PRELEVAREA, TRANSPORTUL, CONSERVAREA PRINCIPALELOR

PRODUSE BIOLOGICE ÎN PRACTICA EPIDEMIOLOGICĂ

Pentru o recoltare corectă, etapă esenţială în realizarea unui diagnostic microbiologic relevant, este
necesar să se cunoască următoarele:

care este produsul patologic ce poate conţine germenii suspectaţi, în funcţie de diferitele etape
evolutive ale bolii;
care este momentul optim de recoltare;
dacă produsul biologic este în mod normal steril sau contaminat cu floră saprofită;
care este tehnica corectă de recoltare, cu respectarea asepsiei;
care este cantitatea necesară din acel produs patologic;
cum trebuie să fie ambalat şi transportat acel produs;
care este timpul optim pentru a ajunge la laborator
şi cum se poate conserva, atunci când nu poate fi transportat imediat.

Pentru examenul bacteriologic se preferă prelevarea probelor patologice înainte de începerea

chimioterapiei antibacteriene, dar dacă aceasta a demarat, trebuie obligatoriu specificat pe biletul de
trimitere spre laborator, preparatul şi doza administrată. Recipientul va fi inscripţionat cu
numele/prenumele pacientului, produsul patologic şi examenul solicitat, iar în biletul de trimitere se
menţionează în puls, numărul foii de observaţie, diagnosticul prezumtiv, data/ora recoltării, eventual
şi alte date semnificative ce pot ghida analiza microbiologică.
Timpul optim în care proba trebuie să ajungă la laborator este 1-2 h, în funcţie de produsul patologic,
dar şi de germenii suspicionaţi.
Pentru transportul substanţelor infecţioase/potenţial infecţioase se foloseşte sistemul ambalajului
triplu, pentru a proteja proba de contaminarea externă, dar şi pentru protecţia mediului şi a
persoanelor ce le manipulează. Acest sistem constă din:
Stratul 1 reprezentat de containerul primar, etanş, impermeabil pentru lichide, care conţine proba
şi care este etichetat in mod corespunzător (ex: coprorecoltor, recipient pentru exudate, urocultor,
etc.);
Stratul 2 reprezentat de o pungă izotermă, impermeabilă pentru lichide, pentru protecţia
containerului primar. Mai multe containere primare pot fi introduse intr-un singur ambalaj secundar;
Stratul 3 reprezentat de containere speciale cu pereţi rigizi, impermeabili, cu posibilitate de
închidere, uşor transportabile, confecţionate din materiale care permit curăţarea şi dezinfecţia, pentru
a evita contaminarea persoanei ce transportă probele şi/sau a mediului şi care protejează ambalajul
secundar de deteriorări fizice în timpul transportului (ex: genţi izoterme).

Transportul probelor între unităţi medicale se efectuează cu mijloace de transport auto

individualizate, cu autorizaţie din partea Direcţiei de Sănătate Publică. Formularele cu datele probei o
însoţesc pe tot parcursul ei, de la recoltare până în momentul înregistrării şi identificării.
Produsele recoltate în practica epidemiologică pot fi secreţii, excreţii, fragmente de ţesuturi obţinute
prin biopsie sau autopsie, produse alimentare, apă, aer, etc. Majoritatea probelor provin de la bolnavi,
dar sunt investigaţi şi convalescenţii, putătorii sănătoşi, contacţii sau decedaţii.
Diagosticul bacteriologic include izolarea germenilor, identificarea până la nivel de specie,
determinarea sensibilităţii la preparatele antibacteriene prin efectuarea antibiogramei şi încadrarea în
fenotipuri de rezistenţă. În scopuri de cercetare sau în laboratoarele performante se poate completa
investigaţia şi cu studiul clonalităţii tulpinii bacteriene sau cu determinarea substratului genetic al
rezistenţei.
Fiecare produs biologic/patologic are o anumită tehnică de recoltare, prezentată în materialul ce
urmează:

