Curs 04 Humerusul
Curs 04 Humerusul
Curs 04 Humerusul
Anatomie
- capul humeral acoperit de cartilaj articular
- colul anatomic
- marea tuberozitate pe care se inseră supraspinosul şi rotatorii
externi
- mica tuberozitate pe care se inseră subscapularul
- colul chirurgical
Etiopatogenie
- mai frecvente după 50 ani la femei
- mecanism de producere indirect prin cădere pe mână cu braţul în
abducţie
- mai rar mecanism direct
- uneori contracturi musculare violente
- uneori pe teren patologic
Anatomie patologică
- fracturile capului humeral: rare, prin tasare sau spliting
- fracturile colului anatomic: rare, dar grave prin tulburările de
vascularizaţie ale capului humeral
- fracturile marii tuberozităţii: frecvente, adesea asociate LSH sau
fracturii de col chirurgical
- fracturile micii tuberozităţi: rar izolate, mai frecvent fiind asociate cu
o LSH posterioară sau cu o fractură de col chirurgical
- fracturile de col chirurgical humeral: cele mai frecvente, simple sau
asociate cu LSH sau alte fracturi
- fracturi complexe: 3 sau chiar 4 fragmente
- fracturi-luxaţie: asociate cu LSH
Clasificarea Neer
unanim acceptată pe plan mondial
se porneşte de la convenţia următoare: indiferent de numărul de
traiecte de fractură se consideră “deplasate” doar acele fragmente deplasate
peste 1 cm sau angulate peste 450
I. Fracturi fără deplasare “cu o parte”, în care indiferent de numărul
traiectelor de fractură, nici un fragment nu este deplasat peste 1 cm sau
angulat peste 450
II. Fracturi de col anatomic “cu 2 părţi” în care fragmentul articular este
deplasat peste 1 cm sau angulat peste 450
III. Fracturi de col chirurgical
- “cu 2 părţi”: epifiza proximală rămâne întreagă, chiar dacă mai
există şi alte fracturi fără deplasare
- “cu 3 părţi”: când asociată fracturii de col chirurgical există o
fractură cu deplasare a marii sau micii tuberozităţi
- “cu 4 părţi”: când cele 4 fragmente de referinţă (segmentul
articular, marea tuberozitate, mica tuberozitate şi diafiza) sunt
complet separate
IV. Fracturi de mare tuberozitate
- cu 2 părţi
- cu 3 părţi (asociate fracturii de col chirurgical)
- cu 4 părţi
V. Fracturi de mică tuberozitate
- cu 2 părţi
- cu 3 părţi
- cu 4 părţi
VI. Fracturi luxaţii
- cu 2 părţi
- cu 3 părţi
- cu 4 părţi
Simptomatologie
- semnele şi
simptomele generale
ale fracturilor
- poziţia umilă Desault
- echimoze brahiotoracică tardivă Hennequin
- abducţia braţului fără caracter elastic, cu “semnul loviturii de
topor” sau poziţia de adducţie cu deformare “în crosă”, în
adducţie
- semnele complicaţiilor vasculare sau nervoase
Explorare imagistică
- radiografia simplă din incidenţele
- AP, LL (profil transtoracic)
- incidenţa axilară nu este de recomandat deoarece
abducţia poate deplasa fragmentele osoase
- Neer recomandă incidenţele
“Trauma series”
- oblică anterioară la 350,
tangentă la toracele antero-lateral
- oblică posterioară în planul
scapulei
- tomografia computerizată eventual 3D
- RMN pentru rupturile de coafă rotatorie şi
necrozele aseptice apărute tardiv după
fracturi
Diagnostic pozitiv şi diferenţial
- diagnosticul pozitiv se va face clinic şi radiologic
- diagnosticul diferenţial va exclude contuziile şi entorsele
umărului, luxaţia scapulohumerală, fracturile de claviculă,
acromion, disjuncţia acromioclaviculară, rupturile tendinoase
Evoluţie, prognostic
- în condiţiile unui tratament adecvat fracturile extremităţii
proximale a humerusului cu 1-2 părţi evoluează favorabil, fără
sechele importante
- persoanele în vârstă cu osteoporoză, precum şi pacienţii cu
fracturi cu 3-4 părţi sau fracturi luxaţii vor dezvolta complicaţii
