Capitolul 8-1
Capitolul 8-1
Capitolul 8-1
Scop/Indicaţii
- aspirarea conţinutului gastric;
- alimentaţia enterală;
- introducerea unor medicamente;
- obţinerea sputei înghiţite pentru cercetarea bacilului Koch.
Materiale necesare
- tavă sau cărucior pentru materiale;
- sonderadioopace de cauciuc sau din material plastic sterile;
- seringa de 20 ml; seringă Guyon (50 ml) sterilă;
- tăviţă renală;
- soluţie pentru lubrifiere (aqua gel);
- mănuşi de unică folosinţă;
- comprese;
- eprubete, pungă colectoare pentru colectarea conţinutului eliminat;
- alimente, medicamente în funcţie de scop şi indicaţie;
- pahar mat, leucoplast, prosoape, şerveţele de hârtie;
- prosop, câmp pentru protecția lenjeriei.
Pregătirea pacientului
- se explică scopul şi necesitatea, modul de derulare a procedurii, durată;
- se explică modul de colaborare, se obţine consimţământul;
- se îndepărtează proteza dentară şi se pune într-un pahar mat cu apă;
- sonda se poate introduce pe cale nazală sau bucală;
- pacientul este rugat sau ajutat să-şi cureţe nasul;
- se alege nara în funcţie de permeabilitate, punând pacientul să respire alternativ pe o nară sau alta.
Efectuarea procedurii
- se verifică prescripţia medicală;
- se aleg materialele în funcţie de indicaţie;
- se identifică pacientul;
- se instalează pacientul în poziţie şezând sau semişezând;
- se spală mâinile;
- se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
- se protejează lenjeria pacientului cu un prosop sau un câmp plasat sub bărbie;
- se măsoară distanţa dintre lobul urechii şi vârful nasului până la apendicele xifoid;
- se marchează locul celor 2 măsurători sau se notează distanţele dacă sonda este gradată;
- se dă pacientului să ţină tăviţa renală sub bărbie;
- se umezeşte vârful sondei pentru a asigura înaintarea;
- sonda se introduce cu grijă prin nara selectată împingând-o spre spate în jos;
- înghiţirea se face lent, dând pacientului la nevoie cantităţi mici de apă;
- pacientul înghite până la primul semn;
- se observă starea pacientului deoarece pot apare tusea, cianoza, tulburări respiratorii, ceea ce arată
că sonda a ajuns în traheea;
- pacientul este rugat să înghită încet până la al doilea semn;
- se verifică poziţia sondei prin una din următoarele metode:
- aspirarea conţinutului stomacal;
- introducerea aerului;
- introducerea capătului liber al sondei într-un pahar cu apă;
- pentru alimentaţie sau introducerea unor medicamente verificarea trebuie făcută prin control
radiologic;
- când sonda a ajuns în stomac la diviziunea 45 sau 55, în funcție de calea pe care s-a introdus, se
fixează cu leucoplast pe nas astfel încât să nu împiedice vederea şi să nu preseze nasul;
- se realizează o buclă din partea liberă a sondei pentru a permite mişcarea liberă a capului şi se face
a doua fixare;
- pacientul este aşezat în poziţie comodă;
- se continuă tubajul conform scopului şi indicaţiei;
- între două folosiri:
- sonda se clampează;
- se ataşează la sondă punga colectoare.
Supravegherea sondei
- se verifică poziţia;
- se verifică starea narinei;
- se schimbă leucoplastul de fixare şi locul;
- se verifică permeabilitatea sondei;
- se asigură igiena orală.
Îndepărtarea sondei
Materiale necesare
- tavă sau măsuţă pentru materiale;
- şerveţele de hârtie;
- mănuşi de unică folosinţă;
- tăviţă renală;
- prosop;
- pahar cu apă.