I. Infecţii ale aparatului respirator

a. Prelevarea exudatului nazal (în sinuzite, angine, difterie, portaj de germeni) - se realizează prin
ştergerea pe rând a vestibulului foselor nazale cu un tampon steril de unică folosinţă (câte unul pentru
fiecare cavitate). Pacientul se poziţionează cu capul în extensie şi se introduce tamponul cu blândeţe
până atinge peretele posterior, după care se roteşte uşor pentru a se încărca cu secreţie nazală.
Manevra poate fi repetată pentru a creşte cantitatea de mucus recoltat. Ulterior, tamponul se retrage
uşor, se reintroduce în tubul protector (cu sau fără mediu de transport Amies/Stuart) şi se trimite la
laborator în maxim 2 h.
b. Prelevarea secreţiei otice (otitele fiind în legătură cu sfera nazofaringeană) - se realizează cu
tamponul de uz general, de unică folosinţă. Se poziţionează pacientul cu capul uşor aplecat în lateral,
se tracţionează lobul urechii in jos şi anterior pentru a expune orificiul auditiv extern, se introduce
tamponul cu blândeţe de-a lungul conductului auditiv extern, se roteşte pentru colectarea secreţiilor
existente, după care se retrage şi se introduce în tubul protector (cu sau fără mediu de transport).
După inscripţionare, se aduce în maxim 2 h la laborator.
c. Prelevarea exudatului faringian (în angine, difterie, scarlatină, portaj de germeni) - se poate
realiza dimineaţa, înainte de toaleta cavităţii bucale şi a alimentaţiei, sau după 3-4 h de la ingestia de
alimente, periajul dentiţiei sau utilizarea de antiseptice orale. Pacientul cu capul în extensie, va
deschide cavitatea bucală la maxim şi va pronunţa vocala A. Cu o spatulă sterilă (sau de unică
folosinţă) se deprimă faţa dorsală a limbii şi se introduce cu grijă tamponul, fără a atinge palatul,
lueta sau limba. Se şterge cu o mişcare circulară peretele posterior al faringelui, amigdalele palatine,
insistându-se pe zonele inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente. Se retrage tamponul cu
precauţie (pentru a nu declanşa reflexul de vomă), se reintroduce în tubul protector (cu sau fără
mediu de transport) şi se trimite la laborator în maxim 2 h.
d. Recoltarea sputei (în infecţii ale tractului respirator inferior) - metoda indirectă se realizează la
pacienţii neintubaţi, cooperanţi. Dimineaţa, după o prealabilă clătire energică a cavităţii bucale cu ser
fiziologic şi un periaj simplu al dinţilor, bolnavul este invitat să tuşească şi să expectoreze într-un
recipient steril, 2 ml în infecţiile acute sau întreaga expectoraţie matinală/ respectiv cea eliminată
într-un interval de 1-2 h, la tuşitorii cronici. Dacă proba este constituită în principal din salivă, se
repetă prelevarea, pentru obţinerea unei probe corespunzătoare calitativ. Sputa se poate recolta şi prin
metode directe - bronhoscopie sau puncţie traheală. În cazul copiilor, recoltarea se face prin spălătură
gastrică. Proba obţinută se trimite în maxim 1 h la laborator. Refrigerarea scade până la anulare,
posibilitatea de izolare a unor germeni (Neisseria meningitidis, Haemophilus influenzae), aşa că nu
poate fi folosită drept metodă de conservare.[45]
e. Prelevarea aspiratului bronşic (în infecţii ale tractului respirator inferior) se realizează:
- prin aspiraţie traheală inferioară, pe sonda de intubaţie, fiind cea mai facilă metodă pentru pacienţii
ce necesită suport ventilator. Se efectuează prin intermediul unei sonde sterile introdusă prin sonda
de intubaţie. După aspiraţie, sonda cu secreţiile recoltate se introduce într-un balon de cultură cu
bulion, secţionându-se steril aproximativ 10 cm din ea, după care se transportă urgent la laborator;
- o altă tehnică utilizată este prelevarea bronhoscopică, mai facil de efectuat în cazul pacientului de
Terapie Intensivă datorită prezenţei sondei de intubaţie orotraheală şi a stării de conştienţă afectată.
Tehnica implică aspiraţia canalului bronhoscopului, cu sau fără irigare bronşică şi/sau periajul
bronşic, cu perie protejată în sistem de canule telescopate cu dop distal din polietilenglicol, care
permite evitarea contaminării orofaringiene, dar şi efectuarea biopsiei transbronşice. Pacientul este
aşezat în decubit dorsal la 45° sau decubit lateral (în cazul intubaţiei orotraheale). Bronhoscopul este
direcţionat spre leziune, cateterul care protejează peria, este inserat şi culisat în canalul intern până
forţează dopul de polietilenglicol. Acesta este netoxic şi se va absorbi rapid în mucoasă. Sub control
vizual peria este scoasă 1-2 cm şi introdusă direct în exudatul leziunii, apoi retrasă prin canalul intern
al bronhoscopului. Exteriorul cateterului este spălat cu alcool şi uscat, iar peria, de pe care s-a retras
cateterul, este separată aseptic, plasată într-un flacon cu 1 ml soluţie Ringer lactozat şi transportată la
laborator pentru însămânţare cantitativă, într-un interval de maxim 2 ore.

