată la o
viziune mai complexă şi mai diferenţi ată a vieţii istorice a provinciilor
frontahere. Toate aceste implicaţii pun grupul de învăţaţi din a căror
iniţiativă s-a născut, acum aproape douăzeci de ani acest congres, pre-
cum .şi pe numeroşii lor aderenţi ulteriori, în faţa unei inevitabile op-
ţiuni : a da altă amploare congresului transformîndu-l într-unul de ar-
heologie şi istoria provinciilor imperiului roman, par.aleI dar nu concu-
rent cu cel de arheologie clasică sau de a-l limita la preocupările de
istorie militară a Imperiului Roman, fără a admite nici o altă impli-
caţie .şi aceasta. dîndu-i un interes, evident, mult mai restrîns şi mai
·specializat. Incidentul este pe de plin semnificativ, ilustrînd situaţia de
r ăscruce în care se află arheolog ia romană, constrînsă din ce in ce lnaî
mult să facă faţă unor probleme din ce în ce mai diferenţiate, şi mai
ales să construiască o nouă concepţie despre Imperiul Roman şi cultura
lui, pe cît posibil diferite de aceea romancentristă, tradiţională, în care
fiecare provincie să-şi capete locul propriu, specific.
Dincolo însă de această problemă de principiu, congresul a adus şi
o masă considerabilă de informaţii, dintre care 'unele dacă nu complet
inedite, relativ puţin cunoscute. Astfel, noi săpături au adus la iveală
importante urme romane tîrzii în Ungaria de mijloc, comunicate atît
în referatul prof. Tibor Nagy - RappoTt sue les n01t'l.:eaux t m v aux con-
cernant le limes danubien en HongTie, cît şi în acela a dr. Sandor So-
proni, Die Spiitl'omische Festung van J ovia. Din acest punct de vedere
deosebit de bogate au fost rapoartele generale prezentate de prof. Gheor-
ghe Ştefan şi Ion Ba1'nea , Tibo1' Nagy, Vladimir Kondic, Teophile Iva-
nov, sau comun'ică1'ile îmbrăţişînd problemele generale ale unui seg-
ment de frontieră inferioară, Cllln au fost acelea prezentate de Oota-
vian Toropu, praf. Em. Condurachi, Andrei Aricescu, St. Ferenczi, praf.
Dumitru Tudor, dr. D. Protase, D. J. Breeze, prof. Aladar Radnoti, Mme.
EJdith Wightmann. Charles N. Daniels, J. E . Bogaers, Jaro Sasel, J. i\'l.
Blasquez-lVlartincz, Avraham Negev, R. G. Livens, :lVIme. Renate Rosen-
tha!. N. Gudea, M. Gichin, Chl'istian V1ădescu şi Gh. Poenaru-Bordea,
Ioana Cătăniciu, Al. Simion Ştefan.
Cîteva dintre comunicări au ridicat probleme cu aspect de preci-
zare teoretică , cum ar fi Milită,-ische Pabricae a prof. Harald v. Petri-
kovits ) Den01ninazioni proprie e improprie dei Zhnites delle provincie
a praf. Giavanni Farni şi L'a1'chit ecture 1nilitai,t e r01naine en Dacie et
r

en Scythie Mine"re de Radu Flm·escu. O atenţie deosebită a fost aco1'-

AL IX- LEA CONGRES - "LIMES" 385

d ată valurilor antice dc pe teri toriul României, ale căror probleme

datare, funcţie, raporturi reciproce - au fost dezbătute în patru comu-
nicări prezentate de profesorii Kurt Horodt, Dumitru Tudor , Nicolae
Gostar şi Radu Vulpe, şi car e au dat naştere la numeroase discuţii.
In sfîrşit numeroase comunicări au fost dedicate prezentării unor
fortific a ţii romane de pe diferite limes-uri, aşa cum acestea au devenit
cunoscute în urma cercetărilor recente (E. Dorutziu-Boilă, C. Scorpan,
Sheppard Frere, Dietwulf Baatz, Hans Eiden, Dlrich Nuber, D. R. Wil-
son, J oel Le Gal!, Hans Schănberger, Fred ]-Iugh Thompson, Teodora
Tomasevic, J . P. Gillam, Alfred Rausch, Klaus Wachtel şi Burkhard
Băttiger, Hannsj6rg Dbl. Dintre acestea, un interes deosebit prezintă
aceea a lui Brian T. Hobley, Excav ations at "The Lunt" R01nan Fort, în
·care autorul continuă încercările sale de reconstituire arhitecturală şi
funcţională a unui' castru de lemn şi pămînt.
Comunicările au fost încheiate prin discu ţii, adesea destul de com-
plexe, care au avut darul de 31 scoate încă şi mai mult în evidenţă com-
plexitatea problemelor legate de istoria şi arheologia frontierelor im-
periului roman şi necesitatea unei v iziuni largi, cuprinzătoare, a unei
intineriri teoretice a problematici'i şi metodelor, a ffntăririi col aborării
internaţionale - unii participanţi preconizînd serii de publicaţii' co-
mune, cercetări în colaborare, însfî rşit schimburi de e xp e ri enţă siste-
matice şi chiar o organ'izare diferită a desfăşurării congreselor pe viitor.
,Cu această bogăţie de probleme, cu implicaţiile de ordin metodologie
revelate, cu nivelul relativ ridicat a1 discuţiilor, Congresul al IX-lea, in-
ternaţional, de studii cu privire la frontierele Imperiului Roman, a con-
stituit un eveniment atît în vi aţa ştiinţifică a României, cît ş i în cadrul
preocupărilor de arheologie şi istorie a antichităţii clasice.

25 - c . 6~
 Z. COVACEF

BIBLIOGRAFIA ARHEOLOGICĂ A DOBROGEI

(1968-1971)

Continuind bibliografia arheologică a Dobrogei, cu lucr ările apărute: între anii

1968-1971, am pă strat acel e aşi criterii - cronologi c şi alfabetic - ca şi în prima
parte, apărută în volumul Pontice, 1968. Pentru o mai lesnicioasă manipulare, am
bibli ografiat în capitole separate lucrările d e numismat i că şi de epigrafi e, iar la
s fîrşitul lucrării am întocm it un indice de autori. Am adăugat, pentru o mai bună
i nformare, cîteva capitole noi cuprinzind lu crările generale , recenziile şi biblio-
grafiile istori ce.

1'0 cadrul b ibliografiei se disting următoarele capitole;

1. Lucrări privind intreg teritoriul României. (1-39).
II. Lucrări generale referitoare la Dobrogea. (-10-62).
III. Comun a primitiva. (63-86).
a) Paleoli tic. (63).
b) Neolitic. (64- 73).
c) Epoca bronzului. (74-81).
d) Epoca fierului. (82-86).

I V. Articole referitoare la băştinaşi. (87-99).

V. Orînduirea sclavagistă. (100-199).
a) Epoca greacă. (100-127).
b) Epoca romană . (128-1 99).

VI. Feudalismul timpuriu. (200-249).

VII. Numismatică. Metrologie. Sigilografie. Gliptică . (250-289).
VI II. Epigrafie greacă şi latină. (290-324).
IX. Recenzi. (325-336).
X. Bibliografii1. (337-342).
 r. LUCRARI PRIVIND INTREG TERITORIUL ROMANIEI

1. BERCIU. D. - Arta traco-geticci. Bucureşti, Ed. Academiei RS.R., 1969,

~33 p. +
2 f. pl. (Biblioteca de arheologie, XIV).
~. BERZA, Mihai - Hownallie, în: w4ctes du premier Congres international
des etucles balkaniqlle", 3, Sofia. Acad. bulgarie, 1969, pp. 51-56.
3. BORDENACIIE, Gabriela - Scultw'e greclle e romane 1. Ed. Academiei,
Bucureşti, 1969, 144 p. + 1-l5 pL
4. " ... " - Civiltd romana in Romania. Roma. Palazzo delle Esposizioni, via
Nazionare, febbraio-aprile 1970. Roma, De Luca Editore. HJ70. 270 p. + LXVIII pl.
5, CONDURA CIII. Em. - La Constiiuziolle Antoniniana e la stta applica-
zione neU' Impero Romana. în : Dacia, N.S., II. 1958, pp. 281-316.
6. CONDURACHT, Em. - Cercetarea istoriei străvechi şi vechi a României
In anii puterii poptllare, in: S~u(lii. 15, 6, 19G2, pp. 1355-1366.
7. CONDURACHI, Em. - Vinqt al1nees de recl1erches al'cheologiques en Rou~
mame (1944-1964), in: Dacia, N.S., VIII, 1064, pp. 5-37 (::::;RRH, 3. nr. 3, 1964,
pp. 425-442).
8. CONDURACHI, Emil - Dzwăl'ea în irozolltul geografic antic, in: SCIV.
20, 4, 1969, pp. 533-540.
9. CONDURACIIT, Em. şi ŞTEFAN, Gh. - [...Ia 1'Omanite orientale, in: NEH,
4, 19G9, pp. 6- 22.
10. CONSTANTINESCU. Miron. DAICOVICIU, Constantin, PASCU Ştefan
etC'. - l storia României. Compendiu. Bucureşti, Ed. didactică şi pedagogică, 1969,
727 p.
Il. COMŞA, E. - COllsideraliollS sur le 1'ile fUllerail'e de la civilisation de
Gumelnita, in : Dacia, N.S., IV, !fl60, pp, 5-30.
12. COMŞA, M, - Die bulgarische Herrschaft nordlich der Donau Wiihrend
des IX, und X. Jh. im Lichfe des al'chiiologischen Forschun.gen, în: Dacia, N.S.,
II, 1958, pp. 395- 422.
13. COMŞA, Maria - S1I1" l"ol'igine et l'evolution de la civilisation de la
populat'ion Tomaine, et enS1lite jJ1'oto/'oumaille aux VIe - Xe siecles sur le terri~
toir e de la Roumame, in: Dacia. N .S., XII, 1968, pp. 355-380.
H. COMŞA. Maria - StL1· le caractere de l'ol'gal1isation sociale-economique
et politique StL.1' le territoire de la Roumallle (htront la periode de passage it la
j€odalite, in ; NEH, 4, 1969, pp. :U-45.
15. CRTŞAN, J. H, - Unitatea cultu1'ii matel'iale daco-getice, în: AMN, V,
1968, Cluj, pp. 21-32.
16. DUMITRESCU, Vladimir - Fouilles archeologiq'lIes en. Roumanie - 1965.
in : Bulletin, nr, 1. HJ69, pp. 83-114,
17. DUMITRESCU, Vladimir - Cu privi1'e la cea mai veche cultură neoli~
tică elin România, în : se /v , 21, 2, 1970, pp, 187-199.
B I BLIOGRAFIA ,<\RHEOLOGTCA A DOBROGEI (1963- 1911) 380

18. FLORESCU, Radu - Arta daciloJ'. Album. Bucur eşti, Ed. Meridiane, 1968,
59 p. cu ilustraţ.ii + 16 f. pl. ~
19. GRAMATOPOL, Mihai şi CRACIUNESCU, Virgilia - Les terres cui ies
antiques de la collection Marie et Dr. G. Severeanu du Musee d'Histoi1'e de la viile
de Bucal'€st, în : RFlHA, 6, 1969, pp. 35- 68.
20. * * * - Istoria poporului român. Sub redacţia acad. Andrei OTETEA,
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, 456 p .
.21. MACHEA, Mihail - Viaţa în Dacia romană . Bucureşti, Ed. Ştiin ţif ică,
1969, 524 p., + 16 f. pl. + 1 h.
22. MORINTZ, Sebastian şi ROMAN, Petre - abel' die chrol1ologie der Vber-
gangszeit vom Aneolithikum zur Bronzezeit in Rumănien, în: Dacia, N.S., XIII,
1969, pp. 61-71.
23. NESTOR, Ion şi ZAIIAHIA, Eugenia - Sur la periode de transition du
neolithique ii l'dge du bronze dans l'aire des cidlisations de Cucuteni et de Gu-
melniţa, în : Dacia, N.S., XII, H16a, pp. 17-43.
24. PANAITESCU, P. P. - IntroduceJ'e în istoJ'ia cuUurii româneşti, Bucu-
reşti, Ed. Ştiinţifică, 1969, 399 p. + 18 f. pl. + 1 h .
25. P ĂUNESCU, Al. - Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită des-
coperite pe teritoriul României. Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1970, 360 p. (Bi-
blioteca de arheologie, XV).
26. PÂRVAN, Vasile - Dacia. Civilizaţiile antice din ţările carpato- danu-
biene. Ediţia a 4-a revăzută şi adnotată. Traducere după manuscr isul original
francez inedit de Radu Vulpe. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1967, 272 p. + 32 f. pl.
27. POPESCU, D. - Les jouilles archeologiques dans la R.P.R. au 1959,ţ în:
Dacia, N.S., IV, 1960, pp . 577-586. (=SCIV, Xl, 1, 1960, pp. 182-188).
28 POPESCU, D. - Les jouilles archeologiques dans la R.P.R. au 1962, în:
Dacia, N.S., VII, 1963, pp . 569-587. ( = SCIV, XIV, 2, 1963, pp. 451-465).
29. POPESCU, Dorin, - Les fouilles Q1'cheologique dans la R.S.R. en 1965,
In: Dacia, N.S., X, 1966, pp. 383-401 (= SCIV, 17, 4, 1966, pp. 709-726).
30. POPESCU, Dorin - Les fouilles archeologiques dans la RS.R. en 1966,
in: Dacia, N.S., Xl, 1967, pp. 357-376. (= SCIV, 18, 3, 1967, pp. 521-538).
31. POPESCU, Dorin - Les f ouilles archeologiques dans la RS.R. en 1967,
In: Dacia, N.S., XIl, 1968, pp. 421 - 443. ( = SCIV, 19, 4, 1968, pp. 677-698).
32. POPESCU, Dorin - Les fouilles archeologiques dans la R.S.R en 1968,
in: Dacia, N.S., XIII, 1969, pp. 507-537. (= se/v, 20, 3, 1969, pp. 471-502).
33. POPESCU, Dorin - Les fouilles aJ'cheologiques dans la R.S.R. en 1969,
în: Dacia, N.S., XIV, 1970. (= SCIV, 21, 3, 1970, pp. 4D3-522).
34. BA BEŞ , Mircea - Les fouilles archeologiques en Roumanie (1970), în;
Dacia, N.S., XV, 1971, pp. 359-393.
35. POPESCU, Emilian - Contributions il la geographie hi0Lorique de la
peninsule Balkanique aux Ve - V lI/e sU:cles de notl'e ere, în: Dada, N .S., XIII,
1969, pp. 403-415.
36. * * * - Romer in Rumănien . Ausstellung des Romisch-Germanischen
Museums KOln und des Historischen Museums Cluj. Kunsthall e KaIn. 12 Februar
bis 18 Mai 1969, Koln, 1969, 304 p. + 109 pl.
37. ŞTEFAN, Gh. -- Le pJ'obleme de la continuite sur le tel'ritoire de la
Dacie, în : Dacia, N.S. , XII, 1968, pp. 347-354.
38. VULPE, AL şi TUDOR, E. - Cu privire la topoarele de metal cu gaură
de înmănuşare transuersală, În: SCIV, 21, 3, 1970, pp. 417- 427.
39. ZAHARIA, Eugenia si l\II ITREA, Bucur - Sur le developpement de l'm'-
cheologie et de la· numismatique en Roumanie, în: R.R.H., X. 1, 1971, pp. 101-127.

lI, LUCRĂRI GENERALE REFERITOARE LA DOBROGEA

40. BARNEA, Ion, ŞTEFĂNESCU, Ştefan - Din istoria Dobrogei, voI. III.
Bizantini, 1'Omani şi bulgari la Dunărea de Jos. Biblioteca Historica Romaniae,
IX, Ed. Acad. RS.R., Bucu r eşti, 1971, 440 p . + 5 h.
390 Z. CQVACEF

41. COJA, Maria şi NUBAR, I-I. - A1'heologia greco - Toma11ă in Dobrogea,

in : Studii, 15, 6, 1962 , pp. 1411-1424.
42. CONDURACHI. Emil - L'experience P011tiqlle, in: Sources, 1970, pp.
18:3-193.
43. DIACONU, Petre - Realites archeologiques et consiclerations historiques
{No lLveau t1'avai.l SUl' les CUHUT€S mate,'ielles du Bas-Danube, al/x VIle - X e
~iecles), in : RRH, V , 3, 1966, pp. 485-494.
44. DIACONU, Petre şi ANGHELESCU. N iţă - Urme vechi de locuiTe in
colţul de sud-vest al Dobrogei, în: Revista M uzeelor, 4. 1968, pp. 348-349.
45. DUMITRESCU, Vladimir - The chronological Relation betu.:en the cul-
CW'€S of the Eneolithic Lowe?' Danube and the Near East, în; Am. J. Arehaeol.,
74, nI'. 1, ion. 1970, pp. 43-50.
4G. ELI A N , A lexandru - Les rapports by.:al1tino-roumains. Phases princi-
paux et traits caractb'istique, în: Byzantinoslavica. 19, nr. 2, 1958, pp. 212-225.
47 . ...... - File din istoria unui vechi ţinut romanesc 1, Constanţa, 1970,
240 p. cu fi g.
48. FLORESCU, Radu - Ghid arheologic al Dobrogei. Bucureşti, Ed. Meri-
diane, 1968, 208 p. cu Bustr. + 1 plan.
49. HARŢU CHE. N. - Contribuţii la repertoriul arheologic al Dobrogei, în:
Pontica, IV, 1971, pp. 247-268.
50. ILIESCU. V. - Byzance ou Byzone? Cont1'ibution a. l'histoire du Pont
gauche au [Ve siecle de n.e. , în: RESEE, V II. 2, 1969. pp. 400-40-1.
51. MA IER, R O. - Gropil.e de pusl1'at bucate (cereale) in Dobrogea, î n;
Revista Muzeelor, 3, 1968, pp. 278- 279.
52. NESTOR, Ion - Die menschliche Gesellschaft an cler unteren Donau in
vor - und nachr6mischer Zeit. Rapports du XI-e Congres des Sciences Histori-
ques. Stockholm, 1960.
53. PANA IT. I. Panait - Vechi,mea aşezărilOT săteşti de pe bratul BOTcea,
in ; POlltica, IV, 1971, pp. 379- 385.
54 ... .... - Peuce, Studi i şi Comunicări de istorie. IT. Muzeul Delta Dunării,
Tulcea. 1971, 414 p. + 10 pl.
55 . ... * - Pontice, IT, 1969, Muzeu l de arheologie Constanţa, 442 p.
56 . ...... - Pontica, III, 1970, Muzeul de arheologie Constanţa, 398 p.
57. * .. * - POlItica, IV, 1971, Muzeul de arheologie Constanţa, 390 p. + 1 pl.
58. SCORPAN, C. - Monumentele artelor plastice în isto1'ia veche a Do-
orogei, In : File, 1, 1970, pp. 161-194.
59. SIM ION, Gavrilă - Descoperiri arheologice pe grindurile din Delta Du-
nării, în: Peuce, II, 1971, pp. 47- 61.
60. STANESCU, Eugen - Denwniri.le bizantine ale regiunii de la Dunurea
de Jos - în secolele X-XII - şi sensul lor istoric, in : SCIV, 19, 3, 1968, pp. 469-
491.
61. ...... Tabula Imperii ROmatli. Romula-Durostol'um-Tomis. L 35, Bucarest.
Acad. de la R.S.R., 1969, 80 p.+ l h.+ l pl.
62. VULPE, Radu - Note de istorie tomitallă. in: Pontice, II, 1969,
pp. 149-168.

