MTAI
MTAI
MTAI
8. Refractimetrul Pulfrich
9. Interferometrul
26. Coulombmetria
27. Volampermetria
28. Potențiometria
Are aplicatii in industria farmaceutica, chimie, biologie , industria alimentara. Efectul raman este
rezultatul interactiunii dintre radiatia electromagnetica monocromatica si materia analizata.
Avantajele constau in simplitate, pretul de cost redus iar timpul de analiza mic. Este nedestructiva,
probele nu trebuiesc pregatite in prealabil , se poate utiliza la probe lichide si solide. Apa nu influenteaza
determinraile, analizele se pot efectua prin sticla. Spectrul se obtine in cateva secunde, se pot dezvolta
aparate portabile. Nu este nevoie de cantitate mare de proba.
Dezavantaje – nu poate fi folosita la analiza metalelor si aliajelor. Efectul Raman este de intensitate mica
si poate fi anulata. Sunt necesare detectoare performante.
Radiatia monocromatica emisa de catre sursa este reflectata in scopul maririi intensitatii.
Emisia Raman are loc pe directia de iradiere si este imediat reflectata si focalizata spre proba de catre
oglinda parabolica. Radiatia rezultata este directionata catre spetrometrul propriu zis unde are loc
descompunerea radiatiei cu ajutorul unei retele de difractie.
Are la baza fenomenul de refractie a unui fascicul de radiatie luminoasa la limita de separatie
intre doua medii cu indici de refractie diferiti.
Desenul
8. Refractimetrul Pulfrich
Radiatia luminoasa emisa de sursa paralel cu planul de separatie dintre prisma si solutia de analizat
sufera la limita celor doua medii o refractie. Este utilizat pentru a determinca concentratia de substante
solide dizolvate iar unitatea de masura este gradul brix. Majoritatea sunt portabile, scara gradata este in
vizor.
9. Interferometrul
Sursa de radiatie emite o radiatie ce este divizata in doua fascicule egale de catre sistemele de fante, un
fascicul trece prin sol. de conc. cunoscuta, iar cel de al 2-a prin solutie de conc. necunoscuta. La nivelul
vizorului se afiseaza valoarea conc. necunoscute. Este folosita pentru analize cantitative si calitative dar
si pentru det. Puritatii substantelor.
Polarimetria se bazeaza pe proprietatea unor substante de aroti planul luminii polarizate. Lumina
obtinuta este o radiatie eletromagnetica a carei oscilatii au loc pe toate directiile. Prin eliminare tuturor
directii de oscilatie in afare de una se obtine lumina polarizata.
Poate fi aplicata numai la substante optic active, care rotesc planul cu un unghi alfa.
Prin aceasta tehnica pot fi analizate toate amestecurile de lichide, gaze sau solide care pot fi trecute sau
exista sub forma de gaz si care nu se descompun la incalzire in alte specii chimice.
Cel mai utilizat mod de analiza este acela in care amestecurile supuse analizei sunt in stare
lichida, si sunt aduse in stare de gaz prin evaporare.
In cazul in care substanta este instabila dpdv temic(se degradeaza) si se obtin alti compusi, se
utilizeaza un procedeu numit derivatizare. Procedeul consta in combinarea compusilor instabili termici
cu un agent de derivatizare in urma procedeului se obtine o noua substanta cu o stabilitate termica
ridicata.
Se utilizeaza coloane cu diametru foarte mic si cu lungime foarte mare. Datorita diametrului foarte mic,
are denumirea de coloana capilara. La nivelul coloanei capilare are loc separarea substantei pe baza
interactiunii intre faza stationara si subst. de analizat.
Este utilizat pentru analiza substantelor organice. Este folosit si pentru determinarea compusilor din aer.
Substanta de analizat ajunsa la nivelul flacarii cu ajutorul fazei mobile, iar in flacara datorita
aportului termic, ajung in stare ionizata. Intre cei 2 electrozi apare un curent care este masurat in functie
de timp.
Fiecare substanta genereaza un peak situat la un timp de retentie, timp care este utilizat pentru
analiza calitativa.
Inaltimea peak ului sau aria acestuia este direct proportionala cu concentratia.
E utilizat la masurarea conductivitatii termica a amestecurilor de gazez compus gaz purtator si subst. de
analizat.
Este format un bloc metalic bine termostata in care se gazesc 4 rezistori cu filamente din platina sau din
wolfram.