II. Infecţii sangvine

a. Sângele poate fi recoltat în vederea unor examinări biochimice, imunologice, hematologice sau
bacteriologice (pentru izolarea bacteriilor existente în bacteremii/septicemii de etiologie diversă,
febră tifoidă, endocardite, etc.). Hemocultura se efectuează în cazul apariţiei de novo a unui frison
sau în cazul creşterii temperaturii corporale peste valoarea de 38,5ºC, printr-o puncţie venoasă nouă,
evitându-se recoltarea sângelui din cateterele venoase preexistente. Se preferă efectuarea
hemoculturii înaintea instituirii tratamentului antimicrobian. Volumul optim este 20 ml de sânge per
probă/respectiv 3-5 ml la copil. Cum majoritatea bacteriemiilor sunt intermitente, o singură prelevare
asigură o sensibilitate de 80%, în timp ce trei prelevări în 24 ore, asigură o sensibilitate de 100%.[45]
Puncţia venoasă se realizează în plica cotului sau la nivel venelor jugulare (pentru nou-născuţi sau
sugari), după o antiseptizare cât mai largă cu Betadină, apoi cu alcool sanitar, pentru a lăsa
tegumentul uscat. Personalul medical ce efectuează această manoperă va purta mănuşi sterile, de
unică folosinţă. După aplicarea garoului, se imobilizează vena cea mai evidentă cu arătătorul mâinii
stângi, iar cu dreapta se puncţionează în axul venei, sub un unghi de 30º, acul fiind cu bizoul în sus.
La retragerea pistonului, sângele trebuie să pătrundă în seringă, în caz de poziţionare corectă.
Ulterior, se îndepărtează garoul, se retrage acul din venă şi se exercită o presiune constantă, cu un
tampon steril, până la hemostaza completă.
După recoltare, sângele este repartizat în flacoanele de hemocultură pentru germenii aerobi, anaerobi,
eventual fungi (cu dopurile dezinfectate în prealabil), agitând uşor pentru omogenizarea cu mediul.
Aceste flacoane sunt trimise la laborator în cel mai scurt timp posibil (maxim 1 h) şi introduse în
sisteme automate (ex: BACTEC), unde sunt monitorizate timp de 10 zile. Pentru febra tifoidă se vor
recolta 5-10 ml de sânge în prima săptămână de boală şi 25-30 ml mai târziu, când numărul de
germeni din circulaţie este mai redus. Mediul de cultură folosit este fie bulionul simplu, fie bulionul
cu bilă de bou, păstrându-se proporţia de 1/10 între sângele însămânţat şi volumul mediului.
Pentru evidenţierea antigenelor/anticorpilor prin reacţii serologice, se recoltează 10 ml de sânge
integral fără anticoagulant şi se aşteaptă aproximativ 1 h la temperatura camerei, separarea plasmei
de cheagul sangvin. Plasma se decantează într-un recipient şi se centrifughează 10 min. la 2500 rpm,
pentru obţinerea serului limpede, nehemolizat, necesar diagnosticului.
Indiferent de tipul de reacţie Atg-Atc, trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:
Interpretarea corectă este posibilă, în general, numai pe probe perechi, recoltate în diferite etape
ale bolii, cu evidenţierea sau nu a creşterii titrului în dinamică;
Dacă este disponibilă o singură probă, rezultatul poate fi considerat pozitiv, dacă titrul depăşeşte
de cel puţin 2 ori pragul de specificitate şi se coroborează cu aspectele clinice;
Se utilizează frecvent un ser martor pozitiv şi unul negativ.