III. COMUNA PRIMITIVA

a) Paleolitic.
63. CIRCIUMARU, Marin - Analiza 1Joli.nic(L a stl'atullli de locuire 1nl.lste-
rtană elinpeştera Cheia, in ; Pon-tica, IV, 1971, pp. 23-29.

b) Neolitic.
64. BUCOVALĂ, M., IRTMJA, M. - Cimitirul din secolul Vl-V i.e.n de
la COl'btL, jud. Constan/.a, în : PonLica, IV, 197 1, pp. 41-56.
BIBLIOGRAFI A AR.HEOLOGICA A DOBROGEI (1963-1971) 391

65. COMŞA, Eugen - Neoliti.cul jUd eţului Tulcea, în: P euce, II, 1971,
pp. 11- 18.
66. DUMITRESCU , V lad imi r - Citeva observaţii în legătură cu vechimea
<:ulturii Hamangi.a, in : Peuce, II, 1971, pp. 3-10.
oi . GA1 .BCN U. Doina - .4şe.:-area şi. cimitirul de la Limanu, în M eA, I X,
H170, pp. 77- 86.
68. GAL BENU. Doina - Aşezarea neoliti.că de la CostineşLi, în: Pontica,
IV, 1971. pp. 237-246.
69. HAIMOVICI, Sergiu şi DARDAN, Gianina - Studiul resturilor de faună
provenite din aşe zar e a neolitică de la Luncaviţa (jud. Tulcea), în M eA, IX, 1970,
.pp . 107-11 2.
70. LAZAROVICI, Gh. - Dif uziunea unor civilizaţii neolitice în 1'egiuneu
Dunării de Jos, în : Pontica, IV, 1971, pp. 31-40.
71. SCORP AN, C. - Un nou obiect de cult din neoliticul dobrogean, înt:
Revista Muzeelor, 5. 1969, pp. 445-447.
72. SZEK ELY, Z61tân Cîteva figurine interesante din România, in:
Apulwn, I X. 1971, pp. 129-138.
73. VOLSK I, V. ş i IRIM IA, lVI. - Descoperi1'i arheologice la Mangalia şi Li-
manu aparţinînd culturii H amangia, în : Pontice, 1068, pp. 45-87.

c) Epoca bronzului.

74. ARICESCU, A. - Depozite de unelte, arme şi pOdoabe de bro7t.t" din

Dob1'Ogea, în : Ponti.ca, I U , 1970, pp. 25-76.
75. COMŞA, Eugen - Obiect de bronz descope1'it lîngă Medgidia, in: Re-
msta Muzeelor, 4, 1968, pp. 346- 347.
76. IRIM IA, M. - Un depozit de bronzuri la Constanta, în: Pontice, 1968 ,
pp. 89-105.
77. IRI MIA, M . şi DUMITRAŞCU, A. - Sabia de bronz miceniană desco-
perită l a M edgidia, în : Pontice, II, 1969, pp. 137-147.
78. I R I M I A, M. - Das m.ykenische B7·onzeschwert aus Medgidia, in: Dacia,
N.S., XIV, 1970, pp . 389- 395.
7D. MORINTZ, Sebastian şi ROMAN, Petre - Aspel<:.te des Ăneolithikums
.u nd der Uberganasstufe zur Bronzezeit im Raum der Niederdonau, in: Dacia,
N.S., XII, 1968, pp. 45-128. (= SCIV, 19, 4, 1968, pp. 553-573).
80. M OR I NTZ, Seb astian şi ANGHELESCU, Niţă - O nouă cultură a epocii
bronzului în România. Cultura de tip Coslogeni, în: SC/V, 21, 3, 1970, pp.\ 373-415.
81. POPESCU, Dorin - Cîteva consideraţii asupra perioadei a II-a a epocii
bronzului în România. (Partea a IV-a), in; se / v, 20, 4, 1969, pp. 575-586.

d) Epoca fienllui.

82. DUJOH, Expectatus - Cu privire la începutul celei de a doua epoci a

jierului în lumina cercetărilor de la Murighiol - Tulcea, in: Peuce , II, 1971,
.pp. 131- 134.
83. CULI CĂ, Vasile - Fibule din prima şi a doua epocă a fierului găsite
-în sud-vestu l Dobrogei, î n : SCIV, 21, 4, pp. 619- 622.
84. I LI ESCU, Vladimir - Contribuţii la problema l'apodurilor scito-trace
în sec. IV î.e.n., in : Pontice, II, 1969, pp. 189-198.
85. MORIN TZ, Sebastian - Probleme ale H allstatt-ului timpuriu în zona
,istro-pontică în lumi.na cercetărilor de la Babadag, in: Peuce, II, 1971, pp. 19-26.
86. OLTEA N U, şt. Cele m ai vechi mărturii arheologice privind extracţia
-şi recluceT ea min-ereului de f ier pe teritoriului Dobrogei, în: SCIV, 22, 2, 1971,
.pp. 295-300.

I V. A R T I C O LE REFERIT O A RE LA B Ă ŞTINA Ş I

87. BABEŞ, Mircea - N ecropola claco-1'oma:lc1 de la Enisala, în. SCIV, 22,

1, 1971, pp . 19-45.
392 Z. COVACEF

88. BERC I U, D. - Mormintul "princiar" de la Auighial şi unele p)'obleme

ale artei traco-getice . În ; Pon tice. IL 19G9, pp. 169-187.
89. BERCIU, D. - Das thmco-getische Fiir.')tengrab van Aflighiol in Ru-
manien. în 50.Bericht de1' Romisch-Germanischen Kommision 1969. Berlin, Wal-
te l' de Gruyter, 1971, pp . 209-265+30 pL
90. COJA .Ma ria - Ce1'amica au tohlOn(! de la fIistria. Secolele VI î.e.JI.~
in: PonUca, In , 1070, pp. 90-12.J:.
91. IRI M IA. M. - Cimitirele de Încilleraţie geto -dacice ele la Buyeac-O:;trov,
în : Pontice, 1968. pp. 193-23-:1:.
02 . IRIMIA, M. - Noi cerc e tări arheologice în cimitirul II geto-dacic de
l a Hugeac, în ; Pontice, II, 196D , pp. 23-42.
93. SCORPA~. C. - Contribuţii arheologice la problemele etnice ale Do-
brogei antice. 1. Carpi în Scyth'ia Mi.nor. II. O nouă problemâ pentru sec. VI-
VIl. ITI.. Vase pictate d.in sec. IX-X in Dobrogea, în: POJl tice, 1968, pp. 3.J: 1- 378.
94 . SCOHPAN, C. - Săpăturile arheologice din aşezarea getică de la Bu-
geae - Valea lui Marill GÎu, in : Pontica, II, 1969, pp . .J3-80.
95. SCORPAN, C. - Imitaţii getice după opaiţe greco-roman e, în: Pontice ~
II, 196H, pp. 253-268.
96. SCORPAN, C. - Prezenţa şi continuitatea geUcă la Tomis şi Callatis,
în : SCIV, 21. 1, 1970, pp. 65-D5.
97. SCOHPAN, C. - Aspecte ale continuităţii şi romal1i.::ării băşUnaşilor din
Dob1'ogea in lumina 1'ecentelor cercetări, in: Pontica, III, 1970, pp. 139-187.
H8. SCORPAN. C. -- Noi. descoperiri getice în Dobrogea romană - secolele
Il-VI e.n ., in : POlltica, IV, 107 1, pp . 137- 154.
99. SIMION. Ga\Tilă - CHhura t raco-ge tică în lumina i:::/;oarelor arheo-
logi ce rte.'<cl?]lerite în necropola de la Enisala, în; Peuce, IT, H171, pp. 1)3 -1 30.

V. ORiNDUIREA SCLAVAGISTĂ

a) Epoca greacă.

100. ALEXANDRESCU, P. Peisajul histrian în antichitate, în : PO/ltica

III, 1970, pp. 77-86.
101. ALEXANDRESCU, P. Obsert;aţii asupra organizăl'ii spaţiale în 11.C-
cropola Histriei, in : Peuce, II, H171, pp. 27-35.
102 . BUCOVALĂ, lVI. - Histria, Muzeul de Arheologie Constanta, 1971.
103. COJA, M. - La ceTamique grise d'Histria a l'epoque grecque, în:
Dacia, N.S., XII, 1968, pp. 305-329.
104. COJA, M. - Les phases d'habita t du pla teau auest de l a cite d'[-Jistria-
d l'epoque greco-fomaine, î n : Daci.a, N.S., XIV, 1970, pp. 99-117.
105. CONDURACHI, Em. şi colaboratorii - Şantierul arheologic Histria. în :
MCA, IX, 1V70 , pp. 177-224.
lU6. DIMITRIU, Suzana - Fizionomia cartierului de locuinţe extranwros de
la Histria în perioada arhaicc1, in : SC1V, 21, 2, 1970, pp. 225- 233.
107. DORUTIU-BOILĂ, Em ilia - Observaţii aerofotogJ'afice in t eritoriu l
rural al Histriei, în : Peuce, II , 1971, pp. 36-46.
108. GRAlVIATOPOL, Mihai şi POENARU-BOROEA, Gh. - Amfore ştam­
pilate dzn Tomis, in : SC/V, 1D, 1, 1968, pp. 41-61.
109. GRAMATOPOL, Mihai şi POENARU-BORDEA, Gh. - Amphora stamps.
iTom Callatis and south Dob1'oudja, în: Dacia, N .S., XIII, 1969, pp. 127-282.
110. GHAMATOPOL, Mihai - Un medaillon de type thessalien de Musee
cl'archeologie de C011.stantza, în: Latomus, Hommages. M. Renard, 3, h)69~
pp. 264-27 1.
111. ICONOM U, C. - Cercetări arheologice la Mangalia şi Neptun , în:
Pontice, 1968, pp . 235- 268.
128. ILIESCU, VI. - Cu privi.re la colonUle greceşti din Dob1'ogea şi la data
constituirii teritoriului lor r u ral, în : Pontica, III, 1970, pp . 87-98.
113. ILIESCU, VI. - Ca:rnpania st l'ategului Zopy-r ion la DU/1(irea de Jos, în ~
Pontica, IV, 1971, pp. 57-74.
BIBLIOGRAFIA ARHEOLOGICĂ A DOSROGEl (1968-1971) 39:;

IH. IONESCU-CIRLIGEL, Const. - Cadrane solare greceşti şi romane din

Dobrogea, în : Pontice, II, 1069, pp. 100-208 .
115. IONESCU, N. C. - Citeva taarie ele amforc1 ştantpilate descoperite în
apropIerea Troesmisului, în : Pontica, III, 1970, pp. 361-363.
116. MAHINF.SCU-DILCU, Silvia - Un mormint tumular din neeropola
flistriei, in : SCIV, 20, 4, 1969, pp. 587-593.
117. OCIIEŞEANU, Radu - Bolurile "megariene" din colecţiile Muzeul'Ui de
arheologie Constanţa, în : Pontice, IT, H16a, pp. 20n-2H.
118. OCHEŞr~ANU, Radu - Hi s/ria, cel mai vechi oraş elin România, în:
File, T, HJ70. pp. 41-77 .
119. PREDA, Constantin - Archaeological discoGeries in the greek ceme~
tery of Callatis-Mallgalia (lV-th-l/l -rd centuries lJefol'e OUl' era), în: Dacia, N.S.,
V, 10G1. pp. 275-304.
120. P HEDA, Constantin - Callatis. Ed. a 2-a, Bucureşti, Editura Meridiane,
j%8, -:1-2 p . , 15 f.pl.+h.
121. PREDA, Florentina - Noi contribuţii adzeologice la cunoaşterea siste-
TJmlui. ele apărare a oraşului Callatis, în: AVE, XVII, 1968, pp. 27-36.
122. RADUNĂ, Dumitru - Monumente religioase greceşti elin secolul al
V [-lea Le.n., pînâ în secolul 1 e.n., descoperite pe teritoriul ţăTii noastre în 'Ultimii
20 ele ani, in : Biserica ortodoxă Română, 83, 3---:1, 1965, pp. 331-348.
123. SCORPAN, C. - Ancore antice descoperite pe coastele suoma1'ine ale
Callatîsului şi unele p1'obleme ale navigaţiei în pontul Stîng, în: SCIV, 21, 4,
1970, pp. 639- 647.
124. SCORPAN, C. - Tomis - metropola Pontttlui sting, în: File, r, 1970,
pp. 7-40.
125. STOIAN, Iorgu - La cittd pontica di Tomis. Saggio Storica, în : Dacia,
N.S., V, 1961, pp. 233-274,
l~G. THEODORESCU, Dinu - Un chap"iteau ionique de l'epoque al'chaique
tardive et quelques problemes concernant le style el Histria, în: Dacia, N.S., XII,
1968, pp. 261- 303.
127. VULP E, Radu - Note de istorie tomitană, în; Pontice, TI, 1969,
pp. 149-167.

b) Epoca l·omaI1ă.