In detector se realizeaza o masurare comparativa astgel prin 2 trece gaz purtator iar prin
celelalte doua trece gazul purtator in amestec cu subst de analizat.
Eluatul ce paraseste coloana cromatografica este introdus intr-o plasma termica de heliu generata intr-
un cuptor cu microunde. Energia inalta a plasmei atomizeaza toate elementele din proba provocand
emisie atomica specifica a acestora. Prin descompunerea radiatiei rezultate cu o retea de difractie
rezulta spectrul atomic al probei care este preluat de un detector Diode-Array. Avantajele – analiza
multipla fiind posibila detectarea mai multor elemente in acelasi timp.
17. Cromatografia de lichide – principiul de funcționare cu schema de principiu
Acest tip de cromatografie este utilizata pentru separarea si indentificarea calitativa si cantitativa a
subst. din amestecuri lichide.
In cromatografie de lichide atat faza stationara cat si cea mobila pot interactiona selectiv cu
proba, acest aspect duce la posibilitatea separarii amestecurilor complexe.
La cromatografia de lichid faza mobila este numita eluent care impreuna cu subst de analizat
parcurge sistemul cromatografic. Separarea are loc la nivelul coloanei cromatografice a carei lungime
este cuprinsa intre 5-30cm.
Aparatul este format dintr un sistem de vase cu solventi, o pompa de inalta presiune, o coloana
cromatografica, detector, sisteme de prelucrare a informatiilor.
Acest tip de detector este cel mai utilizat pentru analiza substantelor in domeniul vizibil.
Faza mobila nu trebuie sa absoarba radiatia in domeniul studiat. La baza analizei cantitative se utilizeaza
aceeasi lege ca si in cazul spectroscopiei LLB.
Au la baza legile refractiei luminii. Principiul de functionare are la baza legea lui Frensel de transmitere a
luminii prim medii transparente avand un indice de refractie dat, astfel un fascicul luminos trece printr
o celula cu 2 compartimente printr un compartiment trece doar solutia care este faza mobila iar prin cel
de al 2a compartiment trece faza mobila cu substanta de analizat.
Rad. Luminoasa trece prin solventul pur apoi prin peretele din sticla ce sapara cele 2
compartimente si ulterior o parte din rad. Cade pe fotoelement. In cazul in care semnalele electrice de
pe cele 2 fotoelemente sunt egale la nivelul detectorului semnalul e 0. In cazul in care apare o diferenta
de semnal intre cele 2 detectoare, inseaman ca in al 2a compartiment exista o subst optica activa, iar
detectorul va genera un semnal ce va fi repreezntat la nivelul cromatogramei sub forma unui peak a
carui h va fi direct proportional cu conc. subst optica activa.
20. Detectorul electrochimic
Acest tip de detector este utilizat in cromatografia pe schimbatori de ioni si sunt sensibile atat la
ioni organici cat si la anorganici. Pot detecta cantitati cuprines intre 500 picograme si 1 nanogram. Acest
detector masoara donductivitatea fazei mobile si sunt realizate din 2 electrozi prin care circula faza
mobila iar cei 2 electrozi sunt conectati la o rezistanta electrica care masoara rezistenta circuitului
Celula conductometrica este etansa. Substanta de analizat vine de la coloana cromatografica iar in
momentul cand intre 2 electrozi ajunge prima substanta se modifica conductivitatea celor 2 electroz.
Modificarea conductivitatii este reprezentata la nivelul cromatogramei sub forma unui peak a carui h
este direct porortional cu conc. substantei.
Generatorul de inalta frecv este necesar pentru a nu aparea un transfer de electron iintre cei 2
electrozi.
22. Detectorul diode array
Principiul de utilizare se bazeaza pe absorbtia rad luminoasa de catre subst ce se analizeaza care
trec prntr un tub capilar iar la rad transmisa trece printr o retea de difractie si ulterior cade pe detector.
1. Injectarea probei – proba nu este mai mare de 100 nl, introducerea se face hidrodinamic sau
electrocinetic.
2. Conditiile de separare – capilarul este confectionat din silice topita, intert chimic, transparent pentru
spectrul UV-VIS. Tensiunea campului si amperajul 10-30kV, 100-500 V/cm, intensitatea pana la 300
microamperi.
3. Detectia
Absorbtia in UV-VIS este cea mai frecventa, se desfasoara in domeniul sub 200nm pana la vizibil. Timpul
de raspundere trebuie sa fie scurt. Analitul, trecand prin sursa de lumina, absoarbe radiatia UV, ce se
transforma in semnal si evaluarea cantitativa se face prin calibrare.
