Hidratarea Organismului - PEV

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3

Hidratarea organismului – PEV

Perfuzia este o metodă de tratament care constă in introducerea, în organismul unui pacient


pe cale parenterală, a unei cantități de sânge sau de diferite soluții medicamentoase, în scop
terapeutic.
Perfuzia se efectuează într-un ritm lent (picătură cu picătură), pentru a nu dezechilibra
mecanismele de reglare, tensiunea arterială sau schimburile de apă și săruri minerale dintre
sânge și țesuturi.
Perfuzia – Scop
 hidratarea și mineralizarea organismului;
 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
 completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală;
 alimentarea pe cale parenterală.

Materiale necesare pentru perfuzia intravenoasă


 soluția de administrare intravenoasă
 paduri alcoolizate
 perfuzor
 stativ
 medicamentele prescrise dacă trebuie administrate în perfuzie
 mânuși
 taviță sau cărucior de lucru

Pregatirea materialelor
 se verifică data de expirare a soluțiilor de administrat, volumul și tipul soluțiilor
 se examinează soluțiile (de plastic sau de sticlă), să nu fie perforate sau sparte
 se examinează soluțiile pentru a verifica aspectul lor (sa nu fie tulburi, precipitate etc).

Pregatirea pacientului
 procedura trebuie explicată pacientului în detaliu pentru a reduce teama și anxietatea.
Astfel, se va explica pacientului că va rămâne la locul puncționării un cateter de plastic
la care se va atașa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluții indicate de medic.
Se vor explica avantajele tehnicii și anume faptul că aceasta îl scutește de înțeparea
repetată pentru administrarea tratamentului;
 i se va explica, de asemenea, că durata și tipul tratamentului vor fi indicate de medic;
 se aduce la cunoștință pacientului orice modificare survenită în schema de tratament;
 de-a lungul tratamentului pacientul trebuie învățat să anunțe orice modificare în rata de
administrare potrivită de asistenta (daca perfuzia se oprește sau merge mult mai rapid),
dacă începe să-l doară .De asemenea, i se va preciza că nu va trebuie să lovească sau
sa bruscheze locul unde branula este inserată;
 se va explica tehnica îndepărtării branulei, cât timp se va ține compresie la locul de
inserție cât și faptul că va fi apt să își folosească mâna respectivă la fel de bine ca
înainte de montarea branulei.
Tehnica perfuziei
 se spală mâinile bine;
 se pun mânușile;
 se agață soluția în stativ;
 se înlătură capacul sau dopul protector și se dezinfectează cu un pad alcoolizat
porțiunea unde va fi introdus perfuzorul;
 se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în soluția perfuzabilă dacă acest lucru
este indicat și se va eticheta flaconul specificând medicația introdusă;
 se desface perfuzorul și se introduce în soluție având grijă să nu atingem capătul
pentru a îl păstra steril;
 se clampează perfuzorul și apoi se presează camera de umplere până când se umple
jumătate;
 se declampează perfuzorul și se golește de aer lăsând lichidul să curgă în tăviță până
când nu mai este nici o bulă de aer;
 dacă soluția este în flacon de sticlă, va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea
să curgă;
 dacă soluția este în pungă de plastic. nu este nevoie să se deschidă filtrul de aer;
 se detașează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului și se atașează
perfuzorul la branulă;
 se etichetează flaconul de soluție cu data si ora administrării;
 Se supraveghează funcţiile vitale ale pacientului şi se observă starea generală, se
verifică periodic debitul perfuziei.

Administrarea medicamentului în soluţia de perfuzat deja montată în stativ


 Se închide clema sistemului de perfuzie;
 Se dezinfectează dopul pungii;
 Se înţeapă cu acul ataşat la seringă sterilă şi se injectează medicamentul în pungă;
 Se roteşte uşor punga pentru amestecarea medicamentului cu soluţia de perfuzat;
 Se deschide clema şi se ajustează ritmul de curgere conform recomandărilor;
 Se etichetează punga cu soluţie perfuzabilă, notând soluția medicamentoasă introdusă.
 Se supraveghează pacientul și se observă starea generală;
 Se verifică periodic debitul perfuziei.

Reorganizarea locului de muncă


 Se colectează selectiv deşeurilor conform precauţilor universale P.U.
 Se notează tehnica în foaia de observaţii – data, ora administrării, medicamentul
adăugat, doza, soluţia perfuzabilă, ritmul de administrare, numele asistenului medical
care a efectuat tehnica.

Complicații
Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie
avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acționare în aceste situaţii.
Aceste complicaţii sunt:
 flebitele
 extravazarea soluţiilor
 impermeabilitatea cateterului
 hematom
 secționarea cateterului
 spasme venoase
 reacții vasovagale
 tromboze
 infecții sistemice (septicemie)
 reacții alergice
 încărcare circulatorie
 embolie.

S-ar putea să vă placă și