128. ALEXANDRESCU, Petre - TJne no"Uvelle synthese de l'histoi1'e des

vill es grecques de la Dobroudja el l'epoque preromaine, în: RRH, VII, 2, 1968,
pp. 263-279.
129, ALEXANDRESCU-VIANU, Maria - Les sarcophages 1'omains de Do-
broudja, în : RESEE, VIII, 2, 1970, pp. 269-318.
130. ALEXANDRESCU-VIANU, M. - Un port1'et roman în nordul Dobro-
gei, în : Pontica, I II, 1970, pp . 379-382,
131. ANGIIELESCU, N. - Figurine Tomane din lut ars de la Durostorum,
în : Pontica, IV, 1971 , pp. 289-296.
132. ARICESCU, Andrei - Cap de marmUl'lî. al lui Thanatos descoperit la
Ostrov, in : se/v, 21, 3, 1970, pp. 489--492.
133. A R ICESCU, A , o nouc1 reprezentare a eliSCUTiloT la Tomis, in:
SCIV, 22, 2, 1971, pp. 337-344.
134. BABEŞ, Mircea - Necropola daco-romană de la Enisala, în: SCIV, 22,
1, 1971, pp . 19-45.
135. BARADEZ, Jean (Cham bery) - Le tl'ophee d'Adamclissi temoin de
deux pOlitiques et de deux strategies, în: Apulum, IX, 1971, pp. 505-522.
136. BAR BU, v . - Din neeropolele Tomisului . 1. Tipuri de morminte din
epoca 1'omană, în : SCIV, 22, 1, 1971, pp . 47-68.
137, BAR NEA, Al. - P iese arhit ecturale inedite din cetatea Trapaeum T1'a-
iani, în : SCIV, 21, 4, 1970, pp. 683-696.
138. R ARNEA, 1. - Elements d'art grec des basiliques paleoch1'etiennes de
la Scythie Min ew-e. Jn : "IlEATIOY TH2: XPII:TIANII{H2: APXA IOAOrrKI-IE ETAJ-
PEIA:E", ITEP IOIlO:E Il', pp. 333-343, Atena, 1964.
 Z. COVACEF

139. BARNEA 1. - Apropos des origines du christianisme en SC1-)thie M i-

neure, în ; D acia, N.S .. 1968, pp. 417--120.
140. BARNEA, 1. - O casă J'Omană tîrzi e de la Dinogeţia. in: SCIV, 20,
2, 1909, pp. 245-260.
141. BARNEA, Ion - MO /l.wnenti p aleocristiani delia Scizi a M inore, în:
XVII I Corso, Raven na , 1970, pp. 23-48.
142. I3I CH I H., Gheorghe - Sa rmaţii şi pătrunderea lor la Dunarea de Jos,
în : Peuce, II. 1971, pp. 135-146. .
1-13. BORDENACI-1 E , Gabriell a - Un documento tardo d'1. sincret'1.smo pa-
,gano, în : St.Cl., X , 1968, pp. 177-183.
144. BOHDENACHE. Gabriella - H ist7'ia aUa luce de sua materiale scul-
.tw·eo, în : Dacia, N.S., V, 1961, pp. 185-21l.
145. BORD EN ACHE, Gabri ella - Colonl1e di un portico tomitano, în:
Latomus. Hommages M . Rel1ard, 3, 1969, pp. 79-86.
146. BORDENACHE, Gabrîella - Nuov e seoperte e ve cehi problemi, în:
.St.Cl., XI, 1969, pp. 95-100.
147. BOH.DBNACHE, Gabri ella - Ancora su dlle sc ulture del d eposito di
·Constanza : Glycon, la T yche (li Tonus, în: St.Cl., XII, 1970, pp. ] 35- 138.
148. BUCOVAL A , M. Vase antice d e sticlă la Tomis. Constanţa, Muzeul
de arheologie , 1968, 176 'p.
149. BUCOV ALA, M. - Noi morminLe de epocll romană timpune la Tomis,
.în : Pon.tice, 1908, pp. 269- 306.
150. I3UCO VA LA, M . - Tradiţii elenistice în materiale funerare de epocă
romană timpurie la Tomis, în : Pontice, II, 1969, pp. 297-332.
151. BUCOVALA, M. - Oraşul antic Troesmis, în : File, 1, 1970, pp. 119-1 33.
152. nUCOVALĂ. M. - DescoperÎ1'i noi în zona sHburbană a Tomisului, în-i
Pontica, III, 1970, pp. 189- 20\).
153. CHELU'rA-GEORG ESCU, N. - Adamclisi - mărtw'ia originii daco-
ro mane a Dobroge i, î n : Pile, I, 1970, pp. 101-118.
154. COJA, Maria - Les phases ({habitat du plateau ou est ele l a cite el'His-
.t1·ia el. l'epoque greco-ronwine, în : D acia, N.S., XIV . 1970, pp. 89-117.
155. COJA, Maria - Cer cetă ri pe malul lacul'ui Razelm, epoca 1'omană şi
romano -bizantină, în : Peuce, II , ] 971, pp. 179-190.
156. CONDURACHI, Emil - La contribution des recherches archeologiques
rouma ines a. la conna1ssance du limes roma no-byzantin du Bas-Danube. în: RRH,
VIII, 3, 1969, pp. 443- 453.
157. CONDURACHI, Em. - P roblema unor basilici creşhne de la Hist ri.a
şi Callatis, în : Pontica, IV. 1071. pp. 173-HlO.
158. COV A CEF. Z. - M onum ente sculpturale inedite din Muzeul de arheo-
.logie Constanta, în : Ponti.ca, II I, 1970, pp. 223- 236.
159. CULCEH, Alexandru - Cultul lui Glycon la T omis şi Apulum, în:
AplLlmn, VI, 1967, pp. 611 -617.
160. CULICĂ, V. - Obi.ecte de ca)'acter cr e ştin din epoca ro mana- bizan-
tină găsite la Pîrjoai a-Dobl'ogea, în : POlltice l II, 1969, pp. 355-37 1.
161. CULICĂ, V. - Cărăm'iz i, ţigle şi alane cu ştampila legiunii a X l-a
Claudia găsite In canabae Aeliae, in : Pontica, III, 1970, pp. 365- 377.
162. CULICĂ, V. - Ştampile p e m 01"taTia găsite în sud-vestul Dobrogei,
in : SCIV, 22, 2, 1971, pp. 331-336.
163. DA ICOVICIU, I-I. - Burebista şi Dobrogea, în: Pontica, IV, 1971,
pp.89-96.
164. DIACONU, Petre - In cautarea Dajnei, in: Pon t ica, IV, pp. 311-318.
165. DORUŢI U-BOIL Ă, Emilia - Uber einige statthalter von Moesia l11fe-
1'ior, in : D acia, N.S ., X II , pp. 395-408.
166. FE LLMANN , Rud olf - Das Grab (ler Lucius Menatius F lanCttS bei
·Gaeta. Basel, Verlag des In situtes fur Ur-und Friihgeschichte des Sch\veis,
]957, 98 p.
167. F L ORESCU, FIm'ea Dobu - Das Siegesdenkmal von Adamclisi - T1"O-
paeum Traian"i.. 13ucarest, Ver lag des Akademi e der Rumanischen Volksn~publik­
Bonn, H.udolf I-Iabelt Ve r lag, H165, 739 P + \) f. pl.
BIBLIOGRAFIA ARHEOLOGICA A D OBROGEI (1968-1971) 39,

168. GOSTAR, Nicolae - M i.siunea l u i Tiberius Claudius Pompeianus la

Gurile Dunc1rii, în : Apulwn, VII, 1968. pp. 381-a90.
169. GUYONVARC'H. Christian-J. Le nom de Dw'ostorum, în: Aptllum,
V II , 1968, pp. 209-228. . •
170. GUYONVARC'H, Christian-J. - ~p~TO).C(.YC(.t - Latobriges une m e-
tath ese ethnonymique, în : Apulum, IX, 1971, pp. 165-168.
171. HAR'ŢUCHI, N . - U n car de lupt ă descoperit în r egiunea Dobrogea.
în : Apulum, VI, 1%7 , pp. 231- 257. .
172. ICON OMU, C. - Cercetări arheologice la Mangalta şi Neptun, în:
Pontice, 1968, pp. 235-268.
173. ICONOMU, C. Noi mO I'01.inte paleocreştine l a Mangalia, in: Po ntice.
Il, 1969, pp. 81-110.
174. ICONOMU, C. - Un depozit d e lucerlle la Constanţa, in: Pontice, III,
'W70, pp . 237-254.
175. ION ESCU-CÎRLIG EL, Const. - Cadra ne solare greceşti şi r omane in
LJob rogea , in : Pontice, II, 1969, pp. 199- 208.
176. IONESCU-CÎRLIGEL, Const. - COIl t1'ibution ă. l'etude des cadmns so-
l aires antiques, in : Dacia, N.S. , XIV, 1!:.170, pp. 11 9-137.
177. IRI M I A, M. - Cuptoa1'ele 1'ol1wno- bizantine de ars ce1'amică de la
'Ulti na (jud . Cons tanţa) , în : Pontice, 1968, pp . 379-408.
178. MUNTEANU, M . - Cu privire la O1'ganizarea admi'nistrativă a terito-
riului capidavens (se c. I - III e.n.), in : Pontica, II I, 1970, pp. 211-222.
179. MUNTEAN U, Maria - Despre magistraturile să teşti din Dobrogea ro-
mană (sec. I - III e.n.), în : Pontica, IV, 1971, pp. 125 - 136.
180. NUB AR, H. - Contribuţii la topograjia ce tă ţii H istria in epoca 1'OO1.ano-
· bizant ină, î n : se/v, 22, 2, 197 1, pp. l DD-216.
181. PETOLESCU, Carmen 1Vl. - Op aiţe Tomane din. DobTogea, in: Apulum,
IX, 1971, pp. GG5~G72.
182. PETHE, AUl'elian - Cucerh'ea oraş e lor pontice de că tre Burebista, în:
.Pontica, IV, 1971, pp . 97-104.
183. PJPP IDJ, D. M. - In jurul d escoperirilor mitriace din peştera Adam,
în : St.CI., XIII , 1971 , pp. 143-148.
184. POP, C. - Re prezentări cu Lupa Capitolina pe monumentele romane
.din România, în : AM N, VI II , 1971, pp. 173-185.
185. POENARU-BORDEA, Gh. - lns e mnări privind amforele şt ampil ate.
în: SC / V , 22, 3, 1971, pp. 501-505.
186. RĂDULE SCU, A. - Ateliere meşteşugăreşti p entru ars materialele de
constr ucţie din lut, în : p ontice, II, 196D, pp. 333-353.
187. HĂDULESc U, Adrian - Date tehnice despre edificiul cu mozaic din
Constanta, î n : HM / , XXXIX , 3, 1970, pp . 5 2~ 56.
188 . RĂDULESCU, A. - M onumentul triumfa l de la Adamclisi, M uzeul de
.arheologie Constanţa, 1D71, 32 p.
189. RĂDULESCU , A. - Podoabe d e b1'OI1Z ale Ulmi car roman şi depozitul
de ţigle ele la Teliţa (jud. Tu lcea), în; P ontica, I V, 1971, pp. 273-288.
I DO . RĂDUN A , Dumitru - U7'me ale vi eţii relig ioase din c e tăţil e H lstria
. şi Tomis în epoca 1'oma1Hl, descoperite în uZI ima ·vreme, în: Biserica ortodoxă
româ nă, 83, 5- 6, 1965, pp. 503-520.
19 1. RICHMOND, Jan A. - Adamclisi., în: se/v, 19, 1, 1968, pp. 3-29.
192. S Â:iVI PETHU, Mihai - Betrachtungen uber das Siegesdenkmal v on
Aclarnclisi i.n Lich te der archăologischen Grabungen, în: Daci a, N.S ., XI II , 1069,
pp. 475- 500.
193. SÂMPETRU, 1'...1. - Sittlaţia imperiului Tom ano-bizan tin la Dunărea de
Jos la sj Î1 'şitul secolttlui al VI-l ea ş'i începutul celui de-al Vll-lea . în; se/v, 22,
2, 1971, pp. 217- 24 5.
194. SUCEVEANU, Al. - I n legăturd cu dat'a de anexaTe a Dobrogei de
· către ro mani, in : Pontica, IV, HJ71, pp. 105-1 24.
l D5. S UCEVEANU, AL - SCORPA N , C. - St1'atigrafia I-listriei 1'omane
tirzii in lmnin a Sâpăttlrilol' din 1969 şi 1970 în sectorul cent1'al, în : Pontica, IV,
.19 71, pp. 155-172.
396 Z. COVACEF

196. ŞTEFAN, Gheorghe - Daci şi roma"i la gurile DUIlării, in: Peuce, Il,
1971, pp. 147-154.
197. ŞTEFAN, Al.-S. - Tl"Oesmis, consideraţii topografice, in: BMI, XL, 4,
]971, pp. 43-5 2.
198. VU LPE. Radu - A la menwire ele Jean Baradez .' le tmphee d'Aclam-
clissi et la strateqie de Decebale, in: Apulwn, IX, 1971, pp. 523-526.
199, ZAVATIN-COMAN, Elena - Un nou 1"elief '/;otiu privind cultul CQ-
valel'ului trac, în : POlitica, IV. 1971, pp. 29Î-302.

IV. FEUDAL!SMl,;L TIMPURIU

200. ANDRONIC, Alexandru - Români, bulgm'i, rllşi şi bizantini la Du-

nărea de Jos la sjlrşitul secolului al X-lea, in Memoria Antiquitatis, 1, 1969,
Piatra Neamţ, pp. 207-213.
201. AHICESCU. Andrei - Noi date despre cetatea de la H il'şoua, în: Pon -
tica, IV, ] 97 ] , pp. 35 1- 370
202. BARN EA. 1. -. Deux chapit"eaux byzantins de Tomis, în: .6.Hl\IO~I·
EYMA T I-IE EN A0i'INAI:E APXAIO_\Orn,E ETA IPE IA:E 1966, r ' TOMOY. pp. OB2-387.
203. RARNEA, 1. - Les thermes de Dinogetia, î n: Dacia, N .S. XI, 1967,
pp. 225-252.
204. llARNEA. 1. - Nouvell.e cOlltribution ii. l"histoire de la Dobroudja sous
Anastase je r , în : Dacia, N.S., XI, ] 967, pp. 335-356.
205. BARNEA. L - MOllllmellti byzalltini in Rom.ania f1"a il VII ed il XII I
secole, in: XVIII C01"SO, 1970, pp. 71- 93.
206. BARNEA. 1. - Dinogetia et Novioclunwn, deux villes byzantines du
Bas-Danube, în : RESEE, IX, 3. pp. 343-362.
207. BARNEA, Ion - DobTOgea în secolele VII- X , in: Peuce, II. 1971,
pp. 205-220.
208. BICHIR, Gheorghe - Contribuţii la cunoaşte rea ţesutului in aşezarea
de la (sec. X-XII), în : SCIV, IX .2, 1958, pp. 429-443.
Garvăn
209. C IHODARU. C. - Alte precizări in legătură cu valul de piatră din
Dobrogea şi cu. insem.nările toparhului bizantin, in : AIIA, II, Ia şi , H165, pp. 251-
280.
210. CIHOD ARU, C. - Observaţii critice asupra însemnărilor toparhului
bizantin, în : S.C.S. Iaş i, XII, 2, 1961, pp. 252-272.
211. CIODANU, Radu Ştefan - Genovezii şi 1'olul lor în Dobrogea în sec
XIV, in : Pontice, II , 1969, pp. 40 ] -412.
212. CIOBANU, R. - Aspecte ale civilizatiei portu are din Dobrogea la sfîr-
şitul secolului al XIII-lea şi 'î n secolul al XIV-lea, in: PonLica, IU , 1970,
pp. 297-329.
213. CIOBANU. Radu - Un monument istoric puţin cunoscut: cetatea feu-
daUl. de la Hîrşova . în : BM l, XXX IX. 1, 1970, pp. 25- 30.
214. CIOBANU, Radu Ş t eian - Cetatea Enisala, in : BMI, XL, 1, 1971,
pp. 21-30.
215. CONDURACIIT , Em., BARNEA, 1. şi DTACONU, P. - Nouvelles re-
cherches sur le Limes byzantin du Bas-Danube aux x e-Xle siecZes, în : Pro-
ceding of Lhe XIII- th International Congres oi ByzanLine Stud'ies, Ox[ord, lDC:i6,
15 p. + pl.
216. CONDURACHT , Emil - La contribution des recherches archeologiqu€s
roumaines ii la connaissance du limes romano-bizantin du Bas-Danube, în: RRH,
VIII, 3 ,1969, pp. 4-13- -153.
217. CONDURACHI, Em . - Sguardo storico sul problema dei rapporti t ra
Bisanzio e la Romania, în : XVIII Corso, Ravenna, H170, pp. 155-165.
218. CONDURACHI, Em. - MOlltunenti militari e civili della tarda anti-
chitiL e dell'inizio del medioev o bizantino in Romania, în: XVIII Corso, Ravenna,
1970, pp. 167-178.
219. DAICOVICIU, C. - "Romanitatea sc itică" de la Dunărea de Jos, în :
AMN, V III , 1971 , pp. 187-195.
'BIBLIOGRAFIA ARHE:OLOGICA A DOBROGEr 0968-19(1) 397