În practica curentă se folosesc asemenea reacţii în leptospiroză, bruceloză, febră Q, febră tifoidă, în
titrarea antitoxinelor difterică şi tetanică, etc.
b. Inserţia intravenoasă a cateterului, rezecată cu foarfecele steril, este depusă într-un recipient
steril şi trimisă imediat la laborator.
III. Infecţii ale aparatului urinar
a. Recoltarea urinii pentru urocultură (în infecţii ale tractului urinar inferior/superior) se
realizează din jetul mijlociu de urină în cazul pacienţilor necateterizaţi, într-un recipient steril cu
gâtul larg, identic la bărbaţi şi femei, după o prealabilă şi riguroasă toaletă locală, cu apă şi săpun a
organelor genitale externe. Se preferă prelevarea din prima urină de dimineaţă sau după cel puţin 4
ore de la micţiunea anterioară.
- La pacienţii cu cateterizare prelungită (din cauze urologice sau neurologice), recoltarea se
efectuează după decontaminarea capătului distal al cateterului, cu alcool 70%. Se recoltează 5 ml de
urină cu o seringă sterilă, apoi se trece, în condiţii aseptice, în urocultor. Se interzice prelevarea
probei direct din punga de drenaj sau cultivarea vârfului cateterului.
- Puncţia suprapubiană transcutană este rezervată cazurilor atent selecţionate, fiind executată în
condiţii de asepsie chirurgicală. Se indică pentru identificarea infecţiilor cu bacterii anaerobe, fiind
foarte eficientă în evitarea contaminării uretrale a probelor.
Probele trebuie prelucrate în aproximativ 2 h după recoltare, pentru a se împiedica înmulţirea florei
microbiene. În cazul în care nu se poate respecta această condiţie, urina se păstrează la +4ºC, până în
momentul prelucrării.

IV. Infecţii genitale

a. Recoltarea secreţiei uretrale (în caz de uretrite):
la femei - se face dimineaţa, înainte de urinare sau la o oră de la ultima micţiune, de către
medicul specialist. După aşezarea în poziţie ginecologică, se realizează toaleta organelor genitale
externe cu apă şi săpun, urmată de clătire abundentă, dar fără ştergere. Se îndepărtează exudatul din
orificiul uretral cu ajutorul unei pense şi tampoane sterile, apoi se recoltează cu un alt tampon,
secreţia de la nivelul meatului urinar, în timpul masajului uretrei prin vagin sau se prelevează
secreţiile uretrale prin introducerea tamponului pe o distanţă de 2-4 cm şi rotire timp de 2 secunde.
Ulterior se introduce tija în tubul cu mediu de transport (Amies) şi se aduce la laborator cât mai
repede posibil.
la bărbaţi - tot medicul specialist recoltează dimineaţa, înainte de urinare sau la o oră de la ultima
micţiune, după toaletare externă, scurgerea uretrală spontană (în uretritele acute) sau secreţiile din
interiorul uretrei, prin introducerea unui tampon subţire pe o distanţă de 1-2 centimetri, cu rotire
câteva secunde. Se extrage tija cu grijă, se introduce în tubul cu mediu de transport, se etichetează şi
se aduce cât mai repede la laborator. În cazul uretritelor cronice se practică şi masajul prostatei sau
creşterea cantităţii de secreţii prin consumul a 2-3 pahare de bere, cu o seară înainte, fără a mai urina
după orele 2 a.m.