Efectuarea procedurii
- se verifică recomandarea medicului privind îndepărtarea/schimbarea sondei;
- se explică procedura;
- pacientul este aşezat în poziţie semişezândă sau şezând în funcţie de starea generală;
- se aplică sub bărbia pacientului un prosop;
- se spală mâinile, se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
- se verifică dacă sonda este pensată;
- se îndepărtează leucoplastul cu blândeţe de pe nas şi faţă;
- pacientul este rugat să inspire şi să rămână în apnee;
- se prinde sonda între degete şi se presează bine, apoi se retrage încet până aproape de faringe, apoi
cu o mişcare rapidă se îndepărtează;
- în timpul extragerii sonda poate fi ghidată cu cealaltă mână folosind şerveţele sau prosop de hârtie
prinzând capătul liber;
- pacientul este rugat să respire normal;
- se oferă un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura.
Indicaţii:
- intoxicaţii alimentare;
- supradozarea medicamentelor;
- stenoză pilorică pentru îndepărtarea stazei;
- înaintea unor operaţii pe stomac;
- înaintea gastroscopiei.
Materiale necesare
- sonda Faucher sau sonde gastrice mai mici sterile, adaptate vârstei;
- pâlnia de 1l – 1,5 l;
- seringa Guyon de 200 cm³;
- vas colector gradat;
- lichid pentru spălătura în funcţie de scop;
- tăviţă renală;
- pahar cu apă;
- cană de sticlă sau metal de 5 l;
- pensă;
- scaun;
- cărbune animal, soluţii antidot după caz;
- eprubete pentru recoltare, în caz de intoxicaţii;
- 2 sorturi impermeabile;
- bandă leucoplast;
- prosop;
- şerveţele de hârtie;
- eventual deschizător de gură, ustensile de intubaţie şi aspiraţie.
Pregătirea pacientului
- se identifică pacientul;
- se verifică recomandarea medicală;
- se informează pacientul asupra necesităţii procedurii;
- se explică pacientului modul de derulare a procedurii;
- se informează pacientul că este posibil să aibe senzaţie de vomă;
- se obţine colaborarea şi consimţământul;
- se aşează pacientul pe scaun cu faţa spre lumină;
- se protejează lenjeria cu un prosop prins în jurul gâtului şi cu un șorț de material plastic;
- se îndepărtează proteza;
- se oferă pacientului tăviţa renală şi este rugat să o ţină sub bărbie cu ambele mâini (imobilizează
mâinile şi captează salivă);
- este instruit să respire profund pentru a combate eventuala senzaţia de vomă.
Efectuarea Procedurii
- se aduce vasul colector lângă pacient;
- se spală mâinile;
- se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
- se pune şorţ de material plastic pentru procedură;
- se umezeşte sonda cu apă;
- se aşează în partea dreaptă a pacientului şi fixează capul acestuia între torace şi antebraț;
- se solicită pacientului să deschidă gura şi să respire profund;
- se introduce capătul rotunjit al sondei până la peretele posterior al faringelui aproape de rădăcina
limbii, pacientul fiind invitat să înghită;
- se supraveghează permanent starea pacientului pentru a evita pătrunderea sondei în căile respiratorii
(atenţie la facies, respiraţie, apariţia tusei);
- sonda înaintează încet în esofag şi spre stomac până la diviziunea 45-50 la arcada dentară;
- se adaptează pâlnia la capătul liber al sondei;
- se coboară pâlnia sub nivelul toracelui şi se umple cu lichid la temperatura de 25-26°, 300-500 ml;
- se ridică uşor pâlnia deasupra capului pacientului pentru a permite pătrunderea blândă a lichidului;
- înainte de terminarea coloanei de lichid din pâlnie, aceasta se coboară sub nivelul stomacului
(epigastrului) pentru a permite lichidului din stomac să se întoarcă în conformitate cu principiul
sifonajului;
- se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector;
În caz de intoxicaţii, primul lichid eliminat se captează separat pentru a se putea face recoltări!