220. DIACONU. Petre - Kr€post X-XV u .v. - V Pă.cuiul lui Soa1'e· v svete
a,.heologhiceschih issledo/;al1ii, în : Dacia, N.5., V, 196 ], pp. 485-50].
~~1. DIA CONU, Petre - Despre datarea t: alului. de piatJ'ă din Dobrogea şi
localizarea et:enimentelor din nota toparhuhli grec, în: Stud ii, XV, 5, 1962,
pp. 1215-1233.
222. DIACONU, Petre - AulOlt1" de la localisat.ion de la Petit Preslav, în:
RESSE:. III . 1-2. 1965. pp. 37-56.
223. DIACONU, Petre - "A lte preciz(11·i in leg(1tură cu v alul ele piatră din
Dobrogea şi însemnărÎie toparhuhli bizantin". Cr onică, în : SCIV, 19, 2, 1968,
pp . 357-369.
224. DTACONU, Petre şi ZAR. Emanoil - Despre carierele de piatră de
lîngă Păcuiullui Soare. în : SC /V, 19. 3, 1968. pp. 451-468.
225. DIA CONU. Petre - U ne info r mation de Skylitzes-Clidrenos el la lu-
miere ele l'a1·cheologie, în : RESEE. VII. T, H)G~, pp. 43-40.
226. DIACONU, P. şi PETHE. N . - Quelq~tes obseruations sm· le complexe
archeoloc;iques de Murfatlar (Basam bi ), în: Dacia. N .S., XIII , 1969, pp. 443-456.
227. DT ACONU. P . - Einige Zie1'rate !md Zaumzeugstilcke vom Pc!cuiul lui
Soare, in : Dacia. N.S., XIII, 19G9, pp . 501-506.
228. DIACONU. Petre - Vasile Apolwpes şi Niki.phor Dotaneiates - Kate-
pani la Dună 1'c a de Jos. în : SC/V, 20. 3. 1869. pp . 437-451.
229. DIA CONU, P et re ş i A TANAS IU. A. ( CăJăraşi) - Dottă pandantive cir-
culm'e de plwn/) de la Păcuiul lui Soare. în; SC/V. 20 , 4. HIG0. pp. G23-G24.
2~O. DIACONU. Petre - Rolul cetc1tii din insula Păcuiul lui Soar e în. cadrul
situaţi ei. poli.tice a Dobl·ogei. l a sfîrşitul secolului X, în: Pontice, II, Hl69,
pp. 395-.00.
231. DIACONU, Petre - Les Pe tc1u?llcgues an Bas- Damtbe. Ed. de l'Acad.
RS.R.. B ucu reşti. 1970. 158 p. (Bibliotheca Historica Roumaniae 27),
232. DIACONU. Petre - Le p1·obleme de la localisation de l'Onglos, în:
Dacia. N.S., XIV, ]970 , pp. 325-334.
233. DTACONU. P. - Despre localizar ea Vi cinei. în ; POlltica, lI, 1970,
pp . 275-296.
234. DIACONU . Petre et 7:AH, Em. - Les carrieres de pierre de PlicuiuZ
lui Soare, în : Dacia, N .S .. XV, 1071. pp. 289-30G.
235. DIACONU, Petre - Cetatea biz(wtillc1 din insula Păcuitll lui Soare,
în : BMI, XL, 1, 1971. pp. 3- 20.
236. DTACONU, Petre - Despre localizarea Onalos-ului, in: Peuce, II,
1071, pp. 191-20 • .
2:17. F LORESCU, Radu - Date noi de la Capidava în legâtm·ă cu cultura
materi aLă a zonei DWH1ri.i de Jos in perioada anf"enoară campaniilor lui Ioan
Tzimisc es, jn ; Apulum, VI. ]967, pp. 259-268.
238. GTUHESCU. C. C. - Localizarea V idn ei şi importanta acestui oraş
p entnL spaţiul carpato- dunâl'ean, în : Peuce, IL 1971. pp. 257-260.
239. ILI RSCU, Octavian A stc1pinit Dobl'oUci la Gurile Dună1'ii?, în:
Pontica, IV, 1971, pp. 371-378.
240. MATEESCU, T. Un o raş dobrogean di sp ărut - Ester, In: Pontice.
II, 1969. pp. 41 3-426.
241. NĂSTUHEL. P. S . - Peu t on localise1' le Petit Pl'eslav {l, PăcuiuZ lui
Soare? în : RESEE, ]lI. 1-2, 1965. pp . 17- 36.
242. NUBAR, H. - Ein Gotisch- Alanisch es Gmb in H i st1'ia, în: Dacia, N .S.,
XV, 1971, pp. 335-3.7.
243. POPA, R. - P(1ctliul lui Soare. O aşezar e dunăreană cu t1'ăsl'ituri ur-
.batle in vecaul'ile XIlI - X/V, în : Studii, 17, 1, Hl64, pp, 107-115.
244. RADULESCU, A. - Un document proto-roumain el Capiclava, in:
Dacia, N.S., XIV. 1970 , pp. 311-323.
245. RĂDULESCU, A. - Un at estat st1'ăromânesc la Capidava, în: Pontica,
ITI, ] 970, pp. 255-274.
246. SCORPAN. C. - Contributii arheologice la problemele etnice ale Do-
orogei anfAce. 11. - O nouă problemă pentr u sec. Vl - VII. III. - 'Vase pictare
,din sec. IX-X in Dobrogea, în : Pontlce , 10G8, pp. 364-378.
398 Z. COVACEF

247. SIM I ON, Gavrilă - N ecropola feudal-timpuri e de la Nalb~mt, în:

Peuce, II. 1971, pp. 221- 248.
248. ŞTEF'AN, Gheorghe - Tomis et Tomea. A propos des luttes e n t re
Byzantines et Avares il. la fin. du V l e siecle ele notre ere, în: Daci a, N.S., XI,
1967, p p . 253 - 258.
24D. ZAH, Emanoil - Exploatarea jienllui fn Dobrogea alltică, in: Pontica,
IV, 1971, pp. 191-207.

VI!. NUMISMATI CĂ . M ETROL O GIE. SIG ILOGR AFIE. G LIP T I CA

250. ALEX ANDRESCU, Pet.re - ln se ,nnăl"i ar heologice, 1. Gră clişt ea de la-

"Roxolani", în : St.Cl., XII , 1970, pp. 149-156.
251. B ARNEA, Alexandru - Un nOu tezatlr de della ri 1'o mall'i 1'epublicani
descoperit in norel-v estul Dobrogei, În : SCN , V. H)71, pp . 372-376.
252. BARNEA, Ton - A propos de la elecouv el' t de deux sceaux byzantin,s
de Dinogetia, î n : Dacia, N.S., IT, 1958, pp. 473-4 78.
253. B ARNEA. Ion - Noi sigilii bizant.ine la Dunărea de Jos, în: se / v,
17, 2, 1966, pp. 277-296.
254. BARNEA, 1. - Plombs byza ntin s de l a coll ec l..ion M ichel C Soutzo,.
In : RESEE, V II , 1, 1969, pp. 21-33.
255. BARN EA, 1. - Sigilii bizantine de la NoviodwlU Ht, în: SCN, IV, 1968,
pp. 239-247.
256. CANARACHE, V. - Sistemul ponderal şi tipologia dl'ah melor ist l'iene'
de argint, în : P ontice, 1968, pp. 107 -192.
257. C I-II ŢESCU , MaI"ia - Cerc e tări pe teren privind (louă descopenri. mo-
netG1'e. (Căb e şti., Jud. Bacău: drahme 'istTiene şi Luica, jud. llfo l,) : t etradahme'
thasiene ), în : SCN, IV, 1968, pp. 446-447.
258. C H IŢE-SCU , Maria - Unele aspecte ale l' elaţhlO1' d'il1tre Dicomes şi
Marcus Antonius in lumina descoperirilor mOnetare. (O problemă de geografie'
isto1'ică) în : SC /v , 19, 4, 1968, pp. 655- 665.
259. CON DURACHI, Em. - Problema schimbului in marfă şi a schimbului
f.n bani în imperiul roman in sec. /V-V e.ll., in: AUP, n I'. 9, 1957, pp. 15-26.
260. CULI CA, Vasil e (CăIăra şi) - Plwnburi ale legiunii a X/-a Claudia gă­
site în SUd-v estu l Dobrogei, in : SCN, V, 1971, pp. 193-198.
261. D I ACO NU, Petre - Un pond din epoca 1'omano- biza nt iI1ă descoperit
la Păcuiul l u i Soare (r . Aclamclisi), în serv, 12, 2, 196 1, pp. 403-405.
262. G ERAS IMOV. Todor (Sof ia) - Un treso1' de dl'achmes de la cite d ' H i s-
tria decouvert en Bulgarie, în : SCN, V, 1971, pp. 17-20,
263. I LI ESCU, Octavian - L 'hyperpere byza11.tin au Bas- Danube du x/ e'
au XV- siecle, în : RESEE, VI!, 1. 1969, pp. 100-11 9.
264. I LI ESCU, O ctavian Monnai e d 'or inedite ii l a legende Torni, in:
St.CI., X I!, 1970, pp. 49-51.
265. ILI ESCU, Octavian Emisiuni monetare ale oraşelor medievale de·
la Dunărea de Jos, în : Peuce, II , HI71, pp. 261-266.
266. ISACESC U, Elena - Tezaurul de mOllede medie vale de la Păcuitd lui
Soare (jud. l alo miţ a) , in : SCN, V, 1971 , pp. 345-354.
267. MIT REA, Bucur - Cincisprezece ani de adivitate numismatică în
Republica Popul ară Română, în : SCN, 111, 1960, pp. G03- 618.
268. M I TREA , B. - Descoperiti l'ecente de monede antice pe teritoriul
R.P.R., In: SC /V, 10, 1, 1959, pp. 156-160 (= Dacia, N.S. III, 1959, pp. 603- 605);
SCI V , 11, 1, 1960, p p . 189-193.
269. M I TREA, Bucur - Descoperiri recente şi mai v echi de monede antice
şi bizantine în R .P .R., în: se /v , 12, 1, 1961, pp. 144-153 (=Dacia, N.S. , V, 1961,
pp. 583-594) ; SC /V, 13, 1, 1962, p p . 215-223 ( = Dacia, N.S., VI, 1962, pp. 533-541) ;
SCIV, 14, 2, 1963, p p . 466-474 ( = Dacia, N .S., VI! , 1963, pp. 589- 599) ; SC/V, 15, 4,
[ 964, pp. 568-580; SCIV, 16, 3, 1965, pp. 605- 618 ( = Dacia, N.S., IX , 1965,
pp. 489-501) ; SCIV, 17, 2, ID66, pp. 415- 427 ( = Dacia, N. S., X, 1966, pp. 403-414);
BIBLIOGRAFIA A RHEOLOGICA A DOBROGEI (1968-1971) 399'

SCIV, 18, 1, 1967, pp. 189-202 (=Dacia, N.S., XI , 1967, pp. 377-393); SCIV, 19, 1,
1968, pp. 169-182 (=Dacia, N.S., XII, 1968, pp. 445 - 459); SCIV, 20, 1, 1969,
p p. 161-172 (=Dacia, N.S., X II I, 1969, pp. 539-552); SCI V, 21, 2, 1970, pp. 331-347;
Dacia, N .S ., XV, 1971, pp. 395-413.
270. MITREA, Bucur - Contribuţii la studiul circulaţiei monetare în Dobr ogea .
în sec. / î.e.n. - Tezaurul de dinari romani republicani de l a Co stin eşti, jud.
Constanţ a, in: Ponti ca, III, 1970, pp. 131- 138.
271. MITRE A, Bucur - Două pl'obleme de numism atică dob ro g eană, în:
Pontica, IV, 1971, pp. 263-268.
272. OCHEŞEANU, R. - Monedele basileului Moskon aflate în c ole cţiile '
Muzeului de ar heo logi e Constanta, în: pontica, III, 1970, pp. 125-130.
273. OC HEŞE ANU , Radu - Denari romani republicani descoperiţi în Do-
brogea, în : Pontica, IV, 1971, pp. 75-88.
274. OCHEŞ E AN U, R. şi LICULESCU, M. - Denari romani republi.cani-
dintr-o colecţie particulară, descop e riţi în Dobrogea, in: P011.tica, IV, 1971,
pp. 269-272.
275. OCHEŞEANU, Radu - O gemc'i gnostică descoperită la Co nstanţa, în:
Pontica, I V, 1971, pp. 303-309.
276. PAPUC, Gh. - Citeva monede feudale d'in Ţara Românească şi Mol-
dova, descoperite in Dobrogea, în: Pontica, III, 1970, pp. 390-386.
277. POENARU-BORDEA, Gh. - Quelq ues monnaies trouve es a. AdamclissÎ"'
et la fin de Civitas T rop aensium, în : Dacia, N.S., 1968, pp. 409-411.
278. POENARU-BORDEA, Gh. - Un tezaur de mon ede callatiene din pe~
rioad a autonomiei, în : SCN, IV, 1968, pp. 103-1 25.
279. POENARU-BORDEA, Gh. Note n umismatice dob1"ogene, în: SCN,
IV, 1968. pp. 397-404.
280. POENARU-BORDEA, Gh, - Monede bizantine din D obrogea, prove~
nite dintr-o mică colecţie, în: SCN, IV, l D68, pp. 405- 408 .
281. POENARU-BORDEA, Gh. - Discuţii pe marginea cîtorva monecle din
Dobrogea antică, î n : se/v, 21, 1, 1970, pp. 133-144.
282. POENARU-BORDEA, Gh. ~ Monecle bizantine de bronz din secolele-
V -VII in DobTogea, în : BMI , X L, 3, 1971, pp. 51-57.
283. POENARU-BORDEA, Gh. - Numismatica şi distrugerea Histriei fn
secolul al III-lea e.n., în : SCN, V, 1871, pp. 91-114.
284. POENARU-BORDEA, Gh. - Monede recent descoperite l a H ist1"ia şi­
unele probleme de cÎ1'culaţie monetară în Dob1'ogea ant i că , în : Pontica, IV, 1971,
pp. 319-338.
285. PREDA, Constantin - Date şi concluzii preliminaTe asup1'a tezaurului"
descoperit la Mangalia in anul 1960, în: SCIV, 12. 2, 1961, pp. 241-251.
286. PREDA, Constantin - M onede coloniale rare şi inedite - H istria, .
Tonus şi Callatis - din t ezaw'ul de la i\tlangalia, în: SCN, IV, 1968, pp. 223- 237.
287. PREDA, Constantin - M oneda antică in România. Bucureşti Ed. Me-
ridian e, 1968, 50 p. + pL
288. PREDA, C. şi SIMION, G. - Tezaurul d e monede romane i m pe1"iale-
descoperit la l saccea (jud . Tulcea) şi atacul gotic din vremea lui Gallienus, în:
Peu.ce, II, 1971 , pp. 167- 178.
289. ZAHARIA, Eugenia ş i MITREA, Bucur Sur l e developpement de-
l'archeologie et d e la numismatique en ROl~m anie, în : RRH , X, 1, 1971,
pp. 101-127.

VIII. EPiGRAF I E G R EACA Ş I LATI NA

290. ALEXANDRESCU, P etre - Ataias, în : St. Cl., IX , 1867, pp. 85-91.-

291. ARICESCU, A. - Quelques precision sur la car te de la Scythia Minor,.
In : Dacia, N.S. , XIV, 1970, pp. 298- 309.
292. ARICESCU, Andrei - Despre numele aşe ză 1"ii antice de la Slav a Rusă,_
In : BMI, X L, 3, 1971, pp. 58-60.
400 Z. CQVACEF

293. BARNEA, Al. - T1'ei altm'e inedite de la Tropaeum a'raiani, în:

SCIV, 20, 4, 1969, pp. 595- 609.
294. BAUMANN, Victor-Henrich Note epigrajice, în: se/v, 22, 4, 1971,
pp. 593-599.
295. BERCIU, I on - Cornelius Fuscus şi cellotaful de la Adamclisi, în 1
Apulum. V, 1965, pp. 259-276.
296. CIUREA, D . şi GOSTAR, N. - Inscripţii de la Tl'opaeum Traiani, în:
Arheologia Moldovei, VI, 1969, pp. 111-12l.
297. CONDURACHI, Em. - Izvoarele greca-latine asupra etnogenezei ve-
chilor populaţii balcanice, în : SCIV, 20, 3, 1969, pp. 369-391.
298. DORUŢIU-BOILĂ. Emilia - Note onomastice, in: SCIV, 19, 2, 1968,
pp. 327-329.
299. DORUTIU- BOI LA, Emilia - Triburile la Tomis în epoca romană, in;
St. CI., XI!, 1970,pp. 117-126.
300. DORUŢIU-BOILĂ, Emilia - Zur Abgrenzug des Territorium van ··1{al..
Iatis, în : Dacia, N.S ., XV, 1971, pp. 325-333.
301. PIPPIDI, D. M . - Inscriptions d·/stros. Decret inedit du Ile siecle, in:
Dacia, N .S., V, 1961, pp. 305-316.
302. PTPPIDI, D. M. - Dezv oltarea studiilor de epigrajie g r eacă şi latină,
în : Studii, XV, 6, 1962, pp. 1377-1388.
303. PIPPIDI, D. M. - Spicuiri epigrafice, în : St. Cl., VII, 1965, pp. 297- 308.
304. PTPPIDI, D. M. - Spicuiri epigrafice, în: SC/V, 19, 3, 1968, pp. 429-439.
305. PIPPIDI, D. M. - Studii de istorie a religiilor antice. Texte şi interpre-
tări. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1969, 336 p. + 16 f. pl.
306. PIPP IDI, D. M. - Note <le lectură, în: St. CI., XI, 1969, pp. 233-249.
307. PIPPIDI, D. M. - Guvernator necunoscut al Moesiei Inferioare într-o
inscripţie din Callatis, în : St. CI., XII, 1970, pp. 127-133.
308. PIPPIDI, D . M. - Note de lectuTă. 26. I n jurul unei inscripţii frag-
mentm'e publicată de Pâr van. 27. Din nou despre decretul în cinstea lui Dionysos,
în : St. CI., XII, 1970, pp. 171- 178.
309. PIPPIDI, D. M. - Note de lectură, în : St. CI., XIII, 1971, pp. 171-190.
310. POPESCU, Em . - Commentai1'e epigrafique. Inscriptions sur les sa1'-
cophages 1'omains de Dobl'oudja, în: RESEE, VIII, 2, 1970, pp. 319-328.
:Ul. RĂDULESCU, Adrian - Inscripţii inedite din Dobrogea, în: SCIV, 14,
[, 1963, pp. 79-105.
312. RĂDULESCU, A. - Note epig1'afice. 1, în: Pontice .. 1968, pp. 319-339.
313. RĂDULESCU, A. - Un mUiar de la Decius la Rasova, în: Revista Mu-
zeelor, 4, 1969, pp. 349-353.
:114. ROBERT, Loul s - Les Gladiateurs dans l'Orient grec. Amsterdam, 1971,
558 p. + XXV planşe .
315. RUSSU, 1. 1. - Zoltes şi Rhemaxos, în : Apulum, VI, 1967, pp. 123-144.
:116. SAUC I UC-SĂVEANU, Th. şi RADUL ESCU, A. - Inscripţia lui Herennios
Apollinarios din Callatis, în : Pontice, 1968, pp. 307-319.
:117. SAUC I UC-SĂ VEANU, Th. - Vn fragment de epigramă greacă pentru
Nikaso din Callatis, în : Pontice, II, 1969, pp . 245-252.
318. STOI AN, I ol'gu - Une nouvelle inscripttOn agonistique d'Histria, în:
Dacia, N.S., XIV, 1970, pp. 397- 404.
319. STOIAN, Iorgu - O sută de ani de epigrafie tomitană, ln: AVE, 16,
0967, pp. 9-24.
320. SUCEVEANU, Al. - Două note privind istoria Moesiei în secolul 1
t.e.n., in : Pontice, II, 1969, pp. 269-284.
321. SUCEVEANU, Alexandru - Din nou despre C.I.L. III 14.447. în:
Peuce, II, 1971, pp. 155- 165.
322. SYME, Ronald (Oxford) - Legates of Moesia, în: Dacia, N.S., XII, 1968.
pp. 331-340.
323. TUDOR, D. - Corpus Monumenr:orum Religtonis Equitum Danuvinorum
(CMRED). The Monuments Leiden, E .J . Bl'ill, 1969, XXII + 138 P cu 1 h şi 91 pl.
324. VULPE, R. - Inscription latine de Scythie Mineure concernant un
DVNV S de Cybkle, în: Alde des IV. internationalen Kongresse s fur gl'iechische
und lateinische Epigraphik, Wien, 1964, pp. 411-420.
BIBLIOGRAFIA ARHEOLOGICA A DOBROGEI (l[)(;S-l !l71) 401

