American factory

(recenzie)

„Cel mai important lucru nu este câţi bani câştigăm, ci atitudinea

americanilor cu privire la China şi chinezi.’’
Cao Dewang

American Factory este un film documentar american din 2019 regizat de Steven Bognar și
Julia Reichert, despre fabrica companiei chineze Fuyao din Moraine, un oraș din apropiere de
Dayton, Ohio, care ocupă Moraine Assembly, o uzină închisă de General Motors.

Povestea redată de regizorii Steven Bognar şi Julia Reichert, care locuiesc în apropiere de
Dayton, este una complexă, emoţionantă, analizând trecutul, prezentul şi posibilul viitor al forţei
de muncă americane.
Filmul începe cu o privire înapoi la perioada în care fabrica este închisă, anticipând vremurile
dificile ce urmează. Povestea în sine începe în 2015 în contextul unei agitaţii pline de optimism
legate de noul început, incluzând o prezentare a Fuyao pentru americanii aflaţi în căutarea unui
loc de muncă.

În 2016, miliardarul chinez Cao Dewang a deschis o divizie a Fuyao, firma sa globală
producătoare de parbrize auto într-o unitate închisă a unei fabrici General Motors din apropiere
de Dayton, Ohio. Dând vina pe declinul vânzărilor de SUV-uri, General Motors închisese fabrica
în decembrie 2008, disponibilizând mii de muncitori în aceeaşi lună în care guvernul american
lansa un plan de salvare de ordinul miliardelor de dolari pentru industria auto. Fabrica din
Dayton a rămas nefuncţională până când Fuyao a anunţat că o preia, investind milioane şi
angajând sute de muncitori locali.

Pe măsură ce Fuyao Glass America se lansează, regizorii stabilesc rapid,prin interviuri şi

detalii, o linie narativă clară. Optimismul muncitorilor este palpabil. Muncitori americani şi
chinezi deopotrivă îşi deschid locuinţele şi inimil, poveştile acestora fiind parte a unei cronici
incisive emoţional şi politic a capitalismului, propagandei, valorilor opuse şi drepturilor forţei de
muncă.

În cadrul fabricii, optimismul face loc agitaţiei, nemulţumirii şi fricii. Atât managementul
chinez, cât şi cel american se plâng în legătură cu producţia şi în special cu privire la muncitorii
americani.
Până în punctul în care atenţia se mută către China, pentru o vizită a managerilor americani la
compania-mamă din China, a devenit clar că ceva trebuie să cedeze. Subsidiara americană intră
pe pierderi, iar preşedintele Cao nu este mulţumit. Poate că frustrarea sa pare amuzantă, dar pe
măsură ce nemulţumirea acestuia creşte, managementul devine ostil în mod deschis.
Fabrica devine astfel un teren prielnic pentru o ciocnire a celor două culturi diametral opuse.

Peter S. Adler afirmă că națiunea, cultura și societatea exercită o influență puternică asupra
vieții noastre, „structurându-ne valorile, programându-ne viziunea asupra lumii și răspunsurile
în diverse situații”, astfel că nu există persoană care să nu intre sub incidența vreunei forme de
presiune culturală. „No one is culture free’’ sintetizează memorabil Adler această realitate.

Interculturalitatea se referă la fenomenele care apar și raporturile care se stabiliesc la întâlnirea a

cel puțin două culturi. În studierea acestei chestiuni, trebuie ținută seama de contextul social,
cultural și istoric în relațiile interculturale,de complexitatea acestor legături, cât și de „legătura
multilaterală între cultură și comunicare.”

Scena în care un șef chinez stă de vorbă cu unul de peste ocean și cel din urmă se plînge că
angajații americani sunt “leneși” și nu sunt deloc dedicați precum cei chinezi evidenţiază
diferenţa foarte mare dintre cele doua culturi. El și-ar dori ca și americanii să lucreze în
weekend, cum fac cei chinezi, să renunțe la pauze și să treacă la ture de 12 ore.

Pe de altă parte, americanii aflați în excursie în China observă spiritul militar din fabrică,
ritmul de lucru foarte rapid, condițiilor de muncă precare care pun viaţa angajaţilor în pericol
(într-o scenă, cîțiva muncitori care poartă doar mănuși, fără ochelari, aleg cioburi de anumite
culori din maldărul de rebuturi și le pun în găleți, pentru reciclare).

Lideri americani aflându-se în China, sunt invitaţi să participe la serbarea sfîrșitului de an a

fabricii Fuyao pentru a observa și învăța din experiența asiatică. Scenele de la spectacol sunt
fascinante,se poate observa cultul personalităţii CEO-ului,cântece despre cum fabrica le-a
înseninat viaţa angajaţiilor.

Încercările americanilor de a impune acasă milităria și disciplina din China nu au dat roade.
Lucrurile nu se pot schimba peste noapte în fabrica din America, într-o societate în care este
prezent spiritul de libertate şi unde drepturile angajaţilor sunt apărate. Muncitorii se mobilizează
tot mai mult pentru a construi sindicatul, ceea ce-i face pe chinezi să-i dea afară pe șefii
americani și să-i pună pe ai lor în loc.

Comunicarea între persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite a constituit întotdeauna o
problemă importantă, însă, în zilele noastre,o dată cu instrumentalizarea diferenţelor culturale şi
cu tentativele recurente de a transforma conflictele locale în „războaie între civilizaţii” ea a
devenit deosebit de strigentă.