- se repetă operaţiunea de 4-5 ori până când lichidul eliminat este curat, fără resturi alimentare sau
alte substanţe, cantitatea de lichid folosit fiind de 3-5 l în intoxicaţii;
- se detaşează pâlnia;
- se pensează bine capătul liber al sondei pentru a nu permite conţinutului din lumenul sondei sa
curgă în faringe sau cavitatea bucală de unde ar putea fi aspirat;
- se retrage sonda lent până la nivelul faringelui apoi cu o mişcare rapidă se îndepărtează;
- se oferă pacientului un pahar cu apă să-şi clătească gura;
- se şterge gura şi bărbia pacientului;
- se îndepărtează tăviţa renală.
Observații
Scop/indicaţii:
- extragerea conţinutului duodenal în vederea unor teste de diagnostic;
- drenarea căilor biliare;
- administrarea unor lichide hidratante şi nutritive, a unor medicamente;
- aspirare continuă la pacienții chirurgicali.
Materiale necesare
- sondă Einhorn sterilă;
- 2 seringi de 20 ml, seringă guyon;
- mănuşi de unică folosinţă;
- pensă;
- muşama, aleză, prosop;
- pernă cilindrică sau un sul dintr-o patură;
- tăviţă renală;
- materiale în funcţie de scop (eprubete, soluţie sulfat de magneziu, novocaină, lichide pentru
hidratare şi pentru alimentare, medicamente);
- pahar cu apă.
Pregătirea pacientului:
- se explică scopul şi necesitatea;
- se obtine consimţământul;
- se îndepărtează proteza dentară dacă există şi se plasează într-un pahar cu apă;
- se alege nara funcţională;
- se aşează pacientul în poziţie şezândă sau semişezândă.
Efectuarea procedurii:
- se introduce sonda după tehnica tubajului gastric, până în stomac;
- se aşează apoi pacientul în decubit lateral drept cu capul mai jos;
- se introduce sub hipocondrul drept o pernă cilindrică sau un sul realizat dintr-o pătură rulată;
- se aşează în faţa pacientului o muşama acoperită cu aleza;
- se instruieşte pacientul să înghită incet, lent, 1-2 cm la 3-5 minute;
- este atenţionat că înghiţirea rapidă favorizează încolăcirea sondei în stomac;
- se verifică poziţia sondei prin:
- introducerea capătului liber al sondei într-o eprubeta - normal se scurge bila;
- se insuflă 60 ml aer în sonda şi se încearcă recuperarea după 1 min. dacă se obţin mai puţin de 20ml
sonda este în duoden;
- se introduc 10 ml lapte care nu mai pot fi recuperaţi – sonda este un duoden;
- control radiologic;
- la diviziunea 75 la arcada dentară, sonda este în duoden şi se continuă tubajul în conformitate cu
scopul urmărit.
Scop/indicaţii
- evacuarea conţinutului vezicii urinare când aceasta nu se mai produce spontan, sau captarea urinii
în caz de incontinenţă;
- spălătura vezicală.
Material necesar:
- sonde urinare sterile (foley, nelaton) de diferite dimensiuni;
- taviţă renală;
- mănuţi sterile ţi mănuşi de unică folosinţă;
- soluţii dezinfectante, tampoane şi comprese sterile, seringi, ser fiziologic sau apă sterilă, soluţii
sterile pentru lubrifierea sondei;
- pungi colectoare;
- materiale pentru toaleta organelor genitale;
- muşama, aleză;
- 1-2 eprubete sterile;
- 1-2 eprubete curate şi uscate.
Pregătirea pacientei:
Efectuarea procedurii:
- se identifică pacienta şi se verifică recomandarea medicală;
- se protejază patul cu aleza si cu muşama;
- se dezbracă partea inferioară a corpului;
- se îmbracă mănuşi de unică folosiţă;
- se efectuează toaleta regiunii vulvare cu apă si săpun;
- se schimbă mănuşile cu cele sterile;
- se evidenţiază meatul urinar;
- se dezinfectează orificiul uretral de sus în jos folosind 2-3 tampoane;
- se prinde sonda între degetele mediu şi inelar ale mâinii dominante;
- se lubrifiază sonda cu ulei steril;
- se ţine sonda cap pe un creion în timpul scrisului şi se introduce în uretra la o adâncime de 4-5 cm;
- se continuă sondajul în funcţie de scopul propus.