IX. RECENZII

325. ALEXANDRESCU, Petre - "Iconomu, C. - Opaiţe greco-romane". Mu-

.zeul de arheologie al Dobrogei , 1967. 1G7 p." , în: SCIV, 19, 3, 1068, pp. 545-54G.
32G. BORDENACHE, Gabriella: ,.Flm·ea Bo bu FlOl'escu - MonumellJul de
l a Aclamclisi, Tropaeum Trai-ani. Ee!. A cad. R.P .R. , 1059, GOD p .. 29G fig . în text +
(fotografii şi desene). IX pl." , în: Dacia, N.S ., IV, 1060 , pp. 595-597.
327. BORDENACHE, Gabriella : "Florescu, Flo r ea Bobu - Das Siegesdenkmal
Go n Adamcliss"i. T1'opaeum Traiani. Verlag der Akademie der Rumănischen Volks-
republi k, Bukarest - Rudolf Habelt Verlag, Bonn, 1965, 737 p., 358 fig. în te x t
(fotografii şi desene) , XX pl".
328. GRAMATOPOL, Mihai: " D. Berciu - ArIa i ra co-g e tic ă. Biblioteca ar-
h eologică, X IV, Edit. Academiei. Bucure şti, 1969, 23-1 p. cu ilustraţii şi cu rezumat
în franceză", în: RRHA, VII, 1970, pp. 128-135.
329. NĂSTURE L, Petre Ş.' "Un document P1'oto-ToumaÎ n ă. Capicla"Va, par
Adrian Rădulescu. Dan s la reV;.le Da cia, nouvelle serie, XIV, Bucarest, 1970,
pp. 311-323 et 7 figures", în: Europe sud-est, No. 91, juillet 1971, Ath ena.
330. OLTEANU, şt.: "Petre Diaconu - L es Petch{megues au Bas-Danube.
(Bibliotheca Historica Romaniae, nI'. 27), Ed itions de l'Academie de la Republique
Socialiste de Roumanie, 1970, 158 p. ", în RRH, X , 2, 197 1, pp. 377-404.
331. PANAIT, Panait 1.' "Petre Diaconu : Les Petchenegue.<: au Bas-Danube.
Ed. Acad. R. S. România, I3ucureşti, 1970, 138 p.", in : Revista Muzeelor. 6, 1971 ,
;pp. 565- 5G6.
332. POPA, R.: ,.Pontice [1]. stHdii şi m.at eriale de i stol'ie, a1'1wologi e şi
:I1Htzeof/rafie. Cons tanţa : M uzeul de Arh eologi e Dobrogea , 1968, 510 s. [Ponti ce ,
Studien und l\IIaterialien zur G eschichte, Arc h ăologie und Nluse u mskundţl ", în :
Besprechung aus Siidosl-Forschungen, B an d :?9, pp. 422-423.
333. POPESCU, Em .. ,.D. M. Pi ppidi, Studii ele istorie a re li gii lOT an tice.
T exte şi interpretări. (Etudes d 'h istoire et des religions antiques . Te xtes et in ter -
pretations). Bucarest, 19G9, :.lG5 p. + XXXVI pl.", în: RESEE, VIII, 2, 1970,
pp. 373-375.
334. REZACHEVICI, c.. "Vasile Cucu, Marian Ştefan - Ghid - atlas al
monumentelor istorice. (Guide-Atlas des monuments historiques). Edit ions Socienti-
fiques, Buearest, 1970, 411 p. ", în : RRH, X, 3. 197 1, pp. 581-582.
335. SARIA, Balduin: "Canm'ache, V . .' Masken und Tanagra-Figuren aus
W e rkst dtten "Von Callat'is-Mangalia. Konstanza : Archaologisches l\IIuseum 1969, 190 s.
mit liber 300 Heb.) , în: Besprechung aus Sildost-Fo r schungen, Band 29, p. 430.
336. L. 13yvanck-Quarles van UFFORD: "V. Canarache, Masken und Ton~
jiguren aus Werkstătten von Callatis (Mangalia), Konstanza, Archăologisches
Museum, 1969, 22X23 cm, 190 blz., vele afbn.", în: Bulletin Antieke Beschaving,
46, Le iden , 1971.

x. BIBLIOGRAFII

337. * *~, - Bibliograf ia istorică a României. 1. 1944-1969. Bibliografie se-

le cti vă .
Ed. Acad. R. S. România, Bucureşti, 1970, 386 p.
338. COVACEF, Z. - Bibliografia aTh eologică a Dobrogei (1948-1968), în:
Pontzca. 1968, pp. 427-454.
339. DEUTSCH, Robert - I storicii şi ştiinţa istorică din România, 1944- 1969.
Ed. Ştiinţifică, Bu c ureşti, 1970, 678 p . + 1 hartă a săpături lor arheologice din
RS.R.
040. F ISCHER, r. - Bib liografia clasică românească. în: St. Cl. 1, 1959,
p p. ~29-245 ; 11, 1960, pp. 414- 430; III , 1961, pp. 449-461 ; IV, 1962, pp. 368-379;
VI , 1964, pp. 375-385; VII , 1965, pp. 407-414; VIII, 1966, pp . 313-325; IX, 1967,
pp. 275-288; X. 1968. pp. 291-302; XI, 1969, pp. 303-317; XII, 1970, pp. 269-275.
;541. FOTINO, Coralia - Bibliographie historique. 1. Histoire ancienne, în:
HRH, VII. 2, 1968, pp. 327-330; VII, 4, 1968, pp. 665-667; VII, 5, 1968, pp. 831-836;
VIII, 6. 1969. pp. 1065-1070; IX. 3. 1970. pp. 555-557.
342. MITHEA . Bucur - Bibliografia nttm ismaticii ro mâne şti, în:- SCN, IV,
1968, pp. 4G7--i8 1 . SCN, V, 1971, pp. 399-423.

26 - c. 64
 403

INDICE: DE: AUTORI

Alexandrescu, Petre, 100, 101 128, 250. COHst a llllllescu, Mi ron, 10,
290. 323. COvQcef, Z. , 158. 338.
Alexand1"escu-Vianu, Maria, 129, 130. Cr<1ci.!t lleSCLL, Vfrgilia, 19.
And1'onic, Al., 200. Crişan, 1. H., 15.
Anghelescu, Niţă, 44, 80, 13I. Culcer, Al. 159.
A1'icescu, Andrei, 74, 132, 133, 201, 291, Culic(i , V., 83, 160, 161 , 162, 260.
292.
Atanasiu, A., 229, DaicovicLU, Constant in, 10, 219.
Daicoviciu. Hadrian. 163.
Dardan, Gianina, 69.
Babeş, Mircea, 34, 87, 13-1 . ueursCn, U.obert, 33B.
Baradez, Jean (Chambery), ]35.
Diacorm, Petre, 43, 44, 164, 2]5, 220,
Barbu, V., 136. 221, 222, 223, 224, 225, 226, 227, 228,
Barnea, Alexandru. 137. 251, 293.
22!:), 230, 231, 232, 233, 234, 235, 236,
Barnea, Ion, 40, 138, 139, 140, 141, 202. :Wl.
203, 204, 205, 206, 207, 215, 252, 253. Dimitl'iu. Suzana, 106.
:l54, 255. DOJ"uţi.u -B oiLă , Em., 107, 165, 298, 299,
Bawnann, Victor H., 29-1. 30U.
Bereiu, Dumitru, 1, 88, 89. Dumitra~cu, A., 77.
Berc'/.u, Ion, 295. lJumit/"escu~ Vladimir. 16, 17, 45, 66.
Berza, Mihai, 2.
Bichir, Gh., 142, 208. Elian, Alex., -16.
Bordenache, Gabriella, 3. 143, 144, 1-l5,
146, 1-17, 326, 327.
Fellmalln, Rudolf, 160.
Buco/JuIă, Mihai, 64, 102, 148, 149. 150,
File, 47.
151, 152.
Bujor, Expectatus, 82. Fischer, 1., 340.
Flol"escl.t . Platea Bobu, lG?
Cal!arache, Vasile, 256. Florescl.l, Radu, 18, 48, 23~.
Ch~luţ(i-Georg escuJ N ., 153. Fotino, Coralia, 341.
C~u.tesclL,
Maria, 257, 258.
Clhodal'u, C., 209. 210. Galbenu, Doina , 67, 68.
C~oballu, R. Şt. 211, 212, 213, 21-1. GeraSlmOIJ. T ?6'>
ClUrea, D. 296. GiU1·escu. C. (3.,-238.
CivilUi rOma71a in Romania 4. Gostar. N., 168 , 2%.
Cîl'ciumaru, Marin, 63. ' Gramatopol, Mihai, 19, 108 109 110
Coja, Mada, 41, 90, 103, 104" 15-1:, 155. 328. ' , •
Comşa, Eugen, Il , 65, 75. Guynovarc'h, Christian-J., 169, 170.
.
Comşa, Ma7'i a, 12, 13, 14.
Condw'achi, Emil 5 6 7 8 9 4? 105 Haimo ui.ci, Sergiu, 69.
156, 157, 215. 2't G,' 217,' 2181 '259: 297: Har{:uchl., N., 49, 171.
404

lconomu, C. 111, 172, 173, 174. Popa, R., 243, 332.

lliescu, Octavian, 239, 263, 264, 265. Popescu, D., 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 81.
lliescu, Vladimir, 50, 84, 112, 113. Popescu, Em., 35, 310, 333.
Ionescu-Cîrligel, C" 114, 175, 176. Preda, C., 119, 120, 285, 286, 287, 288.
Ionescu, N. C., 115. Preda, FloTentina, 121.
Irimia, M., 64, 73, 76, 77, 78, 91, 92,
177. Rădulescu, A., 186, 187, 188, 189, 244,
Isăcescu, Elena, 266. 245, 311, 312, 313. 316.
, Rădtmă, D., 122, 190.
Lazarovici, Gh., 70. Rezachevici. C .. 334.
Liculescu, M., 274. Richnwlld, lan A., 191.
Romall. Pet1·e. 22. 79.
Macrea, Mihail. 21. Romer in Rumanien, 36.
Mai er, R. O., 5I. Robert, Louis, 314.
Marinescu-Bîlcu, Silvia, 116. Russu, 1. 1. 315.
Mateescu, 1'., 240.
Mit/'ea, Bucur, 39, 267, 268, 269, 270, 271, Sada, Balduin, 335.
289. 3-12. Sauciuc-Săveanu, Th., 316, 317.
Morintz, Sebastian, 22, 79, 80, 85 Sâmpetru, Mihai, 192, 193.
Munteanu, Maria, 178, 179. Scorpan, C., 58, 71, 93, 94, 95, 96, 97,
98, 123, 124, 195, 246.
NăstureZ, P. Şt., 241, 329. Simion, Gavrilă, 59, 99, 247, 288.
Nestor, Ion, 23, 52. Stănescu, Eug., 60.
Nubor, R., 41, 180, 242. Stoian, lorgu, 125, 318, 319.
Suceveanu, Al., 194, 195, 320, 321.
Ocheşeanu. Radu, 117, 118, 272, 273. Syme, Ronald (Oxford), 322.
274, 275. Szekely, Z6ltan, 72.
Olteanu, Şt., 86, 330.
Oţ'etea, A., 20. Ştefan, Gh., 9, 37, 196, 248.
Ştefan, Al. S., 197.
Panait, Panait 1., 53, 331. Ştefănescu, Şt., 40.
Panaitescu. P. P., 24.
Papuc, Gh., 276. Tabula Imperii Romani, 61.
Paseu, Ştefan, 10. '1'heodorescu, D., 126.
Pâr van, Vasile, 26. Tudor, E., 38.
Păunescu, Al. 25. Tudor, D., 323.
Patolescu, Carmen M' 181. J
Petre Aurelian, 182. U ifora, L. Byvanck-Quarles van, 336.
Petre, N. 226.
Peuce, 54. Vols1ci, V., 73.
Pippidi, D. M., 183, 301, 302, 303, 304, Vulpe, Al., 38.
305, 306, 307, 308, 309. Vulpe, R., 62, 127, 198, 324.
Poenaru-Bordea, Gh., 108, 109, 185, 277,
278, 279, 280, 281, 282, 283, 28-1. Za1i, Emalloil, 224. 234. 2-19.
Pontica, 55, 56, 57. Zahada, Eugenia, 23, 39, 289.
Pop, C., 184. Zav atil1-Coman, Elena, 199.
 40;)

NOTA

1. Prescurtări folosite în bibliografie.

AIIA - Analele institutului de istorie şi arheologie, Iaşi.

AMN - Acta Musei Napocensis, Cluj.

AVB _ Analele Universităţii din Bucureşti. Seria ştiinţe sociale.
Istorie.
AVP - Analele Universităţii Parhon, Seria Ştiinţe sociale, istorie,
Bucureşti.

BMI - Buletinul Mon,umentelor Istorice, Bucureştt.

Bulletin Bulletin d'archeologie Sud-Est Europeenn,e, Inst. de cerce.t.

Sud-Est Europene, Bucureşti.
Corso XVIII - XVIII Corso di cultura suU'arte ravennate e bizantina, Ra-
venna.
Dacia, N.S. Dacia, Revue d'archeologie et d'histoire anClenne. Nouvelle
serie. Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R.
File - File din istN'Îa unui vechi ţinut românesc, l, Constanţa.

Latomus _ Latomus. Revue d'etudes latines. Hommages M. Renard,

Bruxelles..
MCA - Materiale şi cercetări de arheologie. Ed. Acad. R.S.R., Bucu-
reşti.

NEH Nouvelles Etudes d'Histoire. Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti.

Peuce II Peuce. Studii şi comunicări de istorie II. Muzeul Delta Du-

nării , Tulcea.

Pontica Pontica, Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeo-

grafie. Muzeul de arheologie Constanţa .
R:E:sEE Revue des Etudes Sud-Est Europeennes. Inst. de Studii
Sud Est Europene, Bucureşti.
RRH Revue Roumaine d'Histoire. Bucureşt i , Ed. Academiei RS.R.
406

RRIIA ReVll€ Ffow71aille d'H istoil'e de l'Art, Serie beaux Arts. Ed.
Academiei R.S.R., B ucureşti.

SCIV Stud"ii şi cercetări ele istorie veche . Bucureşti. Ed. Academiei

RS .R.
SCN Stmlii şi cercetări de numismatică . Bucureşti, Ed. Academiei
RS.H.
SCS laşi Studii şi Cel'ceWl'i ştiinţifice. Seria istorie. Iaşi.

St. CI. Stlldii Clasice. Bucureşti, Ed. Acad. R.S.R.