La votul privind sindicatul, aproximativ 65% sunt împotrivă. Imediat după, cîțiva angajați
americani sunt dați afară, sub pretexte ridicole precum faptul că unuia i-a luat prea mult timp să
caute ceva în calculator.Aceşti angajaţi au militat pentru construirea sindicatului, acest lucru a
dus la o oarecare destabilizare în rândul muncitorilor.Liderii chinezi au luat măsuri pentru a
proteja fabrica de un sindicat pe care aceştia nu şi-l doreau.

Perioada cu lapte şi miere dintre cele două țări s-a încheiat brusc. Seninătatea de la început se
transformă într-o atmosferă sumbră, de suspiciune și conflict. Sunt tot mai dese sesiunile de
training ale angajaților chinezi, care sunt învățați, printre altele, că americanii sunt ca niște
leneşi care trebuie împinşi de la spate din cînd în cînd ca să îşi facă treaba.Se pune accentul tot
ma des pe faptul că americanii muncesc doar pentru bani, în schimb, chinezii lucrează pentru
prosperitatea statului şi a partidului. M-a impresionat însă angajatul american care recunoaște
sincer că a învățat totul de la colegii săi chinezi, cu care s-a și împrietenit și pe care-i consideră
frații lui.

Fiecare individ este modelat de cultura în interiorul căreia trăiește, însă apartenența la o anumită
cultură este percepută, de cele mai multe ori, de indivizi ca o stare de normalitate. Aşadar,în mod
obişnuit, oamenii nu sunt conştienţ de faptul că aparţin culturii respective şi se manifestă o serie
de trăsături fundamentale.

Conştinţa propriei culturi apare în momentul în care individul este scos dn propria cultură şi
este pus în situaţia de a intra în contact cu reprezentaţi ai altor culturi şi observă diferenţele
considerabile în modul de a gândi, de a percepe lumea, în comportamentul de zi cu zi etc

Cercetătorii au încercat să identifice acele elemente de bază care deosebesc o cultură de

alta.Gerhard Maletzke afirmă că există următoarele „caracteristici structurale ale culturilor:
„caracterul național, percepția, trăirea timpului, gândirea,limba,comunicarea
nonverbală,gastronomia,model de comportament,grupări şi raporturi sociale. ”
Alți autori includ pe această listă și religia, atitudinea față de muncă, instituțiile juridice,
vestimentația, gastronomia.

„American Factory prezintă încercarea Chinei de a se afirma pe piaţa suverană a lumii,însă fără a
fi didactic sau strident. Regizorii nu denigrează pe nimeni, deşi câţiva participanţi sunt pe
punctul de a intra în conflict direct.

Optimismul şi dezamăgirea muncitorilor de rând contrastează cu povestea lui Cao. Acesta îşi
aminteşte că China tinereţii lui era săracă. Acum acesta este unul dintre cei mai bogaţi chinezi,
potrivit Forbes. Fructele eforturilor sale se văd în „American Factory“ în scene cu el relaxându-
se, dar şi muncind, muncind continuu, inclusiv într-un birou luxos unde mai multe tablouri
socialist realiste îl înfăţişează că pe un Mao actualizat, o imagine asupra căreia regizorii insistă.

Vicepreşedintele pentru comunicare organizaţională al Unisys afirmă: „Dacă eşti conducătorul

strategiilor de comunicare,trebuie să te întâlneşti cu lumea,să asculţi,să observi şi să le arăţi
echipelor tale globale şi locale că îţi pasă,ducându-te personal acolo.Nu poţi gestiona o
organizaţie globală de la sediul central,Întâlnirile faţă în faţă nu vor dispărea niciodată.
Conducătorul unei companii sau al al unei organizaţii de comunicare trebuie să călătorească.’’

Preşedintele grupul Fuyao este prezent des la întâlnirile pe care le are la fabrica din America.Este
interesat chiar şi de decorarea recepţiei fabricii. El spune că holul trebuie să fie decorat doar cu
simboluri americane fără simboluri chineze: „Când eşti în Roma, procedezi ca romanii”.

Ultimele scene sunt cu roboții care au înlocuit o parte din angajați în fabrică și cu vizita CEO-
ului chinez, căruia i se explică faptul că vor fi aduși mai mulți roboți pe liniile de producție.

Documentarul se situează dincolo de ideea globalizării și a expansiunii Chinei și devine un

studiu sincer, pe alocuri amuzant, al ciocnirii dintre două culturi diferite, în epoca crizelor
economice.

În concluzie, acesta este un documentar închegat, bine realizat la nivel tehnic și regizoral și cu o
muzică discretă, care acompaniază armonios acțiunea. Folosirea unor tehnici multiple: secvențe
fără dialoguri, mărturii, imagini de arhivă etc, îl fac să fie un documentar bine structurat şi uşor
de urmărit.Toate aceste lucruri au contat şi pentru specialiştii din domeniu, acest film câştigând 6
premii, cel mai important fiind Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar.
Bibliografie:

1. Peter S. Adler, Beyond Cultural Identity: Reflections on Multiculturalism, în Culture

Learning, East- West Center Press, 1977, pp.24-41, (www.mediate.com/pfriendly/cfm?id=968);

2. Adela Rogojinaru (coord.), Comunicare, relații publice și globalizare, Ed. Tritonic, București,
2007;

3. Curtin, Patricia A., Gaither, T. Kenn, Relații publice internaționale. Negocierea

culturii, a identității și a puterii, Ed. Curtea Veche, București, 2008.