b. Recoltarea secreţiei vaginale - cu o seară înainte de a efectua recoltarea, se face toaleta organelor
genitale externe, apoi dimineaţa, medicul ginecolog recoltează secreţia din fundul de sac posterior cu
1-2 tampoane sterile, ce se introduc apoi în tubul protector cu mediu de transport (Amies), se
etichetează şi se transportă rapid la laborator.
c. Recoltarea secreţiei endocervicale - se efectuează de către medicul specialist, după vizualizarea
colului cu speculum steril şi îndepărtarea secreţiei sau mucusului din cervix. Se inseră ferm tamponul
în col, se roteşte 10 secunde, apoi se introduce în tubul protector cu mediu de transport, se
etichetează şi se transportă rapid la laborator. Secreţia vaginală şi cea cervicală trebuie recoltate
simultan, deoarece unii germeni se cantonează în fundul de sac posterior vaginal (Candida, 92
Trichomonas vaginalis), în timp ce gonococul sau chlamydiile se multiplică în colul uterin.
V. Infecţii tegumentare
Se pot utiliza următoarele metode:
a. Din colecţii purulente închise (abcese, flegmoane, furuncule, hidrosadenite, etc.) - se recoltează
de către chirurg la deschiderea colecţiei sau prin puncţie aspirativă cu o seringă cu ac fin, din
profunzime, după o prealabilă antisepsie a tegumentelor. Produsul se transferă într-un sistem de
transport steril ce asigură anaerobioza şi este trimis la laborator imediat.
b. Din colecţii purulente deschise, fistulizate - tegumentul intact din jur se antiseptizează cu
Betadină, iar exudatul de la suprafaţa leziunii se şterge în prealabil cu ser fiziologic steril. Se
introduce tamponul steril pe traiectul fistulei, se chiuretează cât mai profund, după care se inseră în
tubul cu mediul de transport Amies şi se trimite imediat la laborator.
c. Din secreţii de plagă (plăgi chirurgicale, ulcere cutanate, arsuri) - după o prealabilă toaletă a
plăgii cu ser fiziologic steril (Betadină pentru aria circumscrisă), se învârte vârful tamponului timp de
5 secunde pe o arie de 1 cm2, suficient de ferm pentru a provoca o uşoară sângerare, după care se
introduce în tub şi se asigură transportul la laborator, în maxim 1 oră.

VI. Infecţii oculare

a. Recoltarea secreţiei conjunctivale (în conjunctivite) - se poziţionează pacientul cu gâtul in
uşoară extensie, cu ochiul deschis, se şterge cu grijă mucoasa la nivelul unghiului intern al ochiului şi
se colectează secreţiile de la nivelul sacului lacrimal fără a atinge pielea, cu ajutorul unui tampon
steril, de unică folosinţă (câte un tampon pentru fiecare ochi în parte). Apoi se introduce tamponul în
tubul protector (cu mediu de transport), se etichetează şi se aduce imediat la laborator, deoarece
lacrimile conţin lizozim, cu acţiune distructivă asupra peretelui celular al bacteriilor gram pozitive,
ceea ce scade şansa de izolare a acestor germeni.

VII. Infecţii ale SNC

a. Prelevarea probelor de LCR (în meningite, menigo-encefalite) - este efectuată de clinicieni, prin
rahicenteză lombară/suboccipitală, în condiţii de asepsie strictă. Se recoltează 5-10 ml în 3 recipiente
sterile şi se transportă imediat la laborator, la o temperatură cât mai apropiată de 37ºC. Nu se
refrigerează pentru a nu distruge anumiţi germeni!