Fluorescenta clasica si cea indusa cu laser au ca avantaj limita de detectare foarte joasa.
Moleculele se marcheaza cu fluoruri ce sunt excitati de sursa de lumina. Analitii, trecand prin fereastra e
detectorului, determina excitarea fluorurilor ce emit o radiatie de o anumita lungime de unda. In cazul
fluorurilor excitati de laser, sensibilitatea creste semnificativ. Din nefericire, prin laser se limiteaza
lungimile de unda pentru excitare la un numar mic de valori in domeniul vizibil.
Potentialul red-ox pentru o reactie de oxidoreducere este valabila cu legea lui Nernst
T – temperatura
Z – valenta
Analiza coulombometrica se bazeaza pe electroliza si pe legile lui faraday, fiind folosita pentru det.
Cantitatii de electricitate ce trece printr un circuit de electroliza in cazul cand nu au loc reactii
secundare.
Dupa legea lui Faraday pentru transformarea electrochimica a 1 mol substanta sunt necesari nF
coulombi. Daca pentru o dozare s au consumat Q coulombi, atunci cantitatea de substanta G separata in
electrozi va fi:
G=QM/nF
Unde n- nr de electroni care participa la reactia red ox. F – numarul lui faraday
Cele mai utilizate sunt cele din prima categorie, in special coulombometrul de cupru si
coulombometrul de argint. Columbometrul de argint este compuns dintr un catod de platina
umplut cu azotat de argint. Anodul este format dintr o bara de argint pur, asezata intr un vas
poros umplut cu azotat de argint. Cantitatea de electricitate se defineste pe baza cresterii masei
creuzetului.
Coulombometrul din cupru este compus dintr o placa de cupru asezata intre alte 2 placi de
cupru.
27. Volampermetria
Celula are 3 electrozi. Electrodul de referinta R este in afara circuitului, inchis intre anodul A si
catodul B prin intermediul electrolitului E. Din circuit mai face parte ampermetrul si voltmetrul si
sursa de curent continuu.
Potentialul anodului sau al catodului se determina prin masurarea tensiunii intre acest
electrod si electrodul de referinta.
El= E – Er unde El este potentialul electrodului de luccru, Er – de referinta, E – tensiunea
masurata. Din considerentul ca tensiunea intre electrod si electrod de referinta este foarte mica,
se foloseste un milivoltmetru cu impedanta mare de intrare pentru precizie.
28. Potențiometria
Are ca metoda de baza masurarea potentialului unui electrod. Potentiometria poate fi folosita
sub forma determinarii potentiometrice directe sau titrare potentiometrica.
Potentiometria directa se bazeaza pe ecuatia lui Nernst ce consta in determinarea conc.
unei solutii de electrolit prin masurarea potentialului de echilibru al unui electrod indicator al
acestei specii. In urma aplicarii legii lui Nernst unui electrod indicator scufundat intr o solutie
care contine ionii M2+ si a masurarii potentialului acestui electrod se obtine:
- Ionizare electrolitica: Molecula intra in camera de ionizare prin injectarea probei sau prin
partea terminala a capilarei cromatografice, unde exista un vin inaintat de circa 10 la -6 torri.
Moleculele de analit se ciocnesc cu un flux ingust de electroni, perpendicular pe directia de zbor
a moleculelor analizate si care este generat de un filament de Re sau de W incalzit. Electronii
sunt accelerati de o diferenta de poetntial de 10-100eV, in momentul impactului energia lor este
de cca 70eV.
- Bombardarea cu atomi rapizi: un procedeu de ionizare in care molecula de compus organic este
supusa unui impact cu atomi neutri sau grei, cum sunt atomii de argon sau de xenon, de mare
viteza. Moleculele gazoase de exemplu argon, sunt ionizate prin impact electronic, iar ionii de
argon formati sunt condusi in camera de coliziune, in care ciocnesc alti atomi neutri de argon pe
care-i transmit catre proba de analizat, care este o dispersie a acestuia in glicerina depusa la
extremitatea unui suport introdus in sursa. Acest tip de ionizare este mult mai intrebuinat, mai
ales pentru compusii care nu pot fi adusi in stare gazoasa.
30. Titrarea amperometrică
31. Microscoape cu transparență și cu reflexie
Cu transparenta
Cu reflexie