Studii Stlldii, l'evistâ de istorie. Bu cu reşti, Ed. Acad. RS.R.
Sources S01l1'ces Ql'cJd:ologiques de la civili sat ion europeell€. Col1oque
international - Mamaia (RoB-manie), 1-8 Septembrie 1968.
 407

S ESIUNEA Ş TII NŢ IFI CĂ A MUZEULU I DE ARH EOL OG IE

CONSTANTA (16 - 18 ,OCTOM BRI E 1970)

Şedinţa festh-ă de desch idere a lucrărilor sesiunii a avut loc în sala de artă
a M uzeu lui de arheologie, vineri 16 octombrie, ora 8.
Au fost prezenţi reprezentaţi ai organelor local e de partid şi de stat, i n-
vi t.aţi din oraşul Constanţa şi din ţară. membrii colectivu lui ştiinţific al muzeului.
In prezidiuladunării au luat loc tovarăşii: Gh. Cl'işo"an, secretar al Comi-
telului judeţean P.C.R. Constanţa, acad. Em. Condurachi, praf. univ. d r . doc.
Nicolae Lascu. praf. uni" . dr. doc. Radu Vulpe şi praf. Adrian Rădulescu , di r e:::torul
Muzeului de arheologi e Constanţa.
In cuvintul de desch idere a lucrărilor sesiunii, tO\'. Gh . Cr i şovan, salută pe
partici p anţi, urînd succes lucrărilor sesiunii. In continuare. di rectorul Muze ului
de arheologie, Adrian Răd u les cu , prezintă darea de seamă: Preocup<ll'i actuale ale
arheologiei şi. 11luzeologiei dobrogene.
î n cadrul şedinţei plenare sînt prezentate apoi cite\-a comunicări:
- Prof. un iv. dr. doc. N. Lascu. Daos, Davos (Da7,;us) - sclavi daci?
- H. Daicoviciu, Burebista şi Dobrogea,
- Praf. univ. dr. doc. R. Vul pe, Scenele de pe colum.na traiann privind bă ··
i dlia de l a Adamclisi,
- Acad. Em. Condul'achi. Problema 1.m.01' basilici creştine de la Histria şi
Callalis.
După o scu rtă pauză , începînd de la ora 11, lucrările sesiunii au continuat
pe secţii.
La secţ.ia 1: Istoria comulle~ primitive şi a începutului epocii feudale, 1u-
c r ăileau fost conduse de pra f. d !'. dac. VL Dumitr escu şi S ebastia n M orintz, di-
rector adjunct al Institu t ulu i de arheologie,
S -au prezentat comunicările:
- M. Cî rciumar u, Analiza nolinică a straiuilli de locuire mttsteriallă din
peş tera Cheia. -
- Gh. Lazarovici, Di/uziullea una,. civilizaţii neolitice în 1'egiunea Dunării
de Jos.
- Eugen Comşa, Unele date p1'ivil1cl legăturile dintre culturile neolitice din
zo na D u nării, I nferioar e cu cele din zona nord-pontică.
In cadrul d ezbatel'ilor privind comunică ril e susţinute, p un întrebări şi iau
pm1..e la discuţii :
Eugen Comşa, car e îşi exprimă satisfacţia în legătură cu comunicarea tov.
M, Cîrcîumaru - una dintr e primele lucrări de la noi din ţa ră în care cercetar ea
spo ro - polini că este legată direct d e p r obleme le a rheologiei. R eferitor la co m uni -
ccu'ea tov, Gh, Lazarovici. reco m andă ca la încep ut să f ie ur mă rită cercetarea pe
zon e mai li m itate t eritorial şi cronOlogic, abia în faza fi n ală ur mă r indu-se' r eali-
..ta rea unei sint.eze. I n l e gătw'ă cu p ă tr unde r ea p ur t ă torilor cultu ri i S tarcevo I V spre
408

Muntenia - sînt foarte puţine date; descoperirile aparţinînd culturii Criş din
Muntenia, nu pot fi legate încă de Starcevo. in legătură cu cultura Dudeşti, pre-
cizează că primele nivele ale acesteia se pot paraleliza cu fazele tîrzii ale culturii
Criş. Considel-ă că nu ne mai poate satisface periodizarea de pînă acum a culturii
Vinta, întrucît la J1Gi neoliticul e mult mai bine cercetat decît în zona
Vinea.
Ivan Ordentlich. întreabă dacă pentru zonele de mlaştini şi deA- IlIri din
apropierea Oradei, este posibilă cercetarea sporopolinică, în aşezări le din epoca
bronzului.
Petre Dîaconu se alătură <1precierilor pozitive în legătură cu comuni carea
tov. M. Cîrciumaru. Consideră că metoda de lnmănunchere a datelor ob tinute pe
baza cercetărilor sporo-polinice şi arheologice poate da rezultate b une ş i pentru
epoci istorice mai apropiate - poate şi pentru mileniul I e.n.
VL Dumitrescu, exprimindu-şi satisfacţia pentru comunicarea tOY. M. Cîrciu-
maru, a arătat că rezultatele cercetărilor anterioare, iintreprinse atît de tov .
Clrciumaru cît şi de alţi cercetători, sînt revelatorii.
Tn legătură cu comunicarea tov. Eugen Comşa. c onsideră că punctele ele
vedere exprimate de acesta sînt importante; originea neoliticului de la noi încă
nu e lămuri t ă şi, impotriva aparenţelor, se cunosc puţine lucruri despre acesta.
În răspunsul său. tov. M. Cîrciumaru a precizat c ă pentru epocile mai apro-
piate - neolitic. epoca bronzului, sau şi mai apropiate - clasică, Jeudalismul
timpuriu . analize le slnt posibile, deoarece există şi posibilităţi mai largi de'
comparaţie.
Eugenia Zaharia cere o serie de precizări în l e gătură cu aspectul culturii,
Criş, descoperit liJ Leţ.
Lucian Roşu, consideră că elementele tar denoisiene elin cultura Cnş nu sînt
locale, cum le consideră tov. Gh. Lazarovici, ci pătrunse aici; comuni carea va fi
susceptibîlă de a m ple discuţii.
Lucrările Sectiei a II-a: Sclavagism, au fost conduse de acad. Em. Con du-
rachi şi D. Protase, .
Au Jost prezentate comunicările:
VL Tli escu, Expediţia strategului Zopydon la Dunărea ele Jos,
- M, Bucovală, M, Irimia, Stipăt1.irile de salvare de la Corbu, judeţul Constanta.
- D. P r otase, A existat la daco - g e ţi credinţa greco-ronwnă despre obolul lui
Cltaron?
- J, Winkler, Perioada de emisie a m.onedelor geto-dacice şi d1'eptul mone-
tar la geto-daci.
- Petre Aurelian, Cucel'itea ceLc1ţilor vest-pontice ele către Burebista.
- C. Scorpan, Unele aspecte controvetsa/'e ale problemei continuităţi"i şi ro-
manizării in Dobrogea.
Lucrările au continuat pe secţii. jntr e orele W - 20,
Sedinta de comunicări a sectiei 1 : Istoria comunei p,.i.mitive şi isto,.ia epocii
Jeudaltsmului timpll1'iu, este condusă de către Eugen Comşa şi Panait 1. Panait.
Sînt audiate comu n icările:
- Sebastian Morintz-Niţă Anghelescu, O nouă Cl/ltu-ră din epoca bronzului
- cultura Coslogeni.
N . Harţuchi, Un nou aspect de la sfîrşitul epocii bronzului la Dunărea .
de Jos.
Virgil Mihăilescu-I3îrliba, Legături.le tracilor sud-dună1'eni cu lumea gew-
dacă pe baza descoperirilor monetare.
- Simion Gavrilă, Cultu1'a tt'aco-getică în lumina săpăturilor de la Enisala •.
Diswţii.
VI. Dum itrescu puneîntrebări asupra originilor culturii Coslogeni şi asupra,
ei în Dobr ogea.
ră s p înd i r ii
N. Chid io şan se i n teresează de r iJportul dintre culturile Coslogeni, Tei şi
Mo nteoru, ca şi de descoperirile a p ar ţin î nd cultl.u'ii Coslo geni, din Bulgar ia. Con-
sideră că este n ec o ncludentă de numî '-ea de cultură Coslogeni, aceaSt.a fiind un,
 409-·

facies local, periferic al culturii Noua. Zonele periferice ale unei culturi sînt mai
susceptibile la împrumuturi, în acest fel explicîndu-se aspectul deosebit al culturii
Coslogeni fa ţă de cultura Noua propriu-zisă.
Eugen Comşa întreabă dacă cenuşarele din cultura Coslogeni sînt locuinţe
ori grămezi de resturi menajere.
Eugenia Zaharia precizează că decorul de romburi şi ghirlande din cultura
Conslogeni poate fi pus în legătură cu cultura Monteoru. Nu există legături între
Noua şi Monteoru în forma vaselor, ci prin alte elemente. Consideră că cele două
culturi - Noua şi Coslogeni - sînt diferite.
Gh. Lazarovici atrage atenţia asupra săbiei "cu corniţe" de la Medgidia.
M. Irimia arată importanţa depozitelor de bronzuri de la Nicolae Bălcescu
şi Constanţa, care prezintă în inventarul lor influenţe răsăritene, caracteristice
culturilor Sabatinovka şi Noua.
în răspunsul său tov. Sebastian Morintz larată că e grea precizarea originii
culturii Coslogeni. Se pare că întreaga Dobroge a fost ocupată de purtătorii cul-
tu rii Coslogeni. De asemenea, elemente ale acestei culturi au pătruns şi în Bul-
gada, dar materialele arheologice sînt încă inedite. Nu există încă un raport
clar precizat stratigrafic între culturile Coslogeni, Tei şi Monteoru, dar prima
este paralelă parţial cu cultura TeL în privinţa cenuşarelor, ca şi în cultura Noua,
acestea reprezintă resturi de locuinţe. Se precizează că Noua şi Coslogeni nu sînt
O Singură cultură, mai ales că intre ele este şi un decalaj cronologic. Parţial, sint
contemporane, fără a se suprapune însă, cultura Cosloge ni apropiindu-se mai mult
de Sabatinovka decît de Noua.
în legătură cu comunicarea tov. N. Harţuchi, Eugenia Zaharia întreabă care
este raportul intre aspectul cultural nou Rîmnicelu şi cultura Coslogeni. Răspun­
zînd, N. Harţuchi arată că deocamdată nu se poate observa nici o legătură între
Rîmnicelu şi Coslogeni, mai evidentă fiind legătura cu cultura Noua. Cronologic,
aspectul Rîmn icelu este post-Coslogeni şi ante-Babadag.
Octavian Iliescu, referindu-se la comunicarea tov. Virgil Mihăilescu-Bîrliba,
arată că este urmarea unor preocupări mai vechi şi meritorii. Aduce in discuţie
o serie de probleme legate de monedele originale ale lui Filip al V-lea şi de imi~
taţiile lor. De asemen~a, discută locul de provenienţă incert al unor monede.
VI. Dumitrescu, cere tov. Simion Gavri lă unele precizări in legătură cu în-
cadx;area crono logi că a necropolei prezentate, în raport cu cele cunoscute mai de
mult, din nordul Dobrogei.
N. Harţuch~ aminteşte mormintele de la Chiscani, în care sInt multe elemen-
te ana10age descoperirilor de la Enisala.
Lucrările de d-Up{l amiază ale secţiei a II-a - Sclavagism, au fost conduse de-
prof. Radu Vulpe şi prof. Bucur Mitrea.
Au fost prezentate comun icările:
_ Al. Suceveanu, In legătură cu data anex(Lrii Dobrogei de către romani.
- C. Pop, Un monument funerar cu emblema Romei în Muzeul de arheolo-
gie Constanţa.
- R. Ocheşeanu, Circulaţia antoninianului în Dobrogea între 270-294 e.n.
- M. Munteanu, Despre magistraturile săteşti în Dobrogea romană (sec. I-IlI)~
- C. Atanasiu, Descoperiri greco-romane la Pietroiu.
- C. Iconomu, Un depozit de opaiţe descoperit la Constanţa.
Discutiile purtate pe marginea comunicărilo!' au reliefat valoarea acestora.
Tov. Suceveanu a susţinut, in comunicarea prezentată, că procesul cuceririi ro-
mane a Dobroge~, iniţiat în timpul lui Lucullus, reluat de Crassus prin anexarea,
definitivă a oraşelor greceşti şi reconstituirea regatului odris este pregătit, în
sens definitiv, de guvernatorul lui Nero, Plantius Silvanus Aelianus. Datorită
acţiunilor acestuia, Vespasian, prin Rubrius Gallus, reuşeşte să desăvîrşească pro-
cesul de constituire a limes-ului dobrogean. Iar mai tîrziu, în vremea hti Traian,
asistăm la definitiva angrenare a Dobrogei în sistemul administrativ şi fiscal al
statului roman. La întrebarea dacă intîrzierea datei oficiale de anexare a Dobrogei
nu implică şi întîrzierea procesului de romani zare ? - se poate răspunde: dim-
potrivă, ea demonstrează îndelungata pregătire şi temeini cia acestui proces, cu:
rezultate dUl'abile timp de şapte secole. Bineînţeles, asupra pl'ocesului romanizării
se cer efectuate observaţii mai circumspecte, ţinîndu-se seama de două coordonate.
Mai întîi diferenţa netă între cetăţile gr eceşti, anexate din vremea lui Crassus·
410

şi care se integraseră deci mai devreme în sistemul roman şi interiorul teritoriului

dobrogean, unde primele dovezi de viaţă romană datează de la sfîrşitul secolului 1
e.n. în al doilea rînd tre buie avut în vedere că datarea timpurie a procesului de
romani zare. întemeiată pe genti licii le purtate de colonişti romani nu este pe-
remptorie ..
Din co muni carea tov. M. Munteanu a reieşit că sistemul de organizare ad-
ministrativă a aşezări lor rurale în perioada secolelor I-III e .n., avea un caracter
unitar , cu mici diferenţe, care nu sînt de fapt decît diferite forme ale aceluiaşi
.sistem.
Sîmbătă 17 octombrie. Luc răr ile c ontinuă pe secţii.
Secţia 1 - Î şi în cepe şedinţa de comunicări sub conducerea unui prezidiu
format din pra f. Gh. Ştefan şi prof. 1. Barn ea.
- It Ciobanu, Stăpînirea politică in Dobrogea de nord in sec. IX-X.
- A. Aricescu , Noi date despre cetatea ele la Hirşo v a,
- I . Ba/'nea, Sigilii bizantine inedite din nordul Dobl'ogel.
- P . Diaconu, Consideraţi.i. în legătură cu măl'cile de olar din Dobrogea,
- Octavian Iliescu, A stăpînit Dobroti.ci la Gurile Dunării?
- St. D. Tănăsescu, Dobrotici. in evul mediu,
- Pan ai t 1. Panait , Vechimea aşezc1rilol' r urale medievale de pe braţul Borcei.
- Secţi a a II~ a - Sclav agism - şi ~a continuat lucră rile sub conducerea
.acad. Em. Condurachi şi prof. Radu Vulpe.
Comunicări:
- N. Anghelescu, Figurine Tomane din lut a1"8 de la D1l1"Ostorum.
- A Rădulescu, C. Stavru, Un sarcofag din sec. II, e.n. descoperit recen t
la Mangalia,
- Al. Suceveanu, C. Scorpan, Săpăturile din sectorul central al cetăţii Histl'ia.
- Gh . Poenaru~Bordea . Consideraţii asupra monedelol' descoperite in timpul
săpăturiloJ' în sectorul central~HÎst1"ia.
C, Scol'pan, Sacidava in contextul stratigrafic al cel'cetă1'iior din amll 1969
şi 19iO.
M. Coja. Observaţii asupra unor noi descoperiri din epoca l'Omal/CL la Hist1·ia.
M . Babeş , N oi date despre continuitatea dacicâ in epoca l'omană,
R.. Folrescu, Tipuri de castre romane tiJ'zii în Daci.a şi Scythia Mino r,
- V, Culică. Cal'labis Aeliis Legionis Xl Claudiae,
- AI. Hădules cu. iVI. I rimia, Cuptoarele rom ane de la Păcuiul lu i Soare.
Datorită numărului mare de comunicări prezentate, discuţiile se amînă pen-
tru şedinţa plenară.
î n după-amiaza acel eia şi zile, începînd de la ora 15 şi pînă la ora 19.30, par-
ticipanţii la sesiunea ştiinţHică a Muzeului de arheologie Constanţa se deplasează
la Adamclisî. Primul popas se face la monumentul 1'ropaeum TraianL în faţa
căruia se poat'tel ample discuţii, legate mai ales de pOSibilităţile de prezern~re şi
reconstituire a acestuia. Participă la dis cuţii acad. Em. CondurachL prof. Radu
Vulpe, praf. 1. Barnea, Adrian Hăd ulescu ş . a. In continuare, se vizitează cetatea.
Aici, pro f. 1. Barnea prezintă săpăturîle din sectorul de răsărit, iar R. Ocheşeanu
pe cel e din sectorul de sud.
Duminică. 18 octombrie, ultima zi a sesiunii. Dimincaţa , între orele 8-11, se
fa ce turul literalului, cu punct terminus Mangali a, unde se v izitează Muzeul de
arheologie Callatis.
La ora 11.30 are loc şedinţa plenară de închidere a lucl'ărilor sesiunii. Par~
Ucipanţii la discuţii (acad. Em. Condurachi, praf. It Vulpe, prof. Gh. Şte[fl.n,
A. Rădulescu), au r el evat succesul ce r cet ărilor întl'eprinse de Muzeul de arheologie
din Constanţa şi importanţa lucrărilor sesiunii organizate.
Ses iunea s-a încheiat cu un Cuvînt de închidere a lucrărilol', rostit de lector
univ, Robu Vladimir, preşedintele Comitetului judeţean pentru cultură şi al~tă
Constanţa, care a felicitat pe toţi participanţii pentru interesantele c om unicări
prezentate la sesiune. Comunicările - conţinînd fie prezentarea unor materiale
arheologice nou descoperite, fie studii mai ample - au prilejuit cunoaşterea mai
îndeaproape a cercetăr ilor din domeniul istorica-arheologic şi au contribuit la eluci~
dat'ea unor impOl'tante probleme, Este un succes al mÎ.5cării muzeistice din ţara
noastră şi pentru această reuniune ştiinţifică atît de fru ctu oas~'i se aduc felicitări
organizatorilor.
 411