Scop/indicaţii:
- evacuarea conţinutului vezicii urinare când aceasta nu se mai produce spontan, sau captarea urinei
în caz de incontinenţă;
- spălătură vezicală.
Material necesar:
- sonde urinare sterile (foley, nelaton) de diferite dimensiuni;
- tăviţă renală;
- mănuşi sterile şi mănuşi de unică folosinţă;
- soluţii dezinfectante, tampoane şi comprese sterile, seringi, ser fiziologic sau apă sterilă, soluţii
sterile pentru lubrifierea sondei;
- pungi colectoare;
- materiale pentru toaleta organelor genitale;
- muşama, aleză;
- 1-2 eprubete sterile;
- 1-2 eprubete curate şi uscate.
Pregăatirea pacientului
- se informează pacientul despre derularea procedurii;
- se obţine colaborarea şi consimţământul;
- se aşază pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse uşor depărtate cu o pernă tare sub bazin.
Efectuarea procedurii:
Primul sondaj vezical la bărbat se face de către medic, procedura poate fi făcuta de către asistentul
medical pe baza unui protocol stabilit şi semnat de medi.
- se verifică recomandarea medicală;
- se aşază pacientul în poziţia recomandată;
- se protejează patul cu aleză şi muşama;
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
- se efectuează toaleta glandului cu apă şi săpun;
- se dezinfectează meatul urinar folosind 3 tampoane, ser fiziologic şi soluţie antiseptică;
- se schimbă mănuşile cu cele sterile;
- se prinde sonda cu mâna dominantă;
- se lubrifiază în întregime şi extremitatea liberă se introduce încet la o adâncime de 10-15 cm;
- în timpul introducerii sondei, penisul se ţine în poziţie verticală, se respectă traiectul fiziologic al
uretrei;
- se continuă sondajul conform scopului.
Observații
- Dacă sonda rămâne în vezică pentru mai multe zile, se foloseşte sonda foley, la care după
introducere folosind ser fiziologic steril se umflă balonaşul care fixează sonda în interiorul vezicii;
- Capătul exterior al sondei se adaptează la o pungă colectoare sau între două micţiuni se
clampează cu o pensă.
Scop/indicaţii:
- îndepărtarea exudatelor patologice rezultate în urma inflamaţiei mucoasei vezicale;
- curăţirea cavităţii în vederea realizării unor explorări (cistoscopie), pielografie.
Responsabilităţi
Medicul - recomandă efectuarea procedurii şi, la bărbat, efectuează primul sondaj
Asistentul medical:
- montează sonda;
- efectuează spălătura;
- notează tehnica.
Materiale necesare
Pentru protecţie:
- muşama, aleză;
- prosoape;
- mănuşi de unică folosinţă.
Pentru spălătură:
- sonda urinară (dacă nu este montată);
- două pense hemostatice;
- seringă guyon, la nevoie medii de cultură;
- ser fiziologic steril;
- soluţie de spălătură la temperatura corpului recomandată de medic;
- soluţie de rivanol 0.1-2%;
- nitrat de argint 1-4%;
- vaselină sterilă sau ulei de parafină pentru lubrifiere.
Pregătirea pacientului
- se anunţă, se explică necesitatea efectuării procedurii;
- se asigură respectarea intimităţii;
- se efectuează toaleta externă;
- se aşază în poziţie ginecologică;
- se protejează patul cu aleză şi cu muşama.