tardive importante, ceea ce face ca prognosticul funcţional să
fie rezervat
Complicaţiile imediate nu sunt foarte frecvente
- deschiderea focarului de fractură
- leziunile tendonului bicepsului sau ale coafei rotatorilor
- leziunile vasculare
- leziunile nervului axilar sau a plexului brahial
Complicaţiie tardive sunt frecvente şi invalidante
- redoarea de umăr
- periartrita scapulohumerală
- osteodistrofia algică posttraumatică
- pseudartroza este rară
- consolidarea vicioasă (mai frecvent în varus) va limita abducţia
braţului, iar consolidarea vicioasă a marii tuberozităţi va limita
abducţia şi va declanşa dezvoltarea unei PSH
- necroza aseptică a capului humeral apărută după fracturi cu 4
părţi sau fracturi-luxaţii
Tratament
Fracturile cu o parte
- imobilizare în bandaj Desault 3-4 săptămâni, urmată de un
tratament de recuperare
- excepţie: fractura marii tuberozităţi cu deplasare de peste 0,5
cm care necesită reducere sângerândă şi fixare cu şurub sau
prin sutură cu repararea coafei rotatorilor
Fracturile cu două părţi
- în general tratament ortopedic prin reducere şi imobilizare în
bandaj Desault 3-4 săptămâni
- fractura de col chirurgical humeral: reducere şi imobilizare iar
în caz de eşec tratament chirurgical
- fractura marii tuberozităţi cu deplasare nu se poate reduce şi
se va trata chirurgical
- fractura izolată a micii tuberozităţi are rar indicaţie chirurgicală
- fractura colului anatomic cu deplasare prezintă un risc major de
necroză aseptică tardivă a fragmentului cefalic. De aceea la
tineri se încearcă reducerea sângerândă şi osteosinteza cu
şuruburi, la vârstnici fiind indicată de la început artroplastia cu
endoproteză parţială Neer
Fracturile cu trei părţi
- dificil de tratat ortopedic deoarece inserţiile musculare de pe
tuberozitatea restantă realizează o rotaţie epifizară
- la tineri au indicaţie de tratament chirurgical prin reducere
sângerândă şi fixarea internă (şuruburi, plăci în “T” eventual
tip LCP, suturi transosoase)
Fracturile cu 4 părţi
- devascularizare a capului humeral cu risc major de necroză
aseptice
- indicaţia terapeutică este de a se efectua de la început
hemiartroplastia, esenţială fiind reinserţia coafei rotatorilor pe
implant
- eventual la tineri osteosinteză
Fracturile-luxaţie
- dificil de tratat
- reducerea luxaţiei în anestezie generală tratând apoi fractura
conform varietăţii anatomoclinice
- dacă reducerea ortopedică nu reuşeşte se practică reducerea
chirurgicală sau de la început artroplastia
Anatomie
- epifiza inferioară a humerusului (paleta humerală) este
alcătuită dintr-un condil extern şi unul intern
- trohleea situată medial se articulează cu cubitusul
- capitulul situat lateral de trohlee se articulează cu radiusul
Etiopatogenie
- frecvente la copii, mai rare la adulţi
- mecanismul de producere este cel mai adesea indirect prin
hiperflexia sau hiperextensia cotului
- mecanismul direct este mai rar întâlnit (fractura “de portieră”)
Anatomie patologică şi clasificare
- fracturi supracondiliene (hiperextensie sau hiperflexie)
- fracturi supra şi intercondiliene
- fracturi ale condilului extern sau intern
- fracturi ale epicondilului sau epitrohleei (uneori asociată cu
luxaţia de cot)
- fracturi osteocartilaginoase
Simptomatologie
- simptomatologia generală a fracturilor
- tardiv în plica de flexiune apare
echimoza liniară Kirmisson
- la palpare se vor căuta reperele:
vârful olecranului, epicondilul şi
epitrohleea, linia lui Malgaigne şi triunghiul triunghiul Nelaton
- mobilitate anormală, mai ales la testul de stres în valgus sau
varus
Explorare imagistică
- radiografii simple AP şi LL
- pentru fracturile osteocartilaginoase CT sau RMN