VIII. Infecţii digestive

a. Materiile fecale eliminate spontan, pot fi recoltate în vederea efectuării examenului
coproparazitologic sau coproculturii (în parazitoze intestinale, toxiinfecţii alimentare, gastro-enterite,
colite, febră tifoidă, dizenterie bacilară, holeră, etc.). Pacientul va defeca spontan într-un recipient
sterilizat prin fierbere, opărire sau autoclavare (în caz de coprocultură), fără să contamineze
conţinutul cu urină. Nu se vor folosi soluţii dezinfectante ce pot împiedica dezvoltarea germenilor.
Apoi se prelevează cu linguriţa sterilă a coprorecoltorului, fragmente din porţiuni diferite ale
scaunului sau din zone potenţial patologice - cu aspect mucos, sangvinolent, purulent, riziform, în
volum minim de 3 cm3. Fragmentele recoltate se suspensionează în mediul de transport din
coprorecoltor şi se trimite imediat la laborator.
Pentru depistarea portajului de enterobacterii patogene (Salmonella spp., vibrion holeric, etc.), se
recoltează al doilea şi al treilea scaun, după administrarea unui purgativ (15 g sulfat de magneziu în
250 ml apă, pentru adulţi), cu prelevarea părţii lichide ce conţine flora intestinului subţire.
La pacienţii cu sindrom dizenteriform, recoltarea de face cu ajutorul unui tampon steril ce se
introduce prin orificiul anal, sub control rectoscopic şi se şterge mucoasa. După prelevare, tamponul
este introdus în mediul de transport al coprorecoltorului şi se trimite la laborator.
Materiile fecale din sigmoid pot fi recoltate şi cu ajutorul unei sonde Nelaton sterile, introduse 15-20
cm la adulţi şi aproximativ 10 cm la copil. Cu ajutorul unei seringi sterile de 10 ml, se aspiră
conţinutul şi se decantează întru-un coprorecoltor cu mediu de transport.
Examenul coproparazitologic are o tehnică similară cu copro-cultura, cu singura diferenţă că nu
necesită recipiente sterilizate.
Prelevatele care nu se însămânţează pe medii de izolare, într-un interval de 2 h, trebuie supuse unui
proces de conservare:
Prin refrigerare la + 4ºC, maxim 24 h;
Utilizarea de medii speciale de transport, cum ar fi: mediul Stuart (util pentru prezervarea
enterobacteriilor, dar şi pentru enteropatogenii din genul Vibrio sau Campylobacter) sau mediul
Cary-Blair ce asigură o bună conservare la temperatura mediului ambiant, până la 7 zile (recomandat
pentru Enterobacteriaceae şi Vibrio spp.). Mediile lichide sunt mai rar folosite în prezent, datorită
transportului dificil şi a prezervării inconstante a unor patogeni enterici.

b. Probele de aspirat gastric a jeun (utile pentru depistarea bacililor de M. tuberculosis, mai ales la
sugari şi copiii mici) sau cele de vomă, trebuie neutralizate cu soluţie de bicarbonat de Na 10%, în
prezenţa unui indicator de pH (soluţie de albastru de brom-timol).
Tehnica recoltării probelor de vomă pentru cultură bacteriană este similară cu coprocultura din
emisie spontană. Ca recipiente se folosesc plăci Petri sterile.
c. Selectarea alimentelor pentru examinare, în cadrul unei anchete epidemiologice pentru
toxiinfecţie alimentară, se face în funcţie de perioada de incubaţie (doar alimentele consumate în
ultimele 72 h).
Tabel nr.X
Alimente implicate
în toxiinfecţii
alimentare –
adaptat după