SESIUNEA ŞTIINŢIFICA A MUZEULUI DE ARHEOLOGIE

CONSTANŢA

18-21 octombrie 1971

Sesiunea ştiinţifică din anul 1971 a Muzeului de arheologie Constanţa, s- a

Incadrat amplelor manifestări culturale ce s-au desfăşurat timp de o săptămînă sub
titlul : "Pontica - dialog cultural cu viaţa", Ca şi la sesiunile precedente. participă
Invitaţi din ţară, din municipiu şi membrii colecti\"ului ştiinţific al Muzeului de
arheologie.
Luni 18 octombrie, între orele 17-21 a a\"ut loc primirea invitaţilor şi
vizitarea şantierului arheologic Tomis.
Marţi 19 octombrie, începînd de la ora 10, s-a des făşurat prima. şedinţă ple-
nară. Au luat loc în prezidi u : to v. Tudor lan, prim vice preşedinte al Consiliului
popular judeţean Cons t anţ,a. praf. elI'. doc. D. 1VI. PippidL directorul Institutului
de arheologie al Academiei R.S.R., praf. dr. doc. R. Vulpe, praf. dr. doc. Gh. Ştefan
ŞI praf. Adrian Rădulescu, directorul Muzeului de arheologie.
Deschizind şedinţa pl e nară tov. Adrian Rădulescu a salutat pe participanţi
şi a dat cuvîntu l tov. Tudor Ion , care a adus pal-ticipanţilor la sesiune salutul
or ganelor locale de partid, urînd succes lucrărilor, şi participanţilor în munca lor
de cercetare.
Tov_ D. M. Pippidi, salută pe participanţi in numele I nstitutului de a rhe-
ologie al Academiei RS.R.
rn con tinuare tov. Adrian Rădulescu prezintă darea de seamă a activit ăţii
ştiinţif i ce şi muzeistice, desfăşurate de membrii Muzeu lui de arh eologie C on stanţa,
în perioada octombrie 1970 - octombrie 1971.
După pauză , tot în şedinţa plenară, sînt prezentate comunicările :
- Vi. Dumitrescu. Din nou despre sceptrele ele piatnl în formă de cap de cal.
- R. Vulpe, Darius la DUlldrea de Jos.
- N. L ascu, Alexandru Odobescu. şi Ovidiu, (citeşte M. Rusu).
- D. Tudor, Unele aspecte iconografice ale religiei cavalerilor danubieni în
Scythi a Minor.
- D. M. Pippidi, Observaţii asupra wmi album din Callatis 1·eCent publicat.
Urmează întrebările şi discuţiile pe marginea acestora .
Tov. R. Florescu, întreabă: 1) Scep trele fiind simboluri, pătrunderea lor
Înseamnă schimb de semnificaţie religioasă sau socială? 2) Pătrunde rea sceptrelor
in formă de cap de cal a contribuit la apariţ.ia motivelor decorative zoomorfe pe
eera mica cucute niană ?
T ov. Eugen Comşa, întreabă dacă sceplrele în formă de cap de cal, cu o
s em n if icaţie la triburile de stepă, au avut la noi aceeaşi semnificaţie social-re-
ligioasă.
412

To\", VI. Dumitrescu răspunde că sceptrele in discu ţ ie au a,'ut o semnificaţie

socială. Nu crede că pătrunderea lor este l egată de schimbarea structurii sociale,
aceasta fiind oarecum asemănătoare. Nu pune in legătură reprezentările zoomorfe
de pe vase cu sceptrele, pentru că· motivele zoomorfe sînt cu tolul altele (cornute,
cer bi. cîini, feline). Sceplrele în for mă de cap ele cal nu au avut a c eeaşi semni -
ficaţie majoră ICli noi. C8 in regiunile triburilor de stepă; nu intotdeauna obiectele
transmise îşi păstrează aceeaşi semnificaţie.
Praf. D. Tudor este in u'ebat de R. Florescu, în legătură cu costumul CaY8-
lerilor Danubieni. dacă tăietura triunghiulară nu este mai degrabă o breviere a
mantiei purtată de
aceştia cind sînt călare, decît un cojoc.
La comunicarea prezentată de D. M. Pippidi, tO\·. D. Tudor Întreabă dacă
asociaţia menţionată la Callatis nu reprezintă o asociaţie religioasă.
M. Rusu, referindu-se la comunicarea tO\". R. Vulpe arată c ă ideea graniţelor
satrapiei Tracia la Dunăre este plauzibilă, deoarece sînt descoperiri arheologice
care o susţin. R FI Ol'escu, arată să este importantă revenirea la frontiera dună­
reună în timpul l ui Lisimach. Aceasta nu corespunde însă nici c u o frontieră
etnică ş i nici cu una culturală, ci, poate, cu una social -economică.
Tov. D. M. Pippidi, închide ş edin ţa plenară, mulţumind asistenţei şi celor
care au susţin ut comunkă ri.
tn după-amiaza zilei de 19 octombrie sînt prezentate simpozioane c u tema:
"Memoria pămîntului dobrogean", de către mai multe grupuri de participanţi la
sesiune, în localităţile:
1. Mangalia (Ni colae, Georgescu-Cheluţă, C. Preda, Florin Anastasiu, Ale-
xandru Popa, Simion Gavrilă).
2. Hîrşo va (C. Sta nu, Lucian Roşu, Rodiea Dănăţeanu, Alcxandru Păunescu,
V. Bo ron eanţu).
3. Cernavodă (C. SCOl'pun, AL Suceveanu, V. Teodorescu, N. IIar ţuchi, N. Chi-
d i oşan, I. Ordentlich).
4. Pantelimonu (R. Ocheşeanu, E. Co m şa, V. Cu lică. M. Circiumaru).
5. Pecineaga (Gh. Papuc, Viclor llaumann, I. T. Dragomir, Radu Ciobanu,
Domăneanţu Catl-inel).
6. Oltina (M. Trimia, C. Iconomu, D. Vicoveanu, Al. Barnea).
7. Ostrov (M. Buco\'aIă, Mal'ian Popescu, C. Dăluţă, Li viu Ştefănescu, G. Du-
milraşcu).
Incepind de miercuri 20 octombrie, lucrările sesiunii se desfăşoară pe secţii.
Secţia I-a: Realiză1'i şi perspective nmzeogl'af 'iee în Dob1·ogea.
Prezidiul este fo r mat din tovarăşi i Filaret Popescu şi Bu covală Mihai.
Sînt prezentate comunicări le:
- Floriea Postolache, Unele probleme prkind evidenţa, indexarea şi valo-
rificarea patrimoniului artistic al Muzeului de Artă Constanta.
- Liviu Ştefănescu, Persp ectiv e ale muzeograjiei dobrogene privind istoria
medie.
- Simion Gavrilă, Perspective muzeistice în judetul Tulcea.
- Col. Ion Pascu, Muzeul Marinei - re alizări şi perspective.
- Marcel Stanciu, Realizări şi perspective in dezvoltarea Acvariului din
Constanta.
- D. Vicoveanu, Laboratorul muzeal.
Discuţii :
Tov. Lucian Roşu conside ră că se face mai multă cercetare decit muzeografie.
Ar fi fost bine ca toate lucră ril e de muzeografie să fi fost citite în şed inţa plenară.
Apre ciază munca la ca re se angajează colectivul tulcean. Pune problema cola-
borării cit mai strînse între unităţile muzeale. Consideră că sînt multe localităţi
în Dobrogea care merită mai multă atenţie - cum este Hirşova - unde ar fi
necesar un muzeu care să p r ezi n te rezultatele cercetărilor din acea zonă.
Tov. M ~ Cantili, aduce elogii organizatorilor Muzeului de Artă. Apoi, privind
Muzeul Murinei, crede c ă s-a putea organiza o expoziţie te mpor ară la Bucureşti.
Acvariul lucrează în colaborare cu Muzeul Antipa, mai ales pentru organizarea
 413

noilor se~ţii .. î n legătură cu comunicarea tov. Vicoveanu, apare necesitatea unor

cadre specializate şi a strîngerii legăturilor cu specialişti străini.
Tov. 1. Antonescu , aduce critici ritmului de lucru al D.M.LA. Pune accentul
pe o cît mai bună colaborare între D.M.1.A. şi muzee, pe problema unei cît mai
mari efi ciente a restaurărilor, prin respecta l'ea adevărului istoric şi pe necesitatea
constituirii unor echipe de intervenţii rapide.
Tov. ing. M. Lazăr, răspunde că acţiunea de sislematizare pe ţa r ă se face
du pă un plan aproba t de Consiliul culturii şi educaţiei socialiste. Nu pot fi abordate
toate monumentele odată. Pune de asemen ea problema specialiştilor.
Tov. Panait. 1. Panait, pune problema crării unor mari complexe muzeistice
şi a dezbat erii pe plan naţional a unor astfel de acţiuni. Se referă la necesitatea
<:olaborării intre arhitect şi arheolog. Accentuează asupra marii responsabilităţi
ce apasă pe umerii celor ce se angajează in restaurări. Referitor la comunicarea
tov. Vicoveanu, c onsideră că sînt situaţii cind laboratorul muzeului poate rezolva
o serie de probleme, crearea unor laboratoare pe plan naţional fiind o problemă
mult mai dificilă. Arată rolul muzeografiei in viaţa cul tural-educativă. 1'n încheiere
aduce mulţumir i direcţiei muzeului de arheologie Const.anţa care a organizat sesiu-
nea şi a realizat o secţie specială pent.ru discutarea problemelor de muzeografie.
Tov. 1. Antonescu consideră că primul lucru care trebuie făcut este realizarea
acordului dint.re dorinţele Academiei şi interesele muzeograOei româneşti. Muzeo-
g rafia a răspuns ş i unor sarcini de moment. Re l evă necesitatea elaborârii unui
statut al muzeografului. Critică mişcarea de amatori, şi pe căutătorii de comori,
care distrug o serie de obietcive arheologice.

Secţia a II~a - Publius Ovidius Naso.

Şedinţa este con dusă de praf. D. M. Pippidi.
Comunicări:
- M. Munteanu, Informaţiile
date de Ovidiu desp1'e populaţia teritoriului
rur al al Dobrogei în comparaţie
cu alte izvoare documentare.
- D. M. Pippidi, In jurul cronologiei scrisorilor lui Ovidiu din Pont,
- 1. Berciu, C. Băluţă, Manuscrise şi incunabule ovidielle în Biblioteca do-
cu mentară Ba thyaneum din Alba Iulia.
- A. A r icescu, Informaţi'ile lui Ovidiu despre zidul Tomisului in 1"aport cu
datele arheologiei.
- 1. Micu, Un interpret al poetului Ovidiu: Nicolae Iorga.

Participă la discu ţii: praf. D. M. Pippidi. Hecomandă tov. M unteanu să

studieze şi activitatea lui Ovidiu, în afara scrisorilor din exiL în ce priveşte afir-
maţiile poetului, trebuie să avem reţineri. aYÎnd in yedere caracterul tendenţios
al operei. Est.e foarte utilă raportarea la documentele epigrafice, cum e cazul cu
bess ii. Mulţumeşte apoi tovarăşilor L Berciu şi C, Bă l uţă pentru veştile aduse.
C onsideră că a r fi bine ca din Co nstanţa să se ia iniţiativa reprod ucerii manuscri-
sului amintit. facsimilat. Se pot de asemenea, face diapozitive. Ar trebui fă cute
comenzi la Editura Univers pentru traducerile lui Naum din scriel'il e lui Ovidiu.
Din literatura apărută pînă acum se pote scoale O broşură de popularizare despre
,O\-idiu.
Metoda urmată de A. Aricescu, folosind observaţiile asupra terenului este
foarte judicioasă. Sondajele ce se vor face, p r obabil vor aduce confirmă ri ipot e-
zelor en unţate. Este o coincidenţă intre decretele pri\"ind starea zidurilor şi cele
spuse de Ovidiu.
Mulţumeşte apoi tov. r. Micl! pentru înalta şi aleasa co municare.
In cuvint ul său tov. 1. Mi cu arată necesitatea de a se publica intreaga operă
a lui Ovidiu, pentru a se stabili legăturile dintre dh-ersele lui scr ieri. Remarcă
lipsa de preocupare pentru Ovidiu. in general. Propune ca la Biblioteca Muzeului
să se adune toate traducerile din Ovidiu.
Tov. A. Aricescu, face r eferi ri la comunicarea tov. I. Mi cu, propunînd ca să
fie adăugate. la publicare, toate versurile lui Ovidiu t r aduse de N. Io rga.
Mul ţu mind participanţilor pentr u interesantele comunicări şi discuţii, tov.
D. M. Pippidi încheie lucrările.
414

Secţia a III-a - Dobrogea înainte de romani.

I..Jl'Of. Vladimil' DumiLrescu, care cond uce lucrările, deschide şedinţa.
Sint prezentate comunicările:
.- M. Cîrciumaru. FL Mogo şan, Al. Păunescu, Unele cOllsid eraţii asupra pa-
leoliticului m.ijlociu în DobTOgea.
- N. Harţu ch e , Unele probleme ale postpaI.eolittcului în lumina săpăturilor
dtn peşteTile Dobrogei.
- Silvia Marinescu-Bil cu, Asupra unor aspecte ale Ta.porturilor dintre cul-
turile Hamanqia şi Precucuten,i.
_ Eugen C omşa, Date despre faza de tranziţie ele la cultura Baina la cultura
G1.L 1nelniţa in Dobrogea.
_ Sebastian Morinlz, .Aşezarea hallstattiallă în incinta c e t ă ţii. Enisala, (citeş te­
Silvia Mannescu-Bilcu).
Discuţii:

Tov. Al. Păunescu arată ca In Dobrogea avem de-a face cu un musteria n

de aspect local. eu analogii in Crimeia. Cercetările recenLe din RS. S. Moldo"e-
neasca au scos la iveală piese identice celor de la Mamaiu. Acest facies denticular
local S-ar puLea lega de Bulgaria şi Grecia. rn musterianul superior s-ar putea.
spune că tehn ica denticulară in Dobrogea se impune; cercetăril e fiind însă la
Inceput şi materialul puţin, este greu de tras mai multe concluzii.
Tov. L T. Dragomir al'ată că la Enisala, stratul fiind superficial -- fîşii
inguste acope rite cu pămîntul de săpătură - nu au putut fi surprinse for tificaţ.ii
hallstattiene. S-au folosit documentar mai mult săpături le din zona exterioară
mcintei.
Tov. E. Comşa discută prima comunicare. arătînd că era necesară o racordare
a descoperirilor. de la Mamaia cu cele de la Ripiceni şi din alte regiuni. Remarcă
dpOl precizările importante aduse de comun icarea tov. N. Harţuche, în legătură cu
cultura Boian. Relie fează importanţa problemelor ridicate de co municarea tov . Sil\'ia
Marinescu-Bîlcu, car~ se referă la zone diferite, dînd O orientare nouă cercetăr i lor.
spre sud-vest şi sud. Suger e ază orientarea c er cet ărilor spre Bulgaria, în legătură
cu cultura Mariţa, care ar influenţa cultura Hamangia - faza tîrzie şi spre Mol-
dova. Referitor la comunicarea "Probleme ale epocii bronzului în Dobrogea", arată
că trebui~ să se facă referiri la depo:âtul de la Medgidia şi la descoperirile de la
Poarta Albă care datează din aceeaşi perioadă. rn legătură cu armele de pe menhir,
le consideră evoluate, fie că sînt de bronz sau de piatră şi crede că ar putea fi
puse în legătură cu bronzul mijlociu sau tîrziu.
Tov. VL Dumîtrescu atrage atenţia asupra necesităţii precizării unor aspecte'
ale musterianului surprins în Dobrogea, a trăsăturilor sale caracteristice în com-
paraţie cu celelalte regiuni. Subliniază seri ozitatea ' cercetărilor, a datelol' noi cu-
prinse în comunicare. Mulţumeşte conducerii Muzeului de arheologie Constanţa
pentru sprijinul acordat cercetărj~ paleoliticului în Dobrogea şi speră ca această
frumoasă colaborare să continue. I n legă tură cu comunicarea tov. N. Harţuche, îşi
exprimă regl'etul pentru nepublicarea vasului Spanţov de la Mangalia, găsit îm-
preună cu materialul Hamangia, Nu este de acord cu folosirea termenului "CI
căp ă cui", care nu se găseşte in dicţionar şi opiniează pent.ru folosirea termenului
"a acoperi". Arată apoi că tov, Silvia Marinescu-Bîlcu t.rebuia, în prima parte a
c omunicării, să precizeze că este vorba de fazele Precucuteni II ş i III. La Varna
izb eşte similit.udinea ceramicii cu Precucutenii din Moldova. Trebuie dovedit că
într-o fază mai veche a culturii Mariţa apar elemente precucutenL Subliniază
influenţa deosebită a culturii Boian asupra formării culturii Hamangia.
Tov. S. Marincscu-Bîlcu, discutînd pe marginea c om unicării tov. Sebastian
Morintz, îşi exprimă dezacordul faţă de termenul "cultură Coslogeni", deoarece
materialul faptle este foarte restrins. Consideră că acesta ar putea fi un complex
in cadrul epocii bronzului tîrziu. Înainte, înmormîntările cu ocru erau considerate '
ca fiind caracteristice pentru perioada de trecere la epoca bronzului, dar aceste
morminte apar pînă la început.ul mileniului 1 Le.n, In această perioadă s-ar putea
să existe două feluri de morminte cu ocru: plane şi în tumuli. Mormîntu l de la
Hamangia, cu c ons trucţii de lemn se datează la inceputul marilor migraţii, de la :
 4Jo

sfîrşitul epocii bronzului mijlociu. Nu este de acord cu termenele folosite de:

Noua - Sabati novca şi Coslogeni. Trebuie văzut în ce măsura în zona Dobrogei,
în perioada bronzului m i jlociu s-au manifestat influente ale culturii Tei.
In aceea şi zi, s-au desfăşu r at şi lucrări le secţi ei a IV-a - Limes-ul dobro-
gean al Dunării.
Şedinţ a este prezidată de p r af. Dumitru Tudor şi Ştefan Ferenczi.
Petre Aurelian, P ro blema v alurilor din Dob r ogea, (citeşte Al. Suceveanu).
- Mihai, Irimia, Atel.iere cel'antice de epocă romană pe l"imes.
_ Maria Comşa . lnf iltraţi. i barbare în aşezările de p e limes-ul Dunării illJe-
rio are in seco lul aL IV -lea.
_ V. Culi c ă, M onede mărunte din secolul V e.n. şi unele r epUci în plumb
(tle acestora găsite în cetatea 1'omano-bizantinli de la I zvoarel e (comuna Lipnita).
_ Ociavian lliescu, Solidus inedit emis ele Theodositts J. , găsit în nordul
Dobrogei.
- C. Scorpan, Sacidava şi unele probleme stratig rajico -cronologice ale limes-
ului dunăr ean.
Vi cior Bauman n , Un nou edificiu bizantin pe li/nes-ul nord-dobrogean
(basili ca d e la N i.cuUţel ) .