Efectuarea procedurii
- se identifică pacientul;
- se verifică indicaţia medicului;
- se obţine consimţământul;
- se începe cu toaleta organelor genitale;
- se continuă cu sondajul vezical evacuator;
- se adaptează la sondă seringa Guyon;
- se introduc 80-100ml soluţie;
- se detaşează seringa şi se lasă să se elimine lichidul într-un bazinet sau în tăvăța renală;
- se repetă operaţia până când lichidul evacuat este limpede;
Scop/indicaţii:
- pregătirea pacientului pentru examinări endoscopice şi cardiologice;
- pregătirea pentru intervenţii chirurgicale;
- evacuarea conţinutului rectal în caz de constipaţie.
Materiale necesare
- de protecţie:
- paravan;
- muşama;
- aleză;
- învelitoare;
- mănuşi de unică folosinţă;
- pentru clismă:
- irigator, tub de cauciuc lung de 1,5-2 m;
- canulă rectală sterilă;
- pară de cauciuc pentru sugar;
- tăviţă renală;
- ploscă;
- apă caldă (35-37°) 500-1000 ml pentru adulţi, 150 ml pentru copii, 50-60 ml pentru sugari;
- stativ pentru irigator;
- materiale pentru creşterea efectului purgativ: sare (1 linguriţă la 1 l de apă), ulei de ricin (4 linguri
la 1 l apă), glicerină (40 gr. la 500 ml apă), săpun (1 linguriţă rasă la 1 l apă);
- vaselină pentru lubrifierea canulei;
- comprese sterile.
Pregătirea pacientului
- se anunţă pacientul;
- se explică derularea procedurii;
- se asigură pacientul de respectarea pudorii;
- se alege poziţia în funcţie de starea generală:
- decubit dorsal cu membrele inferioare uşor flectate şi coapsele depărtate;
- decubit lateral stâng cu membrul inferior întins şi cel drept flectat;
- genupectorală
- se izolează patul cu un paravan;
- se protejează cu aleză şi muşama.
Efectuarea procedurii
Este în funcţie de tipul de clismă:
- clismă evacuatorie simplă;
- clisma înaltă;
- clisma prin sifonaj;
- clismă uleioasă;
- clisma purgativă.
b) Clisma înaltă
- se efectuează la fel ca şi clisma simplă;
- se înlocuieşte canula rectală cu o canulă flexibilă care poate pătrunde în colon la o profunzime de
30-40 cm;
- irigatorul se ridică la 1,5 m pentru a creşte presiunea apei;
- temperatura apei este mai scăzută (15-16°C) pentru a creşte efectul purgativ.
d) Clisma uleioasă
- se folosesc aproximativ 200 ml ulei încălzit la 37°C care se introduce lent, în 15-20 minute;
- se menţine uleiul în rect 6-12 ore;
- se execută seara, eliminarea se face dimineaţa;
Scop
Introducerea unui tub semirigid de 30-35cm lungime si 8-12 mm diametru cu marginile rotunjite, cu
scopul de a elimina gazele din colon in caz de meteorism abdominal.
Responsabilități
Medicul - recomandă montarea tubului.
Asistentul medical - poate efectua procedura fără recomandare medicală atunci când pacientul nu
poate evacua gazele în mod spontan.
Materiale necesare
- mușama, aleză;
- tub de gaze steril;
- vaselină sterilă;
- comprese de tifon;
- mănuși de unică folosință.
Pregătirea pacientului
- se anunță și se explică acientului faptul că deschiderea sfincterului anal pentru evacuarea gazelor va
crește starea de confort;
- se așeazș pacientul în poziție ginecologică sau în poziție de decubit lateral;
Efectuarea procedurii
- se spală mâinile;
- se îmbracă mănuși de unică folosință;
- se unge tubul cu vaselină sterilă;
- se departează fesele pacientului cu mâna stângș iar cu mâna dreaptă se introduce tubul prin anus ân
rect, prin mișcări de rotație, la o adâncime de 15-20 cm;
- pacientul este acoperit cu o învelitoare;
- se menține maxim 2 ore;
- se retrage ușor tot prin mișcări de rotație;
- daca este nevoie se poate repune 1-2 ore dupa ce se restabilește circulația la nivelul mucoasei.