NR. CRT. ALIMENTUL ETIOLOGIE

POSIBILĂ

1. Afumături (carne, păsări, Salmonella,

peşte) Staphylococcus aureus (şi
enterotoxinele sale),
Clostridium botulinum (şi
neurotoxinele sale)
2. Alimente vidate Clostridium botulinum (şi
neurotoxinele sale),
Listeria monocytogenes
3. Brânză Salmonella,
Staphylococcus aureus (şi
enterotoxinele sale),
E.coli
4. Carne şi derivate Salmonella,
Staphylococcus aureus (şi
enterotoxinele sale),
Clostridium perfringens
(şi enterotoxina sa),
Campylobacter jejuni,
Yersinia enterocolitica,
E.coli 0157:H7
5. Cartofi Bacillus cereus (şi
toxinele sale),
Clostridium botulinum (şi
 neurotoxinele sale)
6. Cereale şi alimente din Bacillus cereus (şi
porumb toxinele sale),
micotoxine
7. Ciorbe, supe, tocăniţe Bacillus cereus,
Clostridium perfringens
(şi enterotoxina sa)
8. Conserve de casă Clostridium botulinum (şi
neurotoxinele sale)
9. Crustacee Vibrio parahaemolyticus,
V.cholerae 01
10. Hamburger E.coli 0157:H7,
Salmonella
11. Ingheţată Salmonella,
Staphylococcus aureus (şi
enterotoxinele sale)
12. Lapte crud şi derivate Salmonella,
Staphylococcus aureus (şi
enterotoxinele sale),
Campylobacter jejuni,
Streptococcus pyogenes,
Yersinia enterocolitica
13. Lapte praf Salmonella,
Bacillus cereus,
Staphylococcus aureus (şi
enterotoxinele sale)
14. Maioneza E.coli 0157:H7
15. Leguminoase, boabe Clostridium perfringens
(şi enterotoxina sa),
Bacillus cereus (şi
toxinele sale)

16. Orez Bacillus cereus (şi

toxinele sale)
17. Ouă, produse cu ouă Salmonella
18. Produse de patiserie cu Staphylococcus aureus (şi
lapte şi ouă enterotoxinele sale),
Salmonella,
Bacillus cereus (şi
toxinele sale)
19. Peşte şi derivate V.cholerae 01, non-01,
V. parahaemolyticus,
Proteus spp.,
Morganella spp.
20. Salate de legume cu ouă Staphylococcus aureus (şi
sau carne/peşte enterotoxinele sale),
Salmonella,
E.coli,
Shigella spp.

Din alimentele lichide se recoltează aseptic 200 ml iar din cele solide 150-200 g (mai multe
fragmente cubice, din diferite regiuni şi din toate straturile), în recipiente sterile, ce vor fi sigilate,
etichetate şi transportate la laborator. Eticheta trebuie să conţină:
Denumirea alimentului;
Denumirea unităţii;
Data recoltării;
Numărul lotului de producţie;
Numărul procesului verbal de recoltare.
Astfel:
Laptele - se va recolta un ambalaj ca atare sau dacă acesta depăşeşte 1 kg, se ridică o probă de
200-500 ml;
Preparatele din carne - se taie aseptic 150-200 g din diferite porţiuni sau se recoltează un ambalaj
întreg (în cazul concentratelor);
Conservele casnice - se prelevă un ambalaj nedesfăcut din acelaşi lot;
Resturile alimentare consumate - se adună cu spatula sterilă, cât mai mult;
Toate acestea vor fi ţinute în frigider, la +4ºC şi trimise în geantă izotermă la laborator;
Alimentele congelate - se prelevă un ambalaj întreg sau se forează/se ciopleşte cu instrumente
sterile, în carcasele mari, în aşa fel încât să existe probe atât de la suprafaţă, cât şi din profunzime.
Acestea vor fi menţinute congelate, până la examinare;
Din orez, legume - se iau probe de la suprafaţă, dar şi din profunzimea ambalajului şi se introduc
în recipiente sterile, închise, la adăpost de umezeală.

Toate probele trebuie să ajungă în maxim 6 h la laborator.

IX. Probe de mediu

a. Recoltarea apei
Din instalaţii centrale de apă - se flambează robinetul, se deschide complet şi se lasă să curgă apa
5-10 minute; apoi se reglează debitul astfel încât să existe o coloană de apă continuă, cu diametrul de
maxim 1 cm, se scoate dopul de la flaconul steril şi se umple până la 2 cm sub dop. Ulterior se
închide recipientul şi se etichetează. O probă conţine 1-5 l apă;
Din rezervoare şi bazine - după scoaterea dopului, flaconul steril se introduce în rezervor/bazin,
se umple până la 2 cm sub dop şi se închide;
Din fântâni, izvoare - proba se recoltează direct din fântână sau prin turnarea din găleată;
Dacă apa recoltată este clorinată, înainte de sterilizarea flaconului se introduce 10 mg tiosulfat de
sodiu pentru fiecare 500 ml apă de analizat;[45]
Etichetarea va conţine obligatoriu denumirea punctului de recoltare, data /ora recoltării şi
numărul probei;
Transportul spre laborator se face în lăzi izoterme, în maxim 2 h (6 h dacă se asigură o
temperatură de +4ºC).