Discuţ ii :

Tov. Petre Diaconu. referitor la comunicarea tov. Petre Aureli an , arată im-
porta nţa valurilor din Dobrogea. Precizează că un val de GO km se lucra cu apro-
ximativ 20.000 de oameni, ceea ce înseamna că în 2-3 săptămîni puteai fi terminat.
Se spune în lucrare că v alul de p i atră a fost făcut de b izantini împotriva pece-
neg-iloI', or i la 941 aceştia încheiaseră pace. Se susţine în com unicare c ă valul mic
nu avea întrer upere in dreptul Medgidiei. Mai face referiri la co municările tov.
Maria Co m şa, Vasile' Culic ă şi Victor Ba umann. 1'nche ie, mul ţu mind în primul r ind
ce r c etătorilor de la Consta n ţa pentru comunicările prezentate.
Tov. AL Suceveanu îşi ex primă aprecierea faţă de descope rirea tov. Baumann,
sfătuindu-1 să publice comun icarea la o revis t ă cu o grafică bună . Din comuni-
t:area tov. Culică, reiese că în sec. V nu există în Dobrogea un hiatus. îşi expri-
mă satisfacţia că tov. C. Scorpao, prezentînd situaţia stratigrafieă, nu se referă
numai la Saci da va, ci face paralele şi cu H istria.
Tov. R FIOI'eseu, remarcă bogăţia de informaţii care a fost adus ă prin co-
municările acestei şedinţe.
Tov. C. SCOl'pan, consideră ca foarte interesantă comunica rea t ovarăşei M.
Comşa . Este adevărat că sînt greu de făcut diferenţe tipologice în cultura ca rpică.
Legat de comunicarea tov. V. Culică, trebuie avute în vedere nivelele arheologice
de sec. V, în cetăţi diferite, şi deci nu putem vorbi de un hiatus în această pe-
rioadă.
Tov. Pocnaru-Bordea consideră comunicarea tov. V. Baumann , bogată în co n-
ţinu t şi revelatoare prin importanţa ma terialul ui. Face o paralelă cu basilica cu
criptă descoperită la Constanta.
Tov. Radu Vulpe precizează că problema valur ilor este o veche preocupare a S8.
In 1038 au fost datate ÎllJ sec. V. Valul mic este întrerupt la Medgidia. Constructia
"\'al ului se începea de la ce le două capete. E de acord cu tov. P. Diaconu, care
afirmă că valul trebuia făcut foarte repede. Cele trei valuri au fost făcute la
epoci diferite, cu scopu ri dife rite.
Tov. Mircea Rusu, re mar că noutăţile aduse de comunicarea tov. Scorpan.
Reperarea a trei nivele de sec. V I, în mai multe centre, ne va ajuta s ă rezo lvăm
foarte bine această perioadă în Dobr ogea.
Tov. D. Tudor, fe licită pe participanţi pentru această şedinţă de un nivel
ştiinţific foarte ridicat. Co municările au fost bine întocmite; s-a dep ăşi t stadiul.
tehnicităţii exagerate. Toate comuni căr ile au scos la iveală concluzii istorice deo-
sebit de importante. De asemenea discuţiile au fost pur tate de la un înalt nivel
ştiinţific.
In după-amiaza zilei de 20 octombr ie, invitaţii la sesiune s-a u deplasat la
Hlstria, unde au dezbătut rezultatele cercetărilor arheologice efectua te în 1971 şi.
416

programul de lucru la acest obiecti\- în actualul cincinal. S-au purtat discuţii în

legătu ră cu lucrările D.M.LA. pentru consolidarea, restaurarea şi consen'area obi ec-
ti\"elor scoase la lumină în cetate.
21 octombrie. Secţ.ia a III-a - Dobrogea îllaint e de 1'omaHi.
Lu cră ril e sînt conduse de prof. K urt Horedt.
- A C. FIOl'eseu, Conceptul de cetate hallstattiană în spaţiul carpato-dzmărean.
C. Preda. l'aT'iverde - aşezare băştinaşe! sau .,jactorie" histriană?
- AL Su cevean u, Ullele probleme poli.tica-economice din Dobrogea sec. VI-
V l.e.ll .
VI. lliescu Cine a fost "histrianorum 1'ex" ?
EI. Zavatin-Coman, Kalpis-ul cu reli ef narativ descoperit la Mangalia.
Geol'ges cu- Cheluţ.ă Nicolae, Săpături r ecente în necropola elenistică de la
Manyalia.
- V. Baumann. Mă/luşi d.e amfo1'e ştampilate în depozitele muzeului Tulcea.
- St. Olteanu, Exploaiă/"i milliere în Dobrogea preromană în lumina ulti -
melo/' cercetări.

D iscuţii:

-To\·. Al. Suceveanu remarcă valoa rea comunicării tov. Preda şi autentici-
tatea interpretării situaţiei localităţii Tariverde. Se pune problema raporturilor din-
tre greci şi indigeni . In momentul de fa ţă este greu de spus în ce raport erau
băştinaşii şi grecii. mai al es că indige ni erau şi la Histria. Remarcă de asemenea
lucrarea tov . Coman Elena.
Tov. Vl. Tlies:::u. remarc ă foar t e interesanta comunicare prezentată de ta\".
Olteanu, ~lsup r a metalurgiei în Dobrogea. Felieilă pe tov. Coman pentru comuni-
carea foarte inter esantă susţinută.
Tov. K. Horedt, referindu-se, la comunicarea tov. FIOl·eseu. arată că este mai
indicat termenul de aşezare fortificată decît de cetate. MulţUmind apoi partici-
pant.i lor. inchide şedinţa.
Se cţia a IV-a - Limes-ul dobrogean al Dunării.
Lucrările sînt conduse de praf. dr. dac. Radu Vulpe, lVlari a Comşa şi Şte ­
fan Ferenczi.
- Simion Gavrilă, Aspecte ale culturii 1'omane descoperi t e pe teritoriul de
nOJ'd al Dobrogei.
- Sia vru Co rnel, DOtul mOl"minte ro mane la Sipote.
- Gh . Papuc. Date noi privind fazele de constntcţie ale zi dullii de incintă
de la Tropaeum Tmiani.
- R. Ocheseanu. Refacerea cetâtii TroŢJaeum. Tl'aiani sub Mauriciu Tiberiu.
- Simi on Stefan, Apeductele de la Adam.clisi .
- Scorpan Constantin, Sfîrşitul secolului al VI-lea şi Începutul secolului al
V fI-lea Tefledate d e arheologia dobrogea.lul.
- V . Teodorescu, Raporturile meşteşu garilor tlord-dună'reni cu centrele 1'0-
mano - bizantine de la Dunărea de Jos in sec. VI - Vll e.11..
- P . Diaconu, Problemele v a lv.ri.lol" din Dobrogea, dintre CeTtl.avodă şi Con-
st anţa.
La ora 12.:)0. joi 21 octombrie. are 10<":, în şedinţă plenară, consti tuirea Cen-
trului de Studii Ovidiene la Constanta.
Prezidiul este format din prot. D. M . Pippidi, VI. Robu. N. Barbu, Cr. Tănă­
sescu, pro t Ra du Vulpe şi A. Rădulescu - directorul Muzeului constănţean.
Tov. A. Rădulescu dă s:uvîntul tov . Vl. Hobu, preşedintele Comitetului jude-
ţean pentru cultură şi artă. I'n cuvîntul său acesta evocă străduinţ ele de formare
a unui Centru de S tudii Ovidiene la Constanţa . Arată cît de binevenită şi logi că
este crearea acestui centru la. Constanţa, locul de exil şi al ultimilor ani de viaţă
.ai poetu1 ui.
Se fac propuneri pentru alegerea organ ului de conducere al centrului .
Au rost aleşi:
Preşedinte: prof. univ. dl" . doc. Ni colae Lascu ;
Directorul centr ului' H.ădules cu Ad ri iln .
Membrii Scorpan Constantin, A ricescu Andrei, Bucovală Mihai;
Bibliotecar Coman Elena.
 417

Tov. praf. N. I. Barbu, anunţă existenţa Asociaţiei Interna ţionale dE" Studii
O\'idicne. Consideră ca pe deplin întemeiată alegerea Constanţei ca sediu pentru
uu Centru de Studii Ovidiene. La Sulmona există un centru bibliografic ovidian.
afiliat [a Asociaţia Int ernaţ ională. Anunţă că între 25-30 august 1972, se va or-
ganiza la Constanţa Congresul Internaţional al Asociaţiei "Ovidianum".
Tov. VI. Robu , accentuează caracterul deschis al acestei asociaţii şi faptul că
rel aţiile acesteia cu celelalte instituţii se vor reglementa pe parcurs. Felicită con-
ducerea şi urează succes în munca pe acest tărîm.
După-amiază invitaţii la sesiune se deplasează la Adamclisi. Se fac dezba-
teri la cetate asupra rezultatelor cercetărilor arheologice efectuate în 1971. La Mo-
numentul triumfal tO\·, Radu Florescu susţine un referat despre poziţia metopelor
pe monument,
Au loc discuţii, prh·ind mai ales restaurarea Monumentului.
La Adamclisi are loc, llltr-un cadru festi v, incheier ea lucrărilor sesiuni i.

27-C,64
 LISTA PRESCURTARILOR FOLOSITE MAI DES

AA - AI'chaologischer Anzeiger, Berlin.

AARMSI - Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii istorice
Bucureşti.
Act. Arch. Rp. - Acta AIThaeologica, Budapesta.
Acta M.N. - Acta Musei Napocensis, Cluj.
AEM - Archaologish-Epigraphishe MiUeilungen aus Osterreich-Ungarn,
Wien.
An. Dobr. - Analele Dobrogei.
Apulum - Apulum. Buletinul Mm:eului Regional Alba Iulia, Alba Iulia.
Arch. Austr. - Archaeologia Austriaca, Beitrage zur PaHiontologie Ur-und
FrUhgeschichte Osterreichs, Wien.
Arch. Ert. - Archaeologiai Ertesit0, Budapest.
Ar ~h . Hung. - Archaeologia Hungarica; Acla Archaeologica Mu sei Nationalis-
Hun garis, Budapest.
i\. rch. Jug. - Archaeologia Jugoslavica, Belgrad.
Athenaeum - Athenaeum. Studii periodici dl Litteratura e Storia dell'Anti-
chita, Pavia.
Atti - Atti deI VI Congresso Internazionale delle scienze prehistoriche
e protohistoriche, Roma, 1962.
BASPR Buletin. American Scbool of Prehistoric Research OId. Lyme,
S.U.A.
BeM H. Maltingly, Coios of the Roman Empi re in the British Mu-
seum, Londra.
BeMI - Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, Bu cureşti .
BMI - Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureşti.
Bericht Hamburg - I3ericht liber den V Internationalen Kongres~ fOr For-und
FrUhgeschichte, Hamburg, Berlin, 1961.
Bul. ASE - BulJetin d'Archeologie sud-est europeene, Bucureşti.
BSNR - Buletinul Societăţii numismatice române, Bucureşti.
CIL - Corpus Inscriptionum Latinarum.
CN A - Cr onica numismatică şi arheologică, Bucureşti.
Cohen 2 - M. Cohen, Description des monnaies frappees sous l'Empire
Romain communement appelees medailes imperiaIes, Ed. II,
8 vo1., Paris, 1880- 1892.
420

CVA - Corpus Vasorum Antiquorum. Union Academique I nternatio-

naJe.
Dacia Dada. Revue d'arch6ologie et d'istoire ancienne, 192-l- 19H.
NS - Nouvelle Serie, Bucureşti 1957 şi urm .
DID D . M . Pippidi, D. Berciu, Din istoria Dobrogei, 1. Bucureşti.
1965; R. Vulpe, L Barnea, Din istoria Dobrogei. II, Bucureşti,
1068.
DOW A. K Berllinger, Ph. G rierson, Catalogue o[ the Byzantine
Coins in the Dumbarton Oaks Colection and in the \Vhittemore
Collection; val. A. R. Berrlinger, Anastasius 1 ta Maurice
4D1-602, Washington, 1866.
ED Ephemeris Daca-romana, Bucureşti - Roma, 1023-1945.
ESA Eurasia Septentrionalis Antiqua.
Germania GERMANIA , Anzeiger der romisch-germanischc n Komi ssion
des Deutschen Archaologischen 1n5titut5 Fl'ank(urL
HAD Radu Vulpe, B istaire ancienne de la Dobroudja (Academie Rou-
maine , Conaisance de la Terre et de la Pensce roumaines IV),
Bu cureşti, 1938.
Histori ca Historica, Craiova.
Herme::; Hermes, Zeitschrift fUr klassische Philolagie.
IGB - Inscriptiones Grecae in Bulgaria repertae, ed. G. Mihailov,
Serdica, 1956.
ILS - Dessau, I nscr iptiones Lalinae selectae.
Izvestiia Institut Izvestija - Bulletin de l'institut Archcologlque Bulgare.
JDAI Jahrbuch des Deutschen archaologis<.:hen lnstitllls.
JNG J ah rbuch fUr Numismatik llnd Geldgeschichte Herausgegeben
van der Bayerischen Numismatische n Gesellschaft, Munchen.
J OAI Jahreshet"te des Osterreichischen Archaeologischen Instituts,
Wien.
JRS - Journal of Roman Studies, Londra
KS KpaTKHe coo6w.el!!-l$l . Moscova.
LRBC - 1' . V. nill, J. P. C. Kent, R. A. Carsoll, Late Roman Bronze
Comage ; Part. 1, P. V. HUl, J. P. C. Kent, The Bronze Coinage
OI the Huuse of Constanti ne, A. D. 32·1-346; Part. II. R. A. G.
Carson, J . P. C. Kent, The Bronze Roman Imperial Coinage
of the Empire, A. D . 346- 498, Londra, 1965.
Materiale Materiale şi cercetări arheologice, Bu cu reşti.
M IA -MaTeplIa.lbl II !lC ;H~AOB<lH!l1I na apXeOJIOrlHI ccep.
ND - Noiitia Dlgnitatum.
NCB - Neolit Centralnog Dalcana. Belgrad, 19G8.
Om. D. Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu prilejul împlinirii a 60
de ani, Ed. Acad . H.P.R. , 1960.
P ick B. Pick, Die antî ken Munzen Nord-Griech enlands. r, Die an-
ti ke n Munzen von Dacien und lVIoesien, 1. Berlin, 189R
PIR Prosopographia Imperii Romani, saec. r, II, III. edd. H. Des-
sau, E. Krebs, P. von Rohden, Berolini.
Rad. VOjv. Muz. - k ad Vojvodans kih Muzeia, Novi Sad.
RE - Pauly-Wissova, Real-Encyclopadie del' Klassi schen Altertums-
wisscnschaft,
REG Revue des Etudes grecques, Paris.
Rez. Muz. Revista Muzeelor, Bucureşti.
R IC R oman Imperial Coinage, Londra.
 421

RRSI - Hevista Română de Studii Internaţionale, Bucureşti.

SA - - COBeTCKa$l apXeO.1JOflHl
SCIV - Sludii şi c ercetări de istorie veche, Bucureşti.
SCN - Stud ii şi cercetări de numismatică, Bucure şti.
Starinar Starinar, Organ srpekog 31'cheologskog druztva, Belgrad.
-Sydenham Ed. A. Sydenham, The Coinage of the Roman Republic, Lon-
dra, 1952.
·VDl BecTIIIIK ApeBHlI1i l!CTOplll!.
-VIL CISPP VIT-eme Congres Intel"national des scîences prehistoire et pro-
tohisloire, Praga, 1966.
WPZ - \Viener Prăhistoris ch e Zeitschrift, Wien.
Wrotll \V. Wroth, Cataloque of the Imperial Byzantine Coins in the-
Britisch Museum, Londra, 1908.
c. 64 - I. P . " Tiparul-'