b. Recoltarea microaeroflorei - este utilizată în practica epidemiologică în mediul nosocomial, în

încăperi cu risc mare de infecţie pentru pacienţii asistaţi - săli operatorii, de naştere, compartimente
de Anestezie-Terapie Intensivă, saloane de neonatologie. Se poate realiza prin:
Metoda sedimentării Koch - în fiecare încăpere se expun 2 seturi de cutii Petri, fiecare set
cuprinzând o placă cu geloză - sânge şi una cu geloză nutritivă. Primul set se poziţionează în mijlocul
încăperii, pe o masă, iar celălalt într-un colţ, pe o noptieră/etajeră. Se ridică capacele cutiilor Petri, se
aşează cu deschiderea în jos şi se lasă 10 minute. După expirarea intervalului, se închid şi se
transportă imediat la laborator.
Metoda prin aspirare - recoltarea se realizează cu ajutorul unor aparate aşa cum este analizorul
M.A.Q.S (Microbiological air quality sampler – Oxoid). Acest aparat presupune ataşarea plăcilor
Petri cu mediu de cultură într-un adaptor special, aerul este aspirat cu o viteză între 0,5-2 l/s, fiind
analizat un volum cuprins între 1-999 litri. Ulterior, după incubare, se numără coloniile iar numărul
de germeni se calculează după o formulă matematică:
Pr. = N [(1/N+1/(N-1)+1/(N-2)+….+1/(N-r+1)] 97

unde Pr. este numărul probabil de microorganisme în

volumul de aer măsurat; N- numărul de orficii de pe analizor;
r - numărul de UFC (unităţi formatoare de colonii) de pe placa de cultură.
Numărul total de germeni/m3 aer nu trebuie să depăşească 500-1500, în funcţie de activitatea din
încăpere şi de perioada din zi când s-a recoltat. In sălile operatorii (în timpul lucrului), în saloanele de
neonatologie sau cele pentru sugari se admit maximum 300 germeni/m 3 aer, cu absenţa florei
hemolitice (stafilococ coagulazo-pozitiv sau streptococ β-hemolitic).
c. Controlul microbiologic al suprafeţelor şi materialului moale – se practică pentru mese,
noptiere, tăbliile paturilor, pereţii de faianţă, lenjerie, etc. Dacă suprafeţele au fost decontaminate
anterior, se vor stropi înainte de recoltare cu o soluţie N/10 de tiosulfat de sodiu, pentru neutralizarea
derivaţilor cloruraţi. Cu un tampon steril umezit în ser fiziologic steril, se şterge o suprafaţă de 25
cm2. Se trece tamponul atât orizontal, cât şi vertical, cu rotire concomitentă, apoi se introduce în
tubul protector, se omogenizează, se etichetează şi se trimite la laborator, în maxim 2 h. Se consideră
curată dacă se dezvolta sub 5 colonii/cm 2, fără prezenţa germenilor patogeni (stafilococ coagulazo-
pozitiv, E.coli entero-patogen, Proteus spp., etc).
d. Controlul tegumentelor personalului medical – sunt vizate cel mai frecvent mâinile, cunoscut
fiind faptul că constituie cea mai uzuală cale de transmitere a germenilor, în mediul nosocomial. Cu
un tampon steril umezit în ser fiziologic steril, se şterge suprafaţa palmară a mâinii drepte, inclusiv
degetele, insistând asupra spaţiilor interdigitale sau periunghiale. Limita admisă este de 40 colonii/ml
(pentru personalul medical) dar fără identificarea de germeni patogeni (Escherichia coli; Proteus;
Staphylococcus aureus; Pseudomonas spp.; Klebsiella spp.; Acintotobacter spp.; Enterococcus
rezistent la vancomicină). În cazul surprinderii în timpul efectuării unui act aseptic, limita admisă
este de 10 UFC/ml.